TEHNICI SI METODE ALE ADOPTARII DECIZIEI PUBLICE

AN III

CURS 3

Procedura administrativă de adoptare a deciziilor

1. Operațiuni procedurale anterioare emiterii/ adoptării deciziilor

administrative
Operațiunile procedurale anterioare emiterii/adoptării deciziei administrative sunt
următoarele:
 Avizul – opinia/punctul de vedere pe care îl solicită organul care urmează să
emită/adopte decizia unui alt organ specilizat pentru ca decizia să fie luată
în deplină cunoștință de de cauză;
 Acordul – manifestarea de voință pe cre un organ public îl dă altui unui alt
organ în vederea emiterii de către acesta din urmă a unei decizii
administrative.
Avizele pot fi:
 facultative – când organul emitent al deciziei administrative este liber să
solicite un aviz sau, dacă l-a ceut, nu este obligat să țină cont de el;
 consultative – când organul emitent al deciziei administrative este obligat
să-l solicite dar nu este obligat să se și conformeze (ex. Avizul cerut de
către Parlament Curții Constituționale în procedura de suspendare din
funcție a Președintelui României, art. 95 din Constituție);
 conforme – când organul emitent trebuie să-l solicite, iar opiniile pecare le
conțin sunt obligatorii (ex. Avizele solicitate pentru emiterea autorizației de
construire).
Avizele sunt formalități procedurale sau operațiuni tehnico-materiale care nu
1
produc efecte juridice prin ele însele, deci nu modifică realitatea juridică existentă;
acestea doar contribuie la întărirea caracterului legal al deciziei administrative.
Acordul poate fi prealabil, concomitent sau posterior.
Acordul organului ierarhic superior se mai numește și aprobare.
Spre deosebire de aviz, care este o simplă opinie/părere, acordul este un
consimțământ, adică o manifestare de voință care se adaugă la cea a emitentului.
Acordul poate proveni de la organul ierarhic superior sau de la un alt organ al
administrației situat pe o poziție superioară emitentului.
4. Operațiunile procedurale concomitente emiterii/adoptării deciziilor
administrative
Acestea sunt specifice organelor colegiale și se referă la funcționarea în baza legii
și adoptarea unor decizii administrative de către aceste autorități publice potrivit
competențelor:
 Cvorumul;
 Majoritatea;
 Motivarea;
 Semnarea și contrasemnarea;
 Ordinea de zi.
Cvorumul – se referă la numărul minim de membri necesar ca să se realizeze o
întrunire valabilă a organului colegial.
Sancțiunea neîntrunirii cvorumului de prezență este nulitatea actelor adoptate în
aceste condiții.
Majoritatea – se referă la numărul minim de voturi necesar pentru adoptarea
unei decizii administrative concretizate într-un act administrativ (votarea);
Majoritatea poate fi:
 simplă – 50 %+1 din numărul membrilor prezenți;

