Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TITLUL PROIECTULUI:
INSTITUȚIA PREFECTULUI ȘI SERVICIILE PUBLICE
DECONCENTRATE
PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
DAIANA MAURA VESMAȘ
STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL1
Prin legea din 1864 se organizează pentru prima dată administrația județelor țării.
Județul nu era numai o subdiviziune administrativă a statului, ci și o persoană juridică investită
cu o aumita putere politică și drepturi patrimoniale.
Instituția Prefectului, prin Legea din 1 martie 1883, care modifică prevederile legii din
1864 și a celei din martie 1872, suferă o restrângere a atribuțiilor care-i reveneau prefectului,
el nemaifiind decât "agent executor al deciziunilor consiliului și comitetului, pe care le
încredințează prezidentului comitetului permanent. Prefectul trebuie să-i dea acestuia
concursul necesar".
Legea pentru organizarea administrației din 1929 este prima care delimitează
autoritățile colectivităților alese de cele numite. Prefectul nu mai este șeful administrației
județene, fiind "reprezentant al guvernului". El exercită "controlul și supravegherea tuturor
administrațiilor locale". În calitate de delegat al autorității centrale el reprezenta guvernul și
puterea executivă.
După anul 1944 legiuirile ce au urmat au desființat instituția prefectului, aceasta fiind
repusă în locul și rolul ce i se cuvin după decembrie 1989. Funcția de prefect a fost abandonată
odată cu instaurarea Republicii Populare la 30 decembrie 1948. După 1958, prefectul este:
În conformitate cu această lege, în județe Instituția Prefecturii era formată din prefect,
doi subprefecți, un secretar și membri. Constituția României, adoptată de Parlament și aprobată
prin referendum în decembrie 1991, repune instituția prefectului pe noi principii organizatorice
și funcționale, pornind de la tradițiile românești în materie. Prefectul, conform prevederilor
Constituției, ale Legii nr 69/1991 și apoi ale Legii nr.215/2001, privind administrația publică
locală, este o instituție care reprezintă Guvernul pe plan local și conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor și ale celorlate autorități locale în județ.
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. Acesta numește câte un prefect
în fiecare județ și în municipiul București, la propunerea Ministerului Administrației și
Internelor. Conform prevederilor art.1 alin. (2) din O.U.G. nr. 179/2005 privind modificarea și
completarea Legii nr. 340/2004 privind prefectul și Instituția Prefectului, instituția prefectului
este o instituție publică cu personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu care se elaborează
și se execută în condițiile legii, se organizează și funcționează în fiecare județ cu rolul de a
îndeplini atribuțiile și prerogativele conferite Prefectului prin Constituție,
Autonomia locală, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi concepută decât în anumite
limite. Nu se poate admite ca într-un stat de drept să fie nesocotită legea, autoritatea
executivului central, datorită aplicării principiului autonomiei locale. Autonomia nu poate fi
realizată decât în cadrul principiilor statului de drept, principiul autonomiei locale fiind unul
dintre acestea. De aici legătura organică care trebuie să existe între autonomia locală și lege,
dintre interesele locale (comunale, orășenesti, municipale, județene) și interesele naționale
exprimate prin lege. Așa se explică de ce, în toate țările democratice, la nivelul unității
administrativ-teritoriale de nivelul cel mai înalt, a fost instituit un reprezentant al statului, al
puterii executive, cu rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autoritățile administrației
publice locale, organizate pe bază autonomiei administrative.
După sistemul francez, acest rol, la noi, l-a avut prefectul, situație reglementată și de
Constituția adoptată în anul 1991, care la articolul 122, alin. 2, prevede: "Prefectul este
reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice descentralizate ale
ministerelor și ale celorlalte organe centrale, din unitățile administrativ-teritoriale". Se observă
că, pe bază principiului sarcini de deconcentrarii, are loc transferul unor atribuții ale autorității
centrale și a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului (Guvernul)
la reprezentantul local al acestuia (prefectul).
Prefectul și subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unei organizații
căreia îi este aplicabil același regim juridic ca și partidele politice, potrivit legii, sub sancțiunea
destituirii lor din funcția publică.
