PREFECTUL ȘI PREFECTURA

Profesor coordonator
Lector univ. dr. Crina Mihaela Verga

Studenta Buraga Mădălina

Administrație publică, grupa 4

Iași, 2022
 CUPRINS

Considerații introductive

Capitolul I : PREFECTUL

Secțiunea 1: Scurt istoric

Secțiunea 2 : Numirea și eliberarea din funcție

Secțiunea 3 : Rolul și atribuțiile

Secțiunea 4 : Actele

Secțiunea 5 : Raportul cu celelalte autorități publice

Capitolul al II-lea: PREFECTURA

Secțiunea 1: Constituirea

Secțiunea 2 : Organizarea

Secțiunea 3 : Funcționarea

Secțiunea 4: Funcții

Concluzii

Bibliografie
Considerații introductive
Administrația publică are ca obiect realizarea valorilor politice care exprimă interesele
generale ale societății organizate în stat și care sunt formulate în legi de către organele puterii
legiuitoare, precum și executarea hotărârilor judecătorești, date în temeiul legii.

Administrația publica, ca activitate, nu poate fi realizata dintr-un singur centru aflat pe

teritoriul statului, ci trebuie organizata în așa fel încât să asigure nevoile societății, în general,
dar și al colectivităților sociale din toate unitățile teritorial administrative ale statului. Pentru
acest lucru, organele administrației publice sunt constituite în raport de teritoriul statului și în
funcție de unitățile administrativ teritoriale ale acestuia.

Conform Codului Administrativ din 03.07.2019 în România administrația publică este

subdivizată în administrație publică centrală și administrație publică locală fiecare dintre ele
fiind compusă din organe și structuri administrative specifice care îndeplinesc funcțiile ce le
revin prin lege.

La nivel central regăsim :

- Președintele și Guvernul;
- Ministerele și alte organe centrale subordonate Guvernului;
- Organe centrale de specialitate care nu sunt în subordinea Guvernului (autorități
administrative centrale autonome);

La nivel local regăsim :

- Consiliile județene
- Consiliile Locale
- Primării

Toate aceste structuri și organe își desfășoară activitatea și își îndeplinesc funcțiile în
conformitate cu legea și în baza principiilor administrație publice locale acestea fiind :
principiul autonomiei locale , principiul descentralizări și principiul desconcentrări.

Un exemplu semnificat a celor spuse mai sus este prefectul deoarece, așa cum prevede și
articolul 123 alin.2 a Constituției României, el este reprezentantul Guvernului pe plan local și
conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale. Se observa că, pe baza
principiului sarcini de desconcentrării, are loc transferul unor atribuții ale autorității centrale
ca și a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului (Guvernul) la
reprezentantul local al acestuia (prefectul). Prefectului ii s-au stabilit administrație generala,
cum ar fi coordonarea pe plan local a activității serviciilor teritoriale ale ministerelor, precum
și exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor administrative ale autorităților
publice locale. Având un rol atât de important în administrația publică de aici ii putem deduce
și importanța sa ca organ al statului.

Pe baza celor spuse anterior urmează in continuare o analiză a persoanei prefectului și a

instituției pe care o conduce.

CAPITOLUL I

SECTIUNEA 1 : SCURT ISTORIC

Unii specialiști din domeniul dreptului administrativ susțin că originea instituției prefectului
se regăsește în Roma antică unde noțiunea de prefect desemna fie funcții oficial civile,
militare sau economice, fie unități administrative.

Instituția prefectului este veche și tradiționala în administrația publică din România, întâlnita

în Muntenia și Moldova încă înainte de Unirea Principatelor din 1859. Este adevărat că cei
care o reprezentau purtau o alta denumire, așa zișii "ispravnici de județe" sau "ispravnici
administrativi".

După realizarea Unirii Principatelor au survenit modificări de esența în administrația tarilor

române, impuse de consolidarea unității statale și modernizării structurii administrative.

Prima apariție a instituției prefectului ca atare în administrația societății românești datează din

a doua jumătate a secolului XIX, fiind consacrata prin Legea pentru înființarea consiliilor
județene, din 2 aprilie 1864, și Legea comunală din 1 aprilie 1864, inspirate după modelul
francez al timpului.

