1.

3 Administraţia centrală de specialitate

Administraţia centrală de specialitate se compune din :

- ministere,
- alte structuri aflate in subordonarea sau în coordonarea Guvernului sau a ministerelor
- autoritățile administrative autonome.

Înfiinţarea acestor organe sau autorităţi centrale de specialitate ale administraţiei

publice a fost determinată, în principal, de sfera largă de cuprindere şi complexitatea
activităţii administraţiei publice, care a impus organizarea şi desfăşurarea activităţii şi în alte
forme organizatorice decât ministerele.
Competenţa lor poate fi:
 teritorială – naţională , adică îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul ţării;
 materială – specială, în sensul că îndeplinesc, fiecare în sectorul său de activitate,
un serviciu din administraţia publică.
Ca regulă, constituţiile occidentale actuale nu conţin reglementări ample cu privire
la organizarea şi funcţionarea administraţiei ministeriale, fiind una din materiile cele
mai supuse schimbărilor. Legiuitorii constituanţi se rezumă doar la unele dispoziţii cu
valoare de principiu în ceea ce priveşte organizarea, dar mai ales în ceea ce priveşte
funcţionarea, strâns legate de clarificarea statutului constituţional al miniştrilor1.
În cadrul numeroaselor mişcări de modernizare a funcţiei publice şi a guvernării
existente la ora actuală în lume, o problemă care se ridică adesea priveşte structurile optime
ale serviciilor guvernamentale şi ministeriale, ca şi cum s-ar putea vorbi undeva în lume de un
model ideal sau ca şi cum această problemă ar putea fi analizată separat în raport cu
atribuţiile autorităţilor administraţiei publice centrale2.
Administraţia Statului din România a cunoscut o modificare importantă din
punct de vedere organic şi funcţional . Serviciilor tradiţionale ce ţin de suveranitatea
proprie a unui stat minimalist, de tip liberal ( servicii de justiţie , Interne , Apărare , controlul
pieţelor şi al monedei, Relaţii externe ) li s-au adăugat altele ce ţin de statul Bunăstării , statul
prestator de servicii educaţionale , culturale , sanitare , precum şi altele determinate de
schimbările şi complexitatea de ordin economic şi tehnologic, dar şi de noile nevoi apărute la
nivelul societăţii precum cea de protecţie a mediului înconjurător.
Numărul ministerelor şi atribuţiile fiecărui membru al Guvernului variază
frecvent, inclusiv cu ocazia remanierilor guvernamentale3. Acest aspect riscă să antreneze
o instabilitate considerabilă a structurilor administrative , în măsura în care fiecare
schimbare de guvern sau , mai rău , orice remaniere guvernamentală ar urma să se
materializeze prin crearea sau suprimarea de servicii. Dimpotrivă, limitarea rigidă a
numărului ministerelor ar provoca, la rândul ei, o serie de inconveniente de ordin politic, mai

1
A. Iorgovan - Tratat de drept administrativ , vol. I , Introducere . Organizarea administrativă . Funcţia publică ,
ed. a IV-a , Ed. All Beck , Bucureşti , 2005 , p.443
2
J .Ziller – Administrations comparee . Les systemes politico-administratifs de l’Europe des Douze , Editions
Montchrestien , Paris , 1993 , op. cit , p. 324
3
ibidem , p.136
ales în ţările în care guvernarea se sprijină pe coaliţii de partide şi unde dozajul în repartiţia
portofoliilor ministeriale constituie un element cheie al formării coaliţiilor. 4 Excepţie fac doar
unele ţări , în care referiri la numărul de ministere apar în Constituţie.
În România, preşedintele este cel care numeşte Guvernul pe baza votului de încredere
acordat de către Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului,
preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai
Guvernului, iar dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia
politică a Guvernului, preşedintele României va putea revoca şi numi pe unii membrii ai
Executivului numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-
ministru.

1.3.1. Ministerele

1.3.1.1 Rol, clasificare , organizare

Locul şi rolul ministerelor. Ministerele reprezintă o categorie distinctă în cadrul


sistemului autorităţilor administraţiei publice având rolul de a realiza politica
guvernamentală în domeniile şi sectoarele de activitate ale acestora pe întreg teritoriul
ţării.
Ele constituie o verigă importantă subordonată direct Guvernului şi au două elemente
caracteristice:
 competenţa materială - specială;
 competenţa teritorială - naţională .
Ministerele sunt persoane juridice de drept public , au sediul in Municipiul
Bucurestii si sunt conduse de ministru.

 Funcțiile ministerelor .
Ministerele îndeplinesc următoarele funcții :
 funcții principale :
a) funcția de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor și strategiilor
Guvernului în domeniul de competență, precum și a propriilor strategii și
politici , coordonate cu politica Guvernului;
b) funcția de reglementare în domeniul de competență , cu respectarea
ierarhiei actelor normative ;
c) funcția de control și monitorizare a domeniului de competență , exercitată
asupra persoanelor fizice sau juridice sau autorităților publice care intră sfera
de reglementare a domeniului de specializare, în limitele competențelor legale .
 alte funcții specifice domeniului lor de activitate stabilite prin actele
normative de organizare și funcționare ale acestora.

4
Dana Apostol Tofan – Instituţii administrative europene , Editura C.H. Beck , Bucureşti , 2006, p.94
 •  Clasificarea ministerelor. În raport cu natura sarcinilor ce le revin, ministerele5
se grupează în trei categorii:
• ministere cu activitate economică ( Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale,
Ministerul Economiei , Energiei şi Mediului de afaceri, Ministerul Finanţelor Publice ,
• Ministerul Transporturilor , Infrastructurii si Comunicaţiilor , Ministerul mediului ,
apelor si padurilor , Ministerul lucrarilor publice, dezvoltarii si administratiei publice ,
Ministerul fondurilor europene , etc.);
• ministere cu activitate administrativă şi de apărare a ordinii de drept (Ministerul
Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor interne, Ministerul Afacerilor Externe,
Ministerul Justiţiei etc.)
• ministere cu activitate socio-culturală, sanitara şi ştiinţifică (Ministerul muncii si
protectiei sociale, Ministerul Educaţiei si Cercetării, Ministerul Tineretului şi
Sportului, Ministerul Culturii , Ministerul Sănătăţii etc.)
 Organizarea ministerelor. Ministerele se aprobă de către Parlament. Primul-
ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea,
desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere. Acest proces are un
puternic fundament politico-administrativ.
Organizarea ministerelor este stabilită prin legi proprii (Ministerul Apărării
Naţionale) sau prin hotărâri ale Guvernului (în celelalte cazuri).

Din punct de vedere strict politic, trebuie să observăm faptul că restructurarea

ministerială poate să apară în mod automat ca urmare a unei schimbări în compoziţia
Guvernului , atât din punct de vedere cantitativ , cât şi din punctul de vedere calitativ şi al
personalului , şi că aceste modificări pot să indice un interes mai mare sau mai mic al
partidelor politice pentru anumite tipuri de activităţi. Această ultimă chestiune nu este
neimportantă, iar aşa cum arăta un autor <administraţia este structura care leagă puterea
politică de societate şi contribuie la legitimarea sa în faţa cetăţenilor, şi ca urmare trebuie să
răspundă complexităţii ţesutului social reproducând conflictele, contradicţiile, problemele şi
speranţele acestuia şi aducând soluţii>6.
Din punct de vedere administrativ, trebuie să recunoaştem că delimitarea funcţiilor
între ministere nu este foarte strictă. Exceptând ministerele , cu o puternică tradiţie şi care
deţin aparate centrale puternice şi mari contingente de angajaţi ( de exemplu: Ministerul de
Interne , Justiţie , Educaţiei) , cât şi arii de activitate bine definite, restul sectoarelor de
activitate se caracterizează printr-o mai slabă cristalizare organică şi care urmare sunt supuse
unor mai mari constrângeri politice şi sociale. Pe de altă parte, toate aceste schimbări au ca
efect apariţia, dispariţia, întărirea sau slăbirea unor organe cu competenţă generală ale
ministerelor ( secretariate generale , şefi de personal, servicii financiare , etc.) , dar şi efecte
în ceea ce priveşte repartiţia puterii între corpurile sau tipurile de funcţionari afectaţi de
aceste modificări ( în termeni de carieră , salariu , proiecţie socială sau politică).

5
În Anexa 2 am prezentat lista actuală a Guvernului şi site-urile ministerelor pe rubrici şi domenii de interes.
6
Jorge Crespo Gonzales – La administracion del nivel nacional de Gobierno în Administraciones publicas
espanolas, Mc Graw Hill, 2002, pg.96
 Există însă şi alte probleme politico-administrative care ţin de restructurările
ministeriale , şi care nu au neapărat o logică tehnică şi obiectivă, precum7 :
- problemele repartiţiei posturilor în cadrul Guvernului între
diferitele fracţiuni sau partide aflate la putere, fenomen ce se intensifică în cazul
guvernelor de coaliţie, unde trebuie să se negocieze nu numai cu clientela internă proprie
partidului , dar şi cu asociaţii guvernului .
- interesele corpurilor de funcţionari sau sindicatelor angajaţilor
publici , care deseori opun rezistenţă oricăror modificări care le-ar putea afecta aceste
interese, aceştia fiind deseori la originea eşecului unor tentative de reformă a administraţiei
publice .
- raţionalitatea administrativă , conform căreia buna gestiune se
potriveşte puţin cu enormele structuri incontrolabile ; acesta face ca atunci când o arie
creşte exagerat în complexitate , buget şi număr de personal , aceasta în final este
secţionată în mai multe . Pe de altă parte nu este bine nici să se disperseze în mai multe
ministere probleme care au o mare legătură unele cu altele , nu numai din motive de
coordonare tehnică , dar şi din motive ce ţin de cultura diferită de înţelegere a temelor de către
cei care sunt însărcinaţi cu gestiunea lor .
- proiecţia socială a ministerului şi capacitatea de mobilizare a
clientelei ministeriale. Departamentele din ministere nu sunt doar structuri formale
însărcinate cu prestarea unor servicii, ci totodată , ele realizează o comunicare ascendentă şi
descendentă dintre societate şi puterea politică, iar o modificare sau suprimare a acestora
semnifică pur şi simplu o afectare a zonelor de acces ale clientelei ministeriale către puterea
politică.
Spre exemplu în anul 2002, s-a produs o profundă restructurare a organizării
ministeriale . Astfel , dacă în perioada 2000-2002 , existau un număr de 20 de ministere ,
numărul acestora s-a redus semnificativ în perioada 2002-2004, reducându-se la 14.

Tabelul .2.3 Comparaţie între organizarea ministerelor în 2000, 2002, 2008

2000 2002 2008

7
Ibidem , op.cit , pag. 97
1.Ministerul Afacerilor externe
2. Ministerul Integrării Europene
3. Ministerul Finanţelor publice
4. Ministerul Justiţiei
5. Ministerul Apărării Naţionale
6. Ministerul de Interne
7.Min. Dezvoltării şi Prognozei
8.Min. Muncii şi Solidarităţii
Sociale
9.Min. Industriei şi Resurselor
10.Min. Agriculturii, Alimentaţiei
şi Pădurilor
11.Min. Apelor şi Protecţiei
mediului
12. Min. Lucrărilor publice ,
Transporturilor şi Locuinţei
13. Ministerul Turismului
14.Min. Intreprinderilor Mici şi
Mijlocii
15.Ministerul Educaţiei şi
Cercetării
16.Ministerul Culturii şi Cultelor
17. Min. Sănătăţii şi Familiei
18. Min. Tineretului şi Sportului
19. Ministerul Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiilor
20.Min. Administraţiei Publice
1.Ministerul Afacerilor Externe
2.Ministerul Integrării Europene
3.Ministerul Finanţelor publice
4.Ministerul Justiţiei
5.Ministerul Apărării Naţionale
6.Ministerul Administraţiei şi
Internelor
7. Min. Muncii, Solidarităţii
sociale şi Familiei
8. Min. Economiei şi Comerţului
9. Min. Agriculturii , Pădurilor ,
Apelor şi Mediului
10.Ministerul Transporturilor ,
Construcţiilor şi Turismului
11.Ministerul Educaţiei
Cercetării şi Tineretului
12.Min. Culturii şi Cultelor
13. Ministerul Sănătăţii
14. Ministerul Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiilor
1.Ministerul Afacerilor Externe
2. Min. Economiei şi finanţelor
3.Ministerul Justiţiei
4. Ministerul Apărării
5. Ministerului Internelor şi
Reformei Administrative
6. Ministerul Dezvoltării ,
Lucrărilor Publice şi Locuinţelor
7. Ministerul Muncii, Familiei şi
Egalităţii de Şanse
8. Ministerul Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale
9. Ministerul Transporturilor
10. Ministerul Educaţiei ,
, Cercetării şi Tineretului
11. Ministerul Culturii şi Cultelor
12. Ministerul Sănătăţii publice
13. Ministerul Comunicaţiilor şi
Tehnologiei Informaţiilor
14. Min. pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi
Profesii Liberale

Sursa : Guvernul Romaniei

Atribuţiile ministerelor. Atribuţiile exercitate de către ministere se grupează în


două categorii:
 atribuţii comune tuturor ministerelor;
 atribuţii proprii, specifice fiecărui minister.

 Atribuţiile comune derivă, în principal, din rolul şi locul pe care îl au toate

ministerele în sistemul autorităţilor administraţiei publice, ca autorităţi subordonate nemijlocit
Guvernului. Ele pot fi grupate în:
 atribuţii referitoare la organizarea executării legilor şi ordonanţelor Guvernului;
 atribuţii din domeniul activităţilor economice şi sociale;
 atribuţii privind realizarea politicii externe;
 atribuţii privind formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului,
dezvoltarea cercetării ştiinţifice în domeniul propriu de activitate etc.

 Atribuţiile specifice sunt determinate de sfera de activitate coordonată şi condusă

de fiecare minister în parte.
 1.3.1.2. Conducerea ministerelor

Conducerea ministerelor se exercită de către miniştri.

Rolul ministrilor – exercita conducerea ministerului si il reprezinta în raporturile cu

celelalte autorități publice , cu persoanele juridice și fizice din țară și străinătate , precum și în
justitie

 Responsabilitatea miniştrilor.
În toate statele Uniunii Europene , ministrul este cel responsabil de organizarea şi de
gestiunea internă a departamentului său ministerial , cu condiţia aplicării reglementărilor
generale în domeniul funcţiei publice şi a contabilităţii publice8 .
În România, Ministrul răspunde de întreaga activitate a ministerului în faţa
Guvernului, iar în calitate de membru al acestuia, răspunde în faţa Parlamentului, solidar
cu ceilalţi membri ai Guvernului. El are deci o dublă responsabilitate, şi anume:
 faţă de organul puterii legislative, care derivă din faptul că miniştrii sunt învestiţi
în funcţie de către Parlament;
 faţă de Guvern, care derivă din rolul pe care îl are Guvernul în exercitarea
administraţiei publice pe întreg teritoriul ţării şi în toate domeniile şi sectoarele de
activitate.

 Atribuţii. Miniştrii îndeplinesc, în domeniul lor de activitate, următoarele atribuţii

principale:
a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi
hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu
respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale ;
b) elaborează şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în
condiţiile stabilite prin metodologia aprobată de Guvern;
c) elaborează și aplică strategia proprie a ministerului, integrată celei de dezvoltare
economico-socială a Guvernului;
d) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le
înaintează Guvernului;
e) urmăresc proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza
bugetului aprobat;
f) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale şi
dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi organizaţii similare din alte state şi
cu organizaţii internaţionale ce interesează domeniul lor de activitate;
g) iniţiază şi negociază, din împuternicirea preşedintelui României sau a Guvernului,
încheierea de convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propun
întocmirea formelor de aderare la cele existente, în domeniul său de activitate

8
J .Ziller - op.cit.317
 h) urmăresc şi controlează aplicarea acestor convenţii și acordurilor
internaționale la care România este parte și ia măsuri pentru realizarea
condițiilor în vederea integrării în alte organisme internaționale;
i) coordonează şi urmăresc elaborarea şi implementarea de politici şi strategii în
domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;
j) avizează înfiinţarea organismelor neguvernamentale şi cooperează cu acestea în
realizarea scopului pentru care au fost create;
k) colaborează cu instituţiile de specialitate pentru formarea şi perfecţionarea
pregătirii profesionale a personalului din sistemul lor.

Rolul ministrilor
Ministrul reprezintă ministerul în raporturile cu Guvernul, cu celelalte ministere şi
autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu
organizaţiile neguvernamentale ale acestora, cu instituţii publice de specialitate, precum şi cu
alte persoane juridice şi fizice.
Ca ordonator principal de credite, el dispune de mijloacele materiale şi fondurile
băneşti încredinţate ministerului.
Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului , stabilit prin hotărâre a Guvernului
, numește și eliberează din funcție personalul acestuia.
Guvernul poate dispune, în condițiile legii, modificări în organizarea și funcționarea
ministerelor, precum și transferul unor activități de la un minister la altul ori la organe de
specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor.

 Miniştrii sunt ajutaţi în munca lor de următoarele organe de conducere:

 secretari şi subsecretari de stat, care sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin
decizii ale primului-ministru;
 secretarul general şi secretarii generali adjuncţi care sunt înalţi funcţionari
publici, numiţi prin concurs sau prin examen, pe criterii de profesionalism, în
condiţiile legii;
 Colegiul ministerial sau, în cazul Ministerului Apărării Naţionale, Consiliul
Militar Suprem, ca organ consultativ. El se întruneşte o dată pe lună sau ori de
câte ori este necesar. Şedinţele sunt prezidate de către ministru. În cadrul acestora
se dezbat probleme importante privind activitatea ministerului.
Cabinetul demnitarului9 este compus din directorul cabinetului, asistentul de cabinet,
consilierul personal, secretarul personal, curierul personal10. Numărul acestora depinde de
funcţia pe care o deţine demnitarul în cauză. În principiu , cabinetul ministerial este un organ de
sprijin şi consiliere care depinde direct de ministru, fără a se afla pe linia ierarhică a ministerului

9
În Franţa , Cabinetul ministrului îndeplineşte două funcţii suplimentare şi anume : o funcţie de coordonare
generală a serviciilor şi a politicii ministerului , asigurată de către directorul de cabinet al ministrului , şi
respectiv , o funcţie mai rar întâlnită în alte sisteme europene , constând în urmărirea sistematică a dosarelor
rezolvate de diferitele birouri , într-o manieră care-i să-i permită ministrului să dispună de o analiză neutră în
raport cu cea a serviciului din minister , pentru fiecare din aceste dosare.( J. Ziller , op. cit. , p.325)
10
În Franţa , în componenţa cabinetului ministerial intră şi un şef de cabinet , ce dispune de anumite atribuţii de
secretariat , precum organizarea ceremoniilor oficiale şi urmărirea afacerilor din circumscripţia ministrului , în
schimb în alte ţări sau la nivelul Comisiei europene , termenul de şef de cabinet corespunde ,mai mult sau mai
puţin , directorului de cabinet din Franţa.( Dana Apostol Tofan , 2006, op.cit .103)
şi care, în mod formal, nu conduce nici o instanţă administrativă, existând însă şi cazuri în care
el se implică direct în rezolvarea unor dosare aparţinând unor servicii ministeriale.
Personalul din cadrul cabinetului demnitarului este numit sau eliberat din funcţii
numai la propunerea demnitarului în subordinea căruia funcţionează, funcţiile fiind exceptate
de la regula ocupării prin concurs sau examen. Contractul de muncă al acestor persoane se
încheie pe o perioadă determinată de patru ani.

Actele miniştrilor. În exercitarea conducerii ministerului, ministrul emite ordine


și instrucţiuni cu caracter normativ si individual.
Instrucţiunile stabilesc regulile generale de conduită pentru organele şi unităţile
subordonate.
Ordinele sunt acte juridice prin care se rezolvă anumite probleme concrete, ele nu au
caracter normativ, fiind acte de aplicare a unor acte normative.
 Prin ordine se pot aproba norme metodologice , regulamente sa alte categorii de
reglementări care sunt parte componenta a ordinului prin care se aproba.

Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate , potrivit legii, emise de

ministru se publica in Monitorul Oficial , Partea I

1.3.1.3. Aparatul propriu al ministerului

 Aparatul propriu al ministerului este o structură organizatorică fără personalitate

juridică care poate cuprinde, în funcţie de importanţa, volumul, complexitatea şi specificul
activităţii desfăşurate, următoarele compartimente:
 Direcţiile generale se pot organiza pentru delimitarea unui grup de activităţi ce
reprezintă un domeniu sau un sector de activitate.
 Direcţiile cuprind mai multe servicii sau birouri care desfăşoară activităţi ce necesită o
coordonare.
 Serviciile pot funcţiona fie independent, fie în cadrul unei direcţii.
 Birourile se organizează pentru îndeplinirea unor activităţi omogene sau pentru mai
multe activităţi complementare, pentru care se cere o conducere unitară.
Structura organizatorică şi atribuţiile principale ce revin fiecărei verigi componente
din cadrul ministerului, precum şi stabilirea unităţilor din subordinea ministerului se stabilesc
prin actul normativ de organizare şi funcţionare a ministerului aprobat de către Guvern.

 Personalul din cadrul aparatului propriu al ministerului11 se compune din următoarele

categorii:
 personal de conducere – demnitarii : ministrul , secretarii de stat şi sub-secretarii
de stat;
 personal de conducere de specialitate - înalţi funcţionari publici şi funcţionari
publici de conducere ;

11
Personalul din aparatul propriu al ministerelor care are calitatea de funcţionar public se bucură de toate
drepturile şi obligaţiile prevăzute în Legea privind statutul funcţionarului public.
  personal de execuţie administrativ - funcţionari publici de execuţie;
 personal de deservire - personal contractual.
Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului se fac prin ordin al ministrului.

 Secretarul general al ministerului

Potrivit unui autor francez, acolo unde există, el este , în general un personaj foarte
puternic . Fie el beneficiază de o stabilitate şi de o experienţă ce îi conferă o importanţă
considerabilă ( ca de exemplu, Secretarul permanent12 din Marea Britanie ). Secretarul
general poate deveni tot atât de influent ca şi ministrul, motiv pentru care Franţa a eliminat
încetul cu încetul această funcţie, ca reprezentând un simbol al puterii birocratice13 .
În România, Secretarul general al ministerului face parte din categoria înalţilor
funcţionari publici, dar rolul său este pe departe de cel al omologilor săi din celelalte ţări
europene. O lungă perioadă de timp această funcţie a fost puternic politizată, iar atribuţiile
sale se limitează la simpla coordonarea a compartimentelor cu caracter funcţional . El este
numit în funcţie în condiţiile legii, exclusiv pe criterii profesionale.
 Rol Acesta asigură stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii
și realizarea legătrilor funcționale între structurile ministerului , precum și cu
celelalte autorități și organe ale administrației publice.

Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale secretarului general sunt următoarele:

a) coordonează buna funcţionare a compartimentelor şi activităţilor cu caracter
funcţional din cadrul ministerului şi asigură legătura operativă dintre ministru şi
conducătorii tuturor compartimentelor din minister şi unităţile subordonate;
b) primeşte şi transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative
iniţiate de minister şi asigură avizarea actelor normative primite de la alţi iniţiatori;
c) urmăreste și gestionează procedurile de avizare , aprobare și publicare , după caz,
ale actelor normative aprobate de Guvern, care a fost inițiate de minister;
d) monitorizează şi controlează elaborarea raportărilor periodice, prevăzute de
reglementările în vigoare în sarcina ministerului;
e) monitorizeză implementarea politicilor de personal şi principiile pivind
managementul de personal din cadrul instituției.
f) Îndeplinește alte atribuții stabilite prin R.O.F. ori încredințate de ministru.

12
În sistemul britanic , Secretarul permanent este plasat la cel mai înalt nivel al administraţiei , iar remuneraţia
sa foarte ridicată o depăşeşte adesea pe cea ministrului . Atribuţiile sale fac din el personajul cheie al ministerului
, fiind consilierul şi colaboratorul cel mai apropiat al ministrului.( Ch. Debbasch, Science administrative , ed. A
V-a , Dalloz , Paris , 1989, p.192 )
13
Yves Meny – Politique comparee , Editions Montchrestien , Paris , 1991 , p.331
 În realizarea acestor atribuţii secretarul general poate fi ajutat de unul sau mai mulţi
secretari generali adjuncţi, care sunt înalţi funcţionari publici, numiţi prin concurs sau prin
examen, pe criterii de profesionalism, în condiţiile legii.

1.3.1.5 Disfuncţionalităţi ale structurilor administrative ministeriale

Din păcate structurile organizatorice ale ministerelor actuale prezintă anumite

disfuncţionalităţi care afectează eficienţa şi eficacitatea gestiunii acestora. În principiu, aceste
structuri au fost gândite mai mult pentru funcţii clasice de control administrativ , decât pentru
dezvoltarea unor politici de prestare de servicii , care necesită o organizare de tip mai
executiv. Disfuncţiile cele mai des întâlnite ale acestor structuri administrative sunt :
 lungimea excesivă a acestor structuri, mai ales pe verticală , care determină o
mare distanţă între unităţile de conducere strategică şi cele de execuţie ; există multe verigi
intermediare : de la posturi cu caracter politic , trecând prin departamente , direcţii generale şi
direcţii , servicii , birouri , la care se adaugă structurile ministeriale aflate în teritoriu. Aceasta
poate conduce la lentoare şi rigiditate în gestiunea diferitelor programe şi servicii.
 fragmentarea excesivă pe orizontală , sectorială este specifică în general
organizaţiilor publice de mari dimensiuni. Excesiva divizare în arii şi sectoare de competenţe ,
denumită şi modelul ministerial , poate determina la o pierdere a viziunii integrate a diferitelor
scopuri ale gestiunii. Fragmentarea sectorială presupune potenţarea tensiunilor centrifuge ce
derivă dintr-o viziune care se limitează protejarea diferitelor teritorii administrative : fiecare
unitate se limitează la a-şi urmării propriile sale obiective fără să se preocupe de obiectivele
generale ale organizaţiei. Astfel de circumstanţe afectează definirea şi implementarea unor
programe integrate , atât de necesare pentru administraţia publică.
 densitatea mare a structurilor administrative, densitatea organică care este
legată de numărul mare de posturi de conducere aflate în structura administrativă, fără a fi
neapărat necesare din punct de vedere obiectiv. Densitatea posturilor de conducere depinde ,
în mare măsură, tipul de competenţe şi funcţiuni care vor fi dezvoltate de fiecare arie de
gestiune. Domenii de gestiune cu caracter mai administrativ necesită o mai mare densitate a
posturilor de conducere , în timp ce domenii de gestiune dedicate prestării de servicii pot
prezenta o mai mică densitate organizatorică ( de exemplu educaţia , afacerile sociale).
Fragmentarea competenţelor şi a politicilor transversale între diferitele ministere şi în
cadrul acestora, în diferite arii de gestiune ( secretari de stat , secretari generali) a obligat
administraţia generală a statului să creeze, pe de o parte numeroase comisii şi comitete
interministeriale , care sunt însărcinate cu coordonarea politicilor diferitelor ministere în ceea
ce priveşte probleme care le sunt comune, iar pe de altă parte se creează comisii care sunt
responsabile de coordonarea anumitor politici transversale cu caracter interministerial.
Spre exemplu, începând cu 2005, în România, pentru a întări capacitatea
administrativă în ceea ce priveşte elaborarea, implementarea şi evaluarea politicilor publice,
au fost create un număr de 9 comitete interministeriale permanente . Astfel au fost constituite
următoarele consilii interministeriale permanente14, ca organisme cu rol consultativ, fără
personalitate juridică:
- Consiliul interministerial pentru afaceri interne şi justiţie;
- Consiliul interministerial pentru relaţii externe şi afaceri europene;
- Consiliul interministerial pentru integrare europeană;
- Consiliul interministerial pentru probleme economice,politici fiscale şi comerciale,
piaţa internă, competitivitate,mediul de afaceri;
- Consiliul interministerial pentru administraţie şi funcţie publică, descentralizare,
comunităţi locale;
- Consiliul interministerial pentru afaceri sociale, sănătate, protecţia consumatorului;
- Consiliul interministerial pentru educaţie, cultură, cercetare, tineret, sport şi
minorităţi;
- Consiliul interministerial pentru agricultură, dezvoltare rurală şi mediu;
- Consiliul interministerial pentru dezvoltare regională ,infrastructură, amenajarea
teritoriului şi turism;
- Consiliul interministerial pentru situaţii de criză;
- Consiliul de planificare strategică.
Acestea îndeplinesc următoarele atribuţii principale:
-soluţionează problemele specifice din domeniile majore pe care le gestionează;
-asigură coerenţa fundamentării şi implementării politicilor guvernamentale din
domeniul respectiv;
- asigură comunicarea interministerială din domeniul respectiv, precum şi armonizarea
punctelor de vedere;
- formează grupuri de lucru interministeriale pentru soluţionarea problemelor
punctuale cu caracter multisectorial;
- propun constituirea, conform prevederilor legale, de comisii interministeriale pentru
gestionarea unei anume problematici;
- coordonează monitorizarea implementării politicilor promovate;
- elaborează rapoarte periodice;
- monitorizează activitatea comisiilor interministeriale şi a grupurilor de lucru din
subordine.
 ponderea excesivă a serviciilor cu caracter funcţional , care asigură
buna funcţionare a serviciilor care desfăşoară activitatea de bază ( de personal , finnaciar-
contabil , administrativ ). Aceasta poate conduce la disfuncţionalităţi precum excesiva
birocratizare a activităţilor, apariţia unor conflicte şi tensini între unităţile verticale şi unităţile
însărcinate cu gestiunea acestor servicii cu caracter funcţional, pierderea de către unităţile
verticale a capacităţii de decizie şi a autonomiei de gestiune în ceea ce priveşte activităţile
care le sunt proprii şi care sunt foarte condiţionate de către aceste servicii funcţionale.

14
Conducerea consiliilor interministeriale este asigurată, după caz, de primul-ministru, miniştrii de stat, respectiv
miniştrii de resort.
Consiliile interministeriale se reunesc în şedinţe ordinare lunare sau, ori de câte ori este necesar, în
şedinţe extraordinare, la solicitarea oricărui membru. Fiecare membru al consiliului interministerial are dreptul
să introducă o problemă pe agenda întâlnirii ordinare sau extraordinare.
Deciziile consiliilor interministeriale se iau în unanimitate. În cazul în care nu se ajunge la unanimitate
în luarea unei decizii, se vor propune alternative, decizia finală amânându-se pentru şedinţa următoare. Luarea
unei decizii nu poate fi amânată de mai mult de două ori, în caz contrar decizia finală urmând a fi luată în prima
şedinţă a Guvernului, pe baza alternativelor menţionate.
 1.3.2 Celelalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate

1.3.2.1 Organele subordonate Guvernului sau ministerelor

Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate

în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.
Aceste organe ale administraţiei publice centrale de specialitate poartă diferite denumiri:
agenţii, instituţii, comisii, oficii, secretariate, birouri, departamente, comitete, administraţii sau
autorităţi.
Conducătorii acestor organe sunt secretari de stat şi au diferite titulaturi: preşedinţi,
directori generali, şefi de oficiu. Aceştia nu sunt membri ai Guvernului, ei sunt numiţi şi eliberaţi
din aceste funcţii prin decizia primului-ministru. Statutul lor juridic este asemănător cu cel al
conducătorilor compartimentelor din aparatul propriu al Guvernului – nu răspund nici juridic şi
nici politic ca miniştrii, dar sunt supuşi fluctuaţiilor politice, schimbărilor şi remanierilor
guvernamentale. Ei au competenţa de a emite ordine şi instrucţiuni.
Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea acestor autorităţi sunt stabilite prin hotărâri ale
Guvernului.

Institutii publice si Alte organe centrale de specialitate aflate sub coordonarea

Primului-ministru si sub finantarea SGG

 Exceptie : Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale,

instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea
Departamentului pentru Relaţii Interetnice, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.ispmn.gov.ro

 Agenţia Naţională Anti-Doping, instituţie publică cu personalitate juridică, în

subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al
Guvernului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.anad.gov.ro

 Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, instituţie publică cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului
prin Secretariatul General al Guvernului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.anmcs.gov.ro

 Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, organ de specialitate al administraţiei publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-
ministrului prin Secretariatul General al Guvernului, cu finanțare prin bugetul SGG.
 www.onjn.gov.ro

 Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“,

instituţie publică cu personalitate juridică, în coordonarea prim-ministrului prin
Secretariatul General al Guvernului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.inshr-ew.ro

 Centrul Naţional de Cultură al Romilor Romano-Kher, instituţie publică cu

personalitate juridică, în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Romi, cu finanțare prin
bugetul SGG.

www.romanikultura.ro

 Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc,

instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea
prim-ministrului prin Secretariatul General al Guvernului, cu finanțare prin bugetul
SGG..

www.iiccmer.ro

 Laboratorul de Control Doping, instituţie publică cu personalitate juridică, în

subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin Secretariatul General al
Guvernului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.lcd.gov.ro

 Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea

Neagră, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.acropo.gov.ro

 Comisia Nationala de Strategie si Prognoza, organ de specialitate al administratiei

publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Secretariatului General al
Guvernului si coordonarea prim-ministrului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.cnp.ro

 Autoritatea Naţională pentru Formare Profesională Iniţială în Sistem Dual din

România, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în
coordonarea prim-ministrului, cu finanțare prin bugetul SGG.

www.anfpisdr.gov.ro

Instituțiile publice și organele de specialitate ale administrației publice centrale

coordonate de Prim-ministru, prin Cancelaria Prim-ministrului
  Institutul Naţional de Statistică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale,
cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Prim-ministrului,
prin Cancelaria Prim-ministrului. www.insse.ro

 Agenţia Naţională pentru Romi, organ de specialitate al administraţiei publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Prim-
ministrului, prin Cancelaria Prim-ministrului.www.anr.gov.ro

 Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, organ de specialitate al administraţiei

publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea
Prim-ministrului, prin Cancelaria Prim-ministrului.www.namr.ro

 Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, instituţie publică de interes

naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Prim-
ministrului, prin Cancelaria Prim-ministrului.www.cncan.gov.ro

 Secretariatul de Stat pentru Culte, organ de specialitate al administraţiei publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea Prim-
ministrului, prin Cancelaria Prim-ministrului.www.culte.gov.ro

 Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și
în coordonarea Prim-ministrului. www.onpcsb.ro

Activităţile acestor instituţii şi organe de specialitate al administraţiei publice centrale

pot fi trecute, prin decizie a primului-ministru, în coordonarea miniştrilor de stat, a miniştrilor
sau miniştrilor delegaţi.

1.3.2.2 Autorităţile administrative autonome

Potrivit dispoziţiilor constituţionale, administraţia centrală de specialitate se realizează

nu numai de către ministere şi alte organe de specialitate din subordinea Guvernului şi a
ministerelor, ci şi de către „autorităţi administrative autonome“ .
Prin natura lor juridică şi a activităţilor pe care le desfăşoară, aceste autorităţi nu se pot
subordona Guvernului, ministerelor sau altor organe centrale. Ele se înfiinţează prin lege
organică, cum sunt: Consiliul Naţional al Cinematografiei, Consiliul Naţional al
Audiovizualului, Banca Naţională, Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii
Statului , Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare etc.
Este vorba despre un ansamblu eterogen de organizaţii, care dispun de o anumită
neutralitate respectată de sfera politică şi de partide pentru a-şi putea îndeplini misiunile care le-
au fost atribuite de o manieră independentă. Ele se disting însă de acele servicii administrative
aflate în slujba unor organe constituţionale ( denumite în literatura de specialitate drept
administraţie de sprijin sau de susţinere) care deţin o anumite neutralitate mai mare sau mai mică
faţă de Administraţia Statului , dar nu dispun de o adevărată neutralitate politică.15 În timp ce
administraţiile aflate în slujba unor organe Constituţionale ( Preşedintele, Parlamentul, Curtea
Constituţională , Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ) au o independenţă
recunoscută de către Constituţie, autorităţilor administrative autonome le este recunoscută
independenţa prin legi organice, care le definesc şi garantează această autonomie.
Aşadar , deşi este dificil să delimităm autorităţile administrative autonome, putem încerca
să le definim drept un ansamblu eterogen de organizaţii administrative aflate în cadrul puterii
executive , dar articulate mai mult sau mai puţin cu aceasta , cu scopul de a neutraliza din punct
de vedere politic anumite funcţii care realizau în sectoare mai sensibile de intervenţie publică şi
care, în mod tradiţional, erau îndeplinite printr-o mai slabă dependenţă faţă de Guvern.
Prin natura lor juridică şi a activităţilor specifice pe care le realizează, sunt autorităţi
administrative şi se află în raporturi juridice cu puterea legislativă – Parlamentul – şi cu cea
executivă – Guvernul.
Conducătorii acestor autorităţi publice autonome poartă denumirea de preşedinţi. În
exercitarea atribuţiilor ce le revin, ei pot emite ordine sau instrucţiuni.

15
Sala Arquer , J.M- Estado neutral. Contribucion al estudio de las Administraciones indepiendentes , Revista
Espanola de Derecho Administratvo, nr.42, 1984
 1.1.3 Administraţia Prezidenţială

 Rol. Pentru exercitarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt

stabilite prin Constituţia României şi alte legi, s-a organizat şi funcţionează Administraţia
Prezidenţială1, care este o instituţie publică cu personalitate juridică.
Prin administraţie prezidenţială se înţeleg serviciile publice aflate la dispoziţia
preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.

Compartimentele şi funcţiile din structura Administraţiei Prezidenţiale, organizarea,

funcţionarea şi atribuţiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Administraţiei Prezidenţiale, care se aprobă de către preşedintele României.

Numărul maxim de posturi ale Administraţiei Prezidenţiale este de 260.

 Personalul Administraţiei Prezidenţiale este alcătuit din:

▪ persoane detaşate, la cererea Preşedintelui României, din ministere şi alte
autorităţi publice;
▪ persoane încadrate direct pe posturile sau funcţiile pe care urmează să le
îndeplinească.
Personalul poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de către
preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin
Regulamentul de organizare şi funcţionare. Retragerea încrederii are ca efect revocarea
încadrării, precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea
contractului de muncă, după caz.

 Funcţiile de conducere specifice din cadrul Administraţiei Prezidenţiale sunt

următoarele:

▪ consilier prezidenţial cu rang de ministru; 2

▪ consilier de stat cu rang de secretar de stat.

Numirea sau eliberarea din funcţie a consilierilor prezidenţiali se face de către

preşedintele României.

1
OUG nr. 1/4 ianuarie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1994 privind organizarea şi
funcţionarea Preşedinţiei României, publicată în M.O. nr. 12/10.01.2001.
2
De exemplu: consilierul prezidenţial pentru apărare şi siguranţă naţională este membru în Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării.
  Administraţia Prezidenţială stabileşte relaţii de colaborare cu autorităţile publice
şi primeşte sprijinul acestora în vederea înfăptuirii prerogativelor şi exercitării competenţelor
ce revin Preşedintelui României.

 Finanţarea cheltuielilor de funcţionare a Administraţiei Prezidenţiale se asigură de

la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare, realizate, administrate şi contabilizate
potrivit legii.

 Structura organizatorică a Administraţiei Prezidenţiale se prezintă astfel:

1. Departamentul Securităţii Naţionale
2. Departamentul de Politica externa
3. Departamentul Afaceri europene
4. Departamentul Legislativ
5. Departamentul pentru Relaţia cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă
6. Departamentul Politica interna;
7. Departamentul de reforma institutionala si constitutionala
8. Departamentul Cultura , culte si minoritati nationale;
9. Departamentul Politici Economice şi Sociale
10. Departamentul Comunicare Publică;
11. Departamentul Sănătate Publică
12. Departamentul de Educaţie şi Cercetare
13. Departamentul pentru Relatia cu românii dinafara granitelor
14. Secretariatul general
15. Cabinetul Presedintelui
16. Cancelaria ordinelor;
17. Departamentul de Protocol;

Departamentul Securităţii Naționale reprezintă structura specializată din cadrul Administraţiei

Prezidenţiale, destinată asigurării îndeplinirii de către Preşedintele României a atribuţiilor
conferite de Constituţie în domeniile apărării ţării şi securităţii naţionale.
Principala responsabilitate a Departamentului constă în asigurarea suportului decizional și a
expertizei necesare Președintelui României pentru elaborarea Strategiei Naţionale de Apărare a
Țării, coordonarea procesului de implementare a acesteia și evaluarea rezultatelor, activități
desfășurate în strânsă colaborare cu celelalte structuri de specialitate din cadrul Administraţiei
Prezidenţiale, cu ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării ţării şi securităţii
naţionale precum și cu organizaţiile internaţionale, organizaţiile nonguvernamentale, mediul
academic, institute şi experţi din ţară şi din străinătate. De asemenea, Departamentul prezintă
Preşedintelui României propuneri destinate coordonării unitare a activităţilor care privesc apărarea
ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea
colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a
păcii.
O componentă importantă a activităților Departamentului o reprezintă informarea Președintelui
României cu privire la principalele activităţi care se desfăşoară în cadrul ministerelor şi
instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale, precum și formularea
propunerilor privind măsurile necesare pentru perfecţionarea cooperării acestora, în scopul
îndeplinirii misiunilor comune.
În plan extern, Departamentul analizează dinamica din sfera securităţii. În domeniul
managementului crizelor, DSN asigură cadrul tehnic de lucru necesar Preşedintelui României
pentru gestionarea crizelor de securitate. Departamentul propune Preşedintelui României măsuri
în sprijinul gestiunii crizelor sectoriale şi a urgenţelor civile, preluarea controlului asupra gestiunii
unora dintre acestea, instituirea stării de urgenţă sau stării de asediu, declararea mobilizării
generale sau a stării de război.
În cadrul procesului legislativ, la nivelul Departamentului Securităţii Naţionale sunt formulate
propuneri privind acordarea avizelor de către CSAT pentru proiectele de acte normative inițiate de
Guvern, care reglementează activităţile privind apărarea ţării şi securitatea naţională. De
asemenea, Departamentul evaluează actele normative care reglementează probleme din aceste
domenii și urmează să fie promulgate de Preşedinte, prezentând propuneri în acest sens.
Secretariat CSAT
Directorul Oficiului Informațiilor Integrate
Compartimentul pentru Probleme de Apărare

Departamentul Politică Externă este structura din cadrul Administrației Prezidențiale care
coordonează domeniul politicii externe din perspectiva atribuţiilor constituţionale ale
Preşedintelui României. Prin colaborarea strânsă cu instituţiile guvernamentale şi alte instituţii
publice, cu instituţiile academice şi ONG-uri cu preocupări în materie de relaţii externe, acest
departament contribuie la elaborarea şi fundamentarea profilului strategic şi demersurilor de
politică externă ale României. Departamentul urmărește implementarea angajamentelor asumate
de România în relația cu instituțiile internaționale și cu statele cu care are relații de cooperare.
Departamentul stabilește contacte și cooperează cu instituțiile omoloage din structurile
administrative similare din alte state, cu reprezentanţele diplomatice ale acestora în România.
Stabileşte calendarul vizitelor externe ale şefului statului, al vizitelor în România la nivel de şef de
stat, întâlnirile Președintelui României cu alte personalități străine și participările la reuniunile
multilaterale. Echipa departamentului asigură pregătirea pe fond a acestora. Tot această echipă
monitorizează și analizează evoluțiile și evenimentele pe plan internațional, informându-l constant
pe șeful statului și formulând propuneri de acțiune. Departamentul poate propune, de asemenea,
organizarea unor dezbateri și a unor evenimente cu caracter public care să contribuie la
înțelegerea domeniului relațiilor internaționale și, în special, a rolului României în plan
internațional.

