Capitolul 2

Ramificaţiile administraţiei statului

2.1 Administraţia teritorială de stat sau administraţia

periferică

Crearea administraţiilor de stat moderne , înainte chiar de a se traduce prin dezvoltarea

administraţiilor centrale , a avut drept consecinţă apariţia sistemelor de reprezentare a Statului
pe ansamblul teritoriului. Cu cât statul şi-a asumat direct o serie de activităţi productive sau
realizarea unor servicii , cu atât mai mult s-au dezvoltat servicii locale ale acestui stat 1. În cea
mai mare parte a ţărilor europene , la nivelul eşalonului local sau intermediar există un
reprezentant al statului , care exercită cel mai adesea funcţii de poliţie administrativă , de
administraţie generală şi de control al actelor autorităţilor locale.2
Constituţia României deşi nu foloseşte în mod explicit sintagma administraţie
teritorială de stat, include prevederi referitoare la reprezentantul statului în teritoriu , acestea
fiind stipulate în mod eronat la Secţiunea a-2-a Administraţia publică locală din cadrul
Capitolului V. De altfel până în 2004 , această greşeală persista şi în legislaţie , aceste
prevederi fiind incluse în Legea administraţiei publice locale.
În statele unitare, aşa cum este şi România , autonomia locală nu este perfectă, ea
exercitându-se în anumite limite ce decurg atât dintr-o determinare economică obiectivă , cât
şi din considerente de ordin politic. De aici decurge şi necesitatea existenţei la nivel teritorial
a unui reprezentant al statului , mai precis al Executivului, cu rolul de veghea asupra aplicării
legii de către autorităţile administraţiei publice locale , inclusiv ale comunităţilor autonome3 .
La nivel european există diferenţe de la o ţară la alta , atât sub aspectul competenţei ,
al mijloacelor de care dispune , dar şi al prestigiului de care se bucură acesta4 .
Aşa cum am arătat, deşi în legislaţia noastră, nu există această sintagmă de
Administraţie teritorială de stat, considerăm însă că ea ar trebui introdusă ,ea trebuind să
includă referiri la prefect şi instituţia prefecturii, serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate,
organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi Colegiul prefectural. Despre acestea
vom vorbi în continuare.

1
J. Ziller , op.cit., p.335
2
ibidem , , p.338
3
a se vedea Dana Apostol Tofan , 2006, p.111
4
J. Ziller , op. cit , p.338
 2.1.1 Serviciile deconcentrate

• Ministerele si celelalte organe de specialitate ale Administrației centrale pot avea in

subordine servicii deconcentrate5, ca structuri de specialitate in unitatile administrativ-
teritoriale.
• SP deconcentrate pot indeplini atributii de control , inspectie si monitorizare in
domeniul de specializare al ministerului de resort sau al organului de specialitate al
APC competent.
•
• Infiintarea si desfiintarea lor , obiectul de activitate si competentele sunt stabilite prin
actul de infiintare a ministerului, respectiv al organului de specialitate al APC
competente in subordinea căruia se afla serviciul deconcentrat.
• Ministerele de resort, respectiv celelalte organe de specialitate ale Administrației
centrale stabilesc organigrama , numărul de postri și funcțiile de conducere pentru
serviciile deconcentrate din subordinea lor. Ele emit ordine și instrucțiuni pentru
serviciile din subordinea lor.
• Conducătorul serviciului public deconcentrat care deţine o funcţie publică de
conducere :
• este numit şi eliberat din funcţie prin ordin al ministrului de resort sau al
conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale
competent. Ordinul se comunică prefectului judeţului în care serviciul public
deconcentrat este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului
Bucureşti, după caz, în termen de 10 zile de la intervenirea acestora.
• are calitatea de angajat cu contract individual de muncă sau calitatea de
angajat cu contract de management încheiate în condiţiile legii îşi îndeplineşte
atribuţiile în condiţiile prevăzute în cuprinsul contractului încheiat.
• are calitatea de ordonator de credite

2.1.2 Rolul instituţiei prefectului în contextul integrării europene

În contextul integrării României în Uniunea Europeana şi în vederea accelerării

procesului de reformă, s-a manifestat necesitatea modernizării şi eficientizării acţiunii
instituţiei prefectului, ca instrument de coordonare şi control aflat la dispoziţia Guvernului.
Modernizarea administraţiei publice la nivelul serviciilor deconcentrate presupune
îndeplinirea, în condiţii de eficienţă şi transparenţă, a obiectivelor si prerogativelor conferite
prefectului de Constituţie, precum şi crearea cadrului care să asigure prefectului instrumentele
necesare desfăşurării activităţii în condiţii optime.

5
Exemplu. Inspectoratele scolare judetene , inspectoratele judetene de politie , Directiile
judetene de sanatate publica , Directiile judetene ale Finantelor publice si ale controlului
financiar de stat– Administratiile finantelor publice ale o, m, sectoarelor Municipiului
Bucresti
 Coerenţa activităţilor desfăşurate de către prefect condiţionează coeziunea serviciilor
deconcentrate şi unitatea de acţiune a Statului, implică utilizarea unor metode noi de gestiune
modernă a resurselor umane, cât şi mijloace tehnice şi financiare .
În realitate ne putem aştepta la un efect de boomerang asupra funcţiei prefectorale
care nu-şi mai poate asuma misiunea prevăzută în Constituţie fără ca aceasta să ţină seama de
propria schimbare şi adaptare la noile provocări. Instituţia prefectului poate fi considerată
drept “Casa Statului în teritoriu”. Ea trebuie sa devină un centru de asumare a
responsabilităţilor, pentru a traduce în termeni funcţionali principiul interministerialităţii la
nivel teritorial.
Dificultatea schimbărilor rezidă şi în decalajul între modul în care trebuie tratată
societatea de mâine, deja în formare, cu mentalităţile învechite şi lipsa de viziune în ceea ce
priveşte rolul instituţiei prefectului în respectarea autorităţii statului în teritoriului făra a aduce
prejudicii procesului de descentralizare.
Funcţia prefectorală trebuie să se adapteze unei triple mutaţii:
- cea de la amatorism la profesionalism;
- cea de la politică la arbitraj instituţional;
- cea de la politică la social.
Prefectul este un decident investit cu autoritate. El trebuie să răspundă la
evenimente, la apelul populaţiei, la ordinele Guvernului pentru a pune în practică programele
de reforme anunţate . A reacţiona este o obligaţie din partea acestuia, a avea iniţiative
înseamnă un mod de a preveni situaţii neplăcute. Adesea Prefectul este solicitat să intervină
pentru restabilirea circuitelor de responsabilitate la nivel local, el trebuie să fie un bun
comunicator. Comunicarea a devenit o datorie importantă pentru toate instituţiile statului.
Instituţia prefectului trebuie să demonstreze că dispune de un mecanism de ascultare a
nevoilor cetăţenilor şi să dezvolte în acelaşi timp un dialog imparţial şi obiectiv cu toţi actorii
de pe plan local şi central. Modul de comunicare al instituţiei prefectului comportă
caracteristici proprii, diferite de cele ale mediului politic sau ale mediului de afaceri.
Consolidarea procesului de descentralizare va permite reînnoirea profundă a rolului
prefectului, ceea ce presupune o altă manieră de exercitare a autorităţii statului.
Descentralizarea se bazează pe noi relaţii între aleşii locali şi reprezentanţii statului. Prefectul
este chemat să exerseze o dublă misiune, de control, într-un spirit de arbitraj şi de antrenare în
favoarea acţiunilor de solidaritate. Prefectul este cel care coordonează serviciile statului în
teritoriu, el trebuie să inventeze o nouă formă de autoritate asupra serviciilor deconcentrate,
bazată pe o coordonare colegială, pe obiective, în spiritul noilor misiuni ale instituţiilor
deconcentrate.
Interministerialitatea privită în corelaţie cu deconcentrarea inspiră o nouă schemă a
serviciilor statului în teritoriu. Acest nou tip de politică se dezvoltă pentru ansamblul
politicilor ministeriale.
Deschiderea asupra societăţii româneşti aflată în mutaţii profunde plasează
reprezentantul statului în prima linie a aspiraţiilor şi presiunilor cetăţenilor. Este o altă
modalitate de administrare, de apropriere de oameni. Prefectul trebuie să însoţească şi pe cei
mai buni către modernitate şi inovare dar, şi pe cei care au nevoie de solidaritate socială
(comunele mici în raport cu marile oraşe, micile întreprinderi în raport cu marile
întreprinderi). Imersiunea administraţiei în cadrul societăţii va avea ca efect apropierea
acesteia de cetăţean şi transformarea acestuia din administrat în client al administraţiei .
În acest efort de adaptare a funcţiei prefectorale nu putem să excludem dimensiunea
comunitară. În acest sens, deschiderea internaţională, lărgirea cooperărilor transfrontaliere
impun statului o altă modalitate de poziţionare în raport cu referinţele tradiţionale ale
colectivităţilor locale.
 Dincolo de statutul şi atribuţiile funcţiei prefectorale, trebuie să luăm în considerare
dimensiunea misionară a funcţiei de prefect. Prezervarea omogenităţii şi a coerenţei acţiunii
statului la nivelul teritoriului justifică acţiunea prefectului asupra a trei axe de acţiune6:
1. Protecţia bazelor vitale ale societăţii:
2. Păstrarea coeziunii sociale la nivelul teritoriului naţional;
3. Modernizarea administraţiei.

