20.02.

2012 Formele de activitate ale administratiei publice Actul administrativ de autoritate Actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa juridica a unei autoritati puiblice facuta in scopul de a naste, modifica sau stinge raporturi juridice, manifestare supusa regimului de putere publica reglementata de dreptul administrativ. Trasaturile: -este un act juridic care produce efecte in plan juridic nascand, modificand sau stingand un raport juridic. Desi de regula actul adminmistrativ imbraca forma unui inscris, a unui document, nu toate inscrisurile sau documentele utilizate in activitatea administratiei publice reprezinta acte administrative. Anumite opinii, puncte de vedere, concluzii, observatii ale unor organe ale administratiei publice si servicii parte a acestora sunt cuprinse in diferite documente, unele numite acte preliminare emiterii actului administrativ care nu au valoare de acte juridice. astfel de documente sunt avizele, acordurile, rapoartele, referatele, procesele verbale, anchetele, studiile, etc. Adesea legea conditioneaza validitatea, legalitatea actului administrativ de realizarea acestor acte prealabile, acestor documente preliminare. Nu toate documentele sunt acte preliminare. Opusul ca valoare juridica al actului administrativ de autoritate il reprezinta actul preliminar emiterii actului administrativ de autoritate care nu este supus controlului instantelor de contencios administrativ. -este un act unilateral - Actul administrativ se emite in executarea si organizarea executarii legii de catre o autoritate emitenta. Caracterul unilateral arata faptul ca vointa juridica exprimata in act, continutul, dispozitiile cuprinse in acesta reprezinta vointa, hotararea unei singure autoritati. Caracterul unilateral subzista chiar in situatia in care actul reprezinta rodul activitatii a 2 sau mai multe autoritati administrative. In acest caz doar o autoritate va fi emitenta si va raspunde pentru acest act, celelalte autoritati fiind consultative, avand un rol de avizare sau de a-si exprima acordul privitor la continutul actului. Caracterul unilateral al actului se pastreaza chiar daca acesta este emis in baza unei cereri a unui petent realizat in exercitarea unui drept subiectiv conferit de lege. Singurul caz in care caracterul unilateral nu se aplica apare in situatia contractelor administrative care sunt asimilate de lege regimului juridic aplicabil actelor administrative dar care reprezinta vointa juridica a doua sau mai multe parti. -caracterul obligatoriu al actului administrativ - Dispozitiile cuprinse in actul administrativ sunt obligatorii pentru persoana sau persoanele la care aplica, dar si pentru autoritatea emitenta si autoritatea ierarhic inferioara, iar in masura repsectarii conditiilor de legalitate si pentru autoritatea ierarhic superioara. Autoritatea ierarhic superioara poate dispune anularea, revocarea sau reformarea (refacerea) actului in masura in care acesta nu a intrat in circuitul civil prin producerea efectelor sale juridice - este un act de autoritate - se bucura sub aspectul emiterii, elaborarii si mai ales al aplicarii sale de un regim juridic special impus de puterea publica, regimul de drept administrativ. - este un act executoriu - pentru a fi aplicat nu este necesara de regula interventia unei alte puteri in stat, a unei alte institutii externe administratiei publice. Exista unele situatii in care este necesara interventia altor institutii decat cele administrative (Ex.: o dispozitie a primarului privitoare la demolarea unei constructii de pe un teren proprietate privata necesita introducerea unei cereri in fata instantei civile in acest sens) . -este un act care se bucura de prezumtie de autenticitate - actul administrativ fiind insotit de o serie de proceduri privitoare la autenticitatea sa (semnare, stampilare, adrese de comunicare, antetare) beneficiaza de considerarea sa ca fiind autentic adica ca provenind de la autoritatea indicata in cuprinsul sau drept emitenta. Lipsa unuia din elementele de autenticitate atrage dupa sine inexistenta actului. -este supus ca regula controlului instantelor de contencios administrativ - Nu toate actele sunt supuse controlului instatelor de contencios administrativ desfasura in baza legii nr.554/2004 privind contentciosul administrativ. Unele acte care reglementeaza raporturile dintre institutii politice, presedinte, parlament si guvern sau care privesc raporturile militare ori sunt emise in anumite situatii speciale nu sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ.