Departamentul Afaceri Europene este structura din cadrul Instituţiei Preşedintelui care asigură
îndeplinirea atribuţiilor ce revin şefului statului prin Constituţie în domeniul afacerilor europene.
Menţionăm că acest domeniu cuprinde toate ariile politice de competenţă ale Uniunii Europene,
după cum sunt definite în cadrul Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind
Funcţionarea Uniunii Europene. Altfel spus, departamentul coordonează la nivelul Administraţiei
Prezidenţiale acţiunile din domeniul politicilor europene.
Între principalele atribuţii ale acestui departament se află pregătirea participării Preşedintelui
României la reuniunile Consiliului European, reuniuni ce se desfăşoară la nivel de şef de stat sau
de guvern. Consiliul European defineşte priorităţile construcţiei europene şi indică direcţiile pe
care trebuie să le urmeze politicile europene.
De asemenea, Departamentul Afaceri Europene cooperează cu autorităţile administraţiei centrale
cu atribuţii în materia politicilor europene în vederea definirii poziţiilor României pe teme
europene de importanţă majoră. Este foarte importantă o bună cooperare a Instituţiei Preşedintelui
cu instituţiile Uniunii Europene, şi, în acest sens, departamentul se implică prin organizarea de
vizite sau evenimente tematice.
Punem accentul pe cooperarea cu organizaţiile non-guvernamentale, instituţiile de învăţământ
superior şi institutele implicate în problematica afacerilor europene, şi, astfel, asigurăm prin
intermediul acestui departament interfaţa de comunicare a Preşedintelui României cu acestea.
În acelaşi timp, un rol important în activitatea departamentului îl are asigurarea monitorizării şi
informării corespunzătoare a şefului statului privind modul de implementare a politicilor şi
strategiilor europene în România, inclusiv a respectării obligaţiilor din Tratatul de Aderare.
Departamentul Legislativ este structura din cadrul Administrației Prezidențiale care asigură
elaborarea documentelor şi demararea procedurilor necesare pentru îndeplinirea de către
Preşedintele României a prerogativelor constituţionale în materie.
Departamentul analizează legile înaintate spre promulgare, solicită puncte de vedere de la alte
departamente şi semnalează aspecte deosebite apărute în desfășurarea procesului legislativ în
Parlament. De asemenea, departamentul are ca atribuție întocmirea cererii de reexaminare, sau
după caz, a sesizării de neconstituționalitate a legilor.
Prin activitatea desfășurată, departamentul urmărește desfășurarea procedurii de reexaminare a
proiectelor de lege în Parlament şi îi prezintă, după caz, Președintelui României proiectul de
decret pentru promulgare.
Principalele responsabilităţi ale departamentului constau în asigurarea suportului juridic în
vederea îndeplinirii de către Președintele României a prerogativelor constituționale referitoare la:
revizuirea Constituției, numirea, revocarea sau eliberarea din funcții publice, grațierea, dizolvarea
Parlamentului, încheierea tratatelor internaţionale şi trimiterea lor spre ratificare, reprezentarea
Preşedintelui României în cauzele aflate pe rolul Curţii Constituţionale.
Departamentul dezvoltă şi menține relații funcționale cu instituţii publice şi organizații
profesionale din domeniul juridic, atât intern, cât şi internațional şi asigură transparenţă sporită în
exercitarea atribuţiilor.

Departamentul Relații cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă este structura din cadrul
Instituției Președintelui care administrează relația cu autoritățile statului, centrale sau locale
(Parlament, Guvern, autorități locale) și întreține dialogul cu societatea civilă. Acest departament
are în subordinea sa Compartimentul Probleme Cetăţeneşti, cu sarcina de a administra problemele
cetățenești, o activitate foarte importantă în relația Președintelui cu românii. Aici, la acest
compartiment, se primesc anual zeci de mii de petiții din partea oamenilor, memorii sau cereri de
grațiere. Tot aici, în numele Președintelui, se acordă audiențe celor interesați.
Departamentul cooperează cu autoritățile publice și organizațiile societății civile pentru a susține o
așa-numită platformă de dialog, o sursă importantă de expertiză pentru Președinte în deciziile sale.
Colaborarea cu instituțiile statului și ONG-uri este vitală în înțelegerea problemelor societății, iar
pentru definirea și înțelegerea acestei relații, departamentul poate organiza diferite dezbateri,
întâlniri sau conferințe, dar poate contribui și la studii de impact referitoare la teme majore care
preocupă viața românilor. Aria de interes a ONG-urilor cu care intră în contact Departamentul
este una foarte diversă, de la organizații ale aleșilor locali, la cele de tineret ori ale persoanelor cu
dizabilități, vârstnici, asociații profesionale ori de profesii liberale etc. În sfera de activitate a
Departamentului intră de asemenea problemele sportului, dar și promovarea și susținerea
evenimentelor sportive.
Compartimentul Probleme Cetăţeneşti

Departamentul Politică Internă este structura din cadrul Administrației Prezidențiale care
elaborează analize, sinteze şi prognoze despre structura sistemului politic și dinamica vieții
politice interne din țara noastră (cadru legal, structuri instituționale, proces decizional, politici
publice, personal politic etc.).
Departamentul formulează recomandări pentru activitatea și pozițiile publice ale Președintelui
României, în exerciţiul prerogativelor sale constituționale pe zona de politică internă: veghere la
respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, mediere între puterile
statului, precum și între stat şi societate. În acest sens, este analizată permanent activitatea
principalelor instituții publice, a partidelor politice, a organizațiilor non-guvernamentale, fiind
recomandate direcţii de acţiune pentru Preşedintele României cu privire la toate aceste aspecte.
Departamentul menține și dezvoltă comunicarea Președintelui României și a Administrației
Prezidențiale cu Guvernul și Parlamentul României, cu partidele politice parlamentare și non-
parlamentare. Un exemplu în acest sens este organizarea consultărilor cu partidele politice
parlamentare.
În mod egal, departamentul este un partener de dialog pentru societatea civilă, cooperând cu
organizații non-guvernamentale și grupuri de experți din domeniul civic, politic sau juridic pentru
fundamentarea recomandărilor și punctelor de vedere transmise șefului statului. De asemenea,
activitatea departamentului vizează întărirea parteneriatului Preşedintelui României cu instituţiile
statului şi cu societatea civilă.
În exercitarea atribuțiilor sale, departamentul urmărește obiective precum: consolidare
democratică; bună guvernare; transparenţă şi date deschise; modernizarea și descentralizarea
administraţiei publice; depolitizarea și profesionalizarea funcției publice; reforma clasei politice, a
partidelor și reforma electorală; participare civică și politică.
Departamentul Reformă Instituţională şi Constituţională este structura din cadrul
Administraţiei Prezidenţiale care asigură îndeplinirea de către Preşedintele României a atribuțiilor
care îi revin cu privire la revizuirea Constituţiei şi monitorizarea din punct de vedere juridic a
evoluţiilor instituţionale din sistemul autorităților statului român.
Departamentul elaborează documente, studii şi analize cu privire la evoluțiile normative și
instituționale din sistemul autorităților publice ale statului român, precum și cu privire la cele
similare din dreptul străin necesare pentru informarea Președintelui României și sprijinirea
procesului decizional din cadrul Administrației Prezidențiale. Totodată, în cadrul acestui
departament se formulează puncte de vedere cu privire la revizuirea Constituției, promulgarea,
reexaminarea şi controlul de constituţionalitate a legilor, consultarea cetăţenilor prin referendum,
transmiterea de mesaje Parlamentului, precum şi sesizarea Curţii Constituţionale atunci când apar
conflicte juridice de natură constituţională. Nu în ultimul rând, Departamentul păstrează şi
dezvoltă relaţii cu instituţii şi organizaţii profesionale din domeniul juridic.

Departamentul Politici Economice și Sociale întocmește analize, sinteze și prezintă argumente în

vederea fundamentării pozițiilor și deciziilor Președintelui României cu privire la politicile
publice din domeniul economic și social. De asemenea, Departamentul Politici Economice și
Sociale analizează evoluția mediului de afaceri, prin studii de specialitate și interacțiune directă cu
reprezentanții mediului de afaceri, în vederea cunoașterii și înțelegerii cât mai bune a evoluțiilor și
problemelor cu care întreprinzătorii se confruntă.
Prin activitatea desfășurată, Departamentul Politici Economice și Sociale asigură informarea
Președintelui României cu privire la evoluțiile economice naționale și internaționale, prin
realizarea de rapoarte, sinteze și analize complexe, care fundamentează opinii, propuneri și puncte
de vedere pe diferite subiecte economice și sociale. De asemenea, în funcție de oportunitate,
Departamentul reprezintă Președintele României la evenimente specifice domeniului de activitate
(dezbateri, forumuri, conferințe etc.) și organizează întâlniri ale Președintelui României cu mediul
de afaceri și cu instituțiile din domeniul economic.
În cadrul Departamentului, sunt elaborate și fundamentate anumite propuneri privind poziția
Președintelui României în legătură cu politicile publice, sau cu alte evenimente, demersuri și
subiecte cu impact asupra bunăstării economice și sociale.
Compartimentul Mediu de Afaceri
Departamentul Cultură, Culte şi Minorități Naționale este structura Administraţiei
Prezidenţiale care fundamentează acţiunea politică a Preşedintelui în vederea asigurării dreptului
constituţional la identitate, de acces la cultură şi de dezvoltarea spirituală neîngrădită. Preşedintele
recunoaşte valorile culturii naţionale şi diversitatea expresiilor sale ca sursă a demnităţii naţionale,
coeziunii sociale şi dezvoltării durabile.
Departamentul Cultură, Culte şi Minorități Naționale urmăreşte buna funcţionare a instituţiilor
publice responsabile de conservarea valorilor culturii naţionale și ocrotirea moştenirii culturale a
minorităţilor, expresie a libertăţii şi exemplu al dialogului dintre culturi.
O sarcină specifică a Departamentului este aceea de a fundamenta acţiunea politică a Preşedintelui
în relaţia sa cu toate cultele religioase, în respectul libertăţilor constituţionale fundamentale şi cu
recunoaşterea şi potenţarea rolului acestora în dezvoltarea socială a României.
Departamentul Cultură, Culte şi Minorități Naționale este structura de specialitate a Administraţiei
Prezidenţiale care se ocupă de configurarea cadrului de participare a Preşedintelui României la
manifestările, acțiunile şi proiectele de aniversare a Centenarului României (1918 – 2018) şi
sfârşitului Primului Război Mondial.

Departamentul Sănătate Publică este structura din cadrul Instituţiei Preşedintelui care
contribuie la realizarea funcţiei de mediere între factorii de decizie din domeniul sănătăţii publice
şi societate. Acest departament analizează funcţionalitatea sistemului sanitar românesc,
monitorizează şi evaluează strategia de sănătate publică, prezentând Preşedintelui propuneri
pentru optimizarea implementării strategiei naţionale în domeniul sănătăţii publice, organizând
grupuri de lucru sau comisii speciale de analiză precum şi dezbateri, mese rotunde şi conferinţe pe
teme legate de sănătatea publică.
Conform Programului Prezidenţial, România are nevoie de punerea în aplicare cât mai rapidă a
unei strategii naționale de sănătate care să privească investiția în sănătate ca pe o investiție în
viitor, în vigoarea, energia și, implicit, prosperitatea națiunii. De aceea, Departamentul Sănătate
Publică îşi propune crearea unui amplu proiect național de educație în scopul prevenției, care să
aducă la un loc reprezentanții autorităților cu responsabilități conexe din domeniile sănătății,
muncii și protecției sociale, alimentației, educației, ai organizațiilor nonguvernamentale specifice
şi ai asociațiilor profesionale ale personalului medical.
Prin urmare, Departamentul asigură menţinerea relaţiilor de colaborare instituţională cu alte
instituţii publice, organizaţii profesionale din domeniul sănătăţii publice şi reprezentanţi ai
societăţii civile şi cooperează cu Guvernul României şi cu celelalte departamente din cadrul
Administraţiei Prezidenţiale pentru îndeplinirea obiectivelor prioritare ale politicii din domeniul
sănătăţii.

Departamentul Educație și Cercetare (DEC) din cadrul Administraţiei Prezidenţiale facilitează

consultarea, dialogul şi medierea între autoritățile statului cu atribuţii în educație și cercetare și
instituțiile de învățământ preuniversitar și superior, institutele de cercetare, structurile societății
civile care au activitate în domeniu, experți, cercetătorii români din țară și străinătate, mediul
privat și alte părți interesate.
Totodată, acest Departament asigură o comunicare eficientă cu cetățenii interesați de problematica
educației și cercetării şi derulează consultări şi analize cu privire la ariile de interes
relevante. DEC colaborează strâns cu celelalte departamente ale Administraţiei Prezidenţiale
pentru corelarea sistemului de educaţie şi cercetare cu nevoile şi priorităţile din spaţiul social şi
economic românesc.
Scopul structurii este acela de a contribui, respectând prerogativele constituționale, la
consolidarea unei abordări coerente, pe termen lung, consensuale și strategice în învățământul
preuniversitar, terțiar, precum şi în cercetare.

Departamentul pentru Relația cu Românii din Afara Granițelor este structura din cadrul
Administraţiei Prezidenţiale care asigură relaţia Preşedintelui României cu românii de peste
hotare şi comunităţile din cadrul cărora aceştia fac parte.
Departamentul are ca atribuţii principale colaborarea cu instituţiile statului român din domeniu şi
cu reprezentanţii românilor de pretutindeni, elaborarea de documente specifice, organizarea de
acţiuni dedicate comunităţilor de români, relaţionarea cu aceştia, precum şi reprezentarea
Președintelui la diverse evenimente. În vederea îndeplinirii acestor atribuţii, Departamentul
realizează acţiuni pregătitoare cu scopul planificării, organizării şi desfășurării activităţilor din
ţară şi din străinătate la care participă Preşedintele României şi care au ca temă dialogul cu
românii de pretutindeni.
Departamentul are ca obiectiv strategic asigurarea şi consolidarea relaţiei dintre Preşedintele
României şi românii din afara graniţelor ţării prin crearea unor mecanisme noi de dialog. În acest
sens, prezintă Preşedintelui României propuneri privind stabilirea şi îmbunătăţirea obiectivelor în
ceea ce priveşte strategia de urmat în vederea unei mai bune relaţionări cu românii de peste
hotare, prin intensificarea dialogului cu reprezentanţii acestora. De asemenea, preocuparea
principală a Departamentului vizează îmbunătățirea mecanismelor de reprezentare și consultare a
românilor din străinătate prin implicarea directă a acestora în definirea politicilor statului român.
Pentru a susţine cetăţenii români şi comunităţile din afara graniţelor, Departamentul îşi propune să
inițieze direcţiile de acţiune care să conducă la corecta implementare a principalelor angajamente
asumate public de către Preşedintele României. Din acest punct de vedere, Departamentul va
urmări realizarea tuturor demersurilor necesare pentru ca Administraţia Prezidenţială să fie un
integrator care să armonizeze eforturile tuturor actorilor implicaţi: instituţii ale statului şi cetăţeni
români.
În acest domeniu, dialogul dintre instituţii şi cetăţeni este deosebit de important, iar
complementaritatea politicilor statului şi nevoile reale decise în urma consultărilor permanente cu
cetăţenii trebuie să conducă la ceea ce toţi românii aşteaptă: o politică naţională pentru românii de
pretutindeni.
Departamentul Climă şi Sustenabilitate este structura Administraţiei Prezidenţiale care oferă
Preşedintelui României informaţii şi analize cu privire la evoluţiile naţionale şi internaţionale din
domeniul schimbărilor climatice şi sustenabilităţii.
Departamentul facilitează dialogul şi cooperarea Administraţiei Prezidenţiale cu instituţii publice,
organizaţii neguvernamentale, entităţi private, instituţii de învăţământ superior şi institute de
cercetare, active atât la nivel intern, cât şi internaţional, pentru a optimiza răspunsul României la
schimbările climatice şi a creşte vizibilitatea României ca actor implicat ȋn gestionarea
schimbărilor climatice. În acest sens, departamentul colaborează cu celelalte departamente de
specialitate ale instituţiei.
Printre atribuțiile principale ale Departamentului Climă și Sustenabilitate se află desfășurarea de
acțiuni și demersuri care să contribuie la consolidarea României ca actor internaţional şi lider
regional ȋn domeniul climei şi sustenabilităţii, precum și organizarea de evenimente şi acţiuni
naţionale şi internaţionale care se adresează schimbărilor climatice și tranziției energetice.
Totodată, Departamentul întreprinde demersuri ȋn vederea unei bune integrări şi consolidări a
prezenţei României ȋn structurile internaţionale emergente angajate în domeniul climei, energiei
sustenabile și tranziției energetice și facilitează dialogul în vederea corelării politicilor publice
interne din domeniul schimbărilor climatice cu angajamentele europene sau internaţionale, alte
strategii sau politici sectoriale.
Departamentul Climă și Sustenabilitate contribuie la dezvoltarea unor reţele de expertiză pe
probleme de guvernanţă a schimbărilor climatice, energiei regenerabile și sustenabilității reunind
experți din România și din afara ţării, inclusiv din diaspora românească.
Departamentul Comunicare Publică este structura Administrației Prezidențiale care
coordonează activitatea de comunicare a Președintelui României și a instituției prezidențiale.
În acest sens, Departamentul Comunicare Publică elaborează mesajele publice și redactează
comunicatele de presă, în colaborare cu departamentele de resort, face publice punctele de vedere
ale Președintelui sau ale Administrației Prezidențiale și analizează impactul și contextul mediatic
ale acțiunilor Președintelui României.
Departamentul Comunicare Publică monitorizează canalele de știri online și din audiovizual,
asigurând informarea internă cu privire la principalele știri și subiecte de interes mediatic.
De asemenea, Departamentul Comunicare Publică asigură relația cu presa, preia solicitările mass-
media, realizează acreditările de presă, administrează conținutul platformei online, cât și al
canalelor de comunicare în social media ale Președintelui.
Totodată, Departamentul Comunicare Publică propune elemente de strategie și program pentru
Președintele României și Administrația Prezidențială, colaborând cu celelalte structuri ale
Administrației Prezidențiale în vederea pregătirii aparițiilor publice ale Președintelui României.
Departamentul Comunicare Publică elaborează, împreună cu departamentele de resort, mesajele
publice transmise de către Purtătorul de cuvânt al Președintelui României.
Departamentul Comunicare Publică are în subordine Compartimentul Monitorizare și
Compartimentul Analiză și Mesaje Publice, cu atribuții specifice.
Compartimentul Analiză și Mesaje Publice
Compartimentul Monitorizare
Comunicate de presăo

Departamentul Protocol este structura Administraţiei Prezidenţiale abilitată să organizeze şi să

coordoneze activităţile oficiale ale Preşedintelui României, atât în ţară cât şi în străinătate. Prin
natura atribuţiilor, colaborează permanent cu structurile implicate, din cadrul Instituţiilor Statului
Român, în scopul unei aplicări corecte şi unitare a aspectelor de protocol şi ceremonial. De
asemenea, studiază uzanţele de ceremonial şi protocol din alte state şi elaborează propuneri de
perfecţionare a practicii de protocol în România. Protocolul are obligaţia de a se asigura de buna
şi corecta desfăşurare a activităților oficiale - interne şi externe, prin implementarea şi respectarea
normelor de protocol și prin coordonarea fiecărui element din program.
În cazul vizitelor externe ale Preşedintelui României, are obligaţia de a respecta uzanţele de
ceremonial şi protocol ale statului în care se desfăşoară vizita. Astfel, participă alături de omologi
 la pregătirea şi coordonarea în cele mai bune condiţii a vizitelor în străinătate ale Preşedintelui
României. Totodată, Departamentul Protocol este responsabil de organizarea vizitelor Şefilor de
Stat în ţara noastră, cât şi a altor Înalţi demnitari care sunt primiţi de către Preşedintele României,
prin elaborarea programului detaliat al vizitelor de stat sau oficiale, coordonând atent desfăşurarea
corectă a activităţilor.
Departamentul Protocol organizează ceremoniile oficiale aflate în atribuţia Constituţională a
Preşedintelui României, precum ceremonia depunerii jurământului de către membrii Guvernului,
ai Curţii Constituţionale, ai Curţii Supreme de Justiţie, de alţi înalţi funcţionari ai Statului român,
ceremonialul privind înmânarea de către şeful statului a decoraţiilor şi titlurilor de onoare -
conferite unor personalităţi române şi străine. De asemenea, participă la organizarea
ceremonialelor militare cu prilejul sărbătorilor naţionale şi de comemorare a unor evenimentelor
importante ale Statului român, ceremoniale de depunere a coroanelor de flori de către Şeful
Statului sau în numele acestuia. Totodată, organizează Recepţiile oferite de Preşedintele României
cu prilejul Zilei Naţionale, Zilei Europei sau alte ocazii marcante.

Secretariatul General este departamentul condus de ordonatorul principal de credite al

Administraţiei Prezidenţiale, având responsabilitatea administrării patrimoniului şi gestionării
resurselor financiare, materiale şi umane ale instituţiei, cu următoarele atribuţii principale:
• Administrează patrimoniul şi gestionează resursele financiare, materiale şi umane ale instituţiei
prezidenţiale, în vederea asigurării bunei funcţionări şi organizări a serviciilor din subordinea
Preşedintelui României, în conformitate cu proiectele, priorităţile şi agenda acestuia;
• Reprezintă instituţia prezidenţială în relaţiile cu instituţiile centrale şi locale ale puterii de stat,
Guvernul României, ministere şi alte instituţii în probleme de specialitate;
• Coordonează activităţile de reprezentare în instanţă a Preşedintelui României şi a Administraţiei
Prezidenţiale;
• Supune aprobării Preşedintelui României proiectele de regulamente (Regulamentul de Organizare
şi Funcţionare şi Regulamentul Intern) şi norme interne şi asigură respectarea acestora de către
personalul Administraţiei Prezidenţiale;
• Organizează şi coordonează sistemul de management al securității informațiilor și activitățile din
domeniul protecţiei informaţiilor clasificate, la nivelul Administraţiei Prezidenţiale;
• Asigură şi îmbunătăţeşte permanent sistemul de control intern la nivelul instituţiei prezidenţiale,
în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Cabinetul Preşedintelui gestionează activităţile ce ţin de buna funcţionare a biroului

Preşedintelui României. Astfel, Cabinetul elaborează și coordonează agenda de lucru a
Președintelui Klaus Iohannis, în colaborare cu departamentele și compartimentele instituției
prezidențiale, asigurând legătura cu instituţiile statului și alte entități publice și private, în vederea
rezolvării tuturor solicitărilor adresate acestuia. Aici se primeşte, se înregistrează şi se repartizează
corespondenţa şi documentele transmise Preşedintelui României.
Cabinetul de lucru al Preşedintelui comunică programul Preşedintelui României departamentelor
şi compartimentelor implicate în desfăşurarea evenimentelor cuprinse în agenda prezidenţială,
aflându-se în permanentă legătură cu acestea în vederea bunei desfăşurări a tuturor activităţilor la
care participă Preşedintele.
De asemenea, Cabinetul întocmeşte şi redactează adresele, documentele şi corespondenţa specială
a Preşedintelui României.

Cancelaria Ordinelor este structura din cadrul Administraţiei Prezidenţiale care răspunde în
principal de îndeplinirea atribuţiei constituţionale a Preşedintelui României de a conferi decoraţii
şi titluri (art. 94 din Constituţia României, republicată).
Înfiinţarea şi atribuţiile Cancelariei Ordinelor sunt stabilite prin Legea nr. 29/2000 privind
sistemul naţional de decoraţii al României. Cadrul juridic care reglementează decoraţiile
româneşti cuprinde nu mai puţin de 32 de legi, însoţite de regulamente specifice privind
descrierea şi acordarea fiecărei decoraţii în parte.
În principal, Cancelaria Ordinelor are rolul de a asigura punerea în aplicare a prevederilor legale
privind acordarea decoraţiilor către persoane fizice (cetăţeni români şi străini) sau juridice, iar
aceasta se realizează printr-o paletă foarte diversă de activităţi, de la elaborarea proiecţiei bugetare
pentru acoperirea necesarului de decoraţii, supunerea spre aprobare Preşedintelui României a cotei
anuale de decoraţii pe tipuri, grade sau clase, avizarea propunerilor de decorare şi încadrarea
legală, până la elaborarea decretelor prin care sunt conferite decoraţiile. Totodată, Cancelaria
Ordinelor gestionează baza de date cuprinzând persoanele decorate, colaborează cu Consiliile de
Onoare ale fiecărui ordin în vederea desfăşurării activităţii acestora şi relaţionează cu alte instituţii
sau cu diverse categorii de petiţionari, în ceea ce priveşte domeniul său de activitate. Trebuie
menţionat, de asemenea, că în cadrul contactelor bilaterale la nivel de şefi de stat, care implică
schimburi de decoraţii,
Cancelaria Ordinelor asigură expertiza necesară, punând la dispoziţia Preşedintelui României –
dar şi altor instituţii interesate - documentări referitoare la decoraţiile româneşti şi străine.
Tot Cancelaria Ordinelor gestionează evidenţa Decretelor şi Deciziilor emise de Preşedintele
României şi transmiterea acestora instituţiilor în drept, precum şi evidenţa declaraţiilor de avere,
interese şi incompatibilităţi pentru Preşedintele României, consilierii prezidenţiali şi consilierii de
stat, conform legilor 161/2003, 144/2007 şi 176/2010.
În acelaşi timp, Cancelaria Ordinelor răspunde de Arhiva documentelor din cadrul Administraţiei
Prezidenţiale, atribuţie care presupune, printre altele, urmărirea respectării prevederilor legale
privind evidenţa, regimul şi arhivarea acestora, întocmirea Nomenclatorului Arhivistic al
Administraţiei Prezidenţiale, asigurarea menţinerii integrităţii fizice a documentelor din arhivă
etc.
turiDeclarații Purtător de cuvânt
 Administraţiile de susţinere a unor organe
constituţionale

Termenul de Administraţie de susţinere este puţin utilizat în doctrina juridică. 1 În

doctrina administrativă românească nu există evident acest termen , dar, în opinia noastră, l-
am considerat un termen potrivit pentru a descrie aceste organizaţii.
Administraţiile de susţinere au fost puţin tratate de către cei care s-au ocupat de studiul
de bază al structurilor administrative . Pentru a începe demersul nostru , este absolut necesar
să încercăm să definim obiectul nostru de studiu şi să încercăm să-i determinăm
caracteristicile care îl particularizează în raport cu restul organizaţiilor administraţiei publice.
Apoi ne vom ocupa de descrierea organelor constituţionale pe care le susţin acestea şi de
analizarea structurii organizatorice a acestor administraţii.

Prin Administraţie de susţinere sau de sprijin înţelegem acele structuri administrative care
servesc drept instrument al unor organe constituţionale 2 pentru a-şi putea duce la capăt
funcţiile care le-au fost atribuite prin Constituţie3.
În România , putem considera că în această categorie intră serviciile aflate la dispoziţia
următoarelor organe constituţionale : Preşedintele României, cele două Camere ale
Parlamentului ( Camera Deputaţilor şi Senatul ), Avocatul poporului , Consiliul Legislativ ,
Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Ministerul public, Curtea de Conturi, Consiliul economic şi social.

Administraţiile de susţinere sau de sprijin se deosebesc de administraţiile dependente de

Guvern prin faptul că ele nu se află înglobate într-o structură ierarhică , ci sunt servicii aflate
la dispoziţia unor organe constituţionale , având ca drept misiune specifică aceea de a le ajuta
să-şi îndeplinească misiunile politice care le-au fost încredinţate de Constituţie. Spre
deosebire de administraţia publică propriu - zisă, al cărei scop constă în satisfacerea
intereselor generale , administraţia de susţinere nu furnizează servicii cetăţenilor , ci pune la
dispoziţia organelor constituţionale o serie de mijloace şi resurse ( umane , materiale şi
financiare ) , pentru acestea să-şi poată îndeplini competenţele atribuite.
În plus toate aceste organe constituţionale au drept caracteristică autonomia , absolut
necesară pentru a-şi putea pune în aplicare funcţiile care sunt de o mare importanţă în cadrul
funcţionării sistemului politic. Obţinerea unei astfel de autonomii se poate asigura prin
intermediul creării unor organe administrative proprii , care nu depind unele de altele, adică
prin crearea unor administraţii neutre aflate în slujba lor.
Această autonomie se poate manifesta pe diferite nivele : legal, organic, funcţional şi
al finanţării.

1
Conceptul de Administraţie de susţinere sau de Sprijin este un termen utilizat o mică parte a doctrinei juridice
spaniole şi , în special de către D.Mariano Baena de Alcazar şi D. Jose V. Gomez Rivas. Alţi autori , precum
Santamaria Pastor, definesc aceste organizaţii drept organizaţii statale neadministrative. ( 1991,p.12)
2
Guvernul este şi el un organ constituţional , deşi administraţia sa nu poate fi înglobată în rândul Administraţiei
de susţinere.
3
Gema Pastor Albaladejo – Las administraciones mediales în Administraciones publicas espanolas , Mc Graw
Hill, pag. 202
 3.2.1 Consiliul suprem de apărare a ţării

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile

care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii
internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de
menţinere sau de restabilire a păcii.

c Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) este structura de lucru
permanentă destinată asigurării îndeplinirii sarcinilor ce revin Consiliului, potrivit Legii nr.
415/2002 privind organizarea şi funcţionarea acestuia.
Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este organul tehnic
specializat, încadrat cu personal militar detaşat de la instituţii cu atribuţii în domeniul
securităţii naţionale, care asigură legătura nemijlocită atât cu instituţiile militare din care
provin, cât şi cu celelalte structuri care au atribuţii în domeniul apărării, siguranţei
naţionale şi ordinii publice.
Principalele atribuţii ale Secretariatului CSAT sunt:
 Colaborează cu compartimentele de profil din instituţiile cu atribuţii în
domeniul securităţii naţionale pentru armonizarea şi coordonarea unitară a elaborării
documentelor prezentate Consiliului, pentru asigurarea legalităţii şi operativităţii în
exercitarea sarcinilor specifice;
 Expertizează datele, informările şi măsurile din domeniul apărării şi
securităţii naţionale elaborate de instituţiile componente ale sistemului naţional de apărare a
României, care urmează să fie analizate în şedinţele CSAT;
 Întocmeşte sinteze cu concluzii şi propuneri către preşedinte la documentele
primite de la ministere, instituţii, agenţii şi oficii guvernamentale cu atribuţii şi sarcini în
domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale, ce urmează să fie analizate în şedinţele CSAT;
 Consultă şi prezintă propuneri necesare avizării de către Consiliu a proiectelor
de acte normative iniţiate sau emise de către Guvern privind securitatea naţională,
organizarea generală a instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi
siguranţei naţionale sau cu incidenţă în acest domeniu, ce urmează a fi supuse, spre aprobare,
Parlamentului;
 Analizează proiectele acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniul
securităţii naţionale, ce se supun aprobării Consiliului;
 Coordonează activitatea Comisiei interdepartamentale pentru comunicaţii şi
tehnologiei informaţiei;
 Întocmeşte proiectul Programului anual de activitate al CSAT, pe baza
dispoziţiilor preşedintelui şi a propunerilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii
naţionale;
  Difuzează Programul anual de activitate, aprobat de către preşedintele
Consiliului, integral membrilor CSAT şi, în extras, instituţiilor cu răspunderi privind apărarea
ţării şi securitatea naţională;
 Redactează proiectul ordinii de zi pentru şedinţele ordinare şi extraordinare
ale Consiliului;
 Asigură buna desfăşurare a şedinţelor CSAT, îngrijindu-se de amenajarea sălii şi
condiţiile tehnice pentru înregistrarea discuţiilor purtate;
 Asigură înregistrarea pe suport magnetic a lucrărilor şedinţelor CSAT;
 Redactează hotărârile adoptate, le prezintă pentru a fi semnate de către
preşedintele Consiliului şi le expediază, integral sau în extras, la instituţiile responsabile cu
punerea lor în aplicare, iar cele pentru care se dispune altfel, le trimite, spre publicare, la
Monitorul Oficial;
 Întocmeşte rapoarte şi informări cu privire la stadiul îndeplinirii hotărârilor
adoptate şi a Programului anual de activitate care vor fi prezentate de secretarul
Consiliului în şedinţele ordinare, respectiv, în prima şedinţă din an;
 Elaborează, la sfârşitul fiecărui an sau ori de câte ori se solicită, rapoarte privind
activitatea desfăşurată de CSAT, care, după analizare în şedinţe, sunt prezentate
Parlamentului României;
 Întocmeşte şi actualizează permanent evidenţa hotărârilor adoptate de CSAT
şi a documentelor analizate în şedinţe.
 Prezintă propuneri pentru soluţionarea rapoartelor şi memo-riilor adresate
CSAT.

3.2.2 Curtea de Conturi4

Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra
modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public5. Ea prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale
bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.
Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi de către Parlament pentru un mandat de nouă ani, care
nu poate fi prelungit sau reînnoit. Ei sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi
inamovibili pe toată durata acestuia. Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii
de conturi din trei în trei ani.
Conducerea Curţii de Conturi se exercită de către plen , alcătuit din cei 18 consilieri de
conturi, de către comitetul de conducere, de preşedintele şi de vicepreşedintele acesteia.
Curtea de Conturi se compune din :
- Secţia de control financiar ulterior
- Secţia jurisdicţională
- Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi
- Camerele judeţene de Conturi şi a municipiului Bucureşti.

4
Este un organ constitutional prevazuta in art.140(1)
5
Legea 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi , republicată , modificată şi completata
prin Legea 77/2002 publicata in MO nr 104 din 7/02/2002
 Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat de plenul Curţii de Conturi
stabileşte atribuţiile şi regulile de procedură specifice activităţii Curţii de Conturi ,
organizarea şi funcţionare secţiilor , direcţiilor , serviciilor şi compartimentelor încadrate cu
personal de specialitate şi administrativ.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale , ea dispune de un Secretariat general, condus de

un secretar general, numit şi revocat din funcţie , potrivit legii , de către comitetul de
conducere. Secretariatul general asigură activitatea de logistică a acesteia, având în structura
sa direcţii , servicii , compartimente , care alcătuiesc Direcţia de gestionare a resurselor
financiare şi umane şi Direcţia tehnică pentru coordonarea logisticii.
Direcţia de gestionare a resurselor financiare şi umane este formată din :
- Compartimentul buget, financiar , salarizare
- Compartimentul contabilitate
- Compartimentul resurse umane
- Personalul cu activitate economico-financiară din teritoriu.

Direcţia tehnică pentru coordonarea logisticii este formată din :

- serviciul achiziţii publice , investiţii , aprovizionare
- Compartimentul de date şi arhivarea documentelor
- Compartimentul studii, documentare
- Compartimentul transporturi.
Personalul din cadrul Secretariatului general este alcătuit din funcţionari publici şi
personal contractual.
În subordinea directă a preşedintelui Curţii de Conturi îşi desfăşoară activitatea
următoarele structuri :
- compartimentul de Audit public intern
- compartimentul juridic
- compartimentul relaţii interne-externe, sesizări , protocol.

3.2.3 Consiliul Economic şi Social

Consiliul Economic şi Social este un organ consultativ al Parlamentului şi

Guvernului în domeniile de specialitate stabilite în legea sa de înfiinţare, organizare şi
funcţionare . ( art. 141 din Constituţie )
Consiliul Economic şi Social este o instituţie publică de interes naţional , tripartită ,
autonomă , constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional dintre patronat ,
sindicate şi guvern şi a climatului de stabilitate şi pace socială6.
El are rol consultativ în stabilirea strategiilor şi politicilor economice şi sociale, în
aplanarea stărilor conflictuale la nivel de ramură sau la nivel naţional apărute între partenerii
sociali , precum şi în realizarea , promovarea şi dezvoltarea dialogului social şi a solidarităţii
sociale.

6
Legea 109/1997 cu modificările ulterioare
 El este alcătuit şi funcţionează pe principiul tripartidismului , organele sale de
conducere şi cele de lucru având structură tripartită. Plenul său este alcătuit din 45 de
membrii ,câte 15 numiţi de către fiecare partener social.
În structura CES funcţionează Secretariatul Tehnic, care este aparatul de lucru
tehnico-administativ , format din 30 de persoane şi condus de către un Secretar general.
Secretariatul tehnic are următoarea structură :
- Biroul informatică
- Biroul de audit intern
- Unitatea de implementare a programelor
- Biroul de resurse umane
- Direcţia juridic-avizare
- Direcţia buget- finaţe , administrativ
- Direcţia relaţii internaţionale şi relaţii publice.

3.2.4 Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei( art. 133 din
Constituţie ). El este alcătuit din 19 membri aleşi pe o perioadă de şase ani.
CSM propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi
procurorilor , cu excepţia celor stagiari , în condiţiile legii. Această instituţie îndeplineşte rolul
de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor
şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. ( art.134 din Constituţie )

Consiliul Superior al Magistraturii7 are la dispoziţia sa un aparat tehnico-

administrativ condus de un secretar general , care are în subordinea sa următoarele
compartimente :
- Direcţia de resurse umane şi organizare având următoarea componenţă :
o Serviciul resurse umane pentru instanţele judecătoreşti
o Serviciul resurse umane pentru parchete
o Biroul concursuri
o Biroul formare profesională
o Biroul statistică judiciară
- Direcţia economică şi administrativă cu următoarea structura :
o Serviciul salarizare şi buget
o Serviciul administrativ şi aprovizionare
- Direcţia legislaţie , documentare şi contencios :
Serviciul legislaţie şi documentare
Biroul contencios
7
La ora actuala ,CSM este organizat potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniul proprietăţii si
justiţiei
 - Direcţia afaceri europene, relaţii internaţionale şi programe :
Serviciul programe
Serviciul relaţii internaţionale şi integrare europeană
- Serviciul de relaţii cu publicul , registratură , secretariat şi arhivă
- Serviciul sinteze şi pregătirea lucrărilor şedinţelor CSM
- Biroul informatică
- Biroul protocol
- Biroul achiziţii publice.

Totodată în subordinea directă a preşedintelui CSM se află următoarele structuri .

- Biroul de informare publică şi relaţii cu mass-media
- Biroul de audit public intern
- Biroul de documente clasificate

3.2.5 Avocatul poporului

Avocatul Poporului este o instituţie care are drept scop apărarea drepturilor şi
libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice 8. Avocatul
Poporului este numit pe o perioadă de cinci ani.
Avocatul poporului este o autoritate autonomă şi independentă faţă de orice altă
autoritate publică.
Instituţia Avocatului poporului are buget propriu , care face parte integrantă din
bugetul de stat. Proiectul de buget se aprobă cu avizul consultativ al Ministerului de Finanţe şi
se înaintează Guvernului pentru a fi inclus distinct în proiectul bugetului de stat.
În cadrul structurii organizatorice a Instituţiei Avocatului poporului , prin ordin al
acestuia, se pot organiza direcţii , servicii , birouri , alte categorii de compartimente sau
comisii cu activitate temporară , stabilindu-se numărul de posturi de conducere , atribuţiile şi
personalul necesar în raport cu competenţa instituţiei.
În vederea realizării atribuţiilor ce-i revin potrivit legii , Avocatul poporului
organizează birouri teritoriale9, care îndeplinesc competenţele acesteia la nivel teritorial. În
stabilirea structurii organizatorice se au în vedere domeniile de specializare , stabilite prin
lege:
- Drepturile omului , egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei , culte religioase şi
minorităţi naţionale;
- Drepturile copilului , ale familiei , tinerilor , pensionarilor , persoanelor cu
handicap;
- Armată, justiţie , poliţie , penitenciare
- Proprietate , muncă, protecţie socială , impozite şi taxe.

8
Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Avocatului poporului , republicată
9
Birourile teritoriale sunt organizate în următoarele oraşe: Alba-Iulia, Bacău , Constanţa , Cluj-Napoca , Braşov,
Suceava , Târgu-Mureş, Craiova, Galaţi, Iaşi , Oradea , Piteşti , Ploieşti, Timişoara
 Avocatului poporului are în subordinea sa un număr de consilieri , un consiliu
consultativ ,un compartiment de audit, un număr de patru adjuncţi ai Avocatului poporului ,
specializaţi pe cele patru domenii de activitate şi un secretar general care la în subordine
serviciul economic administrativ ( ce desfăşoară activităţi referitoare la financiar ,
contabilitate , aprovizionare , resurse umane , informatică , administrativ ). Personalul de
execuţie de specialitate este grupat pe cele patru domenii de activitate stabilite prin lege.
Funcţia de Avocat al poporului este asimilată cu cea de ministru , iar cea de adjunct al
Avocat al poporului este asimilată cu şef de departament.

3.2.6 Consiliul Legislativ

Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care

avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării
întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României, informatizarea acesteia ,
precum şi elaborarea Repertoriului legislaţiei României –evidenţa oficială –şi a versiunilor
oficiale ale unor culegeri de acte normative – codexuri, în vederea asigurării autenticităţii
informaţiei legislative.
Consiliul Legislativ este alcătuit din :
- Secţia de drept public,
- Secţia de drept privat
- Secţia de evidenţă oficială a legislaţiei
- Departamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglementările Uniunii Europene
- Departamentul de informatică legislativă
- Secretariatul consiliului legislativ
- Biroul de organizare , resurse umane şi contencios
- Compartimentul de Audit public intern.