Prefectul are ca sarcină principală apărarea intereselor naţionale. Uneori privit ca

un conservator, alteori ca promotor al modernizării, reprezentantul statului în teritoriu
veghează la condiţiile care permit cetaţenilor nu numai să traiască, ci în mod egal să trăiască
şi să reacţioneze împreună. Asigurarea continuităţii administraţiei la nivelul serviciilor
statutului în teritoriu face din acesta un garant al menţinerii unei anumite perspective, care se
află deasupra intereselor private, unor interese locale sau unor poziţii fracţionale si
categoriale.
Acesta trebuie totodată privit ca un gardian al ordinii şi securităţii. Trăind în
mijlocul oamenilor, el trebuie să vegheze la apariţia unor situaţii neprevăzute. Securitatea
internă este un concept mobilizator ce exprimă situaţia de armonie într-o societate cu regulile
sale şi cu comportamentul propriilor cetăţeni. În prezent, noţiunea de riscuri majore impune o
nouă provocare instituţiei prefectului, astfel: situaţiile legate de inundaţii, accidente
industriale, toate acestea fac din aceasta centrul de responsabiltate cel mai expus riscurilor
majore. Cu siguranţă intervenţia prefectului trebuie să se facă împreună cu cea a autorităţilor
locale .
Promotor al partenariatul, el trebuie să susţină iniţiativele publice şi private.
Prefectul trebuie să ajute mediul de afaceri şi să susţină eforturile de inovare şi dezvoltare.
Asigurarea solidarităţii reprezintă o altă misiune vitală a reprezentantului statului în teritoriu.
Statul este chemat să înlăture carenţele economiei productive care se bazează pe o competiţie
puternică ce elimină pe cei care nu au forţa financiară, morală sau fizică. Favorizarea
consensului impune existenţa unor convergenţe şi finalităţi comune pentru sprijinirea
interesului general. Reprezentantul statului in teritoriu este bine plasat, deasupra intereselor
partizane de grup. De exemplu, construcţia unei autostrăzi impune asigurarea unui minim de
consens între aleşi şi diferitele interese personale sau categoriale.Tot el, poate propune o
strategie de dezvoltare economică a zonei respective constituind pentru aceasta un comitet de
dezvoltare asociind la aceasta, primarii, consilierii locali şi judeţeni, grupările industriale,
cetăţenii şi grupurile de interese.
Controlul aplicării legilor şi normelor juridice evita anarhia şi are rolul de a atenua
dezechilibrele apărute ca urmare a neaplicării acestora sau a proastei administrări la nivel
local. Accelerarea şi consolidarea procesului de descentralizare impun crearea în paralel a
unui mecanism de control în concordanţă cu cerinţele unui proces democratic. Chiar dacă
prefectul nu dispune decât de puteri limitate în ceea ce priveşte controlul administrativ, el are
însă posibilitatea de a declanşa capacitatea de expertiză şi de inspecţie din partea ansamblului
aparatului de stat din teritoriu. Evaluarea politicilor publice nationale la nivel teritorial
trebuie să devină prelungirea normală şi indispensabilă a controlului conceput într-o manieră
constructivă şi indispensabilă. În acest sens, Prefectul este invitat sa găsească modalităţi de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei depăşind simplul rol de constatare a verificărilor. El
este un instrument de regularizare a acţiunii publice, ce trebuie să facă faţă unei critici
permanente şi a realităţilor din teren. Cu toate acestea, cunoaştem faptul că regulile nu pot,
prin simpla lor respectare, să împiedice apariţia şi dezvoltarea unor tensiuni în societate.

6
Paul Bernard – Le prefet de la Republique : Le chene et l’olivier , Ed. Economica, 1992
 Rolul de moderator al prefectului reprezintă un mijloc de a stapâni tensiunile
apărute, pe cât este posibil. Ea presupune punerea în practică a unor mijloace proprii de
demorsare a unor conflicte. Plasat la intersecţia mai multor curente de neînţelegeri sau chiar
tensiuni, Prefectul trebuie să posede o vocaţie naturală şi recunoscută pentru crearea unui
climat de toleranţă şi deschis ce garantează o bună regularizare a energiilor sociale. Obiectivul
trebuie să fie acela de a lăsa să se exprime forţele existente în prezenţa sa. Atunci când apar
conflicte, grija principală trebuie să fie eliminarea intoleranţelor apărute. De exemplu, situaţia
unui spital public este caracterizată de interese contradictorii, administraţia spitalului
urmăreşte asigurarea echilibrului bugetar; corpul medical caută să beneficieze de echipamente
tehnice moderne şi eficace; reprezentanţii sindicali caută să obţină cele mai bune condiţii de
muncă şi salarizare, primarul localităţii pe raza căreia se afla spitalul încearcă să se pună de
acord cu direcţia statului pentru a găsi echilibrele financiare, tehnice şi sociale necesare.
Soluţiile nu pot fi reuşite dacă cei cinci parteneri nu se regăsesc în jurul obiectivului lor
comun care este starea pacientului. Prefectul, responsabilul de politica de sănătate publică în
teritoriu poate juca acest rol esenţial în momentul examinării bugetului spitalului. În practica
modernă a reprezentanţilor statului în teritoriu pot fi folosite două mecanisme pentru crearea
unui climat de regularizare a intereselor în domeniu.Pe de o parte, apelarea la democraţia
aplicată iar, pe de altă parte, recunoaşterea interesului general, public sau colectiv.
În situaţia actuală, nu mai este posibil ca serviciile statutului în teritoriu să
impună, în mod unilateral, punerea în practică a politicilor publice naţionale. Legăturile cu
aleşii locali, cu asociaţiile şi grupările economice şi sociale reprezintă unul din mijloacele de
moderare aflate la dispoziţia prefectului.Însă acompanierea iniţiativelor nu trebuie să fie
tradată prin tentaţia de a recupera puterea de către reprezentantul statului în teritoriu. În mod
indirect, Prefectul va recupera pentru Stat, cu alte cuvinte pentru interesul general, rodul
acestui efort partajat de participare civică şi responsabilitate colectivă. Rolul de moderator al
prefectului impune însă şi o implicare puternică referitoare la efortul de comunicare al
acestuia faţă de toţi partenerii săi. Concertarea ca modalitate de acţiune a Prefectului este
menită să responsabilizeze participanţii la acţiunea publică şi să pregatească negocierea unor
soluţii rezonabile şi acceptabile pentru toate părţile implicate.
Misiunea Prefectului îşi gaseşte finalitatea în respectarea priorităţilor naţionale fixate
de către Guvern şi în redarea puterii către cetăţeni, ceea ce implică eforturi permanente de
adaptare şi modernizare a Statului. Modernizarea Statului are ca scop principal o mai bună
servire a cetăţenilor şi apropierea acestuia de nevoile reale ale populaţiei. Pentru aceasta este
nevoie de câteva din următoarele acţiuni:
1. Reînnoirea serviciului public. Contextul general se schimbă, iar problemele
publice se pun din ce în ce mai mult în termeni de transversalitate, de colaborare între diversi
actori însărcinaţi cu aceasta problemă. Un rol important în acest proces de înnoire a
serviciului public îl joacă pe lângă presiunile cetăţenilor, cele ale aleşilor sau ale asociaţiilor şi
funcţionarilor publici. Inovarea este un instrument util pentru asigurarea schimbărilor
necesare iar, funcţionarii publici sunt chemaţi să-l utilizeze. În acest mecanism, Prefectul are
locul său, el nu se mai poate comporta ca un moştenitor al unei administraţii tradiţionale sau
ca observator pasiv al schimbărilor din societate. El trebuie să devină un actor esenţial al
schimbărilor pentru crearea unui unui Stat care se doreşte a fi teritorial, modern şi deschis
parteneriatului.
2. Utilizarea managementului public. Unitatea de conducere ce condiţionează
coeziunea servicilor şi coerenţa acţiunii Statului implică utilizarea de metode noi de gestiune
modernă a resurselor umane şi de mijloace tehnice şi financiare. Autoritatea Prefectului faţă
de şefii serviciilor deconcentrate trebuie să se bazeze nu numai pe raporturi de subordonare
dar şi pe raporturi de colaborare în numele unor acţiuni de inter-ministerialitate în cadrul
polilor de competenţă.
 3. Gestiunea optimă a resurselor bugetare şi a procedurilor; Prefectul ca
gestionar a resurselor publice este chemat să devină primul agent al creşterii eficacităţii
administraţiei statului în teritoriu. Deconcentrarea antrenează după sine creşterea exigenţei
controlului de gestiune. În acest spirit, Prefectului îi revine sarcina reorganizării aparatului
administrativ, reconceperea structurilor şi punerea în comun a mijloacelor. Faţă de cetăţeni
acesta are rolul de a lupta contra birocraţiei, cautând să simplifice procedurile administrative
şi să clarifice politicile guvernamentale. Această inginerie administrativă face să ia naştere un
anume tip de management prefectoral care trebuie să integreze funcţiile de conducere cu
funcţiile de partenariat.

