UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE ȘI ADMINISTRATIVE

CRAIOVA
MASTER ANUL II– SEMESTRUL I
DOMENIUL ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE-ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI
MANAGEMENT ÎN CONTEXT EUROPEAN

REFERAT
LA DISCIPLINA:

FUNDAMENTAREA DECIZIEI
ADMINISTRATIVE

Coordonator științific: Masterand:

Conf.Univ.Dr. Nicoleta Miulescu Pop (Godeanu) Florica Maria
An studiu: 2

1
 UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE ȘI ADMINISTRATIVE
CRAIOVA
MASTER ANUL II – SEMESTRUL I

DOMENIUL ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE-ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ȘI

MANAGEMENT ÎN CONTEXT EUROPEAN

CONDIŢIILE DE VALABILITATE ALE

ACTELOR ADMINISTRATIVE-
CONSECINŢE

Coordonator științific: Masterand:

Conf.Univ.Dr.Nicoleta Miulescu Pop (Godeanu) Florica Maria
An studiu: 2

2
 Conditiile de valabilitate ale actelor administrative-consecinţe

Pentru a produce efectele juridice dorite, actele administrative trebuie elaborate,

emise şi puse în executare cu îndeplinirea unor condiţii care să asigure eficienţa şi
valabilitatea lor. Aşa cum se arată în literatura de specialitate, condiţiile de
valabilitate ale actelor administrative nu sunt altceva decât aspectele unei singure
condiţii, care se exprimă în obligaţia ca aceste acte să fie emise cu respctarea
dispoziţiilor legale în vigoare.

Aceste condiţii de valabilitate sunt:

1. Actul administrativ să fie emis de autoritatea publică competentă şi în

limitele competenţei sale;
2. Actul administrativ să fie elaborat şi emis în forma şi procedura prevazută de
lege;
3. Actul administrativ în conţinutul lui trebuie să fie conform cu Constituţia ,
legile şi celelalte acte administrativ- normative în vigoare;
4. Actul administrativ să fie oportun, în conformitate cu interesul public.

1. Actul administrativ să fie emis de autoritatea publică competentă în limitele

competenţei sale

Competenţa

– în sens larg e suma atribuţiilor cu care este investită autoritatea publică, prin lege
sau prin alt act normativ, putând emite acte cu sau fără semnificaţie juridică.

- în sens restrâns exprimă ansamblul atribuţiilor în limitele cărora este investită

autoritatea publică de a emite acte administrative, pentru îndeplinirea unor sarcini
legale.

3
Capacitatea administrativă se distinge prin urmatoarele caracteristici:

1. Capacitatea administrativă este proprie numai organelor administrative

2. Capacitatea administrativă nu poate fi transmisă altui subiect de drept
3. Unele autorităti administrative pe langă capacitatea administrativă au şi o
capacitate juridică civilă, fapt ce le conferă posibilitatea de a intra şi în
raporturi juridice civile.

Atribuţia este investirea legală a autorităţii publice cu anumite prerogative, ceea ce

face ca exercitarea ei să fie obligatorie.

Formele competenţei sunt:

- materială – este dată de totalitatea atribuţiilor specifice cu care a fost investită o

autoritate administrativă. Ea este stabilită numai prin acte normative. Competenţa
materială poate fi o competentă generală cand atribuţiile unui organ cuprind toate
problemele de activitate administrativă pe un teritoriu, având îndrumarea şi
conducerea organelor subordonate, sau o competentă specială când atribuţiile unui
organ se limitează la o ramură sau domeniu de activitate.

- teritorială – este determinat de limitele în spaţiu în care îşi exercită atribuţiile

conferite de lege o autoritate publică. Este de subliniat ca atribuţiile autoritaţii
publice locale se stabilesc numai prin lege şi acestea sunt depline şi exclusive, cu
excepţia cazurilor prevazute de lege.

- personală – poate avea două sensuri. Un sens desemnează atribuţiile stabilite

pentru exercitarea unei funcţii de către o persoană. În acest caz competenţa de a
face acte administrative este legata de funcţia pe care o îndeplineşte autorul actului
şi nu de persoana acestuia. Un al doilea sens, este legat de faptul că autoritatea are

4
o competentă personală în funcţie de calitatea specială a subiectului de drept cu
care intră într-un raport juridic.

