PROCEDURI DE DREPT

ADMINISTRATIV
Note de seminar
Asist.univ.drd.
Maria Ramayana NESVADBA
 Capitolul 1 Conceptul, sfera de aplicare
şi principiile aplicabile procedurii de drept administrativ

1.1.Consideraţii generale privind procedura în sfera administraţiei publice

Procedura administrativă = ansamblul formelor şi modalităţilor specifice de elaborare, adoptare, punere în
executare şi control al actelor administrative, precum şi modalităţile realizare a operaţiunilor administrative şi
tehnico-materiale de către entităţile din sfera administraţiei publice.

Autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim
de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în
sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate
publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică
Act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în
regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă
naştere, modifică sau stinge raporturi juridice
Act administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu
atribuţii de jurisdicţie administrativă specială
Jurisdicţie administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate administrativă care are, conform
legii organice speciale în materie, competenţa de soluţionare a unui conflict privind un act administrativ,
după o procedură bazată pe principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei
activităţii administrativ-jurisdicţionale;
Organisme de jurisdictie administrativă specială - organe sau autorităţi care sunt chemate să
soluţioneze cereri, plângeri, sesizări, întâmpinări sau contestaţii cu urmarea unei proceduri marcate de
existenţa unor elemente de jurisdicţionalizare, dar care fie nu sunt propriu-zise organe ale administraţiei
publice, fie nu sunt puse în situaţia de a se pronunţa asupra unor acte administrative (din pricina cărora s-a
iscat un litigiu), ci cu privire la operaţiuni tehnico-materiale ori la alte fapte care intră în conţinutul mai
larg al noţiunii de operaţiune administrativă, fie sunt lipsite de independenţă în soluţionarea stării de
conflict cu existenţa căruia au fost sesizate, fie, în sfârşit, procedura urmată de aceste structuri nu este
guvernată.Exemple :comisiile de fond funciar ( Legea 18/1991 ); comisiile de reexaminare sau contestaţii
din cadrul Departamentului Apeluri al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci; proceduri de functionare
CNSAS etc
Operatiunile tehnico administrative -forme concrete de realizare a administraţiei publice, a activităţii
executive săvârşite de autorităţi şi instituţii publice în realizarea sarcinilor conferite lor prin lege, care nu
produc prin ele însele efecte juridice, indiferent dacă însoţesc sau nu un act juridic sau forme de activitate
care nu produc, în sine, niciun efect juridic, ele pregătind un act administrativ, conferindu-i caracter
executoriu sau servind la îndeplinirea formalităţilor de publicitate a actului deja emis
Identificăm :
-operatiuni tehnico administrative din faza de pregatire a adoptarii actelor
administrative:dactilografierea proiectului,multiplicarea acestuia,transmiterea lui spre avizare si,dupa
obtinerea avizelor,transmiterea spre studiu functionarilor publici sau persoanelor care compun organul ce
urmeaza sa-l adopte,ori functionarului public competent,potrivit legii,sa decida emiterea actului
administrativ de autoritate.
operatiuni tehnico-administrative concomitente:definitivarea proiectului,votul,eventuala refacere in
forma definitiva a actului administrativ,semnarea lui de catre conducatorul organului care l-a adoptat.
operatiuni tehnico-administrative posterioare:inregistrarea actului,mentionarea numarului sub care a
fost inregistrat,datarea si punerea sigiliului(stampilarea actului) transmiterea spre publicare ori inminarea
direct sau prin posta celor interesati
 1.2.Codificarea procedurii administrative şi implicaţiile sale

Codul de procedură administrativă reprezintă cadrul normativ principal de înfăptuire a activităţii administraţiei
publice şi are ca scop realizarea competenţei autorităţilor publice cu respectarea interesului public şi a
drepturilor subiective/intereselor legitime ale persoanelor fizice sau juridice, precum şi a regulilor statului de
drept.

Codul este structurat in 4 parti si contine 204 articole.