Atribuțiile prefectului sunt :
a) asigură la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și
respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor si a Hotărârilor Guvernului, a
celorlalte acte normative precum și a Ordinii publice;
b) Acționează pentru realizarea în județ respectiv în municipiul
București a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare și
dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor;
c) Acționează pentru asigurarea climatului de pace socială,
menținerea unei comunicări permanente cu toate nivelurile instituționale și sociale,
acordând o atenție constantă prevenirii tensiunilor sociale.
d) Colaborează cu autoritățile administrației publice locale pentru determinarea
priorităților de dezvoltare teritorială;
e) Verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului
local sau ale primului ministru.
f) Asigură, împreună cu autoritățile si organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în
condițiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire și intervenție pentru situații de
urgență;
g) Dispune, în calitate de președinte al Comitetului județean pentru situații de urgență,
măsurile care se impun pentru prevenirea și gestionarea acestora și folosite în acest
sens sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinație;
h) Utilizează în calitate de șef al protecției civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat și baza logistică de intervenție în situații de criză, în scopul
declanșării în bune condiții a acestei activități;
i) Dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea
drepturilor și a siguranței cetățenilor, prin organe legal abilitate;
j) Asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;
k) Dispune măsuri de aplicare a politicelor naționale hotărâte de Guvern și a politicilor
de integrare europeană;
l) Hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituții similare din țară
și din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;
m) Asigură folosirea, în condițiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetățenii
aparținând minorităților naționale și serviciilor publice deconcentrate în unități
administrativ teritoriale în care acestea au o pondere de peste 20%.
Insărcinările pentru prefect, așa cum spuneam, le stabilește Guvernul prin hotărâri și
ordonanțe.
Din examinarea atribuțiilor exercitate de prefect, rezultă că acesta are o competență
materială, specializată la activitățile expres prevăzute de Lege și o competență
teritorială, limitată la nivelul județului, respectiv al municipiului București.
Subprefectul îndeplinește atribuțiile ce îi sunt date prin acte normative, precum și
sarcinile ce îi sunt delegate de către prefect prin ordin. În lipsa prefectului, subprefectul
îndeplinește, în numele prefectului, atribuțiile ce revin acestuia.
Atribuțiile subprefectului sunt:
1. Cu privire la exercitarea, în numele prefectului, a conducerii serviciilor publice:
a) analizarea activitații desfășurate de serviciile publice deconcentrate, de serviciile
publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple si de serviciile
publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor și
elaborarea de propuneri pentru îmbunătățirea activitații acestora, pe care le înaintează
prefectului.
b) examinarea, împreuna cu conducătorii serviciilor publice deconcentrate și cu
autoritățile administrației publice locale, a stadiului de execuție a unor lucrări și acțiuni
care se derulează în comun;
c) consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate cu privire la Ordinele
prefectului prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, potrivit
legii;
d) asigurarea trasmiterii ordinelor prefectului având ca obiect stabilirea de măsuri cu
caracter tehnic sau de specialitate către conducătorul instituției ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat, prin grija personalului din cadrul instituției prefectului;
e) asigurarea examinării proiectelor bugetelor, precum și a situațiilor financiare privind
execuția bugetară întocmită de serviciile publice deconcentrate, conform procedurii
stabilite, dupa caz, prin Ordin al ministrului ori al conducătorului organului
administrației publice centrale oraganizat la nivelul unităților administrativ-teritoriale,
în vederea emiterii avizului prefectului;
f) întocmirea proiectului Regulamentului de funcționare a colegiului prefectural cu
respectarea prevederilor Regulamentului -cadru;
g) dispunerea măsurilor în vederea organizării ședințelor colegiului prefectural, stabilirea,
după consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, a ordinii de zi a listei
invitațiilor, pe care le înainteaza prefectului;
h) urmărirea modului de îndeplinire a Hotărârilor luate în cadrul colegiului prefectural,
prin grija secretariatului colegiului prefectural, și formularea de propuneri în cazul
nerespectării acestora, pe care le înaintează prefectului;
i) gestionarea și urmărirea măsurilor dispuse de către prefect în calitate de președinte al
comitetului județean pentru situații de urgență, precum și a hotărârilor luate în cadrul
