Actul Administrativ

-reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea
organizării executarii legii sau a exercitării în concret a legii, care dă naștere, modifica sau stinge
raporturi juridice.
- din aceasta def reiese ca actul adm trebuie sa producă următoarele efecte juridice : sa dea naștere, sa
modifice sau sa stingă un raport juridic.

Trăsături :
- actul adm. este forma juridica principala a activității autorităților administrației publice. Actul adm
reprezinta o voință juridică unilaterală - de la aceasta trăsătură s-au dispus urm probleme practice:
1. Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor persoane fizice
2.Emiterea actului adm cu participarea mai multor autorități publice, respectiv a unei structuri
administrative și a unei structuri nestatale
3.Emiterea actului adm la cererea prealabilă. El este emis numai în realizarea puterii publice.
4.Actul adm este obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intra sub incidența dispozițiilor sale,
respectiv pentru autoritatea administrativă ierarhic superioară făcându se distincție între actele
administrative normative și actele administrative individuale.

Clasificare:
După categoria autorității de la care emană delimităm:
- acte ale autorităților administrației publice centrale;
- acte ale autorităților administrației publice locale;
- acte ale structurilor private.
După competența materială a autorităților emitente delimităm între acte administrative cu caracter
general si acte administrative de specialitate
După competența teritorială a autorității emitente de limităm între acte administrative de autorități,
administrației publice centrale și acte administrative ale autorității administrației publice locale.
Actele Administrative normative conțin reguli generale și impersonale asemeni legilor și se adresează
tuturor, oricine putând intra sub incidența lor la un moment dat. Ele conțin norme ce pot fi onerative,
prohibitive sau permisive.
Legalitatea actelor administrative exprimă obligativitatea conformării acestora, dispozițiilor
constituționale legilor adoptate de Parlament și tuturor actelor normative având o forță juridică
superioară.
 Oportunitatea este înțeleasă ca acea marjă de libertate, de apreciere lăsată la latitudinea acelui
chemat să aplice legea de a opta între mai multe căi posibil de urmat pentru a ajunge la scopul stabilit de
legiuitor.
Depășirea oportunității conduce la un exces de putere. Scopul legii reprezintă limita legală a
dreptului de apreciere a oportunității limită la care se raportează judecătorul în contencios administrativ
pentru a stabili caracterul ilegal al unui act administrativ, adică excesul de putere

Forma actului:
Actele administrative normative sunt elaborate întotdeauna în formă scrisă, Constituția și
reglementările legale în vigoare prevăzând obligativitatea publicării lor. Actele Administrative
individuale sunt elaborate, de regulă, în formă scrisă, cu unele excepții, când ele pot îmbrăca și forma
orală doar pentru că așa prevede legea. Spre exemplu avertismentul, cea mai ușoară sancțiune
contravențională, se aplică și oral

Procedura:
În raport de momentul emiterii actului administrativ condițiile procedurale se pot delimita în trei
categorii:
Anterioare - cum ar fi avizul care poate fi facultativ, consultativ și conform.
Concomitente - cum ar fi cvorumul de prezență și majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea actului
ce privesc doar organele colegiale din administrația publică cum sunt guvernul, consiliile locale și
consiliile județene.
Ulterioare - cum sunt comunicarea și publicarea. Comunicarea reprezintă operațiunea prin care
autoritatea emitentă a unui act administrativ individual îi aduce la cunoștință celui căruia i se adresează.
Publicarea reprezintă operațiunea prin care un act administrativ normativ este adus la cunoștință
cetățenilor prin fie prin suprimare, fie prin afișare într un loc public sau prin alte mijloace de difuzare
scrisă