Acceptiunile notiunii de act administrativ - Traditional prin act administrativ se intelegea: 1.actul administrativ cu caracter normativ care reprezinta un act emis in aplicarea legii administrative care impune un regim juridic general,impersonal unui numar de subiecte de drept nedeterminate 2.act administrativ cu caracter individual care cuprinde dispoztitii aplicabile uneia sau mai multor persoane determinate. Legea nr 29/1990 privind contenciosul administrativ (abrogata de legea 554/2004) a asimilat actelor adminmistrative 2 alte elemente: 1.refuzul nejustificat al autoritatii de a satisface un drept sau o pretentie legitima a persoanei 2.tacerea autoritatii publice-este un fapt juridic asimilat de legea administrativa unui act administrativ. Legea nr.554/2004 a asimilat notiunii de act administrativ de autoritate un al cincilea element si anume: contractul administrativ-reprezinta o conventie, un acord de vointa dintre 2 sau mai multe autoritati publice intre ele sau dintre o autoritate publica si una sau mai multe persoane de drept privat, acord de vointa supus regimului de drept administrativ. 27.02.2012 Clasificarea actelor administrative - in functie de determinarea subiectelor de drept carora se aplica actul administrativ distingem intre : 1. acte administrative cu caracter normativ care sunt emise in aplicarea legii si care nu determina in cuprinsul lor subiectul sau subiectele carora se aplica avand un caracter general, impersonal . 2. acte administrative cu caracter individual care determina in continutul lor sau intr-o anexa a acestora subiectul sau subiectele de drept carora se aplica . In functie de continutul si procedura aplicabila acestor acte distingem intre : - acte administrative tipice carora li se aplica un regim exclusiv de drept administrativ (ex. decizie de numire in functia publica) ; sunt acte administrative tipice actele de autoritate ale administratiei publice . - acte administrative atipice in randul carora se numara contractele administrative si unele tipuri de acte administrative supuse unui regim de drept mixt (ex. decretul de gratiere) . In functie de autoritatea emitenta distingem intre actele administratiei centrale, actele administratiei locale, acte emise de persoane de drept privat de interes public si acte administrative emise de organe publice care apartin altor puteri decat administratia publica . Categorii speciale de acte administrative : 1. au un regim de drept si reglementare proprie : - actele administrativ-jurisdictionale acte care se emit de unele organe ale administratiei centrale la cererea unei persoane care se considera vatamata de o autoritate administrativa intr-un drept sau intr-un interes legitim . Procedura care sta la baza emiterii acestor acte consta in depunerea la autoritatea din care face parte organul administrativ-jurisdictional al unei cereri prin care se solicita solutionarea unei plangeri a petentului legata de vatamarea unui drept sau interes legitim realizata de catre o structura din respectiva autoritate publica . Solutionarea plangerii persoanei petente se face de catre un colectiv complet de 3-5 functionari publici legali investiti care vor cita pe reclamant (petent) si pe autorul (functionarul public) care a emis actul apreciat drept vatamator (daca este cazul) . Sunt admise mijloacele de proba din dreptul comun iar hotararea pe care o adopta organul administrativ-jurisdictional este executorie fiind supusa contestatiei in instanta . Exista organe administrativ-jurisdictionale in cadrul unor autoritati si servicii publice din cadrul administratiei centrale (ex. MApN ; MAI ; MF ; MT ; Posta Romana s.a) . 2. procesele verbale contraventionale sunt acte administrative care se emit in cazul constatarii savarsirii unei contraventii si pentru aplicarea unei sanctiuni contraventionale . Sunt asimilate in Romania ca regimul juridic al actelor administrative fiind executorii , bucurandu-se de prezumtii de autenticitate, sarcina proprie impotriva continutului acestora revenind contravenientului . Sunt acte irevocabile putand fi desfiintate numai de catre instanta de judecata . 3. - deciziile de numire in functia publica sunt supuse principiului irevocabilitatii actului juridic, desfiintarea acestora facandu-se prin emiterea unui alt tip de act administrativ . - decizia de eliberare din functia publica . 4. actele administrative care creeaza efecte juridice in alte domenii de drept - aceste acte sunt supuse regulii irevocabilitatii actelor administrative care guverneaza actele de drept privat pentru asigurarea stabilitatii efectelor produse in sfera dreptului privat (ex. o decizie privind incheierea unui contract de munca) .

5. actele administrative intrate in circuitul civil ca regula actele administrative, in general actele de drept public sunt guvernate de principiul revocabilitatii . Actele care au intrat in circuitul civil prin producerea efectelor lor sau prin executarea lor nu mai sunt revocabile . 6. actele exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ in baza legii 554/2004 actele privind siguranta interna a statului, actele privind raportul dintre Presedinte si Parlament, actele emise in stare de urgenta, actele de comandament militar, actele pentru care sunt prevazute legi speciale pentru desfiintare s.a . 05.03.2012 Privire comparativa intre actul administrativ si celelalte acte juridice 1. actul administrativ se deosebeste de actul civil prin urmatoarele : a) actul administrativ provine de la o autoritate publica fiind investit cu regim de autoritate publica in timp ce actul civil este supus regimului de drept comun. b) actul administrativ este supus regimului de drept public iar in completarea dispozitiilor legale administrative se aplica dispozitiile dreptului comun. Actul de drept civil se supune direct codului civil. c) actul administrativ se bucura de prezumtia de autenticitate in timp ce actele civile se bucura de aceasta prezumtie numai daca sunt incheiate in forma autentica. d) actele civile nu implica, ca regula, forme de solemnitate ori o procedura de elaborare. Actele administrative sunt conditionate ad validitatem de indeplinirea unor eventuale proceduri prealabile (ex.: depunerea cererii, avizarea, s.a). 