CURSUL I și II

CONTENCIOS ADMINISTRATIV – CA
CA este o ramură specială a dreptului administrativ care studiază regulile privind
organizarea și funcționarea activității de control jurisdicțional al administrației
publice. Într-un stat de dreept CA reprezintă forma democratică de reparare a
încălcărilor săvârșite de autoritățile publice de limitare a puterilor arbitrare a
acestora, de asigurare a drepturilor individuale a cetățenilor, o formă juridică de
apărare împotriva abuzurilor administrației publice.
În sens administrativ termenul de contencios are două accepțiuni:
- De activitate cu scopul de a soluționa un conflict juridic;
- De a soluționa astfel de conflicte.
În doctrina românească noțiunea de CA este utilizată în două sensuri:
- În sens larg – ca totalitatea litigiilor dintre administrația publică și cei
administrați, indiferent de natura juridică a litigiilor.
- În sens restrâns – sereferă doar la acele litigii în care autoritatea
administrației publice, folosesc regimul administrației în baza
competențelor legale.
După natura obiectului litigiului contenciosul poate fi.
- Contencios obiectiv,
- Contencios subiectiv.
În cadrul contenciosului obiectiv, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra
legalității actului administrativ sau asupra legalității unei situații juridice.
Contenciosul subiectiv urmărește să stabilească dacă există sau nu un drept care a
fost vătămat printr-o acțiune sau abținere din partea administrației.
Contenciosul subiectiv poate să aibă ca obiect și stabilirea unor daune. În acest
caz judecătorul va trebui să constate în favoarea reclamantului existența unui
interes legitim pe de o parte și certitudinea că dreptul sau interesul a fost afectat
de administrația publică.
D.p.d.v. a deciziei luate de instanța de judecată distingem două categorii de CA:
- CA în anulare – prin care instanța poate să anuleze un act administrativ,
scris/emis cu nerespectarea prevederilor legale, iar în acest caz instanța nu va
rezolva și daunele deoarece acestea vor face obiectul unui litigiu separat la
instanțele de drept comun.
- CA de plină jurisdicție – prin care instanța de CA poate să anuleze sau să oblige
autoritatea publică să modifice un act administrativ emis cu nerespectarea
condițiilor prevăzute de lege, sau poate să oblige să rezolve o cerere privind un
drept recunoscut de legislație și să repare daunele cauzate.
Cererea pt. despăgubire sau reparație se poate formula în cadrul acțiunii inițiale
sau ulterior, dacă nu era cunoscută paguba sau întinderea ei.
CAP. (pt. examen) CONDIȚIILE DE ADMISIBILITATE ÎN CA
Condițiile de admisibilitate sunt acele cerințe pe care acțiunea în instanță trebuie
să le îndeplinească în prealabil, astfel în cât instana sesizată să poată proceda la
judecarea fondului litigiului.
1. Pt. promovarea acțiunii în CA este că vătămarea dreptului sau interesului
legitim, să fie urmarea emiterii unui act administrativ sau asimilat. Un act
administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o
autoritate publică dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, și sunt
asimilate contractele încheiate de autorități care au ca obiect punerea în
valoare a bunurilor proprietate publică, cu executarea lucrărilor de interes
public, prestarea serviciilor sau achizițiile publice. Sunt asimilate actelor
administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere privind
un drept sau un interes legitim sau netransmiterea unui răspuns către
solicitant în termenul legal. Termenul legal pt. transmiterea unui răspuns
este de 30 de zile, în mod uzual, și 10 zile în situația solicitărilor pe legea
554/2004. Această condiție de răspuns în 30 de zile, respectiv 10 zile care
poate fi prelungit, poate produce vătămarea unui drept sau interes legitim
dacă ea provine de la o persoană fizică sau juridică.
2. Vătămarea unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim în
favoarea reclamantului. Prin drept vătămat se înțelege orice drept prevăzut
în Constituție, lege, sau act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un
act administrativ.
Ca exemplu: amintim cele referitoare la proprietate, ocuparea unor funcții
publice, exercitarea unor meserii, reintegrarea într-o funcție publică din
care reclamantul a fost îndepărtat abuziv, obținerea unei autorizații de
funcționare.