comitetulu județean pentru situații de urgență;
2. cu privire la conducerea operativă a instituției prefectului:
a) asigurarea conducerii operative a instituției prefectului, cu excepția cancelariei
prefectului;
b) elaborarea proiectului Regulamentului de organizare și funcționare a instituției
prefectului, pe care îl supune spre aprobarea prefectului;
c) asigurarea elaborării proiectului ordinului prefectului privind înființarea si organizarea
oficiilor prefecturale și transmiterea acestuia catre Ministerul Administratiei și
Internelor;
d) asigurarea transmiterii către persoanele interesate a ordinelor prefectului cu caracter
individual;
e) primirea, distribuirea corespondenței și urmărirea rezolvării acesteia în termenul legal;
f) elaborarea de studii și rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare, pe
care le prezintă prefectului;
g) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului cu caracter normativ către Ministerul
Administrației si Internelor , precum și publicarea în monitorul oficial al județului ori
al municipiului Bucuresti, după caz;
h) îndrumarea metodologică a secretarilor unităților administrativ-teritoriale și ai
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu excepția secretarului
general al județului, respectiv al municipiului București;
i) gestionarea și urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect cu privire la
realizarea sarcinilor rezultate din actele normative în vigoare;
j) stabilirea și urmărirea modului de realizare a fluxului de informare-documentare în
domeniile de activitate specifice instituției prefectului;
k) înaintarea către prefect de propuneri cu privire la organizarea și desfășurarea circuitului
legal al lucrărilor, informarea documentară, primirea și soluționarea petițiilor, precum
și la arhivarea documentelor;
l) acordarea de consultanță autorităților administrației publice locale privind proiectele
acordurilor de colaborare, cooperare, asociere, înfrățire și aderare inițiate de acestea;
m) verificarea documentației și aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative
întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul
unui stat semnatar al Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor
oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin
Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările
ulterioare;
n) aprobarea eliberării de extrase sau copii de pe acte din arhiva instituției prefectului, cu
excepția celor care conțin informații clasificate ca secrete de stat sau de serviciu;
o) asigurarea secretariatului comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor, în calitate de secretar al comisiei județene;
p) exercitarea atribuțiilor rezultate ca urmare a aplicării actelor normative cu caracter
reparatoriu și convocarea în ședințe lunare a comisiilor care au ca obiect punerea în
aplicare a acestor legi.
Prefectul și subprefectul își desfășoară activitatea în prefectură.
Principiul deconcentrării cunoaște în sistemul juridic român o dublă fundamentare:
constituțională și legală. Valoarea constituțională conferită principiului deconcentrării rezultă
din cuprinsul dispozițiilor art. 120 alin. (1) din actul fundamental: "Administrația publică din
unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei
locale și deconcentrării serviciilor publice".
De asemenea, acest principiu se regăseúte normat și în art. 2 alin. (1) din Legea nr.
215/2001 a administrației publice locale ca unul dintre principiile fundamentale în baza căruia
se organizează și funcționează administrația publică locală: "Administrația publică în unitățile
administrativ-teritoriale se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării,
autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice (…)".
După cum se poate observa, ambele acte normative utilizează sintagma de
"deconcentrare" prin referirea directă la anumite structuri ale administrației publice locale,
"serviciile publice". S-ar părea, la prima vedere, într-o interpretare strictă și rigidă a textelor
normative în cauză, că fenomenul deconcentrării ar trebui să privească doar aceste organisme
administrative, serviciile publice. O astfel de interpretare limitativă nu poate fi însă primită, o
asemenea exprimare a constituantului și a legiuitorului fiind deficitară și problematică, mai ales
prin prisma faptului că în acest mod instituția prefectului, principalul exponent al
deconcentrării, nu-și găsește locul în cadrul principiului. Prefectul nu intră în sfera structurilor
administrative ale serviciilor publice și totuși reprezintă o instituție fundamentală prin
intermediul căruia Guvernul exercită competențele sale specifice indirect în teritoriu [art. 123
alin. (1) din Constituție dispune că "Guvernul numește un prefect în fiecare județ și în
municipiul Bucureúti"].
Definiția legală a deconcentrării ne este oferită de art. 2 lit. j) din Legea-cadru nr.
195/2006 a descentralizării: "redistribuirea de competențe administrative și financiare de către
ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile
structuri de specialitate din teritoriu".
