În afara actelor juridice, organele administraţiei publice înfăptuiesc şi o serie de operaţii

administrative cum ar fi ştampilarea, avizarea actelor administrative, înregistrarea lor, datarea,

îndosarierea ori comunicarea etc.
Operaţiile administrative sunt legate în general de emiterea, executarea şi controlul unui
act administrativ sau a altui act juridic concret, determinat, în timp ce operaţiile materiale
propriu-zise sunt înfăptuite în exercitarea unor atribuţii ale organelor administraţiei publice
Aceste operaţii, denumite în doctrină şi operaţiuni tehnico-administrative, pot interveni în
diferite faze ale procesului de elaborare şi executare a actelor administrative, şi anume, în faza de
pregătire, în faza de emitere, în faza de executare a actelor administrative, precum şi în ceea ce
priveşte controlul executării.
faze ale procesului de elaborare ale actelor edministrative

-faze de pregatire

-faza de emitere Acestea se referă la întocmirea şi definitivarea proiectului de act

administrativ, avizarea de către funcţionarii ce urmează să-l adopte

-faza de executare intervin, de asemenea, o varietate de operaţii, cum ar fi publicarea sau

comunicarea actelor administrative prin publicarea în Monitorul oficial, presă, afişare,
comunicare la radio şi televiziune,

-faza de control Ca operaţii administrative de control, pot fi menţionate: percheziţiile

corporale şi domiciliare, controlul asupra verificării tehnice a autovehiculelor, descinderii la faţa
locului, verificări de acte, inventare, expertize şi altele.

a
ctul administrativ reprezintă „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o
autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a
executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;
2. Trăsăturile actelor administrative
· elementele esenţiale;
· condiţiile de valabilitate şi
· caracteristicile specifice.
Elementele esenţiale sunt acele trăsături fără de care manifestarea de voinţă nu se poate constitui
ca act juridic. Condiţiile de valabilitate reprezintă acel ansamblu de cerinţe care asigură actelor
de drept administrativ producerea integrală şi în mod valabil a efectelor juridice. Caracteristicile
specifice actelor administrative reprezintă acele însuşiri care, rezultând din reunirea cumulativă a
elementelor esenţiale şi a condiţiilor de valabilitate, diferenţiază aceste acte de alte categorii acte
juridice.
3. Regimul juridic al actelor administrative

Regimul juridic al actelor administrative reprezintă un ansamblu de reguli ce

guvernează formarea, modificarea şi desfiinţarea respectivelor acte.

TEMA 2
 ELEMENTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Elementele actelor administrative sunt acele caracteristici care constituie manifestările de

voinţă ale administraţiei ca acte juridice specifice acesteia. Aceste elemente sunt:
a) - voinţa manifestată în temeiul şi pentru realizarea puterii de stat;
b) - obiectul actului juridic;
c) - organul sau subiectul emitent al actului;
d) - motivele care stau la baza actului.

a) vointa. avtul administrativ este un act de voinţă cu caracter deliberativ, emis în scopul
producerii de efecte juridice şi presupune acţiunea conştientă şi voită a autorului său, neputând
avea un caracter întâmplător, aleatoriu.De asemenea, voinţa trebuie să fie neviciată întrucât
vicierea ei afectează existenţa şi valabilitatea actului juridic.

b) Un al doilea element al actului administrativ este obiectul propriu. Obiectul oricărui

act juridic este chiar obiectul raportului juridic pe care acel act îl generează. Obiectul este
constituit din conduita părţilor, adică din acea acţiune asupra căreia sunt îndreptate drepturile şi
respectiv obligaţiile participanţilor la raportul juridic.Obiectul actului juridic administrativ este
impus în mod unilateral de către organul emitent,
c) În rândul elementelor care reprezintă motive ale actelor administrative, sunt cele de fapt şi de
drept. Motivele de fapt sunt cauzele sau împrejurările care justifică şi determină adoptarea unui
act juridic, iar motivele de drept sunt textele legale care permit şi determină această adoptare.

d) Un alt element al actului administrativ este organul sau subiectul emitent al actului.
Organele decizionale administrative pot fi organe cu conducere colegială iar, în unele cazuri
organe cu conducere unipersonală.