2. actul administrativ si hotararea judecatoreasca ca regula hotararea judecatoreasca emisa ulterior actului administrativ are o forta juridica superioara acestuia. Ambele categorii de acte de drept public sunt supuse unor proceduri diferite de elaborare, emitere si comunicare. 3. actul administrativ si contractul ca regula generala actele administrative unilaterale sunt supuse normelor de drept administrativ si legilor organice si ordinare care reglementeaza aceasta ramura de drept. Contractele sunt supuse de principiul in functie de natura lor normelor civile sau comerciale. Cea mai mare asemanare intre actele administrative unilaterale si o specie de contract se regaseste privitor la contractele administrative carora li se aplica sub aspectul solutionarii in instanta normele de contencios administrativ. Deasemenea procedura de aprobare prealabila a contractelor administrative este supusa reglementarii normelor de drept administrativ. Conditiile de validitate ale actului administrativ - aceste conditii privesc : 1. publicarea si comunicarea actelor administrative ; 2. competenta de emitere a actului administrativ ; 3. mobilul si motivul actului administrativ ; 4. legalitatea actelor administrative ; 5. oportunitatea emiterii actelor administrative ; 6. indeplinirea formelor procedurale ale actelor administrative. 1. Publicarea si comunicarea actelor administrative : - acestea reprezinta cele mai importante forme procedurale ulterioare emiterii actului administrativ. In scopul asigurarii publicitatii a cunoasterii dispozitiilor actului administrativ in timp s-a conturat regula conform careia actul administrativ, in cazul in care nu are in cuprinsul sau prevazuta data intrarii in vigoare, acesta v-a produce efecte dupa cum urmeaza: a) actele administrative normative produc efecte din momentul publicarii acestora; b) actele administrative cu caracter individual, ca regula, produc efecte juridice din momentul comunicarii acestora; c) actele administrative individuale care se adreseaza unui numar mare de subiecte de drept sunt supuse si conditiei publicarii in mass-media. Modurile efective de publicare a actelor cu caracter normativ ca si al actelor cu caracter individual difera in functie de specificul acestora. Legile si ordonantele Guvernului intra in vigoare la 3 zile de la publicarea in Mon. Oficial. Actele Guvernului si celelalte acte ale Ministerelor si celorlalte organe ale administratiei de Stat se publica in Mon. Oficial si intra in vigoare de la data prevazuta in acestea sau de la data publicarii. Actele administratiei judetene se publica in Mon. Oficial al judetului. In functie de natura actului administrativ exista forme diferite privitoare la asigurarea comunicarii : 1. comunicarea prin serviciul Postei Romane este calea cel mai frecvent intalnita comunicarea fiind facuta cu inventarul actelor condicate si cu confirmare de primire. 2. comunicare printr-un agent al institutiei publice. 3. comunicare printr-un executor judecatoresc. 4. comunicare prin afisare la domiciliul sau sediul persoanei pe care o priveste actul. 2. Mobilul si motivul actului administrativ - mobilul actului administrativ il reprezinta starea, temerea privitoare la existenta unei situatii care s-ar putea ivi prin neemiterea actului administrativ.

- motivul actului il reprezinta situatia de fapt sau de drept care determina, obliga autoritatea publica sa emita actul. Motivarea actului reprezinta o forma procedurala concomitenta emiterii actului administrativ prin care se indica motivele de fapt sau de drept pentru care actul administrativ este emis. Ca regula genearala, actele administrative nu sunt supuse motivarii. Motivarea este prevazuta pentru unele categorii speciale de acte administrative cum sunt procesele verbale contraventionale, actele administrativ-jurisdictionale, actele privitoare la incetarea raportului de serviciu al functionarilor publici, actele administrative unilaterale prin care se dispune incetarea raporturilor de munca, s.a. Motivarea imbraca 2 forme: - de fapt are in vedere indicarea cauzelor faptice, fizice care determina emiterea actului administrativ. - de drept indica textul de lege care obliga sau emite autoritatii publice sa emita actul administrativ. 12.03.2012 Competenta emiterii actului administrativ ; Conditia subordonarii competentelor in emiterea actului administrativ Actul administrativ trebuie emis de autoritatea legal competenta sub sanctiunea nulitatii absolute a acestuia. Competenta reprezinta abilitarea legala a unei autoritati sau institutii publice de a exercita prerogative inclusiv prin emiterea de acte de autoritate in baza si in exercitarea legii in scopul satisfacerii interesului general. Exista o competenta a autoritatii emitente a actului careia ii sunt subsumate competentele diferitelor organe administrative care realizeaza forme procedurale si acte prealabile necesare emiterii actului. Principalele trasaturi ale competentei sunt : -obligativitatea-actul administrativ trebuie emis oricand sunt intrunite cerintele legii. -legalitatea competentei-actul administrativ se emite in baza si executarea legii. -permenenta(continuitatea)-are in vedere emiterea de acte administrative intr-un anumit domeniu in mod permanent realizata de autoritate in exercitarea calitatii sale de serviciu public. In exercitarea compententei apar 2 situatii: -in care titularul compententei isi transmite prerogative altor persoane de regula subordonate (delegarea competentei) -cand titularul competentei lipseste, in acest caz punandu-se problema inlocuirii temporare a acestuia, lucru realizat prin suplinirea competentei. Legalitatea actelor administrative - Constituie cea mai importanta conditie de validitate a actului administrativ Notiunea de legalitate are in vedere conformitatea acesteia cu legea diferentiindu-se de notiunea de oportunitate care are in vedere ratiunea, necesitatea, logica emiterii actului fara a exista dispozitia legii. Notiunea de legalitate a fost privita in dreptul administrativ romanesc intr-un dublu sens: 1.ca fiind o conditie distincta de cea privitoare la oportunitatea actului (scoala de la Cluj) 2.notiunea de legalitate include si conditia oportunitatii actului administrativ (scoala de la Bucuresti). Implicatia practica a distinctiei din doctrina apare in activitatea instantelor de contencios administrativ. Instantele de contencios de pot pronunta asupra legalitatii actului administrativ, dar devine discutabila aprecierea de catre acestea a oportunitatii emiterii actului administrativ. In practica de drept se accepta pronuntarea instantelor de contencios administrativ pe aspecte de oportunitate a emiterii actului administrativ in masura apararii interesului public in cauze. In doctrina, notiunea de legalitate a actului administrativ este in general privita intr-un dublu sens: 1.un sens static conform caruia autoritatea publica nu trebuie sa emita actul admnistrativ daca nu sunt intrunite cerintele legale. 2.dinamic conform caruia autoritatea publica trebuie sa emita actul administrativ ori de cate ori sunt intrunite cerintele legii in acest sens. Notiunea de ilegalitate este acceptata in practica instantelor in urmatoarele sensuri:

1.neemiterea actului administrativ desi sunt intrunite cerintele legale pentru aceasta. 2.emiterea actului administrativ desi nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege. 3.emiterea unui act administrativ care cuprinde mentiuni contrare realitatii 4.aplicarea unei alte sanctiuni administrative decat cea prevazuta de lege pentru fapta in cauza. Oportunitatea actelor administrative Notiune: oportunitatea actelor administrative reprezinta o conditie care rezulta de principiu din lege si are in vedere nevoia, ratiunea, utilitatea, necesitatea emiterii unui anumit act administrativ intr-o situatie data. 19.03.2012 Aprecierea oportunitatii emiterii actului administrativ se face in raport de cateva criterii care nu sunt stabilite prin lege ci sunt date de aprecieri in doctrina de drept administrativ. Aceste criterii sunt : 1. momentul emiterii actului administrativ aprecierea momentului se realizeaza in raport cu o situatie de fapt sau de drept. In cazul in care actul administrativ este emis in asa fel incat efectele sale sunt utile pentru rezolvarea situatiei de fapt actul administrativ va fi oportun. In cazul in care actul administrativ este emis inaintea momentului util actul administrativ va fi prematur. Daca actul administrativ se emite ulterior momentului oportun atunci acesta va fi tardiv. Prematuritatea si tardividatea emiterii actului constituie cauze de inoportunitate. 2. locul si conditiile emiterii actului administrativ. 3. mijloacele materiale utilizate precum si durata de timp necesara pentru producerea efectelor actului administrativ. 4. conformitatea actelor administrative cu nivelul conditiilor generale de viata si cultura in mediul social in care urmeaza a fi aplicat actul. 5. conformitatea actului cu scopul legii scopul actului administrativ nu poate fi diferit de scopul legiuitorului deoarece altfel s-ar ajunge la concluzia ca legea ca act de putere publica este inoportuna. Formele procedurale ale actului administrativ Indeplinirea formelor procedurale ale actului administrativ constituie o conditie de validitate a acestora ; formele de validitate sunt impuse pentru a asigura legalitatea si coerenta(oportunitatea) actului prin norme imperative(de ordine publica), neindeplinirea acestora putand atrage dupa caz nulitatea sau inexistenta actului. In functie de momentul efectuarii acestor forme in raport cu emiterea actului administrativ formele procedurale sunt de 3 categorii : 1. anterioare emiterii actului; 2. concomitente emiterii acestuia; 3. ulterioare(posterioare) emiterii actului; Formele prealabile anterioare emiterii actului 1. avizele; 2. acordurile; 3. cererile; 4. studiile; 5. raporturile si referatele; 6. certificatele; 7. anchetele; 8. sesizarile; 1. Avizele - reprezinta cea mai importanta categorie de forma prealabila si reprezinta puncte de vedere ale unei structuri administrative fara personalitate sau ale unei alte autoritati publice privitoare la o anumita problema, puncte de vedere comunicate dupa caz la solicitarea autoritatii emitente a actului sau emise in executarea legii. Natura juridica a avizelor avizele administrative sunt acte preliminarii care nu sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ. Odata cu promovarea asupra legalitatii actului administrativ instanta de contencios administrativ se va pronunta si asupra legalitatii avizului. Categorii de avize in functie de continutul acestora pot fi : 1. avize de legalitate 2. de specialitate 3. tehnice, s.a - in functie de regimul juridic aplicabil pot fi : 1. avize consultative care sub aspectul solicitarii sunt lasate la latitudinea autoritatii emitente actului administrativ. 2. avize facultative organul emitent este liber sa le ceara si are posibilitatea sa se conformeze sau nu continutului acesteia. 3. avize conforme sunt obligatorii spre a fi cerute iar odata primite autoritatea emitenta actului administrativ trebuie sa urmeze solutia impusa in cadrul acestora.