- temporară – presupune limitele în timp în care autoritatea administrativă este în

măsură să îşi exercite atribuţiile. Într-un sens această competenţă presupune o
exercitare limitată în timp pentru persoanele ce ocupa funcţii eligibile. Într-un alt
sens , chiar legea prevede în privinţa activităţii unor autorităţi administrative ca
acestea este limitat în timp.

2. Actul administrativ să fie elaborat şi emis în forma şi procedura prevazută

de lege

Pentru ca actul administrativ să aibă eficienţă juridică, respectiv pentru ca

manifestarea de voinţă a autorităţii publice s producă efectele juridice urmărite,
este necesar ca ea să fie exprimată cu respectarea unor condiţii de formă impuse de
lege sau alt act normativ.

Respectarea formelor de procedură necesare emiterii actului administrativ

reprezintă o condiţie de legalitate , dar în acelaşi timp şi o garanţie pentru
respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Formele de procedură sunt anume
prevazute de lege şi numai acolo unde leguitorul a lasat un drept de apreciere
administratorului, acesta poate să aibă o anumită libertate în a-şi alege mijloacele
prin care să acţioneze.

1. Forma actului administrativ

De regulă actele administrative îmbracă forma scrisă. Această formă scrisă

asigură:

a. cunoasterea manifestării de voinţă a autorităţii administrative,

5
b. posibilitatea verificării, respectării temeiurilor legale în baza cărora a fost emis
actul administrativ,
c. posibilitatea verificării regurilor de procedură cerute pentru elaborarea actului
administrativ,

d. excluderea oricarei confuzii cu privire la efectele juridice produse,

e. eficienţa controlului de legalitate a actului administrativ.

2. Procedura elaborării actelor administrative

Elaborarea şi emiterea actelor administrative presupune respectarea unor forme

procedurale prealabile, concomitente sau posterioare. Aceste forme procedurale
sunt valabile atât pentru actele administrative individuale cât şi pentru actele
administrative normative.

Deşi sunt manifestări de voinţa şi pot determina valabilitatea actelor

administrative, aceste forme procedurale nu produc efecte juridice proprii. Ca
natură juridică aceste forme procedurale sunt operatiuni tehnico- administrative ce
iniţiază şi menţin apoi sistemul decizional administrativ.

A. Forme procedurale prealabile emiterii actului administrativ sunt: avizul,

acordul, raportul, ancheta, certificatul, sesizarea, care sunt operatiuni tehnico-
administrative. Aceste activităti nu produc prin ele însele efecte juridice, dar
premerg elaborarea actului producator de efecte juridice.

Avizul este punctul de vedere fundamentat legal pe care se situeaza un organ

administrativ consultativ, în general de specialitate şi pe care îl comunică la
cererea unui alt organ administrativ în vederea emiterii unui act administrativ.

6
Acordul este manifestarea de vointa a unei autoritati determinate de lege, prin
care aceasta isi exprima consintamantul la emterea unui act administrativ de către
un alt organ administrativ.

Propunerile sunt acte pregătitoare prin care un organ administrativ solicită unui

alt organ administrativ împuternicit de lege, sa ia anumite măsuri.

Propunerile pot sa condiţioneze valabilitatea actului administrativ în funcţie de

îndeplinirea lor sau să nu reprezinte o condiţie de valabilitate.

Raporturile şi referatele sunt acte prealabile prin care organul administrativ îşi

precizează opinia în legătura cu unele situaţii de drept sau de fapt de rezolvarea
cărora depinde emiterea unui act administrativ de catre un alt organ
administrativ. Nu produc prin ele însele efecte juridice.

Ancheta sau cercetările sunt investigaţii făcute pe diverse căi în vederea

cunoaşterii unor situaţii ce îşi vor găsi finalitatea într-un act administrativ. Nu
produc efecte juridice prin ele însele, dar sunt proprii mai mult actelor
jurisdicţionale.

Certificatele sunt acte prealabile prin care organul administrativ confirmă o stare

de fapt sau de drept.

