1.

NOȚIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV

1.1 Definiția actului administrativ

Actul administrativ reprezintă acea formă juridică principală a activității

organelor administrației publice, ce constă într-o manifestare unilaterală și
expresă de voință de a da naștere, de a modifica sau stinge drepturi sau obligații,
în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor
judecătorești. 1

1.2 Trăsăturile actului administrativ

În ceea ce privește trăsăturile actului administrativ, putem avea în vedere

următoarele:
● este forma principală a activității autorităților administrației publice,
celelalte forme fiind faptele administrative și operațiunile administrative;
● este, în principiu, o manifestare de voință juridicã unilaterală,
aparținând autorităților administrației publice care l-au adoptat sau l-au
emis;
● are forță juridică obligatorie, atât față de persoanele fizice sau juridice
carora li se adreseazã, cât și față de autoritatea care l-a emis, ținută să-1
respecte ea însăși, pe tot parcursul valabilității lui;
● este executoriu imediat după ce a intrat vigoare, fără nicio formalitate,
fără a fi necesară întocmirea unor formalități ulterioare, ca în cazul unei
hotărâri judecătorești rămasă definitivă care, pentru a fi executată, trebuie
să fie investită cu formula executorie.

1.3 Clasificarea actelor administrative2

Actele administrative pot fi grupate în diverse categori, după anumite criterii,

aceasta grupare prezentând importantă nu numai teoretică, ci și practică.

Cele mai importante criterii de clasificare ale actelor administrative sunt:

a) După natura juridică, acestea pot fi:

1 Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol. I, Editura Hamangiu, 2009, pag.. 176
2 Mircea Preda, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2000, pag. 172

1
 1) Acte administrative de autoritate
Aceste acte se adoptă sau se emit de o autoritate publică - legislativă,
executivă, judecatorească - în mod unilateral, pe baza și în vederea executării
legii, în scopul nașterii, modificării sau stingerii unor raporturi juridice.

2) Acte administrative de gestiune

Aceste acte se încheie de servicile publice administrative cu persoanele fizice
și juridice și privesc buna gestionare a domeniului public al statului sau al
unităților administrativ-teritoriale.

3) Acte administrative jurisdicționale

Aceste acte se emit, în mod unilateral de autoritățile de jurisdicție
administrativă, anume abilitate de lege și rezolvă conflicte apărute între
servicile publice și particulari.

b) După competența materială a organului emitent, pot exista:

1) Acte administrative cu caracter general

Aceste acte se adoptă sau se emit de autoritățile administrației publice care au
competența materială generală. Din această categorie fac parte: decretele
Președintelui României, hotârârile și ordonanțele Guvernului, hotărârile
consiliilor locale, județene, unele ordine ale prefecților și unele dispoziții ale
primarilor.

2) Acte administrative de specialitate

Aceste acte sunt emise de organele administrației publice centrale de
specialitate și de autoritățile administrației publice locale de specialitate.
Din aceasta categorie fac parte: ordinele și instrucțiunile emise de miniștrii și
conducătorii celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate,
precum și cele emise de conducatorii servicilor publice descentralizate ale
ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de
specialitate.

c) După competența teritorială, actele administrative pot fi:

1) Acte administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației

publice centrale;
2) Acte administrative adoptate sau emise de autoritățile administrației
publice locale.

d) După gradul de întindere a efectelor juridice, acestea pot fi:

2
 1) Acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general și
impersonal;
2) Acte administrative individuale, care produc efecte numai cu privire la
persoanele fizice ori juridice.

e) După natura efectelor juridice pe care le produc, sunt:

1) Acte administrative care acordă drepturi;

2) Acte administrative care constată existența unui drept.

f) După autoritatea care le emite, sunt:

1) Acte administrative emise de autoritățile administrației publice;

2) Acte administrative adoptate de Parlament;
3) Acte administrative emise de instanțele judecătorești;
4) Acte administrative emise de instituțiile publice;
5) Acte administrative emise de celălalte structuri organizatorice care
privese organizarea executării și executarea legii.

g) După perioada de timp în care se produc efecte juridice:

1) Acte administrative permanente;

2) Acte administrative temporare.