Personalul Consiliul Legislativ este format din demnitari, funcţionari publici şi

personal contractual.
Spre exemplu, Secretariatul Consiliului legislativ asigură circuitul actelor şi al
celorlalte documente primite şi realizate în activitatea Consiliului legislativ , precum şi
stocarea acestora în condiţii de deplină conservare . Acesta asigură buna gospodărire a
bunurilor aflate în patrimoniu , asigură aprovizionarea cu materialele necesare , utilizarea
resurselor financiare şi materiale cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, asigură
activităţile de relaţii externe , protocol , presă , petiţii şi relaţii cu publicul , precum şi
arhivarea documentelor Consiliului Legislativ şi a actelor prevăzute de Legea 73/1993
republicată.
Secretariatul are în structura sa:
- Direcţia tehnico-administrativă şi registratură generală ,
- Sectorul financiar – contabil ,
 - Serviciul relaţii externe , protocol, presă , petiţii şi relaţii cu publicul ,
- Biroul arhivare.
Secretariatul Consiliului Legislativ este condus de un secretar general , care face parte
din categoria Înalţilor funcţionari publici , numit pe bază de concurs sau examen , pe criterii
de profesionalism , prin ordin al preşedintelui Consiliului Legislativ.

3.2.7 Curtea Constituţională

Curtea Constituţională10 este garantul supremaţiei Constituţiei ( art.142 din Constituţie).

Este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România. Este independentă faţă de orice
altă autoritate publică .
Ea se compune din nouă judecători 11, numiţi pentru un mandat de nouă ani care nu poate
fi prelungit sau înnoit. Ea se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din trei în trei ani. Curtea are
următoarele atribuţii :
- se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, a tratatelor sau altor acorduri
internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului;
- hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele;
- soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice; -
veghează la respectarea procedurii de alegere a preşedintelui, a procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului;
- verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
- hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
Curtea Constituţională dispune de un Secretariat general , care răspunde de organizarea
şi desfăşurarea activităţilor funcţionale şi tehnice ale acesteia , pentru îndeplinirea atribuţiilor ce-i
revin .
Secretariatul general are următoarea structură :
- Direcţia generală economică alcătuită din :
- Serviciul financiar-contabil
- Serviciul administrativ şi pentru achiziţii publice
- Biroul salarizare , resurse umane şi relaţii externe
- Serviciul de grefă , registratură şi arhivă
- Serviciul documentare , cercetare şi informatică

10
Curtea Constituţională este organizată şi funcţionează potrivit Legii nr.47/1992 republicată în 2004.
11
Trei dintre membrii sunt numiţi de către Camera deputaţilor , trei de către Senat şi trei de către Preşedintele
României.
 3.2.8 Ministerul public

Ministerul public este parte componentă a autorităţii judecătoreşti 12 , care , în

activitatea judiciară , reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Din Ministerul Public fac parte : Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, parchetele de pe lângă curţile de apel , parchetele de lângă tribunalele, parchetele de
pe lângă tribunalele pentru minori şi familie, parchetele de pe lângă judecătorii şi parchetele
militare .
Spre exemplu, în cadrul structurii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie se află şi un Departament economico-financiar şi administrativ în care desfăşoară
activitatea un personal economic şi administrativ având următoarele funcţii : manager
economic, şef serviciu , şef birou , consilier , auditor public intern, referent , muncitor calificat
, având statutul fie de funcţionari publici , inclusiv manageri publici şi personal contractual .
Departamentul economico-financiar şi administrativ este un condus de un manager
economic , şi are următoarea structură :
- Serviciul financiar, salarizare , contabilitate , buget , control financiar preventiv ,
metodologie şi angajamente bugetare
- Serviciul investiţii şi achiziţii publice
- Serviciul administrativ, întreţinere –deservire , transport şi securitatea muncii
- Biroul protocol

12
Atribuţiile sale sunt stabilite de către constituţie şi de Legea 304/2004 privind organizarea judiciară ,
republicată , cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte legi speciale.
 1.2.2. Aparatul de lucru al Guvernului 1

Organizarea serviciilor aflate în slujba Guvernului, a căror funcţie constă, în principal ,

în pregătirea consiliilor de miniştrii şi coordonarea activităţii guvernamentale este foarte
variabilă în timp şi în spaţiu2. Tendinţa constă peste tot în întărirea acestora , cu excepţia
ţărilor mici , unde există posibilitatea ca şeful Guvernului să păstreze şi un portofoliu
ministerial , iar în unele state , serviciile şefului de Guvern se constituie într-un minister ,
având un ministru în fruntea sa3 . Dată fiind poziţia strategică a primului -ministru în cadrul
sistemului politic şi al executivului, acesta dispune de o structură administrativă proprie
extinsă care îl ajută în exercitarea funcţiilor de informare , consultare şi control.
În vederea exercitării atribuţiilor ce-i revin, Guvernul României este ajutat de un
aparat de lucru alcătuit din :
- Secretariatul General al Guvernului , instituţie publică cu personalitate
juridică de drept public în subordinea prim-ministrului,
- Cancelaria Primului –ministru
- Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului, structura fara
Personalitate Juridica(PJ) in cadrul Aparatului de lucru al Guvernului
- departamente si alte structuri organizatorice cu atribuții specifice stabilite
prin Hotărâri ale Guvernului.

Pentru exemplificare, am descris structura Aparatului de lucru al Guvernului din

perioada 2019-2020:

1
Guvernul a aprobat două hotărâri prin care atât Cancelaria Prim-ministrului, cât și Secretariatul
General al Guvernului s-au reorganizat (Hotărârii Guvernului nr. 137/2020 privind organizarea,
funcţionarea şi atribuţiile unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I). Ambele măsuri se subscriu priorităților Programului de guvernare, și anume
îmbunătățirea eficienței administrației publice, cu accent pe reforma Centrului Guvernului.

Astfel, rolurile celor două structuri au fost mai bine definite și delimitate, în sensul că SGG va asigura
secretariatul tehnic/administrativ al Guvernului, în vreme ce Cancelaria va avea rol de coordonare strategică. În
acest sens, la nivelul Cancelariei va funcționa Centrul de Analiză și Strategie și Consiliul Științific Independent,
iar în subordinea SGG au fost trecute instituții care să poate asigura furnizarea de date și informații Cancelariei
pentru analizele și studiile care vor sta la baza programelor de politici publice.

Rolul esenţial al Cancelariei devine astfel cel de coordonare a ministerelor în procesul de elaborare şi
monitorizare a planurilor strategice instituţionale, de avizare a strategiilor guvernamentale tocmai pentru
asigurarea corelării acestor strategii, precum şi corelarea elaborării, implementării şi monitorizării
politicilor publice, existând astfel o mai bună concordanţă cu priortăţile guvernamentale şi o mai bună evidenţă
a stadiului de implementare.

2
J .Ziller – Administrations comparee . Les systemes politico-administratifs de l’Europe des Douze , Editions
Montchrestien , Paris , 1993 , op. cit , p. 315
3
Dana Apostol Tofan , 2006,op.cit. , p.96
- Secretariatul gen al Guvernului , instituţie publică cu personalitate juridică de drept public
în subordinea prim-ministrului, Secretariatul General al Guvernului (SGG) face parte din
Aparatul de lucru al Guvernului.

- Cancelaria Primului-Ministru

- Aparatul de luru propriu al vice-priministrului , structura fara Personalitate Juridica(PJ)

in cadrul Aparatului de lucru al Guvernului

- Departamentul. Pentru Relatii Interetnice , structura fara personalitate juridica (PJ) in

cadrul Aparatul de lucru al Guvernului, in subordinea Primului-Ministru cu finantare prin
SGG

- Departamentul de lupta anti-frauda ( DLAF), structura cu personalitate juridica (PJ) in

cadrul Aparatului de lucru al Guvernului , in coordonarea Primului-Ministru, cu finantare prin
bugetul SGG

- Corpul de Control al Prim-Ministrului, structură fără personalitate juridică în cadrul

aparatului de lucru al Guvernului, în subordinea prim-ministrului, cu finanțare prin bugetul
SGG.

1.2.2.1 Secretariatul General al Guvernului4

Rolul Secretariatului General al Guvernului este de a a asigura derularea

operaţiunilor tehnice aferente actului de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice,
juridice, economice ş i tehnice ale activităţii Guvernului şi a primului-ministru, reprezentarea
Guvernului şi a primului-ministru în faţa instanţelor judecătoreşti.
Secretariatul General al Guvernului constituie elementul de legătură şi de stabilitate a
guvernării, asigurând cadrul necesar sistemului de luare a deciziei. El are dreptul de a iniția
proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub incidenta atribuțiilor sale si ale autorităților
și instituțiilor aflate în subordinea sa ori a Guvernului .

Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte următoarele funcţii:

1. de autoritate, care se exercită în domeniul asigurării respectării procedurilor, la

nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte
normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, și în domeniul
sistemelor de control intern/managerial, precum și în domeniul asigurării participării

4
Secretariatul General al Guvernului, persoană juridică de drept public, este înfiinţată, organizată și funcţionează
în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ, cu
modificările şi completările ulterioare și a Hotărârii Guvernului nr. 137/2020 privind organizarea, funcţionarea
şi atribuţiile unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I)
 României la procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene, prin elaborarea și
fundamentarea pozițiilor naționale în procesul de negociere și adoptare a inițiativelor
la nivel european, în domeniul său de responsabilitate, în conformitate cu cadrul
normativ privind organizarea și funcționarea Sistemului național de gestionare a
afacerilor europene;
2. de strategie, prin care contribuie, pe baza analizelor, la fundamentarea strategiilor,
planificării strategice și la stabilirea direcțiilor de acțiune la nivel guvernamental,
precum și prin care se creează sistemul de relații pentru fundamentarea și elaborarea
Programului legislativ al Guvernului;
3. de coordonare interinstituțională, pentru creșterea capacității autorităților centrale în
domeniul elaborării, implementării și monitorizării strategiilor, politicilor publice și
actelor normative;
4. de control al funcționării entităților care își desfășoară activitatea sub autoritatea sa;
5. de reglementare, prin care se asigură, conform strategiei Guvernului, participarea la
elaborarea cadrului normativ și instituțional necesar pentru organizarea și funcționarea
întregului sistem de promovare a inițiativelor legislative și de urmărire a lor în toate
fazele procesului legislativ, până la publicarea actelor normative în Monitorul Oficial
al României, Partea I, conform prevederilor Constituției României, republicată,
celorlalte acte normative și procedurii parlamentare, precum și realizarea cadrului
juridic și elaborarea reglementărilor specifice activităților din domeniile sale de
responsabilitate;
6. de reprezentare, prin care se asigură reprezentarea pe plan intern și extern a statului
sau a Guvernului, în condițiile legii, în domeniul său de activitate, respectiv asigură
reprezentarea Guvernului, inclusiv și a prim-ministrului, în fața instanțelor
judecătorești, precum și participarea la activitățile instituțiilor Uniunii Europene;
7. de administrare, prin care se asigură administrarea proprietății publice și private a
statului, aflată în patrimoniul său, potrivit prevederilor legale.

Printre atribuțiile îndeplinite de Secretariatul General al Guvernului se numără:

1. realizează activităţile necesare pentru pregătirea şi organizarea reuniunilor

pregătitoare ședinței Guvernului, precum și ale şedinţelor Guvernului, conform
responsabilităților rezultate din procedurile adoptate la nivelul Guvernului, privind elaborarea,
avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte
normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării. În acest scop:

2. asigură suportul tehnic pentru desfășurarea reuniunilor pregătitoare ședinței

Guvernului, al şedinţelor Guvernului, al şedinţelor Comitetelor interministeriale stabilite
prin decizia prim-ministrului, precum și al altor ședințe, întâlniri, conferințe organizate de
Secretariatul General al Guvernului;

3. redactează stenogramele şedinţelor Guvernului – documente clasificate secret de stat,

nivel secret, pe care le gestionează în mod unitar, conform legii;

4. contribuie la un sisitem de elaborare de strategii, politici și acte normative

fundamentale , care să reflecte o consultare inter-instituțională și a factorilor înteresați,
de la momentul inițierii și pănă la implementare; pune în practicî funcția de coordonare inter-
institțională și are în vedere dezvoltarea capacității ministerelor de a planifica, elabora și
implementa strategii , politici și acte normative, cu accent pe Programul de guvernare;

5. elaborează și implementează politica în domeniul guvernării deschise, transparenței și

accesului la informațiile de interes public, consultării publice și cresterii operaționale a
organizațiilor neguvernamentale

6. realizează politica Guvernului în domeniul securității cibernetice și stabilește la nivel

național stratgiile și politicile de securitate cibernetică

7. avizează proiectele de acte normative care au legătură cu activitatea sa;

8. Inițiază proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub incidența atribuțiilor sale
sau ale autorităților sau instituțiilor publice aflate in subordinea sa sau a Guvernului

9. asigură reprezentarea Guvernului, a prim-ministrului și a Cancelariei Primului-

Ministru în faţa instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele inițiatoare sau
continuatoare/succesoare în urma reorganizării și/sau instituțiile publice care au obligaţia de a
pune în executare actele adoptate de Guvern şi deciziile prim-ministrului împotriva cărora s-
au formulat acţiuni în justiţie sau care au obligația de a iniția actele administrative sau de a
efectua operațiunile administrative solicitate Guvernului sau prim-ministrului;

10. dezvoltă relații cu instituții , organizații și organismedin alte state

11. asigură organizarea activității de protecţie a informaţiilor clasificate pentru

structurile din aparatul de lucru al Guvernului stabilite prin ordin al secretarului general
al Guvernului ;

12. realizează derularea operaţiunilor financiare în domeniul său de activitate;

13. elaborează și implementează politica în domeniul sistemelor de control

intern/managerial; în acest sens, îndrumă metodologic, coordonează şi supraveghează
implementarea sistemelor de control intern/managerial;

14. asigură suportul logistic, administrează și gestionează bunurile din patrimoniul

propriu și asigură dotarea necesară funcționării, la nivelul întregului aparat de lucru al
Guvernului.

15. Exercită drepturile și îndeplinește obligațiile ce decurg din calitatea de acționar a

statului român la Compania Națională de Transport a Energiei Electrice Transelectrica
si la Societatea Națională de Transport a Gazului Natural Transgaz Medias SA

16.Contribuie, în domeniul strategiilor guvernamentale, prin intermediul analizelor

specifice, la fundamentarea strategiilor si directiilor de actiune la nivel guvernamental
și sprijină cunoașterea de către publicul intern și extern a strategiilor și proiectelor
guvernamentale din țară și străinătate

17. asigură relaționarea aparatului de lucru al Guvernului cu instituțiile cu atribuții în

domeniul securității naționale și gestionează evidența hotărârilor CSAT trimise
primului-ministru și a sarcinilor ce decurg din aceastași care revin instituțiilor din
structura/ subordinea guvernului

18. Administrează și dezvoltă sistemul informatic și de comunicații la nivelul Apartului

de lucru al Guvernului

19. asigură punerea la dispoziție a platformelor –suport necesare luării deciziilor la

nivelul Guvernului

20.soluţionează solicitările şi petiţiile adresate Secretariatului General al Guvernului şi

primului-ministru de către persoanele fizice şi juridice în temeiul Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările
ulterioare, şi al Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de
soluţionare a petiţiilor, aprobat ă cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.

21. asigură primirea în audiențe în relația cu cetățenii

22. alte atribuții stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare

Secretarul General al Guvernului

Secretariatul General al Guvernului este condus de un secretar general al Guvernului care

are rang de ministru, numit prin decizie a primului –ministru. El este ajutat de unul sau mai
mulți secretari generali adjuncți, cu rang de secretar de stat , numiți prin decizie a primului-
ministru , precum și după caz de unul sau mai mulți secretari de stat , numiți prin decizie a
primului –ministru.

Desi Statutul functionarului public ( Legea 188/1999 cu modificari si actualizari)

prevede ca secretarul general al Guvernului este inalt functionar public, doar o singura
guvernare a preferat sa dea acest statut secretarului general al Guvernului ,

Secretarul general al Guvernului:

• reprezintă Secretariatul General al Guvernului în relațiile cu ministerele și cu celelalte

organe de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației
publice locale, cu alte instituții și autorități publice, precum și cu persoanele fizice și
juridice din țară și din străinătate.
• asigură organizarea întregii activităţi a SGG în vederea realizării atribuţiilor prevăzute
de lege şi pentru buna gestionare a resurselor umane şi a fondurilor materiale ale
instituţiei.
• este ordonator principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului precum și
pentru institțiile care se finanțează prin bugetul Secretariatului General al Guvernului
 • . poate delega, prin ordin, secretarilor generali adjuncţi sau secretarilor de stat o parte
din atribuţiile sale.
• În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, secretarul general al Guvernului emite ordine şi
instrucţiuni, în condiţiile legii.

În cazul în care secretarul general al Guvernului nu îşi poate exercita atribuţiile,

conducerea Secretariatului General al Guvernului se exercită de către un secretar general
adjunct sau un secretar de stat, desemnat prin ordin al secretarului general al Guvernului.
Secretarii generali adjuncţi şi secretarii de stat exercită atribuţiile stabilite prin ordin al
secretarului general al Guvernului.

Structura organizatorică, statul de funcţii şi numărul maxim de posturi ale fiecărei

structuri din aparatul de lucru al Guvernului se aproba prin decizie a primului-ministru, cu
încadrarea în numărul maxim de posturi stabilit pentru aparatul de lucru al Guvernului.
Structura organizatorică şi atribuțiile Secretariatului General al Guvernului se aprobă
prin hotărâre a Guvernlui

În structura Secretariatului General al Guvernului pot funcţiona direcţii generale,

direcţii, servicii, birouri şi compartimente, după caz.
Direcţiile, serviciile, birourile şi compartimentele din structura Secretariatului General
al Guvernului deservesc şi aparatul propriu de lucru al primului-ministru.
Structura organizatorică detaliată, circuitul documentelor, atribuţiile şi sarcinile
compartimentelor din cadrul Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin
regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin al secretarului general al
Guvernului.
Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului Secretariatului
General al Guvernului se stabilesc prin fişa postului, care se întocmeşte pe baza
regulamentului propriu de organizare şi funcţionare.
Personalul Secretariatului General al Guvernului este salarizat în conformitate cu
prevederile legale în vigoare aplicabile personalului din aparatul de lucru al Guvernului.

1.2.2.2 Cancelaria primului-ministru

Cancelaria Prim-Ministrului are în atribuție coordonarea interinstituțională în

vederea formulării și implementării strategiilor și politicilor publice în mod integrat și în
acord cu Programul de Guvernare. În îndeplinirea acestei atribuții, Cancelaria Prim-
Ministrului exercită următoarele funcţii:
 • de strategie, prin care contribuie la formularea de opțiuni prealabile de politici publice
și la fundamentarea strategiilor și a direcțiilor de acțiune la nivel guvernamental;
• de coordonare interinstituțională, pentru creșterea capacității autorităților centrale
de elaborare, implementare și monitorizare a politicilor si actelor normative
guvernamentale.
• de reprezentare, prin care se asigură în numele statului sau al Guvernului României
reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate;
• de reglementare, în domeniul propriu de activitate

În acest sens,

- la nivelul Cancelariei va funcționa Centrul de Analiză și Strategie și Consiliul

Științific Independent, iar
- în subordinea SGG au fost trecute instituții care să poate asigura furnizarea de
date și informații Cancelariei pentru analizele și studiile care vor sta la baza
programelor de politici publice.
- nu în ultimul rând, va funcţiona în cadrul Cancelariei Coordonatorul pentru
Tehnologia Informaţiei, cu rol în dezvoltarea guvernării electronice, consolidarea
protecţiei datelor cu caracter personal şi a securităţii şi în promovarea standardelor
deschise şi reutilizabile în domeniu. Coordonatorul pentru Tehnologia Informaţiei va
asigura totodată definirea unei viziuni unitare în domeniul guvernării electronice.

În cadrul Cancelariei Prim-Ministrului îşi vor desfăşura activitatea 6 secretari de stat şi unul
sau mai mulți consilieri de stat, numiţi, respectiv eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-
ministrului, iar numărul maxim de posturi necesar bunei funcţionări a Cancelariei Prim-
Ministrului este de 220, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetelor acestora.

1.2.2.3 Alte departamente

A. Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul(DRP)

Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul (DRP)

Potrivit art.11 alin(3) din Ordonanța de Urgență nr.68/2019 privind stabilirea unor măsuri
la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte
normative, „În cadrul Secretariatului General al Guvernului se înființează Departamentul
pentru relația cu Parlamentul, structură fără personalitate juridică, în coordonarea prim-
ministrului, condus de un secretar de stat numit în condițiile legii, prin preluarea activității
în domeniul relației cu Parlamentul și a structurilor specializate în acest domeniu de
la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, care se desființează.”
DRP îndeplineşte următoarele funcţii:
• funcţia de strategie, prin care se creează sistemul de relaţii pentru fundamentarea şi
elaborarea Programului legislativ al Guvernului în concordanţă cu Programul de
guvernare acceptat de Parlament;

• funcţia de reglementare, prin care se asigură participarea la elaborarea cadrului

normativ şi instituţional necesar pentru organizarea şi funcţionarea întregului sistem
de promovare a iniţiativelor legislative şi de urmărire a lor în toate fazele procesului
 legislativ, până la publicarea actelor normative în Monitorul Oficial al României
conform prevederilor Constituţiei, celorlalte acte normative şi procedurii
parlamentare;

• funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în domeniul său de activitate,

reprezentarea pe plan intern şi extern a Guvernului României.

În exercitarea atribuţiilor sale, Dep. Relatia cu Parlamentul colaborează cu ministerele şi

celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice
locale, cu alte instituţii publice, precum şi cu persoane fizice şi juridice.

Departamentul pentru lupta antifraudă

• Departamentul pentru lupta antifraudă - DLAF, denumit în continuare
Departament, este instituţia de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă -
OLAF şi asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligaţiilor ce
revin României privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţii
Europene, în conformitate cu prevederile art. 280 din Tratatul de instituire a
Comunităţii Europene, având atribuţia de control al obţinerii, derulării sau
utilizării fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente.

• În îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, potrivit legii, Departamentul acţionează pe

bază de autonomie funcţională şi decizională, independent de alte instituţii publice,
conform obligaţiilor asumate de România, fiind condus de un şef cu rang de secretar
de stat, numit prin decizie a primului-ministru.

• Şeful Departamentului nu va solicita şi nu va primi instrucţiuni de la nicio autoritate,

instituţie sau persoană în realizarea atribuţiilor sale referitoare la declanşarea şi
desfăşurarea controalelor ori la întocmirea actelor de control."

Corpul de Control al Primului=ministru

• Este o structură fără personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului
şi in subordinea primului-ministru , finanţată prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului.

Corpul de control al Primului-Ministru îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

• a) exercită controlul administrativ intern privind respectarea prevederilor legale
în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în ministere, în celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi la regiile autonome,
companiile şi societăţile naţionale sau la societăţile comerciale cu capital integral ori
majoritar de stat;

• b) verifică eficienţa şi transparenţa activităţii administraţiei publice locale;

• c) exercită controlul asupra activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale,

stabilit prin sarcină de Guvern sau dispus de primul-ministru;
• d) urmăreşte implementarea politicilor şi strategiilor în domeniul controlului;

• e) iniţiază şi avizează proiecte de acte normative în domeniul controlului;

• f) face propuneri de reglementare şi armonizare a cadrului legislativ privind

controlul specific al entităţilor cu atribuţii de control aflate în coordonarea sa,
potrivit reglementărilor Uniunii Europene;

• g) coordonează şi controlează aplicarea de către entităţile cu atribuţii de control a

prevederilor actelor normative care reglementează controlul şi conduita personalului
cu atribuţii de control;

• h) promovează politica de dialog social pe probleme specifice activităţii de control;

• i) verifică sesizările primite de la primul-ministru;

• j) propune măsuri de corectare a disfuncţionalităţilor sesizate în activitatea de control,

pe care le înaintează primului-ministru sau, după caz, ministerelor de resort;

• k) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de actele normative în vigoare, cu excepţia

Legii nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din
autorităţile şi instituţiile publice.

Departamentul pentru Relaţii Interetnice

• Departamentul pentru Relaţii Interetnice este o structură fără personalitate juridică,
din subordinea primului-ministru şi în coordonarea Secretariatului General al
Guvernului.

 În realizarea obiectului său de activitate Departamentul pentru Relaţii Interetnice

îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
• elaborează şi supune Guvernului spre aprobare strategii pentru păstrarea,
dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;

• elaborează proiecte de legi şi alte acte normative din domeniul său de activitate;

• avizează proiecte de lege şi alte acte normative, care au incidenţă asupra drepturilor
şi îndatoririlor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;

• monitorizează aplicarea actelor normative interne şi internaţionale referitoare la

protecţia minorităţilor naţionale;

• supune Guvernului spre adoptare proiecte de hotărâri pentru acordarea de asistenţă

financiară organizaţiilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, membre ale
Consiliului Minorităţilor Naţionale, şi pentru aprobarea repartizării sumelor alocate
prin bugetul de stat acestor organizaţii;
• gestionează concursuri de proiecte ale organizaţiilor, asociaţiilor, fundaţiilor sau ale
altor instituţii din fondurile alocate de la bugetul de stat în acest scop sau din venituri
extrabugetare;

• colaborează cu Consiliul Minorităţilor Naţionale;

• urmăreşte aplicarea prevederilor legale privind protecţia minorităţilor naţionale de

către autorităţile publice locale;

• solicită şi primeşte date şi informaţii de la autorităţile publice, necesare îndeplinirii

atribuţiilor proprii;

• stabileşte şi menţine relaţii cu organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale din

ţară şi din străinătate şi cu organisme internaţionale cu activitate în domeniul
minorităţilor naţionale şi al combaterii discriminării pe criterii etnice;

• promovează şi organizează programe privind garantarea, păstrarea, exprimarea,

promovarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;
Partea a-II-a- Administraţiei publica locala

Capitolul 4 Administraţia publică de la nivelul

local si judetean

4.1 Consideraţii generale privind organizarea

administrativ - teritorială la nivel european

Organizarea administrativ-teritorială reprezintă delimitarea administrativă a

teritoriului de stat în unităţi administrativ-teritoriale1.
Organizarea teritorială a statelor europene se caracterizează printr-o diversitate a
configuraţiilor , ce presupun un număr variabil de nivele ale administraţiei locale , cărora
li se suprapun adesea structuri de cooperare intercomunală, care nu sunt însă considerate
colectivităţi teritoriale în sens strict .
În studiile comparative cu privire la autorităţile locale în Europa a fost remarcată
dificultatea de a se ajunge la o clasificare satisfăcătoare a acestor structuri , cărora
diferitele sisteme europene le recunosc o existenţă juridică autonomă. Incertitudinilor de
natură terminologică li se adaugă faptul că analiza structurilor locale nu poate face
abstracţie de forma de stat 2( unitar sau federal).
Din punctul de vedere al organizării administrativ - teritoriale , administraţia
locală se compune dintr-un nivel de bază şi unul , două sau trei nivele intermediare . La
nivel european, în statele unitare, putem întâlni următoarele forme de organizare
administrativ-teritorială 3:
- state în care nu există un nivel intermediar , ci numai nivelul de bază şi cel
naţional ,ţări în general cu o talie foarte mică precum : Cipru, Estonia , Finlanda ,
Lituania , Luxemburg , Malta , Portugalia , Slovenia;
- state cu un singur nivel intermediar , deci cu trei niveluri de administraţie – de
bază , intermediar şi naţional –denumit convenţional sistemul departamental4 :
Danemarca , Grecia , Ungaria , Letonia , Ţările de Jos, Republica cehă , Regatul –Unit,
1
Corneliu-Liviu Popescu – Autonomia locală şi integrarea europeană , Ed. All Beck , colecţia Studii
juridice , Bucureşti ,1999, p.38
2
J. Ziller - Administrations comparee . Les systemes politico-administratifs de l’Europe des Douze ,
Editions Montchrestien , Paris , 1993 , op. cit , p. 175
3
Dana Apostol Tofan – Instituţii administrative europene , C. H. Beck , 2006, p.130
4
Denumirile de sistem departamental şi sistem regional sunt pur convenţionale şi sunt inspirate din
organizarea administrativ-teritorială a Franţei , unde departamentul este prima verigă intermediară , iar
regiune a doua . ( C-L Popescu , op. cit . p.38)
Slovacia , Suedia , România şi Bulgaria( ce au doar regiuni de dezvoltare economică , dar
nu şi unităţi administrative de nivel regional) ;
- state cu două niveluri intermediare , deci cu patru niveluri , denumit sistem
regional :Spania , Franţa , Irlanda , Italia , Polonia.

În cursul ultimilor zece ani, nivelul regional a făcut obiectul a numeroase reforme
a căror amploare , modalităţi şi grad de finalizare a variat de la o ţară la alta. Cu toate
acestea , această mişcare de regionalizare vizează în principal statele mari ( cum este şi
România) , care sunt bine angajate pe calea descentralizării. În numeroase ţări ,
competenţele acordate colectivităţilor regionale au fost sporite în ultimul deceniu, acest
transfer materializându-se şi printr-o creştere sensibilă a bugetelor lor , dar şi printr-o
afirmare a locului regiunilor în cadrul Uniunii Europene . Astfel , după Tratatul de la
Maastricht , Statele membre au posibilitatea de a asocia executivele regionale de tip
ministerial la lucrările Consiliului Uniunii Europene (în special în cazul statelor federate,
ale căror <regiuni> dispun de competenţe legislative proprii ). Prezenţa regiunilor s-a
afirmat totodată, începând cu anul 2000, şi în cadrul gestiunii fondurilor europene.
Adeziunea celor 12 noi state membre constituie o provocare majoră pentru
politica de coeziune economică a UE , întrucât noile state membre dispun de un venit
sub jumătate din media europeană. Aşadar , regiunile sunt chemate să joace un rol extrem
de important în gestiunea fondurilor europene în scopul reducerii acestor decalaje de
dezvoltare. Punerea în practică a unei politici de dezvoltare regională eficace în toate
aceste ţări a necesitat profunde adaptări teritoriale ale acestora prin crearea unor
structuri capabile să gestioneze fondurile structurale , a căror absorbţie a fost
estimată la aproape o treime din totalul fondurilor alocate. În acest sens, Comisia
europeană a făcut din regionalizare , unul dintre criteriile care trebuiau să fie luate
în considerare în cadrul negocierilor de aderare. Este motivul pentru care , şi România
şi creat structuri regionale de dezvoltare economică , care nu sunt însă unităţi
administrativ-teritoriale de sine stătătoare , urmând astfel modelul 6 de regionalizare
despre care am vorbit anterior.
Organizarea teritoriala este divizata in doua nivele sub-naţionale : 42 de
judeţe si 3173 de comune rurale si 319 oraşe si municipii ( din care 211 oraşe si 108
municipii) . Municipiul Bucureşti are un statut bivalent > de municipalitate si de judeţ.
România aşadar are două nivele de guverne sub-naţionale ( autorităţile locale şi judeţene)
care , în principiu, nu au o legătură ierarhică între ele.
Divizarea administrativă în judeţe a existat încă din secolul al 15-lea. Cele 41 de
judeţe, la care se adaugă municipiul Bucureşti sunt diferite din punct de vedere
demografic, cu o suprafaţă medie de 5 680 km² si aproximativ 515 000 de locuitori5.

Cele 3 173 unităţi administrative-teritoriale de bază se împart în două categorii

principale (2006):
 2 851 localităţi rurale (comune);

5
Timiş este judeţul cu suprafaţă cea mai mare de 8 692 km² si Giurgiu este judeţul cel mai mic ca
suprafaţă( 3511 km²). Prahova este judeţul cel mai dens ca populaţie cu 827 000 de locuitori si Covasna
este cel mai depopulat judeţ cu o populaţie de 222 500 locuitori.
  319 localităţi urbane din care 216 oraşe si 103 municipii.

Distincţia dintre diferitele categorii are la baza o serie de criterii printre care numărul
populaţiei. Comunele reprezintă 90% din autorităţile locale. Cea mai mare majoritate (
83%) au mai puţin de 5000 de locuitori. Ele se divid in 12947 de sate care nu au
autonomie locala proprie, revenind aproximativ, în medie, 5 sate la o comună. Populaţia
medie a unei comune este de 7580 de locuitori.
Localităţile urbane sunt definite ca centre de populaţie care au atins un anumit
nivel economic, socio-cultural şi de urbanizare, 60% dintre acestea având o populaţie
cuprinsă între 5000 si 20000 de locuitori.
Dintre acestea, 103 au statutul specific de municipii, bazat în principal pe
mărimea populaţiei, rolul administrativ, dezvoltarea economică sau importanţa culturală
şi istorică. Lor li se acordă acest statut prin lege, dându-li-se dreptul de a-şi împărţi
suprafaţa în mai multe districte.

Populaţie Mai mică de Intre 5000 şi Intre 10000 Intre 50000 Mai mare de
5000 de 10000 de şi 50000 de şi 100000 de 100000 de
locuitori locuitori locuitori locuitori locuitori
Nr. de unităţi
administrativ 1115 1695 303 32 27
-teritoriale

Capitala, municipiul Bucureşti, este cea mai mare dintre aceste municipii si are dublu
statut , cel de municipiul si cel de judeţ. Este singurul municipiu divizat in 6 sectoare ,
fiecare condus de catre propriul primar si propriul consiliu6. Populatia totala a
municipiului este de aproximativ 2 milioane de locuitori, iar luand in considerare si
districtele invecinate, aceasta se ridica la circa 2,5 milioane de locuitori. Din 2005,
Bucurestiul lucreaza la crearea unei Zone Metropolitane ( ZMB) care incorporeaza circa
62 de unitati administrativ-teriroriale care inconjura municipiul, o propunere de lege in
acest sens, fiind inaintata Parlamentului.
In total, in 2005, 88% dintre aceste unitati administrative teritoriale au mai puţin
de 10000 de locuitori, incluzând 35% cu mai puţin de 5000 de locuitori, iar 27 de oraşe
au mai mult de 100000 de locuitori, cele mai mari fiind capitala municipiul Bucureşti,
Iasi , Cluj-Napoc, Timişoara si Constanţa.

Legea administraţiei publice (215/2001 cu modificările ulterioare) a balansat

puterea de decizie în favoarea autorităţilor locale şi judeţene.
Începând cu anul 1998, prin Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională, au
fost create 8 regiuni de dezvoltare, ceea ce adus la apariţia unei a treia subdiviziuni
teritoriale în organizarea administrativă a României. Aceste regiuni de dezvoltare nu sunt
nici unităţi teritorial-administrative, nici persoane juridice, ci doar asociaţii benevole de
judeţe în scopul planificării şi realizării dezvoltării regionale. La rândul lor, regiunile

6
Aceste sectoare nu sunt considerate unităţi-administrativ teritoriale de sine stătătoare. Bugetele
municipiului Bucureşti şi ale celor sase sectoare sunt calculate separat, in acest moment, dar vor fi
regrupate si consolidate începând cu 2008/2009.
dispun de un consiliu, numit Consiliul de Dezvoltare Regională(CDR), compus din
reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, şi un personal specializat, reunit în cadrul
Agenţiilor de Dezvoltare Regională(ADR).
Actuala configuraţie regională ridică o serie de semne de întrebare, atât în ceea ce
priveşte configuraţia teritorială a regiunilor, cât şi statutul şi forţa politică a acestora în
raport cu unităţile administrativ-teritoriale clasice:

 Delimitarea:
 Odată cu delimitarea regiunilor de dezvoltare, au fost combinate conceptul de
regiune de dezvoltare (definiţia unor teritorii cu probleme de dezvoltare regională,
de exemplu probleme legate de spaţiul rural, declin industrial, etc.) şi cel regiune
administrativă (regiuni funcţionale de dimensiuni asemănătoare, compuse din sub-
regiuni la diferite nivele socio-economice). Iniţial, concepute pentru a primi
fondurile de preaderare ale UE şi ulterior fondurile structurale, în prezent ele au
fost delimitate conform principiilor unor regiuni administrative.
 Deoarece nu se suprapun peste regiunile istorice, nu utilizează potenţialul identităţii
culturale, care ar putea, în cazul în care ar fi utilizat corespunzător, să genereze
consecinţe favorabile pentru locuitorii din zonă.

 Slăbiciune politică în raport cu autorităţile locale şi judeţene; Atâta timp cât

autorităţile regionale nu sunt rezultatul unor alegeri directe, iar regiunile de dezvoltare
nu au personalitate juridică, fiind numai asociaţii voluntare de judeţe, nu au nici
puterea politică de a:
- atrage fonduri de la autorităţile locale şi judeţene şi de a implementa, în acest sens,
un mecanism stabil şi durabil;
- coordona eficient interesele divergente ale judeţelor. În realitate, preşedinţii
Consiliilor judeţene, care au rolul conducător în regiunea de dezvoltare respectivă,
întotdeauna vor ţine cont de mandatul primit în judeţul de provenienţă atunci când vor
apărea probleme divergente între interesele judeţului şi cele ale regiunii de dezvoltare
sau când vor trebui coordonate diferite probleme în cadrul acesteia.

În prezent, între autorităţile locale şi cele centrale au apărut diferenţe semnificative în

ceea ce priveşte poziţia faţă de statutul regiunilor de dezvoltare, deoarece:
 pe de o parte, actualul statut al regiunilor permite judeţelor şi preşedinţilor de
Consilii judeţene să utilizeze Agenţiile de dezvoltare regională pentru atragerea
de fonduri europene şi provenind de la Guvern şi să ia decizii care nu contravin
intereselor proprii;
 pe de altă parte, insatisfacţia Guvernului derivă totuşi din faptul că regiunile de
dezvoltare actuale nu reuşesc să realizeze activitatea de coordonare a dezvoltării
regionale în judeţe , astfel încât, în cea mai mare parte, sarcina coordonării
revine Guvernului. De asemenea, deocamdată, regiunile nu pot fi utilizate ca
instrumente de implementare a hotărârilor guvernamentale.

Un aspect deosebit de important în ceea ce priveşte organizarea administrativ-

teritorială a statelor europene este cel al autonomiei locale şi al descentralizării.
 În opinia unor specialişti , autonomia locală efectivă presupune două tipuri de
descentralizare : descentralizarea verticală , ce presupune transferul de autoritate , funcţii
, responsabilităţi şi resurse de la guvernul central la autorităţile locale şi descentralizarea
orizontală ce presupune împuternicirea comunităţilor locale de a-şi determina singure
planificarea , managementul şi implementarea politicilor proprii7.

4.2. Principiile de organizare şi funcţionare ale

administraţiei publice locale din România
Administraţia publică, ca şi componentă a sistemului de organizare socială,
presupune existenţa unor principii pe baza cărora să-şi poată întemeia structura şi să-şi
ghideze funcţionarea. În Legea nr. 215/2001 şi în Constituţia României sunt formulate
principiile pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-
teritoriale din România, şi anume:
 principiul autonomiei locale;
 principiile descentralizării şi deconcentrării serviciilor publice;
 principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
 principiul legalităţii;
 principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale
de interes deosebit.

4.2.1. Principiul autonomiei locale

Conţinutul acestui principiu şi valenţele sale complexe rezultă din ansamblul
reglementărilor cuprinse în dispoziţiile Legii 215/2001 şi reprezintă chintesenţa întregii
activităţi a administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale.
Aplicarea acestui principiu nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional,
unitar şi indivizibil al României.

Inspirată din Carta Europeană a Autonomiei Locale8, noua lege a administraţiei

publice locale conferă un loc central acestui principiu, căruia i-a dedicat chiar prima
secţiune a sa, intitulată „Regimul general al autonomiei locale“.

 Ca şi în Carta Europeană a Autonomiei Locale, definiţia dată autonomiei locale

de către vechea lege a administraţiei publice ,Legea nr. 69/1991 lăsa deschisă problema
criteriilor de repartizare a competenţelor între organele centrale şi locale, întrucât aceste
texte s-au limitat să vorbească despre „dreptul şi capacitatea autorităţilor locale de a

7
D. Rondinelli , G. Shabbir Cheema –Reinventing Government for the Twenty –First Century , State
Capacity in Globalizing Society, Kumarian Press, Inc, , 2003 , p.183
8
Carta Europeană a Autonomiei Locale a fost adoptată de Consiliul Europei de la Strassbourg la data de
15 octombrie 1985 şi ratificată de România prin Legea nr. 199/17.11.1997 , publicată în M.O. nr.
331/26.11.1997.
soluţiona şi gestiona o parte importantă a treburilor publice“, neprecizându-se în ce
constă această parte importantă.

Conform articolului 3, alin. 1, „prin autonomie locală se înţeleg dreptul şi

capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a
gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale9 pe care le reprezintă, treburile
publice“.
Acest drept se exercită de consiliile locale, orăşeneşti şi municipale şi primari,
precum şi de consiliile judeţene, acestea fiind autorităţi ale administraţiei publice locale
alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Aceasta însă nu aduce
atingere posibilităţii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin
orice altă formă de participare directă a cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.
Aleşii locali sunt primarul, consilierii locali şi consilierii judeţeni. În asigurarea
liberului exerciţiu al mandatului lor, aceştia îndeplinesc o funcţie de autoritate publică,
beneficiind de dispoziţiile legii penale cu privire la persoanele care îndeplinesc o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat. Mandatul primarului, consilierului local, respectiv
al consilierului judeţean, este de 4 ani. Mandatul se exercita in condiţiile legii.10
• Articolul 5, alineatul 1 al legii 286/200611 realizează tocmai o delimitare mai
exactă a competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale, precizând că acestea
exercită, în condiţiile legii, competenţe exclusive12, competenţe partajate13 şi
competenţe delegate14. Ele au „dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate
domeniile, cu excepţia celor care sunt date în mod expres în competenţa altor
autorităţi publice“. Cu alte cuvinte, reglementarea instituie obligativitatea stabilirii
„competenţelor şi atribuţiilor autorităţilor administraţiei publice locale‚ numai prin

9
Prin colectivitate locală se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-
teritorială.
10
Consiliul local sau consiliul judeţean, precum şi primarul ales în cursul unui mandat, ca urmare a
dizolvării consiliului local sau judeţean, respectiv a vacanţei postului de primar, încheie mandatul
precedentei autorităţi a administraţiei publice locale.