Prefectul trebuie privit totodată ca un partener de antrenare pentru ceilalţi actori

implicaţi în procesul de gestionare a teritoriului într-o logică de cooperare faţă de
colectivităţile locale. Legea administraţiei publice locale dar şi Legea - cadru a
descentralizării creează premisele dezvoltării unor parteneriate la nivel local pentru punerea în
practică a diverselor politici publice naţionale. Prefectul trebuie să asigure arbitrajul între
colectivităţile locale şi să negocieze convenţiile sau contractele în care Statul este implicat.
Nu trebuie însă să uităm că şi aleşii locali, la rândul lor, trebuie să înţeleagă spiritul
descentralizării. După prima fază de luare în considerare a competenţelor transferate, aleşi
locali trebuie să-şi asume responsabilităţi în spaţiul comun al intereselor publice.

Toate aceste provocări cărora Prefectul trebuie să le facă faţă impun revalorizarea
corpului prefectoral odată cu profesionalizarea acestuia, ceea ce va necesita un program intens
de pregătire a celor care vor deveni primii prefecţi de cariera din România.

2.1.3. Prefectul judeţului şi al municipiului Bucureşti

În conformitate cu articolul 108 din Constituţia României, precum şi cu Legea nr.

340/12.07.2004 privind instituţia prefectului7, modificată prin OUG nr.179/14.12.20058,
Guvernul numeşte câte un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti. El este ajutat de doi subprefecţi, iar în municipiul Bucureşti acesta este ajutat de
trei subprefecţi 9. Prefecţii şi subprefecţii fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici10.
7
Publicată în M.O. nr. 658/21.07.2004
8
Publicată în MO. Nr. 1142/16 dec.2005
9
OUG nr.179/14.12.2005 pentru modificarea legii instituţiei prefectului a mărit cu unul numărul de subprefecţi
numiţi la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti , prin transformarea funcţiei de secretar general al
prefecturii în funcţie de subprefect.
10
Iniţial Legea 340/12.07.2004 prevedea anumite condiţii10 pentru ocuparea funcţiei de prefect, respectiv de
subprefect, condiţii ce urmau să intre în vigoare la 1 ianuarie 2006:
 vârsta de cel puţin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;
 îndeplinirea condiţiilor specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
 studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, şi o vechime în
specialitatea absolvită de 5 ani pentru prefect si 3 ani pentru subprefect;
 absolvirea unor programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după
caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, ori a
dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet
de parlamentar. Aceste condiţii au fost însă abrogate.
Trebuie însă să subliniem faptul că anterior datei de 1 ianuarie 2006 , această funcţie a fost
puternic politizată , profesionalizarea acestei funcţii fiind unul dintre obiectivele strategiei de
reformă a administraţiei publice. Deşi acest obiectiv s-a realizat in mod legal, în realitate
concursurile au rămas încă politizate, fapt dovedit şi prin faptul că la fiecare schimbare a
Guvernului determinată şi de schimbarea compoziţiei politice a acestuia , are loc şi revocarea
prefecţilor din funcţiile pe care le-au ocupat prin concurs.

2.1.2.1. Aspecte introductive

 Condiţii: Pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor

funcţionari publici, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) cele prevăzute pentru toţi funcţionarii publici;
b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de
lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
c) cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei
publice;
d) absolvirea programelor de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
e) promovarea concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari
publici.

 Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

 legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;
 transparenţei şi liberului acces la informaţiile de interes public;
 eficienţei;
 responsabilităţii;
 orientării către cetăţean.

Incompatibilităţi11. Îndeplinirea funcţiei de prefect, respectiv de subprefect este

incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii:
a) calitatea de deputat sau senator;
b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului
Bucureşti;
c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop
comercial;
e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator,
membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv

11
Funcţiilor publice de prefect şi de subprefect nu le sunt aplicabile prevederile art. XVI alin. (4) din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
 băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum
şi la instituţiile publice;
f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau
asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la sub-punctul e);
g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale
prevăzute la sub-punctul e);
h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
i) calitatea de comerciant persoană fizică;
j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute
în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

Prefecţii şi subprefecţii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al

cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

• La numirea in functie , prefectul depune un jurământ in fata Guvernului , respectiv

a Primului -ministru si unui ministru desemnat (MAI).

 Drepturile şi îndatoririle prefecţilor şi subprefecţilor

 Prefecţii şi subprefecţii numiţi în funcţii în alt judeţ decât cel de domiciliu

beneficiază de o indemnizaţie de instalare egală cu 3 salarii, precum şi de locuinţă de
serviciu corespunzătoare, în condiţiile legii, în baza unui contract de închiriere12.
 Ca reprezentant al Guvernului, prefectului i se acordă onoruri militare, in
condiţiile stabilite prin regulamentele specifice , cu ocazia ceremoniilor organizate la nivelul
judeţului.
 Prefecţii şi subprefecţii nu au dreptul la grevă şi nu pot să înfiinţeze
organizaţii sindicale proprii.
 Aceştia au, de asemenea, obligaţia să informeze conducerea Ministerului
coordonator al instituției prefectului ori de câte ori călătoresc în afara judeţului.
 Prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unei
organizaţii căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, potrivit legii,
sub sancţiunea destituirii lor din funcţia publică.
 Prefectul şi subprefectul răspund, după caz, disciplinar, administrativ,
civil sau penal, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile
legii.

12
În această situaţie, cheltuielile privind chiria locuinţei de serviciu, cele pentru transportul prefecţilor şi
subprefecţilor şi al familiilor acestora, la mutarea în localitatea în care îşi are sediul instituţia prefectului, şi cele
de instalare sunt suportate din bugetul instituţiei prefectului. Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu
se încheie pe perioada exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect. La data încetării exercitării funcţiei
de prefect, respectiv de subprefect, contractul de închiriere încetează de drept.
 2.1.2.2. Rolul şi atribuţiile prefectului şi subprefecţilor

 Rolul prefectului

Constituţia României precizează trei dintre rolurile prefectului la nivel local , şi

anume :
- reprezentant al Guvernului în teritoriu;
- şef al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale
- organ de tutelă administrativă, ce verifică legalitatea actelor administrative ale
autoritatilor administraței locale prevăzându-se în mod expres dreptul prefectului de a
ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de către Consiliul local ,
judeţean şi primar, considerate ilegale , ceea ce atrage după sine suspendarea de drept a
actelor respective.
- asigurarea conducerii comitetelor judetene pentru situatii de urgenta, rol adăugat de
Codul administrativ (2019) .
La rândul său, Legea instituţiei prefectului îi atribuie prefectului alte două roluri ,
care decurg însă din prevederile constituţionale :
 Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local.
 În calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, prefectul asigură
legătura operativă dintre fiecare ministru, respectiv conducător al organului
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi conducătorul
serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.