SECŢIUNEA 3 – CONDIŢIILE DE VALABILITATE ALE ACTELOR

ADMINISTRATIVE
1. Condiţiile generale de valabilitate ale actelor administrative sunt:
· fundamentarea ştiinţifică,
· legalitatea,
· oportunitatea,
· unitatea şi
· simplitatea formei.
a) Fundamentarea ştiinţifică presupune existenţa unor criterii ştiinţifice care să stea la baza
pregătirii şi adoptării actului administrativ. Orice act administrativ, dar mai cu seamă cele cu
caracter normativ trebuie să se bazeze pe studii de fundamentare social-economică, politică şi
juridică, pe metode moderne de analiză şi luarea deciziei, precum şi pe procedee de tehnică
legislativă adecvate.
b) Legalitatea este acea condiţie conform căreia actul administrativ trebuie adoptat numai
în baza unui drept de decizie şi numai de către organele sau persoanele investite cu putere legală
de decizie, în temeiul şi pentru executarea legii.
 c) Oportunitatea sau actualitatea, presupune adoptarea şi executarea actului în timp util
şi la condiţiile date, precum şi abrogarea lui atunci când, ca o consecinţă a evoluţiei relaţiilor
sociale, actul juridic a încetat practic să mai fie util.
d) Unitatea actului administrativ impune concordanţa cu actele anterioare aflate în
vigoare, dar şi lipsa contradicţiilor dintre dispoziţiile sale.
e) Simplitatea formei presupune sub aspect extern, adoptarea actului fără formalităţi
procedurale deosebite care ar îngreuna în mod inutil procesul decizional, iar sub aspect intern,
redactarea actului într-o formă logică şi într-un stil concis, clar şi precis, care să excludă orice
echivoc.
2. Actul administrativ trebuie să îndeplinească şi anumite condiţii speciale de
valabilitate:
conditii externe
– actul să fie emis de către organul sau persoana competentă şi în limitele competenţei legale;
– actul să fie emis cu respectarea formelor procedurale legale specifice;

conditii interne
– conţinutul actului să fie conform normelor legale;
– actul să corespundă scopului urmărit de lege.

TEMA 3

CARACTERELE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Caracteristicile actelor administrative sunt acele trăsături care individualizează aceste

acte faţă de alte acte juridice.

1. Caracterul unilateral
Caracterul unilateral reprezintă acea calitate a actului juridic conform căreia el este emis fără
participarea sau consimţământul subiectelor de drept cărora le este destinat de către administraţie
sau cu privire la care generează drepturi sau obligaţii.

2. Caracterul legal

Acest caracter rezultă din obligativitatea emiterii lor pe baza şi în conformitate cu legea.
Aceste acte se bucură de prezumţia de legalitate. Această prezumţie are anumite trăsături
conferind caracter autentic şi caracter veridic actelor administrative. Caracterul autentic este
acea trăsătură conform căreia se prezumă că actul provine de la însuşi organul pe care înscrisul îl
indică drept autor al său. Veridicitatea este acea trăsătură conform căreia se prezumă că actul
administrativ exprimă adevărul,
În doctrină se enumeră ca fiind condiţii de "valabilitate" ale actului administrativ
următoarele:
· actul să fie emis de organul competent şi în limitele competenţei sale;
· să fie emis în forma şi procedura prevăzute de lege;
· să fie conform din punct de vedere al conţinutului cu Constituţia, legile şi celelalte
 acte normative în vigoare;
· să fie emis conform cu interesul public urmărit de lege.

