DREPT

ADMINISTRATIV

Conf.univ.dr. Mihaela V. Cărăuşan

 I
TEORIA

ACTULUI
ADMINISTRATIV
CARACTERELE ACTULUI ADMINISTRATIV
Actul administrativ este actul juridic emis/adoptat de o
autoritate publică, în mod unilateral şi în regim de
putere publică, prin care se organizează sau se aplică
în concret legea (în sens larg). Autoritatea
administrativă poate fi o autoritate publică, o
instituţie publică administrativă şi un serviciu public
aflat sub autoritatea acestora.

 Actul administrativ este forma juridică principală de activitate

a administraţiei publice.
 Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă
unilaterală
 Actul administrativ este emis în regim de putere publică.
Condiţiile de valabilitate a actelor
administrative
 Condiţii de fond:
 Legalitatea actului administrativ;
 Competenţa autorităţilor administraţiei publice.

 Condiţii de formă:
 Forma scrisă (limba de redactare şi motivarea).
LEGALITATEA ACTULUI ADMINISTRATIV

 Legalitatea este analizată în doctrina de

specialitate ca o dimensiune esenţială a statului
de drept (T. Drăganu, 1992, p.10)

 În concepţia politică şi juridică occidentală

caracterul obligatoriu al legii se referă în egală
măsură la individ dar şi la autorităţile publice,
la stat (Ionescu, 2004, p. 46).
 CONDIŢII GENERALE DE LEGALITATE
a)respectarea principiului supremaţiei Constituţiei
în emiterea actului administrativ;
b)respectarea principiului legalităţii în adoptarea
actului administrativ.
c)actul administrativ să fie emis sau adoptat de
organul competent, în limitele competenţei sale.
d)forma actului administrativ şi procedura de
emitere să fie cele prevăzute de lege.
 OPORTUNITATEA ACTULUI
ADMINISTRATIV
 Derivă din capacitatea pe care o are organul
care emite actul de a alege, dintre mai multe
soluţii posibile şi egale, în aceeaşi măsură, pe
cea care corespunde cel mai bine interesului
public care trebuie satisfăcut. Ea relevă astfel
calitatea actului administrativ de a satisface
atât rigorile stricte ale legii, cât şi o nevoie
socială determinată, într-un timp şi loc date.
Dacă legalitatea evocă faptul că actul
corespunde literei legii, oportunitatea
reprezintă conformitatea actului administrativ
în mod prioritar cu spiritul legii,
 Procedura de elaborare, emitere
sau adoptare a actului administrativ
 Avizul reprezintă opinia de specialitate, solicitată
de autoritatea administrativă competentă să
emită/adopte actul administrativ, cu privire la
necesitatea şi oportunitatea emiterii/adoptării şi la
conţinutul actului. Avizele, de regulă, nu se pot
solicita autorităţilor administrative ierarhic
superioare emitentului, iar revocarea avizului
ulterior actului administrativ emis/adoptat cu
respectarea lui nu influenţează valabilitatea
actului administrativ.
 Avizele sunt: facultative, consultative şi
conforme.
 Acordul prealabil reprezintă consimţământul unei
autorităţi administrative determinate, cu privire
la emiterea/adoptarea în viitor a unui act
administrativ, de către o altă autoritate
administrativă.
 Propunerea reprezintă operaţiunea pregătitoare
prin care este sesizată o autoritate administrativă
în vederea luării unei măsuri, iar proiectul
reprezintă o propunere iniţiată de autoritatea
administrativă privitoare la un anumit mod de
rezolvare juridică a unei situaţii într-o formă
apropiată sau identică cu viitorul act
administrativ având un mod de alcătuire
conform cerinţelor impuse de tehnica legislativă.
 Formalităţile concomitente emiterii/adoptării
actului, acestea sunt: cvorumul, majoritatea
necesară, consensul, emiterea/adoptarea în
comun, motivarea, redactarea, semnarea şi,
după caz, contrasemnarea.
  Semnarea actelor administrative este condiţia
de formă obligatorie prin care se atestă
autenticitatea acestora. Lipsa semnăturii
atrage inexistenţa actelor administrative emise
de organele unipersonale.