 Atribuţiile prefectului. Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, îndeplineşte urmă-

toarele categorii de atribuţii principale:
• A) atributii privind asigurarea implementarii la nivel local a politicilor
guvernamentale si respectarii ordinii publice
• B) atributii in exercitarea rolului constitutional de conducere a serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale Administratiei Publice
centrale din unitatile administrativ-teritoriale
• C) Atributii privind verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor
locale si atacarea actelor adm. pe care le considera ilegale
• D) atributii de indrumare , la cererea autoritatilor adm.publice locale , privind
aplicarea normelor legale din sfera sa de competenta
• E) atributii in domeniul situatiilor de urgenta
• F) alte atributii
• G) atributii care pot fi delegate prefectului ( art.259 Cod adm)
A. Atribuţii privind asigurarea implementarii la nivel local a politicilor guvernamentale si
respectarea ordinii publice
• asigură monitorizarea aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor,
a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a celorlalte acte normative, la nivelul
judetului / respectiv a MB;
• analizează modul de indeplinire in judet, respectiv MB a obiectivelor cuprinse în
Programul de guvernare şi informeaza Guvernul, prin intermediul ministerului
coordonator al institutiei prefectului , cu privire la stadiul realizării acestora ;
 monitorizeaza activitatea de implementare în mod coerent si integrat in judet ,
resp MB, a politicilor promovate de catre ministere si celelalte autoritati ale APC
din subordinea Guvernului si informeaza Guvernul cu privire la stadiul realizarii lor
 asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, aducerea la îndeplinire, în
condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire pentru situaţii de urgenţă;
în situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi organele locale ale MAI au
obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care
pune în pericol ori afectează siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului
înconjurător.
 actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala , mentinerea unei
comunicari permanente cu toate nivelurile institutionale si sociale , acordand o
atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;
 Verifică modul de aplicare a normelor legale care reglementeaza folosirea limbii
minorităţilor naţionale in raporturile dintre autoritatile locale şi serviciile publice
deconcentrate, pe de o parte si cetatenii apartinând minorităților naționale , pe de altă
parte, în unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste
20% conform ultimului recensământ

B. Atributii in exercitarea rolului constitutional de conducere a serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale AP centrale din U.a.t

 Verifica modul in care serviciile deconcentrate ale ministerelor si ale altor organe
centrale isi indeplinesc atributiile de monitorizare si control in domeniul in care
activeaza
 Avizeaza proiectele bugetelor si situatiile financiare privind executia bugetara ale
SP deconcentrate si le transmite conducatorului institutiei ierarhic superioare SP
deconcentrat, aceste avize avand rol consultativ
 Poate propune ministrului, respectiv conducatorului organului APC (
conducatorului institutiei ierarhic superioare SP deconcentrat) cercetarea
disciplinara a conducatorului SP deconcentrat in cazul in care apreciaza ca acesta a
savârșit o abatere disciplinara , sau după caz poate sesiza direct comisia de disciplină
competentă
 Desemneaza prin ordin un reprezentant al institutiei prefectului in comisia de
concurs prin ocuparea postului de conducător al unui serviciu public
deconcentrat din judet
C. Atributii privind verificarea legalității
• verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului
local sau ale primarului.
• Prefectul poate ataca actele acestor autoritati atunci cand le considera ilegale, in
fata instantei de contencios administrativ , in conditiile legii contenciosului
administrativ ( Legea 554/2004)

D. Atributii de indrumare
• Primeste solicitari de indrumare transmise de autoritatile locale , si dupa caz,
consulta celelalte autoritati ale AP centrale in vederea emiterii unui punct de
vedere
• Emite puncte de vedere ca urmare a solicitarilor de indrumare primite de la
autoritatile locale
• Comunica solicitantului punctele de vedere emise

E. Atribuțiile privind coordonarea intervenției în caz de forță majoră sau în caz de

maximă urgență
 dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă,
măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora;
 utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul
desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
 veghează la desfășurarea în bune condiții a intervențiilor și a altor activități
necesare restabilirii situației normale în plan local.

În cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru gestionarea

situațiilor de criză sau de urgență, prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui
consiliului judeţean, respectiv Primarului General al MB convocarea, după caz, a unei
şedinţe extraordinare a CJ , a CGMB ori a consiliului local. ( cu 3 zile)
În situația declarării stării de alertă, în condițiile legii, pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor unităţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată
a CJ , a CGMB ori a consiliului local,după caz. ( imediat)
În situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi organele locale ale
ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor interne au obligaţia să informeze şi să
sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care pune în pericol ori afectează
siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului înconjurător.

F.Alte atributii
 Sprijină , la cerere, in limita competentei, autoritatile adm. publice locale pentru
evidentierea prioritatilor de dezvoltare economica teritoriala
 Sustine , la cerere, actiunile desfasurate de serviciile publice deconcentrate ,
respectiv de autoritatile AP locale, in domeniul afacerilor europene
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din
ţară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;
 • Indeplineste atributiile stabilite prin legi speciale in domeniul organizarii si
desfasurarii alegerilor locale, parlamentare , prezidentiale, alegerilor pentru
Parlamentul european , precum si a referendumurilor nationale ori locale
• Asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii serviciilor publice comunitare
pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, respectiv regim permise de
conducere si inmatriculare a autovehiculelor , precum si de eliberare a apostilei
pentru actele oficiale administrative
• Alte atributii prevazute de lege, precum si insarcinarile stabilite de Guvern

 Relaţiile prefectului cu conducătorii administraţiei centrale de specialitate

 Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din

subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de
conducere şi control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din
subordine precum13:
a) verificarea modului de utilizare a fondurilor publice alocate serviciilor publice
deconcentrate;
b) verificarea modului de realizare a obiectivelor cuprinse în strategiile sectoriale;
c) analizarea modului de realizare a acţiunilor cu caracter interministerial care au ca scop
creşterea calităţii serviciilor publice;
d) organizarea unor achiziţii publice prin programe comune mai multor servicii publice
deconcentrate din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti;
e) reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazul în care serviciile publice
deconcentrate din subordine nu pot fi mandatate;
f) alte atribuţii stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
La solicitarea Secretariatului General al Guvernului sau a Cancelariei Primului-
Ministru, după caz, prefectul asigură, prin consilierii juridici ai instituţiei prefectului,
reprezentarea Guvernului sau a primului-ministru în faţa instanţelor judecătoreşti.
In ceea ce priveste relatia cu serviciile deconcentrate , marjele de manevra ale
prefectului sunt limitate
- Este la latitudinea ministerelor si altor organe centrale de specialitate daca deleaga
unele din atributiile lor de conducere si control a serviciilor deconcentrate.
- Prefectul conduce si coordoneaza activitatea SP deconcentrate pentru asigurarea
implementarii masurilor din programul de guvernare si in situatii care implica
interventia urgenta a organelor statale in teritoriu.
- Ministerul de resort, respectiv organul APC competent si prefectul au obligatia de a
colabora .

13
HG 460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si
instituţia prefectului , publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006
 - Principala modalitate prin care asigura conducerea serviciilor deconcentrate este
convocarea colegiului prefectural.
- Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt
obligate să comunice de îndată prefecţilor actele cu caracter normativ emise în domeniul
de activitate al serviciilor publice deconcentrate.„
-Prefectul poate propune ministerelor si celorlalte organe ale Ap centrale masuri de
imbunatatire a activitatii SP deconcentrate , organizate in unitatile administrativ-teritoriale.