Prin Legea din 1 noiembrie 1892 privind organizarea autorităților administrative exterioare,

dependente de Ministerul de Interne și fixarea circumscripțiilor administrative, instituția
prefectului era abilitată cu atribuții care conturau deplin aceasta funcție. Se precizează în lege
ca " în capul fiecărui județ este câte un prefect" "numit prin decret regal, la recomandarea
Ministrului de Interne" și "reprezintă puterea executiva în toată circumscripțiunea supusă
administrației sale".

În Legea de unificare administrativa din 1925 instituția prefectului era tratată ca reprezentând

autoritatea centrala, având atribuții de control. Prefectul era numit prin decret regal , în urma
propunerii Ministrului de interne. Pentru a putea fi numit prefect, pe lângă condițiile generale
cerute funcționarilor publici, candidatul trebuia să aibă 30 de ani împliniți și să posede
diploma unei scoli superioare recunoscute de stat, în afara celor care au funcționat în aceasta
funcție cel puțin un an.

După anul 1944 legiuirile ce au urmat au desființat instituția prefectului, aceasta fiind repusa
în locul si rolul ce ii se cuvin după decembrie 1989.

Funcția de prefect a fost abandonată odată cu instaurarea Republicii Populare la 30 decembrie

1948. Prin Legea nr. 5 din 1990, la 9 iulie 1990, reapare în administrație Prefectura, organism
județean numit, care sa coordoneze activitatea din teritoriu pana la promulgarea noii
Constituții. În conformitate cu aceasta lege, în județe Instituția Prefecturii era formata din
prefect, doi subprefecți, un secretar și membri.

SECTIUNEA 2 : NUMIREA ȘI ELIBERAREA DIN FUNCȚIE

Potrivit dispozițiilor codului administrativ , 'Guvernul numește câte un prefect, ca

reprezentant al sau, în fiecare județ si în municipiul București'', la propunerea ministrului
Afacerilor Interne. Numirea și eliberarea din funcție a prefecților se fac prin hotărâre a
Guvernului.

Prefectul nu poate fii deputat sau senator, primar, consilier local sau consilier județean și nu
poate îndeplini o funcție de reprezentare profesională cu caracter național, o alta funcție
publică sau o funcție ori o activitate profesională remunerată în cadrul regiilor autonome,
precum și al societăților comerciale cu capital de stat sau privat.

Interdicțiile mai sus-menționate constituie tot atâtea incompatibilități. Este de ajuns sa

constate chiar și o singură incompatibilitate, pentru ca Guvernul să ia, de îndată, măsura
înlocuirii prefectului printr-un act juridic de aceeași natura ca si cel folosit la numire - deci,
hotărâre.

Legislația actuala pune accent, mai ales, pe calitățile politice ale persoanelor chemate să
îndeplinească aceste funcții. De aceea, prefectul 'este supus regulii jocului politic, ca orice
membru al Guvernului. Un nou Guvern are latitudinea de a confirma în funcție prefecții
numiți de Guvernul anterior, de a confirma numai o parte sau de a-i schimba integral'.

Conform legii, pe toata durata îndeplinirii funcției de prefect, contractele de munca ale
acestuia la agenții economici cu capital majoritar de stat sau instituțiile publice de unde
provin se suspenda. Motivația unei asemenea masuri este determinata de necesitatea
asigurării continuității activității celor care îndeplinesc, temporar, funcțiile de prefect
beneficiind, astfel, de stabilitate în funcție. După eliberarea din funcția de prefect , persoana
respectivă își va continua activitatea la instituțiile de unde fusese promovată . Este de reținut
faptul ca aceasta soluție este valabila numai în cazul în care persoanele în cauza au provenit
fie de la instituțiile publice, fie de la agenții economici cu capital majoritar de stat.

Cât privește eliberarea din funcție, ea se poate face în aceeași modalitate ca și numirea.
Eliberarea din funcție este obligatorie dacă ulterior numirii, a intervenit vreuna din situațiile
de incompatibilitate, precum și atunci când se constată, după numirea în funcție, că cel în
cauză nu a avut studii superioare de natura celor prevăzute de lege .