11
LEGEA nr. 286 din 6 iulie 2006 pentru modificarea Legii 215/2001 a administraţiei publice locale ;
12
În sensul legii 286/2006, competenţele exclusive sunt competenţele atribuite prin lege autorităţilor
administraţiei publice locale de realizarea cărora acestea sunt responsabile. Autorităţile administraţiei
publice locale au dreptul de decizie şi dispun de resursele şi mijloacele necesare îndeplinirii competenţelor,
cu respectarea normelor, criteriilor şi standardelor stabilite de lege.
13
competenţe partajate - competenţele exercitate de către autorităţile administraţiei publice locale,
împreună cu alte niveluri ale administraţiei publice (judeţean sau central), cu o separare clară a finanţării şi
a puterii de decizie pentru fiecare responsabil în parte;

14
competenţele delegate - competenţele atribuite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale,
împreună cu resursele financiare corespunzătoare, de către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita
în numele şi in limitele stabilite de către administrația publică centrală;
lege“.( clauza de competenta generala). Împărțirea competențelor este importanța
pentru a sti cine ia decizia si cine finanteaza exercitarea acestor competențe:
• Pentru competențele proprii,exclusive deciziile și finanțarea ar trebui să fie
asigurate de administrația publică locală
• Pentru comptențele partajate sau concurente, deciziile și finanțarea ar trebui să se
facă împreună de către administrația publică locală impreună cu cea centrală
• Pentru competențele delegate, deciziile și finanțarea ar trebui să fie realizate în
exclusivitate de către administrația centrală.
 Trebuie remarcată precizarea pe care noua lege o face cu privire la caracterul
autonomiei locale, aceasta fiind numai administrativă şi financiară15, exercitându-se pe
baza şi în limitele prevăzute de lege. Ea priveşte organizarea, funcţionarea, competenţele,
atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului,
municipiului sau judeţului (articolul 5).

Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu

capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept
fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile
teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare. Unităţile administrativ-teritoriale
sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea
bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din
raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

În justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de

primar sau de preşedintele consiliului judeţean.16

Delimitarea teritorială a comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor se

stabileşte prin lege. Orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua
numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile
administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează potrivit legii.

 Autonomia locală are drept fundament economic sfera patrimonială proprie pe

care autorităţile locale o gestionează ca un autentic proprietar. Astfel, autorităţile
administraţiei publice locale au dreptul la resurse proprii, pe care trebuie să le gestioneze
potrivit atribuţiilor ce le revin. În conformitate cu acest principiu, ele administrează sau
dispun de resursele financiare, precum şi de bunurile proprietate publică sau
privată ale comunelor, oraşelor şi judeţelor.

15
Legea 69/1991 menţiona că autonomia locală este doar administrativă, nu şi financiară.

16
Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoana cu studii superioare
juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean,
sau un avocat care să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale, precum si ale autorităţilor
administraţiei publice locale respective, în justiţie. Unitatea administrativ-teritoriala are dreptul să
beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecata stabilite în baza hotărârii instanţei de judecată, inclusiv
în situaţia în care reprezentarea in justiţie este asigurată de un consilier juridic din aparatul de specialitate al
primarului, respectiv al consiliului judeţean.
 • Consiliile locale sau judetene hotarasc ca bunurile domeniului public sau
privat , local sau judetean , sa fie :
• - date in administrare institutiilor publice sau regiilor autonome din subordinea
u.a.t care le are in proprietate
• - concesionate
• -inchiriate
• -date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica
• -Valorificate prin alte modalitati prevazute de lege

În scopul asigurării autonomiei locale, ele au dreptul să instituie şi să perceapă

impozite şi taxe locale, să elaboreze şi să aprobe bugetele de venituri şi cheltuieli ale
comunelor, oraşelor sau judeţelor.
În concepţia acestei legi, autonomia locală este circumscrisă de consacrarea
principiului subsidiarităţii, potrivit căruia „exercitarea competenţelor şi atribuţiilor
stabilite prin lege revine autorităţilor administraţiei publice locale care se găsesc cel mai
aproape de cetăţean“ (art. 7, alin 1).
Totodată, se arată că „stabilirea de competenţe şi atribuţii pentru alte autorităţi
trebuie să ţină seama de amploarea şi de natura răspunderii ce le revine, precum şi de
cerinţele de eficienţă şi eficacitate“.
Un punct de plecare ar putea fi formulat în acord cu principiul subsidiarităţii
folosit de către Comisia Europeana care afirmă că un serviciu care este furnizat în
mod adecvat de către o autoritate a administraţiei publice locale nu ar trebui să fie
furnizat de către o autoritate a administraţiei publice centrale decât în condiţiile în
care aceasta îl furnizează mai eficient.
Acelaşi lucru se poate formula şi în alte moduri, cum ar fi, “Problemele locale
trebuie rezolvate la nivel local” sau “Responsabilităţile faţă de cetăţeni trebuie gestionate
cât mai aproape de cetăţeni”.Un alt obiectiv important al descentralizării poate fi acela ca
autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie capabile să realizeze economii de
scară suficient de mari încât să susţină autonomia locala, precum şi activităţile şi
serviciile locale.

Demnă de remarcat este introducerea, într-o formă imperativă, a câtorva

prevederi care garantează autonomia locală, şi anume:
 autorităţile administraţiei publice centrale nu pot stabili sau impune nici un fel
de responsabilităţi autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de
descentralizare a unor servicii publice ori al creării de noi servicii publice, fără
asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea
respectivelor responsabilităţi.
 autorităţile administraţiei publice centrale vor consulta, înainte de adoptarea
oricărei decizii, structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice
locale17, în toate problemele care le privesc în mod direct.

17
Structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt:
a) Asociaţia Comunelor din România;
b) Asociaţia Oraşelor din România;
c) Asociaţia Municipiilor din România;
d) Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România;
  în cadrul politicii economice naţionale, comunele, oraşele, municipiile şi
judeţele au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autorităţile
administraţiei publice locale le stabilesc, le administrează şi le utilizează pentru
îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.
 resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice locale
trebuie să fie corelate cu competenţele şi cu atribuţiile prevăzute de lege.

 În ceea ce priveşte raporturile dintre autorităţile administraţiei publice

locale din comune, oraşe şi municipii şi cele de la nivel judeţean se bazează pe
principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi solidarităţii în
rezolvarea problemelor întregului judeţ. Introducerea acestor principii a determinat o
creştere a rolului consiliului judeţean de coordonare a eforturilor şi acţiunilor consiliilor
locale în vederea soluţionării problemelor de interes comun pentru întregul judeţ.

În relaţiile dintre autorităţile administraţiei publice locale şi consiliul judeţean, pe

de o parte, precum şi între consiliul local şi primar, pe de altă parte, nu există raporturi de
subordonare.

Asocierea şi cooperarea
Deosebiri de esenţă între vechea şi noua lege a administraţiei publice locale sunt
şi cu privire la dreptul de asociere şi de cooperare al autorităţilor administraţiei publice
locale. În timp ce, în Legea 69/1991, referirile la asociere şi cooperare erau numai
menţionate la capitolul atribuţiile consiliilor locale, fiind deci atribuţii, în legea
215/2001, asocierea şi cooperarea sunt considerate drepturi ale autorităţilor
administraţiei publice locale, iar Legea 286/2006 face referiri mult mai detaliate la aceste
drepturi şi explicând mai pe larg conceptul de intercomunalitate:

 dreptul unităţilor administrativ-teritoriale ca, în limitele competenţelor autorităţilor

lor deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii,
formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară18, cu personalitate juridică, de drept
privat şi de utilitate publică.

Dezvoltarea acestor structuri de cooperare inter-comunală, în cea mai mare parte a

ţărilor europene a fost determinată de necesitatea, în special pentru micile colectivităţi ,
de a-şi pune în comun mijloacele pentru a fii în măsură să-şi exercite competenţele în
bune condiţii. Trebuie să remarcă faptul că, la nivel european, această formă de cooperare
a fost, în funcţie de ţară, fie consimţită de către colectivităţile locale, adică voluntară, fie
impusă de către lege ,având caracter obligatoriu (aşa cum s-a întâmplat în Finlanda ,
Austria , Irlanda şi Regatul Unit în cazul exercitării anumitor competenţe).În unele ţări ,

e) alte forme asociative de interes general, constituite potrivit legii.

18
Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sunt de utilitate publică , prin efectul prezentei legi, prin
derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii si fundaţii, cu
modificările ulterioare. Ele posedă personalitate juridică de drept privat .
ea a fost încurajată prin stimulente financiare din partea statului ( Franţa, Ungaria ,
Estonia şi Republica cehă)19.

Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se constituie, în condiţiile legii, în

scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori
al furnizării în comun a unor servicii publice. În plus, există stabilimente publice de
cooperare inter-comunală, subiecte de drept public.

Legea 286/2006 introduce alte două noi concepte , cel de zone metropolitane20 şi
cel de aglomerări urbane21 Acestea se constituie cu acordul expres al consiliilor locale
ale unităţilor administrativ-teritoriale componente şi au ca scop dezvoltarea
infrastructurilor şi a obiectivelor de dezvoltare de interes comun. Autorităţile deliberative
şi executive de la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale componente îşi
păstrează autonomia locală, în condiţiile legii.

Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se finanţează prin contribuţii din

bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi din alte surse, in
condiţiile legii.22 Ele sunt conduse de un consiliu de administraţie23 compus din
reprezentanţi ai unitatilor administrativ-teritoriale componente, desemnaţi de consiliul
local sau de consiliul judeţean, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui
consiliului judeţean, precum şi la propunerea consilierilor locali sau judeţeni, după caz.
Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul de administraţie poate înfiinţa un aparat
tehnic, finanţat din resursele asociaţiei de dezvoltare intercomunitară.

19
Centre national de la fonction publique territorial în colaborare cu Direcţia de Studii a Dexia Credit
Local, - Local Government Employment in the 25 countries of the European Union , Dexia Editions , mai
2006, p.40
20
zona metropolitană în sensul legii 286/2006, - asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe
baza de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I şi unităţile administrativ-teritoriale
aflate în zona imediată. În existau 5 zone metropolitane (Braşov, Bucureşti, Constanţa, Iaşi and Oradea) şi
alte câteva în curs de constituire.

21
Aglomerările urbane, în sensul legii 286/2006, - asociaţiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe
bază de parteneriat între municipii şi oraşe, împreună cu localităţile urbane şi rurale aflate în zona de
influenţă;

22
Guvernul sprijină asocierea unităţilor administrativ-teritoriale prin programe naţionale de dezvoltare.
Aceste programe sunt finanţate anual prin bugetul de stat şi sunt prevăzute distinct în cadrul bugetului
Ministerului Administratiei şi Internelor, în condiţiile legii privind finanţele publice locale.

23
Consiliul de administratie este condus de un presedinte ales cu votul majorităţii membrilor săi.
Organizarea şi modul de funcţionare a consiliului de administraţie şi a aparatului tehnic sunt stabilite prin
actul de înfiinţare şi statutul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, aprobate prin hotărârile consiliilor
locale, respectiv judeţene asociate.
 dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a încheia între ele acorduri şi de a
participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la iniţierea şi la realizarea unor programe
de dezvoltare zonală sau regională, în baza hotărârilor adoptate de consiliile locale ori
judeţene, după caz, în condiţiile legii.
 dreptul unităţilor administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră de a încheia
între ele înţelegeri de cooperare transfrontalieră cu structuri similare din statele
vecine, în condiţiile legii24. Unităţile administrativ-teritoriale care au încheiat
înţelegeri de cooperare transfrontalieră au dreptul să participe în alte state la
organismele create prin respectivele înţelegeri, în limita competenţelor ce le revin,
potrivit legii.
 dreptul ca, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, să
coopereze şi să se asocieze şi cu unităţi administrativ-teritoriale din străinătate, în
condiţiile legii, prin hotărâri ale consiliilor locale sau consiliilor judeţene, după caz.
 dreptul de a adera la asociaţii naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii, cu scopul
de asigura protecţia şi promovarea intereselor lor comune ale unităţilor administrativ-
teritoriale;
 dreptul Consiliilor locale şi consiliilor judetene de a hotărî asupra participării cu
capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le
reprezinta, la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor organisme prestatoare de
servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.

Iniţiativa unităţilor administrativ-teritoriale de a coopera şi de a se asocia cu

unităţi administrativ-teritoriale din străinătate, precum şi de a adera la o asociaţie
internaţională a unităţilor administrativ-teritoriale va fi comunicată Ministerului
Afacerilor Externe şi Ministerului Internelor şi Reformei Administrative25.

 Legea recunoaşte totodată necesitatea exercitării unui controlul administrativ

şi financiar din partea statului, dar care trebuie să se exercite în limitele şi în condiţiile
prevăzute de lege.

24
Unităţile administrativ-teritoriale, prin primari, respectiv presedintii consiliilor judeţene, transmit
Ministerului Afacerilor Externe, spre avizare conformă, proiectele de înţelegeri de cooperare pe care
acestea intenţionează să le încheie cu unităţile administrativ-teritoriale din alte ţări, înainte de supunerea
lor spre adoptare de către consiliile locale sau judeţene, după caz. Prin înţelegerile de cooperare
transfrontalieră pot fi create şi pe teritoriul României organisme care să aibă, potrivit dreptului intern,
personalitate juridică, aceste organisme neavând însă competenţe administrativ-teritoriale.

25
Proiectele de înţelegeri de cooperare pe care unităţile administrativ-teritoriale intenţionează să le încheie
cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări vor fi transmise spre avizare Ministerului Afacerilor Externe,
prin primari, respectiv preşedinţii consiliilor judeţene, înainte de supunerea lor spre adoptare de către
consiliile locale sau consiliile judeţene, după caz. Avizele trebuie emise în termen de 30 de zile de la
primirea solicitării. În caz contrar se va consideră că nu sunt obiecţii si proiectul respectiv poate fi supus
spre aprobare consiliului local sau judeţean interesat. Responsabilitatea privind intelegerile de cooperare
incheiate de unitatile administrativ-teritoriale revine in exclusivitate acestora.
 4.2.2. Principiile descentralizării şi deconcentrării
serviciilor publice

4.2.2.1 Explicarea noţiunilor de descentralizare şi deconcentrare

Descentralizarea reprezintă transferul de autoritate şi responsabilităţi pentru

anumite funcţii publice de la nivelul guvernului central al unei ţări la niveluri
subnaţionale de guvernare sau instituţii autonome (Rondinelli et al. 1983). În literatura de
specialitate, descentralizarea este adesea clasificată în funcţie de tipul de responsabilităţi
transferate şi după nivelul de autonomie a autorităţilor locale26.
După responsabilităţile transferate, descentralizarea este de trei tipuri: politică,
administrativă şi fiscală 27.
 Descentralizarea politică implică conferirea către cetăţeni a unei puteri mai mari
în procesul de luare a deciziilor, în particular acest lucru realizându-se prin
derularea unor procese democratice.
 Descentralizarea administrativă, conform literaturii de specialitate reprezintă
“transferul de responsabilităţi privind planificarea, finanţarea şi gestionarea unor
anumite funcţii publice de la nivelul guvernului central şi al agenţiilor sale la unităţile
subordonate, la autorităţi publice semi-autonome sau la autorităţi regionale sau locale
(Rondinelli 1999).
 Descentralizarea financiară se referă la mărirea controlului autorităţilor locale
asupra resurselor financiare, fie în termeni de repartizare a cheltuielilor, fie a generării
de venituri.

Principiul descentralizării serviciilor publice este un principiu esenţial al

autonomiei locale şi constă în organizarea, funcţionarea, controlul şi desfiinţarea
serviciilor publice de către autorităţile administraţiei locale. Principalul obiectiv al
descentralizării este îmbunătăţirea managementului serviciilor publice şi creşterea
calităţii acestora prin:
 alocarea mai substanţială a responsabilităţilor, resurselor financiare şi drepturilor
legate de serviciile oferite.
 analiza motivaţiilor pe care se întemeiază alegerea sistemului de alocare a
sarcinilor/funcţiilor între structurile descentralizate ale administraţiei publice
locale şi unităţile deconcentrate ale autorităţilor centrale (echilibru între
descentralizare – deconcentrare).
 diminuarea conflictelor existente în sistemul administraţiei publice.

26
M. Profiroiu, T. Andrei , D. Dincă ,Radu Carp –Studiul privind reforma administraţiei publice in
perspectiva integrării României in Uniunea Europeana ,PAIS III ,Institutul European din Romania-2005
27
Studiul “ Stadiul descentralizării financiare în România “, realizat de către Uniunea Naţională a
Consiliilor Judeţene din România şi Asociaţia Directoriilor din cadrul Consiliilor Judeţene din România ,
2003
  La baza descentralizării competenţelor către autorităţile administraţiei publice
locale stau o serie de principii şi reguli prevăzute de legea-cadru a descentralizării28.
Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale stabilesc
standarde de cost29 pentru finanţarea serviciilor publice care au fost deja
descentralizate precum şi a celor care urmează să fie descentralizate şi standarde de
calitate30 pentru asigurarea furnizării acestora de către autorităţile administraţiei
publice locale, standarde care se actualizează periodic prin hotărâre de guvern.

Aşadar , procesul de descentralizare se desfăşoară în beneficiul cetăţeanului prin

întărirea puterii şi rolului administraţiei publice locale în scopul dezvoltării economico-
sociale durabile a unităţilor administrativ-teritoriale. În ceea ce priveşte dezvoltarea
unităţilor administrativ-teritoriale, se poate vorbi de două aspecte:
 Pe de o parte, cu cât o localitate cunoaşte o mai mare dezvoltare
economico-socială, cu atât mai mult locuitorii săi au nevoie de mai multe
servicii publice diversificate şi de o calitate superioară.
 Pe de altă parte, gradul de dezvoltare economico-socială a localităţii îşi
pune amprenta asupra posibilităţii acoperirii costurilor pe care le presupun
aceste servicii publice, inclusiv asupra calităţii, operativităţii şi eficienţei lor.

Trebuie spus că principiul descentralizării serviciilor publice nu are în vedere

descentralizarea absolută, adică transferarea tuturor activităţilor de la nivelul central la cel
judeţean sau local. Acest lucru nu ar fi necesar, nici oportun, nici posibil, mai ales dacă
avem în vedere multitudinea de forme în care se pot organiza serviciile publice.
Astfel, serviciile publice organizate la nivel central sub forma autorităţilor publice
(ministere, departamente, direcţii) sunt şi vor exista întotdeauna la acest nivel. Rolul
acestor servicii de la nivelul autorităților administratiei publice centrale va fi centrat pe
exercitarea următoarelor funcții( art. 31:
a) functia de elaborare și monitorizare a politicilor publice naționale
b) functia de reglementare;
c) funcția de coordonare și îndrumare metodologică;

28
Prima lege -cadru a descentralizării a fost Legea nr. 339/12.07.2004 privind descentralizarea, publicată
în M.O. nr. 668/26.07.2004, ea fiind apoi înlocuită de Legea 195/2006 din 22 mai 2006 , M.O. nr. 453 din
25 mai 2006; Aceste legi , deşi au apărut mult prea târziu în raport cu momentul începerii procesului de
descentralizare , ele aduc clarificările necesare şi stabilesc reguli şi principii clare în funcţie de care să se
realizeze acest proces.

29
Costurile normative utilizate pentru determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale ale
unităților administrativ-teritoriale în vederea furnizării unui serviciu public și/sau de utilitate publică la
standardul de calitate stabilit prin acte normative. ( art.5, lit. Oo, Cod administrativ, 2019)
30
Ansamblul normativelor de calitate în furnizarea unui serviciu public și/sau de utilitate publică, stabilite
prin acte normative ( art.5 , lit. Nn Cod Administrativ ,2019)
31
Hotărârea Guvernului privind strategia generală de descentralizare , publicată în Monitorului Oficial al
României, PARTEA I-a , Nr. 272/19.04.2017
 d) funcția de inspecție și control de stat în ceea ce privește modul în care este
respectată legislația în materie de către autoritățile administrației publice
locale.
Rolul autorităților administrației publice locale va fi acela de a implementa
politicile, strategiile naționale și reglementările la nivelul unităților administrativ-
teritoriale.
În ceea ce priveşte reglementările de ordin constituţional, Constituţia din 2003
adaugă principiului descentralizării serviciilor publice pe cel al deconcentrării (articolul
120). Articolul 123 elimină confuzia care se făcea între noţiunea de descentralizare şi
deconcentrare întrucât precizează că „prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan
local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale“. În mod concret,
unele ministere şi organe centrale ale administraţiei publice de specialitate au organizate
servicii publice deconcentrate, cele mai multe dintre ele având sediul în municipiul
reşedinţă de judeţ32.
Aceste servicii din teritoriu ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale (deci serviciile statale) sunt servicii deconcentrate
şi nu descentralizate, aşa cum prevedea vechea Constituţie. Ele sunt servicii exterioare
ale ministerelor, adică servicii publice dependente de ministere. Specialiştii au arătat că,
din moment ce aceste servicii sunt conduse de către prefect, în calitatea sa de
reprezentant al Guvernului, ele „nu pot fi considerate descentralizate“. Aceasta, deoarece
descentralizarea semnifică situaţia în care conducerea serviciului public este
aleasă/numită de către autoritatea deliberativă a administraţiei locale, în timp ce
deconcentrarea presupune numirea conducerii serviciului public printr-un ordin al
ministrului, întrucât este vorba de delegarea către alte persoane a unor atribuţii
concentrate în mâna ministrului.
Specialiştii au arătat că deconcentrarea serviciilor publice ale ministerelor reprezintă
împuternicirea unor servicii publice administrative care îşi au sediul în unităţile
administrativ-teritoriale, de a realiza la acest nivel atribuţiile şi competenţele ce le revin
ministerelor.
În concluzie, se poate spune că aceste servicii publice ale ministerelor organizate
în teritoriu nu puteau fi decât deconcentrate, singurele servicii publice descentralizate
fiind acelea organizate în comune, oraşe sau judeţe de către autorităţile administraţiei
publice locale. De altfel , menţionarea acestui principiu în cadrul Legii administraţiei
publice locale nu îşi mai are rostul întrucât dispoziţiile referitoare la prefect ,cel care
conduce serviciile deconcentrate ale ministerelor şi altor organe centrale de specialitate ,
au fost abrogate din textul acestei legi.
Astfel, Legea 215/2001 stipulează că serviciile publice ale comunei sau oraşului
se înfiinţează şi se organizează de către consiliul local în principalele domenii de
activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale şi
în limita mijloacelor financiare de care dispune . Acestea sunt servicii publice
descentralizate în adevăratul sens al cuvântului.
Trebuie să remarcăm însă distincţia care se face între diferitele categorii de
prestaţii: servicii publice şi serviciile comunitare de utilităţi publice .

32
Este posibil însă ca unele dintre aceste servicii publice deconcentrate să aibă ramificaţii şi în alte oraşe
mari din cadrul judeţului.
 Serviciile comunitare de utilităţi publice, denumite pe scurt servicii de utilităţi
publice , sunt definite ca totalitatea activităţilor de utilitate şi interes public general,
desfăşurate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor sub conducerea,
coordonarea şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul
satisfacerii cerinţelor comunităţilor locale, prin care se asigură următoarele utilităţi
publice33:

a) alimentarea cu apă;
b) canalizarea şi epurarea apelor uzate;
c) colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale;
d) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat;
e) salubrizarea localităţilor;
f) iluminatul public;
g) administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum
şi altele asemenea;
h) transportul public local.

Serviciile de utilităţi publice fac parte din sfera serviciilor publice de interes
general şi au următoarele particularităţi34:

a) au caracter economico-social;
b) răspund unor cerinţe şi necesităţi de interes şi utilitate publică;
c) au caracter tehnico-edilitar;
d) au caracter permanent şi regim de funcţionare continuu;
e) regimul de funcţionare poate avea caracteristici de monopol;
f) presupun existenţa unei infrastructuri tehnico-edilitare adecvate;
g) aria de acoperire are dimensiuni locale: comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene;
h) sunt înfiinţate, organizate şi coordonate de autorităţile administraţiei publice locale;
i) sunt organizate pe principii economice şi de eficienţă;
j) pot fi furnizate/prestate de către operatori care sunt organizaţi şi funcţionează fie în
baza reglementărilor de drept public, fie în baza reglementărilor de drept privat;
k) sunt furnizate/prestate pe baza principiului "beneficiarul plăteşte";
l) recuperarea costurilor de exploatare ori de investiţii se face prin preţuri, tarife sau taxe
speciale.

4.2.2.2. Evoluţia descentralizării în România

33
Legea 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
254 din 21/03/2006

34
ibidem
 Descentralizarea, implicând delegarea de competenţe şi noi responsabilităţi la
nivelul administraţiei publice locale, reprezintă un proces început din momentul adoptării
Constituţiei României din 1991. Constituţia adoptată în 1991 a fost primul act legislativ
al României post comunist care a recunoscut "autorităţile comunale şi orăşeneşti" " “drept
autorităţi administrative autonome”(Art. 120/2).
Noua legi-cadru a descentralizării : Legea –cadru nr. 195/ 22 mai 2006 a
descentralizării35 care realizează o clasificare mai clară a competenţelor autorităţilor
administraţiei publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor şi al judeţelor ,
împărţindu-le pe următoarele categorii: competenţe exclusive, competenţe partajate şi
competente delegate.

Tipul Comune si Oraşe Judeţe

competentelor
Exclusive - administrarea domeniului public şi - administrarea aeroporturilor de interes
privat al comunei sau oraşului ; local;
- administrarea infrastructurii de
transport rutier de interes local ;
- administrarea domeniul public si privat
- administrarea instituţiilor de cultură al judeţului;
de interes local;
- administrarea unităţilor sanitare
- administrarea instituţiilor de cultură de
publice de interes local;
interes judeţean;
- amenajarea teritoriului şi urbanism;
- alimentare cu apă;
- administrarea unităţilor sanitare publice
- canalizare si epurarea apelor uzate de interes judeţean;
si pluviale;
- iluminatul public;
- salubrizarea ;
- serviciile de asistenţă socială cu caracter
- serviciile de asistenţă socială cu primar şi specializate pentru victimele
caracter primar pentru protecţia violenţei în familie;
copilului şi persoane vârstnice;
- serviciile de asistenţă socială
- serviciile de asistenţă socială cu specializate pentru persoane vârstnice ;
caracter primar şi specializate pentru
- alte competenţe stabilite potrivit legii.
victimele violenţei în familie ;
- transportul public local de călători;
- alte competenţe stabilite potrivit
legii.
Partajate cu - alimentarea cu energie termică - administrarea infrastructurii de transport
autorităţile produsă în sistem centralizat; rutier de interes judeţean;
centrale
- construirea de locuinţe sociale şi - învăţământul special;
pentru tineret;
- serviciile de asistenţă medico-socială
- învaţământul preuniversitar de stat , adresate persoanelor cu probleme sociale;

35
Legea-cadru nr.195 din 22 mai 2006 a descentralizării , M.O. 453 din 25 mai 2006
 cu excepţia învăţământului special; - serviciile de asistenţă socială cu caracter
primar şi specializate pentru protecţia
- ordinea şi siguranţa publică;
copilului ;
- acordarea de ajutoare sociale
- serviciile de asistenţă socială
persoanelor aflate in dificultate
specializate pentru persoane cu
- prevenirea şi gestionarea situaţiilor dizabilităţi;
de urgenţă la nivel local ;
- serviciile publice comunitare pentru
- serviciile de asistenta medico- evidenţa persoanelor;
sociala adresate persoanelor cu
- alte competenţe stabilite potrivit legii .
probleme sociale ;
- serviciile de asistenţă socială cu
caracter primar pentru persoane cu
dizabilităţi ;
- serviciile publice comunitare pentru
evidenţa persoanelor ;
- administrarea infrastructurii de
transport rutier de interes local la
nivelul comunelor ;
- alte competenţe stabilite potrivit
legii .
Partajate cu - furnizarea unor servicii de utilităţi Nu este cazul
autorităţile publice prin intermediul operatorilor
judeţene regionali
Delegate de către - plata unor alocaţii şi a unor
stat indemnizaţii pentru adulţi şi copii cu
dizabilităţi.
Sursa : Legea-cadru nr.195 din 22 mai 2006 a descentralizarii , M.O. 453 din 25 mai 2006

4.2.2.3 Principii şi reguli care susţin descentralizarea36

Principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul de descentralizare sunt

următoarele:
a) principiul subsidiarităţii, care constă în exercitarea competenţelor de către
autoritatea administraţiei publice locale situată la nivelul administrativ cel mai apropiat
de cetăţean şi care dispune de capacitate administrativă necesară;
b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate;
c) principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale în raport
cu competenţele ce le revin, care impune obligativitatea realizării standardelor de calitate
în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică;
36
Legea-cadru nr.195 din 22 mai 2006 a descentralizarii , M.O. 453 din 25 mai 2006 ;
 d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe
criterii şi reguli obiective, care să nu constrângă activitatea autorităţilor administraţiei
publice locale sau să limiteze autonomia locala financiară;
e) principiul echităţii, care implică asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la
serviciile publice şi de utilitate publică;
f) principiul constrângerii bugetare, care interzice utilizarea de către autorităţile
administraţiei publice centrale a transferurilor speciale sau a subvenţiilor pentru
acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale.

4.2.3. Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei

publice locale

Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale nu este formulat

ca atare, în mod expres, în dispoziţiile constituţionale, ci numai în prevederile Legii nr.
215/2001 şi ale Legii pentru alegerea autorităţilor publice locale37.
În Constituţie se prevede numai că primarii, consiliile locale şi judeţene sunt
alese în condiţiile legii (articolul 121). Ele nu sunt autorităţi ale statului întrucât nu
exercită vreuna dintre puterile sale. Menirea lor este numai de a administra (gestiona)
treburile unităţilor administrativ-teritoriale în care sunt alese, în interesul
colectivităţilor locale care le-au ales. Puterea lor nu derivă din puterea statului, ci din
cea a alegătorilor pe care îi reprezintă şi în numele cărora acţionează.

Potrivit Legii pentru alegerea autorităţilor publice locale, consilierii locali şi

judeţeni, precum şi primarii, consilierii generali ai municipiului Bucureşti şi
preşedinţii consiliilor judeţene se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat de către cetăţenii cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială în care
urmează să-şi exercite mandatul. Viceprimarii şi vicepreşedinţii consiliului judeţean se
aleg prin vot secret indirect.
Consiliile locale şi judeţene se aleg pe circumscripţii electorale prin vot exprimat
pe baza scrutinului de listă, iar primarii comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi primarul general al municipiului Bucureşti şi
preşedinţii consiliilor judeţene se aleg pe circumscripţii electorale, prin vot direct
exprimat pe baza scrutinului uninominal.

Totodată, pentru a fi ales consilier sau primar, preşedinte de consiliu judeţean

candidatul trebuie să respecte anumite condiţii de eligibilitate:
 calitatea de alegător – cetăţenii români care au împlinit vârsta de 18 ani
(inclusiv cei care împlinesc această vârstă în ziua alegerilor), potrivit
articolului 36 din Constituţie;
 dreptul de a fi ales – cetăţenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta
de cel puţin 23 de ani, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice;

37
Publicată în M.O.nr. 271/29.03.2004.
  domiciliul în ţară (articolul 16, alin. 3 din Constituţie), pe teritoriul unităţii
administrativ-teritoriale pentru care candidează.

4.2.4. Principiul legalităţii

Aşezat la baza administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, acest

principiu constituie unul dintre elementele esenţiale ale conceptului statului de drept,
potrivit căruia toate subiectele de drept – persoane fizice, juridice, autorităţi ale
administraţiei publice locale – trebuie să se supună legalităţii şi să se conformeze
acesteia.
În toate documentaţiile moderne este cunoscut faptul că administraţia este
„supusă“ regulii de drept, normei juridice, acesta fiind unul dintre principiile
liberalismului politic.
Acest principiu are în vedere toate aspectele organizatorice şi funcţionale prin
care se înfăptuieşte administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale, şi anume:
alegerea, constituirea, componenţa, organizarea, funcţionarea şi activităţile (actele pe care
le adoptă) acestor autorităţi. De exemplu, pentru ca acţiunile autorităţilor reprezentative
alese să producă efecte juridice, trebuie ca acestea să fie recunoscute de către stat. Această
recunoaştere presupune în fapt şi în drept încadrarea lor în ordinea juridică a statului, aceasta
realizându-se numai dacă alegerea lor s-a făcut potrivit legii, iar acţiunile acestor autorităţi
publice alese sunt în conformitate cu legea.
Principiul legalităţii presupune tocmai ca toate aceste elemente să fie în
conformitate în primul rând cu prevederile constituţionale, cu legile, dar şi cu
celelalte acte normative bazate pe lege. Nerespectarea acestui principiu atrage după
sine răspunderea juridică prevăzută de lege şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare.

4.2.5. Principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor

locale de interes deosebit
Acest principiu este consacrat expres în dispoziţiile articolului 2 din Legea nr.
215/2001 a adm pb. Locale cu modificări şi
este completat de dispoziţiile capitolului III ale Legii privind organizarea şi
desfăşurarea referendumului[1]
si de legea 52/2003 privind transparenta decizionala in AP si in Codul
administrativ ( Partea a III-a, cap.3 Initiativa cetateneasca si adunările cetatenesti).

Organizarea referendumului local se poate face :

 din iniţiativa autorităţilor administraţiei publice locale

Astfel, problemele de interes deosebit din unităţile administrativ-teritoriale

şi subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, în condiţiile
prezentei legi, aprobării locuitorilor, prin referendum local. Anterior legea 215/2001
era mai restrictivă, specificând în mod clar care sunt problemele38 care se discută
întotdeauna în şedinţă publică şi în legătură cu care primarul putea să solicite organizarea
referendumului local.
Referendumul local se poate organiza în toate satele şi localităţile componente ale
comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. În cazul referendumului la nivel
judeţean, acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeţ ori numai în
unele dintre acestea, care sunt direct interesate.
Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor
teritoriale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor se înaintează Parlamentului
spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile
administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea
referendumului este obligatorie.
Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau
judeţene, după caz, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui consiliului
judetean. Cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin "DA" sau "NU" asupra problemei
supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul
unităţii administrativ-teritoriale respective.

 Din iniţiativa cetăţenilor

Înafară însă de aceste cazuri, în care iniţiativa organizării aparţine autorităţilor

locale , există însă şi aşa numita iniţiativă “populară” care aparţine cetăţenilor , care
pot cere organizarea unui referendum în vederea dizolvării consiliului local sau a
demiterii primarului.

- referendum în vederea dizolvării consiliului local

Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens

prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pe listele
electorale ale unităţii administrativ-teritoriale. Cheltuielile pentru organizarea
referendumului se suportă din bugetul local.
Referendumul local este organizat, în condiţiile legii, de către o comisie
numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un
reprezentant al primarului, al consiliului local şi al consiliului judeţean şi un judecător de
la judecătoria în a cărei jurisdicţie se află unitatea administrativ-teritorială în cauză.
Secretarul comisiei este asigurat de instituţia prefectului.
• Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot.

38
Problemele în legătură cu care primarul putea solicita organizarea referendumului erau : bugetul local;
administrarea domeniului public şi privat al comunei sau al oraşului; participarea la programe de dezvoltare
judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră; organizarea şi dezvoltarea urbanistică a
localităţilor şi amenajarea teritoriului; asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, organizaţii
neguvernamentale, persoane juridice române sau străine.
Activitatea consiliului local încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat în acest
sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.
Validarea rezultatului referendumului se realizează de către instanţa judecătorească din
raza unităţii administrativ teritoriale.

- referendum în vederea demiterii primarului.

În cazul primarului, motivele pentru organizarea referendumului pot fi

nesocotirea de către acesta a intereselor generale ale colectivităţii locale sau neexercitării
atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al
statului. Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25%
dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre
localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului .
• Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot.
Activitatea primarului încetează dacă s-au pronunţat în sens favorabil cel puţin
jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.
Trebuie să remarcăm însă că această condiţie impusă de Legea 286/2006 39este
mult mai realistă decât în vechea legislaţie în care era necesară obţinerea acordului a
jumătate plus unul din numărul de cetăţeni cu drept de vot, ceea ce era foarte greu de
realizat.

- referendum în vederea dizolvarea consiliului judeţean

Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens

prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, înscrişi pe listele
electorale ale unităţii administrativ-teritoriale. Cheltuielile pentru organizarea
referendumului se suportă din bugetul judeţean.
Referendumul judeţean este organizat, în condiţiile legii, de o comisie compusă
din prefect, un reprezentant al consiliului judeţean desemnat prin hotărâre a consiliului
judeţean şi un judecător de la tribunal. Secretariatul comisiei este asigurat de instituţia
prefectului.
• Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot.
Activitatea consiliului judeţean încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat
în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil
exprimate.

39
LEGEA nr. 286 din 6 iulie 2006 pentru modificarea Legii 215/2001 a administraţiei publice locale ;
 Adunările cetățenești
• - pot fi organizate pe sate , in mediul rural si pe cartiere, in mediul urban
• Sunt organizate in scopul consultarii cetatenilor
• -organizarea si convocare se fac de către primar , la inițiativa sa ori a unei
treimi din nr. de consilieri in functie
• Convocarea adunarii cetățenesti se face prin aducerea la cunostintă publică a
scopului, a datei și locului unde urmează să se desfășoare.
•
• Adunarea este valabil constituită în prezența majorității cetățenilor cu drept de vot
( 50%+1) și adoptă propuneri cu majoritatea celor prezenți .
• -propunerile se consemnează într-un proces verbal și se înaintează primarului,
care le supune dezbaterii consiliului local în prima ședință , în vederea stabilirii
unor modalități concrete de finanțare , dacă e cazul.
• -Soluția adoptată de consiliul local se aduce la cunoștință locuitorilor prin
intermediul secretarului general al u.a.t/ subdiviunii u.a.t.
 4.3. Autorităţile administraţiei publice locale

4.3.1. Consiliul local

4.3.1.1. Constituirea şi organizarea internă a consiliului local

Consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleşi prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale. Conform Constituţiei României, consiliile locale şi primarii
funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi ei rezolvă treburile publice în
comune şi oraşe. Numărul membrilor fiecărui consiliu local1 se stabileşte prin ordin al
prefectului, în funcţie de populaţia comunei, oraşului sau municipiului, raportată de Institutul
Naţional de Statistică la data

Validarea alegerii consilierilor se face de către judecătoria în raza căreia se află

unitatea administrativ-teritorială, de către un judecător desemnat de preşedintele instanţei.2
Invalidarea mandatului intervine în cazul în care se constată încălcarea uneia din condiţiil:

- dacă si-a schimbat domiciliul din unitatea administrativ-teritoriala în care a

candidat
- dacă nu și-a pierdut drepturile electorale, fapt dovedit prin cazierul judiciar
- dacă nu și-a pierdut calitatea de membru a partidului politic pe a căui listă a
canditat
- dacă alegerea consilierului s-a făcut prin fraudă electorală, constatată în condiţiile
legii,
- dacă mandatarul financiar coordonator nu a deus raportul detaliat al veniturilor și
cheltuielilor electorale,
- dacă consilierul ales nu a renunțat la mandat.

Constituirea consiliilor locale se face în termen de 25 de zile de la data desfăşurării

alegerilor. Convocarea consilierilor locali aleşi şi validaţi în funcţie se face de către prefect, în
maximum 5 zile de la pronunţarea hotărârii de validare. La şedinţa de constituire participă
prefectul sau reprezentantul său, precum şi primarul sau, după caz, candidatul declarat
câştigător la alegerile pentru funcţia de primar.

Şedinţa se desfăşoară în condiţii legale dacă participă cel puţin majoritatea

consilierilor locali aleşi şi validaţi. În cazul în care nu se poate asigura această majoritate,
şedinţa se va organiza, în aceleaşi condiţii, peste 3 zile, la convocarea prefectului. Dacă nici la
a doua convocare reuniunea nu este legal constituită, se va proceda la o nouă convocare de
către prefect, peste alte 3 zile, în aceleaşi condiţii.

1
Numărul consilierilor variază între 9 şi 27. Consiliul General al Municipiului Bucureşti este compus din 33 de
consilieri.

2
Cererea de validare a consilierilor locali se depune în termen de 3 zile de la data constatării rezultatelor
alegerilor, in condiţiile legii. Cererea introdusă se judecă în şedinţa publică, fără citarea părţilor. Cererea se
judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 10 zile de la data depunerii, prin hotărâre executorie.
 În situaţia în care consiliul local nu se poate reuni nici la a treia convocare din cauza
absenţei nemotivate a consilierilor locali, instanţa va declara vacante, prin hotărâre, locurile
consilierilor locali aleşi care au lipsit nemotivat la oricare dintre cele 3 convocări. 3
Absenţa consilierilor locali de la şedinţa de constituire este considerată motivată dacă
se face dovada că aceasta a intervenit din cauza unei boli sau a unor evenimente de forţa
majoră care au făcut imposibilă prezenţa acestora.
Consilierii locali ale căror mandate au fost validate depun în faţa consiliului local un
jurământ în limba română. Consilierii locali care refuză să depună jurământul sunt
consideraţi demisionaţi de drept.
Lucrările şedinţei de constituire sunt conduse de cel mai în vârstă consilier local, ajutat
de cei mai tineri 2 consilieri locali, cu asistenţa de specialitate a secretarului unităţii
administrativ-teritoriale, care întocmeşte şi procesul-verbal al şedinţei.
Consiliul local se declară legal constituit dacă majoritatea consilierilor locali validaţi
au depus jurământul. Constituirea consiliului local se constată prin hotărâre, adoptată cu votul
majorităţii consilierilor locali validaţi.
Consiliul local este condus de un preşedinte şi are un număr de comisii care sunt
organele sale de lucru.

 Preşedintele consiliului local.

Consiliul local alege dintre membrii săi, prin votul deschis al majorităţii consilierilor
în funcţie, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult trei luni, care va conduce
şedinţele consiliului şi va semna hotărârile adoptate de acesta. Acesta poate fi schimbat din
funcţie la iniţiativa a cel puţin unei treimi din numărul consilierilor, cu votul majorităţii
consilierilor în funcţie.

 Comisiile consiliului local. După constituire, consiliul local îşi poate organiza:
 comisii de specialitate , pe principalele domenii de activitate. Membrii comisiilor
4

de specialitate sunt consilierii. Comisiile de specialitate îşi aleg câte un preşedinte

şi un secretar. Ele analizează şi avizează proiectele de hotărâre din domeniul lor de
activitate şi lucrează în plen, luând hotărâri cu votul majorităţii membrilor;
 comisii speciale de analiză şi verificare5, care pot fi înfiinţate la iniţiativa
consiliului local sau a primarului, pe o perioadă determinată. Membrii comisiei
actioneaza in limitele stabilite prin hotarare.
 comisii mixte 6formate din consilieri locali, funcţionari publici şi alţi specialişti, pe
perioada determinată, organizate de către consiliile locale, din proprie iniţiativa sau
din iniţiativa primarului. Şedinţele comisiilor mixte sunt publice.