2. CONDIȚIILE DE VALABILITATE ALE ACTULUI

ADMINISTRATIV

Cu privire la condițiile de valabilitate ale actului administrativ, avem în

vedere două categorii de condiții, și anume:
a. condiții generale:
În această categorie putem include:
● fundamentarea științifică;

● unitatea deciziei;

● oportunitatea deciziei;

● simplitatea formei;

● legalitatea.

b. condiții speciale:
3
 ● actele sunt emise de organe competente și în limitele competențelor
acestora, competența având un caracter legal, obligatoriu și permanent;
● actele sunt emise cu respectarea formelor procedurale legale, ce pot fi
forme esențiale (când vizează legalitatea și oportunitatea și duc la
nulitatea actelor) și forme neesențiale (când țin de operativitate);
● actele trebuie să fie în conformitate cu conținutul legii;

● actele trebuie să fie în conformitate cu scopul urmărit de lege.

3. PROCEDURA EMITERII ACTELOR DE DREPT

ADMINISTRATIV

Procedura emiterii actelor administrative cuprinde mai multe activități

desfășurate de funcționarii autorităților publice care emit actul sau/și ai altor
autorități publice care colaborează la acestea.3

Procedura administrativă are ca element central manifestarea voinței

unilaterale a organului administrativ, reglementând operațiunile prealabile
acestui moment, cât și pe cele ulterioare. De asemenea, la baza procedurii
administrative stau regulile procedurale ale emiterii actelor administrative,
reguli ce sunt împărțite în trei categorii în funcție de momentul emiterii actului.

3.1 Formele procedurale anterioare emiterii actului administrativ

Printre formele procedurale anterioare emiterii actului administrativ pot fi

incluse expertizele, referatele, studiile, datele statistice etc., însă cele mai des
întâlnite sunt avizele și acordul. În plus, se mai poate menționa că formele
anterioare nu produc efecte juridice și, de asemenea, premerg elaborarea actului.

În ceea ce privește avizele, acestea sunt opinii pe care o autoritate

administrativă le solicită unei alte autorități, cu privire la o anumită problemă,
având scopul de a se documenta și de a decide obiectiv și corect.

După modul de conformare a organului solicitat față de opinia exprimată,

avizele pot fi:
o Avize facultative - acestea se caracterizează prin faptul că organul emitent
are libertatea să solicite sau nu acel aviz, iar dacă l-a solicitat, este liber să
îi se conformeze sau nu;

3 Tudor Draganu, Actele de drept administrativ, pag. 103

4
 o Avize consultative – situație în care organul emitent este obligat să
solicite avizul, în absența căruia nu poate emite actul administrativ, dar
nu este obligat să urmeze avizul acordat, putând să adopte și alte soluții
decât cea conținută în aviz;
o Avize conforme - când organul emitent este obligat să solicite avizul și,
totodată, să țină seama de avizul solicitat la emiterea actului pentru care a
fost dat, adică să emită actul în sensul avizului dat. În acest caz actul
administrativ nu poate avea un conținut contrar indicațiilor avizului.

Cu privire la acord, acesta presupune consimțământul altui organ

administrativ dat pentru emiterea unui act de către un alt organ. Acordul poate
fi: prealabil, concomitent sau posterior. În plus, acordul se deosebește de aviz
prin faptul că avizul este o simplă părere, pe când acordul este o manifestare de
voință care se adaugă la cea a emitentului, întărind-o.
3.2 Formele procedurale concomitente emiterii actului administrativ

Dintre condițiile procedurale concomitente emiterii actului administrativ, cele

mai des citate în lucrarile de specialitate, sunt cvorumul, majoritatea cerută de
lege pentru adoptarea actului și motivarea.

Cvorumul reprezintă numărul de membri care trebuie să fie prezenți pentru

adoptarea actului, raportat la totalul membrilor unui organ colegial.

În ce privește majoritatea cerută pentru vot ea poate fi: majoritate relativă

(jumătate plus unu din prezenți, dar se înțelege cu respectarea cvorumului de
ședință), majoritate absolută (cifra care este mai mare decât jumătate din
numărul total al membrilor ce compun organul administrativ) și majoritate
calificată (o majoritate mai mare decât cea absolută, cum ar fi majoritatea a
două treimi).