La inceputul anilor `90 au fost pronuntate cateva hotarari care au statuat ca avizele conforme constituie acte preliminare si nu acte de autoritate supuse controlului instantelor de contencios administrativ. 2. Acordurile constituie manifestari de vointa provenind de la alte autoritati si servicii publice care exprima acceptul acestora pentru emiterea unor acte administrative. Sunt de 3 categorii : a) prealabile b) concomitente c) ulterioare 3. Cererile sunt forme prealabile prin care o persoana de drept privat sau o persoana de drept public solicita emiterea unui act sau declansarea unei proceduri. 4. Studiile reprezinta documentatii ale unor structuri specializate cu privire la oportunitatea, necesitatea, fezabilitatea emiterii unui act administrativ sau incheierii unui act administrativ. Ex.: studiul de oportunitate; de necesitate; 5. Rapoartele si referatele acte prealabile prin care o autoritate a administratiei publice sau un angajat al unei asemenea autoritati isi precizeaza punctul de vedere asupra unei situatii de fapt sau de drept de solutionarea careia depinde emiterea unui act administrativ. 6. Certificatele pot imbraca 2 forme : a) de act administrativ de autoritate supus controlului instantelor de contencios administrativ. (Ex.: certificatul de absolvire a unei institutii de invatamant) b) de act administrativ prealabil prin intermediul caruia autoritatea care emite confirma o stare de fapt sau de drept. (Ex.: eliberarea unei autorizatii de constructie) 7. Anchetele sunt investigatii facute in diferite moduri dupa proceduri stabilite de organe deliberative pentru cunoasterea unor situatii de fapt de care depinde emiterea unui act administrativ. (Ex.: ancheta sociala) Procesele verbale sunt niste constatari ale unor situatii de fapt de care depinde emiterea ulterioara a unui act administrativ. 23.03.2012(la curs financiar) Forme procedurale - anterioare sunt urmate de formele concomitente emiterii actului administrativ. Acestea privesc majoritatea necesara adoptarii de hotarari, cvorumul necesar pentru aprobarea de decizii sau acte si de asemenea datarea, semnarea si contrasemnarea actului. Spre diferenta de formele procedurale prealabile care sunt de regula acte preliminare, formele concomitente sunt actiuni administrative, care evident, nu sunt supuse controlului direct al instantelor de contencios administrativ. Cvorumul reprezinta numarul necesar de persoane care trebuie sa fie prezente intr-un organ administrativ deliberativ pentru ca respectiva structura sa poata adopta hotarari. Adoptarea de hotarari in lipsa cvorumului atrage nulitatea absoluta a actelor emise in baza acestor hotarari. Cvorumul este prevazut, dupa caz, in actul normativ care reglementeaza functionarea structurii deliberative sau in actul care reglementeaza emiterea actului administrativ. Nu exista un drept comun privitor la cvorumul necesar la sedinte, acesta fiind in general de 2/3 din totalul membrilor structurii deliberative. Majoritatea reprezinta numarul de voturi necesar pentru ca sa poata fi adoptata o hotarare, o decizie atunci cand cvorumul este intrunit. Majoritatea necesara adoptarii unor acte este prevazuta in actul de infiintare si functionare a structurii administrative sau in legea care reglementeaza actul in cauza. Majoritatea poate fi simpla(50%+1 din cei prezenti), absoluta(2/3 din voturi) si calificata(prevazuta de lege). Formele procedurale ulterioare - sunt aprobarile finalitatea actului depinde de un alt act emis de o autoritate superioara ierarhic. - confirmarea actul emis este privat de efectele sale juridice pana la confirmarea sa de catre o alta autoritate. - publicarea. - comunicarea actului. Incetarea efectelor actului administrativ - situatiile de incetare a efectelor actului administrativ sunt : 1. revocarea sau retragerea actului administrativ. 2. suspendarea actului administrativ. 3. anularea/abrogarea actului administrativ. 4. inexistenta actului administrativ. Revocarea actului administrativ - revocarea actului administrativ este o operatiune juridica ce consta retragerea acestuia de catre autoritatea emitenta pentru considerente de ilegalitate sau de inoportunitate. Retragerea se face atunci cand exista certitudinea ilegalitatii sau inoportunitatii actului administrativ.