3
Sesizarea instanţei se face de către prefect în maximum 3 zile de la data şedinţei, pe baza procesului-verbal al
şedinţei, întocmit de secretarul unităţii administrativ-teritoriale. Hotărârea instanţei se pronunţă în maximum 3
zile de la primirea sesizării din partea prefectului şi poate fi atacată cu recurs la instanţa competentă. În cazul în
care locurile declarate vacante, potrivit procedurii de mai sus, nu pot fi ocupate cu supleanţii înscrişi pe listele de
candidaţi respective, potrivit legii, se organizează alegeri parţiale pentru completare, in termen de 90 de zile.

4
Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului local, respectându-se configuraţia politică rezultată în urma alegerilor locale.
5
Componenţa comisiei speciale de analiză şi verificare, obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţilor
acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.
 4.3.1.2. Atribuţiile consiliului local

Legea nr. 215/2001 stabileşte principiul conform căruia consiliul local are iniţiativă şi
hotărăşte în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în
competenţa altor auqtorităţi publice, locale sau centrale.

Legea 286/2006 face o clasificare mai clară a competenţelor Consiliului local , ne mai
limitându-se în a le enumera. Astfel, Consiliul local exercită următoarele categorii de
atribuţii:

a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului,

instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi societăţilor comerciale şi regiilor
autonome de interes local;
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau
municipiului;
c)atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau
municipiului;
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;
e)atribuţii privind cooperarea inter-instituţională pe plan intern şi extern.

a) a) atribuţii privind u.a.t, organizarea proprie, precum si organizarea şi

funcţionarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor de interes local şi
ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes local;

• aprobă statutul comunei, oraşului sau municipiului, precum şi regulamentul de

organizare şi funcţionare a consiliului local;
• Alege viceprimarul/ viceprimarii , din randul consilierilor , la propunerea primarului
sau a consilierilor
• aprobă, în condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de
funcţii ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor publice de interes
local, precum şi reorganizarea şi statul de funcţii ale regiilor autonome de interes local
si Soc . Comerciale de interes local;
• exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile şi obligaţiile
corespunzătoare participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în
condiţiile legii.
• Hotărăște infiintarea si reorganizarea de inst. Publice , Soc.com si regii autonome

b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului

sau municipiului;

 aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare

a rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;
 aprobă, la propunerea primarului, contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor,
precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare în
numele unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile legii;
6
Componenţa comisiilor mixte, obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţii acestora se stabilesc prin
hotărâri ale consiliilor locale.
  stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii;
 aprobă, la propunerea primarului, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările
de investiţii de interes local, în condiţiile legii;
 aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii
administrativ-teritoriale;
 asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare implementării şi conformării cu
prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul
protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.

c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului

sau municipiului 7;

 hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate

publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor
publice de interes local, în condiţiile legii;
 hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a
comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii;
 avizează sau aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului si
urbanism ale localităţilor;
 atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de pieţe şi de obiective de
interes public local.

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;

 asigură, potrivit competenţelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru

furnizarea serviciilor publice de interes local 8;
 hotărăşte acordarea unor sporuri şi altor facilităţi, potrivit legii, personalului sanitar şi
didactic;
 sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
 poate solicita informări şi rapoarte de la primar, viceprimar şi de la şefii organismelor
prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local;
 aprobă construirea locuinţelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale
şi a utilităţilor locative aflate în proprietatea sau în administrarea sa;

7
Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes
local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie
concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor
ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile legii. Vânzarea, concesionarea şi
închirierea se fac prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.
8
1. educaţia; 2. serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a
familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială; 3. sănătatea; 4. cultura; 5.tineretul ; 6. sportul; 7.
ordinea publică; 8. situaţiile de urgenţă; 9. protecţia şi refacerea mediului înconjurător; 10. conservarea,
restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice si de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice şi
rezervaţiilor naturale; 11. dezvoltarea urbană; 12. evidenţa persoanelor;
13. podurile şi drumurile publice; 14. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural,
canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public şi transport public local, după caz;
15. serviciile de urgenţa de tip salvamont, salvamar si de prim ajutor; 16. activităţile de administraţie social-
comunitara; 17. locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-
teritoriale sau în administrarea sa; 18. punerea în valoare, în interesul comunităţii locale, a resurselor naturale
de pe raza unităţii administrativ-teritoriale; 19. alte servicii publice stabilite prin lege;
  poate solicita informări şi rapoarte specifice de la primar şi de la şefii organismelor
prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local.

e) atribuţii privind cooperarea inter-instituţională pe plan intern şi extern.

 hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau
străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau
proiecte de interes public local;
 hotărăşte, în condiţiile legii, înfrăţirea comunei, oraşului sau municipiului cu unităţi
administrativ-teritoriale din alte ţări;
 hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-
teritoriale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi
internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării
unor interese comune.

Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite
titlul de cetăţean de onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza unui regulament
propriu. Prin acest regulament se stabilesc şi conditiile retragerii titlului conferit.

Consiliul local îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

• Mandatarea consilierilor locali pentru reprezentarea intereselor u.a.t

• - CL desemneaza prin imputernicire consilieri locali pentru a reprezenta interesele
u.a.t in Soc. Com, regii autonome de interes local, si în alte organisme de cooperare
sau parteneriat , cu repectarea regimului incompatibilitatilor și a configuratiei
politice rezultate din alegerile locale.
• Reprezentarea u.a.t in asociatiile de dezv. intercomunitare si la nivelul operatorilor
regionali
• - se asigura de catre primari, care pot delega la randul lor aceasta calitate de
reprezentanti, viceprimarilor, administratorilor publici sau altor persoane din
aparatul de specialitate al primarului sau din instituțiile publice de interes local.

4.3.1.3. Funcţionarea consiliului local

Consiliul local este ales pentru un mandat de patru ani, care poate fi prelungit, prin
lege organică, în caz de război sau catastrofă. El îşi exercită mandatul de la data constituirii
până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.

 Sesiunile.Consiliul local se întruneşte în:

 şedinţe ordinare, cel puțin o dată pe lună, la convocarea primarului;
 şedinţe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul
membrilor consiliului aflați în funcție.

 Convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii

administrativ-teritoriale:
 cu cel puţin cinci zile, de la data dispoziției de convocare emisă de primar
pentru şedinţele ordinare sau
  cu cel puţin trei zile de la data comunicării dispoziției de convocare semnată
de primar sau a documentului de convocare semnat de consilieri pentru
şedinţele extraordinare.
 În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă, pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor comunei, oraşului sau municipiului sau în alte situaţii stabilite de
ROF-ul consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de
îndată.

 Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţa locuitorilor

comunei sau ai oraşului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.
În comunele sau oraşele în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o
pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunoştinţă
publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
Proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local nu pot fi
dezbătute dacă nu sunt însoţite :
-de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al
primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum şi
- de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepţia cazurilor de şedinţe
extraordinare sau atunci când convocarea se face de îndată.

Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu

pot fi amânate până la şedinţa următoare, şi numai cu votul majorităţii consilierilor
locali prezenţi.

Scoaterea unui proiect de hotărâre de pe proiectul ordinii de zi se face :

• numai cu acordul iniţiatorului sau

• dacă acesta nu are raportul compartimentului de specialitate al primarului
• sau avizul comisiei de specialitate a Consiliului local.

 Cvorumul ședințelor
Şedinţele consiliului local sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea
consilierilor în funcţie. Prezenţa consilierilor la şedinţă este obligatorie9.
Şedinţele consiliului local sunt publice. Caracterul public al sedintelor consiliului
local este dat de :
• a) accesul celor interesati la procesele verbale ale sedintelor
• b) accesul celor interesati la proiectele de hotarari , la hotararile consiliului local precum
si la instrumentele de prezentare si motivare a acestora
• c) posibilitatea cetatenilor cu domiciliul sau resedinta in uat de a asista la sedintele
consiliului local si/ sau de a le urmari prin internet in conditiile ROF.

9
Cazurile în care absenţa este motivată se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului
local. Consilierul local care absentează nemotivat de două ori consecutiv este sancţionat, în condiţiile
regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local.
  Desfășurarea ședințelor

Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română. În consiliile locale în care

consilierii aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o cincime din
numărul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternă.10 În aceste cazuri se
va asigura, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele
şedinţelor de consiliu se întocmesc în limba română.

 Procesul verbal al sedintei

Dezbaterile din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul
fiecare consilier se consemnează într-un proces-verbal11, semnat de consilierul care conduce
şedinţele de consiliu şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.
La începutul fiecărei şedinţe, secretarul supune spre aprobare procesul-verbal al
sedinţei anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, în cadrul şedintei, să conteste
conţinutul procesului-verbal şi să ceară menţionarea exactă a opiniilor exprimate în
şedinţa anterioară.
Procesul-verbal şi documentele care au fost dezbătute în şedinţa se depun într-un
dosar special al sedinţei respective, care va fi numerotat, semnat şi sigilat de preşedintele de
sedinţa şi de secretar, dupa aprobarea procesului-verbal.
În termen de 3 zile de la terminarea sedinţei, secretarul unităţii administrativ-
teritoriale afişează la sediul primăriei şi, după caz, pe pagina de internet a unităţii
administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.

 Actele consiliului local. În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă

hotărâri cu votul majorităţii simple, ( jumatate plus unu a membrilor prezenţi) sau a
majoritatii absolute ( jumatate plus unu din nr. total) în afară de cazurile în care legea sau
regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.

• Prin exceptie , hotărârile privind dobandirea sau instrăinarea dreptului de

proprietate în cazul bunurilor de proprietate imobile se adopta cu majoritatea
calificata a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie.
.
Se adoptă cu votul majorităţii absolute consilierilor locali în funcţie următoarele
hotărâri ale consiliului local:

a) hotărârile privind bugetul local12;

10
Vechea lege prevedea o pondere minimă de o treime din numărul total de consilieri.

11
Preşedintele de şedinţă, împreună cu secretarul unităţii administrativ-teritoriale, îşi asumă, prin semnătura,
responsabilitatea veridicităţii celor consemnate. La începutul fiecărei şedinţe, secretarul supune spre aprobare
procesul-verbal al şedinţei anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, în cadrul şedinţei, să conteste conţinutul
procesului-verbal şi să ceară menţionarea exactă a opiniilor exprimate în şedinţa anterioară. Procesul-verbal şi
documentele care au fost dezbătute în şedinţa se depun într-un dosar special al şedinţei respective, care va fi
numerotat, semnat şi sigilat de preşedintele de şedinţa şi de secretar, după aprobarea procesului-verbal. În termen
de 3 zile de la terminarea şedinţei, secretarul unităţii administrativ-teritoriale afişează la sediul primăriei şi, după
caz, pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.
 b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;

c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;

d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională,

zonală sau de cooperare transfrontalieră;

e) hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor( PUG, PUZ)

şi amenajarea teritoriului;

f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane

juridice române sau străine.

g) Hotărârile privind administrarea patrimoniului

h) Horărârile privind exercitarea atributiilor referitoare la participarea cu imprumuturi,

cu capital sau cu bunuri, in numele colectivitatii locale, la infiintarea, functionarea si
dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes
local sau judetean.

• Votul este deschis sau secret. ( Da sau NU)

• Votul este deschis sau secret. ( Da sau NU)

Consiliul local stabileşte ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile
cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu
excepţiile prevăzute de lege. Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de
organizare şi funcţionare a consiliului local.

Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de

cetăţeni13. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului
unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al
primarului.

12
Dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două şedinţe consecutive, care vor avea loc la un interval
de cel mult 7 zile, activitatea se va desfăşura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget,
dar nu mai tarziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României,
Partea I.

13
Conform Legii 141/2004 , cetăţenii puteau propune consiliilor locale/judeţene pe a căror rază domiciliază, spre
dezbatere şi adoptare, proiecte de hotărâri. Promovarea unui proiect de hotărâre trebuia să fie iniţiată de unul
sau de mai mulţi cetăţeni cu drept de vot, dacă acesta este susţinut prin semnături de cel puţin 5% din
populaţia cu drept de vot a unităţii administrativ-teritoriale respective. Această prevedere a fost introdusă şi
în Legea administraţiei locale. Iniţiatorii depun la secretarul unităţii administrativ-teritoriale forma propusă
pentru proiectul de hotărâre. Proiectul va fi afişat spre informare publică prin grija secretarului unităţii
administrativ-teritoriale. Iniţiatorii asigură întocmirea listelor de susţinători pe formulare puse la dispoziţie de
secretarul unităţii administrativ - teritoriale. Listele de susţinători vor cuprinde numele, prenumele şi
domiciliul, seria şi numărul actului de identitate şi semnăturile susţinătorilor. Listele de susţinători pot fi
semnate numai de cetăţenii cu drept de vot care au domiciliul pe raza unităţii administrativ-teritoriale
respective, al cărei consiliu local sau judeţean urmează să dezbată proiectul de hotărâre în cauză.
 Nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul care, fie
personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes
patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.14

La lucrările consiliului local pot asista şi lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul,
preşedintele consiliului judeţean sau reprezentanţii acestora, deputaţii şi senatorii, miniştrii şi
ceilalţi membri ai Guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, şefii serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-
teritoriale, în problemele ce privesc domeniile de responsabilitate a acestor servicii, precum şi
persoanele interesate, in condițiile prevăzute de R.O.F –ul consiliului local..

Hotărârile consiliului local se semnează de consilierul care conduce şedinţele de

consiliu şi se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar. În cazul în care
preşedintele consiliului lipseşte sau refuză să semneze, hotărârea consiliului local se semnează
de cel puțin 2 consilieri. Secretarul nu va contrasemna hotărârea în cazul în care
consideră că aceasta este ilegală . În acest caz, va depune în scris şi va expune consiliului
local opinia sa motivată, care va fi consemnată în procesul-verbal al sedinţei.

Comunicarea hotărârilor Consiliului local

• Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului
local, primarului şi prefectului de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de
la data adoptării.
• Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în
scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui
scop.
• Hotărârile devin obligatorii şi produc efecte:
• de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, pentru cele cu caracter normativ.
Aducerea la cunoştinţă publică a acestor hotărâri se face în termen de 5 zile de la data
comunicării oficiale către prefect.
• de la data comunicării pentru cele individuale.

În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi

naţionale au o pondere de 20%,
- hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţă publică şi în limba
maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective, iar
- hotărârile cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba
maternă.

 Delegatul sătesc. Locuitorii satelor care nu au consilieri aleşi în consiliile locale vor
fi reprezentaţi la şedinţele de consiliu de un delegat sătesc. Acesta este ales pe perioada
mandatului consiliului local de către o adunare sătească, constituită din câte un reprezentant al

14
• Hotărârile adoptate de consiliul local cu încălcarea acestor dispoziţii sunt nule de drept.
Nulitatea se constată de către instanţa de contencios administrativ. Acţiunea poate fi introdusă de orice
persoană interesată.
fiecărei familii, convocată cu cel puțin 15 zile înainte şi organizată de primar şi desfăşurată în
prezenţa primarului sau viceprimarului în termen de 20 de zile de la data constituirii acestuia,.
La discutarea problemelor privind satele respective delegaţii săteşti vor fi invitaţi în
mod obligatoriu. Votul acestora are caracter consultativ.

4.3.1.4. Dizolvarea consiliului local

Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local, prin această
dispoziţie eliminându-se veche prevedere prin care consiliul local putea fi dizolvat dacă a
adoptat, într-un interval de cel mult şase luni, cel puţin trei hotărâri care au fost anulate de
instanţa de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi
irevocabilă. De remarcat este şi introducerea prevederii conform căreia consiliul local poate fi
dizolvat prin referendum local .

Dizolvarea consiliului local

• Consiliul local se dizolva de drept sau prin referendum local,

•  I. Dizolvarea de drept a consiliului local se realizează în următoarele cazuri:

a) în cazul în care acesta nu se întruneşte cel putin intr-o sedinta ordinara sau
extraordinara , pe durata a 4 luni calendaristice consecutive, desi a fost convocat conform
prevederilor legale ;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare sau extraodinare nici o
hotărâre pe durata a 4 luni calendaristice consecutive;
c) în situaţia în care numărul consilierilor in funcție se reduce sub jumatate plus
unu şi nu se poate completa prin supleanţi.
Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale sau orice altă
persoana interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile
prevazute mai jos. Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la
dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului.

II. Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condiţiile
legii.15 Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de
cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale ale unităţii
administrativ-teritoriale. Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suporta din
bugetul local.
Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din numărul
total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local încetează înainte de termen
dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor
valabil exprimate.
Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la
propunerea prefectului. Alegerile se organizează în termen de maximum 90 de zile de la

15
Referendumul local este organizat, în condiţiile legii, de către o comisie numită prin ordin al prefectului,
compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al consiliului local şi al
consiliului judeţean şi un judecător de la judecătoria în a cărei jurisdicţie se află unitatea administrativ-teritoriala
în cauză. Secretarul comisiei este asigurat de instituţia prefectului.
rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat
dizolvarea consiliului local sau, după caz, de la validarea rezultatului referendumului.
Până la constituirea noului consiliu local, primarul sau, în absenţa acestuia,
secretarul unităţii administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei,
oraşului sau municipiului, potrivit competenţelor şi atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii.

 Limba folosita de catre autoritatile locale in relatiile cu cetatenii

• În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte
limba română.
• În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi
naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu
autorităţile administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate al primarului şi
organismele subordonate consiliului local, aceştia se pot adresa, oral sau in scris, şi
în limba lor materna şi vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba
maternă.
• In acest scop vor fi puse la dispozitie formulare si texte administrative de uz curent in
format bilingv/
• În posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane
care cunosc limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective.
• Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii
localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea
anunţurilor de interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii
respective.
• Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română.
 Capitolul 2

Ramificaţiile administraţiei statului

2.1 Administraţia teritorială de stat sau administraţia

periferică

Crearea administraţiilor de stat moderne , înainte chiar de a se traduce prin dezvoltarea

administraţiilor centrale , a avut drept consecinţă apariţia sistemelor de reprezentare a Statului
pe ansamblul teritoriului. Cu cât statul şi-a asumat direct o serie de activităţi productive sau
realizarea unor servicii , cu atât mai mult s-au dezvoltat servicii locale ale acestui stat 1. În cea
mai mare parte a ţărilor europene , la nivelul eşalonului local sau intermediar există un
reprezentant al statului , care exercită cel mai adesea funcţii de poliţie administrativă , de
administraţie generală şi de control al actelor autorităţilor locale.2
Constituţia României deşi nu foloseşte în mod explicit sintagma administraţie
teritorială de stat, include prevederi referitoare la reprezentantul statului în teritoriu , acestea
fiind stipulate în mod eronat la Secţiunea a-2-a Administraţia publică locală din cadrul
Capitolului V. De altfel până în 2004 , această greşeală persista şi în legislaţie , aceste
prevederi fiind incluse în Legea administraţiei publice locale.
În statele unitare, aşa cum este şi România , autonomia locală nu este perfectă, ea
exercitându-se în anumite limite ce decurg atât dintr-o determinare economică obiectivă , cât
şi din considerente de ordin politic. De aici decurge şi necesitatea existenţei la nivel teritorial
a unui reprezentant al statului , mai precis al Executivului, cu rolul de veghea asupra aplicării
legii de către autorităţile administraţiei publice locale , inclusiv ale comunităţilor autonome3 .
La nivel european există diferenţe de la o ţară la alta , atât sub aspectul competenţei ,
al mijloacelor de care dispune , dar şi al prestigiului de care se bucură acesta4 .
Aşa cum am arătat, deşi în legislaţia noastră, nu există această sintagmă de
Administraţie teritorială de stat, considerăm însă că ea ar trebui introdusă ,ea trebuind să
includă referiri la prefect şi instituţia prefecturii, serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate,
organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale şi Colegiul prefectural. Despre acestea
vom vorbi în continuare.

1
J. Ziller , op.cit., p.335
2
ibidem , , p.338
3
a se vedea Dana Apostol Tofan , 2006, p.111
4
J. Ziller , op. cit , p.338
 2.1.1 Serviciile deconcentrate

• Ministerele si celelalte organe de specialitate ale Administrației centrale pot avea in

subordine servicii deconcentrate5, ca structuri de specialitate in unitatile administrativ-
teritoriale.
• SP deconcentrate pot indeplini atributii de control , inspectie si monitorizare in
domeniul de specializare al ministerului de resort sau al organului de specialitate al
APC competent.
•
• Infiintarea si desfiintarea lor , obiectul de activitate si competentele sunt stabilite prin
actul de infiintare a ministerului, respectiv al organului de specialitate al APC
competente in subordinea căruia se afla serviciul deconcentrat.
• Ministerele de resort, respectiv celelalte organe de specialitate ale Administrației
centrale stabilesc organigrama , numărul de postri și funcțiile de conducere pentru
serviciile deconcentrate din subordinea lor. Ele emit ordine și instrucțiuni pentru
serviciile din subordinea lor.
• Conducătorul serviciului public deconcentrat care deţine o funcţie publică de
conducere :
• este numit şi eliberat din funcţie prin ordin al ministrului de resort sau al
conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale
competent. Ordinul se comunică prefectului judeţului în care serviciul public
deconcentrat este organizat sau are sediul ori prefectului municipiului
Bucureşti, după caz, în termen de 10 zile de la intervenirea acestora.
• are calitatea de angajat cu contract individual de muncă sau calitatea de
angajat cu contract de management încheiate în condiţiile legii îşi îndeplineşte
atribuţiile în condiţiile prevăzute în cuprinsul contractului încheiat.
• are calitatea de ordonator de credite

2.1.2 Rolul instituţiei prefectului în contextul integrării europene

În contextul integrării României în Uniunea Europeana şi în vederea accelerării

procesului de reformă, s-a manifestat necesitatea modernizării şi eficientizării acţiunii
instituţiei prefectului, ca instrument de coordonare şi control aflat la dispoziţia Guvernului.
Modernizarea administraţiei publice la nivelul serviciilor deconcentrate presupune
îndeplinirea, în condiţii de eficienţă şi transparenţă, a obiectivelor si prerogativelor conferite
prefectului de Constituţie, precum şi crearea cadrului care să asigure prefectului instrumentele
necesare desfăşurării activităţii în condiţii optime.

5
Exemplu. Inspectoratele scolare judetene , inspectoratele judetene de politie , Directiile
judetene de sanatate publica , Directiile judetene ale Finantelor publice si ale controlului
financiar de stat– Administratiile finantelor publice ale o, m, sectoarelor Municipiului
Bucresti
 Coerenţa activităţilor desfăşurate de către prefect condiţionează coeziunea serviciilor
deconcentrate şi unitatea de acţiune a Statului, implică utilizarea unor metode noi de gestiune
modernă a resurselor umane, cât şi mijloace tehnice şi financiare .
În realitate ne putem aştepta la un efect de boomerang asupra funcţiei prefectorale
care nu-şi mai poate asuma misiunea prevăzută în Constituţie fără ca aceasta să ţină seama de
propria schimbare şi adaptare la noile provocări. Instituţia prefectului poate fi considerată
drept “Casa Statului în teritoriu”. Ea trebuie sa devină un centru de asumare a
responsabilităţilor, pentru a traduce în termeni funcţionali principiul interministerialităţii la
nivel teritorial.
Dificultatea schimbărilor rezidă şi în decalajul între modul în care trebuie tratată
societatea de mâine, deja în formare, cu mentalităţile învechite şi lipsa de viziune în ceea ce
priveşte rolul instituţiei prefectului în respectarea autorităţii statului în teritoriului făra a aduce
prejudicii procesului de descentralizare.
Funcţia prefectorală trebuie să se adapteze unei triple mutaţii:
- cea de la amatorism la profesionalism;
- cea de la politică la arbitraj instituţional;
- cea de la politică la social.
Prefectul este un decident investit cu autoritate. El trebuie să răspundă la
evenimente, la apelul populaţiei, la ordinele Guvernului pentru a pune în practică programele
de reforme anunţate . A reacţiona este o obligaţie din partea acestuia, a avea iniţiative
înseamnă un mod de a preveni situaţii neplăcute. Adesea Prefectul este solicitat să intervină
pentru restabilirea circuitelor de responsabilitate la nivel local, el trebuie să fie un bun
comunicator. Comunicarea a devenit o datorie importantă pentru toate instituţiile statului.
Instituţia prefectului trebuie să demonstreze că dispune de un mecanism de ascultare a
nevoilor cetăţenilor şi să dezvolte în acelaşi timp un dialog imparţial şi obiectiv cu toţi actorii
de pe plan local şi central. Modul de comunicare al instituţiei prefectului comportă
caracteristici proprii, diferite de cele ale mediului politic sau ale mediului de afaceri.
Consolidarea procesului de descentralizare va permite reînnoirea profundă a rolului
prefectului, ceea ce presupune o altă manieră de exercitare a autorităţii statului.
Descentralizarea se bazează pe noi relaţii între aleşii locali şi reprezentanţii statului. Prefectul
este chemat să exerseze o dublă misiune, de control, într-un spirit de arbitraj şi de antrenare în
favoarea acţiunilor de solidaritate. Prefectul este cel care coordonează serviciile statului în
teritoriu, el trebuie să inventeze o nouă formă de autoritate asupra serviciilor deconcentrate,
bazată pe o coordonare colegială, pe obiective, în spiritul noilor misiuni ale instituţiilor
deconcentrate.
Interministerialitatea privită în corelaţie cu deconcentrarea inspiră o nouă schemă a
serviciilor statului în teritoriu. Acest nou tip de politică se dezvoltă pentru ansamblul
politicilor ministeriale.
Deschiderea asupra societăţii româneşti aflată în mutaţii profunde plasează
reprezentantul statului în prima linie a aspiraţiilor şi presiunilor cetăţenilor. Este o altă
modalitate de administrare, de apropriere de oameni. Prefectul trebuie să însoţească şi pe cei
mai buni către modernitate şi inovare dar, şi pe cei care au nevoie de solidaritate socială
(comunele mici în raport cu marile oraşe, micile întreprinderi în raport cu marile
întreprinderi). Imersiunea administraţiei în cadrul societăţii va avea ca efect apropierea
acesteia de cetăţean şi transformarea acestuia din administrat în client al administraţiei .
În acest efort de adaptare a funcţiei prefectorale nu putem să excludem dimensiunea
comunitară. În acest sens, deschiderea internaţională, lărgirea cooperărilor transfrontaliere
impun statului o altă modalitate de poziţionare în raport cu referinţele tradiţionale ale
colectivităţilor locale.
 Dincolo de statutul şi atribuţiile funcţiei prefectorale, trebuie să luăm în considerare
dimensiunea misionară a funcţiei de prefect. Prezervarea omogenităţii şi a coerenţei acţiunii
statului la nivelul teritoriului justifică acţiunea prefectului asupra a trei axe de acţiune6:
1. Protecţia bazelor vitale ale societăţii:
2. Păstrarea coeziunii sociale la nivelul teritoriului naţional;
3. Modernizarea administraţiei.

Prefectul are ca sarcină principală apărarea intereselor naţionale. Uneori privit ca

un conservator, alteori ca promotor al modernizării, reprezentantul statului în teritoriu
veghează la condiţiile care permit cetaţenilor nu numai să traiască, ci în mod egal să trăiască
şi să reacţioneze împreună. Asigurarea continuităţii administraţiei la nivelul serviciilor
statutului în teritoriu face din acesta un garant al menţinerii unei anumite perspective, care se
află deasupra intereselor private, unor interese locale sau unor poziţii fracţionale si
categoriale.
Acesta trebuie totodată privit ca un gardian al ordinii şi securităţii. Trăind în
mijlocul oamenilor, el trebuie să vegheze la apariţia unor situaţii neprevăzute. Securitatea
internă este un concept mobilizator ce exprimă situaţia de armonie într-o societate cu regulile
sale şi cu comportamentul propriilor cetăţeni. În prezent, noţiunea de riscuri majore impune o
nouă provocare instituţiei prefectului, astfel: situaţiile legate de inundaţii, accidente
industriale, toate acestea fac din aceasta centrul de responsabiltate cel mai expus riscurilor
majore. Cu siguranţă intervenţia prefectului trebuie să se facă împreună cu cea a autorităţilor
locale .
Promotor al partenariatul, el trebuie să susţină iniţiativele publice şi private.
Prefectul trebuie să ajute mediul de afaceri şi să susţină eforturile de inovare şi dezvoltare.
Asigurarea solidarităţii reprezintă o altă misiune vitală a reprezentantului statului în teritoriu.
Statul este chemat să înlăture carenţele economiei productive care se bazează pe o competiţie
puternică ce elimină pe cei care nu au forţa financiară, morală sau fizică. Favorizarea
consensului impune existenţa unor convergenţe şi finalităţi comune pentru sprijinirea
interesului general. Reprezentantul statului in teritoriu este bine plasat, deasupra intereselor
partizane de grup. De exemplu, construcţia unei autostrăzi impune asigurarea unui minim de
consens între aleşi şi diferitele interese personale sau categoriale.Tot el, poate propune o
strategie de dezvoltare economică a zonei respective constituind pentru aceasta un comitet de
dezvoltare asociind la aceasta, primarii, consilierii locali şi judeţeni, grupările industriale,
cetăţenii şi grupurile de interese.
Controlul aplicării legilor şi normelor juridice evita anarhia şi are rolul de a atenua
dezechilibrele apărute ca urmare a neaplicării acestora sau a proastei administrări la nivel
local. Accelerarea şi consolidarea procesului de descentralizare impun crearea în paralel a
unui mecanism de control în concordanţă cu cerinţele unui proces democratic. Chiar dacă
prefectul nu dispune decât de puteri limitate în ceea ce priveşte controlul administrativ, el are
însă posibilitatea de a declanşa capacitatea de expertiză şi de inspecţie din partea ansamblului
aparatului de stat din teritoriu. Evaluarea politicilor publice nationale la nivel teritorial
trebuie să devină prelungirea normală şi indispensabilă a controlului conceput într-o manieră
constructivă şi indispensabilă. În acest sens, Prefectul este invitat sa găsească modalităţi de
îmbunătăţire a activităţii administraţiei depăşind simplul rol de constatare a verificărilor. El
este un instrument de regularizare a acţiunii publice, ce trebuie să facă faţă unei critici
permanente şi a realităţilor din teren. Cu toate acestea, cunoaştem faptul că regulile nu pot,
prin simpla lor respectare, să împiedice apariţia şi dezvoltarea unor tensiuni în societate.

6
Paul Bernard – Le prefet de la Republique : Le chene et l’olivier , Ed. Economica, 1992
 Rolul de moderator al prefectului reprezintă un mijloc de a stapâni tensiunile
apărute, pe cât este posibil. Ea presupune punerea în practică a unor mijloace proprii de
demorsare a unor conflicte. Plasat la intersecţia mai multor curente de neînţelegeri sau chiar
tensiuni, Prefectul trebuie să posede o vocaţie naturală şi recunoscută pentru crearea unui
climat de toleranţă şi deschis ce garantează o bună regularizare a energiilor sociale. Obiectivul
trebuie să fie acela de a lăsa să se exprime forţele existente în prezenţa sa. Atunci când apar
conflicte, grija principală trebuie să fie eliminarea intoleranţelor apărute. De exemplu, situaţia
unui spital public este caracterizată de interese contradictorii, administraţia spitalului
urmăreşte asigurarea echilibrului bugetar; corpul medical caută să beneficieze de echipamente
tehnice moderne şi eficace; reprezentanţii sindicali caută să obţină cele mai bune condiţii de
muncă şi salarizare, primarul localităţii pe raza căreia se afla spitalul încearcă să se pună de
acord cu direcţia statului pentru a găsi echilibrele financiare, tehnice şi sociale necesare.
Soluţiile nu pot fi reuşite dacă cei cinci parteneri nu se regăsesc în jurul obiectivului lor
comun care este starea pacientului. Prefectul, responsabilul de politica de sănătate publică în
teritoriu poate juca acest rol esenţial în momentul examinării bugetului spitalului. În practica
modernă a reprezentanţilor statului în teritoriu pot fi folosite două mecanisme pentru crearea
unui climat de regularizare a intereselor în domeniu.Pe de o parte, apelarea la democraţia
aplicată iar, pe de altă parte, recunoaşterea interesului general, public sau colectiv.
În situaţia actuală, nu mai este posibil ca serviciile statutului în teritoriu să
impună, în mod unilateral, punerea în practică a politicilor publice naţionale. Legăturile cu
aleşii locali, cu asociaţiile şi grupările economice şi sociale reprezintă unul din mijloacele de
moderare aflate la dispoziţia prefectului.Însă acompanierea iniţiativelor nu trebuie să fie
tradată prin tentaţia de a recupera puterea de către reprezentantul statului în teritoriu. În mod
indirect, Prefectul va recupera pentru Stat, cu alte cuvinte pentru interesul general, rodul
acestui efort partajat de participare civică şi responsabilitate colectivă. Rolul de moderator al
prefectului impune însă şi o implicare puternică referitoare la efortul de comunicare al
acestuia faţă de toţi partenerii săi. Concertarea ca modalitate de acţiune a Prefectului este
menită să responsabilizeze participanţii la acţiunea publică şi să pregatească negocierea unor
soluţii rezonabile şi acceptabile pentru toate părţile implicate.
Misiunea Prefectului îşi gaseşte finalitatea în respectarea priorităţilor naţionale fixate
de către Guvern şi în redarea puterii către cetăţeni, ceea ce implică eforturi permanente de
adaptare şi modernizare a Statului. Modernizarea Statului are ca scop principal o mai bună
servire a cetăţenilor şi apropierea acestuia de nevoile reale ale populaţiei. Pentru aceasta este
nevoie de câteva din următoarele acţiuni:
1. Reînnoirea serviciului public. Contextul general se schimbă, iar problemele
publice se pun din ce în ce mai mult în termeni de transversalitate, de colaborare între diversi
actori însărcinaţi cu aceasta problemă. Un rol important în acest proces de înnoire a
serviciului public îl joacă pe lângă presiunile cetăţenilor, cele ale aleşilor sau ale asociaţiilor şi
funcţionarilor publici. Inovarea este un instrument util pentru asigurarea schimbărilor
necesare iar, funcţionarii publici sunt chemaţi să-l utilizeze. În acest mecanism, Prefectul are
locul său, el nu se mai poate comporta ca un moştenitor al unei administraţii tradiţionale sau
ca observator pasiv al schimbărilor din societate. El trebuie să devină un actor esenţial al
schimbărilor pentru crearea unui unui Stat care se doreşte a fi teritorial, modern şi deschis
parteneriatului.
2. Utilizarea managementului public. Unitatea de conducere ce condiţionează
coeziunea servicilor şi coerenţa acţiunii Statului implică utilizarea de metode noi de gestiune
modernă a resurselor umane şi de mijloace tehnice şi financiare. Autoritatea Prefectului faţă
de şefii serviciilor deconcentrate trebuie să se bazeze nu numai pe raporturi de subordonare
dar şi pe raporturi de colaborare în numele unor acţiuni de inter-ministerialitate în cadrul
polilor de competenţă.
 3. Gestiunea optimă a resurselor bugetare şi a procedurilor; Prefectul ca
gestionar a resurselor publice este chemat să devină primul agent al creşterii eficacităţii
administraţiei statului în teritoriu. Deconcentrarea antrenează după sine creşterea exigenţei
controlului de gestiune. În acest spirit, Prefectului îi revine sarcina reorganizării aparatului
administrativ, reconceperea structurilor şi punerea în comun a mijloacelor. Faţă de cetăţeni
acesta are rolul de a lupta contra birocraţiei, cautând să simplifice procedurile administrative
şi să clarifice politicile guvernamentale. Această inginerie administrativă face să ia naştere un
anume tip de management prefectoral care trebuie să integreze funcţiile de conducere cu
funcţiile de partenariat.

Prefectul trebuie privit totodată ca un partener de antrenare pentru ceilalţi actori

implicaţi în procesul de gestionare a teritoriului într-o logică de cooperare faţă de
colectivităţile locale. Legea administraţiei publice locale dar şi Legea - cadru a
descentralizării creează premisele dezvoltării unor parteneriate la nivel local pentru punerea în
practică a diverselor politici publice naţionale. Prefectul trebuie să asigure arbitrajul între
colectivităţile locale şi să negocieze convenţiile sau contractele în care Statul este implicat.
Nu trebuie însă să uităm că şi aleşii locali, la rândul lor, trebuie să înţeleagă spiritul
descentralizării. După prima fază de luare în considerare a competenţelor transferate, aleşi
locali trebuie să-şi asume responsabilităţi în spaţiul comun al intereselor publice.

Toate aceste provocări cărora Prefectul trebuie să le facă faţă impun revalorizarea
corpului prefectoral odată cu profesionalizarea acestuia, ceea ce va necesita un program intens
de pregătire a celor care vor deveni primii prefecţi de cariera din România.

2.1.3. Prefectul judeţului şi al municipiului Bucureşti

În conformitate cu articolul 108 din Constituţia României, precum şi cu Legea nr.

340/12.07.2004 privind instituţia prefectului7, modificată prin OUG nr.179/14.12.20058,
Guvernul numeşte câte un prefect, ca reprezentant al său, în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti. El este ajutat de doi subprefecţi, iar în municipiul Bucureşti acesta este ajutat de
trei subprefecţi 9. Prefecţii şi subprefecţii fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici10.
7
Publicată în M.O. nr. 658/21.07.2004
8
Publicată în MO. Nr. 1142/16 dec.2005
9
OUG nr.179/14.12.2005 pentru modificarea legii instituţiei prefectului a mărit cu unul numărul de subprefecţi
numiţi la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti , prin transformarea funcţiei de secretar general al
prefecturii în funcţie de subprefect.
10
Iniţial Legea 340/12.07.2004 prevedea anumite condiţii10 pentru ocuparea funcţiei de prefect, respectiv de
subprefect, condiţii ce urmau să intre în vigoare la 1 ianuarie 2006:
 vârsta de cel puţin 30 de ani pentru prefect, respectiv 27 de ani pentru subprefect;
 îndeplinirea condiţiilor specifice prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
 studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, şi o vechime în
specialitatea absolvită de 5 ani pentru prefect si 3 ani pentru subprefect;
 absolvirea unor programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate, după
caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, din ţară sau din străinătate, ori a
dobândit titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe juridice sau administrative ori a exercitat cel puţin un mandat complet
de parlamentar. Aceste condiţii au fost însă abrogate.
Trebuie însă să subliniem faptul că anterior datei de 1 ianuarie 2006 , această funcţie a fost
puternic politizată , profesionalizarea acestei funcţii fiind unul dintre obiectivele strategiei de
reformă a administraţiei publice. Deşi acest obiectiv s-a realizat in mod legal, în realitate
concursurile au rămas încă politizate, fapt dovedit şi prin faptul că la fiecare schimbare a
Guvernului determinată şi de schimbarea compoziţiei politice a acestuia , are loc şi revocarea
prefecţilor din funcţiile pe care le-au ocupat prin concurs.

2.1.2.1. Aspecte introductive

 Condiţii: Pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor

funcţionari publici, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) cele prevăzute pentru toţi funcţionarii publici;
b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de
lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
c) cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei
publice;
d) absolvirea programelor de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
e) promovarea concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari
publici.

 Activitatea prefectului se întemeiază pe principiile:

 legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;
 transparenţei şi liberului acces la informaţiile de interes public;
 eficienţei;
 responsabilităţii;
 orientării către cetăţean.

Incompatibilităţi11. Îndeplinirea funcţiei de prefect, respectiv de subprefect este

incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii:
a) calitatea de deputat sau senator;
b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului
Bucureşti;
c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop
comercial;
e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator,
membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv

11
Funcţiilor publice de prefect şi de subprefect nu le sunt aplicabile prevederile art. XVI alin. (4) din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor
publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
 băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum
şi la instituţiile publice;
f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau
asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la sub-punctul e);
g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale
prevăzute la sub-punctul e);
h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
i) calitatea de comerciant persoană fizică;
j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute
în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

Prefecţii şi subprefecţii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al

cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

• La numirea in functie , prefectul depune un jurământ in fata Guvernului , respectiv

a Primului -ministru si unui ministru desemnat (MAI).

 Drepturile şi îndatoririle prefecţilor şi subprefecţilor

 Prefecţii şi subprefecţii numiţi în funcţii în alt judeţ decât cel de domiciliu

beneficiază de o indemnizaţie de instalare egală cu 3 salarii, precum şi de locuinţă de
serviciu corespunzătoare, în condiţiile legii, în baza unui contract de închiriere12.
 Ca reprezentant al Guvernului, prefectului i se acordă onoruri militare, in
condiţiile stabilite prin regulamentele specifice , cu ocazia ceremoniilor organizate la nivelul
judeţului.
 Prefecţii şi subprefecţii nu au dreptul la grevă şi nu pot să înfiinţeze
organizaţii sindicale proprii.
 Aceştia au, de asemenea, obligaţia să informeze conducerea Ministerului
coordonator al instituției prefectului ori de câte ori călătoresc în afara judeţului.
 Prefectul şi subprefectul nu pot fi membri ai unui partid politic sau ai unei
organizaţii căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, potrivit legii,
sub sancţiunea destituirii lor din funcţia publică.
 Prefectul şi subprefectul răspund, după caz, disciplinar, administrativ,
civil sau penal, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile
legii.

12
În această situaţie, cheltuielile privind chiria locuinţei de serviciu, cele pentru transportul prefecţilor şi
subprefecţilor şi al familiilor acestora, la mutarea în localitatea în care îşi are sediul instituţia prefectului, şi cele
de instalare sunt suportate din bugetul instituţiei prefectului. Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu
se încheie pe perioada exercitării funcţiei de prefect, respectiv de subprefect. La data încetării exercitării funcţiei
de prefect, respectiv de subprefect, contractul de închiriere încetează de drept.
 2.1.2.2. Rolul şi atribuţiile prefectului şi subprefecţilor

 Rolul prefectului

Constituţia României precizează trei dintre rolurile prefectului la nivel local , şi

anume :
- reprezentant al Guvernului în teritoriu;
- şef al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale
- organ de tutelă administrativă, ce verifică legalitatea actelor administrative ale
autoritatilor administraței locale prevăzându-se în mod expres dreptul prefectului de a
ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de către Consiliul local ,
judeţean şi primar, considerate ilegale , ceea ce atrage după sine suspendarea de drept a
actelor respective.
- asigurarea conducerii comitetelor judetene pentru situatii de urgenta, rol adăugat de
Codul administrativ (2019) .
La rândul său, Legea instituţiei prefectului îi atribuie prefectului alte două roluri ,
care decurg însă din prevederile constituţionale :
 Prefectul este garantul respectării legii şi a ordinii publice la nivel local.
 În calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, prefectul asigură
legătura operativă dintre fiecare ministru, respectiv conducător al organului
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi conducătorul
serviciului public deconcentrat din subordinea acestuia.