Motivarea actelor administrative normative se află, de regulă, în expunerea

de motive, care, firesc, ar trebui date publicității, făcând corp comun cu actul
propriu-zis, iar motivarea actelor individuale trebuie să fie cuprinsă în
conținutul acestora sau într-un document justificativ care însoțeste actul ce
emană de la aceeași autoritate, chiar dacă sub semnatura altei persoane.

3.3 Formele procedurale posterioare emiterii actului administrativ

După analizarea proiectului de act administrativ de catre autoritățile

deliberative și aprobarea lui cu votul majorității absolute sau calificate, după
caz, actul administrativ se consider adoptat.

5
 Pentru ca acesta să își producă efectele mai sunt necesare o serie de condiții
posterioare. Cele mai frecente condiții procedurale posterioare sunt: aprobarea,
confirmarea, comunicarea sau publicarea, ratificarea.

Aprobarea reprezintă manifestarea de voință a unui organ superior al

administrației publice prin care se încuviințează un act deja emis de un organ
ierarhic superior. Aprobările pot fi:
a. substitutive – organul subordonat e într-un anumit domeniu sau
ramură (aprobări prin hotărâri guvernamentale ale statutelor,
regulamentelor etc.);
b. propriu-zise – competența aparține organului subordonat;
c. improprii – aprobarea cererilor sau propunerilor cu care este sesizat
un organ de stat (exemplu: armele de foc).

Confirmarea reprezintă o manifestare de voință distinct de cea care constituie

substanța actului administrativ confirmat, reprezentând ea însãsi act juridic.
Confirmările pot fi:
a. improprii – când o autoritate aduce la cunoștință că înțelege
să mențină un act deja emis;
b. propriu-zise – asigură valabilitatea unui act emis de un organ
sau de o autoritate inferioară;
c. aprobative – aprobarea dată de un organ superior pentru
punerea în executare a unui act emis de un organ inferior.

Comunicarea este operațiunea juridică prin care actul administrativ este

transmis persoanei sau organului interesat. Necesitatea comunicării este
prevăzută de regulă în cazul actelor administrative inidividuale și a actelor
administrative jurisdicționale. În multe cazuri legea prevede că de la data
comunicării se nasc anumite drepturi și obligații.4

4. CĂILE ADMINISTRATIVE DE ATAC

4.1 Definiția căilor ce atac

Căile de atac, denumite în literatura juridică și recurs, reprezintă mijloacele

procedurale prin care se poate remedia încălcarea drepturilor subiective și a
intereselor legitime, în urma unor vătămări cauzate de administrația publică.
Acestea oferă posibilitatea de a cere revizuirea, anularea sau schimbarea unei
decizii administrative în cazul în care se consideră că aceasta este incorectă sau
injustă.

4 Mircea Preda, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2000, pag.185

6
 4.2 Trăsăturile căilor de atac

În privința trăsăturilor căilor administrative de atac putem avea în vedere:

a) acestea se pot face împotriva oricărei măsuri
administrative, precum și împotriva oricărui organ
administrativ;
b) vizează legalitatea sau oportunitatea;
c) pot fi depuse simultan, succesiv sau repetitiv;
d) nu suspendă executarea legii, decât dacă este prevăzut
expres în lege.

4.3 Clasificarea căilor de atac

Așa cum am precizat și mai sus, calea de atac mai poate fi găsită și sub
denumirea de recurs. Din acest punct de vedere, putem avea în vedere
următoarea clasificare:
1) recursul grațios/neierarhic – chiar la
organul a cărui măsură este contestată;
2) recursul ierarhic - la organul superior;
3) recursul nejursidicțional – calea de atac
împotriva unui act administrativ soldată
cu emiterea unui act de administrație
activă;
4) recursul jurisdicțional - calea de atac
împotriva unui act administrativ
jurisdicțional sau nejurisdicțional, dar
pentru o soluționare căruia îi sd prevede o
procedură jurisdicționale finalizată printr-
un act de jurisdicție.

5. EFECTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE5

Actele administrative, ca orice acte juridice, dau naștere, modifică sau sting
raporturi juridice, deci produc efecte juridice cu o anumită forță.