Efecte juridice:
Prezumția de legalitate- este relativă în cazul actelor administrative, deoarece pot fi atacate de
cei vătămați în drepturile sau în interesele lor legitime urmând ca instanța judecătorească să cerceteze
legalitatea lor în mod excepțional. Prezumția de legalitate poate fi și absolută în ceea ce privește actele
care privesc raporturile cu Parlamentul și altele de comandament militar.
Forța juridică a unui act administrativ este dată de locul pe care îl ocupă organul emitent în
sistemul organizării administrației publice. Forța lor juridică reprezintă puterea cu care actele produc
efecte, adica sunt obligatorii în executare. Actele administrative având o formă scrisă beneficiază și de o
forță prosantă, ce reprezintă puterea lor de a constitui o dovadă despre cele constatate prin act.
 Momentul întrării în vigoare:
În ceea ce privește momentul intrării în vigoare a actelor administrative putem afirma că acesta
este momentul publicării pentru actele administrative normative și momentul comunicării pentru actele
administrative individuale.
Suspendarea - reprezintă operația de întrerupere temporară a efectelor juridice produse de un act
juridic, astfel suspendarea vizează două situații: încetarea temporară a obligației de executare după
intrarea în vigoare actului administrativ și încetarea temporară a unei activități deja începute ca situația în
care un alt administrativ intră în vigoare ulterior momentului în care a fost emis și ar fi trebuit să intre în
vigoare.
Revocarea - reprezintă operația juridică prin care organul emitent al unui alt administrativ sau
organul ierarhic superior desființează acel act. Revocarea poate consta în două forme de exprimare:
retractarea - atunci când desființarea actului se face de autoritate emitentă și revocarea propriu zisă -
atunci când desființarea actului se face de către autoritatea ierarhic superioară celei emitente. Revocarea
reprezintă, deci, un caz particular al nulității, dar în același timp și o regulă, un principiu fundamental al
regimului juridic al actelor administrative.
Modificarea actelor administrative- poate fi făcută de autoritatea emitentă, dar și de alte
autorități publice cum ar fi autoritatea administrației publice ierarhic superioară sau instanța
judecătorească. Trebuie realizată printr un act de același nivel adoptat sau emis cu respectarea aceleiași
metodologii de tehnica legislativa, iar modificările produc efecte juridice numai pentru viitor.
Abrogarea - este operațiunea juridică prin care un alt administrativ informativ este scos din
rigoare fie printr un act administrativ emis de organul emitent sau de organul ierarhic superior. Abrogarea
privește numai actele administrative normative în timp ce revocarea poate să intervină și în cazul actelor
administrative individuale.
Anularea - operația juridică prin care se dispune desființarea acelui act, încetarea definitivă a
procedurii de efecte juridice de către acesta. Nulitatea în dreptul administrativ este determinată de
ilegalitatea și neoportunitatea actului administrativ ce este supus analizei.
În dreptul administrativ nulitatea derivă din încălcarea condițiilor de fond sau de formă ale
actelor administrative. Minoritatea nu operează de drept și aceasta trebuie să fie constatată. Competența
de a constata nulitatea unui alt administrativ revine organului ierarhic superior precum și instanțelor de
judecată în principal secțiilor de contencios administrativ. Anularea unui act administrativ are ca efect
nulitatea tuturor actelor juridice ulterioare care au fost condiționate, sub aspectul legalității, de existență
a acelui act administrativ.

Contencios administrativ

Administrația publică se prezintă ca un ansamblu sistematizat de organe structurate după

competența lor materială și teritorială.
 În doctrina administrativă au fost identificate o serie de condiții ale acțiunii directe la instanța
de contencios administrativ, calificate ca drept condiții de admisibilitate al acțiunii în instanță.
Condițiile de admisibilitate reprezintă cerințele legale și de fapt ce trebuie îndeplinite la
momentul promovării acțiunii în justiție.

 Condițiile sunt:

1. Să fie un act administrativ. Acțiunea în justiție poate fi introdusă atât împotriva unui act
administrativ, cât și împotriva nesoluționării în termenul legal a unei cereri care se subînțelege că
poate să intervină fie ca urmare a refuzului de a soluționa fie ca urmare a tardivității în soluționare.
Nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este definită ca faptul de a nu răspunde solicitatului în
termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. În ceea ce
privește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere acesta este calificat ca fiind exprimare explicită cu
exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Anulată refuzului nejustificat este și
nepunerea în executare actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau după
caz a plângerii prealabile care este privită ca un refuz tacit, întrucât Autoritatea publică a emis actul
solicitat, ... (?) nu a pus în executare astfel actul respectiv.
Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general care produc efecte erga
omnes în timp ce alte administrative individuale produc efecte de regulă față de o persoană sau uneori
față de mai multe persoane nominalizate expres în conținutul lor.
2. Vătămarea unui drept sau a unui interes legitim:
Actul atacat să vatăme un drept sau un interes legitim dreptul vătămat este definit ca fiind orice drept
prevăzut de constituție de lege sau de alta normativ căruia i se aduce o atingere printr un act
administrativ. Interesul legitim poate fi atât public cât și privat. Interesul legitim public vizează
ordinea de Drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor libertăților și îndatoririlor
fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților
publice. Interesul legitim privat constă în posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în
considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil invocarea interesului legitim public
trebuie să fie subsidiară o invocării unui interes recit în privat.