Pentru a se asigura legalitatea actului administrativ în doctrina administrativă au fost

stabilite anumite condiţii de fond pe care acesta trebuie să le întrunească. Astfel, condiţiile de
fond ce trebuie îndeplinite pentru a asigura legalitatea actului administrativ ţin de stricta
respectare a competenţelor ce le au autorităţile administrative ce emit/adoptă actul administrativ
Competenţa organelor administraţiei de stat a fost definită în doctrină ca fiind
"dreptul şi totodată obligaţia prevăzută de lege şi celelalte acte normative de a duce o anumită
activitate, adică de a fi în acest scop subiect în diferite raporturi juridice”

constante definitorii ale competenţei:

· competenţa este un ansamblu de atribuţii prevăzute de lege;

· competenţa este o obligaţie legală (caracterul obligatoriu), în sensul că atribuţiile
care formează conţinutul său sunt drepturi şi obligaţii legale, deosebindu-se de simplele
drepturi şi obligaţii subiective, iar exercitarea atribuţiilor nu este lăsată la latitudinea
organelor administraţiei publice;
· competenţa unui organ concret al administraţiei publice este special determinată şi
ea poate fi: materială, teritorială şi temporală;
· competenţa organelor administrative nu poate fi înţeleasă fără explicarea
capacităţii lor juridice.

Tot în doctrina de specialitate au fost analizate condiţiile de formă pe care trebuie să le

întrunească un act administrativ pentru a fi valid. Astfel, s-a spus că în cele mai multe cazuri,
actele administrative îmbracă forma scrisă, care este apreciată ca o garanţie de legalitate.
Forma scrisă reprezintă o condiţie de valabilitate a actului, ea fiind impusă ad
validitatem şi nu ad probationem.

Forma scrisă a actelor administrative este necesară din mai multe motive, dintre care
amintim cele mai importante:
· necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a conţinutului actelor;
· existenţa unui mijloc de probă în caz de litigiu;
· verificarea legalităţii actului în vederea sancţionării celor vinovaţi de eventuale
vicii de legalitate a actului sau a celor vinovaţi de nerespectarea actului legal emis;
· realizarea rolului educativ al actului administrativ respectiv.
Există şi situaţii în care legea nu prevede obligativitatea formei scrise.
În acest sens, cu titlu de exemplu reţinem că prin art. 7, al. l din O.G. nr. 2/2001, astfel
cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 180/2002 se prevede că avertismentul ca
sancţiune contravenţională principală constă în atenţionarea "verbală" sau "scrisă" a
contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a
respecta dispoziţiile legale.

3. Caracterul obligatoriu
 Actele administrative sunt obligatorii în primul rând pentru subiectele care cad sub
incidenţa lor, Pentru organele ierarhic inferioare sunt obligatorii actele normative şi cele
individuale ale organelor superioare. Actele unui organ sunt obligatorii şi pentru subiectele
nesubordonate în mod obişnuit organului emitent atunci când acesta are un rol
coordonator sau de specialitate într-o ramură sau domeniu de activitate.
De asemenea, actele administrative se impun şi organelor administrative ierarhic
superioare organului emitent.

4. Caracterul executoriu
Caracterul executoriu al actelor administrative există indiferent de faptul că ele creează,
modifică sau sting drepturi ori obligaţii în legătură cu un subiect de drept sau altul.
Caracterul executoriu al actelor administrative există chiar din momentul adoptării lor
legale.
5. Caracterul oportun sau actual
Actualitatea unui act administrativ exprimă deplina concordanţă, în cadrul şi în limitele
legii, a actului cu sarcinile care revin organelor administrative.