In cazul in care ilegalitatea sau inoportunitatea acestuia nu sunt certe autoritatea administrativa sau instanta de judecata are posibilitatea suspendarii aplicarii actului administrativ. Revocarea vizeaza actele administratvie cu caracter individual iar retragerea se realizeaza privitor la actele administrativ cu caracter normativ. Revocarea se poate dispune si de catre autoritatea ierarhic superioara celei ce a emis actul administrativ. Ca regula generala actele administrative pot fi revocate pentru considerente de ilegalitate si inoportunitate pana in momentul in care au produs efecte juridice intrand in circuitul civil. Dupa intrarea in circuitul civil a acestor acte ca regula generala nu mai pot fi retrase exceptie facand retragerea lor ca urmare a unor dispozitii speciale a legii aplicata ca umare a unei sanctiuni speciale (ex.: retragerea unui cadru didactic facuta de Comisia de Etica de pe langa Ministerul Educatiei Nationale sau retragerea autorizatiei de functionare a unei activitati comerciale realizata de un organ de control de specialitate). Revocarea se diferentiaza de suspendare prin faptul ca efectele actului sunt desfiintate din momentul revocarii in mod permanent, definitiv in timp ce la suspendare aceste efecte inceteaza temporar. Revocare se diferentiaza de anulare prin faptul ca sunt desfiintate efectele actului incepand cu data revocarii. In cazul anularii, desfiintarea actului se realizeaza incepand cu data emiterii actului. Efectele, drepturile, obligatiile generate de act pana in momentul revocarii actului. In cazul anularii sunt desfiintate retroactiv efectele produse de act exceptand cele care s-au produs sub imperiu regulii ero comunis facit jus, adica cand ambele parti sunt de buna credinta. Spre diferenta de revocare, refacerea actului nu produce decat efecte partiale privitoare la incetarea unora dintre efectele actului. Revocarea se diferentiaza de inexistenta actului prin faptul ca acesta produce efecte pana la data revocarii in cazul inexistentei uneia dintre elementele actului, acesta nu produce efecte incepand cu data emiterii actului. Exceptiile de la principiul revocabilitatii actelor administrative 1. ca regula actele sunt revocabile dar exista cateva tipuri care nu pot fi revocate : - actele administrative executate material care au intrat in circuitul civil prducand efecte; nu sunt revocabile deoarece producandu-si efectele, revocarea nu ar mai avea obiect. 2. actele administrative care confera un statut personal; pentru acestea sunt prevazute cai speciale de desfiintare. 3. actele administrative ale caror efecte sunt guvernate de norme cuprinse in ramuri ale dreptului privat(civil, dreptul muncii, comercial, al familiei). 4. acte administrativ-jurisdictionale acte prin care se solutioneaza plangerile unor particulari vatamati in drepturi si interese legitime prin acte administrative. Nu pot fi revocate datorita necesitatii asigurarii stabilitatii lor. Pentru acestea calea de desfiintare o reprezinta hotararea judecatoreasca de anulare a lor. 5. Procesele verbale contraventionale nu sunt revocabile incepand cu anul 2001 conform ordonantei nr.2 emisa in acel an. In perioada 1968-2001 aceste acte erau revocabile conform reglementarii anterioare. Interdictia revocarii acestor are la baza considerentul asigurarii stabilitatii lor. Suspendarea actului administrativ - este o operatiune juridica care consta in privarea temporala a actului administrativ de efectele sale atunci cand exista dubii privitoare la legalitatea sau oportunitatea lor. Suspendarea se poate dispune de catre autoritatea emitenta, autoritatea ierarhic superioara sau de catre instanta de judecata. Suspendarea poate fi acordata in urma deciziei unei autoritati administrative sau judiciare ori poate opera direct in baza legii (ex.: in cazul atacarii cu plangere in instanta a proceselor verbale de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor disciplinare. In perioada de suspendare, actul administrativ nu produce efecte juridice; sanctiunea aplicarii acestuia in perioada in care este suspendat fiind nulitatea actelor emise in baza sa. 26.03.2012 Cazurile de suspendare a actului administrativ - Suspendarea poate imbraca 3 forme : 1. suspendarea care opereaza direct in baza legii atunci cand sunt intrunite cerintele acesteia. Ex.: a) introducerea plangerii contraventionale impotriva procesului verbal de constatare a contraventiilor si de aplicare a sanctiunilor contraventionale are ca efect suspendarea aplicarii procesului verbal contraventional. b) atacarea de catre prefect in conditiile legii nr. 215/2001 a actelor emise de administratia publica locala are ca efect suspendarea aplicarii acestor acte. In aceste situatii efectul suspendarii se produce ex legem ca efect al procedurii declansate si nu datorita vointei, intentiei autoritatii administrative. 2. forma administrativa in care legea prevede obligatia sau posibilitatea functionarului din autoritatea publica de a dispune suspendarea. Ex.: - legea 48/1992 prevede posibilitatea CNA de a suspenda licenta de emisie a unui post TV, radio-TV pentru o perioada de 1-3 luni. - legea 161/1991 privind sanctionarea unor fapte care aduc atingere ordinii si linistii publice si bunelor moravuri prevede posibilitatea consiliului local, ca la sesizarea organului de ordine publica constatator in cazul savarsirii repetate a unor contraventii, de a suspenda autorizatia de functionare a agentului economic.