3. Actul atacat să emane de la o autoritate publică . Autoritatea publică reprezintă orice organ de stat
sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică pentru
satisfacerea unui interes legitim public fiind asimilate autorităților publice persoanele juridice de
drept privat care potrivit legii au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un
serviciu public în regim de putere publică. Regiile autonome, partidele politice, sindicatele și cultele
religioase pot fi părți în litigiile de contencios administrativ. Compania Națională de autostrăzi și
Drumul Național din România este persoana juridică de Drept privat. Corpul experților contabili și
Contabililor Autorizați din România este persoană juridică de utilitate publică și autonomă.

4. Îndeplinirea procedurii prealabile trebuie analizată în contextul principiului revocării actelor

administrative și a controlului administrativ asupra administrației publice.
 Plângerea prealabilă reprezintă cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau
cele ierarhic superioare, după caz, neexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau
normativ în sensul evocării sau modificării acestuia. Termenul prevăzut pentru exercitarea procedurii
prealabile în cazul actului administrativ individual este de 30 de zile de la data comunicării actului.
Plângerea prealabilă se soluționează în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii dacă prin lege nu
se prevede un alt termen. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în
judecată neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sub
sancțiunea decăderii.
Neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamant atrage respingerea acțiunii ca fiind
inadmisibilă. În cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Termenul de prescripție de 6 luni în cadrul căruia poate fi introdusă plângerea prealabilă curge
pentru destinatarul actului administrativ de la data emiterii acestuia iar pentru terțul vătămat, de la data lor
la cunoștință a conținutului acestuia. În cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un
drept sau la un interes legitim ori al unei soluționării în termenul legal al unei cereri, dar și în cazul
acțiunilor care au ca obiect excepția de nelegalitate, nu este obligatorie procedura prealabilă. Prin legi
speciale pot fi stabilite excepții de la regula parcurgerii procedurii administrative prealabile.
5. Condiția ca acțiunea să fie introdusă în termen se referă la termenul în care acțiunea poate fi
introdusă la instanță. Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi
neconstituționale precum și actele administrative cu caracter normativ cu care se consideră a fi
nelegale pot fi atacate oricând. Acțiunea în anulare a actelor administrative normative și acțiunea
împotriva ordonanțelor Guvernului sunt imprescriptibile. Celelalte acțiuni în contenciosul
administrativ, principale și accesorii, trebuie promovate în anumite termene prevăzute de lege.
Depășirea acestor a termene atrage respingerea acțiunii ca inadmisibilă datorită faptului că dreptul de
a promova acțiunea a fost prescris o reclamantul a decăzut din acest drept în funcție de natura
termenului de care înțelegeți să se prevaleze.