Această definiție furnizată de către legiutorul român apare la prima vedere în deplină
concordanță cu prevederile constituționale prin faptul că transmiterea de competențe de la nivel
central are drept beneficiare structurile de specialitate din plan local ale anumitor autorități
centrale, constituantul utilizând în acest sens sintagma de "deconcentrarea serviciilor publice".
Totuși, după cum enunțasem anterior, nu putem fi de acord nici cu o asemnea definiție
legală a deconcentrării. Analiza acestei dispoziții legale conduce la următoarea concluzie falsă:
deconcentrarea privește un transfer de competențe de sus în jos și vizează subiecte de drept
circumstanțiate: pe de o parte, ministerele și alte organe de spacialitate de la nivel central, iar
pe de altă parte, structurile de specialitate ale primelor din plan local.
Practic, legiutorul limitează sfera subiectelor specifice acestei tehnici la acelea pe care
el însuși le enumeră. Or, același legiuitor uită să includă în această sferă poate cea mai elocventă
instituție teritorială prin care se realizează deconcentrarea: prefectul. Prefectul este
reprezentantul Guvernului în teritoriu, fiind numit și exercitând competențe delegate de către
acesta. Activitatea prefectului la nivelul unităților administrativ-teritoriale se desfășuară sub
imperiul principiului subordonării ierarhice directe față de executivul central, acesta din urmă
putând să îl sancționeze în cazul în care nu este mulțumit de rezultatele acțiunilor acestuia. De
asemenea, nu trebuie uitat faptul că, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, prefectul este
conducătorul structurilor administrative locale ale autorităților publice centrale.
BIBLIOGRAFIE:
➢ https://zdocs.ro/doc/locul-i-rolul-prefectului-n-administraia-publica-
36oe5kvmq7pl
➢ https://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ1/11Girlesteanu.pdf
➢ Constituția României
➢ Codul administrative.
REGULAMENT INTERN
DISPOZIȚII GENERALE
Zilnic, între orele 800 -1630 și vinerea între orele 800 -1400 se permite accesul
pe la intrarea „1” în sediul Palatului Administrativ al Instituției Prefectului Județului
Vâlcea pe bază de legitimaţie şi B.I. (C.I.) pentru reprezentanţii mass-media.
În cazul conferinţelor de presă sau altor manifestări la care este invitata presa,
accesul este permis pe bază de acreditări emise de conducerile instituţiilor care
funcţionează în Palatul Administrativ.
Persoanele care execută paza şi controlul accesului la obiectiv vor reţine aceste
obiecte, în caz de refuz, interzicându-se accesul. Pot păstra asupra lor armament şi
muniţie sau mijloace de imobilizare numai cei care asigură protecţia personalităţilor
care au acest drept prin lege, cele care transportă corespondenţă secretă, precum şi cele
care lucrează permanent în instituţiile din Palatul Administrativ şi au în dotare astfel de
mijloace.
Ieşirea din clădire se va face numai prin punctul prin care s-a intrat, făcându-se
menţiunea despre aceasta în registrul de intrare – ieşire, precum şi despre restituirea
actelor şi obiectelor reţinute la intrare.
• să dea relaţii sau informaţii despre activităţile din obiectiv, persoanelor străine
sau reprezentanţilor mass-media;
CODUL DE ETICĂ
▪ demnitari publici
➢ Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile
publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legi; ➢ Ordin nr.3753/2015 privind
monitorizarea respectării normelor de conduită de către funcționarii publici și a implementării
procedurilor disciplinare;
Art. 2 – Termeni
interes personal - orice avantaj material sau de alta natură, urmărit ori obţinut, în mod
direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, de angajat, prin folosirea reputaţiei, a influenţei,
a facilităţilor, a relaţiilor şi a informaţiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuţiilor;
conflict de interese - acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori
indirect, al angajatului contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta
independenţa şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate
a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcţiei deţinute;
BIBLIOGRAFIE:
➢ https://vl.prefectura.mai.gov.ro/despre-noi/legislatie/
➢ https://vl.prefectura.mai.gov.ro/wp-
content/uploads/sites/16/2018/01/RI-2016.pdf
➢ https://vl.prefectura.mai.gov.ro/wp-
content/uploads/sites/16/2021/05/Cod-de-etica.pdf