SECȚIUNEA 3 : ROLUL ȘI ATRIBUȚIILE PREFECTULUI

Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale
administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților
administrativ-teritoriale. Lista serviciilor publice deconcentrate se aprobă prin decizie a
primului-ministru și se actualizează la propunerea ministrului administrației și internelor."
Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

a) legalității, imparțialității și obiectivității;

b) transparenței și liberului acces la informațiile de interes public;

c) eficienței;

d) responsabilității;

e) profesionalizării;

f) orientării către cetățean

Rolul prefectului este înainte de toate prevăzut de dispozițiile art.123 alin (2) și (5) din
Constituție, potrivit cărora prefectul ’’conduce serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile
administrativ-teritoriale’’ și ’’ poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act
al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul
ilegal’’. Aceste prevederi ale Legii fundamentale a statului sunt detaliate de dispozițiile
art.132-134 din Legea administrației publice locale.

În calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul îndeplinește următoarele atribuții

principale:

a) asigură, la nivelul județului sau, după caz, al municipiului București, aplicarea și

respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte
normative, precum și a ordinii publice;

b) acționează pentru realizarea în județ, respectiv în municipiul București, a obiectivelor

cuprinse în Programul de guvernare și dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în
conformitate cu competențele și atribuțiile ce îi revin, potrivit legii;

c) acționează pentru menținerea climatului de pace socială și a unei comunicări permanente

cu toate nivelurile instituționale și sociale, acordând o atenție constantă prevenirii tensiunilor
sociale;

d) colaborează cu autoritățile administrației publice locale pentru determinarea priorităților de

dezvoltare teritorială;

e) verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau
ale primarului;

f) asigură, împreună cu autoritățile și organele abilitate, ducerea la îndeplinire, în condițiile

stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire și intervenție pentru situații de urgență;

g) dispune, în calitate de președinte al Comitetului județean pentru situații de urgență,

măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora și folosește în acest sens
sumele special prevăzute în bugetul propriu cu această destinație;

h) utilizează, în calitate de șef al protecției civile, fondurile special alocate de la bugetul de

stat și baza logistică de intervenție în situații de criză, în scopul desfășurării în bune condiții a
acestei activități;
i) dispune măsurile corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și apărarea drepturilor și
a siguranței cetățenilor, prin organele legal abilitate;

j) asigură realizarea planului de măsuri pentru integrare europeană;

k) dispune măsuri de aplicare a politicilor naționale hotărâte de Guvern și a politicilor de

integrare europeană;

l) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituții similare din țară și din
străinătate, în vederea promovării intereselor comune;

m) asigură folosirea, în condițiile legii, a limbii materne în raporturile dintre cetățenii

aparținând minorităților naționale și serviciile publice deconcentrate în unitățile
administrativ-teritoriale în care aceștia au o pondere de peste 20%.

Prefectul îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege şi de celelalte acte normative, precum
și însărcinările stabilite de Guvern.