Actele care privesc raporturile cu Parlamentul sunt privite ca actele emise de autoritate publică în
realizarea atribuțiilor sale prevăzute de constituție sau de o lege organică în raporturile de natură politică
cu Parlamentul.
Actul de comandament cu caracter militar reprezintă actul administrativ referitor la problemele
strict militare ale activității din cadrul forțelor armate specifice organizării militare care presupune dreptul
comandanților de a da ordine subordonaților în aspecte privitoare la conducerea trupei în timp de pace sau
de război ori după caz la îndeplinirea serviciului Militar. Aceste acte vizează tehnica militară și fiind
confidențiale nu se publică în Monitorul Oficial. În stare de alertă sau de urgență, actele nu pot fi
suspendate.
În situația sesizării instanței de fond de către persoana vătămată. Subiectul care poate introduce
acțiunea poate fi orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămat în drepturile sau în interesele
sale legitime.
În cazul în care subiectul de sesizare a instanței este PREFECTUL, acesta poate ataca în fața instanței
de contencios administrativ un act al Consiliului Județean, al celui local sau al primarului în cazul în care
consideră actul ilegal actul atacat fiind suspendat de drept. În ceea ce privește termenul la care face
trimitere legiuitorul, este vorba de termenul general de 6 luni în care poate fi introdus acțiunea în
contencios administrativ împotriva unui act administrativ individual. Acțiunea introdusă de Autoritatea
publică emitentă este prescriptibilă în termen de un an de la data emiterii actului.
Obiectul acțiunii judiciare poate să aibă în vedere un act administrativ unilateral. Nesoluționarea în
termen sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri precum și refuzul de efectuare a unei anumite
operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Motivele invocate în cererea de anulare actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea
prealabilă. Documentele necesare sunt copia actului administrativ care îl atacă sau răspunsul autorităților,
dovada achitării taxei de timbru judiciar dar și dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

 Judecata în fond:
În cazul acțiunii împotriva unui act administrativ reclamantul poate să solicite instanței anularea în
toți sau în parte actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Pentru
daunele morale, instanțele sunt îndreptățite să acorde numai la cerere despăgubiri bănești. Este necesar ca
structura administrativă ce va fi chemat în judecată să aibă personalitate juridică și nu doar capacitate
administrativă
Competența : litigiile privind actele Administrative ale autorităților publice locale și Județene cele
care privesc taxe și impozite contribuții datorii vamale și cerere accesorii până la 3.000.000 se
soluționează de Tribunal.
Instituțiile de învățământ, fie de stat sau particulare, sunt asimilate autorităților publice locale, iar
acțiunea privind obligarea acestora la emiterea diplomelor de licență este de competență, în primă
instanță, a Tribunalului. În contenciosul administrativ și fiscal regula este aceea că Recursul se judecă de
instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.
Instanța de fond: cererile adresate instanței se judecă în ședință publică în completul stabilit de
lege, iar întâmpinarea este obligatorie și se va comunica reclamantului cu cel puțin 15 zile înainte de
primul termen de judecată. Hotărârile se redactează și se motivează în cel mult 30 de zile de la
pronunțare.
Suspendarea : în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube eminente, se
dispune la cererea reclamantului suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea
acțiunii, cererea de suspendare judecându-se de urgență, chiar și fără citarea părților, hotărârea pronunțată
fiind executorie de drept.
Cazuri bine justificate sunt definite ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de
natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Prin paguba iminentă - se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil, sau după caz, perturbarea
previzibilă gravă a funcționării unor autorități publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea unui alt administrativ normativ poate fi introdusă și de către Ministerul Public, din
oficiu sau la sesizare, atunci când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav
funcționarea unui serviciu public administrativ. Instanța soluționează cererea de suspendare de urgență și
cu precădere, cu citarea părților.
  Judecata în recurs
Art. 20, al. 1 din Legea nr. 554/2004 menține termenul de 15 zile de la comunicare în care
hotărârea pronunțată de prima instanță poate fi atacată cu recurs recursul suspendă executarea și se judecă
de Urgență conform art. 20 al. 2 din aceeași lege.
În materie de contencios administrativ, în caz de admitere a recursului REGULA este CASAREA
cu reținere. Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit legii sunt titluri executorii. Judecătorul
poate analiza și elementele de oportunitate a actului administrativ cu caracter normativ când apreciază că
acestea întregesc elementele legalității, în ideea că interesul public este întotdeauna un element de
legalitate iar mijloacele pentru atingerea acestui interes sunt aspecte ce țin de oportunitate.
Excepția de nelegalitate : trebuie să prezinte interes pentru soluționarea cauzei, astfel încât
instanța urmează să hotărască în ce măsură acel act poate fi luat în considerare sau înlăturat de la
soluționarea litigiului. Competența de soluționare a excepției a fost conferită instanței în fața căreia se
invocă.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 permite invocarea excepției de nelegalitate a unui act
administrativ, direct în recurs.

