PLAN

CAP.I. NOŢIUNI GENERALE

1.1.DEFINIŢIE
1.2.FUNCŢIE
1.3.NORMA CONFLICTUALĂ ŞI NORMA MATERIALĂ
CAP.II.STRUCTURA NORMEI CONFLICTUALE
2.1.CONŢINUTUL NORMEI CONFLICTUALE
2.2.LEGĂTURA NORMEI CONFLICTUALE
2.3.PRINCIPALELE PUNCTE DE LEGĂTURĂ
2.4.CLASIFICAREA LEGĂTURILOR
CAP.III.CLASIFICAREA NORMELOR
CONFLICTUALE
3. 1.CLASIFICARE ÎN FUNCŢIE DE FELUL LEGĂTURII
3.2.CLASIFICARE ÎN FUNCŢIE DE CONŢINUT
3.3.NORME DE APLICAŢIE IMEDIATĂ
 CAPITOLUL I

1.1.DEFINIŢIE

Norma conflictuala este norma juridică specifică

dreptului internaţional privat care soluţionează conflictul de
legi,adică desemnează legea internă competentă să
cârmuiască raportul juridic cu caracter străin.Sistemul de
drept astfel determinat poartă denumirea de legae cauzei
(lex causae).

1.2. FUNCŢIE

Norma conflictuală are rolul de a stabili care dintr

sistemele de drept în prezenţă este chemat să aplice pe
parcursul existenţei raportului juridic.Din momentul
desemnării legii competente rolul normei conflictuale
încetează.De aceea se consideră norma conflictuală o normă
de trimitere sau de fixare.1

1.3. NORMA CONFLICTUALĂ ŞI NORMA MATERIALĂ

a) norma conflictuală rezolvă doar o problemă prejudicială-

conflictul de legi- în timp ce norma materială (substanţială)
cârmuieşte pe fond raportul juridic;
b) norma conflictuală are o aplicare prealabilă faţă de norma
materială; după ce instanţa se declară competentă se
1
I .P.FILIPESCU Drept internaşional privat,Ed,Actami,vol,I,Bucureşti 1997,p.34.Macovei Drept
internaţional privat,Ed.Ars Longa, Iaşi,1999,p.29
determină mai întâi sistemul de drept aplicabil şo abia apoi
se determină din acest sistem legea materială.

1.4. IZVOARELE NORMEI CONFLICTUALE

- dreptul intern. Cel mai important izvor intern îl constituie

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor
de drept internaţional privat.
-dreptul convenţional- tratatele internaţionale la care
România este parte. Normele conflictuale cuprinse în
asemenea convenţii sunt uniforme pentru statele părţi.

CAP. II. STRUCURA NORMEI CONFLICTUALE

Referitor la structura normei conflictuale, în doctrină

s-au conturat 2 opinii: unii autori consideră că este alcătuită
din 3 elemente: conţinutul normei conflictuale, legătura şi
legea aplicabilă 1, dimpotrivă alţi autori apreciază că norma
conflictuală se structurează în 2 elemente: conţinutul şi
legătura.2

2.1. CONŢINUTUL NORMEI CONFLICTUALE

Este reprezentat de totalitatea raporturilor

juridice la care se referă norma conflictuală. El determină
câmpul de aplicare în spaţiu a unei legi.

2.2. LEGĂTURA NORMEI CONFLICTUALE

Este acea parte a normei ce indică legea aplicabilă

raportului juridic în cauză. Legătura normei conflictuale se
concretizează în punctul de legătură. Acesta este elementul
prin care se stabileşte relaţia între un raport juridic şi o lege.

1
T.R. Popescu, Drept Internaţional Privat, Ed. Romfel, Bucureşti, 1994
2
I.P. Filipescu, op.cit., p.94 şi D. Al. Sitaru, Tratat , Ed. Actami, Bucureşti, 1997, p.17
2.3. PRINCIPALELE PUNCTE DE LEGĂTURĂ