SECȚIUNEA 4 : ACTELE PREFECTULUI

Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau
normativ, în condițiile legii. Ordinul cu caracter normativ emis de prefect se publică,
devenind executoriu numai după ce a fost adus la cunoștință publică, iar ordinul cu caracter
individual, devine executoriu de la data comunicării către persoanele interesate. Din punct de
vedere al procedurii de emitere al ordinelor, acestea se clasifică în două categorii. Ordine care
pot fi emise de prefect în exercitarea propriilor atribuții fără concursul altor autorități- spre
exemplu, numirea și revocarea din funcție a secretarilor comunelor, orașelor și municipiilor,
numirea și revocarea din funcție a personalului din aparatul propriu al prefecturii etc. În cea
de-a doua categorie intră ordinele prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic. Ordinele cu
caracter normativ se comunică Ministerului Administrației și Internelor (care poate propune
Guvernului anularea ordinelor dacă le consideră nelegale și netemeinice). Ordinele
prefectului prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise după
consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și a celorlalte
organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul
unității administrativ-teritoriale. Consultarea pe care prefectul este obligat să o facă, are
valoare de aviz consultativ și, ca atare, el poate să țină sau să nu țină cont de punctul de
vedere al serviciului public descentralizat pe care l-a consultat. Prefecții sunt obligați să
comunice aceste ordine conducătorului instituției ierarhic superioare serviciului public
deconcentrat. Ordinele emise de prefect în calitatea lui de președinte al Comitetului județean
pentru situații de urgență produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunoștință și sunt
executorii. Legea nu prevede unde trebuie publicate, ca în cazul legilor, a hotărârilor și
ordonanțelor Guvernului. Ca atare, se consideră că publicarea este valabilă nu numai dacă se
face în Monitorul Oficial al județului ci și în oricare publicație cu răspândire pe tot teritoriul
județului.

SECȚIUNEA 5 : COOPERARAREA DINTRE PREFECT ȘI CELALALTE

INSTITUȚII ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE

Având în vedere rolul important de supraveghetor al respectării legii în activitatea

autorităților locale, putem reliefa relațiile de control în care se află prefectul cu consiliile
locale, primarii și consiliul județean. Este vorba de un control prin delegare de autoritate și nu
de unul izvorât din relații de subordonare ierarhică. În exercitarea atribuției cu privire la
verificarea legalității actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau
ale primarului, prefectul, cu cel puțin 10 zile înaintea introducerii acțiunii în contenciosul
administrativ, va solicita autorităților care au emis actul, cu motivarea necesară, reanalizarea
actului socotit nelegal, în vederea modificării sau, după caz, a revocării acestuia. Acțiunea
introdusă de către prefect pentru anularea unui act administrativ al autorităților administrației
publice locale socotit nelegal este scutită de taxa de timbru și se judecă în regim de urgență.
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Pârțile sunt legal citate, dacă citația le-a
fost comunicată cel puțin cu o zi înaintea judecării. Hotărârile prin care se soluționează
fondul cauzei se pronunță în ziua în care au luat sfârșit dezbaterile. În situații deosebite
pronunțarea poate fi amânată cel mult două zile.

Dispozițiile Codului Administrativ referitoare la procedura de verificare a legalității actelor

administrative ale autorităților administrației publice locale ori județene se completează în
mod corespunzător cu prevederile Legii contenciosului administrativ. Se poate afirma de
existența unei duble dimensiuni, politice și tehnice a prefectului. Pe de o parte, acesta este
reprezentantul “puterii”, iar pe de altă parte, este depozitarul autorității statului în județ.
Prefectul este subordonat politic Guvernului care 1-a desemnat. El este însărcinat cu punerea
în aplicare a orientărilor politice ale Guvernului în funcție, având și o misiune generală de
informare a Puterii Executive asupra stării județului în care acționează. Dincolo de rolul său
politic și protocolar, prefectul exercită importante atribuții administrative: reprezentarea
statului, menținerea ordinii publice, controlul activității autorităților locale. De asemenea,
prefectul este singurul competent a se exprima în numele statului în fața consiliului județean.
În temeiul Constituției, prefectul apare în raporturile lui cu celelalte autorități ale
administrației publice și cu administrații, în trei ipostaze diferite:

• reprezentantul Guvernului pe plan local; Fiind strict dependent de Guvern - care îl poate
revoca oricând - al cărui program de acțiune este chemat să-l aplice pe plan local, prefectul
este recrutat pe baza fidelității lui fața de partidul (coaliția) de guvernare, de unde rezultă că
acesta este un funcționar politic, și nu de carieră, așa cum a fost în perioada interbelică.

• conducătorul serviciilor publice ale ministerelor și celorlalte organe centrale deconcentrate

în unitățile administrativ - teritoriale; Astfel, numirea și eliberarea din funcție a
conducătorilor serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte autorități ale
administrației publice centrale de specialitate, se fac cu avizul consultativ al prefectului, în
situații bine motivate, prefectul își poate retrage avizul acordat, propunând eliberarea din
funcție a conducătorilor acestora.