CONCEPTUL DE PROCEDURĂ A ACTELOR ADMINISTRATIVE

Procesul administrativ se poate defini ca ansamblul activităţilor – acte şi fapte – realizate de
administraţia publică în îndeplinirea atribuţiilor sale. Procedura administrativă este forma sau
ansamblul de formalităţi îndeplinite de organele administraţiei pentru organizarea executării şi
executarea în concret a legilor şi a actelor subordonate acestora,
Pe de altă parte, procedura administrativă reprezintă şi totalitatea normelor juridice care
reglementează forma în care se îndeplineşte activitatea executivă.
procedura actelor administrative sau procedura decizională este cea mai importantă
categorie a procedurii administrative.
2. Principiile procedurii administrative

- principiul necontradictorialităţii este un principiu de bază al procedurii administrative;

- principiul nepublicităţii;
- principiul indisponiblităţii
Există şi alte principii, comune cu procedura judecătorească:
-legalitatea,
-egalitatea
-dreptul la apărare
-rolul activ al organului administrativ
3. Etapele procedurii administrative

Prima este etapa de pregătire

Etapa adoptării deciziilor administrative
Etapa executării
Etapa controlului
SECŢIUNEA 6 – PREGĂTIREA ELABORĂRII ACTELOR ADMINISTRATIVE
 Formele sau fazele etapei pregătitoare sunt:
a) - apariţia necesităţii elaborării actului administrativ; cunoaşterea faptelor şi fenomenelor
sociale care urmează a fi soluţionate prin decizie, precum şi alegerea şi determinarea obiectului
deciziei potenţiale.

b) - documentarea în vederea emiterii actului administrativ; Procesul de informare cuprinde

mai multe faze: culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor. În
sens larg, orice activitate de informare se numeşte documentare. Documentarea se clasifică, în
principal, în documentare teoretică şi documentare asupra situaţiei de fapt.
Documentarea cuprinde mai multe etape şi anume: strângerea, înregistrarea,
transmiterea, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor.

c) - fundamentarea deciziilor potenţiale, întreaga etapă fiind dublată de formalităţile

procedurale prealabile adoptării actelor administrative. Principiul care guvernează
fundamentarea proiectelor de decizie este cel al optimizării lor şi constă în transpunerea
fenomenului real într-un model matematic sau din transformarea situaţiilor particulare în
situaţii generale în cazul actelor normative. Fiecare variantă reprezintă o alternativă
pentru atingerea aceluiaşi scop prin mijloace diferite.

SECŢIUNEA 7 – FORMELE PROCEDURALE PREALABILE ADOPTĂRII

ACTELOR ADMINISTRATIVE

Etapa pregătitoare sau prealabilă reprezintă un moment esenţial al procedurii decizionale,

fiind alcătuită din totalitatea operaţiunilor necesare pregătirii emiterii actelor juridice.
În categoria formelor procedurale prealabile enumerăm: sesizarea şi iniţiativa, propunerile,
avizările, acordul prealabil, proiectul de act juridic, aprobarea, precum şi alte forme procedurale
prealabile.
Sesizarea se poate realiza din oficiu sau la cerere.
Propunerile sunt acte pregătitoare prin care un organ administrativ sesizează un alt organ
în vederea luării unor măsuri în sensul recomandării făcute de autorul propunerii.
Proiectele de acte juridice reprezintă o operaţiune care caracterizează în special actele
normative.Ele reprezintă o propunere privind un anumit mod de rezolvare a unei situaţii într-o
formă apropiată reunite într-o anumită ordine şi prezentate conform cerinţelor impuse de tehnica
legislativă.
Avizele reprezintă opinii pe care un organ administrativ le solicită altui organ într-o
anumită problemă pentru a putea decide în deplină cunoştinţă de cauză
Acordul prealabil constituie o manifestare de voinţă a unui organ determinat, prin care
acesta îşi dă consimţământul pentru ca manifestarea de voinţă a unui alt organ al administraţiei
de stat să producă efecte juridice.