Lista serviciilor publice deconcentrate se aprobă prin decizie a primului-ministru

şi se actualizează la propunerea ministrului MAI.
Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei
publice centrale de specialitate măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice
deconcentrate, organizate la nivelul judeţului.
Din comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducător al unui serviciu
public deconcentrat face parte obligatoriu şi un reprezentant al instituţiei prefectului din
judeţul în care îşi are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în condiţiile
legii.
Prefectul poate propune miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale organizate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale
sancţionarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
Cu toate acestea , putem afirma ca marjele de manevră ale prefectului pentru îndeplinirea
competenţei sale prevăzute de Constituţie , cea de conducere a serviciilor deconcentrate, sunt
relativ limitate.
 Conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului au obligaţia să
transmită prefectului proiectul de buget. După avizarea acestuia, prefectul
înaintează proiectul de buget conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
 Situaţiile financiare privind execuţia bugetară, întocmite de serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din subordinea Guvernului, se transmit prefectului pentru avizare. După
avizare, prefectul înaintează situaţiile financiare conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.

Avizele prefectului sunt însă consultative.

 Relaţiile prefectului cu autorităţile locale

Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi

preşedinţii consiliilor judeţene, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

 Prefectul verifica legalitatea actelor administrative ale autoritatilor AP locale ,

putand sa le atace in fata instantei de contencios administrativ
 Prefectul poate sesiza comisia de disciplină daca apreciaza , in urma unui control al
institutiei prefectului sau la sesizarea scrisa si motivata a unei autoritati sau institutii
 abilitate, ca secretarul al unei u.a.t a savarsit o fapta care constituie abatere
disiplinara.

 Prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de preşedintele

consiliului judeţean în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea
administrativ-teritorială şi poate sesiza organele competente în vederea stabilirii
măsurilor necesare, în condiţiile legii.
 Prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz,
convocarea unei şedinţe extraordinare în cazuri care necesită adoptarea de măsuri
imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea
ordinii şi liniştii publice.
 În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor
unităţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată a
consiliului local sau a consiliului judeţean.
 Pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin , prefectul poate solicita instituţiilor şi
autorităţilor administraţiei publice locale documentaţii , date şi informaţii , iar
acestea sunt obligate să i le furnizeze cu celeritate si in mod gratuit.
 prefectul poate emite puncte de vedere la solicitarile de indrumare transmise de
autoritatile locale
 Prefectul intocmeste lista cuprinzand alesii locali , lista care se comunica
ministerului competent in domeniul AP si ministerului cu atributii in domeniul
afacerilor interne

 Atribuţiile subprefecţilor

Subprefecţii îndeplinesc, în numele prefectului, atribuţii în domeniul conducerii serviciilor

publice deconcentrate, al conducerii operative a instituţiei prefectului, precum şi alte atribuţii
prevăzute de lege ori sarcini date de Ministerul Administraţiei şi Internelor sau de către
prefect.

Subprefecţii au următoarele atribuţii principale14:

1. cu privire la exercitarea, în numele prefectului, a conducerii serviciilor publice:

a) analizarea activităţii desfăşurate de serviciile publice deconcentrate, de serviciile
publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi de serviciile
publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor şi

14
Atribuţiile subprefectului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului , în speţă Hotărârea Guvernului nr. 460 din
5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituţia prefectului ,
publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006;
elaborarea de propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii acestora, pe care le înaintează
prefectului;
b) examinarea, împreună cu conducătorii serviciilor publice deconcentrate şi cu
autorităţile administraţiei publice locale, a stadiului de execuţie a unor lucrări şi acţiuni
care se derulează în comun;
c) consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate cu privire la ordinele
prefectului prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, potrivit
legii;
d) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului având ca obiect stabilirea de măsuri cu
caracter tehnic sau de specialitate către conducătorul instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat, prin grija personalului din cadrul instituţiei prefectului;
e) asigurarea examinării proiectelor bugetelor, precum şi a situaţiilor financiare privind
execuţia bugetară întocmite de serviciile publice deconcentrate, conform procedurii
stabilite, după caz, prin ordin al ministrului ori al conducătorului organului administraţiei
publice centrale organizat la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea emiterii
avizului prefectului;
f) întocmirea proiectului regulamentului de funcţionare a colegiului prefectural, cu
respectarea prevederilor regulamentului-cadru;
g) dispunerea măsurilor în vederea organizării şedinţelor colegiului prefectural, stabilirea,
după consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, a ordinii de zi şi a listei
invitaţiilor, pe care le înaintează prefectului;
h) urmărirea modului de îndeplinire a hotărârilor luate în cadrul colegiului prefectural,
prin grija secretariatului colegiului prefectural, şi formularea de propuneri în cazul
nerespectării acestora, pe care le înaintează prefectului;
i) gestionarea şi urmărirea măsurilor dispuse de către prefect în calitate de preşedinte al
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, precum şi a hotărârilor luate în cadrul
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă;

2. cu privire la conducerea operativă a instituţiei prefectului:

a) asigurarea conducerii operative a instituţiei prefectului, cu excepţia cancelariei
prefectului;
b) elaborarea proiectului regulamentului de organizare şi funcţionare a instituţiei
prefectului, pe care îl supune spre aprobare prefectului;
c) asigurarea elaborării proiectului ordinului prefectului privind înfiinţarea şi organizarea
oficiilor prefecturale şi transmiterea acestuia către Ministerul Administraţiei şi Internelor;
d) asigurarea transmiterii către persoanele interesate a ordinelor prefectului cu caracter
individual;
e) primirea, distribuirea corespondenţei şi urmărirea rezolvării acesteia în termenul legal;
f) elaborarea de studii şi rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare, pe
care le prezintă prefectului;
g) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului cu caracter normativ către Ministerul
Administraţiei şi Internelor, precum şi publicarea în monitorul oficial al judeţului ori al
municipiului Bucureşti, după caz;
h) îndrumarea metodologică a secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale şi ai
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu excepţia secretarului general
al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
 i) gestionarea şi urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect cu privire la
realizarea sarcinilor rezultate din actele normative în vigoare;
j) stabilirea şi urmărirea modului de realizare a fluxului de informare-documentare în
domeniile de activitate specifice instituţiei prefectului;
k) înaintarea către prefect de propuneri cu privire la organizarea şi desfăşurarea circuitului
legal al lucrărilor, informarea documentară, primirea şi soluţionarea petiţiilor, precum şi la
arhivarea documentelor;
l) acordarea de consultanţă autorităţilor administraţiei publice locale privind proiectele
acordurilor de colaborare, cooperare, asociere, înfrăţire şi aderare, iniţiate de acestea;
m) verificarea documentaţiei şi aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative
întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul unui
stat semnatar al Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor
oficiale străine15.
n) aprobarea eliberării de extrase sau copii de pe acte din arhiva instituţiei prefectului, cu
excepţia celor care conţin informaţii clasificate ca secrete de stat sau de serviciu;
o) asigurarea secretariatului comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor, în calitate de secretar al comisiei judeţene;
p) exercitarea atribuţiilor rezultate ca urmare a aplicarii actelor normative cu caracter
reparatoriu şi convocarea în şedinţe lunare a comisiilor care au ca obiect punerea în
aplicare a acestor legi.

Atribuţiile prevăzute care revin fiecărui subprefect se stabilesc prin ordin al prefectului.

2.1.2.3. Actele prefectului

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter

normativ sau individual.
Ordinele care stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise
după consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit competențelor proprii domeniilor de
activitate.
• Prefecţii sunt obligaţi să comunice aceste ordine emise conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.
• Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publică, potrivit legii.
Ordinul prefectului devine executoriu:
• numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică în cazul dispoziţiilor normative. Ele
se aduc la cunoștiința publică ;
• de la data comunicării persoanei interesate, în cazul dispoziţiilor cu caracter
individual.

15
adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999,
aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare;
 • Ordinele emise de catre prefect, in calitate de presedinte al Comitetului judetean
pentru situatii de urgenta, produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunostiinta
publica si sunt executorii.
• Ordinele cu caracter normativ se comunica, de îndată Ministerului cu atributii în
domeniul de resort.
• Ministerul coordonator al institutiei prefectului poate propune Guvernului
anularea ordinelor emise de prefect, daca le consideră nelegale sau netemeinice, în
cazul în care acestea nu au produs efecte juridice și pot leza interesul public.

2.1.3 Instituţia prefectului

Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi

altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului16, sub conducerea prefectului.
Instituţia prefectului17 este instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu
si buget propriu, care este organizată şi funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti.
Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate
de către prefect.
Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se
realizează de către prefect sau de către o persoana anume desemnată prin ordin al acestuia.
Activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi din alte surse legal constituite.