Atâta timp cât există actul administrativ, se prezumă că a fost emis cu

respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevazute de lege, de unde
ideea respectării acestuia apare desprinsă din ideea respectării legii.

În principiu, forța juridică a unui act administrativ este dată de locul pe care îl
ocupă organul care îl emite în sistemul organizării administrației publice,
precum și de natura organului respectiv.
5 https://lege5.ro/gratuit/gm2dcnrygm3q/dispozitii-comune-privind-actele-administrative-codul-
administrativ?dp=gi4tcojxge3tmmq, accesat 04.11.2023

7
 5.1 Momentul producerii efectelor actului administrativ

Momentul la care actul administrativ produce efecte juridice este cel al

publicării actelor normative și, respectiv, al comunicării actelor individuale. De
asemenea, o regulă a regimului juridic al actelor administrative este faptul că
pentru organul emitent actul creează obligații din momentul adoptării lui, în
sensul că trebuie să-l aducă la cunoștința celor interesați și nu-l mai poate
revoca decât în condițiile legii.

Deci, pentru organul emitent, actul administrativ intra în vigoare din

momentul în care există, adică din momentul în care s-a produs manifestarea
expresă de voință cu respectarea condițiilor procedurale prevazute de lege.

În principiu, actele administrative produc efecte pentru viitor, sunt active, și

nu retroactive, adică nu produc efecte pentru trecut. Această caracteristică a
actelor administrative este consecința faptului că aceste acte sunt emise pe baza
și pentru executarea legii. Cea mai importantă categorie de acte administrative
din sfera excepțiilor de la principiul neretroactivității o reprezintă actele
administrative declarative, denumite și recognitive, care, constatând existența
unor drepturi și obligații ce au luat naștere prin fapte juridice anterioare emiterii
lor, vor produce efecte juridice din momentul în care s-au produs respectivele
fapte juridice.

5.2 Momentul încetării efectelor actului administrativ

Efectele juridice ale actelor administrative pot să înceteze temporar sau

definitiv:
a) încetarea temporară a efectelor actelor administrative se
realizează prin suspendare.
b) încetarea definitivă a efectelor actelor administrative are loc
prin anulare.

De asemenea, efectele juridice ale actelor administrative pot înceta în

următoarele situații:
a) expirarea termenului: multe acte administrative au un termen de
valabilitate specific, după care își încetează efectele. Când
termenul expiră, actul devine inaplicabil;

b) revocarea sau modificarea: autoritatea care a emis actul poate să

îl revocare sau să îl modifice, fie la cererea părților interesate, fie
din proprie inițiativă. Aceasta este o modalitate obișnuită de a pune
capăt efectelor unui act administrativ;
8
 c) decizii judiciare: prin intermediul sistemului judiciar, actele
administrative pot fi contestate și anulate, ceea ce duce la încetarea
efectelor acestora. Instanțele pot constata că actul a fost emis în
mod ilegal sau neconform cu legea și pot anula sau suspenda
efectele sale;

d) schimbări legislative: atunci când legile sau regulamentele care

stau la baza unui act administrativ sunt modificate sau abrogate,
actul poate deveni inaplicabil sau trebuie să fie adaptat la noile
reglementări;

e) realizarea scopului: actele administrative pot fi emise pentru a

atinge un anumit scop sau pentru a soluționa o anumită problemă.
Odată ce scopul a fost atins sau problema a fost rezolvată, efectele
actului pot înceta;

f) moartea sau dizolvarea părților implicate: în cazul actelor

administrative care implică persoane sau entități specifice, efectele
pot înceta în cazul decesului, dizolvării sau altor evenimente care
duc la încetarea personalității juridice.

6. SANCȚIUNILE ACTELOR DE DREPT ADMINISTRATIV

Actele de drept administrativ pot impune o varietate de sancțiuni și măsuri

coercitive în cazul încălcării regulilor administrative sau a legislației.
Sancțiunile specifice depind de tipul încălcării și de normele legale aplicabile.