Partea I. Dispoziții generale – sunt reglementate definițiile și principiile înfăptuirii activităţii

administraţiei publice. Printre conceptele definite se regăsesc: activitatea administrativă, autorităși publice,
regimul de putere publică, operaţiunile administrative şi faptele administrative, interes legitim, interes public
etc. Printre principiile reglementate în proiectul Codului de procedură administrativă, se regăsesc: legalitatea,
eficiența, buna-credință, egalitatea de tratament, imparțialitatea, proporționalitatea, siguranța juridică,
transparență și participare etc.
Partea a II-a. Procedura administrativă necontencioasă – detaliază procedura administrativă prin
reglementarea mijloacelor alternative de soluţionare a disputelor administrative, aceste proceduri prealabile
sesizării instanţei de judecată având un rol important atât în ceea ce priveşte responsabilizarea autorităţilor
publice pentru apărarea drepturilor şi intereselor persoanelor şi a interesului public, cât şi în evitarea litigiilor
de contencios administrativ.

Partea a III-a. Procedura administrativă contencioasă – contenciosul administrativ.

Partea a IV-a  cuprinde dispoziții tranzitorii și finale.

TEZELE PREALABILE ale Proiectului Codului de procedură administrativă au fost aprobate prin H.G. nr.
1360/2008 și publicate în Monitorul Oficial nr. 734 din 30 octombrie 2008.
 1.3.Principiile aplicabile procedurii administrative
Legalitatea
Eficienţa
Buna credinţă
Egalitatea de tratament
Imparţialitatea
Proporţionalitatea
Siguranţa juridică
Termene rezonabile
Motivarea.
Accesul la justiţie
Comunicarea
Cooperarea
Răspunderea
Contenciosul administrativ
I.
Pe 24 aprilie 2005, in jurul orei 8.30, agentul principal Marius Vlasceanu a
oprit pentru un control de rutina, un autoturism cu numar de Bucuresti,
condus de Gheorghe Tosa., Pentru ca acesta nu avea la el permisul si
certificatul de inmatriculare al masinii, s-a apucat sa-i completeze un proces-
verbal de contraventie, cu următorul conţinut : „A oprit voluntar auto
nr. B-40-ZUM in zona de actiune a indicatoarelor «Oprirea
interzisa» si nu are asupra sa actul de identitate si
certificatul de inmatriculare. De asemenea, are mecla de
fraier si este un mare maimutoi“.Fostul politist Tosa a semnat fara
sa citeasca procesul-verbal, in care se mai mentiona: „Contravenientul
nu are nici o obiectie, recunoaste si regreta faptele
comise“. A primit procesul-verbal, apoi si-a continuat drumul. Cind si-a dat
seama insa ca, de fapt, semnind cu mina lui procesul-verbal de contraventie,
recunostea implicit ca are „mecla de fraier“ si ca este „un mare maimutoi“,
Tosa s-a simtit lezat in onoarea sa de agent-sef principal in rezerva si fost sofer
al comandantului IJP Dolj (colonel Teodor Radu), asa ca l-a reclamat pe
agentul Vlasceanu la conducerea Politiei municipiului Craiova si a
Inspectoratului Judetean de Politie Dolj. Iar agentul Marius Vlasceanu, un
politist fara pata pina in prezent, risca sa fie sanctionat, pentru ca acela care-i
fusese pina nu demult amic nu a avut simtul umorului. „Conducerea
Inspectoratului Judetean de Politie (IJP) Dolj a dispus cercetarea
administrativa a agentului de la Biroul Politiei Rutiere Craiova, cu privire la
indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor de serviciu, iar dupa
definitivarea cercetarilor se vor dispune masurile corespunzatoare, in
conformitate cu Statutul Politistului“, a mentionat inspectorul principal
Florentina Popescu, purtatoarea de cuvint a IJP Dolj.
II
în 2010, între Poliția Locală a Municipiului București și Societatea Fandax
Group s-a încheiat un contract. Prin anexe succesive, acest contract s-a
transformat în niște obligații ale Fandax Group de a desfășura activități de
poliție, în baza unei dispoziții de primar a lui Sorin Oprescu ( decizia
529/2010), prin care Poliția Locală a primit atribuții privind constatarea
contravențiilor și aplicarea lor. În același timp cu Poliția Locală, aceste atribuții
le-a primit și Fandax Group, o societate de pază, care a încheiat contract ilegal,
clasificat ca secret de serviciu. Societatea Fandax Group le aparține lui Iordan
Petre Petro și Nuțu Ștefan, care au avut anterior contracte și cu Ministerul
Apărării Naționale, unde păzeau obiective militare dezafectate. Contractul a
fost impus de Sorin Oprescu și de Ion Țincu, directorul Poliției Locale, care a
fost pus în funcție în septembrie 2009 și demis în baza raportului lui Firea“, a
comentat, pentru Cotidianul, inspectorul de poliție Flaviu Butnaru. Fandax
Group ara o firmă formată din agenți de pază, care acționau în baza Legii 333.
Aceasta deținea circa 25 de cai, cu doi agenți pe tură, adică 50 de oameni pe
zi. Ei au fost plătiți și îmbrăcați în uniforme ale Poliției Locale, neavând atribuții
în acest sens. „
Componentele de ordine publică și siguranță națională nu pot fi delegate, pentru că este un atribut al
statului. Nu se pot externaliza către cine dorește. Externalizarea s-a făcut ilegal și abuziv, invocându-se
niște reglementări prin care primarul general era împuternicit să delege responsabilități aparatului de