Instituţia prefectului poate beneficia de programe cu finanţare internaţională.

2.1.3.1. Organizarea şi funcţionarea instituţiei prefectului

Structura organizatorică şi modul de funcţionare ale instituţiei prefectului se stabilesc

prin hotărâre a Guvernului. Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului se pot
organiza, în condiţiile legii, prin ordin al prefectului, la nivel de direcţii, servicii şi birouri,
după caz, în funcţie de specificul fiecărei activităţi.

Personalul din cadrul instituţiei prefectului este format din funcţionari publici,
funcţionari publici cu statut special şi personal contractual. Numirea, respectiv încadrarea,
precum şi modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a
raporturilor de muncă ale personalului din cadrul instituţiei prefectului se efectuează prin
ordin al prefectului, în condiţiile legii.

16
Hotărârea Guvernului nr. 460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind
prefectul si instituţia prefectului , publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006;

17
Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este în municipiul reşedinţa de judeţ, într-un imobil
proprietate publică a statului, a judeţului sau a municipiului, după caz. Pentru municipiul Bucureşti, respectiv
judeţul Ilfov, sediul instituţiei prefectului este în municipiul Bucureşti.
 Numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale
subprefecţilor se efectuează in condiţiile legii.
Numărul maxim de posturi şi structura posturilor aferente instituţiei prefectului se
stabilesc anual prin ordin al ministrului administraţiei si internelor, cu încadrarea în numărul
maxim de posturi şi în structura posturilor aprobate MAI.
 Prefectul este ordonator terţiar de credite.

În figura nr. 2.4 am prezentat structura organizatorică18 a instituţiei prefecturii

judeţului.

COLEGIUL PREFECTURAL COMPARTIMENTUL DE

INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
PREFECT
CANCELARIA PREFECTULUI
SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR
PREFECTULUI
PENTRU ELIBERAREA
PAŞAPOARTELOR
2 SUBPREFECŢI
CORPUL DE CONTROL AL
PREFECTULUI

AUDIT INTERN

OFICIUL
PREFECTURAL
Activitatea pentru Activitatea pentru Serviciul fond
dezvoltare controlul legalităţii funciar,
economică , servicii actelor şi informare, relatii
publice si contencios cu pulicul si Serviciul financiar
tehnologia administrativ aplicare apostilei , contabil, resurse
informațiilor umane si
administrativ

Figura nr. 2.4. –

Organigrama prefecturii judeţului

2.1.3.2. Atribuţiile structurilor de specialitate ale instituţiei prefectului

Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului îndeplinesc următoarele atribuţii

principale:

1. cu privire la aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor şi a celorlalte acte

normative:

a) elaborează studii şi rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare, precum şi

propuneri privind îmbunătăţirea stării de legalitate, pe care le înaintează prefectului;

b) participă alături de reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate la acţiuni de verificare,

potrivit competenţelor, a modului de aplicare şi respectare a actelor normative la nivelul
judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în cadrul unor comisii mixte constituite prin
ordin al prefectului;

18
În cadrul acestei structuri se pot organiza, după caz, prin ordin al prefectului, direcţii, servicii, birouri şi alte
compartimente.
c) prezintă prefectului propuneri privind priorităţile de dezvoltare a judeţului, respectiv a
municipiului Bucureşti, în concordanţă cu prevederile planului de dezvoltare regională şi cu
consultarea autorităţilor administraţiei publice locale şi a conducătorilor serviciilor publice
deconcentrate;

d) întocmesc anual planul de acţiuni pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul

Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare;

e) elaborează şi prezintă prefectului informări periodice cu privire la situaţia şi evoluţia stării

generale economice, sociale, culturale, precum şi cu privire la stadiul realizării obiectivelor
cuprinse în Programul de guvernare, în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti;

f) realizează documentarea necesară şi elaborează pe baza acesteia raportul anual privind

starea economico-socială a judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, care se înaintează,
potrivit legii, Guvernului, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor;

g) monitorizează modul de aplicare în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a programelor

şi strategiilor guvernamentale sau ministeriale cu privire la restructurarea sectorială şi la alte
activităţi;

2. cu privire la verificarea legalităţii actelor administrative adoptate sau emise de

autorităţile administraţiei publice locale şi contenciosul administrativ:

a) ţin evidenţa actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice
locale şi transmise prefectului în vederea verificării legalităţii, asigură păstrarea acestora,
precum şi evidenţa acţiunilor şi dosarelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti;

b) examinează sub aspectul legalităţii, în termenele prevăzute de lege, actele administrative

adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale;

c) verifică legalitatea contractelor încheiate de autorităţile administraţiei publice locale,

asimilate potrivit legii actelor administrative, ca urmare a sesizării prefectului de către
persoanele care se considera vătămate într-un drept sau interes legitim;

d) propun prefectului sesizarea, după caz, a autorităţilor emitente, în vederea reanalizării

actului considerat nelegal, sau a instanţei de contencios administrativ, cu motivarea
corespunzătoare;

e) întocmesc documentaţia, formulează acţiunea pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti şi

susţin în faţa acestora acţiunea formulată, precum şi căile de atac, atunci când este cazul;

f) elaborează rapoarte şi prezintă informări prefectului cu privire la actele verificate;

g) avizează ordinele prefectului din punctul de vedere al legalităţii;

h) întocmesc documentaţia şi reprezintă prefectul şi instituţia prefectului în faţa instanţelor

judecătoreşti de orice grad, precum şi a altor autorităţi sau instituţii publice;
i) acţionează în vederea îndeplinirii, în condiţiile legii, a atribuţiilor ce revin prefectului în
domeniul organizării şi desfăsurării alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale, precum şi
a referendumului naţional ori local;

j) efectuează, în condiţiile legii, verificările şi întocmesc documentaţia necesară cu privire la

dizolvarea de drept a unor consilii locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, la suspendarea de drept a unor mandate de consilier sau de primar ori
la încetarea de drept a unor mandate de primar, respectiv la încetarea inainte de termen a
mandatului preşedintelui consiliului judeţean sau al preşedintelui Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz;

k) efectuează, în condiţiile legii, verificări cu privire la măsurile întreprinse de primar sau de

preşedintele consiliului judeţean, respectiv de preşedintele Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea administrativ-
teritoriala, inclusiv la sediul autorităţilor administraţiei publice locale, şi propun prefectului,
dacă este cazul, sesizarea organelor competente;

l) desfaşoară acţiuni de îndrumare privind modul de exercitare de către primari a atribuţiilor

delegate şi executate de către aceştia în numele statului;

3. cu privire la realizarea politicilor naţionale, a celor de integrare europeană şi a

planului de măsuri pentru integrare europeană şi intensificare a relaţiilor externe:

a) întocmesc anual planul de acţiuni pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul

Bucureşti, a politicilor naţionale, a politicilor de integrare europeană şi intensificare a
relaţiilor externe, cu consultarea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, şi a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;

b) elaborează, în colaborare cu reprezentanţi ai consiliului judeţean, respectiv ai Consiliului

General al Municipiului Bucureşti, ai serviciilor publice deconcentrate, ai autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi ai societăţii civile, planul de măsuri judeţean,
respectiv al municipiului Bucureşti, în conformitate cu documentele programatice referitoare
la integrarea europeană;

c) acţionează, cu sprijinul serviciilor publice deconcentrate şi al structurilor de integrare

europeană, pentru cunoaşterea documentelor privind integrarea europeană adoptate la nivel
central;

d) acţionează pentru atragerea societăţii civile la activităţile care au legatură cu procesul de

integrare europeană şi participă la programele societăţii civile în domeniul integrării
europene;

e) desfăşoară activităţi menite să conducă la cunoaşterea de către autorităţile administraţiei

publice locale şi de către cetăţeni a programelor cu finanţare externă iniţiate şi susţinute de
Uniunea Europeană şi de alte organisme internaţionale;

f) întocmesc, gestionează prin evidenţa centralizată şi monitorizează activitatea de relaţii şi de

colaborări internaţionale a instituţiei prefectului;
g) elaborează evidenţa centralizată a rapoartelor de activitate întocmite obligatoriu pentru
orice activitate de relaţii internaţionale;