B. Formele procedurale concomitente emiterii actului administrativ

Concomitente pot fi numai formele procedurale care pretind a fi respectate chiar

în momentul manifestării de voinţa care produc efecte juridice. Formele
procedurale concomitente sunt: cvorumul, majoritatea necesară adoptării unei
hotărâri şi motivarea actului administrativ.

7
Cvorumul reflectă numarul de membri necesar să fie prezenţi din totalul
membrilor organului colegial, astfel încat acestea să se întruneasca legal, să
lucreze valabil şi să adopte acte administrative valabile.

Majoritatea ce trebuie să fie întrunita pentru ca actul administrativ emis să fie

obligatoriu şi valabil, presupune, iniţial, ca şi cvorumul să fie respectat. Aceasta
condiţie se cere pentru adoptarea actului în mod valabil.

Majoritatea poate fi: simplă, absolută şi calificată.

Motivareaîin general nu reprezintă o condiţie de valabilitate a actului

administrativ. În cazul actelor administrative jurisdicţionale există obligaţia legală
ca acestea să fie motivate.

C. Formele procedurale posterioare emiterii actelor administrative

Acestea sunt: aprobarea, datarea, semnarea, contrasemnarea, confirmarea,

ratificarea, comunicarea si publicarea.

Aprobarea este manifestarea de voinţă a organului superior, prin care acestea se

declară de acord cu un act deja emis de un organ inferior, manifestarea
posterioară fără de care nu s-ar putea produce efecte juridice.

Datarea se face la data adoptării sau emiterii actului administrativ, care este posibil
să nu fie aceeaşi cu data comunicării sau publicării.

Semnarea constituie o condiţie de valabilitate a actului administrativ emis în forma

scrisă. Este evident că o asemenea problemă nu se pune în cazul tăcerii
administrative sau a actului administrativ oral sau tacit. Este posibil ca semnarea să
nu ceară expres prin textul normativ, dar ea ramane o regulă impusa de formă

8
scrisă a actului administrativ şi certifică ca întradevar manifestarea de voinţă
provine de la organul administrativ competent.

La fel în cazul organelor unipersonale, chiar daca legea nu prevede expres

cerinţa semnării actelor administrative emise, aceasta constituie o condiţie de
valabilitate, în caz contrar actele fiind nule. Aceeaşi condiţie există şi în cazul
actelor administrative normative nesemnate.

Contrasemnarea în general nu repreznită o condiţie de valabilitate a actului

administrativ. Ex. Actele Preşedintelui contrasemate obligatoriu de catre primul-
ministru, hotarârile şi ordonanţele se contrasemnează de către miniştri care au
obligaţia punerii lor în executare.

Confirnarea reprezintă o formă procedurală posterioară emiterii actului

administrativ, deosebită de noţiunea folosită în drept civil şi poate fi utilizată în
dreptul administrativ, în mod diferit în urmatoarele ipoteze:

Ratificarea este o manifestare de voinţă prin care organul administrativ superior

îşi dă acordul cu privire la conţinutul actului administrativ emis de un organ
administrativ inferior.

Comunicarea este o formă procedurală posterioară prin care se aduce la

cunoştinţă în mod direct sau prin afişare conţinutul unui act administrativ
individual sau a unui act administrativ jurisdicţional.

Publicarea este operaţiunea materială prin care un act administrativ de regulă

normativ, este adus la cunoştinţă cetăţenilor, fie prin Monitorul Oficial, în cazul
hotărârilor şi ordonanţelor Guvernuului, ordinelor şi instrucţiunilor miniştrilor,
fie prin Monitoare Oficiale locale, prin afişare sau presă. Pt actele administrative

9
normative nepublicarea constituie o condiţie de valabilitate respectiv de existenţă a
actului. Nepublicarea atrage inexistenţa actului, indiferent de organul emitent.

D. Forme procedurale esenţiale şi forme procedurale neesenţiale.

În funcţie de scopul în vederea căruia o anumită formă procedurală a fost

instituită, în dreptul administrativ se poate face distincţie între forme procedurale
esenţiale şi forme procedurale neesenţiale.

Formele procedurale esenţiale se caracterizează prin faptul că asigură legalitatea

şi oportunitatea actelor administrative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea sau
anulabilitatea lor.

