Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Decizia evoca o hotarare luata in urma unui proces de analiza, a unei examinari,
din care rezulta elementele logico-structurale ale deciziei: analiza si hotararea sau, in
formularea autorilor francezi, intelegerea si vointa. Aceste elemente definesc, in acelasi
timp, esenta oricarui proces decizional, care este de manifestare a deciziei, in cazul nostru
a deciziei administrative.
In elaborarea proiectelor de acte normative, textul trebuie sa fie clar, precis, corect
redactat, stilul folosit in redactare este necesar sa fie imperativ, iar continutul bine
sistematizat, structurat pe parti, capitole, sectiuni, articole, alineate. De asemenea, trebuie
explicat intelesul unor notiuni si termeni chiar in continutul actului.
2. Avizele consultative sunt acele opinii pe care organul care adopta sau
emite un act administrativ de o autoritate trebuie sa solicite altor organe
ale administratiei publice sau unor organisme de specialitate, dar nu este
obligat sa aiba in vedere continutul acestuia. Nesolicitarea si neobtinerea
acestui aviz duce la nulitatea actului administrativ, deoarece nu se respecta
o norma prevazuta de lege.
Procedura emiterii unui act administrativ este supusa, nu in putine cazuri, unui
complex proces de avizare, nu a proiectului ca atare, ci a problemei in sine, dar avizele, la
randul lor sunt precedate de studii, rapoarte si altele, prezentate de cel administrat,
evident, apeland la profesionistii in domeniu. Avizele, in aceste situatii care vin din
partea unor institutii sau autoritati publice, ne apar ca "validari" sau, dupa caz,
"invalidari" de specialitate ale studiilor ce insotesc cererea de autorizare a celui
administrat. Este motivul pentru care, intr-un litigiu de contencios administrativ, instanta
nu se poate pronunta asupra substantei stiintifice a avizului, ci doar asupra respectarii sau
nerespectarii normelor juridice ale procedurii de avizare, si aceasta numai in masura in
care asemenea abateri de la regulile juridice afecteaza grav si iremediabil procedura
emiterii actului sau, dupa caz, au determinat administratia competenta sa refuze emiterea
actului administrativ.[10]
Acordul poate fi cerut fie de un organ ierarhic superior, fie de un organ situat pe o
pozitie cel putin egala cu cea a emitentului. De asemenea, acordul nu obliga organul care
emite actul administrativ sa-l puna in executare, nu acopera viciile actului administrativ
la care se refera, iar in cazul actiunii in anulare a litigiului, va trebui sa figureze ca parat,
atat organul emitent, cat si cel care si-a dat acordul[11].
Acordul exprima consimtamantul altui organ administrativ dat pentru emiterea unui act
de un alt organ, iar acesta poate fi: prealabil, concomitent si posterior. Acordul se
deosebeste de avizul conform, prin faptul ca efectul juridic, in cazul actului emis cu
acordul prealabil al unui organ, este rezultatul manifestarii de vointa a mai multor organe.
Acordul prealabil, ca si aprobarea, confirmarea, ratificarea, conduc la existenta actelor
administrative complexe, ce iau nastere din doua sau mai multe manifestari de vointa,
care provin de la organe de stat diferite, dar care converg spre producerea aceluiasi efect
juridic, formand o singura unitate juridica.
Dupa dezbateri, proiectul actului se supune la vot, asa cum a fost prezentat sau cu
modificarile propuse, iar daca intruneste numarul legal de voturi, el este aprobat. Pentru
ca un proiect sa fie aprobat, acesta trebuie sa intruneasca conditiile procedurale
concomitente, pe care le vom prezenta mai jos.
Dintre operatiunile procedurale concomitente emiterii actului administrativ, cel
mai des intalnite in practica si analizate in doctrina sunt: cvorumul, majoritateaceruta de
lege pentru adoptarea actului si motivarea. Primele doua vizeaza organele colegiale din
administratia publica (Guvernul, consiliile locale si judetene), care, desi sunt
asemanatoare, nu sunt identice, cvorumul avand in vedere intrunirea valabila a organului
colegial, iar majoritatea ceruta de lege are in vedere adoptarea (votarea) propriu-zisa a
actului.
Unele acte normative cuprind dispozitii care stabilesc, atat cvorumul necesar
pentru ca deliberarile organului colegial sa fie valabile, cat si majoritatea ce trebuie sa fie
intrunita pentru adoptarea actului.
Legea este cea care prevede necesitatea semnarii, iar in unele cazuri a
contrasemnarii actelor administrative emise.