• autoritate de tutelă administrativă, chemat să vegheze la respectarea legii de către

autoritățile publice locale. Ca urmare a exercitării controlului asupra legalității actelor
adoptate au emise de autoritățile administrației publice locale sau județene, precum şi de
președintele consiliului județean, prefectul poate ataca în fața instanței de contencios
administrativ aceste acte, în termen de 30 de zile de la comunicare, dacă le consideră ilegale.
Prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual.

CAPITOLUL 2

SECȚIUNEA 1 : CONSTITUIREA INSTITUȚIEI PREFECTULUI

Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care ii revin potrivit Constituției si altor
legi se organizează si funcționează instituția prefectului, sub conducerea prefectului.

Instituția prefectului este o instituție publica cu personalitate juridica, cu patrimoniu si buget

propriu. Structura organizatorica si atribuțiile instituției prefectului se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului. Sediul instituției prefectului , denumit prefectură , este in municipiul reședință de
județ, într-un imobil proprietate publică a județului sau a statului , după caz . Pentru
municipiul București , respectiv județul Ilfov , sediul instituției prefectului este în municipiul
București. Exercitarea drepturilor și asumarea obligațiilor civile ale instituției prefectului se
realizează de către prefect , de înlocuitorul de drept al acestuia sau de către o persoană anume
desemnată prin ordin al acestuia . Activitatea instituției prefectului este finanțată de la bugetul
de stat , prin bugetul ministerului care coordonează instituția prefectului , precum și din alte
surse prevăzute de lege. Instituția prefectului poate beneficia de proiecte și programe cu
finanțare externă rambursabilă și/sau nerambursabilă de implementare cărora răspunde în
vederea realizării indicatorilor asumați în cadrul fiecăruia proiect și/sau program.

SECȚIUNEA 2 : ORGANIZAREA INSTITUȚIEI PREFECTULUI

Potrivit Hotărâri Guvernului nr. 906/2020 organigrama-cadru de organizare a instituției

prefectul este următoarea :

Structura organizatorică a instituţiei prefectului (organigrama) este aprobată prin ordinul

prefectului şi cuprinde următoarele structuri de specialitate (compartimente):

1. CANCELARIA PREFECTULUI

2. COMPARTIMENT AUDIT INTERN

3. COMPARTIMENT FINANCIAR-CONTABILITATE, RESURSE UMANE ŞI

ACHIZIŢII PUBLICE

4. COMPARTIMENT ADMINISTRATIV

5. SERVICIUL AFACERI EUROPENE, RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞI SERVICII

PUBLICE DECONCENTRATE
a) Compartiment dezvoltare economică şi conducerea serviciilor publice deconcentrate;

b) Compartiment afaceri europene şi cooperare internaţională;

c) Compartiment situaţii de urgenţă, monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice.

6. SERVICIUL VERIFICAREA LEGALITĂŢII, A APLICĂRII ACTELOR NORMATIVE,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI APOSTILE

a) Compartiment verificarea legalităţii, a aplicării actelor normative şi contencios

administrativ;

b) Compartiment apostilări, autorizări, atribuire de denumiri şi ordine prefect.

7. SERVICIUL URMĂRIREA APLICĂRII ACTELOR CU CARACTER REPARATORIU,

RELAŢII PUBLICE

a) Compartiment urmărirea aplicării actelor cu caracter reparatoriu;

b) Compartiment informare, relații publice și secretariat, IT, arhivă.

8. SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR PENTRU ELIBERAREA SI EVIDENŢA

PAŞAPOARTELOR SIMPLE 9. SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE
DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR

Pentru îndeplinirea atribuțiilor și prerogativelor care îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat
de 2 subprefecți. Prefectul municipiului București este ajutat de 3 subprefecți.