SECŢIUNEA 8 – ADOPTAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

 1. Fazele (etapele) adoptării actelor administrative

Etapa adoptării sau emiterii actelor administrative reprezintă momentul în care

voinţa unilaterală a administraţiei se manifestă în scopul producerii efectelor juridice.
dezbaterea

deliberarea

votarea

2. Forme procedurale concomitente

Un prim aspect îl reprezintă cvorumul, respectiv numărul de membri necesari, raportat la

numărul total de membri ai organului colegial, care trebuie să fie prezenţi pentru ca deliberarea
să fie valabilă.

Normele privitoare la cvorum sunt prestabilite şi reprezintă un element de formă

esenţial întrucât prin respectarea lor manifestarea de voinţă dobândeşte puterea de a
produce efecte juridice.
Majoritatea - numărul de voturi necesar a fi exprimate de membrii unui organ
colegial pentru adoptarea unui act administrativ, stabilit în condițiile legii;
Majoritatea absolută - primul număr natural strict mai mare decât jumătate din
totalul membrilor în funcție ai organului colegial;
Majoritatea calificată - primul număr natural care este mai mare decât valoarea
numerică rezultată în urma aplicării fracției/procentului stabilite/stabilit prin lege la
totalul membrilor organului colegial stabilit în condițiile legii;
Majoritatea simplă - primul număr natural mai mare decât jumătate din totalul
membrilor prezenți la o ședință a organului colegial, cu condiția îndeplinirii cvorumului.
3. Forme procedurale ulterioare
Aprobarea este manifestarea de voinţă a unui organ al administraţiei determinat de
lege,
Confirmarea este utilizată în mai multe sensuri: confirmare “improprie”,
confirmare propriu-zisă, confirmare aprobativă. Actul de confirmare nu adaugă noi efecte
juridice actului confirmat.
Ratificarea este utilizată în sensul de ratificare propriu-zisă şi în sensul de ratificare
improprie. Ratificarea propriu-zisă este operaţiunea de control asupra unui act
administrativ anterior adoptat de un alt organ, act care îşi produce în mod propriu şi
deplin efectele juridice urmărindu-se prin ratificare descărcarea de răspundere a organului
emitent al actului ratificat.
Aducerea la cunoştinţă a actelor administrative este operaţiunea prin care are loc
înştiinţarea subiectelor cu privire la existenţa şi conţinutul actului juridic

TEMA 4
 EXECUTAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE

2. Metode de executare

a) Convingerea juridică este o metodă de executare şi se exteriorizează printr-o

conduită conformă a subiectului cu prevederile legale.

b) Constrângerea reprezintă obligarea unui subiect la însuşirea unei conduite pe care

nu o împărtăşeşte.Măsurile de constrângere administrative sunt împărţite în mod obişnuit
în măsura stabilirii răspunderii juridice şi în măsuri de executare silită.

Măsura constrângerii se utilizează numai atunci când metoda convingerii nu dă

rezultate.

CĂILE ADMINISTRATIVE DE ATAC

Calea de atac constituie mijlocul procedural care creează posibilitatea remedierii

încălcării drepturilor subiective şi a intereselor legitime în urma unor vătămări cauzate de
către autorităţile publice.
Calea administrativă de atac poartă denumirea generică de recurs.
Elementele căilor administrative de atac sunt subiectele şi obiectul. Subiectele care
pot exercita căile administrative de atac pot fi persoane fizice şi juridice, autorităţi de stat,
alte organisme şi organizaţii.

Caracteristicile căilor de atac sunt:

- recursul poate fi introdus împotriva oricărei măsuri administrative (act juridic,
operaţiune tehnico-materială sau fapt material juridic);
- atacul poate viza legalitatea sau oportunitatea măsurii respective;
- recursul se poate referi la activitatea oricărui organ administrativ;
- recursul poate fi introdus simultan sau succesiv la mai multe organe administrative sau
reintrodus succesiv la acelaşi organ;
- recursul ca regula nu suspendă executarea măsurii atacate datorită caracterului
executoriu al actelor administrative cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege;
- actul de soluţionare a recursului indiferent că îl admite sau îl respinge este, ca regulă
generală, un act administrativ-revocabil.

