REFERAT

Condiţiile de valabilitate a actului administrativ

DREPT ADMINISTRATIV

Titular curs:prof.dr.A.Bercu

Titular seminar:drd. B.Petrişor

Administraţie publică

2008

1
I.Noţiunea de act administrativ-scurtă prezentare

Conform părintelui Constituţiei, Antonie Iorgovan, actul administrativ este „acea

formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o
manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica sau stinge drepturi
şi obligaţii, în realizarea puterii publice ,sub control principial de legalitate al instanţelor
judecătoreşti”1
Actul administrativ are următoarele caracteristici regăsite în literatura de specialitate:
 Actele administrative sunt acte juridice.
 Actele administrative reprezintă manifestări unilaterale de voinţă.
 Actele administrative sunt emise numai în realizare puterii publice.
 Prin intermediul actelor administrative se organizează executarea şi se execută în
concret legile.
 Actele administrative reprezintă forma juridică specifică a activităţii organelor
administraţiei publice şi au un regim juridic specific.

Procedura de elaborare, emitere sau adoptare a actului administrativ

Legea 24/2000 modificată prin legea 189/2004 privind normele de tehnică
legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede pe lângă norme de elaborare a
actelor normative şi norme cu privire la actele elaborate de autorităţile publice locale.Cu
privire la normele de emitere a actelor administrative întâlnim articole şi în Legea
215/2001 privind statutul funcţionarului public si în legea 52/2003 privind transparenţa
decizională în administraţia publică.
Proiectele de acte administrative cu caracter normativ pot fi iniţiate de persoane cu
funcţii de conducere sau de alte persoane, în condiţii legale, de obicei însoţite de referatul
sau raportul întocmit de instituţia de la care provin precum şi de avizul de specialitate şi
adresate autorităţilor superioare care au obligaţia să examineze şi să-şi dea avizul asupra
lor în termenul stabilit prin lege.
In proiectul Codului de procedură administrativă sunt prevăzute mai multe proceduri
de emitere a actelor administrative şi anume petiţia care poate îmbraca şi forma cererii,
reclamaţie, sesizare, propunere.
1
Antonie Iorgovan,”Tratat de drept administrativ”,volumul II,ediţia 4,Editura All Beck,Bucureşti,2005,

2
 Formalităţile procedurale anterioare emiterii sau adoptării actului administrativ
sunt avizul, acordul prealabil şi propunerea/proiectul.In ceea ce priveşte formalităţile
concomitente emiterii sau adoptării actului le enumerăm ca fiind:cvorumul, majoritatea
necesară, consensul, emiterea/adoptarea în comun, motivarea, redactarea, semnarea şi în
funcţie de caz contrasemnarea.Mai există o altă categorie de formalităţi care sunt
ulterioare emiterii/adoptării actelor administrative dintre care amintim:
aprobarea/ratificarea, comunicarea, confirmarea sau aducerea la cunoştinţă publică,
rectificarea, reconstituirea şi arhivarea.

II.Condiţiile de valabilitate a actului administrativ

Profesorul Ioan Alexandru consideră că pentru a putea aborda problema condiţiilor

de valabilitate este necesară definirea conceptului de regim juridic.”Regimul juridic al
actelor administrative înţelegem un ansamblu de reguli de fond şi de formă care
conturează personalitatea acestora în circuitul juridic, în sensul că evocă criteriilelor de
valabilitate”2.Autorul consideră că legalitatea este elementul central al regimului juridic.
Există abordări diferite în legătură cu condiţiile de valabilitate.In perioada interbelică
profesorul Paul Negulescu priveşte această problemă din perspectiva teoriei nulităţii
actelor administrative, iar în perioada postbelică au apărut teorii ale diferiţilor autorii
conform cărora toate condiţiile de valabilitate se centrează in jurul legalităţii acestora.
Docrina românească cunoaşte mai multe orientări dintre care merită a fi menţionate
cele aparţinând profesorului Gheorghe Zaharia şi ale lui Antonie Iorgovan ,care au
anumite puncte comune.
In opinia profesorului Gheorghe Zaharia întâlnim următoarele condiiţii de
valabilitate a actelor administrative:
 Actul administrative trebuie să fie emis de organul competent în limitele atribuţiilor
sale.Această condiţie vizează respectarea competenţei în procesul de
emitere/adoptare.