Formele procedurale esenţiale sunt cerute numai pentru stimularea operativităţii

administraţiei sau a tehnicii de elaborare a actului administrativ, fără ca
nerespectarea lor să constituie o condiţie de valabilitate a actului administrativ.

3. Actul administrativ în conţinutul lui trebuie să fie conform cu Constituţia,

legile şi celelalte acte administrative normative în vigoare

Aceasta condiţie derivă esenţial din obligativitatea respectării principiului

legalităţii, toate actele administrative, în formă şi conţinut, trebuind să fie
conforme legii şi altor acte normative. Actele administrative normative nu pot ieşi
din tiparul conferit de lege sau de alte acte normative în virtutea respectării
principiului ierarhiei actelor normative. Tot asa, nici actele administrative
individuale nu pot depăşi forma, conţinutul şi procedura stabilite de actele
normative.

10
 Confromitatea cu legea este o condiţie pe care trebuie să o ţndeplinească atât
manifestarea de voinţă, cât şi consecinţele, respectiv efectele jur ale actului
administrativ.

Cand organul administrativ are în vedere conformitatea actului administrativ cu

legile sau celelalte acte normative prin prisma ipotezei normei juridice, va emite
actul pretins de actul normativ, dar numai daca condiţiile de fapt cerute în acest
scop sunt îndeplinite. În caz contrar, organul administrativ nu va emite actul
administrativ.

Pentru emiterea unui act legal organul emitent are obligaţia să exercite un rol
activ ţi să verifice daca în mod obiectiv există sau nu aceste condiţii de fapt cerute
de actul normativ a carui aplicare o face. Conformitatea actului administrativ cu
ipoteza legii se încadreaza în problema mai larga a conformităţii cuprinsului
acestor acte cu legea.

4. Actul administrativ să fie oportun, în conformitate cu interesul public

Nici o lege oricat de perfecta s-ar avea nu poate reglementa în detaliu fiecare
aspect social, economic, instutuţional pe care îl ridica raporturile sociale.
Intervenţia autorităţilor administrative în vederea aplicarii legii, condiţiile şi
modalităţile în care se face aceasta intervenţie presupune o anumita libertate de
apreciere a situaţiilor în care vor emite actele administrative, sau mai bine zis, a
oportunităţii emiterii acestor acte.

Actul administrativ trebuie să fie emis ţn vederea realizării interesului general

sau a interesului public pe care îl are in vedere legea. De aici se poate deduce ca
verificarea conformităţii unui act administrativ cu interesul public pretinde pe
lângă verificarea legalităţii actului şi a oportunităţii acestuia.

11
 Între conţinutul oportunităţii şi a interesului public nu se poate pune un semn de
egalitate, dar firesc noţiunile nu se exclud, deoarece soluta aleasa în cadrul
dreptului de apreciere al administratorului întotdeauna trebuie să corespundă
interesului general. Este evident că scopul activităţii administratiei este satisfacerea
interesului public, care nu este altceva decât însăşi scopul urmarit de fiecare lege,
de fiecare act administrativ normativ.

În elaborarea actelor administrative autorităţile sunt obligate să verifice

necesitatea intervenţiei lor în reglementarea unor situaţii sociale, economice,
organizatorice şi condiţii concrete de aplicare.

Daca autorităţile administrative publice emitente sau ierarhic superioare pot

controla legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, avand dreptul la anularea
sau revocarea actelor ilegale şi inoportune, instanţele judecatoresti pot controla
numai legalitatea nu şi oportunitatea actelor administrative.

12
Bibliografie

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II,

Editura All Beck, 2002,pagina 41.

Dana Apostol Tofan,, Relatia legalitate-oportunitate in teoria recursului pentru

exces de putere, in Studii de drept romanesc, serie noua, numarul 3-4, 1999, pagina
267-302.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1970, pagina 251.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1970,pagina 250-251.

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II,

Editura All Beck, 2002,pagina 49.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1970,pagina 231.

Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, Editura Accent, Cluj-Napoca,

2004, pagina 299-300.

Romulus Ionescu, Drept administrativ, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1970,pagina 233.

Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ - Editia a III-a, volumul II,

Editura All Beck, 2002,pagina 53.

13