Astfel, sancțiunile actelor de drept administrativ pot fi:

a) amenzi administrative: acestea sunt sancțiuni financiare aplicate
persoanelor sau entităților care încalcă regulile administrative sau
legile specifice. Cuantumul amenzilor poate varia semnificativ în
funcție de gravitatea încălcării. Autoritățile competente pot impune
amenzi în diverse domenii, cum ar fi circulația rutieră, mediu,
comerț, sănătate etc.;

b) suspendarea sau revocarea licențelor și autorizațiilor: dacă o

persoană sau o entitate încalcă condițiile legate de licențe sau
autorizații (de exemplu, licențe de construcție, autorizații de

9
 mediu), autoritățile pot suspenda temporar sau revoca aceste
aprobări, ceea ce poate duce la întreruperea activității respective;

c) confiscarea bunurilor: actele administrative pot prevedea măsuri

de confiscare a bunurilor sau a mijloacelor folosite în încălcarea
legilor sau regulamentelor. De exemplu, vehiculele utilizate în
contrabandă pot fi confiscate;

d) măsuri coercitive privind proprietatea: dacă o construcție este

realizată fără autorizație sau în altă formă ilegală, autoritățile pot
dispune demolarea acesteia ca măsură coercitivă. În plus, în cazul
încălcării legilor de mediu, se pot dispune măsuri coercitive pentru
restabilirea mediului;

e) suspendarea sau restricționarea drepturilor sau beneficiilor: actele

de drept administrativ pot impune suspendarea sau restricționarea
unor drepturi sau beneficii, precum subvenții agricole sau drepturi
de proprietate în cazul unor încălcări;

f) măsuri de remediere: autoritățile pot dispune măsuri pentru a

remedia încălcarea, precum opriri ale activității ilegale sau ordine
de a aduce activitatea la conformitate cu regulile;

g) interdicții sau restricții: actele administrative pot impune interdicții

sau restricții asupra anumitor acțiuni sau activități, cum ar fi
interdicții de a lucra în anumite domenii sau restricții privind
eliberarea de noi licențe sau autorizații pentru o anumită perioadă.

7. CONCLUZII

Actul juridic administrativ este o manifestare a puterii administrative a unei

autorități publice sau entități cu putere de stat, care acționează în conformitate
cu legile și regulamentele în vigoare. Acesta se deosebește de actul juridic
privat, deoarece este emis în interesul public și în scopul exercitării
prerogativelor de autoritate ale administrației publice.

Actele juridice administrative pot varia de la decizii individuale emise pentru

anumite persoane sau entități la regulamente administrative care se aplică în
mod general și obligatoriu. Ele pot reglementa domenii diverse, cum ar fi
impozitele, reglementările de mediu, drepturile și obligațiile funcționarilor
publici, achizițiile publice etc.

10
 Emiterea actelor juridice administrative trebuie să respecte proceduri legale
specifice, inclusiv dreptul la audierea părților interesate, posibilitatea de
contestație și revizuire, și respectarea principiului motivației (explicarea
raționamentului pentru emisarea actului).

Actele juridice administrative pot fi contestate în instanțe de judecată sau în

cadrul altor mecanisme de control, cum ar fi contenciosul administrativ sau
organismele independente de soluționare a litigiilor. Aceste mecanisme asigură
verificarea legalității și corectitudinii acestor acte.

Actele juridice administrative joacă un rol esențial în administrarea publică,

permițând autorităților să pună în aplicare politici publice, să protejeze
interesele publice și să asigure respectarea legilor. Ele pot impune obligații sau
restricții cetățenilor și organizațiilor sau pot conferi beneficii, cum ar fi drepturi
sau subvenții.

În concluzie, actul juridic administrativ reprezintă un element de bază în

guvernarea și administrarea publică și trebuie să fie emis și aplicat cu atenție,
respectând normele și principiile legale pentru a asigura un echilibru între
puterea statului și protecția drepturilor individuale.

11
 BIBLIOGRAFIE

o Mircea Preda, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, București, 2000

o Tudor Draganu, Actele de drept administrativ
o Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, vol. I, Editura Hamangiu,
2009
o https://lege5.ro/gratuit/gm2dcnrygm3q/dispozitii-comune-privind-actele-
administrative-codul-administrativ?dp=gi4tcojxge3tmmq

12