3. Se referă la faptul că actul atacat trebuie să emane de la o autoritate
publică. Sunt asimilate autorităților publice, persoanele juridice de drept
privat care au statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un
serviciu public. În categoria autorităților administrative publice intră și
Președintele României sau Guvernul, autoritățile administrației publice
 centrale și locale, instituțiile publice și regiile autonome, când au
competență de executare a legii, când au atribuții prevăzute în lege sau
acte normative.
În practică se dovedește că în cazul în care unui candidat la ocuparea prin
concurs a unei funcții i se refuză înscrierea, ne aflăm în situația în care este
posibilă o acțiune în CA.
4. Este efectuarea procedurii prealabile – (pt. examen)
Prin plângere prealabilă se înțelege cererea prin care se solicită autorității
publice emitente sau celei ierarhic superioare, reexaminarea unui act
administrativ cu caracter individual sau normativ în sensul revocării sau
modificării acestuia. Această procedură este obligatorie până a merge în
instanță.
Înainte de a se adresa instanței de CA persoana care se consideră
vătămată într-un drept al său sau interes legitim, printr-un act
administrativindividual sau normativ trebuie să solicite autorității publice
emitente sau autorității ierarhic superioare în termen de 30 zile de la data
comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
În cazul actului administrrativ normativ plângerea poate fi formulată
oricând și se numește ”recurs grațios”.
O altă formă pe care o are plângerea prealabilă și persoana vătămată într-
un drept al său sau interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter
individual adresat altei persoane din momentul în care a luat cunoștință de
existența acestuia pe orice cale.
Plângerea prealabilă se soluționează în termen de 30 zile de la data
înregistrării ei dacă prin lege nu se menționează alt termen.
În cazul actelor unilaterale se poate introduce plângerea prealabilă doar pt.
motive temeinice și peste termenul de 30 zile dar nu mai târziu de 6 luni de
la data emiterii actului.
În cazul acțiunilor introduse de Prefect, Avocatul Poporului, ANFP,
Ministere și al persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din
ordonanțe nu este obligatorie procedura plângerii prealabile.
Comunicarea documentelor se va face în scris pt. persoanele fizice sau
prin predarea actului la registratură, pt. persoanele juridice obligatoriu
prin semnătura persoanei care primește și ștampila instituției.
 CURSUL III
5. Condiția este a introducerii acțiunii în instanță în termenul prevăzut.
Termenul prin care se solicită anularea unui act sau contract administrativ
și recunoașterea și repararea pagubei se poate introduce în 6 luni de la:
- Data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
- Data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a plângerii;
- Data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile;
- Data expirării termenului de 30 zile de la comunicarea actului administrativ
în care se menționează soluționarea favorabilă;
- Data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii consilierii în cazul
contractelor administrative.
În cazuri excepționale pt. motive temeinice, doar în cazul actului
administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6
luni dar nu mai târziu de 1 an. Motivele temeinice privesc doar actele
individuale.
În cazul acțiunilor formulate de prefect, AP, sau ANFP termenul începe să
curgă de la data în care s-a luat cunoștință de existența actului nelegal.
Ordonanțele sau dispozițiile din ncadrul ordonanțelor care sunt considerate
neconstituționale și actele cu caracter normativ pot fi atacate oricând.
Actele care nu sunt supuse controlului și nu pot fi atacate în CA.
- Actele administrative ale autorităților publice care privesc raporturile
acestora cu Parlamentul;
- Actele de comandament cu caracter militar.
Actele emise pt. aplicarea regimului stării de război, asediu sau de urgență,
cele care privesc apărarea și securitatea națională, emise sau pt.
restabilirea ordinii publice, înlăturarea efectelor calamităților, epidemiilor,
pot fi atacate doar pt. exces de putere.
Prin exces de putere se înțelege încălcarea drepturilor și libertăților
cetățenilor prevăzute de legislație.
Actele administrative pot fi atacate la instanțele de CA de cei care au suferit
un prejudiciu, fără a fi nevoie de o dispoziție specială prin care instanța să
primească împuternicirea de a verifica legalitatea actelor.
Starea de asediu și urgență -privesc situații de criză care impun măsuri
excepționale în cazul apariției unor pericole grave, în ceea ce privește
 securitatea națională, democrația, apărarea țării sau pt. prevenirea,
limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.
Starea de asediu – reprezintă totalitatea măsurilor excepționale de natură
politică, militară, economică și socială, aplicabilă pe teritoriul întregii țări
sau în unele județe, orașe sau comune, care se adoptă în vederea apărării
țării de pericole grave, actuale și imediate care amenință unitatea,
independența, suveranitatea și integralitatea țării.