- suspendarea judiciara a actului administrativ, conform legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 instanta de judecata poate, la cererea persoanei care este vatamata intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ, sa dispuna suspendarea actului pana la solutionarea pe fond a cauzei. Operatiunile administrative - actiuni, activitati desfasurate de catre personalul autoritatilor si serviciilor publice in scopul emiterii de acte administrative sau de contracte administrative ori in scopul aplicarii procedurilor legale sau al executarii legilor, actelor si contractelor administrative. Operatiunile se impart in 2 categorii : 1. administrative realizate in executarea dispozitiilor legale administrative de catre functionarii publici.(Ex.: semnarea unui act, scrierea unei documentatii, motivarea de drept a unui act) 2. materiale realizate, in general, de angajatii din serviciile publice.(Ex.: efectuarea unei analize medicale, predarea unui curs) Valoarea juridica a ambelor tipuri de operatiuni este aceeasi. Ele pot fi producatoare in baza legii de efecte juridice si nu sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ. Instanta de contencios administrativ se poate pronunta asupra legalitatii si temeiniciei realizarii acestora doar dupa controlul legalitatii actului administrativ in finalitatea caruia au fost realizate. Importanta juridica a operatiunilor administrative este urmatoarea : - indeplinirea lor conditioneaza aplicarea unor norme de drept; - realizarea lor defectuoasa poate atrage raspunderea juridica, administrativa, civila sau penala a functionarului in cauza; - neindeplinirea operatiunilor administrative poate conduce la stoparea unor proceduri administrative; - nerealizarea unor operatiuni administrative sau realizarea lor defectuoasa poate atrage nulitatea unor acte administrative. Contractele administrative - de-a lungul timpului au fost formulate numeroase definitii ale contractelor administrative intre acestea, la loc de cinste, situandu-se cele din dreptul francez si cele din dreptul public romanesc din perioada interbelica. Definitie: - contractele administrative sunt acorduri de vointa intre 2 sau mai multe autoritati publice intre ele sau intre o autoritate publica si una sau mai multe persoane de drept privat; acorduri de vointa supuse regimului de drept administrativ. Primele mentionari ale contractelor de drept public le intalnim in dreptul roman, unde statul incheia contracte prin institutiile sale publice in diferite scopuri.(Ex.: inchirierea sau concesionarea domeniului public, cumpararea sau vanzarea de sclavi, recrutarea de functionari publici. Contractele cunosc o noua dezvoltare al statelor din Europa Occidentala unde o serie de operatiuni economice privitoare la stat sau coroana sunt supuse unei categorii speciale de norme.(Ex.: achizitiile statului, concesionarea domeniului legal din Franta sau finantarea operatiunilor militare realizate prin contract) Viziunea moderna asupra contractelor administrative a aparut in dreptul francez interbelic si antebelic, cel mai important autor al perioadei fiind Gaston Geze. In perioada postbelica urmeaza Jean Pequinon si in anii `70-`80 Antoine de Laubedeire. In dreptul roman contractele administrative au aparut in perioada interbelica in anii `20(legea concesiunii 1925) . In teorie teza existentei unei categorii speciale de contracte derogatorii de la dispozitiile Codului Civil ori ale Codului Comercial a fost initial privita cu reticienta deoarece in anii `20-`30 solutionarea litigiilor privitoare la concesiuni era de competenta instantelor comerciale. Paul Negulescu considera ca nu exista o categorie speciala de contracte negand posibilitatea existentei acestor contracte derogatorii la dreptul comun. Profesorul Rarincescu a considerat ca aceste contracte au existenta limitata la utilizarea domeniului public obiectul lor facandu-l in special contractele de concesiune a domeniului public. Alti autori apreciau ca exista un nr. mare de contracte incheiate in regim de drept administrativ, unii mergand la concluzia gresita ca toate contractele incheiate de stat implica regimul de drept public si, ca umare, apartin contractelor administrative. In urma nationalizarii sectorului privat, dupa 1948, domeniul contractelor administrative a disparut din dreptul romanesc. Contractele administrative dupa 1989 - dupa 1989 au aparut o serie de acte normative care au inceput sa reglementeze aceste contracte, initial stabilind drept instanta competenta pentru solutionarea lor instantele comerciale. - pana in 2004, contractele administrative, asemeni contractelor de drept privat incheiate de autoritatile administratiei publice au fost considerate, conform legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrative, acte administrative de gestiune si nu acte administrative de autoritate. - primele contracte administrative au fost reglementate de legea nr. 15/1990 privind reorganizarea intreprinderilor economice de stat in regii autonome sau societati comerciale si de hotararea de Guvern 1228/1991 privind metodologia concesionarii, inchirierii sau locatiei gestiunii. Aceste contracte aveau o natura juridica administrativa daca aveau ca obiect bunuri aflate in proprietatea publica a statului. A urmat legea 216/1998 privind regimul juridic al concesionarii si H.G nr. 216/1998 privind metodologia concesionarii. Apoi O.G nr.120/2000 privind achizitiile publice, si O.U.G nr. 160/2001 privind achizitiile publice prin metode electronice. O.G 116/2002 privind contractele de parteneriat public privat si altele.