EFECTELE ACTELOR ADMINISTRATIVE

Dreptul administrativ studiază efectele juridice ale actelor administrative. Aceste

efecte constau în raporturile juridice pe care actele în cauză le generează, le modifică sau le
desfiinţează.

Actele administrative aşa după cum arată şi denumirea lor, generează în primul
rând raporturi de drept administrativ existând o legătură indisolubilă între natura actului
juridic şi respectiv raportul juridic generat.

2. Întinderea în timp a efectelor a actelor administrative

Cu privire la momentul producerii efectelor juridice este cunoscută regula că

momentul producerii efectelor juridice este cel al publicării actelor normative şi al
comunicării actelor individuale,

Excepţii:
a) - actele cu caracter retroactiv, adică cele de anulare, revocare, interpretare,
suspendare, actele prin care se aprobă se confirmă sau se ratifică acte administrative,
actele care stabilesc reguli procedurale, actele de descontravenţionalizare;
b) - actele ce intră în vigoare la o dată ulterioară respectivului moment ca de exemplu
ele care stabilesc contravenţii şi care intră în vigoare la 10 zile de la adoptare;
c) - actele cu caracter ultraactiv, de exemplu dacă un act administrativ prevede
pentru o contravenţie o sancţiune mai mare, se va aplica sancţiunea din actul anterior.

Actele normative, cu excepţia celor temporare, nu cuprind dispoziţii referitoare la

ieşirea lor din vigoare. Au caracter temporar actele normative de stabilire a contravenţiilor
adoptate în cazuri de epidemii, inundaţii, alte calamităţi naturale, precum şi în orice
situaţie care reclamă măsuri urgente,

3. Suspendarea actelor administrative

Suspendarea reprezintă operaţiunea juridică care determină încetarea temporară a

efectelor actelor administrative. Cauzele care determină suspendarea constau în existenţa
unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea unui act normativ sau individual. Din
acest motiv respectivele cauze pot fi anterioare, concomitente sau ulterioare adoptării actului
juridic. Suspendarea durează până la elucidarea cauzelor care au determinat-o

4. Revocarea actelor administrative

Revocarea este operaţiunea juridică prin care organul administrativ emitent sau
organul superior al administraţiei de stat scot din vigoare un act administrativ.
Cauzele care determină revocarea rezidă în ilegalitatea sau neoportunitatea actului
respectiv, putând fi anterioare, concomitente şi ulterioare adoptării actelorSpre deosebire de
suspendare, în cazul revocării nelegalitatea sau neoportunitatea actului este certă, sigură.
Revocarea are un caracter definitiv şi nu provizoriu, ca suspendarea.
Revocarea se face, după aceeaşi procedură ca şi adoptarea sau emiterea actului în
cauză, această regulă fiind valabilă şi pentru reformare.
Există şi acte administrative irevocabile:
a) actele administrative jurisdicţionale, deoarece se dispune stabilitatea lucrului
judecat necesară pentru a împiedica perpetuarea unor stări conflictuale;
b) actele administrative în baza cărora s-au format raporturi juridice de altă natură
(civile, de muncă);
c) actele individuale care au generat drepturi subiective garantate de lege prin
stabilitatea lor (de stabilire a pensiilor, de folosire a unui teren concesionat pentru
construcţie, diplome, certificate, permise);
d) acte administrative realizate material.

5. Anularea actelor administrative

Anularea actelor de drept administrativ reprezintă sancţiunea aplicată acestora

pentru considerente de ilegalitate şi poate fi dispusă de către organele administraţiei de stat
ierarhic superioare și de instanțele de judecată. Anularea poate privi atât acte normative
cât şi acte individuale.

TEMA 6 – partea 1

NOTIUNI GENERALE PRIVIND REGIMUL JURIDIC AL

CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

1. Regulile de încheiere a contractelor administrative