- Cetăţenia constituie punctul de legătură în materia

statutului personal, a succesiunii mobiliare şi a
jurisdicţiei competente, în unele cazuri.De ex., conform
art.11 din Legea 105/1992, capacitatea şi relaţiile de
familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa
naţională, cu excepţia cazului când prin dispoziţii
speciale se prevede altfel, iar conform art. 12 alin. 1
legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o
are persoana în cauză.
- Teritoriul prezintă mai multe aspecte:
- Domiciliul sau, în subsidiar, reşedinţa, este punct de
legătură în raporturile juridice privind starea civilă şi
capacitatea persoanelor( în subsidiar faţă de cetăţenie),
referitoare la condiţiile de fond ale actelor juridice( când
debitorul prestaţiei caracteristice este persoană fizică), la
condiţiile de fond ale contractului de vânzare mobiliară
(în lipsa unei legi alese de părţi) şi la jurisdicţia
competentă în unele cazuri.
-Sediul persoanei juridice, care este punct de legatură
pentru cele mai importante raporturi juridice la care ia
parte persoana juridică
- Locul unde s-a încheiat actul juridic, pentru condiţiile
de fond ale contractelor şi, în unele cazuri pentru
jurisdicţie
- Locul executării contractului constituie punct de legătură
pentru modul de executare a contractului
- Locul întocmirii actului juridic -pentru forma actului în
sensul de instrumentum. Actul juridic este valabil din
punct de vedere al formei dacă îndeplineşte condiţiile
cerute de legea locului unde a fost întocmit ( art. 71 pct.
a din L. 105/1992)
-Locul producerii faptului juridic ilicit- pentru raporturile
juridice generate de acesta. Legea statului unde are loc
 un fapt juridic stabileşte dacă acesta este ilicit şi-l
cârmuieşte îndeosebi în ce priveşte capacitatea
delictuală, condiţiile şi întinderea răspunderii,
răspunderea comitentului pentru fapta prepusului,
natura daunelor care pot da loc reparaţiei, modalităţile şi
întinderea reparaţiei ş.a.
- Locul producerii prejudiciului, doar dacă rezultatul
păgubitor se produce în alt stat decât cel în care fot
comis delictul.
- Locul situării bunului este punct de legătură cu privire la
imobile ( modul de dobândire, transmisiune, stingerea
drepturilor asupra bunurilor)
- Pavilionul navei sau aeronavei, pentru raporturile juridice
încheiate cu privire la mijloacele de transport respective, în unele
cazuri .
- Instanţa sesizată este punct de legătură pentru probleme
de procedură
- Autoritatea care examinează validitatea actului juridic
pentru condiţiile de formă ale actului juridic, în anumite cazuri.
- Fondul de comerţ, pentru condiţiile de fond ale actului
juridic, cînd debitorul prestaţiei caracteristice este un
comerciant;
-Voinţa părţilor, pentru condiţiile de fond ale actelor juridice
în general şi ale unor contracte speciale.

2.4. CLASIFICAREA LEGĂTURILOR

În funcţie de natura lor, legăturile pot fi constante sau

variabile.
a) legătura constantă se concretizează într-un punct de
legătură fix, care nu poate fi deplasat de sub incidenţa
unui sistem de drept sub incidenţa altui sistem de
drept1, ex.:locul producerii faptului juridic ilicit şi locul
situării bunului imobil.
b) Legătura variabilă se exprimă într-un puinct de legătură
mobil,care poate fi deplasat în spaţiu.În vederea
1
D. Al. Sitaru, op. cit., p.25
 desemnării legii competente este necesară localiyarea
temporală a punctelor de legătură mobile.Această
clasificare este împărtăşită şi în doctrina elveţiană. 1

CAPITOLUL III. CLASIFICAREA NORMELOR

CONFLICTUALE

3.1.IN FUNCŢIE DE FELUL LEGĂTURII

a) Norme conflictuale unilaterale-acele norme care determină

în mod expres doar câmpul de aplicare al legii substantiale
naţionale, ignorând cazurile când legea străină este
competentă, ex.: art. 163 din L.105/1992 „ drepturile de
autor şi de proprietate industrială ale persoanelor fizice şi
persoanelor juridice sunrt ocrotite pe teritoriul României
conform legii române şi convenţiei internaţonale la care
România este parte”
b) Norme conflictuale bilaterale-acele norme care determină
domeniul de aplicare al dreptului naţional şi al dreotului
străin, majoritatea normelor conflictuale conţinute de
legea 105/1992 şi de codificările moderne imntră în
această categorie. În doctrină s-a apreciat că tot mai multe
norme conflictuale unilaterale se intervertesc în bilaterale
şi, frecvent, prin imnterpretarea normelor unilaterale se
ajunge la regimul normelor bilaterale, ex.art. 13 din legea
105/1992 care prevede că începutul şi sfârsitul
personalităţii sunt determinate de legea naţională a
fiecărei persoane.

1
fr.Knoepfler,Ph.Schweizer,precis de droit international prive suisse,Ed.Staempfli,berna,1990,n,272,p.94
 3.2.CLASIFICARE ÎN FUNCŢIE DE CONŢINUT

Distingem norme conflictuale cu pribire la persoane, la

bunuri, la moştenire, la actul juridic. În acest fel, normele
conflictuale pot fi grupate pe categorii de norme corespunzătoare
raporturilor cu fundament străin, care pot forma obiecvtul
dreptului internaţional privat. Acesta este şi criteriul după care
este întocmită partea specială a dreptului internaţional privat.

3.3.NORME DE APLICAŢIE IMEDIATĂ

Normele sau legile de aplicaţie imediată sau necesară sunt

normele materiale care aparţin dreptului intern al statului şi
care, datorită caracterului lor de imperativitate, se aplică cu
prioritate unui raport juridic cu element străin, excluzând
aplicarea normei conflictuale. De ex., art. 19 alin. 2 din Legea
105/1992 prevede că un cetăţean român aflat în străinătate
poate încheia o căsătorie numai în faţa autorităţilor locale de stat
sau a agentului diplomatic ori funcţionarului consular. Dispoziţia
înlătură de la aplicare norma conflictuală cuprinsă în art. 19 alin.
1 care prevede că „ forma încheierii căsătoriei este supusă legii
statului pe teritoriul căruia se celebrează”
 BIBLIOGRAFIE

1.UNGUREANU OVIDIU,JUGASTRU CĂLINA

DREPT INTERNAŢIONAL PRIVAT,ED.ALL BECK,BUCUREŞTI,2001
2.FILIPESCU P. ION,FILIPESCU I.ANDREI
TRATAT DE DREPT INERNAŢIONAL PRIVAT,ED. REGIA AUTONOMĂ
MONITORUL OFICIAL,BUCUREŞTI 2004