 Atribuţiile prefectului. Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, îndeplineşte urmă-

toarele categorii de atribuţii principale:
• A) atributii privind asigurarea implementarii la nivel local a politicilor
guvernamentale si respectarii ordinii publice
• B) atributii in exercitarea rolului constitutional de conducere a serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale Administratiei Publice
centrale din unitatile administrativ-teritoriale
• C) Atributii privind verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor
locale si atacarea actelor adm. pe care le considera ilegale
• D) atributii de indrumare , la cererea autoritatilor adm.publice locale , privind
aplicarea normelor legale din sfera sa de competenta
• E) atributii in domeniul situatiilor de urgenta
• F) alte atributii
• G) atributii care pot fi delegate prefectului ( art.259 Cod adm)
A. Atribuţii privind asigurarea implementarii la nivel local a politicilor guvernamentale si
respectarea ordinii publice
• asigură monitorizarea aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor,
a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a celorlalte acte normative, la nivelul
judetului / respectiv a MB;
• analizează modul de indeplinire in judet, respectiv MB a obiectivelor cuprinse în
Programul de guvernare şi informeaza Guvernul, prin intermediul ministerului
coordonator al institutiei prefectului , cu privire la stadiul realizării acestora ;
 monitorizeaza activitatea de implementare în mod coerent si integrat in judet ,
resp MB, a politicilor promovate de catre ministere si celelalte autoritati ale APC
din subordinea Guvernului si informeaza Guvernul cu privire la stadiul realizarii lor
 asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, aducerea la îndeplinire, în
condiţiile stabilite prin lege, a măsurilor de pregătire pentru situaţii de urgenţă;
în situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi organele locale ale MAI au
obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care
pune în pericol ori afectează siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului
înconjurător.
 actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala , mentinerea unei
comunicari permanente cu toate nivelurile institutionale si sociale , acordand o
atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;
 Verifică modul de aplicare a normelor legale care reglementeaza folosirea limbii
minorităţilor naţionale in raporturile dintre autoritatile locale şi serviciile publice
deconcentrate, pe de o parte si cetatenii apartinând minorităților naționale , pe de altă
parte, în unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste
20% conform ultimului recensământ

B. Atributii in exercitarea rolului constitutional de conducere a serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale AP centrale din U.a.t

 Verifica modul in care serviciile deconcentrate ale ministerelor si ale altor organe
centrale isi indeplinesc atributiile de monitorizare si control in domeniul in care
activeaza
 Avizeaza proiectele bugetelor si situatiile financiare privind executia bugetara ale
SP deconcentrate si le transmite conducatorului institutiei ierarhic superioare SP
deconcentrat, aceste avize avand rol consultativ
 Poate propune ministrului, respectiv conducatorului organului APC (
conducatorului institutiei ierarhic superioare SP deconcentrat) cercetarea
disciplinara a conducatorului SP deconcentrat in cazul in care apreciaza ca acesta a
savârșit o abatere disciplinara , sau după caz poate sesiza direct comisia de disciplină
competentă
 Desemneaza prin ordin un reprezentant al institutiei prefectului in comisia de
concurs prin ocuparea postului de conducător al unui serviciu public
deconcentrat din judet
C. Atributii privind verificarea legalității
• verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului
local sau ale primarului.
• Prefectul poate ataca actele acestor autoritati atunci cand le considera ilegale, in
fata instantei de contencios administrativ , in conditiile legii contenciosului
administrativ ( Legea 554/2004)

D. Atributii de indrumare
• Primeste solicitari de indrumare transmise de autoritatile locale , si dupa caz,
consulta celelalte autoritati ale AP centrale in vederea emiterii unui punct de
vedere
• Emite puncte de vedere ca urmare a solicitarilor de indrumare primite de la
autoritatile locale
• Comunica solicitantului punctele de vedere emise

E. Atribuțiile privind coordonarea intervenției în caz de forță majoră sau în caz de

maximă urgență
 dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă,
măsurile care se impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora;
 utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la
bugetul de stat şi baza logistică de intervenţie în situaţii de criză, în scopul
desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
 veghează la desfășurarea în bune condiții a intervențiilor și a altor activități
necesare restabilirii situației normale în plan local.

În cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru gestionarea

situațiilor de criză sau de urgență, prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui
consiliului judeţean, respectiv Primarului General al MB convocarea, după caz, a unei
şedinţe extraordinare a CJ , a CGMB ori a consiliului local. ( cu 3 zile)
În situația declarării stării de alertă, în condițiile legii, pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor unităţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată
a CJ , a CGMB ori a consiliului local,după caz. ( imediat)
În situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi organele locale ale
ministerului cu atribuții în domeniul afacerilor interne au obligaţia să informeze şi să
sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care pune în pericol ori afectează
siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului înconjurător.

F.Alte atributii
 Sprijină , la cerere, in limita competentei, autoritatile adm. publice locale pentru
evidentierea prioritatilor de dezvoltare economica teritoriala
 Sustine , la cerere, actiunile desfasurate de serviciile publice deconcentrate ,
respectiv de autoritatile AP locale, in domeniul afacerilor europene
• hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din
ţară şi din străinătate, în vederea promovării intereselor comune;
 • Indeplineste atributiile stabilite prin legi speciale in domeniul organizarii si
desfasurarii alegerilor locale, parlamentare , prezidentiale, alegerilor pentru
Parlamentul european , precum si a referendumurilor nationale ori locale
• Asigura desfasurarea in bune conditii a activitatii serviciilor publice comunitare
pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor simple, respectiv regim permise de
conducere si inmatriculare a autovehiculelor , precum si de eliberare a apostilei
pentru actele oficiale administrative
• Alte atributii prevazute de lege, precum si insarcinarile stabilite de Guvern

 Relaţiile prefectului cu conducătorii administraţiei centrale de specialitate

 Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din

subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atribuţiile lor de
conducere şi control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din
subordine precum13:
a) verificarea modului de utilizare a fondurilor publice alocate serviciilor publice
deconcentrate;
b) verificarea modului de realizare a obiectivelor cuprinse în strategiile sectoriale;
c) analizarea modului de realizare a acţiunilor cu caracter interministerial care au ca scop
creşterea calităţii serviciilor publice;
d) organizarea unor achiziţii publice prin programe comune mai multor servicii publice
deconcentrate din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti;
e) reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazul în care serviciile publice
deconcentrate din subordine nu pot fi mandatate;
f) alte atribuţii stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
La solicitarea Secretariatului General al Guvernului sau a Cancelariei Primului-
Ministru, după caz, prefectul asigură, prin consilierii juridici ai instituţiei prefectului,
reprezentarea Guvernului sau a primului-ministru în faţa instanţelor judecătoreşti.
In ceea ce priveste relatia cu serviciile deconcentrate , marjele de manevra ale
prefectului sunt limitate
- Este la latitudinea ministerelor si altor organe centrale de specialitate daca deleaga
unele din atributiile lor de conducere si control a serviciilor deconcentrate.
- Prefectul conduce si coordoneaza activitatea SP deconcentrate pentru asigurarea
implementarii masurilor din programul de guvernare si in situatii care implica
interventia urgenta a organelor statale in teritoriu.
- Ministerul de resort, respectiv organul APC competent si prefectul au obligatia de a
colabora .

13
HG 460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si
instituţia prefectului , publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006
 - Principala modalitate prin care asigura conducerea serviciilor deconcentrate este
convocarea colegiului prefectural.
- Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale sunt
obligate să comunice de îndată prefecţilor actele cu caracter normativ emise în domeniul
de activitate al serviciilor publice deconcentrate.„
-Prefectul poate propune ministerelor si celorlalte organe ale Ap centrale masuri de
imbunatatire a activitatii SP deconcentrate , organizate in unitatile administrativ-teritoriale.

Lista serviciilor publice deconcentrate se aprobă prin decizie a primului-ministru

şi se actualizează la propunerea ministrului MAI.
Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei
publice centrale de specialitate măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice
deconcentrate, organizate la nivelul judeţului.
Din comisia de concurs pentru ocuparea postului de conducător al unui serviciu
public deconcentrat face parte obligatoriu şi un reprezentant al instituţiei prefectului din
judeţul în care îşi are sediul serviciul public, desemnat prin ordin al prefectului, în condiţiile
legii.
Prefectul poate propune miniştrilor şi conducătorilor celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale organizate la nivelul unităţilor administrativ teritoriale
sancţionarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
Cu toate acestea , putem afirma ca marjele de manevră ale prefectului pentru îndeplinirea
competenţei sale prevăzute de Constituţie , cea de conducere a serviciilor deconcentrate, sunt
relativ limitate.
 Conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului au obligaţia să
transmită prefectului proiectul de buget. După avizarea acestuia, prefectul
înaintează proiectul de buget conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
 Situaţiile financiare privind execuţia bugetară, întocmite de serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din subordinea Guvernului, se transmit prefectului pentru avizare. După
avizare, prefectul înaintează situaţiile financiare conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.

Avizele prefectului sunt însă consultative.

 Relaţiile prefectului cu autorităţile locale

Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi

preşedinţii consiliilor judeţene, pe de altă parte, nu există raporturi de subordonare.

 Prefectul verifica legalitatea actelor administrative ale autoritatilor AP locale ,

putand sa le atace in fata instantei de contencios administrativ
 Prefectul poate sesiza comisia de disciplină daca apreciaza , in urma unui control al
institutiei prefectului sau la sesizarea scrisa si motivata a unei autoritati sau institutii
 abilitate, ca secretarul al unei u.a.t a savarsit o fapta care constituie abatere
disiplinara.

 Prefectul poate verifica măsurile întreprinse de primar sau de preşedintele

consiliului judeţean în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea
administrativ-teritorială şi poate sesiza organele competente în vederea stabilirii
măsurilor necesare, în condiţiile legii.
 Prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz,
convocarea unei şedinţe extraordinare în cazuri care necesită adoptarea de măsuri
imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor,
catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum şi pentru apărarea
ordinii şi liniştii publice.
 În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor
unităţilor administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată a
consiliului local sau a consiliului judeţean.
 Pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin , prefectul poate solicita instituţiilor şi
autorităţilor administraţiei publice locale documentaţii , date şi informaţii , iar
acestea sunt obligate să i le furnizeze cu celeritate si in mod gratuit.
 prefectul poate emite puncte de vedere la solicitarile de indrumare transmise de
autoritatile locale
 Prefectul intocmeste lista cuprinzand alesii locali , lista care se comunica
ministerului competent in domeniul AP si ministerului cu atributii in domeniul
afacerilor interne

 Atribuţiile subprefecţilor

Subprefecţii îndeplinesc, în numele prefectului, atribuţii în domeniul conducerii serviciilor

publice deconcentrate, al conducerii operative a instituţiei prefectului, precum şi alte atribuţii
prevăzute de lege ori sarcini date de Ministerul Administraţiei şi Internelor sau de către
prefect.

Subprefecţii au următoarele atribuţii principale14:

1. cu privire la exercitarea, în numele prefectului, a conducerii serviciilor publice:

a) analizarea activităţii desfăşurate de serviciile publice deconcentrate, de serviciile
publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi de serviciile
publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor şi

14
Atribuţiile subprefectului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului , în speţă Hotărârea Guvernului nr. 460 din
5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituţia prefectului ,
publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006;
elaborarea de propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii acestora, pe care le înaintează
prefectului;
b) examinarea, împreună cu conducătorii serviciilor publice deconcentrate şi cu
autorităţile administraţiei publice locale, a stadiului de execuţie a unor lucrări şi acţiuni
care se derulează în comun;
c) consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate cu privire la ordinele
prefectului prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate, potrivit
legii;
d) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului având ca obiect stabilirea de măsuri cu
caracter tehnic sau de specialitate către conducătorul instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat, prin grija personalului din cadrul instituţiei prefectului;
e) asigurarea examinării proiectelor bugetelor, precum şi a situaţiilor financiare privind
execuţia bugetară întocmite de serviciile publice deconcentrate, conform procedurii
stabilite, după caz, prin ordin al ministrului ori al conducătorului organului administraţiei
publice centrale organizat la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, în vederea emiterii
avizului prefectului;
f) întocmirea proiectului regulamentului de funcţionare a colegiului prefectural, cu
respectarea prevederilor regulamentului-cadru;
g) dispunerea măsurilor în vederea organizării şedinţelor colegiului prefectural, stabilirea,
după consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, a ordinii de zi şi a listei
invitaţiilor, pe care le înaintează prefectului;
h) urmărirea modului de îndeplinire a hotărârilor luate în cadrul colegiului prefectural,
prin grija secretariatului colegiului prefectural, şi formularea de propuneri în cazul
nerespectării acestora, pe care le înaintează prefectului;
i) gestionarea şi urmărirea măsurilor dispuse de către prefect în calitate de preşedinte al
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, precum şi a hotărârilor luate în cadrul
comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă;

2. cu privire la conducerea operativă a instituţiei prefectului:

a) asigurarea conducerii operative a instituţiei prefectului, cu excepţia cancelariei
prefectului;
b) elaborarea proiectului regulamentului de organizare şi funcţionare a instituţiei
prefectului, pe care îl supune spre aprobare prefectului;
c) asigurarea elaborării proiectului ordinului prefectului privind înfiinţarea şi organizarea
oficiilor prefecturale şi transmiterea acestuia către Ministerul Administraţiei şi Internelor;
d) asigurarea transmiterii către persoanele interesate a ordinelor prefectului cu caracter
individual;
e) primirea, distribuirea corespondenţei şi urmărirea rezolvării acesteia în termenul legal;
f) elaborarea de studii şi rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare, pe
care le prezintă prefectului;
g) asigurarea transmiterii ordinelor prefectului cu caracter normativ către Ministerul
Administraţiei şi Internelor, precum şi publicarea în monitorul oficial al judeţului ori al
municipiului Bucureşti, după caz;
h) îndrumarea metodologică a secretarilor unităţilor administrativ-teritoriale şi ai
subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, cu excepţia secretarului general
al judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
 i) gestionarea şi urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect cu privire la
realizarea sarcinilor rezultate din actele normative în vigoare;
j) stabilirea şi urmărirea modului de realizare a fluxului de informare-documentare în
domeniile de activitate specifice instituţiei prefectului;
k) înaintarea către prefect de propuneri cu privire la organizarea şi desfăşurarea circuitului
legal al lucrărilor, informarea documentară, primirea şi soluţionarea petiţiilor, precum şi la
arhivarea documentelor;
l) acordarea de consultanţă autorităţilor administraţiei publice locale privind proiectele
acordurilor de colaborare, cooperare, asociere, înfrăţire şi aderare, iniţiate de acestea;
m) verificarea documentaţiei şi aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative
întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul unui
stat semnatar al Convenţiei cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizării actelor
oficiale străine15.
n) aprobarea eliberării de extrase sau copii de pe acte din arhiva instituţiei prefectului, cu
excepţia celor care conţin informaţii clasificate ca secrete de stat sau de serviciu;
o) asigurarea secretariatului comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate
privată asupra terenurilor, în calitate de secretar al comisiei judeţene;
p) exercitarea atribuţiilor rezultate ca urmare a aplicarii actelor normative cu caracter
reparatoriu şi convocarea în şedinţe lunare a comisiilor care au ca obiect punerea în
aplicare a acestor legi.

Atribuţiile prevăzute care revin fiecărui subprefect se stabilesc prin ordin al prefectului.

2.1.2.3. Actele prefectului

Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter

normativ sau individual.
Ordinele care stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise
după consultarea conducătorului serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la
nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit competențelor proprii domeniilor de
activitate.
• Prefecţii sunt obligaţi să comunice aceste ordine emise conducătorului instituţiei
ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.
• Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publică, potrivit legii.
Ordinul prefectului devine executoriu:
• numai după ce a fost adus la cunoştinţă publică în cazul dispoziţiilor normative. Ele
se aduc la cunoștiința publică ;
• de la data comunicării persoanei interesate, în cazul dispoziţiilor cu caracter
individual.

15
adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999,
aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare;
 • Ordinele emise de catre prefect, in calitate de presedinte al Comitetului judetean
pentru situatii de urgenta, produc efecte juridice de la data aducerii lor la cunostiinta
publica si sunt executorii.
• Ordinele cu caracter normativ se comunica, de îndată Ministerului cu atributii în
domeniul de resort.
• Ministerul coordonator al institutiei prefectului poate propune Guvernului
anularea ordinelor emise de prefect, daca le consideră nelegale sau netemeinice, în
cazul în care acestea nu au produs efecte juridice și pot leza interesul public.

2.1.3 Instituţia prefectului

Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi

altor legi se organizează şi funcţionează instituţia prefectului16, sub conducerea prefectului.
Instituţia prefectului17 este instituţie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu
si buget propriu, care este organizată şi funcţionează în fiecare judeţ şi în municipiul
Bucureşti.
Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită în exclusivitate
de către prefect.
Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se
realizează de către prefect sau de către o persoana anume desemnată prin ordin al acestuia.
Activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi din alte surse legal constituite.

Instituţia prefectului poate beneficia de programe cu finanţare internaţională.

2.1.3.1. Organizarea şi funcţionarea instituţiei prefectului

Structura organizatorică şi modul de funcţionare ale instituţiei prefectului se stabilesc

prin hotărâre a Guvernului. Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului se pot
organiza, în condiţiile legii, prin ordin al prefectului, la nivel de direcţii, servicii şi birouri,
după caz, în funcţie de specificul fiecărei activităţi.

Personalul din cadrul instituţiei prefectului este format din funcţionari publici,
funcţionari publici cu statut special şi personal contractual. Numirea, respectiv încadrarea,
precum şi modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a
raporturilor de muncă ale personalului din cadrul instituţiei prefectului se efectuează prin
ordin al prefectului, în condiţiile legii.

16
Hotărârea Guvernului nr. 460 din 5 aprilie 2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind
prefectul si instituţia prefectului , publicată în Monitorul Oficial nr. 363 din 26 aprilie 2006;

17
Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este în municipiul reşedinţa de judeţ, într-un imobil
proprietate publică a statului, a judeţului sau a municipiului, după caz. Pentru municipiul Bucureşti, respectiv
judeţul Ilfov, sediul instituţiei prefectului este în municipiul Bucureşti.
 Numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale
subprefecţilor se efectuează in condiţiile legii.
Numărul maxim de posturi şi structura posturilor aferente instituţiei prefectului se
stabilesc anual prin ordin al ministrului administraţiei si internelor, cu încadrarea în numărul
maxim de posturi şi în structura posturilor aprobate MAI.
 Prefectul este ordonator terţiar de credite.

În figura nr. 2.4 am prezentat structura organizatorică18 a instituţiei prefecturii

judeţului.

COLEGIUL PREFECTURAL COMPARTIMENTUL DE

INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE
PREFECT
CANCELARIA PREFECTULUI
SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR
PREFECTULUI
PENTRU ELIBERAREA
PAŞAPOARTELOR
2 SUBPREFECŢI
CORPUL DE CONTROL AL
PREFECTULUI

AUDIT INTERN

OFICIUL
PREFECTURAL
Activitatea pentru Activitatea pentru Serviciul fond
dezvoltare controlul legalităţii funciar,
economică , servicii actelor şi informare, relatii
publice si contencios cu pulicul si Serviciul financiar
tehnologia administrativ aplicare apostilei , contabil, resurse
informațiilor umane si
administrativ

Figura nr. 2.4. –

Organigrama prefecturii judeţului

2.1.3.2. Atribuţiile structurilor de specialitate ale instituţiei prefectului

Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului îndeplinesc următoarele atribuţii

principale:

1. cu privire la aplicarea şi respectarea Constituţiei, a legilor şi a celorlalte acte

normative:

a) elaborează studii şi rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare, precum şi

propuneri privind îmbunătăţirea stării de legalitate, pe care le înaintează prefectului;

b) participă alături de reprezentanţi ai serviciilor publice deconcentrate la acţiuni de verificare,

potrivit competenţelor, a modului de aplicare şi respectare a actelor normative la nivelul
judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, în cadrul unor comisii mixte constituite prin
ordin al prefectului;

18
În cadrul acestei structuri se pot organiza, după caz, prin ordin al prefectului, direcţii, servicii, birouri şi alte
compartimente.
c) prezintă prefectului propuneri privind priorităţile de dezvoltare a judeţului, respectiv a
municipiului Bucureşti, în concordanţă cu prevederile planului de dezvoltare regională şi cu
consultarea autorităţilor administraţiei publice locale şi a conducătorilor serviciilor publice
deconcentrate;

d) întocmesc anual planul de acţiuni pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul

Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare;

e) elaborează şi prezintă prefectului informări periodice cu privire la situaţia şi evoluţia stării

generale economice, sociale, culturale, precum şi cu privire la stadiul realizării obiectivelor
cuprinse în Programul de guvernare, în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti;

f) realizează documentarea necesară şi elaborează pe baza acesteia raportul anual privind

starea economico-socială a judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, care se înaintează,
potrivit legii, Guvernului, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor;

g) monitorizează modul de aplicare în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti, a programelor

şi strategiilor guvernamentale sau ministeriale cu privire la restructurarea sectorială şi la alte
activităţi;

2. cu privire la verificarea legalităţii actelor administrative adoptate sau emise de

autorităţile administraţiei publice locale şi contenciosul administrativ:

a) ţin evidenţa actelor administrative adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice
locale şi transmise prefectului în vederea verificării legalităţii, asigură păstrarea acestora,
precum şi evidenţa acţiunilor şi dosarelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti;

b) examinează sub aspectul legalităţii, în termenele prevăzute de lege, actele administrative

adoptate sau emise de autorităţile administraţiei publice locale;

c) verifică legalitatea contractelor încheiate de autorităţile administraţiei publice locale,

asimilate potrivit legii actelor administrative, ca urmare a sesizării prefectului de către
persoanele care se considera vătămate într-un drept sau interes legitim;

d) propun prefectului sesizarea, după caz, a autorităţilor emitente, în vederea reanalizării

actului considerat nelegal, sau a instanţei de contencios administrativ, cu motivarea
corespunzătoare;

e) întocmesc documentaţia, formulează acţiunea pentru sesizarea instanţelor judecătoreşti şi

susţin în faţa acestora acţiunea formulată, precum şi căile de atac, atunci când este cazul;

f) elaborează rapoarte şi prezintă informări prefectului cu privire la actele verificate;

g) avizează ordinele prefectului din punctul de vedere al legalităţii;

h) întocmesc documentaţia şi reprezintă prefectul şi instituţia prefectului în faţa instanţelor

judecătoreşti de orice grad, precum şi a altor autorităţi sau instituţii publice;
i) acţionează în vederea îndeplinirii, în condiţiile legii, a atribuţiilor ce revin prefectului în
domeniul organizării şi desfăsurării alegerilor locale, parlamentare şi prezidenţiale, precum şi
a referendumului naţional ori local;

j) efectuează, în condiţiile legii, verificările şi întocmesc documentaţia necesară cu privire la

dizolvarea de drept a unor consilii locale sau judeţene, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, la suspendarea de drept a unor mandate de consilier sau de primar ori
la încetarea de drept a unor mandate de primar, respectiv la încetarea inainte de termen a
mandatului preşedintelui consiliului judeţean sau al preşedintelui Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz;

k) efectuează, în condiţiile legii, verificări cu privire la măsurile întreprinse de primar sau de

preşedintele consiliului judeţean, respectiv de preşedintele Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unitatea administrativ-
teritoriala, inclusiv la sediul autorităţilor administraţiei publice locale, şi propun prefectului,
dacă este cazul, sesizarea organelor competente;

l) desfaşoară acţiuni de îndrumare privind modul de exercitare de către primari a atribuţiilor

delegate şi executate de către aceştia în numele statului;

3. cu privire la realizarea politicilor naţionale, a celor de integrare europeană şi a

planului de măsuri pentru integrare europeană şi intensificare a relaţiilor externe:

a) întocmesc anual planul de acţiuni pentru realizarea în judeţ, respectiv în municipiul

Bucureşti, a politicilor naţionale, a politicilor de integrare europeană şi intensificare a
relaţiilor externe, cu consultarea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, şi a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate;

b) elaborează, în colaborare cu reprezentanţi ai consiliului judeţean, respectiv ai Consiliului

General al Municipiului Bucureşti, ai serviciilor publice deconcentrate, ai autorităţilor
administraţiei publice locale, precum şi ai societăţii civile, planul de măsuri judeţean,
respectiv al municipiului Bucureşti, în conformitate cu documentele programatice referitoare
la integrarea europeană;

c) acţionează, cu sprijinul serviciilor publice deconcentrate şi al structurilor de integrare

europeană, pentru cunoaşterea documentelor privind integrarea europeană adoptate la nivel
central;

d) acţionează pentru atragerea societăţii civile la activităţile care au legatură cu procesul de

integrare europeană şi participă la programele societăţii civile în domeniul integrării
europene;

e) desfăşoară activităţi menite să conducă la cunoaşterea de către autorităţile administraţiei

publice locale şi de către cetăţeni a programelor cu finanţare externă iniţiate şi susţinute de
Uniunea Europeană şi de alte organisme internaţionale;

f) întocmesc, gestionează prin evidenţa centralizată şi monitorizează activitatea de relaţii şi de

colaborări internaţionale a instituţiei prefectului;
g) elaborează evidenţa centralizată a rapoartelor de activitate întocmite obligatoriu pentru
orice activitate de relaţii internaţionale;

4. cu privire la buna organizare şi desfăşurare a activităţii pentru situaţii de

urgenţă, precum şi la pregătirea şi ducerea la îndeplinire a măsurilor de apărare care
nu au caracter militar:

a) urmăresc îndeplinirea măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de preşedinte al

comitetului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru situaţii de urgenţă;

b) prezintă prefectului propuneri privind modul de utilizare, în situaţii de criză, a fondurilor

special alocate de la bugetul de stat;

c) propun prefectului, în situaţiile prevăzute de lege, convocarea consiliilor locale, a

consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz;

d) întocmesc rapoarte şi informări privind evoluţia şi desfăşurarea evenimentelor în caz de

dezastru, precum şi măsurile întreprinse de autorităţile administraţiei publice locale în acest
domeniu, pe care le înaintează prefectului;

e) asigură informarea prefectului cu privire la iminenţa producerii unor fenomene naturale

periculoase;

f) asigură informarea prefectului, în perioada producerii fenomenelor naturale periculoase, cu

privire la evaluarea preliminară a efectelor şi a pagubelor produse;

g) prezintă prefectului propuneri pentru acordarea unor ajutoare umanitare în scopul protecţiei
populatiei afectate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, incendii sau alte fenomene
periculoase;

h) verifică modul de distribuire a ajutoarelor umanitare şi a sumelor alocate din Fondul de

intervenţie la dispoziţia Guvernului;

5. cu privire la activitatea de eliberare şi de evidenţă a paşapoartelor simple:

a) soluţionează cererile pentru eliberarea paşapoartelor simple, în conformitate cu prevederile

legii;

b) colaborează cu serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor pentru

asigurarea eliberării paşapoartelor simple, în sistem de ghişeu unic;

c) administrează şi gestionează registrul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de

evidenţă a paşapoartelor simple şi valorifică datele cuprinse în acesta;

d) asigură furnizarea permanent, în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a

persoanelor, a informaţiilor necesare actualizării Registrului naţional de evidenţă a
paşapoartelor simple;

e) asigură înscrierea de menţiuni în paşapoartele simple, în condiţiile legii;

f) organizează la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, gestionarea şi
controlul eliberării paşapoartelor simple;

g) asigură soluţionarea contestaţiilor depuse la serviciul public comunitar pentru eliberarea şi

evidenţă paşapoartelor simple;

6. cu privire la regimul permiselor de conducere, al certificatelor de

înmatriculare a autovehiculelor şi al plăcilor cu numere de înmatriculare:

a) constituie şi actualizează registrul judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, de evidenţă

a permiselor de conducere şi a autovehiculelor înmatriculate şi valorifică datele cuprinse în
acesta;

b) organizează examenele pentru obţinerea permiselor de conducere a autovehiculelor, în

condiţiile legii;

c) soluţionează cererile pentru eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de

înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru autovehicule rutiere, în condiţiile
legii;

d) colaborează cu serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor pentru

asigurarea eliberării certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare
pentru autovehicule rutiere, în sistem de ghişeu unic;

e) asigură eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare a

autovehiculelor şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru autovehicule rutiere;

f) monitorizează şi controlează modul de respectare a prevederilor legale referitoare la

asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal, în domeniul de competenţă;

g) asigură soluţionarea contestaţiilor depuse la serviciul public comunitar regim permise de

conducere şi înmatriculare a vehiculelor.

Structurile de specialitate ale instituţiei prefectului mai îndeplinesc şi

următoarele atribuţii:

a) întocmirea documentaţiei necesare emiterii ordinelor prefectului;

b) elaborarea proiectului ordinului prefectului de stabilire a numărului consilierilor locali şi

judeţeni, precum şi ai Consiliului General al Municipiului Bucureşti, pe baza datelor statistice
oficiale, şi întocmirea graficului de convocare a consiliilor locale şi a consiliului judeţean,
respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în sedinţa de constituire;

c) elaborarea proiectului ordinului prefectului privind numirea şefului oficiului prefectural;

d) elaborarea, cu consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, a proiectelor

ordinelor prefectului având ca obiect stabilirea de măsuri cu caracter tehnic sau de
specialitate;
e) asigurarea primirii, înregistrării şi soluţionării petiţiilor adresate prefectului, precum şi a
comunicării către petent a răspunsului, în termenul legal;

f) îndrumarea cetăţenilor care se adresează instituţiei prefectului în problemele generale sau

specifice relaţiei cu publicul;

g) organizarea activităţii de primire a cetăţenilor în audienţă la prefect şi subprefecţi;

h) asigurarea de asistenţă de specialitate experţilor locali pentru romi, care îşi desfăşoară
activitatea în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale, pentru îndeplinirea sarcinilor
prevăzute în Planul general de măsuri pentru aplicarea Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei
romilor;

i) urmărirea şi aplicarea prevederilor cuprinse în strategiile şi programele pentru susţinerea

reformei în administraţia publică;

j) realizarea lucrărilor de secretariat pentru colegiul prefectural şi prezentarea propunerilor cu

privire la programul de activitate al acestuia subprefectului cu atribuţii în domeniu;

k) conlucrarea cu unităţile teritoriale din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor,

Ministerului Apărării Naţionale şi a Serviciului Român de Informaţii la elaborarea măsurilor
care se impun pentru asigurarea respectării drepturilor individuale, apărarea proprietăţii
publice şi a proprietăţii private, siguranţa cetăţenilor şi prevenirea infracţiunilor;

l) asigurarea organizării şi desfăşurării şedinţelor comisiilor sau comitetelor constituite în

cadrul instituţiei prefectului potrivit legii;

m) realizarea lucrărilor de secretariat pentru comisia judeţeană consultativă şi comitetul

operativ consultativ şi prezentarea propunerilor cu privire la programul de activitate al
acestora prefectului;

n) conlucrarea cu compartimentele din aparatul propriu al consiliului judeţean, respectiv al

Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în vederea elaborării proiectelor hotărârilor
Guvernului care au ca obiect soluţionarea unor probleme de interes local ori a iniţierii, prin
Ministerul Administraţiei şi Internelor, a unor proiecte de acte normative;

o) exercitarea atribuţiilor rezultate ca urmare a aplicării actelor normative cu caracter

reparatoriu.

Prefectul poate stabili prin ordin şi alte atributii pentru structurile de specialitate ale
instituţiei prefectului, în vederea îndeplinirii în cele mai bune condiţii a atribuţiilor care i-au
fost conferite prin reglementările legale.
 2.1.3.3 Cancelaria prefectului şi oficiile prefecturale

 Cancelaria prefectului

În cadrul instituţiei prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului.

Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde

următoarele funcţii de execuţie de specialitate specifice: directorul cancelariei, 2 consilieri, un
consultant şi secretarul cancelariei19.
Personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din funcţie de către
prefect.
Personalul din cadrul cancelariei prefectului îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract
individual de muncă încheiat, în condiţiile legii, pe durata exercitării funcţiei publice de către
înaltul funcţionar public.
Activitatea cancelariei prefectului este coordonată de director, care răspunde în faţa
prefectului în acest sens.

Cancelaria prefectului are următoarele atribuţii principale:

a) asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării şedinţelor de lucru ale prefectului;

b) analizarea datelor oferite de sondaje, statistici, studii şi informarea prefectului şi a

subprefecţilor cu privire la principalele probleme şi tendinţe ale mediului social şi economic
din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti;

c) organizarea întâlnirilor prefectului cu reprezentanţii locali ai societăţii civile, ai

sindicatelor, ai patronatelor şi ai partidelor politice;

d) elaborarea sintezelor mass-media pentru informarea rapidă şi corectă a prefectului şi a

subprefecţilor;

e) organizarea, la solicitarea prefectului, a evenimentelor de natură să informeze opinia

publică şi mass-media cu privire la acţiunile prefectului;

f) asigurarea realizării, întreţinerii şi actualizării site-ului oficial al instituţiei prefectului;

g) punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masa a informaţiilor destinate opiniei

publice, în vederea cunoaşterii exacte a activităţii prefectului, prin informări şi conferinţe de
presă organizate lunar sau ori de câte ori este nevoie;

h) realizarea documentării necesare în vederea elaborării raportului semestrial al prefectului

referitor la stadiul îndeplinirii obiectivelor cuprinse în Strategia guvernamentală de
îmbunătăţire a situaţiei romilor.

19
Funcţia de secretar al cancelariei se asimilează din punct de vedere al salarizării cu funcţia de şef de cabinet.
Pot fi numite în funcţia de secretar al cancelariei persoane cu studii superioare sau medii, în condiţiile legii.
Prefectul poate stabili prin ordin şi alte atribuţii pentru personalul din cadrul cancelariei
prefectului.

 Oficiile prefecturale

În cadrul instituţiei prefectului se pot organiza oficii prefecturale prin ordin al

prefectului emis în condiţiile legii.

Oficiul prefectural are următoarele atribuţii principale:

a) realizarea documentării cu privire la situaţia şi evoluţia stării generale economice, sociale şi

culturale a zonei deservite;

b) desfăşurarea unor acţiuni de îndrumare şi de verificare a măsurilor întreprinse de către

primari în calitatea lor de reprezentanţi ai statului în unităţile administrativ-teritoriale;

c) formularea de propuneri privind sesizarea, după caz, a autorităţilor administraţiei publice

locale emitente, în vederea reanalizării actului considerat nelegal, sau a instanţei de
contencios administrativ;

d) desfăşurarea de activităţi menite să conducă la cunoaşterea de către autorităţile

administraţiei publice locale şi de către cetăţeni a programelor cu finanţare externă iniţiate şi
susţinute de Uniunea Europeană şi de alte organisme internaţionale;

e) realizarea de acţiuni pentru atragerea societăţii civile la activităţile care au legatură cu

procesul de integrare europeană şi participarea la programele societăţii civile în domeniul
integrării europene;

f) informarea prefectului cu privire la situaţiile deosebite care apar în zona deservită;

g) formularea de propuneri privind convocarea consiliilor locale, respectiv a Consiliului

General al Municipiului Bucureşti, după caz, în situaţiile prevăzute de lege, pe care le
înainteaza prefectului;

h) urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse de către prefect, în calitate de preşedinte al

comitetului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru situaţii de urgenţă;

i) asigurarea primirii şi înregistrării petiţiilor adresate prefectului;

j) îndrumarea cetăţenilor care se adresează oficiului prefectural în problemele generale sau

specifice relaţiei cu publicul.

Prefectul poate stabili prin ordin şi alte sarcini pentru oficiul prefectural.

Regulamentul de organizare şi funcţionare a oficiului prefectural se aprobă prin ordin

al prefectului.
 2.1.4 Colegiul prefectural

În fiecare judeţ funcţionează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefecţi şi

conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, care îşi au sediul în judeţul
respectiv. La lucrările colegiului prefectural pot fi invitate şi alte persoane a căror prezenţă
este considerată necesară.
Colegiul prefectural se convoacă de către prefect cel puţin o dată pe lună şi oricând se
consideră că este necesar.

Colegiul prefectural are ca scop asigurarea coordonării activităţii serviciilor publice

deconcentrate din judeţ, respectiv din municipiul Bucureşti, şi este organul consultativ al
prefectului în realizarea atribuţiilor de conducere a serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale organizate la nivelul
unităţilor administrativ-teritoriale.

În cadrul şedinţelor de lucru, membrii colegiului prefectural raportează şi analizează

stadiul implementării programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune de la nivelul
judeţului sau al localităţilor acestuia, respectiv de la nivelul municipiului Bucureşti, nevoile şi
dificultăţile cu care se confruntă serviciile publice deconcentrate, propunând măsuri în
vederea îmbunătăţirii activităţii.

Colegiul prefectural are următoarele atribuţii principale:

a) analizează activitatea serviciilor publice deconcentrate şi propune măsuri în vederea

îmbunătăţirii acesteia;

b) stabileşte domeniile şi sectoarele în care este necesară sau se poate realiza cu eficienţă
acţiunea coordonată a mai multor servicii publice deconcentrate;

c) stabileşte măsurile necesare implementării programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor

de acţiune adoptate la nivel naţional;

d) organizează acţiunile comune ale mai multor servicii publice deconcentrate în vederea
soluţionării unor situaţii deosebite;

e) analizează măsurile necesare în vederea realizării unui sistem comun de management al

informaţiei, al resurselor materiale, financiare ori umane.

Colegiul prefectural îndeplineste şi alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi sarcini

date de ministere sau de celelalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea
Guvernului ori de către prefect.

Regulamentul de funcţionare a colegiului prefectural se aprobă prin ordin al

prefectului.
 2.2 Administraţia exterioară

Termenul de administraţie exterioară nu apare ca atare prevăzut în legislaţie,

totuşi considerăm că el ar trebui să fie folosit şi în legislaţia noastră, folosindu-se însă
termenul de serviciu exterior al Ministerului Afacerilor externe. Prin administraţie
exterioară20 înţelegem totalitatea misiunilor diplomatice , permanente şi speciale , a
reprezentanţelor şi misiunilor permanente, a delegaţiilor, oficiilor consulare, dar şi a altor
organisme care acţionează în exteriorul ţării, aşa cum sunt Institutele culturale româneşti din
străinătate.
Considerăm că pe lângă rolul administraţiei exterioare de reprezentare a
statului român în exteriorul ţării, şi de apărare a drepturilor şi intereselor statului român , a
cetăţenilor şi persoanelor juridice române, acesta trebuie să fie garantarea unităţii de acţiune a
statului în exterior, unitate de acţiune care a fost erodată de o proastă coordonare internă
proprie administraţiei statului care se proiectează în exterior de o manieră sectorializată, dar şi
de o creştere activităţii internaţionale a administraţiei locale. Astfel, legea specifică faptul că
Ministerul Afacerilor Externe participă la coordonarea sistemului naţional de gestionare a
afacerilor europene , în domeniul său de competenţă şi participă împreună cu Departamentul
pentru Afaceri Europene la urmărirea angajamentelor asumate în procesul de negociere a
aderării la Uniunea Europeană.
Misiunile diplomatice cuprind :
- Ambasadele . Ambasadele reprezintă statul român în faţa unuia sau mai
multor state ( în cazul acreditării multiple ) cu care România are relaţii diplomatice.
- Reprezentanţele sau misiunile permanente , care reprezintă statul în
faţa unor organizaţii internaţionale precum : Comisia Dunării, NATO , Uniunea Europeană
,Oficiul Naţiunilor Unite de la Geneva , Organizaţia Mondială a Turismului, Organizaţia
Internaţională a Aviaţiei Civile, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător şi
Centrul Naţiunilor Unite pentru Aşezări Umane , Naţiunile Unite , UNESCO, Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură ( FAO), Consiliul Europei , alte organizaţii
internaţionale cu sediul la Geneva şi Viena.
- Oficiile consulare . Consulatele generale sunt însărcinate cu exercitarea
funcţiilor consulare în termenii definiţi de către dispoziţiile legale şi prin acorduri încheiate de
către România cu alte state . Funcţiile acestora sunt foarte variate , începând cu protecţia
cetăţenilor şi informaţiilor Statului , funcţii cu caracter notarial şi de colaborare cu curţile
judecătoreşti , dar şi funcţii referitoare la starea civilă a persoanelor şi succesiuni , registrul
cetăţenilor rezidenţi, etc.
- Organismele sau instituţiile care acţionează în exterior şi care sunt
stabilite cu autorizarea Guvernului , precum Institutele culturale româneşti în străinătate.