Răspunderea contravențională
Ca fenomen juridic, contravenția este o faptă constând într o acțiune sau inacțiune, imputabilă
autorului ei prevăzută de norma de drept administrativ și pentru a cărei săvârșire se aplică o sancțiune.
Legea contravențională apără valori care nu sunt ocrotite de legea penală, fiind considerate încălcări
minore ale legii
Patru condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru a ne afla în prezența unei contravenții:
- existența unei fapte;
- fapta să fie săvârșită cu vinovăție;
- fapta să fie prevăzută și sancționată prin normă juridică;
- norma juridică să fie adoptată de autoritate publică.

Contravenția întrunește același elemente constitutive ca infracțiunea și anume: SUBIECTUL

(persoana care a comis contravenția) OBIECTUL (relațiile sociale lezate prin săvârșirea contravenției)
LATURA SUBIECTIVĂ (vinovăția contravientului ) și LATURA OBIECTIVĂ (acțiunea sau inacțiunea
ilicită).
Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de
contravenient și modelul abstract descris prin norma de incriminare a contravenției.
Antijuridicitatea reprezintă caracteristica unei fapte de a contraveni ordinei juridice existente.
Contravenția este privită ca o faptă săvârșită cu vinovăție, având deci un caracter ilicit, în sensul în care
atac anumite valori sociale ocrotite de lege.
 Prin vinovăție se înțelege starea subiectivă a autorului faptei ilicite, în momentul încălcării ordinii de
drept exprimând atitudinea psihică, negativă a acesteia față de interesele și valorile sociale ocrotite de
normele juridice. Doar o persoană responsabilă care are aptitudinea de a și da seama de semnificația
acțiunilor sau inacțiunilor sale capabilă să le stăpânească și să le dirijeze, poate acțiunea cu vinovăție. Ca
și în dreptul penal vinovăția îmbracă două forme : INTENȚIA și CULPA.

 Fapta se consideră săvârșită cu intenție atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale
urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, precum și atunci când acesta deși nu îl
urmărea a acceptat posibilitatea producerii lui.
 Fapta este săvârșită din culpă atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a
acceptat socotind fără temei că el nu se va produce, precum și atunci când făptuitorul nu a
prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să l prevadă.
Contravenția se sancționează indiferent de forma vinovăției, excepția de nesancționare a faptelor
săvârșite din culpă trebuind să fie expres prevăzută în actul normativ care stabilește și sancționează
contravenția respectivă.
Potrivit art. 2 al. 1 din OG nr. 2/2001, prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot
stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.
Conform art. 2 al. 5 din OG nr. 2/2001, hotărârile consiliilor locale sau județene, ori după caz al
sectoarelor municipiului București, prin care s au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor
prevăzute la alin. 2-4 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ
competență, la cererea oricărei persoane interesate.

 Regimul aplicabil actelor normative :

Potrivit art. 3 alin. 1 din OG nr. 2/2001 actele normative prin care se stabilesc contravenții vor
cuprinde DESCRIEREA faptelor ce constituie contravenții și SANCȚIUNEA ce urmează să se aplice
pentru fiecare dintre acestea. În cazul sancțiunii cu amenda, se vor stabili limita maximă și minimă a
acesteia sau după caz cote procentuale din anumite valori, se pot stabili și tarife de determinare a
despăgubirilor pentru pagubele prevăzute prin săvârșirea contravențiilor.
Potrivit art. 3 al. 2 din OG nr. 2/2001 răspunderea contravențională a persoanei juridice operează
dacă în actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor se stipulează expres că PERSOANA
JURIDICĂ răspunde contravențional, răspunderea acesteia neexcluzând răspunderea persoanei fizice care
a săvârșit în mod nemijlocit contravenția.
Termenul : termenul de intrare în vigoare a actelor normative care prevăd norme contravenționale
se calculează, pe zile calendaristice, începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României și
expiră la ora 24:00 a celei de-a treia zi de la publicare. Termenul de intrare în vigoare este de 30 de zile
de la data publicării
Art. 4, al. 2 din OG nr. 2/2001 menționează expres posibilitatea ca în cazuri urgente, să poată fi
prevăzută intrarea în vigoare a acestor acte într un termen mai scurt, adăugându se precizarea că: acesta
nu poate fi mai mic de 10 zile.