SECȚIUNEA 3 : FUNCȚIONAREA INSTITUȚIEI PREFECTULUI

În fiecare județ, respectiv în municipiul București funcționează un colegiu prefectoral compus

din prefect, subprefect și conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale
celorlalte organe ale administrației publice centrale, care sunt organizate sau au sediul în
județul respectiv sau în municipiul București, după caz. Colegiul prefectoral funcționează în
temeiul prevederilor art. 267 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind
Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Colegiul prefectoral se întrunește lunar și ori de câte ori este necesar, la convocarea
prefectului.
 În lipsa prefectului, ședințele colegiului prefectoral sunt conduse de către subprefectul
desemnat de prefect, prin ordin, să exercite în numele acestuia conducerea serviciilor publice
deconcentrate.

Colegiul prefectoral își desfășoară activitatea în plen, în prezența majorității membrilor

acestuia.

La ședințele colegiului prefectoral pot fi invitate și alte persoane a căror prezență este
considerată necesară, în funcție de tematica cuprinsă pe ordinea de zi.

Convocarea membrilor colegiului prefectoral, precum și a invitaților se realizează de către

prefect, în scris, prin ordin, cu cel puțin 5 zile înaintea desfășurării ședinței.

Pentru situațiile în care prefectul consideră necesară întrunirea colegiului prefectoral în

ședințe care nu au fost programate, convocarea membrilor se face cu cel puțin o zi înaintea
desfășurării ședinței.

Ordinul de convocare trebuie să cuprindă data, ora, locul unde se desfășoară ședința, ordinea
de zi și lista participanților.

Articolul Pentru desfășurarea ședințelor lunare ale colegiului prefectoral, la începutul anului,
prin hotărâre a colegiului prefectoral, se adoptă tematica și subiectele de pe ordinea de zi,
stabilite cu consultarea membrilor. În mod excepțional, la propunerea unor membri ai
colegiului prefectoral, se pot introduce pe ordinea de zi probleme apărute ulterior convocării,
cu acordul membrilor colegiului prefectoral.

Membrii colegiului prefectoral sunt obligați să participe personal la ședințe, cu excepția

cazurilor temeinic motivate. Membrul colegiului prefectoral aflat în situația prevăzută la alin.
trebuie să comunice numele înlocuitorului său de drept. În cazul absentării repetate și
nemotivate a membrilor colegiului prefectoral de la ședințele stabilite, prefectul poate sesiza
conducerea ministerului de resort și conducerea organului de specialitate al administrației
publice centrale, în vederea dispunerii măsurilor disciplinare corespunzătoare. Secretariatul
colegiului prefectoral este asigurat de către personal din cadrul instituției prefectului,
desemnat de prefect, prin ordin. Lucrările secretariatului sunt realizate sub coordonarea
subprefectului desemnat de către prefect, prin ordin. Secretariatul colegiului prefectoral are
ca atribuții redactarea ordinii de zi, luarea măsurilor pentru aducerea la cunoștință a
convocării ședințelor, primirea rapoartelor, a informărilor, a sintezelor și a celorlalte
materiale necesare desfășurării ședințelor, solicitate de la membrii colegiului prefectoral,
întocmirea proiectelor de hotărâri de colegiu prefectoral, a proceselor-verbale și a sintezelor
ședințelor, arhivarea și multiplicarea materialelor, precum și asigurarea legăturii cu membrii
colegiului prefectoral.

Procesul-verbal de ședință se semnează de către toți participanții și cuprinde dezbaterile care

au avut loc. În exercitarea atribuțiilor care îi revin, colegiul prefectoral adoptă hotărâri.
Hotărârile se adoptă prin vot deschis și cu majoritatea simplă a membrilor prezenți. În caz de
paritate votul prefectului este decisiv. Hotărârile colegiului prefectoral se semnează de către
președinte și sunt obligatorii. Hotărârile colegiului prefectoral se aduc la cunoștință
instituțiilor interesate de către secretariatul colegiului prefectoral. Hotărârile de interes public
general se aduc la cunoștință prin orice mijloace de publicitate.

În cadrul instituției prefectului se organizează și funcționează cancelaria

prefectului. Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde
următoarele funcții de execuție de specialitate specifice: directorul cancelariei, consilier,
consultant și secretarul cancelariei. 