20
În România, administraţia exterioară este organizată în conformitate cu Hotărârea Guvernului Nr. 100/2004
cu modificările şi completările ulterioare, iar personalul său este constituit din corpul diplomatic şi consular , al
cărui statut este reglementat de către Legea nr.269/2003.
 Şeful misiunii diplomatice este reprezentantul unic al României în ţara în care este
acreditat. În cadrul misiunilor diplomatice îşi pot desfăşura activitatea :
- diplomaţi cu atribuţii de expansiune economică ,
- diplomaţi cu atribuţii în domeniul relaţiilor cultural –ştiinţifice şi
educaţionale
- ataşaţi în domeniul apărării
- specialişti pe probleme financiar-bancare
- ataşaţi pe probleme de muncă şi sociale .
Aceştia sunt supuşi autorităţii şefului misiunii diplomatice în care îşi desfăşoară
activitatea şi acţionează sun îndrumarea acestuia , fiind investiţi atât cu atribuţii de consiliere
a acestuia , cât şi cu atribuţii specifice în domeniul lor de specialitate.
Funcţionarii desemnaţi să îşi desfăşoare activitatea în serviciul exterior al MAE
acţionează sub îndrumarea şefului misiunii diplomatice.
La rândul lor , ministerele şi altele instituţii formulează propuneri , în limita posturilor
alocate prin hotărâre a Guvernului , de specialişti care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
Reprezentanţei Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană , pentru îndeplinirea
atribuţiilor specifice ale acestora pentru participarea la activităţile Uniunii Europene.
Propunerile acestora sunt examinate de către Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă
în străinătate , organizată în cadrul MAE.
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ

Având în vedere angajamentele constante şi termenele asumate de România în raport cu instituţiile Uniunii Europene,
precum şi riscurile de suspendare a fondurilor aferente unor programe operaţionale ca urmare a neimplementării în
termenele asumate în documentele strategice, inclusiv Acordul de Parteneriat încheiat cu Comisia Europeană, a unor
măsuri de reformă a administraţiei publice, a căror reglementare nu mai poate fi amânată,
ţinând cont de disfuncţionalităţile şi problemele semnalate în mod constant de către autorităţile administraţiei publice
locale, ca urmare a neadaptării cadrului legal actual care reglementează organizarea şi funcţionarea acestor autorităţi la
realităţile socioeconomice şi la complexitatea şi dinamica activităţilor aferente furnizării serviciilor publice esenţiale
pentru cetăţeni, în vederea aplicării principiului subsidiarităţii consacrat de Tratatul Uniunii Europene şi de Carta
Autonomiei Locale,
luând în considerare urgenţa atenuării disparităţilor înregistrate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, prin
creşterea capacităţii administrative şi a oportunităţilor de dezvoltare, precum şi urgenţa îmbunătăţirii ratei de absorbţie
a fondurilor europene, din cadrul actualei perioade de programare 2014-2020, inclusiv nevoia acută de luare a unor
măsuri legislative în vederea eliminării întârzierilor sau blocajelor înregistrate în derularea unor proiecte cu finanţare
nerambursabilă sau a unor proiecte de investiţii, aspecte semnalate inclusiv de către Comisia Europeană în cuprinsul
Raportului de ţară din anul 2019 privind România,
având în vedere apariţia unor situaţii excepţionale, a numeroase disfuncţionalităţi şi chiar blocaje la nivelul unor unităţi
administrativ-teritoriale în contractarea şi implementarea unor proiecte cu finanţare nerambursabilă, pentru derularea
unor obiective investiţionale, cauzate de lipsa unor măsuri de simplificare şi eficientizare a procesului decizional şi a
procedurilor interne aferente organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice locale,
ţinând seama de faptul că neadoptarea acestor măsuri în regim de urgenţă şi nerezolvarea unor probleme stringente,
cu caracter sistemic, la nivelul legislaţiei cu impact asupra administraţiei publice, ar conduce la îngreunarea procesului
decizional şi derularea procedurilor interne la nivelul unor unităţi administrativ-teritoriale, în vederea punerii în aplicare a
principiului subsidiarităţii, iar numeroase colectivităţi locale s-ar afla în situaţia de a nu mai beneficia de accesul la servicii
publice de calitate, impactul socioeconomic fiind unul negativ prin neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă,
luând în considerare angajamentele şi termenele asumate de România în relaţia cu Comisia Europeană cu privire la
punerea în aplicare a unor măsuri de reformă majore în domeniul funcţiei publice, precum cele privind introducerea unui
concurs naţional la nivelul administraţiei publice centrale sau asigurarea unei evidenţe unice, complete şi coerente a
diferitelor categorii de personal din administraţia publică, precum şi urgenţa luării unor măsuri pentru asigurarea
premiselor de stabilitate, independenţă şi profesionalism în exercitarea funcţiilor publice, în considerarea faptului că
toate aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată,
În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
PARTEA I: Dispoziţii generale
TITLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1: Obiectul de reglementare
(1) Prezentul cod reglementează cadrul general pentru organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor
administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum şi
unele reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Prezentul cod se completează cu Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,
precum şi cu alte reglementări de drept comun aplicabile în materie.
Art. 2: Autorităţile administraţiei publice centrale
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de specialitate
subordonate Guvernului sau ministerelor, autorităţile administrative autonome.
(2) Organizarea şi funcţionarea structurilor de specialitate înfiinţate pentru exercitarea de către Preşedintele României a
prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României, republicată, sunt reglementate prin lege specială.
Art. 3: Autorităţile administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale sunt: consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene.
Art. 4: Domeniul de aplicare
Prezentul cod se aplică în activitatea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, în raporturile dintre autorităţile şi
instituţiile administraţiei publice, precum şi în raporturile acestora cu alte subiecte de drept public sau privat.
TITLUL II: Definiţii generale aplicabile administraţiei publice
Art. 5: Definiţii generale
În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. a ) activităţile de administraţie social-comunitară - acţiunile prin care se concretizează relaţia autorităţilor
administraţiei publice locale cu persoanele juridice de drept public sau de drept privat care au atribuţii în sfera
activităţilor social - comunitare pe raza unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
2. b) administraţia publică - totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a executării şi
executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public;
3. c) administraţia publică centrală - totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public
naţional/general;
4. d ) administraţia publică locală - totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local;
5. e) aglomerările urbane - asociaţiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între municipii,
altele decât cele care sunt prevăzute la lit. i), pe de o parte, şi oraşe împreună cu localităţile urbane şi rurale aflate în
zona de influenţă, pe de altă parte;
6. f ) aleşii locali - primarul, viceprimarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean, vicepreşedinţii consiliului
judeţean şi consilierii judeţeni; în exercitarea mandatului lor, aleşii locali îndeplinesc o funcţie de autoritate publică;
7. g) aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean - totalitatea compartimentelor funcţionale,
fără personalitate juridică, de la nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi secretarul general al
pag. 1 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale; primarul, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia,
preşedintele consiliului judeţean, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, viceprimarul,
vicepreşedintele consiliului judeţean, administratorul public nu fac parte din aparatul de specialitate;
8. h ) aria geografică a beneficiarilor - aria geografică de domiciliu a majorităţii beneficiarilor unui serviciu public
descentralizat într-o perioadă de timp dată;
9. i) asociaţiile de dezvoltare intercomunitară - structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat şi de
utilitate publică, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ - teritoriale pentru realizarea în comun a unor
proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru furnizarea în comun a unor servicii publice;
10. j) autonomia locală - dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a
gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condiţiile legii;
11. k ) autoritatea publică - organ de stat sau al unităţii administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere
publică pentru satisfacerea unui interes public;
12. l ) autoritatea administraţiei publice - autoritate publică care acţionează pentru organizarea executării sau
executarea în concret a legii sau pentru prestarea serviciilor publice;
13. m ) autorităţile deliberative la nivelul unităţilor administrativ - teritoriale - consiliile locale ale comunelor, ale
oraşelor şi ale municipiilor, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-
teritoriale ale municipiilor şi consiliile judeţene;
14. n ) autorităţile executive la nivelul unităţilor administrativ - teritoriale - primarii comunelor, ai oraşelor, ai
municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti şi
preşedintele consiliului judeţean;
15. o ) capacitatea administrativă - ansamblul resurselor materiale, financiare, instituţionale şi umane de care dispune
o unitate administrativ-teritorială, cadrul legal care reglementează domeniul de activitate, precum şi modul în care
acestea sunt valorificate în activitatea proprie potrivit competenţei stabilite prin lege;
16. p) colectivitatea locală - totalitatea persoanelor fizice cu domiciliul în unitatea administrativ-teritorială respectivă;
17. ) compartimentul funcţional - structură funcţională constituită în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale,
instituţiilor publice de interes naţional cu sau fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de specialitate al primarului,
respectiv al consiliului judeţean, sau al unei instituţii publice de interes local sau judeţean, fără personalitate juridică,
formată din persoane cu atribuţii şi sarcini relativ stabile, subordonate unei autorităţi unice; compartimentul de resort
reprezintă un compartiment funcţional;
18. r) competenţa - ansamblul atribuţiilor stabilite de lege, care conferă autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice
drepturi şi obligaţii de a desfăşura, în regim de putere publică şi sub propria responsabilitate, o activitate de natură
administrativă;
19. s ) competenţa delegată - atribuţiile stabilite prin lege şi transferate, împreună cu resursele financiare
corespunzătoare, autorităţilor administraţiei publice locale de către autorităţile administraţiei publice centrale pentru a le
exercita în numele şi în limitele stabilite de către acestea din urmă;
20. ş) competenţa exclusivă - atribuţiile stabilite prin lege în mod expres şi limitativ în sarcina autorităţilor administraţiei
publice locale, pentru realizarea cărora acestea au drept de decizie şi dispun de resursele şi mijloacele necesare;
21. t) competenţa partajată - atribuţiile exercitate potrivit legii de autorităţi ale administraţiei publice locale, împreună
cu alte autorităţi ale administraţiei publice, stabilite în mod expres şi limitativ, cu stabilirea resurselor financiare şi a
limitelor dreptului de decizie pentru fiecare autoritate publică în parte;
22. ţ) cvorumul - numărul minim de membri prevăzut de lege pentru întrunirea valabilă a unui organ colegial;
23. u) deconcentrarea - distribuirea de atribuţii administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale către structuri proprii de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale;
24. v ) demnitarii - persoane care exercită funcţii de demnitate publică în temeiul unui mandat, potrivit Constituţiei,
prezentului cod şi altor acte normative;
25. x ) descentralizarea - transferul de competenţe administrative şi financiare de la nivelul administraţiei publice
centrale la nivelul administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, împreună cu resursele financiare necesare
exercitării acestora;
26. y ) funcţia publică - ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării
prerogativelor de putere publică de către autorităţile şi instituţiile publice;
27. z ) funcţia de demnitate publică - ansamblul de atribuţii şi responsabilităţi stabilite prin Constituţie, legi şi/sau alte
acte normative, după caz, obţinute prin învestire, ca urmare a rezultatului procesului electoral, direct sau indirect, ori
prin numire;
28. w ) instituţia publică - structură funcţională care acţionează în regim de putere publică şi/sau prestează servicii
publice şi care este finanţată din venituri bugetare şi/sau din venituri proprii, în condiţiile legii finanţelor publice;
29. aa) instituţia de utilitate publică - persoana juridică de drept privat care, potrivit legii, a obţinut statut de utilitate
publică;
30. bb) majoritatea - numărul de voturi necesar a fi exprimate de membrii unui organ colegial pentru adoptarea unui
act administrativ, stabilit în condiţiile legii;
31. cc) majoritatea absolută - primul număr natural strict mai mare decât jumătate din totalul membrilor în funcţie ai
organului colegial;
32. dd) majoritatea calificată - primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma
aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial stabilit în condiţiile legii;
33. ee) majoritatea simplă - primul număr natural mai mare decât jumătate din totalul membrilor prezenţi la o şedinţă
a organului colegial, cu condiţia îndeplinirii cvorumului;
34. ff ) organigrama - structură unitară, redată sub forma unei diagrame logice, prin care se sistematizează şi se
concentrează modul de organizare a tuturor resurselor umane de la nivelul unei autorităţi sau instituţii publice, după
caz, redând schematic detaliile cu privire la raporturile ierarhice de subordonare/ supraordonare, precum şi raporturile
de colaborare;
35. gg) personalul din administraţia publică - demnitarii, funcţionarii publici, personalul contractual şi alte categorii de
personal stabilite în condiţiile legii de la nivelul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale;
36. hh) primăria comunei, a oraşului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale - structură funcţională fără
personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile
pag. 2 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
autorităţii deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale,
constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul
primarului şi aparatul de Specialitate al primarului;
37. ii) răspunderea administrativă - acea formă a răspunderii juridice care constă în ansamblul de drepturi şi obligaţii de
natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite prin care se încalcă, de regulă,
norme ale dreptului administrativ;
38. jj) regimul de putere publică - ansamblul prerogativelor şi constrângerilor prevăzute de lege în vederea exercitării
atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice şi care le conferă posibilitatea de a se impune cu forţă juridică
obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public;
39. kk) serviciul public - activitatea sau ansamblul de activităţi organizate de o autoritate a administraţiei publice ori de
o instituţie publică sau autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter
general sau a unui interes public, în mod regulat şi continuu;
40. ll) serviciile publice deconcentrate - structurile de specialitate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate din
unităţile administrativ-teritoriale ale administraţiei publice centrale care răspund de satisfacerea unor nevoi de interes
public/general în concordanţă cu obiectivele politicilor şi strategiilor sectoriale ale Guvernului;
41. mm) subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor - sectoarele municipiului Bucureşti sau alte subdiviziuni
ale municipiilor ale căror delimitare şi organizare se stabilesc prin lege;
42. nn) standardele de calitate - ansamblul normativelor de calitate în furnizarea unui serviciu public şi/sau de utilitate
publică, stabilite prin acte normative;
43. o o ) standardele de cost - costurile normative utilizate pentru determinarea cuantumului resurselor alocate
bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în vederea furnizării unui serviciu public şi/sau de utilitate publică la
standardul de calitate stabilit prin acte normative;
44. pp) unităţile administrativ-teritoriale - comune, oraşe, municipii şi judeţe;
45. qq) zona metropolitană - asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala
României sau municipiile de rangul I ori municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile administrativ-teritoriale aflate în zona
limitrofă.
TITLUL III: Principiile generale aplicabile administraţiei publice
Art. 6: Principiul legalităţii
Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, precum şi personalul acestora au obligaţia de a acţiona cu respectarea
prevederilor legale în vigoare şi a tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Art. 7: Principiul egalităţii
Beneficiarii activităţii autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice au dreptul de a fi trataţi în mod egal, într-o manieră
nediscriminatorie, corelativ cu obligaţia autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice de a trata în mod egal pe toţi
beneficiarii, fără discriminare pe criteriile prevăzute de lege.
Art. 8: Principiul transparenţei
(1) În procesul de elaborare a actelor normative, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a informa şi de a
supune consultării şi dezbaterii publice proiectele de acte normative şi de a permite accesul cetăţenilor la procesul de
luare a deciziilor administrative, precum şi la datele şi informaţiile de interes public, în limitele legii.
(2) Beneficiarii activităţilor administraţiei publice au dreptul de a obţine informaţii de la autorităţile şi instituţiile
administraţiei publice, iar acestea au obligaţia corelativă a acestora de a pune la dispoziţia beneficiarilor informaţii din
oficiu sau la cerere, în limitele legii.
Art. 9: Principiul proporţionalităţii
Formele de activitate ale autorităţilor administraţiei publice trebuie să fie corespunzătoare satisfacerii unui interes
public, precum şi echilibrate din punctul de vedere al efectelor asupra persoanelor. Reglementările sau măsurile
autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice sunt iniţiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor
de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor şi a impactului soluţiilor propuse.
Art. 10: Principiul satisfacerii interesului public
Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice, precum şi personalul din cadrul acestora au obligaţia de a urmări
satisfacerea interesului public înaintea celui individual sau de grup. Interesul public naţional este prioritar faţă de interesul
public local.
Art. 11: Principiul imparţialităţii
Personalul din administraţia publică are obligaţia de a-şi exercita atribuţiile legale, fără subiectivism, indiferent de
propriile convingeri sau interese.
Art. 12: Principiul continuităţii
Activitatea administraţiei publice se exercită fără întreruperi, cu respectarea prevederilor legale.
Art. 13: Principiul adaptabilităţii
Autorităţile şi instituţiile administraţiei publice au obligaţia de a satisface nevoile societăţii.
PARTEA II: Administraţia publică centrală
TITLUL I: Guvernul
CAPIT OLUL I: Rolul şi funcţiile Guvernului
Art. 14: Rolul Guvernului
(1) Guvernul este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în temeiul votului de încredere acordat de
Parlament în baza programului de guvernare. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită
conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În vederea îndeplinirii rolului său, Guvernul asigură funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional
economic şi social.
Art. 15: Funcţiile Guvernului
Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcţii:
a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare;
b) funcţia de implementare, prin care se urmăreşte punerea în aplicare a Programului de guvernare;
c) funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar în vederea realizării
obiectivelor strategice;
d) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea proprietăţii publice şi private a
pag. 3 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;
e) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, în condiţiile legii, reprezentarea pe plan intern
şi extern, în domeniul său de activitate;
f) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în
domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării
instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.
CAPIT OLUL II: Organizarea Guvernului
SECŢ IUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 16: Învestirea Guvernului
(1) Guvernul se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile constituţionale, având la bază Programul
de guvernare acceptat de Parlament.
(2) Guvernul este învestit de Parlament şi îşi începe mandatul la data depunerii jurământului în faţa Preşedintelui.
Art. 17: Condiţii generale pentru ocuparea funcţiei de membru al Guvernului
Pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a) au cetăţenia română şi domiciliul în ţară;
b) se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;
c) nu au suferit condamnări penale, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
Art. 18: Componenţa Guvernului
Guvernul este alcătuit din prim-ministru şi miniştri. Din Guvern pot face parte: viceprim-miniştri, miniştri de stat,
miniştri delegaţi, miniştri cu însărcinări speciale pe lângă prim-ministru, numiţi de Preşedintele României pe baza votului
de încredere acordat de Parlament.
SECŢ IUNEA 2: Aparatul de lucru al Guvernului
Art. 19: Structura aparatului de lucru al Guvernului
Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Secretariatul General al Guvernului, Cancelaria Prim-ministrului, aparatul
propriu de lucru al viceprim-ministrului, departamente şi alte structuri organizatorice cu atribuţii specifice stabilite prin
hotărâre a Guvernului.
Art. 20: Secretariatul General al Guvernului
(1) Guvernul are un Secretariat General care este condus de secretarul general al Guvernului care are rang de ministru,
numit prin decizie a prim-ministrului.
(2) Secretarul general al Guvernului este ajutat de unul sau mai mulţi secretari generali adjuncţi care au rang de
secretar de stat, numiţi prin decizie a prim-ministrului, precum şi, după caz, de unul sau mai mulţi secretari de stat,
numiţi, respectiv eliberaţi din funcţie prin decizie a prim-ministrului.
(3) Secretariatul General al Guvernului face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi asigură derularea şi continuitatea
operaţiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi
tehnice ale activităţii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti, constituind
elementul de legătură şi stabilitate al guvernării.
(4) Organizarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Bugetul pentru funcţionarea Guvernului se aprobă prin legea bugetului de stat. Secretarul general al Guvernului este
ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, precum şi pentru instituţiile care se finanţează
prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(6) Secretariatul General al Guvernului are dreptul de a iniţia proiecte de acte normative pe domeniile aflate sub
incidenţa atribuţiilor sale şi ale autorităţilor şi instituţiilor publice aflate în subordinea sa ori a Guvernului.
(7) Guvernul organizează, prin Regia Autonomă "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", administrarea
bunurilor proprietate publică şi privată a statului, destinate unor acţiuni de reprezentare şi protocol ale Camerei
Deputaţilor, Senatului, Preşedintelui României, Guvernului, Curţii Constituţionale şi Academiei Române.
(8) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte atribuţiile de minister de resort faţă de Regia Autonomă
"Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat".
(9) Secretariatului General al Guvernului îi pot fi date în coordonare organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale aflate în subordinea Guvernului, cu excepţia ministerelor.
(10) Normativele de cheltuieli pentru acţiunile de protocol la nivelul Secretariatului General al Guvernului şi aparatului de
lucru al Guvernului se aprobă prin ordin al secretarului general al Guvernului.
Art. 21: Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului
Aparatul propriu de lucru al viceprim-ministrului este structură fără personalitate juridică, finanţată prin bugetul
Secretariatului General al Guvernului, condusă de viceprim-ministru; în cadrul aparatului propriu de lucru al viceprim-
ministrului îşi desfăşoară activitatea unul sau mai mulţi secretari de stat şi consilieri de stat, numiţi, respectiv eliberaţi
din funcţie, prin decizie a prim-ministrului, la propunerea viceprim-ministrului.
Art. 22: Cancelaria Prim-Ministrului
(1) Cancelaria Prim-Ministrului este structură fără personalitate juridică, în subordinea prim-ministrului, finanţată prin
bugetul Secretariatului General al Guvernului.
(2) Cancelaria Prim-Ministrului este condusă de şeful Cancelariei Prim-Ministrului, care are rang de ministru, numit şi
eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului.
(3) Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea Cancelariei Prim-Ministrului se stabilesc prin decizie a prim-ministrului.
(4) Personalului din cadrul Cancelariei Prim-Ministrului, cu excepţia demnitarilor sau persoanelor asimilate acestora, i se
aplică prevederile părţii a VI-a titlul III capitolul II Personalul contractual încadrat la cabinetul demnitarilor şi aleşilor locali
şi la Cancelaria Prefectului.
(5) În cadrul Cancelariei Prim-Ministrului îşi desfăşoară activitatea unul sau mai mulţi secretari de stat şi consilieri de
stat, precum şi directorul de cabinet al prim-ministrului, cu rang de secretar de stat, numiţi, respectiv eliberaţi din
funcţie prin decizie a prim-ministrului.
(6) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale
coordonate de prim-ministru, prin Cancelaria Prim-Ministrului.
Art. 23: Departamentul
(1) Departamentul este o structură organizatorică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, cu sau fără personalitate
juridică, subordonată prim-ministrului, având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general, în
pag. 4 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
conformitate cu atribuţiile Guvernului.
(2) Organizarea şi funcţionarea departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 24: Structuri cu caracter consultativ înfiinţate de Guvern
(1) Pentru rezolvarea unor probleme aflate în competenţa sa, Guvernul poate înfiinţa organisme cu caracter
consultativ.
(2) În scopul elaborării, integrării, corelării şi monitorizării de politici publice, Guvernul poate constitui consilii, comisii şi
comitete interministeriale.
(3) Modul de organizare şi funcţionare a structurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) şi a serviciilor acestora, temeiul legal
pentru acordarea unei indemnizaţii pentru membrii acestor structuri, după caz, posibilitatea acordării unei indemnizaţii
pentru membrii acestor structuri, precum şi cuantumul acesteia, se stabilesc prin actele de înfiinţare ale structurilor
prevăzute la alin. (1) şi (2), în limita bugetului aprobat conform nomelor de drept ce privesc drepturile salariale ale
personalului din sectorul bugetar.
CAPIT OLUL III: Funcţionarea Guvernului
SECŢ IUNEA 1: Principalele atribuţii ale Guvernului
Art. 25: Principalele atribuţii ale Guvernului
În realizarea funcţiilor sale Guvernul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) iniţiază proiecte de lege şi le transmite către Camera competentă, ca primă Cameră sesizată, şi spre informare
către Camera decizională;
b) emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, iniţiate cu respectarea Constituţiei, şi le transmite
Parlamentului, în termen de 30 de zile de la data solicitării;
c) asigură executarea de către autorităţile administraţiei publice a legilor şi a celorlalte acte normative date în aplicarea
acestora;
d) elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe care le supune,
separat, spre adoptare Parlamentului;
e) aprobă, prin hotărâre, strategiile, programele şi metodologiile, pe domenii de activitate;
f) asigură realizarea politicii în domeniul social;
g) asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum şi a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de lege;
h) duce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării, scop în care organizează şi înzestrează
forţele armate;
i) asigură integrarea României în structurile europene şi internaţionale;
j) negociază tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul român;
k) negociază şi încheie, în condiţiile legii, convenţii şi alte înţelegeri internaţionale la nivel guvernamental;
l) controlează activitatea ministerelor şi a celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea sa;
m) asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
n) înfiinţează, cu avizul Curţii de Conturi, organe de specialitate în subordinea sa;
o) cooperează cu organismele sociale interesate în îndeplinirea atribuţiilor sale;
p) asigură standarde obligatorii la nivelul administraţiei publice centrale şi locale pentru garantarea bunei administrări;
q) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege sau care decurg din rolul şi funcţiile Guvernului.
Art. 26: Exercitarea controlului de către Guvern
(1) În realizarea rolului său de conducere generală a administraţiei publice, Guvernul exercită controlul asupra
ministerelor, asupra organelor de specialitate din subordinea sa, precum şi asupra prefecţilor, în condiţiile legii.
(2) În exercitarea controlului prevăzut la alin. (1), Guvernul poate solicita revocarea actelor administrative nelegale,
netemeinice sau inoportune emise de autorităţile prevăzute la alin. (1) care nu au intrat în circuitul civil şi nu au produs
efecte juridice şi care pot leza interesul public.
Art. 27: Raporturile Guvernului cu autorităţile administrative autonome
Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autorităţile administrative autonome.
SECŢ IUNEA 2: Rolul şi atribuţiile prim-ministrului
Art. 28: Rolul prim-ministrului
(1) Prim-ministrul conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuţiilor pe care
aceştia le exercită.
(2) Prim-ministrul reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României, Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorităţi şi
instituţii publice, partidele şi alianţele politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale, precum şi în relaţiile
internaţionale ce intră în aria de responsabilitate a Guvernului.
Art. 29: Actele prim-ministrului
(1) În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prim-ministrul emite decizii, care sunt acte administrative.
(2) Deciziile prim-ministrului se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţiile prevăzute de lege.
Nepublicarea atrage inexistenţa deciziei.
Art. 30: Contrasemnarea actelor prim-ministrului
Deciziile prim-ministrului se contrasemnează de secretarul general al Guvernului.
Art. 31: Atribuţia de numire şi eliberare din funcţie a anumitor categorii de personal din administraţia
publică
Prim-ministrul numeşte şi eliberează din funcţie:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia situaţiei în care aceştia au calitatea de
membru al Guvernului;
b) secretarul general al Guvernului şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului;
c) secretarii de stat şi consilierii de stat din cadrul aparatului de lucru al Guvernului;
d) secretarii de stat şi subsecretarii de stat;
e) alte persoane pentru care are competenţa de numire, în cazurile prevăzute de lege.
Art. 32: Prezentarea de rapoarte şi declaraţii Parlamentului
(1) Prim-ministrul prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care
se dezbat cu prioritate şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaţi sau senatori,
pag. 5 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
conform regulamentelor celor două Camere ale Parlamentului.
(2) Prim-ministrul poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la întrebările şi interpelările adresate
Guvernului de către deputaţi sau senatori, în funcţie de domeniul de activitate ce formează obiectul acestora.
Art. 33: Contrasemnarea decretelor emise de Preşedinte
Prim-ministrul contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, potrivit prevederilor Constituţiei.
Art. 34: Constituirea de consilii, comisii şi comitete interministeriale
(1) În scopul rezolvării unor probleme operative, prim-ministrul poate constitui, prin decizie, consilii, comisii şi comitete
interministeriale.
(2) Prim-ministrul îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în Constituţie şi lege sau care decurg din rolul şi funcţiile
Guvernului.
SECŢ IUNEA 3: Şedinţele Guvernului
Art. 35: Convocarea şi conducerea şedinţelor Guvernului
(1) Şedinţele Guvernului sunt convocate şi conduse de către prim-ministru.
(2) Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind
politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea prim-ministrului, în alte situaţii.
(3) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.
Art. 36: Desfăşurarea şedinţelor Guvernului
(1) Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
(2) În cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a ţării, precum şi aspecte privind
conducerea generală a administraţiei publice, adoptându-se măsurile corespunzătoare.
(3) La şedinţele Guvernului pot participa, în calitate de invitaţi, conducători ai unor organe de specialitate din
subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor autorităţi administrative autonome, reprezentanţii structurilor
asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi orice alte persoane a căror prezenţă se apreciază a fi
utilă, la solicitarea prim-ministrului.
(4) Dezbaterile din şedinţele Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a oricăror alte măsuri
stabilite se înregistrează şi se consemnează în scris în stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al
Guvernului şi păstrată, conform legii, la Secretariatul General al Guvernului.
SECŢ IUNEA 4: Actele Guvernului
Art. 37: Tipurile de acte adoptate de Guvern
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Hotărârile se emit pentru organizarea
executării legilor. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în condiţiile art. 115 alin. (1)-(3) din
Constituţie. În situaţii extraordinare se adoptă ordonanţe de urgenţă, în condiţiile art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie.
(2) Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri şi de ordonanţe; de asemenea, pot propune Guvernului
proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de iniţiativă legislativă al acestuia. Metodologia de elaborare şi înaintare
la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în temeiul legii.
(3) În cazul încetării mandatului sau, în condiţiile prevăzute de Constituţie, până la depunerea jurământului de către
membrii noului Guvern, Guvernul continuă să emită numai actele cu caracter individual sau normativ, necesare pentru
administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În această perioadă, Guvernul nu poate să emită ordonanţe
sau ordonanţe de urgenţă şi nu poate iniţia proiecte de lege.
Art. 38: Regimul juridic al actelor Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărârile şi ordonanţele se adoptă
prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte prim-ministrul.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul documentelor şi al altor măsuri adoptate de Guvern.
(3) Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au
obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nepublicarea atrage inexistenţa
hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
CAPIT OLUL IV: Exercitarea mandatului de membru al Guvernului
Art. 39: Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabile funcţiei de membru al Guvernului
(1) Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabile funcţiei de membru al Guvernului sunt cele
prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) Prin activităţi în domeniul didactic pe care membrii Guvernului le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, se înţeleg
activităţile prevăzute la art. 462 alin. (2).
Art. 40: Sancţionarea stării de incompatibilitate şi a conflictului de interese în care se află membrul
Guvernului
Constatarea şi sancţionarea stării de incompatibilitate şi a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă funcţia
de membru al Guvernului se face în condiţiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi
demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 41: Obligaţia renunţării la situaţia de incompatibilitate
În termen de 15 zile de la data depunerii jurământului, membrul Guvernului este obligat să renunţe la calitatea sau
funcţia cu care este incompatibilă funcţia de membru al Guvernului, sub sancţiunea încetării mandatului.
Art. 42: Cazuri de încetare a funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în următoarele cazuri:
a) revocare;
b) demisie;
c) pierderea drepturilor electorale ca urmare unei hotărâri judecătoreşti definitive;
d) starea de incompatibilitate constatată în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ca
urmare a unui raport de evaluare definitiv sau unei hotărâri judecătoreşti definitive;
e) deces;
pag. 6 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
f) condamnare penală printr-o hotărâre judecătorească definitivă;
g) imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
Art. 43: Vacanţa funcţiei de membru al Guvernului
(1) În situaţiile prevăzute la art. 42 Preşedintele României, prin decret, la propunerea prim-ministrului, ia act de
încetarea funcţiei şi declară funcţia vacantă în termen de 15 zile de la primirea propunerii prim-ministrului.
(2) Primul-ministru îi transmite Preşedintelui României propunerea prevăzută la alin. (1) în termen de 5 zile de data la
care intervine un caz de încetare a funcţiei de membru al Guvernului.
(3) În ipoteza în care cazurile de încetare a funcţiei de membru al Guvernului prevăzute la art. 42 lit. a) şi b) intervin pe
durata stărilor prevăzute de art. 92 alin. (2) şi (3) şi art. 93 alin. (1) din Constituţie Preşedintele României, prin decret,
la propunerea prim-ministrului, ia act de încetarea funcţiei şi declară funcţia vacantă în termen de 30 de zile de la
primirea propunerii prim-ministrului.
Art. 44: Revocarea din funcţia de membru al Guvernului
Revocarea din funcţia de membru al Guvernului are loc în caz de remaniere guvernamentală.
Art. 45: Demisia din funcţia de membru al Guvernului
Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se prezintă în scris prim-ministrului şi devine irevocabilă
din momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
Art. 46: Interimatul funcţiei de membru al Guvernului
(1) Dacă prim-ministrul se află în una dintre situaţiile de încetare a funcţiei de membru al Guvernului, cu excepţia
revocării, sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Preşedintele României desemnează un alt membru al
Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern.
Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor încetează dacă prim-ministrul îşi reia activitatea în Guvern în
cel mult 45 de zile.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi celorlalţi membri ai Guvernului, la propunerea prim-
ministrului, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2), înăuntrul termenului de 45 de zile, prim-ministrul iniţiază procedurile prevăzute de
lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului în calitate de ministru interimar.
Art. 47: Numirea în funcţie în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului
(1) Numirea în funcţia de membru al Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, se
face de Preşedintele României, la propunerea prim-ministrului.
(2) Prim-ministrul propune Preşedintelui României, în termen de 5 zile de la publicarea decretului prin care este
constatată vacanţa funcţiei, o persoană, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 17, pentru numirea în funcţia de
membru al Guvernului.
(3) Preşedintele României numeşte în funcţie persoana propusă de prim-ministru în termen de 10 zile de la
înregistrarea propunerii sau în acelaşi termen, în condiţiile alin. (4) sau (5), motivează, îi comunică prim-ministrului şi
face public refuzul numirii în funcţie.
(4) Preşedintele României poate refuza, motivat, orice propunere a prim-ministrului pentru numirea în funcţia de
membru al Guvernului în situaţia în care persoana propusă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 17 sau, cu privire
la această persoană, au intervenit cazurile de încetare a funcţiei de membru al Guvernului prevăzute de art. 42 lit. c),
e) şi f).
(5) Preşedintele României poate refuza motivat, o singură dată, o propunere a prim-ministrului pentru numirea în
funcţia de membru al Guvernului în situaţia în care consideră că persoana propusă nu corespunde funcţiei respective.
(6) În situaţia în care Preşedintele României refuză o propunere a prim-ministrului în condiţiile alin. (3), prim-ministrul îi
transmite Preşedintelui o nouă propunere în termen de 5 zile de la data la care Preşedintele i-a comunicat refuzul
propunerii anterioare.
(7) Preşedintele României primeşte o nouă propunere pentru numirea unei persoane în funcţia de membru al
Guvernului transmisă de prim-ministru şi are, în această situaţie, obligaţiile prevăzute la alin. (3).
(8) În situaţia în care Preşedintele României sau prim-ministrul sesizează Curtea Constituţională pentru soluţionarea
unui conflict juridic de natură constituţională apărut cu ocazia numirii unui membru al Guvernului, obligaţiile prevăzute
de acest articol sunt îndeplinite după publicarea deciziei Curţii Constituţionale prin care este soluţionat conflictul, cu
respectarea caracterului general obligatoriu al deciziei.
CAPIT OLUL V: Răspunderea Guvernului
Art. 48: Respectarea principiului legalităţii
Guvernul, în întregul său, şi fiecare dintre membrii acestuia sunt obligaţi să îşi îndeplinească mandatul cu respectarea
Constituţiei şi a legilor ţării, precum şi a Programului de guvernare acceptat de Parlament.
Art. 49: Răspunderea politică
Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului, pentru întreaga sa activitate, ca urmare a votului de încredere
acordat de către acesta cu prilejul învestiturii. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri
pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
Art. 50: Alte tipuri de răspundere a Guvernului
(1) Membrii Guvernului răspund civil, contravenţional, administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în
exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii şi ale prezentului cod.
(2) Aprecierea necesităţii şi oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparţin Guvernului.
TITLUL II: Administraţia publică centrală de specialitate
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 51: Structura administraţiei publice centrale de specialitate
(1) Administraţia publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în
coordonarea Guvernului sau a ministerelor şi autorităţi administrative autonome.
(2) Ministerele şi celelalte organe de specialitate din subordinea Guvernului şi a ministerelor au un secretar general şi
pot avea unul sau mai mulţi secretari generali adjuncţi al căror număr se stabileşte prin actul de înfiinţare. Funcţiile de
secretar general şi de secretar general adjunct se pot stabili şi la nivelul autorităţilor administrative autonome, dacă prin
legile de înfiinţare a acestora nu se prevede altfel.
Art. 52: Rolul şi atribuţiile ministerelor
(1) Ministerele sunt organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în
pag. 7 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
domeniile de interes stabilite de Guvern.
(2) Toate ministerele au atribuţii comune şi atribuţii proprii potrivit competenţei, în conformitate cu domeniul lor de
activitate.
Art. 53: Funcţiile ministerelor
(1) Ministerele îndeplinesc următoarele funcţii principale:
a) funcţia de strategie, prin care se asigură aplicarea politicilor şi strategiilor Guvernului în domeniul de competenţă,
precum şi a propriilor strategii şi politici, coordonate cu politica Guvernului;
b) funcţia de reglementare a domeniului de competenţă, cu respectarea ierarhiei actelor normative;
c) funcţia de control şi monitorizare a domeniului de competenţă, exercitată asupra persoanelor fizice sau juridice sau
autorităţilor publice care intră în sfera de reglementare a domeniului de specializare, în limitele competenţei legale.
(2) Ministerele pot exercita şi funcţii specifice domeniului lor de activitate stabilite prin actele normative de organizare şi
funcţionare ale acestora.
Art. 54: Personalitatea juridică a ministerelor
Ministerele sunt persoane juridice de drept public, au sediul în municipiul Bucureşti şi sunt conduse de miniştri.
CAPIT OLUL II: Conducerea ministerelor
Art. 55: Rolul miniştrilor
Ministrul exercită conducerea ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele
juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie.
Art. 56: Atribuţiile generale ale miniştrilor
(1) Ministrul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a ordinelor şi
instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a principiului autonomiei locale;
b) elaborează şi avizează proiecte de lege, ordonanţe, hotărâri ale Guvernului, în condiţiile stabilite prin metodologia
aprobată prin hotărâre a Guvernului;
c) elaborează şi aplică strategia proprie a ministerului, integrată strategiei de dezvoltare economico-socială a
Guvernului, precum şi politicile şi strategiile în domeniile de activitate ale ministerului;
d) îndeplineşte calitatea de ordonator principal de credite;
e) fundamentează şi elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
f) execută bugetul ministerului;
g) urmăreşte proiectarea şi realizarea investiţiilor din sistemul ministerului, în baza bugetului aprobat;
h) reprezintă interesele statului în diferite organe şi organisme internaţionale, în conformitate cu acordurile şi convenţiile
la care România este parte şi cu alte înţelegeri stabilite în acest scop, şi dezvoltă relaţii de colaborare cu organe şi
organizaţii similare din alte state şi cu organizaţii internaţionale ce interesează domeniul lor de activitate;
i) iniţiază şi negociază, din împuternicirea Preşedintelui României sau a Guvernului, în condiţiile legii, încheierea de
convenţii, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale sau propune întocmirea formelor de aderare la cele existente, în
domeniul său de activitate;
j) urmăreşte şi controlează aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte şi ia măsuri
pentru realizarea condiţiilor în vederea integrării în alte organisme internaţionale;
k) îndeplineşte atribuţii ce rezultă din convenţiile şi acordurile internaţionale la care România este parte;
l) avizează, în condiţiile legii, înfiinţarea organismelor neguvernamentale în domeniul de competenţă şi cooperează cu
acestea în realizarea scopului pentru care au fost create;
m) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie şi cu alte instituţii de specialitate pentru formarea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale a personalului din sistemul său;
n) aprobă, după caz, editarea publicaţiilor de specialitate şi informare;
o) îndeplineşte alte atribuţii specifice stabilite prin acte normative.
(2) Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numeşte şi eliberează din
funcţie personalul acestuia. Statele de funcţii ale ministerelor se aprobă de miniştri doar în limita numărului de posturi
aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(3) Guvernul poate dispune, în condiţiile legii, modificări în organizarea şi funcţionarea ministerelor, precum şi transferul
unor activităţi de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor.
(4) Ministrul îşi îndeplineşte atribuţiile ce îi revin folosind aparatul propriu al ministerului, precum şi prin organe de
specialitate, instituţii, operatori economici şi alte structuri aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea
ministerului.
(5) Viceprim-miniştrii coordonează, sub conducerea nemijlocită a prim-ministrului, realizarea programului de guvernare
acceptat de Parlament într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cu miniştrii care răspund de îndeplinirea
acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc.
Art. 57: Actele miniştrilor
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, ministrul emite ordine şi instrucţiuni cu caracter normativ sau individual.
(2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte
componentă a ordinului prin care se aprobă.
(3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(4) Actele prevăzute la alin. (1) sunt semnate de miniştri sau de persoanele delegate de aceştia.
(5) Aprecierea necesităţii şi oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniştrilor aparţin exclusiv acestora.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi a ministerelor care au rang de secretar de stat sau
subsecretar de stat.
Art. 58: Cabinetul ministrului
În fiecare minister se organizează cabinetul ministrului, în condiţiile art. 546 lit. d).
Art. 59: Secretarii de stat şi subsecretarii de stat
(1) În activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulţi secretari de stat, potrivit
actului normativ de înfiinţare, respectiv de organizare şi funcţionare a ministerului, după caz.
(2) În cadrul ministerelor, instituţiilor publice şi altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale poate fi
pag. 8 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
utilizată şi funcţia de subsecretar de stat, potrivit actului normativ prevăzut la alin. (1).
(3) Secretarii de stat şi subsecretarii de stat exercită atribuţiile stabilite prin actul normativ prevăzut la alin. (1), precum
şi alte atribuţii delegate prin ordin al ministrului.
(4) Secretarilor de stat şi subsecretarilor de stat li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 50 alin. (1).
Art. 60: Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabil funcţiei de secretar de stat şi
subsecretar de stat
(1) Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabil funcţiei de secretar de stat şi subsecretar de stat şi
funcţiilor asimilate acestora este cel prevăzut de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2) Constatarea şi sancţionarea stării de incompatibilitate şi a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă
funcţia de secretar de stat şi subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora se fac în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Prin activităţi în domeniul didactic pe care secretarii de stat, subsecretarii de stat şi persoanele care ocupă funcţiile
asimilate acestora le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei
în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, se înţeleg activităţile prevăzute la art. 462 alin. (2).
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi corpului secretarilor de stat şi al consilierilor de stat din aparatul de lucru al
viceprim-ministrului, după caz.
Art. 61: Secretarul general al ministerului şi secretarii generali adjuncţi
(1) Secretarul general al ministerului şi secretarii generali adjuncţi sunt înalţi funcţionari publici, numiţi prin concurs sau
examen, pe criterii de profesionalism. Aceştia asigură stabilitatea funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi
realizarea legăturilor funcţionale între structurile ministerului, precum şi cu celelalte autorităţi şi organe ale administraţiei
publice.
(2) Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale secretarului general sunt următoarele:
a) coordonează buna funcţionare a compartimentelor şi activităţilor cu caracter funcţional din cadrul ministerului şi
asigură legătura operativă dintre ministru şi conducătorii tuturor compartimentelor din minister şi unităţile subordonate,
precum şi legătura cu celelalte autorităţi şi organe ale administraţiei publice;
b) primeşte şi transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative iniţiate de minister şi asigură avizarea
proiectelor actelor normative primite de la alţi iniţiatori;
c) urmăreşte şi gestionează procedurile de avizare, aprobare şi publicare, după caz, ale actelor normative aprobate de
Guvern, care au fost iniţiate de minister;
c1 ) îndeplineşte, prin excepţie de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. d), calitatea de ordonator principal de credite, pe
perioada vacanţei funcţiei de ministru sau în situaţia în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării
atribuţiilor;
(la data 12-sep-2019 Art. 61, alin. (2), litera C. din partea II, titlul II, capitolul II completat de Art. 1 din Ordonanta urgenta 63/2019 )

d) monitorizează elaborarea raportărilor periodice prevăzute de reglementările în vigoare în sarcina ministerului şi