 Sancțiunile contravenționale:
-sunt prevăzute atât în reglementarea cadrul materie, cât și în legu speciale contravenționale. Art. 5 alin. 1
din OG nr 2/2001 stabilește că sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.
Sancțiunile contravenționale principale sunt- avertismentul, amenda contravențională și prestarea
unei activități în folosul comunității.
Sancțiunile contravenționale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate folosite sau
rezultate din contravenții, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau autorizației de
exercitare a unei activități, închiderea unității, blocarea contului bancar, suspendarea activității agentului
economic sau desființarea lucrărilor și aducerea terenului în stare inițială. Ele se aplică în funcție de
natura și gravitatea faptei: pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune
contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare.
Art. 6 din OG nr. 2/2001 dispune expres că avertismentul și amenda contravențională se pot aplica
fiecărui contravenient persoana fizica sau juridica, în timp ce prestarea unei activități în folosul
comunității se poate aplica contraveniențelor persoane fizice.
Conform art. 7 din OG nr 2/2001 - AVERTISMENTUL are un caracter moral, intervenind în
cazul în care fapta săvârșită este de mai mică importanță, iar agentul constatator apreciază ca autorul
faptei contravenționale nu o va mai repeta chiar fără aplicarea unei amenzi contravențională.
Avertismentul se adresează ORAL atunci când contravenientul este prezent la constatarea
contravenției și sancțiunea este aplicata de agentul constatator, de unde concluzia că regula o constituie
FORMA ORALĂ, iar excepția FORMA SCRISĂ.
Amenda contravențională : ca sancțiune contravențională principală are un caracter administrativ
potrivit art. 8 alin 1 din OG nr 2/2001, precizare care exclude astfel orice dubiu cu privire la natura sa
juridică, fiind evident vorba despre o sancțiune administrativă. Amenda este o sancțiune pecuniară
principală, ce constă în micșorarea silită a patrimoniului celui sancționat, acesta fiind obligat să plătească
suma de bani fixată drept sancțiune.
Art. 8 alin. 2 din OG nr. 2/2001 introduce un minim general și un plafon pentru fiecare categorie
de act normativ. Limita minimă generală a amenzii contravenționale este de 25 lei. Recidiva ca atare nu
este reglementată în materie contravențională. Astfel săvârșirea unei contravenții nu atrage mărirea
sancțiunii în cazul în care aceeași persoana săvârșește ulterior și alte contravenții.
Sancțiunea contravențională de prestare a unei activități în folosul comunității se stabilește întotdeauna
alternativ cu amenda și poate fi aplicată numai de instanța de judecată.
Confiscarea - are caracter obligatoriu, nu facultativ, atunci când actul normativ o prevede în mod
expres. Astfel, agentul constatator, aplicând sancțiunea principală, este obligat să dispună și confiscarea,
făcând mențiunile de rigoare în procesul-verbal pe care îl încheie. Sancțiunea suspendării sau anulării,
după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități poate fi dispusa numai în
cazul în care pentru derularea unei activități sunt necesare : aviz, acorduri sau autorizații.
Închiderea unității - constă în interzicerea desfășurării activității în unul sau mai multe puncte de
lucru ale contravenientului, putând fi dispusă doar în cazurile prevazute de lege.
Sancțiunea suspendării activității agentului economic - constă în interdicția desfășurării unei
activități economice temporar în cazul săvârșirii anumitor contravenții.
 În cazul contravenției, SUBIECTUL ACTIV este contravenientul, autorul faptei ilicite, iar
SUBIECTUL PASIV poate fi o persoană fizică, o structura organizatorică, un funcționar public sau o
autoritate publică, în funcție de obiectul special și nemijlocit al unei contravenții sau alteia.
Răspunderea contravențională - revine oricărei persoane fizice care a săvârșit o contravenție pe
teritoriul țării noastre, indiferent dacă este cetățean roman, cu domiciliul în străinătate, cetățean român sau
apatrid.