Prefectul poate organiza, prin ordin, în cadrul numărului de posturi și al fondurilor aprobate
anual, oficii prefectorale. Oficiul prefectoral se organizează în temeiul prevederilor art. 269
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu
modificările și completările ulterioare, și face parte integrantă din instituția prefectului.

Structura organizatorică a oficiului prefectoral se aprobă de către prefect prin ordinul de

înființare și organizare a oficiului.

Oficiul prefectoral are ca scop realizarea în zona de competență teritorială, pentru care a fost
înființat, a atribuțiilor instituției prefectului stabilite de prefect prin ordin.

 Șeful oficiului prefectoral este numit prin ordin al prefectului și are următoarele atribuții
principale:

a) conduce activitatea oficiului prefectoral;

b) informează prefectul cu privire la activitatea oficiului prefectoral;

c) reprezintă oficiul prefectoral în relațiile cu autoritățile administrației publice locale, cu
reprezentanții societății civile, cu alte persoane juridice și cu cetățenii din zona de competență
teritorială, pentru care a fost înființat;

d) supune spre aprobare prefectului programul de acțiuni al oficiului prefectoral, până la data
de 31 ianuarie a fiecărui an.

 În îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, șeful oficiului prefectoral colaborează cu autoritățile
administrației publice locale, cu conducătorii serviciilor publice deconcentrate, cu organizații
neguvernamentale, cu partenerii sociali și cu mass-media, putând furniza, la cererea acestora,
date și informații, în limitele sale de competență, potrivit prevederilor legale.

Activitatea oficiului prefectoral este îndrumată și controlată de către subprefectul desemnat

prin ordin.

SECȚIUNEA 4: FUNCTIILE PRINCIPALE ALE INSTITUȚIEI

PREFECTULUI

In cadrul instituției prefectului in afara prefectului mai sunt si alte funcții publice ce sunt
atribuite subprefecților , secretarul general al instituției prefectului și consilierilor .
Subprefectul este subordonat prefectului și este înlocuitorul de drept al acestuia . Atribuțiile
subprefecților sunt stabilite prin hotărârea a Guvernului . Prefectul poate sa delege
subprefectul , prin ordin , o parte din atribuțiile sale . În situația n care sunt în funcție mai
mulți subprefecți , prefectul emite un ordin prin care desemnează unul dintre subprefecți ca
înlocuitorul de drept . La nivelul instituției prefectului se înființează funcția de secretar
general al instituției prefectului care asigură conducerea operativă a acestei instituții.
Secretarul general al instituției prefectului este înalt funcționar public, absolvent de studii
superioare juridice, administrative, economice și tehnice și se subordonează nemijlocit
prefectului. Secretarul general al instituției prefectului asigură stabilitatea funcționarii
instituției prefectului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între
compartimentele instituției. Atribuțiile secretarului general al instituției prefectului se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
CONCLUZII

În concluzie , prefectul în calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local asigura legătura

operativa dintre fiecare ministru , respectiv conducător al organului administrației publice
centrale din subordonarea Guvernului și conducătorul serviciului public deconcentrat din
subordinea acestuia .

După analiza amănunțită pe care am putut-o face citind articolele din lege și fragmente din
cărți de specialitate am ajuns la concluzia ca prefectul împreună cu instituția pe care o
conduce are un rol fondamental in administrația publică din Romania deoarece acesta este
mijlocul prin care se face legătura dintre administrația centrală si cea locală și reprezintă cel
mai bine cele trei principii ale administrație publice .
BIBLIOGRAFIE
I. Tratate, monografii, articole
1. Bercu Ana-Maria , suport curs drept administrativ , an universitar 2022/2023
2. Cârstea Valentin , Drept administrativ și administrația publică , editura
Nagerd, 2014
3. Postelnicu Romeo Paul , Prefectul și instituția prefectului în sistemul
administrației publice din România , editura Lumen Iași , 2009
II. Legislație
1. Constituția României, modificată si completată prin Legea de revizuire a
Constituției României nr. 429/2003, publicată in Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003,
2. Codul administrativ din 03.07.2019, în vigoare de la 05 iulie 2019 , are
la bază publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 555 din 05 iulie 2019;