Daca anterior adoptarii Constitutiei din 1991, motivarea era privita doar ca
principiu al actelor administrativ-jurisdictionale, in prezent, se apreciaza intr-o viziune cu
adevarat reformatoare in aceasta chestiune, ca ideea motivarii oricarui act administrativ
rezulta implicit din dispozitiile Constitutiei, cel putin din dreptul la informare prevazut in
articolul 31, reprezentand o obligatie corelativa a autoritatilor administratiei publice[16].
Desi pe deplin intemeiate toate aceste aprecieri de doctrina, atat timp cat
principiul motivarii nu va fi prevazut expres in viitorul Cod de procedura administrativa, e
de presupus ca, in practica el va fi in rare ocazii respectat.
Pentru ca acesta sa-si produca efectele juridice mai sunt necesare o serie de
operatiuni procedurale ulterioare emiterii actului administrativ.
Exceptia stabilita prin articolul 108, alineatul (4) din Constitutie - potrivit
hotararilor Guvernului - aceasta prevede ca actele administrative cu caracter militar se
comunica numai institutiilor interesate.
Cerinta publicarii actelor normative care produc efecte juridice pentru subiecti
determinati generic, este impusa de principiul potrivit caruia "nimeni nu poate invoca in
apararea sa necunoasterea legii".
2) Aprobarea este, de regula, privita ca o manifestare de vointa a unui organ
superior, prin care se declara de acord cu un act deja emis de un organ inferior, act care,
fara aceasta manifestare de vointa ulterioara lui, nu ar putea produce conform legii, efecte
juridice[21].
Pe langa semnificatia mentionata mai sus, mai este folosita si in "sens strict de act
administrativ", cand organul ierarhic superior aproba "propunerile" organului inferior. De
exemplu, articolul 11 din Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata in 2000,
prevede ca aprobarea cererilor de acordare a cetateniei romane, se face prin hotarare a
Guvernului, care apreciaza in acest sens asupra propunerilor ministrului justitiei.
Aprobarile substitutive sunt aprobarile date de organul ierarhic superior sub forma unor
acte, printr-un organ inferior ce actioneaza intr-un domeniu de raporturi sociale de
competenta celui ierarhic superior, situatie in care se considera ca efectele actului de
aprobare inlocuiesc efectele actului aprobat[22].
Prin procedura aprobarii tacite, intelegem procedura prin care autorizatia este
considerata acordata, daca autoritatea administratiei publice nu raspunde solicitantului in
termenul prevazut de lege pentru emiterea respectivei autorizatii.
Prin legea de aprobare a ordonantei, textul initial a fost completat in sensul ca,
raspunsul negativ al autoritatii administratiei publice competente, in termenul prevazut de
lege, nu echivaleaza cu aprobarea tacita.
Intr-o prima acceptiune, prin confirmare se intelege actul prin care o autoritate a
administratiei publice instiinteaza subiectul de drept interesat, ca intelege sa-i mentina un
act administrativ anterior, situatie care nu va atrage un nou efect juridic, actul confirmat
nedobandind statutul de act complex.
Asadar, ratificarea era un act de drept constitutional, prin care fostele comisii
populare aprobau deciziile comitetelor executive, definitivand caracterul acestora.
[1] Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, volumul II, Editura All Beck, 2004, Bucuresti,
pagina 31.
[2] Mircea Preda, Drept administrativ, Partea Generala (revazuta si actualizata), Editura
Lumina Lex, 2000, pagina 181.
[3] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 54.
[4] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 55.
[5] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
300.
[6] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
300.
[7] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 56.
[8] Valentin I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ, Partea generala ,Editia a III-a, revazuta
si adaugita de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pagina 490.
[9] Mircea Preda, Drept administrativ, Partea Generala (revazuta si actualizata), Editura
Lumina Lex, 2000, pagina 184.
[10] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 56.
[11] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 59.
[12] Valentin I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ, Partea generala ,Editia a III-a,
revazuta si adaugita de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pagina 493.
[13] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
303.
[14] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
304.
[15] Valentin I. Prisacaru, Tratat de drept administrativ, Partea generala ,Editia a III-a,
revazuta si adaugita de
[16] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 60.
[17] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
304.
[18] Mircea Preda, Drept administrativ, Partea Generala (revazuta si actualizata), Editura
Lumina Lex, 2000, pagina 187.
[19] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II, Editura All
Beck, 2002, pagina 61.
[20] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
306.
[21] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
306.
[22] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
307.
[23] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
308.
[24] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
309.
[25] Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2004, pagina
314.