Condițiile generale ca o persoană fizică sa fie SUBIECT ACTIVal contravenției sunt:

- capacitatea juridică;
- responsabilitatea;
- libertatea de voință și de acțiune.

 Condițiile speciale vizează calitatea de subiect calificat al contravenientului .

Față de MINORII care au împlinit vârsta de 14 ani se prevede un regim juridic special, constând
în faptul ca minimul și maximul amenzii stabilite în actul normativ pt fapta săvârșită sunt reduse la
jumătate. Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani NU poate fi sancționat cu obligarea la prestarea unei
activități în folosul comunității.
În ceea ce privește PERSOANA JURIDICĂ, ca subiect al răspunderii contravenționale, se
prevede cu titlu de excepție că această poate fi sancționată contravențional NUMAI DACĂ este prevăzută
prin legi sau alte acte normative.

 Cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei:

Potrivit art. 2 din ordonanță, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul: legitimei
apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției
involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită. Ordonanța
prevede expres obligativitatea constatării cauzelor care înlătură caracterul contravențional al faptei doar
de către instanța de judecată.
O cauza ce înlătură Răspunderea Contravențională este PRESCRIPȚIA, făcându-se distincție
între prescripția aplicării sancțiunii contravenționale și prescripția executarii sancțiunii contravenționale.
Astfel, prescripția aplicării sancțiunii contravenționale reprezinta o cauza ce stinge raportul juridic
contravențional de conflict, deoarece acesta nu a fost soluționat intr o perioada de timp rezonabila.
 Prescripția aplicării sancțiunii amenzii contravenționale - intervine în termen de 6 luni de
la data săvârșirii faptei. Aceasta sancțiune are in vedere doar sancțiunea amenzii
contravenționale.
 Prescripția executarii sancțiunii contravenționale - este prevăzută atât cu privire la
sancțiunea amenzii contravenționale, cât și cu privire la sancțiunea prestării unei activități
în folosul comunității.
  Procedura aplicării sancțiunilor:
Constatarea contravenției - se realizează printr un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute
în actul normativ, care stabilesc și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Fapta trebuie sa existe, sa fie constatată prin mijloace tehnice sau prin propriile simțuri și sa se
întocmească un proces-verbal.
Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. La
încheierea procesului-verbal, n u poate avea calitatea de martor alt agent constatator.
Neîndeplinirea celor menționate mai sus atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare
a contravenției, nulitate ce se constată și din oficiu.
Art. 20 din OG nr. 2/2001 se referă la situația în care o persoană săvârșește mai multe contravenții
constatate în același timp de același agent constatator, urmând a se încheia un SINGUR proces-verbal.
NU trebuie sa se depășească maximul contravenției mai grele.

 Aplicarea sancțiunii contravenționale :

- revine tot agentului constatator al contravenției, în cazul în care prin actul normativ de stabilire și
sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel.
Potrivit art 25 din OG nr. 2/2001 procesul-verbal se va înmâna, sau după caz, se va comunica, în
copie contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, dacă s-a
dispus această măsură. Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termenul de cel
mult 2 luni de la data aplicării acesteia.
Procesul-verbal de constatare a contravenției este titlu de creanță și înștiințare de plată.
Comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare de domiciliu
si/sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de
cel puțin un martor.

 Exercitarea căilor de atac.

Sarcina probei diferă în funcție de gravitatea faptei sancționate.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face
PLÂNGERE în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
Plângerea contravențională trebuie sa fie clară și motivată, aceasta fiind supusă regularizării.
Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Plângerea
suspendă executarea sancțiunii contravenționale. Instanța competentă va administra orice alte probe
prevazute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște
asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Contravenientul este
ascultat și instanța va audia martorul menționat în procesul-verbal.

 Natura juridică a procesului-verbal.

- are la bază prezumția de legalitate și cea de nevinovăție.
Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată
numai cu APEL. Motivarea apelului NU este obligatorie. Motivele de apel pot fi susținute și oral, iar
apelul suspendă executarea hotărârii. Plangerile impotriva proceselor verbale de constatare și sancționare
a contravențiilor se soluționează cu precădere. Taxa judiciară de timbru este de 20 lei.