4. cu privire la buna organizare şi desfăşurare a activităţii pentru situaţii de

urgenţă, precum şi la pregătirea şi ducerea la îndeplinire a măsurilor de apărare care
nu au caracter militar:

a) urmăresc îndeplinirea măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de preşedinte al

comitetului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru situaţii de urgenţă;

b) prezintă prefectului propuneri privind modul de utilizare, în situaţii de criză, a fondurilor

special alocate de la bugetul de stat;

c) propun prefectului, în situaţiile prevăzute de lege, convocarea consiliilor locale, a

consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz;

d) întocmesc rapoarte şi informări privind evoluţia şi desfăşurarea evenimentelor în caz de

dezastru, precum şi măsurile întreprinse de autorităţile administraţiei publice locale în acest
domeniu, pe care le înaintează prefectului;

e) asigură informarea prefectului cu privire la iminenţa producerii unor fenomene naturale

periculoase;

f) asigură informarea prefectului, în perioada producerii fenomenelor naturale periculoase, cu

privire la evaluarea preliminară a efectelor şi a pagubelor produse;

g) prezintă prefectului propuneri pentru acordarea unor ajutoare umanitare în scopul protecţiei
populatiei afectate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, incendii sau alte fenomene
periculoase;

h) verifică modul de distribuire a ajutoarelor umanitare şi a sumelor alocate din Fondul de

intervenţie la dispoziţia Guvernului;

5. cu privire la activitatea de eliberare şi de evidenţă a paşapoartelor simple:

a) soluţionează cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple, în conformitate cu prevederile

legii;

b) colaborează cu serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor pentru

asigurarea eliberării paşapoartelor simple, în sistem de ghişeu unic;

c) administrează şi gestionează registrul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de

evidenţă a paşapoartelor simple şi valorifică datele cuprinse în acesta;

d) asigură furnizarea permanent, în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a

persoanelor, a informaţiilor necesare actualizării Registrului naţional de evidenţă a
paşapoartelor simple;

e) asigură înscrierea de menţiuni în paşapoartele simple, în condiţiile legii;

f) organizează la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, gestionarea şi
controlul eliberării paşapoartelor simple;

g) asigură soluţionarea contestaţiilor depuse la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi

evidenţă paşapoartelor simple;

6. cu privire la regimul permiselor de conducere, al certificatelor de

înmatriculare a autovehiculelor şi al plăcilor cu numere de înmatriculare:

a) constituie şi actualizează registrul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de evidenţă

a permiselor de conducere şi a autovehiculelor înmatriculate şi valorifică datele cuprinse în
acesta;

b) organizează examenele pentru obţinerea permiselor de conducere a autovehiculelor, în

condiţiile legii;

c) soluţionează cererile pentru eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de

înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru autovehicule rutiere, în condiţiile
legii;

d) colaborează cu serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor pentru

asigurarea eliberării certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare
pentru autovehicule rutiere, în sistem de ghişeu unic;

e) asigură eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare a

autovehiculelor şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru autovehicule rutiere;

f) monitorizează şi controlează modul de respectare a prevederilor legale referitoare la

asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal, în domeniul de competenţă;

g) asigură soluţionarea contestaţiilor depuse la serviciul public comunitar regim permise de

conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului mai îndeplinesc şi

următoarele atribuţii:

a) întocmirea documentaţiei necesare emiterii ordinelor prefectului;

b) elaborarea proiectului ordinului prefectului de stabilire a numărului consilierilor locali şi

judeţeni, precum şi ai Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe baza datelor statistice
oficiale, şi întocmirea graficului de convocare a consiliilor locale şi a consiliului judeţean,
respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în sedinţa de constituire;

c) elaborarea proiectului ordinului prefectului privind numirea şefului oficiului prefectural;

d) elaborarea, cu consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, a proiectelor

ordinelor prefectului având ca obiect stabilirea de măsuri cu caracter tehnic sau de
specialitate;
e) asigurarea primirii, înregistrării şi soluţionării petiţiilor adresate prefectului, precum şi a
comunicării către petent a răspunsului, în termenul legal;

f) îndrumarea cetăţenilor care se adresează instituţiei prefectului în problemele generale sau

specifice relaţiei cu publicul;

g) organizarea activităţii de primire a cetăţenilor în audienţă la prefect şi subprefecţi;

h) asigurarea de asistenţă de specialitate experţilor locali pentru romi, care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale, pentru îndeplinirea sarcinilor
prevăzute în Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei
romilor;

i) urmărirea şi aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile şi programele pentru susţinerea

reformei în administraţia publică;

j) realizarea lucrărilor de secretariat pentru colegiul prefectural şi prezentarea propunerilor cu

privire la programul de activitate al acestuia subprefectului cu atribuţii în domeniu;

k) conlucrarea cu unităţile teritoriale din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor,

Ministerului Apărării Naţionale şi a Serviciului Român de Informaţii la elaborarea măsurilor
care se impun pentru asigurarea respectării drepturilor individuale, apărarea proprietăţii
publice şi a proprietăţii private, siguranţa cetăţenilor şi prevenirea infracţiunilor;

l) asigurarea organizării şi desfăşurării şedinţelor comisiilor sau comitetelor constituite în

cadrul instituţiei prefectului potrivit legii;

m) realizarea lucrărilor de secretariat pentru comisia judeţeană consultativă şi comitetul

operativ consultativ şi prezentarea propunerilor cu privire la programul de activitate al
acestora prefectului;

n) conlucrarea cu compartimentele din aparatul propriu al consiliului judeţean, respectiv al

Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în vederea elaborării proiectelor hotărârilor
Guvernului care au ca obiect soluţionarea unor probleme de interes local ori a iniţierii, prin
Ministerul Administraţiei şi Internelor, a unor proiecte de acte normative;

o) exercitarea atribuţiilor rezultate ca urmare a aplicării actelor normative cu caracter

reparatoriu.

Prefectul poate stabili prin ordin şi alte atributii pentru structurile de specialitate ale
instituţiei prefectului, în vederea îndeplinirii în cele mai bune condiţii a atribuţiilor care i-au
fost conferite prin reglementările legale.
 2.1.3.3 Cancelaria prefectului şi oficiile prefecturale

 Cancelaria prefectului

În cadrul instituţiei prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului.

Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde

următoarele funcţii de execuţie de specialitate specifice: directorul cancelariei, 2 consilieri, un
consultant şi secretarul cancelariei19.
Personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din funcţie de către
prefect.
Personalul din cadrul cancelariei prefectului îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract
individual de muncă încheiat, în condiţiile legii, pe durata exercitării funcţiei publice de către
înaltul funcţionar public.
Activitatea cancelariei prefectului este coordonată de director, care răspunde în faţa
prefectului în acest sens.

Cancelaria prefectului are următoarele atribuţii principale:

a) asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării şedinţelor de lucru ale prefectului;

b) analizarea datelor oferite de sondaje, statistici, studii şi informarea prefectului şi a

subprefecţilor cu privire la principalele probleme şi tendinţe ale mediului social şi economic
din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti;

c) organizarea întâlnirilor prefectului cu reprezentanţii locali ai societăţii civile, ai

sindicatelor, ai patronatelor şi ai partidelor politice;

d) elaborarea sintezelor mass-media pentru informarea rapidă şi corectă a prefectului şi a

subprefecţilor;

e) organizarea, la solicitarea prefectului, a evenimentelor de natură să informeze opinia

publică şi mass-media cu privire la acţiunile prefectului;

f) asigurarea realizării, întreţinerii şi actualizării site-ului oficial al instituţiei prefectului;

g) punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masa a informaţiilor destinate opiniei

publice, în vederea cunoaşterii exacte a activităţii prefectului, prin informări şi conferinţe de
presă organizate lunar sau ori de câte ori este nevoie;

h) realizarea documentării necesare în vederea elaborării raportului semestrial al prefectului

referitor la stadiul îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Strategia guvernamentală de
îmbunătăţire a situaţiei romilor.

19
Funcţia de secretar al cancelariei se asimilează din punct de vedere al salarizării cu funcţia de şef de cabinet.
Pot fi numite în funcţia de secretar al cancelariei persoane cu studii superioare sau medii, în condiţiile legii.
Prefectul poate stabili prin ordin şi alte atribuţii pentru personalul din cadrul cancelariei
prefectului.