2
  absolută – 50%+1 din numărul total al membrilor care compun organul
colegial;
 calificată – 2/3 sau 3/4 din numărul total al membrilor care compun
organul colegial.
Motivarea
În cazul deciziilor individuale, motivarea trebuie să fie cuprinsă în
conținutul acestora sau într-un document justificativ care însoțește actul ce emană
de la aceeași autoritate, chiar dacă sub semnătura altei persoane. (Ex.: referatul
care stă la baza emiterii dispoziției primarului).
În cazul deciziilor/actelor cu caracter normativ, Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,
face referire la două situații:
 actele Guvernului – ordonanțe și hotărâri, trebuie să aibă întocmite în
prealabil o notă de fundamentare, care însoțește actul normativ în procesul de
adoptare și este publicată odată cu acesta în Monitorul Oficial sau prezentat pe site-
ul de internet al instituției emitente;
 celelalte acte administrative cu caracter normativ, emise de autorități
centrale – sunt însoțite de un referat de aprobare, cu precizarea că în cazul
acestora nu este prevăzută obligativitatea publicării referatului odată cu actul
administrativ;
 Actele cu carcater normativ adoptate de autoritățile administrației publice
locale trebuie să cuprindă, în preambul o motivare în drept, adică articolul din
Legea nr. 215/2001, sau din altă reglementare, în temeiul căreia a fost adoptat
actul.
 Motivarea este obligatorie în cazul deciziilor/actelor administrative
jurisdicționale (Ex.: deciziile Consiliului Național pentru Soluționarea
Contestațiilor, în materia achizițiilor publice).
3
 Legea nr. 24/2000 nu prevede sancțiuni pentru situația în care motivarea nu
este publicată odată cu actul normativ, sau nu este afișată pe pagina web a
instituției.
Cu toate acestea, în doctrină s-a apreciat că ,,lipsa motivării constituie viciu
de ilegalitate pentru motiv de formă (nulitate relativă) iar dacă motivele sunt
ilegale, actul va fi considerat nul din punct de vedere al conținutului” (nulitate de
fond,absolută).
În contextul adoptării unui Cod de procedură administrativă, de lege
ferenda, sar impune introducerea obligativității motivării tuturor actelor
administrative.
Semnarea și contrasemnarea
 Semnarea actului administrativ este o operațiune/formalitate esențială, ce
permite verificarea competenței de emitere a actului, indispensabilă pentru
existența deciziei administrative. Toate actele administrative trebuie semnate de
persoana împuternicită să angajeze autoritatea publică emitentă: dispozițiile
primarului se semnează de către acesta, deoarece este o autoritate unipersonală,
hotărârile consiliului local se semnează de către președintele de ședință, ordinele
prfectului se semnează de către prefect, odinele și instrucțiunile ministeriale se
semnează de către ministru, hotărârile și ordonanțele de guvern se semnează de
către primul-ministru, decretele prezidențiale de către Președinte etc.
 Contrasemnarea presupune o ,,autentificare” a semnăturii persoanei
competente și se asociază răspunderea contrasemnatarului în ceea ce privește
legalitatea deciziei administrative.
Obligația contrasemnăturii este prevăzută, spre exemplu, în Constituție, pentru
ordonanțele și hotărârile guvernamentale, care trebuie contrasemnate de miniștrii
ce au obligația punerii lor în executare, în cazul hotărârilor consiliului local și a

4
dispozițiilor primarului, ce trebuie contrasemnate de secretarul unității
administrativ-teritoriale.
5. Operațiuni procedurale ulterioare adoptării/emiterii deciziilor
administrative
 Comunicarea și publicarea actelor administrative
Actele administrative individuale își produc efectele de la data comunicării lor
către destinatarii respectivului act, iar actele admnistrative normative își produce
efectele de la data aducerii lor la cunoștință publică, a respectivelor acte.
Aducerea la cunoștință publică a deciziei administrative poate avea loc prin una
din următoarele operațiuni:
 publicarea în Monitorul Oficial al României;
 publicarea în Monitorul Oficial al comunei /orașului/ municipiului/
județului;
 afișarea la sediul autorității publice;
 publicarea în presa centrală și/sau locală;
 afișarea pe pagina web a autorității publice.
Aprobarea improprie
Aprobarea reprezintă manifestarea de voință a unui organ ierarhic superior
prin care se declară de acord cu cu un act deja emis de un organ ierarhic inferior,
act care, fără această manifestare de voință ulterioară lui, nu ar produce conform
legii, efecte juridice.
Confirmarea
Confirmarea este manifestarea de voință prin care autoritatea publică își
menține un act administrativ anterior.
Prin confirmare se mai înțelege și operațiunea prin care o autoritate a
administrației urmărește să acopere un viciu al propriului său act emis anterior sau
să acopere un viciu de care era lovit un act inferior; această confirmare este în
5
realitate un act administrativ distinct de cel confirmat, care contribuie la
valabilitatea acestuia.
Ratificarea
Noţiunea de ratificare este utilizată în sensul de ratificare propriu-zisă şi în sensul
de ratificare improprie.
 Ratificarea propriu-zisă este operaţiunea de control asupra unui act
administrativ anterior adoptat de o altă autoritate publică, act care îşi
produce în mod propriu şi deplin efectele juridice urmărindu-se prin
ratificare descărcarea de răspundere a organului emitent al actului ratificat.
 Ratificările improprii se referă la manifestările de voinţă ale unui organ
superior prin care acesta urmăreşte să dea valabilitate actului emis de un
organ inferior cu depăşirea competenţei legale a acestuia din urmă, dar în cadrul
competenţei organului superior.

TEMA
Identificați 3 avize și 3 acorduri prevăzute de legislația în viogare.

Legislaţie obligatorie
1. Constituţia României din 1991 revizuită şi republicată în 2003;
2. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, republicată 2010;
3. Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României
şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Legea administraţiei publice publice locale nr. 215/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulteriare;
6
5. Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică,
republicată.
6. Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu
modificările şi completările ulterioare.