02.03.2012 Domeniul contractelor administrative in prezent - domeniul acestor contracte este stabilit pe 3 cai : 1. prin dreptul comun reglementat de art. 2, alin. 1 din Legea Contenciosului Administrativ nr. 554/2004. 2. prin dispozitiile legilor speciale care califica un contract ca fiind administrativ sau stabileste competenta de solutionare a litigiilor privind emiterea, executarea, incheierea unui contract in competenta instantelor de contencis administrativ. 3. prin decizia instantei de judecata care califica dreptul administrativ, o categorie de act incheiat de autoritatea publica. Sunt contracte administrative achizitiile publice si contractele administrative asimilate acestora : a) contractele de furnizare de produse, contractele de prestare de servicii publice, contractele de realizare de lucrari publice. b) concesionarea lucrarilor si serviciilor publice. c) concesionarea bunurilor proprietatea-publica. d) inchirierea si locatia gestiunii bunurilor proprietate-publica. e) contractele de asociere in participatiune cu bunuri proprietate-publica. f) parteneriatul public privat. g) contractele de administrare sau management a unor unitati publice. h) contractele de comodat privind bunurile proprietate-publica. i) contractele atipice (Ex.: contracte de colaborare, de parteneriat, de cooperare privitoare la punerea in valoare a unor bunuri publice). j) contractele de transport aerian si feroviar a bunurilor proprietate de stat. k) contractul de gestiune a serviciilor comunitare. l) contractul de imprumut public. Particularitatile specifice contractelor administrative 1. partile in contractele administrative partile pot fi persoane de drept public (Ex.: contractul de dare in administrare a unui bun public art.12 legea 213/1998). De regula, in contractul administrativ, o parte este autoritate publica iar cealalta parte este persoana de drept privat. Situatia in care ambele parti sa fie persoane de drept privat nu este intalnita in dreptul comun dar este posibil, ca in derularea unor contracte administrative(Ex.: contractul de grant; finantare publica), sa se incheie contracte de achizitii de bunuri si servicii publice in regim de drept administrativ intre o persoana de drept privat si o persoana de drept privat de interes public. 2. obiectul este legat de punerea in valoare, folosirea unui bun proprietate-publica sau de realizarea unei lucrari publice ori a unui serviciu public. Obiectul contractului poate privi achizitionarea de bunuri, lucrari sau servicii publice, incheierea unor parteneriate care implica domeniul public ori procurarea/cheltuirea unor bani publici. 3. regimul juridic aplicabil acestor contracte li se aplica cu prioritate normele de drept administrativ care le reglementeaza, in ceea ce aceste norme nu disting, se aplica codul civil. In ce priveste litigiile privitoare la adjudecarea, incheierea, executarea si desfiintarea contractelor administrative li se aplica dispozitiile privitoare la legea 554/2004 Contenciosul administrativ; privitoare la actele administrative unilaterale de autoritate. 4. instantele competente sa solutioneze litigiile privitoare la contractele administrative : - in prezent contractele administrative intra sub aspectul adjudecarii, incheierii, executarii si desfiintarii in competenta instantelor de contencios si drept administrativ, dupa caz, in functie de apartenenta autoritatii contractuante la administratia locala sau centrala. Pentru contractele de achizitii publice si pentru concesionarea lucrarilor si serviciilor publice se utilizeaza calea administrativ-jurisdictionala. Anterior anului 2004 contractele administrative, ca si contractele de drept privat incheiate de autoritatile administratiei publice intrau ca solutionare in competenta instantelor de drept public, comerciale sau civile dupa caz, fiind considerate de lege acte de gestiune ale administratiei. Actele de aprobare si adjudecare a contractelor intrau si in trecut in competenta instantelor de contencios administrativ. 5. caietul de sarcini acest document care priveste conditiile de executare si adjudecare a contractului este specific contractelor administrative fiind regasit la aproape toate aceste contracte. Documentul poate exista si la alte contracte de drept privat incheiate de autoritatile administratiei publice (Ex.: contractul de vanzare de active si actiuni din care se realizeaza privatizarea). 6. rascumparabilitatea statul prin institutia parte-contractanta poate pune capat acestor contracte daca interesul public o cere. Particularul-parte are dreptul la cheltuielile realizate. 7. clauzele contractului administrativ : a) clauzele de reglementare care sunt instituite prin norme imperative care ocrotesc interesul public si care sunt incluse, obligatoriu, in contractele administrative indiferent de vointa partilor. b) clauzele negociabile, reduse ca pondere, prin care partile pot negocia in anumite limite, in functie de interesul persoanei de drept privat sau de particularitatile contractului.

Ca regula, contractele administrative sunt contracte sinalagmatice si se incheie cu titlu oneros; autoritatea publica urmarind dupa caz realizarea unui interes public. Contractele de concesiune - nu sunt reglementate, in prezent, in mod unitar in dreptul romanesc. Reglementarile anterioare (lg. 15/1990, 219/1998, 528/2006) reglementau domeniul acestor contracte in mod unitar. In prezent, concesionarea bunurilor din domeniul public este reglementata prin OG nr.54/2006 iar concesionarea lucrarilor si serviciilor publice se face prin OUG nr.34/2006. Concesionarea bunurilor proprietate-publica - contractul de concesiune a bunurilor proprietate-publica este acela prin care o persoana de drept public numita autoritate concedenta transmite unei alte persoane de drept numita concesionar, dreptul de concesionare a unui bun imobil aflat in proprietat publica ce nu poate depasi 49 ani in schimbul unei sume de bani calculata numita redeventa. Termenul concesionarii este de cel mult 49 ani si poate fi prelungit cu acordul ambelor parti pentru cel mult jumatate din aceasta perioada. Partile sunt autoritatea concedenta si concesionarul (persoana fizica sau juridica, romana sau straina de drept privat). Concesionarul poate fi si o persoana de drept privat de interes public. Obiectul contractului este un imobil, in general, teren dar poate fi si o constructie sau ambele. Competentele solutionarii litigiilor o au de regula tribunalele. Obiect al concesionarii este si redeventa ce reprezinta o suma de bani. Redeventa se calculeaza prin raportare la moneda euro, se plateste in lei si este indexata anual cu rata inflatiei.