 Oficiile prefecturale

În cadrul instituţiei prefectului se pot organiza oficii prefecturale prin ordin al

prefectului emis în condiţiile legii.

Oficiul prefectural are următoarele atribuţii principale:

a) realizarea documentării cu privire la situaţia şi evoluţia stării generale economice, sociale şi

culturale a zonei deservite;

b) desfăşurarea unor acţiuni de îndrumare şi de verificare a măsurilor întreprinse de către

primari în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unităţile administrativ-teritoriale;

c) formularea de propuneri privind sesizarea, după caz, a autorităţilor administraţiei publice

locale emitente, în vederea reanalizării actului considerat nelegal, sau a instanţei de
contencios administrativ;

d) desfăşurarea de activităţi menite să conducă la cunoaşterea de către autorităţile

administraţiei publice locale şi de către cetăţeni a programelor cu finanţare externă iniţiate şi
susţinute de Uniunea Europeană şi de alte organisme internaţionale;

e) realizarea de acţiuni pentru atragerea societăţii civile la activităţile care au legatură cu

procesul de integrare europeană şi participarea la programele societăţii civile în domeniul
integrării europene;

f) informarea prefectului cu privire la situaţiile deosebite care apar în zona deservită;

g) formularea de propuneri privind convocarea consiliilor locale, respectiv a Consiliului

General al Municipiului Bucureşti, după caz, în situaţiile prevăzute de lege, pe care le
înainteaza prefectului;

h) urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de preşedinte al

comitetului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru situaţii de urgenţă;

i) asigurarea primirii şi înregistrării petiţiilor adresate prefectului;

j) îndrumarea cetăţenilor care se adresează oficiului prefectural în problemele generale sau

specifice relaţiei cu publicul.

Prefectul poate stabili prin ordin şi alte sarcini pentru oficiul prefectural.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a oficiului prefectural se aprobă prin ordin

al prefectului.
 2.1.4 Colegiul prefectural

În fiecare judeţ funcţionează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefecţi şi

conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, care îşi au sediul în judeţul
respectiv. La lucrările colegiului prefectural pot fi invitate şi alte persoane a căror prezenţă
este considerată necesară.
Colegiul prefectural se convoacă de către prefect cel puţin o dată pe lună şi oricând se
consideră că este necesar.

Colegiul prefectural are ca scop asigurarea coordonării activităţii serviciilor publice

deconcentrate din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti, şi este organul consultativ al
prefectului în realizarea atribuţiilor de conducere a serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale organizate la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale.

În cadrul şedinţelor de lucru, membrii colegiului prefectural raportează şi analizează

stadiul implementării programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune de la nivelul
judeţului sau al localităţilor acestuia, respectiv de la nivelul municipiului Bucureşti, nevoile şi
dificultăţile cu care se confruntă serviciile publice deconcentrate, propunând măsuri în
vederea îmbunătăţirii activităţii.

Colegiul prefectural are următoarele atribuţii principale:

a) analizează activitatea serviciilor publice deconcentrate şi propune măsuri în vederea

îmbunătăţirii acesteia;

b) stabileşte domeniile şi sectoarele în care este necesară sau se poate realiza cu eficienţă
acţiunea coordonată a mai multor servicii publice deconcentrate;

c) stabileşte măsurile necesare implementării programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor

de acţiune adoptate la nivel naţional;

d) organizează acţiunile comune ale mai multor servicii publice deconcentrate în vederea
soluţionării unor situaţii deosebite;

e) analizează măsurile necesare în vederea realizării unui sistem comun de management al

informaţiei, al resurselor materiale, financiare ori umane.

Colegiul prefectural îndeplineste şi alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi sarcini

date de ministere sau de celelalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea
Guvernului ori de către prefect.

Regulamentul de funcţionare a colegiului prefectural se aprobă prin ordin al

prefectului.
 2.2 Administraţia exterioară

Termenul de administraţie exterioară nu apare ca atare prevăzut în legislaţie,

totuşi considerăm că el ar trebui să fie folosit şi în legislaţia noastră, folosindu-se însă
termenul de serviciu exterior al Ministerului Afacerilor externe. Prin administraţie
exterioară20 înţelegem totalitatea misiunilor diplomatice , permanente şi speciale , a
reprezentanţelor şi misiunilor permanente, a delegaţiilor, oficiilor consulare, dar şi a altor
organisme care acţionează în exteriorul ţării, aşa cum sunt Institutele culturale româneşti din
străinătate.
Considerăm că pe lângă rolul administraţiei exterioare de reprezentare a
statului român în exteriorul ţării, şi de apărare a drepturilor şi intereselor statului român , a
cetăţenilor şi persoanelor juridice române, acesta trebuie să fie garantarea unităţii de acţiune a
statului în exterior, unitate de acţiune care a fost erodată de o proastă coordonare internă
proprie administraţiei statului care se proiectează în exterior de o manieră sectorializată, dar şi
de o creştere activităţii internaţionale a administraţiei locale. Astfel, legea specifică faptul că
Ministerul Afacerilor Externe participă la coordonarea sistemului naţional de gestionare a
afacerilor europene , în domeniul său de competenţă şi participă împreună cu Departamentul
pentru Afaceri Europene la urmărirea angajamentelor asumate în procesul de negociere a
aderării la Uniunea Europeană.
Misiunile diplomatice cuprind :
- Ambasadele . Ambasadele reprezintă statul român în faţa unuia sau mai
multor state ( în cazul acreditării multiple ) cu care România are relaţii diplomatice.
- Reprezentanţele sau misiunile permanente , care reprezintă statul în
faţa unor organizaţii internaţionale precum : Comisia Dunării, NATO , Uniunea Europeană
,Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva , Organizaţia Mondială a Turismului, Organizaţia
Internaţională a Aviaţiei Civile, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător şi
Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane , Naţiunile Unite , UNESCO, Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură ( FAO), Consiliul Europei , alte organizaţii
internaţionale cu sediul la Geneva şi Viena.
- Oficiile consulare . Consulatele generale sunt însărcinate cu exercitarea
funcţiilor consulare în termenii definiţi de către dispoziţiile legale şi prin acorduri încheiate de
către România cu alte state . Funcţiile acestora sunt foarte variate , începând cu protecţia
cetăţenilor şi informaţiilor Statului , funcţii cu caracter notarial şi de colaborare cu curţile
judecătoreşti , dar şi funcţii referitoare la starea civilă a persoanelor şi succesiuni , registrul
cetăţenilor rezidenţi, etc.
- Organismele sau instituţiile care acţionează în exterior şi care sunt
stabilite cu autorizarea Guvernului , precum Institutele culturale româneşti în străinătate.

20
În România, administraţia exterioară este organizată în conformitate cu Hotărârea Guvernului Nr. 100/2004
cu modificările şi completările ulterioare, iar personalul său este constituit din corpul diplomatic şi consular , al
cărui statut este reglementat de către Legea nr.269/2003.
 Şeful misiunii diplomatice este reprezentantul unic al României în ţara în care este
acreditat. În cadrul misiunilor diplomatice îşi pot desfăşura activitatea :
- diplomaţi cu atribuţii de expansiune economică ,
- diplomaţi cu atribuţii în domeniul relaţiilor cultural –ştiinţifice şi
educaţionale
- ataşaţi în domeniul apărării
- specialişti pe probleme financiar-bancare
- ataşaţi pe probleme de muncă şi sociale .
Aceştia sunt supuşi autorităţii şefului misiunii diplomatice în care îşi desfăşoară
activitatea şi acţionează sun îndrumarea acestuia , fiind investiţi atât cu atribuţii de consiliere
a acestuia , cât şi cu atribuţii specifice în domeniul lor de specialitate.
Funcţionarii desemnaţi să îşi desfăşoare activitatea în serviciul exterior al MAE
acţionează sub îndrumarea şefului misiunii diplomatice.
La rândul lor , ministerele şi altele instituţii formulează propuneri , în limita posturilor
alocate prin hotărâre a Guvernului , de specialişti care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană , pentru îndeplinirea
atribuţiilor specifice ale acestora pentru participarea la activităţile Uniunii Europene.
Propunerile acestora sunt examinate de către Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă
în străinătate , organizată în cadrul MAE.