2
Antonie Iorgovan,”Tratat de drept administrativ”,volumul II,ediţia 4,Editura All
Beck,Bucureşti,2005,pagina43

3
  Actul administrativ trebuie să fie în conformitate cu conţinutul legilor şi al actelor
normative cu forţă juridică superioară:acest lucru presupune ca actele autorităţilor
administraţiei publice să respecte normele juridice aflate în vigoare.
 Actul administrativ trebuie să fie emis în forma şi cu respectarea procedurii
prevăzute de lege-de regulă actele administrative necesită pentru a li se recunoaşte
valabilitatea de o formă scrisă şi de respectarea procedurilor legale legatede formă şi
fond
 Actul administrative trebuie să fie oportun-oportunitatea unui act este apreciată de
organele administrative în funcţie de momentul adoptării,contextul în care sunt
adoptate,resursele existente pentru aplicarea sa etc.
Părintele Constituţiei,Antonie Iorgovan admite următoarele condiţii generale de
valabilitate:
 Actul să fie emis în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei
 Actul să fie emis în conformitate cu litera şi spiritul legilor şi ordonanţelor
 Actul să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administraţiei publice care sunt
superioare organului administrative emitent
 Actul să fie emis în forma şi procedura prevăzute de lege.
Este de menţionat că autorul distinge şi o categorie de condiţii specifice de
valabilitate: actul trebuie să fie conform cu interesul public, respectiv cu scopul legii
(ratio legis).
In literatura străină de asemenea se disting diferite perspective în ceea ce priveşte
subiectul acestei discuţii şi anume:
a) teoria nulităţii actelor administrative în care se pune accent pe sancţiunile ce decurg
din nerespectarea principiului legalităţii
b) teoria contenciosului administrativ, care se referă la controlul exercitat asupra
activităţii administrative
c) teoria prezentării propriu zise a condiţiilor de valabilitate

III.Legalitatea actului administrativ

a)Condiţiile de fond

4
 Aceste condiţii de fond vizează strict respectarea competenţelor ce aparţin autorităţilor
administraţiei publice ce emit sau adoptă actele administrative.
Competenţa desemnează “ansamblul atribuţiilor sale şi limitele exercitării lor.” 3.Unii
autori mai definesc competenţa ca fiind capacitatea recunoscută de lege autorităţilor
publice de a acţiona juridic în scopul de a realiza activitatea executivă.
Pornind de la această definiţie se trag următoarele concluzii referitor la la caracterele
competenţei: caracter legal,caracter obligatoriu şi caracter permanent,se exercită în mod
continuu şi în sensul că autoritatea administraţiei publice competentă a emite actul ori de
câte ori se ivesc condiţiile prevăzute de lege.
Se deosebesc trei categorii de competenţă:competenţă materială (care în literatura de
specialitate sub denumirea de rationae materiae)-care priveşte sfera de
atribuţii,competenţă teritorială(rationae loci)-care are în vedere sfera
teritorială,competenţă temporală(rationae temporis)-desemnează perioada de timp în care
o autoritate poate emite acte de natură administrativă şi competenţă personal (rationae
personae).
In literatura de specialitate franceză se pune problema transferului de competenţă între
stat şi colectivităţile locale.Această problemă este una interesantă de abordat deoarece
transferul de competenţă presupune redirecţionarea puterii de la instituţiile centrale sau
superioare către instituţiile din teritoriu sau cele subordonate. De aceea se distinge
competenţă exclusivă (care nu poate fi delegată catre alte instituţii sau către organe
subordonate) şi competenţă partajată (care poate fi delegată altor instituţii).

b)Condiţiile de formă

Faptul că de obicei actele administraţiei publice îmbracă o formă scrisă a devenit o

condiţie a legalităţii, în special cele cu caracter normative.Cele individuale pot avea şi
formă orală numai în măsura în care acest lucru este prevăzut de lege.
Necesitatea unei forme scrise a actelor administrative este impusă de următoarele
motive: cunoaşterea exactă a conţinutului legii, mijloc de probă în cazul unei acţiuni în
instanţă, pentru verificarea sancţiunilor.Forma scrisă a actului administrativ este deci o
condiţie a valabilităţii sale.

3
Gheorghe Zaharia,”Tratat de drept administrativ român”,Editura Junimea,Iaşi,2001,pagina339

5
 De regulă, obligativitatea formulării în scris a actelor administrative este prevăzută de
actele în baza cărora sunt emise.In legislaţia românească forma scrisă a actelor
administrative este absolut necesară deoarece se impune publicarea lor în Monitorul
Oficial, pentru a fi făcute publice.
De asemenea actele individuale trebuiesc să prezinte o formă scrisă deoarece este
obligatoriu a fi comunicate celor în cauză.

c)Relaţia legalitate-oportunitate

Activitatea autorităţilor publice este guvernată de principiul legalităţii.Toate acţiunile

desfăşurate de administraţia publică locală sau centrală sunt în conformitate cu normele
juridice aflate în vigoare.
”Acţiunea administraţiei se bucură de o oarecare marjă de libertate, de o aşa zisă
putere discreţionară care permite administraţiei să se adapteze condiţiilor concrete,
aşadar,să poată aprecia oportunitatea acţiunilor şi actelor sale.”4
Nu se pune problema însă să se considere ca puterea discreţionară ar însemna un abuz de
putere venit din partea administraţiei , ci doar depăşirea ei ar însemna un abuz.
In esenţă atunci când se analizează puterea discreţionară se face distincţie între:
chestiunile de oportunitate şi chestiunile de legalitate; în cazul activităţii administrative
executivul avea puterea discreţionară de a exprima oportunitatea, dar nu şi legalitatea
actelor sale, pe când în cazul actelor de guvernământ puterea executivă avea posibilitatea
de a aprecia nu numai chestiunile de oportunitate, dar şi chestiuni legate de legalitate.
In ceea ce priveşte legătura dintre legalitate şi oportunitate,literatura românească de
specialitate cunoaşte două curente distincte:

 Scoala de la Cluj- reprezentanţii acestei şcoli consideră că cele două condiţii de

valabilitate sunt distincte, privind oportunitatea ca o condiţie de valabilitate şi nu
de legalitate.Ei consideră căoportunitatea priveşte „realizarea sarcinilor şi
atribuţiilor legale în termen optim, cu cheltuieli minime de resurse materiale şi
spirituale, dar cu eficienţă cât mai mare , precum şi alegerea celor mai potrivite
mijloace pentru realizarea scopului legii”5

4
Ioan Alexandru,Mihaela Cărăuşan,Sorin Bucur,”Drept admnistrativ”,Editura Lumina Lex,Bucureşti,2005
5
Ioan Alexandru,Mihaela Cărăuşan,Sorin Bucur,op.cit.,pagina 380
6
  Scoala de la Bucureşti concepe oportunitatea ca fiind o condiţie a legalităţii actului
administrativ
In doctrina străină, raportul legalitate-oportunitate este privit prin prisma necesităţii
separaţiei puterilor în stat, dar sunt păreri conform cărora o supunere absolută a
administraţiei faţă de lege este imposibil de realizat.

IV.Efectele juridice ale actelor administrative

In sistemul românesc de drept actele administrative intră în vigoare şi produc efecte

juridice din momentul publicării lor în virtutea principiului conform căruia nu se poate
pretinde o anumită conduită din moment ce nu se cunosc prevederile legale sau din
momentul în care ele indică aplicarea lor.Această regulă cunoaşte două excepţii:actele cu
caracter retroactiv şi actele care intră în vigoare la o dată ulterioară emiterii/adoptării.

a)Incetarea efectelor juridice ale actelor administrative

Actele administrative produc efecte până în momentul ieşirii lor din vigoare, care se
face tot prin intermediul unui act juridic de către organul emitent, cel ierarhic superior
acestuia, instanţa de judecată sau chiar de Parlament.Ele pot fi abrogate, anulate, revocate,
suspendate, modificate sau completate.
Abrogarea reprezintă încetarea definitivă a oricărui efect a actului din raţiunea
adoptării altuia nou. După modul în care se dispune, abrogarea poate fi expresă sau
implicită, iar după întinderea efectelor pe care le produce poate fi totală sau parţială.
Anularea reprezintă sancţiunea aplicată actelor administrative emise/adoptate cu
încălcarea legii şi constă în lipsirea de efecte juridice.
Revocarea este operaţiunea juridică prin care autoritate administrativă îşi retrage
propriul act.
Suspendarea este operaţiunea juridică prin care încetează în mod vremelnic, efectele
juridice ale actelor administrative.

7
 Modificarea constituie operaţiunea juridică prin care se schimbă parţial conţinutul unui
act administrativ şi poate fi determinată de schimbarea stării de fapt sau de drept avute la
emiterea/adoptarea actului.
Completarea actelor administrative constă în aducerea unor noi dispoziţii care se adaugă
structurii existente.

b)Nulitatea şi inexistenţa actului administrativ

„Orice act administrativ,datorită faptului că emană de la o autoritate înzestrată cu

atribuţii de putere publică,se bucură de prezumţia de legalitate,până la proba contrarie”6 .
Prin nulitatea actului administrativ se înţelege o”sancţiune care intervine atunci când
actul este lovit de unele vicii de legalitate,prin a căror constatare încetează prezumţia de
legalitate a actului,iar inexistenţa actului o nulitate atât de gravă încât nu prezintă nici
măcar o umbră a unei aparenţe de legalitate”7.
Spre deosebire de dreptul civil unde distincţia dintre nulitate absolută şi nulitate
relativă are un rol important,în dreptul administrativ important este ce organ desemnează
actul ca fiind nul.Astfel că actul administrativ anulat de o autoritate superioară celei care
l-a emis/adoptat este declarat astfel din oficiu ,iar un act administrativ anulat de organul
jurisdicţional este declarat astfel deoarece o persoană vătămată de acesta a invocat
nulitatea.

6
Gheorghe Zaharia,op.cit.,pagina 342
7
Ioan Alexandru,Mihaela Cărăuşan,Sorin Bucur,op.cit.,pagina 380
8
9
 Bibliografie

1. Antonie Iorgovan, ”Tratat de drept administrativ”, volumul II,ediţia 4,

Editura All Beck, Bucureşti, 2005
2. Rozalia-Ana Lazăr, ”Legalitatea actului administrativ-drept românesc
şi drept comparat”, Editura All Beck, Bucureşti, 2004
3. Tiberiu Pavelescu, Gabriel Moinescu, ”Drept admnistrativ.Parte
generală”, Editura Universităţii Titu Maiorescu, Bucureşti, 2003
4. Ioan Alexandru, Mihaela Cărăuşan, Sorin Bucur, ”Drept
admnistrativ”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005
5. Gheorghe Zaharia, ”Tratat de drept administrativ român” , Editura
Junimea, Iaşi, 2001

10