 Formalităţi procedurale ulterioare

emiterii/adoptării actului administrativ:
aprobarea/ratificarea, confirmarea,
comunicarea, sau aducerea la cunoştinţă publică,
rectificarea, reconstituirea şi arhivarea
Efectele juridice ale actelor administrative
Actele administrative intră în vigoare şi se pun în executare de
la data aducerii lor la cunoştinţă sau la o altă dată indicată de
ele, în formele prevăzute de lege.
Actele administrative produc efecte juridice până în momentul
ieşirii din vigoare sau al desfiinţării, prin anulare sau revocare,
potrivit legii, iar cele cu caracter normativ produc efecte
juridice nu numai pentru dreptul administrativ, ci şi pentru
alte ramuri de drept.
Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate,
suspendate, modificate ori completate.
In ceea ce priveşte executarea actelor administrative trebuie
precizat că acestea sunt executorii de drept de la data
aducerii lor la cunoştinţă şi pot fi executate silit asemenea
oricărui titlu executoriu.
Nulitatea şi inexistenţa actului administrativ
 Înţelegem prin nulitate o sancţiune care
intervine atunci când actul este lovit de unele
vicii de legalitate, prin a căror constatare
încetează prezumţia de legalitate a actului, iar
prin inexistenţa actului o nulitate atât de gravă
încât nu prezintă nici măcar o “umbră a unei
aparenţe de legalitate”.
 Putem reţine drept elemente esenţiale în
definirea noţiunii de inexistenţă a actului
administrativ faptul că aceasta este o sancţiune
cu caracter excepţional, care înlătură prezumţia
de legalitate a actului administrativ şi că
inexistenţa poate fi juridică sau materială şi
oricine o poate sesiza şi, de asemenea, nu are
caracter obligatoriu.
 Comparând nulitatea cu inexistenţa putem
observa că, atât nulitatea, cât şi inexistenţa sunt
sancţiuni datorate încălcării unor condiţii de
valabilitate ale actului administrativ, dar de
grade diferite de gravitate. In timp ce actul
administrativ nul se bucură de prezumţia de
legalitate, actul administrativ inexistent nu se
mai bucură de această prezumţie, motiv pentru
care în primul caz actul este obligatoriu până la
constatarea nulităţii sale, în timp ce în cel de-al
doilea caz acesta nu este obligatoriu.
INEXISTENŢA ACTELOR ADMINISTRATIVE
Art.100 C.R. care reglementează actele Preşedintelui,
respectiv decretele, a căror publicare obligatorie în
Monitorul Oficial o impune textul constituţional
respectiv, în cazul nepublicării intervenind
sancţiunea inexistenţei actului.
Art.108 C.R. prevede acelaşi caracter obligatoriu al
publicării în Monitorul Oficial al actelor Guvernului,
în caz contrar intervenind inexistenţa actelor.
 Legea fundamentală admite o excepţie în cazul
hotărârilor cu caracter militar, care, din raţiuni lesne
de înţeles, se comunică numai organismelor
interesate.
 Nulitatea absolută are ca specific faptul că sancţionează
nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme
care ocroteşte un interes general, obştesc.
 În cazul celei relative sunt nerespectate, la încheierea
actului juridic norme care ocrotesc un interes particular,
individual ori personal.
 Din punctul de vedere al întinderii efectelor, nulităţile se
împart în nulităţi totale, când este desfiinţat un act
juridic în integralitatea sa şi în nulităţi parţiale, când se
desfiinţează doar o parte a actului, celelalte părţi ale
actului continuând să producă efecte juridice, deoarece
nu contravin legii.
 Nulitatea absolută intervine pentru încălcarea
condiţiilor de fond, esenţiale pentru validitatea actului,
iar nulitatea relativă pentru condiţii de mai mică
importanţă, care privesc forma actului.
 ORGANELE CARE POT DISPUNE
ANULAREA UNUI ACT ADMINISTRATIV
a) de organul ierarhic superior, în virtutea raportului
de subordonare ierarhică;

b) de instanţa de judecată, care îşi fundamentează

acest drept pe dispoziţiile art.52 din Constituţie
şi ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ;

c) de Ministerul Public, care poate anula doar

anumite categorii de acte administrative (ex.
actele privind locurile de detenţie).
 Categorii de acte administrative
 După întinderea efectelor pe care le produc, se delimitează:
 actele administrative cu caracter normativ, care cuprind reglementări de principiu cu
caracter obligatoriu, care se aplică unui număr determinat de persoane;
 actele administrative cu caracter individual, care sunt manifestări de voinţă, care creează,
modifică sau desfiinţează drepturi în serviciu uneia sau mai multor persoane dinainte
determinate.
 După categoria organului emitent:
 acte emise de organele administraţiei de stat (centrale şi teritoriale);
 acte care emană de la alte organe de stat;
 acte emise de autorităţile autonome ale administraţiei publice locale;
 acte care emană de la persoane private, în baza împuternicirii date de lege ori de
organele administraţiei;
 acte administrative prin delegare.
 În funcţie de forţa juridică a actului administrativ şi de regimul juridic aplicabil:
 acte administrative de autoritate, care sunt manifestări exprese de voinţă unilaterală, cu
caracter individual sau normativ emise de autorităţile administraţiei publice în vederea
executării ori a organizării executării legii;
 actele administrative de gestiune sau mixte, printre care şi contractele încheiate de
autorităţile administraţiei publice care sunt asimilate actelor administrative, potrivit legii;
 actele administrativ-jurisdicţionale emise de o autoritate administrativă cu atribuţii
jurisdicţionale în soluţionarea unor litigii.
 Actele administrative atipice
a)Tăcerea administraţiei şi refuzul nejustificat.
b) Contractele administrative expres nominalizate în Legea nr. 554/2004 privind
contenciosul administrativ.
c)Actele administrativ-jurisdicţionale
 OPERAŢIUNILE ADMINISTRATIVE ŞI
TEHNICO-MATERIALE

 Operaţiunile administrative sunt forme concrete

de înfăptuire a administraţiei publice, efectuate
de autorităţile administrative, în realizarea
atribuţiilor conferite prin lege.
 Operaţiunile administrative produc efecte
juridice numai în condiţiile şi situaţiile
prevăzute de lege.
 Aşadar, operaţiunile administrative sunt, de
regulă, măsuri de pregătire, elaborare, aducere
la cunoştinţă, punere în executare şi control a
actelor administrative, precum şi acţiuni
realizate în afara acestora.
 In funcţie de natura lor, operaţiunile
administrative se împart în următoarele
categorii:
a) operaţiuni tehnico-administrative, care
sunt săvârşite numai de către autorităţi
administrative, structuri organizatorice ale
acestora, precum şi de personalul din
administraţie, conform atribuţiilor ce îi revin;
b) operaţiuni tehnico-materiale, care sunt
săvârşite atât de către autorităţile administrative,
structuri organizatorice, personalul din
administraţia publică, precum şi de către
societăţi comerciale, regii autonome şi
organizaţii neguvernamentale prevăzute de lege.