specialitate, dar acești oameni sunt funcționari publici, nu personal contractual. Sorin Oprescu s-a folosit
de o breșă a legii, ca să justifice această delegare de atribuții și competențe“, declară Butnaru. Polițistul susține că
Patrula Călare a aplicat și sancțiuni contravenționale. „Agenții Fandax Group au primit procese-verbale de contravenție
și au dat amenzi de miliarde de lei. Circa 100 de procese-verbale erau încheiate zilnic și sancțiunile erau foarte mari.
Promovarea imaginii Patrulei Călare era făcută de șeful Biroului de presă al Poliției Locale, Răzvan Popa. O mică parte din
banii din amenzi s-a dus în bugetul PMB, restul în buzunarul lor. Multe procese-verbale de contravenție nu au mai fost
depuse la Taxe și impozite, să fie executate. Prejudiciul este colosal și constă în mare parte din amenzile încasate ilegal.
Dar ei sunt cei care defilau pe sub Arcul de Trimf de Ziua Națională a României“, mai spune Flaviu Butnaru. Mai mult,
spune polițistul, „Fandax Group făcea verificări în baza datelor furnizate de Poliția Locală, apoi utiliza CNP-urile și alte
date personale pentru a aplica alte sancțiuni contravenționale sau pentru a-i folosi pe oameni ca martori în procese“.
ORGANIZAREA SISTEMULUI INSTANTELOR JUDECATORESTI
 TITLUL III: Competenţa instanţelor judecătoreşti
CAPITOLUL I: Competenţa materială
SECŢIUNEA 1: Competenţa după materie şi valoare
Art. 94: Judecătoria
Judecătoriile judecă:
1.în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz,
neevaluabil în bani:
a)cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în
afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b)cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în
competenţa instanţelor judecătoreşti;
c)cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente
sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele
privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane
fizice sau persoane juridice, după caz;
d)cererile de evacuare;
e)cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi
plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale
dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori inst ituite pe cale
judecătorească;
f)cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;
g)cererile posesorii;
h)cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluab ile în bani,
indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de
lege în competenţa altor instanţe;
i)cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;
j)cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;
j1)cererile în materie de moştenire, indiferent de valoare;
j2)cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare;
j3)cererile în materia fondului funciar, cu excepţia celor date prin lege specială în
competenţa altor instanţe;
k)orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv,
indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;
2.căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate
jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de
lege;
3.orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Art. 95: Tribunalul
Tribunalele judecă:
1.în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor
instanţe;
2.ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorii în primă instanţă;
3.ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului şi în orice alte cazuri expres
prevăzute de lege;
4.orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
*) În interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 95, secţiile civile ale
tribunalelor sunt competente funcţional să soluţioneze apelurile declarate împotriva
hotărârilor pronunţate de judecătorii asupra contestaţiilor formulate împotriva
executărilor silite pornite în temeiul dispoziţiilor art. 260 din Legea
nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 96: Curtea de apel
Curţile de apel judecă:
1.în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit
legii speciale;
2.ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de
tribunale în primă instanţă;
3.ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de
tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale,
care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres
prevăzute de lege;
4.orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.

Art. 97: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1.recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor
hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
*) În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 97 pct. 1, competenţa de
soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către
tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la
200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a
Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582
din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel.
2.recursurile în interesul legii;
3.cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor
probleme de drept;
4.orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.