Starea de urgență – reprezintă ansamblul măsurilor excepționale, politice,
economice și de ordine publică care se aplică pe tot teritoriul sau în unele
unități administrative și care se adoptă pt.:
- Existența unor pericole grave pt. securitatea națională sau democrație;
- Apariția unor calamități care determină adoptarea unor măsuri pt.
prevenirea sau limitarea unor dezastre.
Starea de asediu și alertă – sunt declarate de Președintele României prin
decret prezidențial, se contrasemnează de prim-ministru și se publică în
MO al României în termen de cel mult 5 zile de la instituirea stării de alertă
sau asediu, președintele României este obligat să solicite Parlamentului
votul în plenul celor două camere reunite (Senat și Camera Deputaților).
Dacă Parlamentul nu aprobă prin vot starea de alertă sau urgență,
președintele este obligat să revoce decretul, iar măsurile aplicate încetează
imediat.
Președintele României cu încuviințarea Parlamentului poate prelungi,
extinde sau restrânge aria de aplicare a stării de asediu sau urgență. În
această perioadă autoritățile militare pot emite ordine sau ordonanțe
militare care sunt obligatorii, sunt exceptate de la procedura CA și pot fi
atacate doar pt. exces de putere.
Obiectul acțiunii în cazul unilateral în CA
Persoana vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act
administrativ unilateral sau nemulțumită de răspunsul primit la plângerea
prealabilă sau care nu a primit răspunsul în 30 de zile, poate sesiza instanța
de CA pt. a solicita anularea totală sau parțială a actului, repararea
prejudiciului și daune morale. Este îndreptățit să se adreseze instanței de
CA și persoana care se consideră vătămată prin refuzul sau nesoluționarea
unei cereri sau neefectuarea unei operațiuni administrative necesare pt.
protejarea sau exercitarea dreptului sau interesului legitim.
 Obiectul acțiunii în cazul contractelor administrative
Instanța de CA are competența de soluționare a litigiilor care apar în
nsituații anterioare unei încheieri a actului administrativ, dar și litigii care
privesc încheierea, modificarea, derularea și încetarea contractului
administrativ. Spre deosebire de contractul civil sau comercial în care se
urmărește un scop, contractul administrativ reprezintă un mijloc juridic prin
care se realizează administrația publică.
Acțiunile împotriva ordonanțelor guvernului
Persoana vătămată într-un ndrept al său prin ordonanță sau dispoziție de
guvern, poate introduce acțiune la instanța de CA însoțită de excepția de
neconstitualitate. Instanța de CA dacă apreciază că este încălcat principiul
constituționalității sesizează CC și până la pronunțare suspendă judecarea
cauzei pe fond.
- După pronunțarea CC instanța repune cauza pe rol;
- Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia au fost declarate
neconstituționale, instanța va judeca fondul, iar dacă dispoziția a fost
declarată constituțională acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
Procedura soluționării acțiunii în CA

CURSUL IV
Părțile în litigiul de CA
Reclamantul –persoană publică – acțiunea în CA poate să fie promovată de
orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim
de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau nesoluționarea
în termen legal a unei cereri.
Prin persoană vătămată se înțelege orice persoană titular a unui drept sau
interes legitim afectată de o autoritate publică printr-un act administrativ
sau nesoluționarea în termen a unei solicitări. Pt. a fi reclamant într-o
acțiune în CA persoana respectivă trebuie să aibă capacitatea de ” a sta în
justiție”.
Se consideră persoană vătămată și funcționarii unei autorități publice cu
privire la drepturile lor: promovare, pensie, concediu, detașare etc.
Se poate adresa instanței de CA și persoanele vătămate într-un drept sau
interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat
altui subiect de drept. Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ
nelegal poate solicita instanței de judecată anularea acestuia. În situația,
dacă acesta nu nu mai poate fi revocat, pt. că a intrat în circuitul civil,
această acțiune se poate depune în termen de 1 an de la data emiterii.
Prefectul poate introduce acțiune în CA împotriva actelor administrative
emise sau adoptate de autoritățile administrației publice locale dacă
consideră că acestea nu respectă prevederile.
A.N.F.P. poate introduce acțiune în CA împotriva actelor autorităților
publice centrale sau locale prin care se încalcă legislația privind funcția
publică.

CURSUL V