dispune măsuri pentru realizarea lor conform normelor specifice;
e) monitorizează implementarea politicilor de personal şi respectarea principiilor privind managementul resurselor
umane în cadrul instituţiei;
f) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului ori încredinţate de
ministru.
(3) Secretarii generali adjuncţi îndeplinesc atribuţiile stabilite de ministru.
CAPIT OLUL III: Organizarea şi funcţionarea ministerelor
Art. 62: Înfiinţarea şi desfiinţarea ministerelor
(1) Ministerele se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare şi
întregii liste a Guvernului, în procedura de învestitură.
(2) Ministerele se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constituţiei şi
prezentului cod.
(3) Aspectele specifice organizării şi funcţionării ministerului cu atribuţii în domeniul apărării naţionale şi ministerului cu
atribuţii în domeniul ordinii publice sunt reglementate prin legi speciale, iar în privinţa celorlalte ministere, prin hotărâre a
Guvernului.
(4) Prin actul de înfiinţare, respectiv de organizare şi funcţionare al ministerului se stabilesc funcţiile şi atribuţiile
specifice, organigrama şi numărul de posturi ale ministerelor în raport cu importanţa, complexitatea şi specificul
competenţei atribuite.
(5) Prim-ministrul poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz,
divizarea ori comasarea unor ministere. Parlamentul acceptă modificarea structurii Guvernului în condiţiile art. 85 alin.
(3) din Constituţie.
(6) Prim-ministrul poate solicita Parlamentului ca unii dintre viceprim-miniştri să aibă şi calitatea de coordonator al
activităţii unor ministere. Ministerele care se află în coordonarea fiecărui viceprim-ministru se stabilesc de prim-ministru.
Art. 63: Organizarea ministerelor
(1) Ministerele au în structura organizatorică direcţii generale, direcţii, servicii şi birouri, denumite generic
compartimente, cu respectarea prevederilor corespunzătoare încadrării cu personal a respectivelor structuri.
(2) Atribuţiile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului,
aprobat prin ordin al ministrului.
Art. 64: Organizarea activităţii ministerelor în străinătate
(1) În funcţie de natura atribuţiilor, unele ministere pot avea în domeniul lor de activitate compartimente în străinătate,
înfiinţate în condiţiile legii.
(2) Înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare se aprobă de
Preşedintele României, la propunerea Guvernului.
Art. 65: Colegiul ministerului
(1) Pe lângă ministru funcţionează, ca organ consultativ, colegiul ministerului.
(2) Componenţa şi regulamentul de funcţionare ale colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului.
(3) Colegiul ministerului se întruneşte, la cererea şi sub conducerea ministrului, pentru dezbaterea unor probleme
pag. 9 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
privind activitatea ministerului.
Art. 66: Personalul ministerului
(1) Personalul din cadrul ministerului poate avea calitatea de funcţionar public, de funcţionar public cu statut special sau
poate fi personal contractual, după caz, în condiţiile legii.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin lege sau în actul normativ de organizare şi funcţionare al ministerului
pot fi prevăzute şi alte categorii de personal.
CAPIT OLUL IV: Alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale
Art. 67: Organe de specialitate în subordinea Guvernului
(1) Guvernul poate înfiinţa în subordinea sa, cu avizul conform al Curţii de Conturi, organe de specialitate, altele decât
ministerele.
(2) Competenţa organelor prevăzute la alin. (1) este distinctă de cea a Guvernului şi de cea a ministerelor.
(3) Dispoziţiile prezentului cod, prin care se reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, se
aplică în mod corespunzător şi celorlalte organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia unor
instituţii de interes public a căror organizare şi funcţionare sunt reglementate prin legi speciale.
(4) Natura funcţiilor deţinute de conducătorii organelor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin actul de înfiinţare al
acestora.
Art. 68: Organe centrale de specialitate în subordinea ministerelor
(1) Ministerele pot înfiinţa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul conform al Curţii de Conturi.
(2) Natura funcţiilor deţinute de conducătorii organelor de specialitate se stabileşte prin actul de înfiinţare, respectiv,
după caz, de organizare şi funcţionare.
(3) Conducătorii organelor de specialitate din subordinea ministerului sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de ministru,
dacă prin actele prevăzute la alin. (2) nu se prevede altfel.
TITLUL III: Autorităţile administrative autonome
Art. 69: Definiţia autorităţilor administrative autonome
Autorităţile administrative autonome prevăzute la art. 51 alin. (1) sunt autorităţi ale administraţiei publice centrale a
căror activitate este supusă controlului Parlamentului, în condiţiile prevăzute de legile lor de înfiinţare, organizare şi
funcţionare şi care nu se află în raporturi de subordonare faţă de Guvern, de ministere sau faţă de organele de
specialitate ale acestora.
Art. 70: Înfiinţarea şi desfiinţarea autorităţilor administrative autonome
Înfiinţarea şi desfiinţarea autorităţilor administrative autonome se fac prin lege organică.
Art. 71: Conducerea autorităţilor administrative autonome
Numirea şi eliberarea din funcţie a conducerii autorităţilor administrative autonome se fac de către Parlament, în
condiţiile prevăzute de legea de înfiinţare a acestora.
Art. 72: Statutul personalului autorităţilor administrative autonome
Categoriile de personal din autorităţile administrative autonome se stabilesc prin legea de înfiinţare a acestora, în
condiţiile legii.
Art. 73: Conflictul de interese şi incompatibilităţile
(1) Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabil persoanelor care asigură conducerea autorităţilor
administrative autonome şi care au rang de ministru sau secretar de stat este cel prevăzut de cartea I titlul IV din
Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Constatarea şi sancţionarea stării de incompatibilitate şi a conflictului de interese pentru persoanele care asigură
conducerea autorităţilor administrative autonome şi care au rang de ministru sau secretar de stat se fac în condiţiile
Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prin activităţi în domeniul didactic pe care persoanele care asigură conducerea autorităţilor administrative
autonome şi care au rang de ministru sau secretar de stat le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, se înţeleg activităţile
prevăzute la art. 462 alin. (2).
Art. 74: Actele administrative ale autorităţilor administrative autonome
(1) În exercitarea atribuţiilor proprii prevăzute de lege, autorităţile administrative autonome emit sau, după caz,
adoptă acte administrative a căror denumire este stabilită în legea de înfiinţare a acestora.
(2) Actele prevăzute la alin. (1) pot avea caracter normativ sau individual.
(3) Actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,
cu excepţiile prevăzute de lege.
PARTEA III: Administraţia publică locală
TITLUL I: Dispoziţii generale
Art. 75: Principii specifice aplicabile administraţiei publice locale
(1) Administraţia publică locală din unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor
generale ale administraţiei publice prevăzute la partea I titlul III şi al principiilor generale prevăzute în Legea nr.
199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985,
precum şi a următoarelor principii specifice:
a) principiul descentralizării;
b) principiul autonomiei locale;
c) principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes local deosebit;
d) principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
e) principiul cooperării;
f) principiul responsabilităţii;
g) principiul constrângerii bugetare.
(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, suveran şi
independent, unitar şi indivizibil al României.
TITLUL II: Descentralizarea
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 76: Principiile procesului de descentralizare
Principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul de descentralizare sunt următoarele:
pag. 10 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
a) principiul subsidiarităţii, care constă în exercitarea competenţelor de către autoritatea administraţiei publice locale
situată la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetăţean şi care dispune de capacitate administrativă necesară;
b) principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate;
c) principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu competenţele ce le revin, care impune
obligativitatea respectării aplicării standardelor de calitate şi a standardelor de cost în furnizarea serviciilor publice şi de
utilitate publică;
d) principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii şi reguli obiective, care să nu
constrângă activitatea autorităţilor administraţiei publice locale sau să limiteze autonomia locală financiară;
e) principiul echităţii, care implică asigurarea accesului tuturor cetăţenilor la serviciile publice şi de utilitate publică.
Art. 77: Regulile procesului de descentralizare
(1) Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale transferă competenţe
autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor sau judeţelor, după caz,
respectând principiul subsidiarităţii şi criteriul ariei geografice a beneficiarilor, potrivit căruia transferul competenţei
privind furnizarea unui serviciu public se face către acel nivel al administraţiei publice locale care corespunde cel mai bine
ariei geografice a beneficiarilor.
(2) Transferul competenţei se realizează prin lege şi este fundamentat pe analize de impact şi ale unor sisteme de
indicatori de monitorizare, elaborate de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, în colaborare cu ministerul coordonator al procesului de descentralizare şi cu structurile asociative ale
autorităţilor administraţiei publice locale.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), dacă în cadrul serviciului public respectiv există baze de date la nivel naţional,
acestea rămân în proprietatea publică sau privată a statului şi în administrarea Guvernului, ministerelor sau a celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, după caz, care au transferat competenţele, pentru
competenţele exercitate de autorităţile administraţiei publice centrale. Pentru competenţele transferate autorităţilor
administraţiei publice locale, bazele de date aferente serviciului public respectiv rămân în proprietatea statului, iar
autorităţile administraţiei publice locale, cărora le-au fost transferate competenţele, au atribuţii de introducere,
actualizare, exploatare şi valorificare a datelor. Autorităţile administraţiei publice centrale sunt obligate să asigure
accesul la respectivele baze de date autorităţilor publice centrale şi locale cu respectarea prevederilor legale.
(4) Metodologiile privind introducerea, actualizarea, exploatarea şi valorificarea datelor de către autorităţile
administraţiei publice locale a bazelor de date prevăzute la alin. (3) se reglementează prin acte administrative ale
conducătorilor ministerelor sau ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, după caz, care au
transferat competenţele.
(5) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, care nu au organizate structuri
subordonate în teritoriu sau servicii publice deconcentrate, în colaborare cu ministerul coordonator al procesului de
descentralizare şi cu unităţile administrativ-teritoriale, pot organiza faze-pilot în vederea testării şi evaluării impactului
soluţiilor propuse pentru descentralizarea competenţelor pe care le exercită în prezent.
(6) Pentru competenţele propuse a fi descentralizate, care sunt exercitate de structuri deconcentrate sau subordonate
ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, organizate la nivel local, nu se
organizează faze-pilot.
Art. 78: Etapele transferului de competenţe
(1) Etapele transferului de competenţe sunt următoarele:
a) elaborarea de către ministerul coordonator al procesului de descentralizare a strategiei generale de descentralizare
sau, în cazul inexistenţei unei strategii generale de descentralizare prin care se analizează oportunitatea transferului de
competenţe de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, elaborarea de
către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a strategiilor sectoriale de
descentralizare;
b) identificarea de către Guvern, ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a
resurselor necesare şi a costurilor integrale aferente competenţelor care sunt transferate, precum şi a surselor
bugetare pe baza cărora sunt finanţate;
c) organizarea de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a eventualelor
faze-pilot în vederea testării şi evaluării impactului soluţiilor propuse pentru descentralizarea competenţelor, care nu
sunt exercitate prin structuri din subordinea ministerelor de resort, organizate la nivel local;
d) elaborarea de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a analizelor de
impact ale transferului de competenţe;
e) elaborarea de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale a proiectelor de legi
sectoriale prin care se transferă competenţe către autorităţile administraţiei publice locale.
(2) În toate etapele procesului de transfer de competenţe, aşa cum sunt prevăzute la alin. (1), este obligatorie
consultarea structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.
(3) Guvernul, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale asigură, în colaborare cu
structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, corelarea pe termen lung între responsabilităţile
transferate şi resursele aferente, astfel încât să acopere variaţiile de cost în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate
publică descentralizate.
Art. 79: Transferul resurselor financiare
(1) Transferul de competenţe, precum şi exercitarea acestora se fac concomitent cu asigurarea tuturor resurselor
necesare.
(2) Finanţarea competenţelor delegate este asigurată în totalitate de către administraţia publică centrală.
Competenţele delegate sunt exercitate de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către alte instituţii
publice locale, în numele unei autorităţi a administraţiei publice centrale, în limitele stabilite de către aceasta.
Art. 80: Standardele de calitate şi standardele de cost
(1) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale stabilesc standarde de cost pentru
finanţarea serviciilor publice care au fost descentralizate până la intrarea în vigoare a prezentului cod, precum şi a celor
care urmează să fie descentralizate şi standarde de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autorităţile
administraţiei publice locale. Standardele de cost şi de calitate pentru serviciile publice care au fost descentralizate se
aprobă în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod. Standardele de cost şi de calitate
pag. 11 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
pentru serviciile publice care urmează să fie descentralizate se aprobă în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a legilor sectoriale de descentralizare.
(2) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale au obligaţia să actualizeze periodic
standardele de cost şi de calitate pentru serviciile publice prevăzute la alin. (1). Elaborarea şi actualizarea standardelor
de cost şi de calitate se fac în colaborare cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, conform
prevederilor în vigoare, sub coordonarea ministerului coordonator al procesului de descentralizare.
(3) Standardele de cost şi de calitate se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor sau a celorlalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu avizul ministerului coordonator al procesului de
descentralizare, al Comitetului tehnic interministerial pentru descentralizare şi al Comitetului pentru finanţe publice
locale, după caz. Hotărârile Guvernului privind actualizarea periodică a standardelor de cost şi de calitate stau la baza
determinării şi alocării sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale, pentru finanţarea
serviciilor publice descentralizate.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile pentru respectarea aplicării standardelor de calitate şi de
cost în furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică descentralizate. Autorităţile administraţiei publice locale pot
creşte nivelul de calitate şi de cost pe baza veniturilor proprii şi a altor surse atrase, în condiţiile legii.
(5) În furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică descentralizate, autorităţile administraţiei publice locale sunt
obligate să asigure aplicarea standardelor de calitate şi să asigure finanţarea serviciilor publice locale cel puţin la nivelul
standardelor de cost stabilite în condiţiile legii.
CAPIT OLUL II: Cadrul instituţional al procesului de descentralizare
Art. 81: Rolul şi atribuţiile ministerului coordonator al procesului de descentralizare
(1) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare este ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(2) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare avizează, potrivit legii, iniţiativele şi proiectele de acte
normative privind descentralizarea administrativă şi financiară, elaborate de ministere, respectiv de celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale.
(3) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare sprijină fundamentarea şi implementarea politicii de
descentralizare a Guvernului prin:
a) elaborarea strategiei şi a politicilor generale de descentralizare;
b) coordonarea tehnică şi monitorizarea procesului de descentralizare;
c) elaborarea politicii de descentralizare financiară şi fiscală, în colaborare cu ministerul cu atribuţii în domeniul finanţelor
publice;
d) furnizarea de expertiză şi asistenţă tehnică de specialitate ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, în vederea elaborării şi implementării strategiilor de descentralizare sectorială;
e) colectarea şi gestionarea, în colaborare cu ministerul cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, cu celelalte ministere
şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, precum şi cu alte
autorităţi şi instituţii publice, a datelor statistice necesare fundamentării şi estimării impactului politicilor de
descentralizare;
f) avizarea standardelor de cost şi de calitate corespunzătoare anumitor servicii publice şi de utilitate publică
descentralizate elaborate, respectiv, actualizate de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale în colaborare cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale;
g) supervizarea îndeplinirii, de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, a
funcţiei de coordonare metodologică a serviciilor publice şi de utilitate publică descentralizate.
(4) Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice
locale au obligaţia de a transmite ministerului coordonator al procesului de descentralizare toate informaţiile necesare
fundamentării, implementării şi monitorizării procesului de descentralizare. Ministerele şi celelalte organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale asigură interoperabilitatea datelor specifice colectate cu baza de date a ministerului
coordonator al procesului de descentralizare, constituită în acest scop.
(5) În exercitarea funcţiei de coordonare metodologică a serviciilor publice de utilitate publică descentralizate,
ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale au obligaţia monitorizării respectării de
către autorităţile administraţiei publice locale, a standardelor de calitate şi, după caz, de cost.
Art. 82: Comitetul tehnic interministerial pentru descentralizare şi Comitetul pentru finanţe publice locale
(1) Pentru coordonarea generală a procesului de descentralizare funcţionează Comitetul tehnic interministerial pentru
descentralizare, condus de ministrul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, în calitate de coordonator al reformei
administraţiei publice. Din Comitetul tehnic interministerial fac parte şi reprezentanţii structurilor asociative ale
autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) La nivelul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se constituie grupuri
de lucru pentru descentralizarea competenţelor.
(3) Modul de organizare, funcţionare şi atribuţiile structurilor tehnice prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
(4) Comitetul pentru finanţe publice locale, constituit în condiţiile legii care reglementează finanţele publice locale,
complementar rolului său în procesul de elaborare a unor reglementări cu caracter financiar, are rol consultativ în
elaborarea şi implementarea politicilor de descentralizare financiară şi fiscală. Din Comitetul pentru finanţe publice locale
fac parte şi reprezentanţii structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale.
(5) Ministerul coordonator al procesului de descentralizare şi ministerul cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, prin
structurile de specialitate, asigură împreună secretariatul tehnic al Comitetului tehnic interministerial pentru
descentralizare şi al Comitetului pentru finanţe publice locale.
Art. 83: Monitorizarea stadiului procesului de descentralizare
Ministerul coordonator al procesului de descentralizare prezintă anual Guvernului, spre informare, un raport privind
stadiul derulării procesului de descentralizare.
TITLUL III: Regimul general al autonomiei locale
Art. 84: Dispoziţii generale aplicabile autonomiei locale
(1) Autonomia locală, definită la art. 5 lit. j), se exercită de autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere posibilităţii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin
orice altă formă de participare directă a cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.
pag. 12 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(3) Autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege.
(4) Autonomia locală priveşte organizarea, funcţionarea, competenţa şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice
locale, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului, municipiului sau judeţului, după
caz.
(5) Autonomia locală garantează autorităţilor administraţiei publice locale dreptul ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în
toate domeniile, cu excepţia celor date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.
Art. 85: Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale
(1) Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe, municipii şi autorităţile administraţiei publice
de la nivelul judeţului se bazează pe principiile autonomiei locale, legalităţii, cooperării, solidarităţii, egalităţii de
tratament şi responsabilităţii.
(2) În relaţiile dintre consiliul local şi primar, consiliul judeţean şi preşedintele consiliului judeţean, precum şi între
autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe, municipii şi autorităţile administraţiei publice de la nivel judeţean nu
există raporturi de subordonare; în relaţiile dintre acestea există raporturi de colaborare.
Art. 86: Structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale
(1) Structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt:
a) Asociaţia Comunelor din România;
b) Asociaţia Oraşelor din România;
c) Asociaţia Municipiilor din România;
d) Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România;
e) alte forme asociative de interes general, constituite potrivit legii.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale iniţiatoare ale unui proiect de act normativ au obligaţia să consulte
structurile asociative prevăzute la alin. (1), cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de supunerea spre adoptare/aprobare
a oricărui proiect de act normativ care priveşte în mod direct administraţia publică locală şi/sau care are impact asupra
colectivităţilor locale. În cazul proiectelor de acte normative cu caracter urgent, termenul poate fi redus la 10 zile
lucrătoare.
(3) Punctele de vedere ale structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la proiectele de
acte normative asupra cărora au fost consultate se motivează în concordanţă cu prevederile legale şi se pot transmite,
prin grija preşedinţilor acestora, în termen de 10 zile lucrătoare de la primire, la autoritatea administraţiei publice
centrale iniţiatoare a proiectului de act normativ, respectiv în 7 zile lucrătoare, în cazul proiectelor de acte normative
care au caracter urgent.
Art. 87: Resursele financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale
(1) În cadrul politicii economice naţionale, unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare proprii, pe
care autorităţile administraţiei publice locale le stabilesc, le administrează şi le utilizează pentru exercitarea competenţei
şi a atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii.
(2) Resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie corelate cu competenţa şi
atribuţiile prevăzute de lege.
(3) În scopul asigurării autonomiei locale, autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale au dreptul să instituie
şi să perceapă impozite şi taxe locale, să aprobe bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.
(4) Stabilirea, constatarea, impunerea, inspecţia fiscală, încasarea, urmărirea şi executarea silită, precum şi procedurile
de administrare a creanţelor bugetare locale se realizează în condiţiile legii.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum şi de
bunurile proprietate publică sau privată ale unităţilor administrativ-teritoriale, în conformitate cu principiul autonomiei
locale.
Art. 88: Bugetul local al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
Bugetele locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale se elaborează, se aprobă, se execută şi se
raportează în condiţiile legii care reglementează finanţele publice locale.
Art. 89: Formele de asociere a unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţei autorităţilor lor
deliberative şi executive, să coopereze şi să se asocieze, în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare
intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat. Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară sunt persoane
juridice de utilitate publică.
(2) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se constituie în condiţiile legii, în scopul realizării în comun a unor proiecte
de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice. Zonele metropolitane şi
aglomerările urbane constituite cu acordul expres al consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale componente
au ca scop dezvoltarea infrastructurilor şi a obiectivelor de dezvoltare de interes comun. Autorităţile deliberative şi
executive de la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale componente îşi păstrează autonomia locală, în condiţiile
legii.
(3) Unităţile administrativ-teritoriale cooperează pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării
unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, cu precădere în domeniile ce privesc activităţile
de control, audit, inspecţie, urbanism şi amenajarea teritoriului, cadastru, precum şi în orice alte domenii în care
hotărăsc consiliile locale respective, pe principii de eficienţă, eficacitate şi economicitate, la nivelul asociaţiilor de
dezvoltare intercomunitară ai căror membri sunt sau la nivelul structurilor judeţene cu personalitate juridică ale
structurilor asociative ori la nivelul structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale recunoscute ca
fiind de utilitate publică, potrivit legii.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 240 alin. (2)-(6), personalul de specialitate din cadrul asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară sau al structurilor judeţene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ori la nivelul structurilor
asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale recunoscute ca fiind de utilitate publică, care exercită activităţile
prevăzute la alin. (3), fundamentează, contrasemnează sau avizează din punct de vedere tehnic, după caz, actele
autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute la alin. (3).
(5) În situaţia în care asociaţiile de dezvoltare intercomunitară nu dispun de resurse financiare suficiente pentru
asigurarea integrală a cheltuielilor secţiunii de funcţionare, acestea cooperează în condiţiile alin. (3), care se aplică în
mod corespunzător.
(6) Unităţile administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenţei autorităţilor lor deliberative şi executive, să
pag. 13 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
coopereze şi să se asocieze şi cu unităţi administrativ-teritoriale din străinătate, în condiţiile legii, prin hotărâri ale
autorităţilor deliberative de la nivelul acestora. De asemenea, pot adera la organizaţii internaţionale ale autorităţilor
administraţiei publice locale, în condiţiile legii. Cheltuielile ocazionate de participarea la activităţile organizaţiilor
internaţionale se suportă din bugetele locale respective.
(7) Pentru protecţia şi promovarea intereselor lor comune, unităţile administrativ-teritoriale au dreptul de a adera la
asociaţii naţionale şi internaţionale, în condiţiile legii.
(8) Unităţile administrativ-teritoriale pot încheia între ele acorduri şi pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la
iniţierea şi la realizarea unor programe de dezvoltare zonală sau regională, în baza hotărârilor adoptate de autorităţile
deliberative de la nivelul acestora, în condiţiile legii.
(9) Unităţile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontieră pot încheia între ele acorduri de cooperare
transfrontalieră cu structuri similare din statele vecine, în condiţiile legii.
(10) Iniţiativa unităţilor administrativ-teritoriale de a coopera şi de a se asocia cu unităţi administrativ-teritoriale din
străinătate, precum şi de a adera la o asociaţie internaţională a unităţilor administrativ-teritoriale va fi comunicată, prin
intermediul primarilor, respectiv al preşedinţilor consiliilor judeţene, ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe
şi ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice. Proiectele de acord de cooperare pe care unităţile
administrativ-teritoriale intenţionează să le încheie cu unităţile administrativ-teritoriale din alte ţări trebuie transmise
spre avizare conformă ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe şi ministerului cu atribuţii în domeniul
administraţiei publice înainte de supunerea lor spre adoptare de către autorităţile deliberative.
(11) Ministerul cu atribuţii în domeniul afacerilor externe şi ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice emit
avizele pentru proiectele de acorduri prevăzute la alin. (10) în termen de 30 de zile de la primirea solicitării. În caz
contrar, autorităţile administraţiei publice locale consideră că nu sunt obiecţii şi proiectul respectiv poate fi supus spre
aprobare autorităţii deliberative interesate.
(12) Prin acordurile de cooperare transfrontalieră pot fi create şi pe teritoriul României organisme care să aibă, potrivit
dreptului intern, personalitate juridică. Aceste organisme nu au, în sensul prezentului cod, competenţe administrativ-
teritoriale.
(13) Unităţile administrativ-teritoriale care au încheiat acord de cooperare transfrontalieră au dreptul să participe în alte
state la organismele create prin respectivele înţelegeri, în limita competenţelor ce le revin, potrivit legii.
(14) Autorităţile administraţiei publice locale din România pot încheia acorduri de înfrăţire/cooperare cu autorităţile
administraţiei publice locale din alte state, prioritar cu autorităţile administraţiei publice locale din statele în care se află
comunităţi de români, programe comune culturale, sportive, de tineret şi educaţionale, stagii de pregătire profesională
şi alte acţiuni care contribuie la dezvoltarea relaţiilor de prietenie, inclusiv finanţarea acestora.
(15) Responsabilitatea privind acordurile de cooperare sau de asociere încheiate de unităţile administrativ-teritoriale
revine în exclusivitate acestora.
(16) Guvernul poate aproba programe de finanţare pentru activităţile prevăzute la alin. (1)-(3), (6)-(9) şi (12)-(14).
Art. 90: Finanţarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară
(1) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se finanţează prin contribuţii din bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale membre, precum şi din alte surse, în condiţiile legii.
(2) Guvernul sprijină asocierea unităţilor administrativ-teritoriale prin programe naţionale de dezvoltare, finanţate anual
prin bugetul de stat sau din alte surse şi prevăzute distinct în cadrul bugetului ministerului cu atribuţii în domeniul
administraţiei publice, în condiţiile legii care reglementează finanţele publice locale.
(3) Judeţele pot sprijini asociaţiile de dezvoltare intercomunitară prin programe de dezvoltare judeţene sau locale,
finanţate anual din bugetul judeţului sau din alte surse, în condiţiile legii care reglementează finanţele publice locale,
inclusiv prin asigurarea finanţării acestora din bugetul propriu al unităţii administrativ-teritoriale.
Art. 91: Organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară
(1) Organele asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară sunt: adunarea generală a asociaţiei, consiliul director şi
comisia de cenzori.
(2) Organizarea şi modul de funcţionare a organelor asociaţiei de dezvoltare intercomunitară şi a aparatului tehnic sunt
stabilite prin actul de înfiinţare şi statutul asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, aprobate prin hotărârile consiliilor
locale, respectiv judeţene asociate.
(3) Adunarea generală este organul de conducere al asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, format din reprezentanţii
tuturor unităţilor administrativ-teritoriale asociate.
(4) Adunarea generală adoptă hotărâri în conformitate cu statutul asociaţiei. Hotărârile adunării generale sunt asimilate
actelor administrative şi intră sub incidenţa prevederilor legii contenciosului administrativ.
(5) Adunarea generală alege dintre membrii săi preşedintele asociaţiei de dezvoltare intercomunitară.
(6) Consiliul director este organul executiv de conducere a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară şi este format din
preşedintele asociaţiei de dezvoltare intercomunitară şi încă cel puţin 4 membri aleşi din rândul membrilor adunării
generale a asociaţiei. Prin statut, asociaţii pot să prevadă şi un număr mai mare de membri, cu condiţia ca numărul
total de membri în consiliul director, inclusiv preşedintele, să fie impar.
(7) Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul director poate propune adunării generale înfiinţarea unui aparat
tehnic, finanţat din resursele asociaţiei de dezvoltare intercomunitară.
(8) Dispoziţiile prezentului cod privind asociaţiile de dezvoltare intercomunitară se completează cu prevederile de drept
comun privind asociaţiile şi fundaţiile.
Art. 92: Participarea cu capital sau cu bunuri
(1) Consiliile locale şi consiliile judeţene pot hotărî asupra participării cu împrumuturi, capital sau cu bunuri, după caz, în
numele şi în interesul colectivităţilor locale la nivelul cărora sunt alese, la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor
organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.
(2) În accepţiunea prezentului cod, în categoria organismelor prestatoare de servicii publice sau de utilitate publică în
unităţile administrativ-teritoriale se includ:
a) instituţii publice de interes local sau judeţean;
b) societăţi şi regii autonome înfiinţate prin hotărâri ale autorităţilor deliberative, denumite în continuare societăţi şi regii
autonome de interes local sau judeţean;
c) asociaţii de dezvoltare intercomunitară;
d) furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordă servicii sociale în condiţiile prevăzute de lege;
pag. 14 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
e) asociaţii, fundaţii şi federaţii recunoscute ca fiind de utilitate publică, în condiţiile legii;
f) operatori de servicii comunitare de utilităţi publice locale sau judeţene;
g) operatori regionali, constituiţi în condiţiile legii.
Art. 93: Controlul administrativ şi financiar
(1) Controlul administrativ şi financiar al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale se exercită în limitele şi în
condiţiile prevăzute de lege.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii de control/audit asupra activităţii administraţiei publice locale au obligaţia
să asigure îndrumare, din oficiu sau la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, cu privire la aplicarea
prevederilor legale din sfera lor de competenţă.
(3) Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor au
obligaţia, corespunzător domeniilor aflate în responsabilitatea acestora, să elaboreze şi să difuzeze materiale
documentare şi ghiduri şi/sau să aloce pe pagina de internet secţiuni special dedicate informării publice.
Art. 94: Folosirea limbii minorităţilor naţionale
(1) În unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere
de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile
publice aflate în subordinea acestora, precum şi serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu
aceştia, şi a limbii minorităţii naţionale respective, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentului cod şi ale
tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale prevăzute la alin. (1), prin hotărâre, pot decide asigurarea folosirii limbii
minorităţilor naţionale în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale nu ating
ponderea prevăzută la alin. (1).
TITLUL IV: Unităţile administrativ-teritoriale în România
Art. 95: Tipurile de unităţi administrativ-teritoriale
(1) Teritoriul României este organizat, sub aspect administrativ, în unităţi administrativ-teritoriale care sunt comunele,
oraşele şi judeţele.
(2) Comunele şi oraşele sunt unităţi administrativ-teritoriale de bază.
(3) Unele oraşe sunt declarate municipii în condiţiile legii.
(4) Orice modificare a limitelor teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale care priveşte înfiinţarea, reînfiinţarea sau
reorganizarea acestora se poate efectua numai prin lege şi după consultarea obligatorie a cetăţenilor din unităţile
administrativ-teritoriale respective prin referendum local, în condiţiile legii.
Art. 96: Personalitatea juridică a unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu
propriu.
(2) Unităţile administrativ-teritoriale, precum şi subdiviziunile administrativ-teritoriale sunt subiecte juridice de drept
fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la
unităţile bancare.
(3) Unităţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind
administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu
alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(4) Unităţile administrativ-teritoriale, în relaţiile cu alte autorităţi şi instituţii publice, persoane fizice sau persoane
juridice, pot utiliza poşta electronică, ca instrument de comunicare oficială.
(5) Adresa oficială de poştă electronică a fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se stabileşte conform prevederilor
legale în vigoare.
Art. 97: Capitala României
Capitala României este Municipiul Bucureşti.
Art. 98: Comuna
(1) Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază care cuprinde populaţia rurală unită prin comunitate de
interese şi tradiţii, alcătuită din unul sau mai multe sate, în funcţie de condiţiile economice, social-culturale, geografice şi
demografice. Prin organizarea comunei se asigură dezvoltarea economică, social-culturală şi gospodărească a
localităţilor rurale.
(2) Comunele pot avea în componenţa lor mai multe localităţi rurale denumite sate, care nu au personalitate juridică.
(3) Satul în care îşi au sediul autorităţile administraţiei publice comunale este sat-reşedinţă de comună.
Art. 99: Oraşul
(1) Oraşul este unitatea administrativ-teritorială de bază declarată ca atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor
prevăzute de legislaţia privind amenajarea teritoriului naţional. Oraşul este alcătuit din zone rezidenţiale, zone
industriale şi de afaceri, cu multiple dotări edilitare cu funcţii administrative, industriale, comerciale, politice, sociale şi
culturale destinate deservirii unei populaţii dintr-o zonă geografică mai întinsă decât limitele administrative ale acestuia,
de regulă situate împrejur.
(2) Oraşele sunt unităţi administrativ-teritoriale constituite din cel puţin o localitate urbană şi pot avea în componenţa
lor şi localităţi rurale, ultimele denumite sate aparţinătoare.
(3) Satelor aparţinătoare li se aplică reglementările legale în vigoare specifice localităţilor rurale.
Art. 100: Municipiul
(1) Municipiul este unitatea administrativ-teritorială declarată ca atare prin lege, pe baza îndeplinirii criteriilor prevăzute
de lege. Municipiul este alcătuit din zone rezidenţiale, zone industriale şi de afaceri, cu multiple dotări edilitare cu funcţii
administrative, industriale, economice, politice, sociale, culturale şi ştiinţifice destinate deservirii unei populaţii dintr-o
zonă geografică mai întinsă decât limitele administrative ale acestuia, de regulă situate într-un areal mai mare decât al
oraşului.
(2) În municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale ale căror delimitare şi organizare se fac potrivit legii.
(3) Municipiul Bucureşti este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, denumite sectoare.
(4) Organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul subdiviziunilor administrativ-
teritoriale, altele decât cele prevăzute la alin. (3), se realizează cu respectarea prevederilor capitolului V din titlul V al
prezentei părţi care se aplică în mod corespunzător.
Art. 101: Judeţul
pag. 15 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Judeţul este unitatea administrativ-teritorială alcătuită din comune, oraşe şi, după caz, municipii în funcţie de condiţiile
geografice, economice, sociale, etnice şi de legăturile culturale şi tradiţionale ale populaţiei, declarată ca atare prin lege.
Art. 102: Limitele teritoriale ale unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Prin legea de înfiinţare, reînfiinţare sau reorganizare a unităţilor administrativ-teritoriale se stabilesc limitele
teritoriale ale acestora.
(2) Materializarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale stabilite potrivit legii se efectuează de către Comisia de
delimitare numită prin ordin al prefectului, constituită în condiţiile legii cadastrului şi publicităţii imobiliare. Comisia are
atribuţii legale cu privire la identificarea, marcarea, actualizarea sau rectificarea limitelor dintre unităţile administrativ-
teritoriale, precum şi cu privire la punerea în aplicare a hotărârilor judecătoreşti prin care se dispune cu privire la limitele
dintre unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin instituţiile sale subordonate, gestionează din punct de
vedere tehnic reprezentarea grafică a limitelor unităţilor administrativ-teritoriale determinate prin măsurători şi are
obligaţia ca, ulterior transmiterii de către comisia prevăzută la alin. (2) a acestor limite, să le introducă în sistemul
integrat de cadastru şi carte funciară şi să le afişeze pe geoportalul INSPIRE al României pentru a fi utilizate în
activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale.
(4) Până la aprobarea delimitării unităţilor administrativ-teritoriale prin lege, orice neînţelegeri referitoare la limitele
administrativ-teritoriale se soluţionează de către instanţele de judecată.
(5) În situaţiile prevăzute la alin. (2)-(4) nu sunt aplicabile prevederile art. 95 alin. (4).
Art. 103: Lista unităţilor administrativ-teritoriale
Unităţile administrativ-teritoriale, denumirea şi componenţa lor, municipiile reşedinţă de judeţ, precum şi satele
reşedinţă de comună sunt cele stabilite prin legea privind organizarea administrativă a teritoriului României.
Art. 104: Statutul unităţii administrativ-teritoriale
(1) Consiliul local, respectiv consiliul judeţean, aprobă statutul unităţii administrativ-teritoriale prin hotărâre care se
poate modifica şi completa, în funcţie de modificările apărute la nivelul elementelor specifice ale acestora. Acesta
cuprinde date şi elemente specifice prin care unitatea administrativ-teritorială se distinge în raport cu alte unităţi
similare, precum şi prevederi privitoare la:
a) reşedinţa şi însemnele specifice ale unităţii administrativ-teritoriale şi modalităţile de utilizare a acestora, conform
prevederilor legale;
b) autorităţile administraţiei publice locale, sediul acestora, date privind constituirea şi organizarea autorităţilor
administraţiei publice locale;
c) întinderea şi delimitarea teritorială a unităţii administrativ-teritoriale, localităţile componente, amplasarea acestora,
prezentarea grafică şi descriptivă, distanţa dintre localităţile componente, rangul unităţii administrativ-teritoriale, stabilit
potrivit prevederilor legislaţiei privind amenajarea teritoriului naţional;
d) date privind înfiinţarea unităţii administrativ-teritoriale, prima atestare documentară, evoluţia istorică;
e) criteriile potrivit cărora se poate conferi şi retrage persoanelor fizice române sau străine calitatea de cetăţean de
onoare pentru unitatea administrativ-teritorială respectivă;
f) componenţa şi structura populaţiei unităţii administrativ-teritoriale, defalcate inclusiv pe localităţi componente;
aspectele privind numărul populaţiei se actualizează în urma recensământului în vederea respectării dreptului cetăţenilor
aparţinând unei minorităţi naţionale de a folosi limba sa maternă în relaţia cu administraţia publică locală şi cu serviciile
publice deconcentrate;
g) căile de comunicaţie existente şi categoria acestora;
h) date privitoare la principalele instituţii din domeniul educaţiei, cercetării, culturii, sănătăţii, asistenţei sociale, presei,
radioului, televiziunii şi altele asemenea;
i) principalele funcţiuni economice, capacităţi de producţie diversificate din sectorul secundar şi terţiar, precum şi din
agricultură;
j) serviciile publice existente;
k) informaţii privind bunurile din patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale;
l) informaţii relevante privind societatea civilă, respectiv partidele politice, sindicatele, cultele şi organizaţiile
nonguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în unitatea administrativ-teritorială;
m) modul de cooperare sau asociere, după caz, cu persoane juridice de drept public sau de drept privat române sau
străine;
n) procedura privind atribuirea şi schimbarea denumirilor de străzi, pieţe şi de obiective de interes public local;
o) modalităţi de consultare a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale pentru probleme de interes local sau judeţean,
după caz;
p) procedura privind acordarea titlului şi certificatului de fiu/fiică al/a comunei, oraşului, municipiului sau judeţului ori cea
privind acordarea titlului de cetăţean de onoare.
(2) Statutul unităţii administrativ-teritoriale cuprinde, în mod obligatoriu, elementele locale de identitate de natură
culturală, istorică, obiceiuri şi/sau tradiţii pe baza cărora se pot dezvolta programe, proiecte sau activităţi, după caz, a
căror finanţare se asigură din bugetul local.
TITLUL V: Autorităţile administraţiei publice locale
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 105: Autorităţi ale administraţiei publice locale
(1) Autonomia locală se exercită de către autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor,
municipiilor şi judeţelor.
(2) În condiţiile legii, se pot constitui autorităţi ale administraţiei publice locale şi la nivelul subdiviziunilor administrativ-
teritoriale ale municipiilor.
Art. 106: Autorităţile administraţiei publice locale din comune, oraşe şi municipii
(1) Autorităţile administraţiei publice din comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi
primarii, ca autorităţi executive.
(2) Consiliile locale şi primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile prevăzute de
legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
(3) Consiliile locale şi primarii funcţionează ca autorităţi ale administraţiei publice locale şi rezolvă treburile publice din
comune, oraşe şi municipii, în condiţiile legii.
pag. 16 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 107: Autorităţile administraţiei publice din judeţe
(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale,
orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean. Consiliul judeţean este ales prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Consiliul judeţean este condus de un preşedinte al consiliului judeţean care reprezintă autoritatea executivă la
nivelul judeţului.
Art. 108: Administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale
Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc, în condiţiile prevăzute în partea a V-a a prezentului cod, ca bunurile ce
aparţin domeniului public sau privat, local sau judeţean, după caz, să fie:
a) date în administrarea instituţiilor publice şi regiilor autonome din subordinea unităţii administrativ-teritoriale care le
are în proprietate;
b) concesionate;
c) închiriate;
d) date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică;
e) valorificate prin alte modalităţi prevăzute de lege.
Art. 109: Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ-teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele
consiliului judeţean.
(2) Primarul sau preşedintele consiliului judeţean stă în judecată în calitate de reprezentant legal al unităţii
administrativ-teritoriale, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acesteia, şi nu în nume personal.
(3) Atribuţia de reprezentare în justiţie poate fi exercitată în numele primarului sau, după caz, al preşedintelui consiliului
judeţean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condiţiile legii.
(4) Cheltuielile de judecată sau, după caz, despăgubirile stabilite pe baza hotărârilor judecătoreşti definitive se
suportă/se fac venit de la/la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale. Cheltuielile de judecată cuprind toate
sumele cheltuite din bugetul local.
CAPIT OLUL II: Competenţele autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 110: Tipurile de competenţe
(1) Autorităţile administraţiei publice locale exercită competenţe exclusive, competenţe partajate şi competenţe
delegate, potrivit legii.
(2) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, în cadrul actelor normative,
precizează pentru fiecare competenţă ce urmează a fi descentralizată tipul acesteia, potrivit alin. (1).
CAPIT OLUL III: Consiliul local
SECŢ IUNEA 1: Constituirea consiliului local
Art. 111: Structura consiliului local
Consiliul local se compune din consilieri locali aleşi în condiţiile stabilite de legea pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale.
Art. 112: Numărul de consilieri locali
(1) Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor
comunei, ai oraşului sau ai municipiului, conform populaţiei raportate, în funcţie de domiciliu, de Institutul Naţional de
Statistică la data de 1 ianuarie a anului în care se organizează alegerile, după cum urmează:
Nr. crt. Numărul locuitorilor comunei, ai oraşului sau ai municipiului Numărul consilierilor
locali
0 1 2
1. până la 1.500, inclusiv 9
2. între 1.501 şi 3.000, inclusiv 11
3. între 3.001 şi 5.000, inclusiv 13
4. între 5.001 şi 10.000, inclusiv 15
5. între 10.001 şi 20.000, inclusiv 17
6. între 20.001 şi 50.000, inclusiv 19
7. între 50.001 şi 100.000, inclusiv 21
8. între 100.001 şi 200.000, inclusiv 23
9. între 200.001 şi 400.000, inclusiv 27
10. peste 400.000 cu excepţia municipiului Bucureşti 31
(2) Consiliul General al Municipiului Bucureşti este compus din 55 de consilieri generali.
(3) Numărul membrilor consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti se stabileşte în funcţie de numărul
locuitorilor sectoarelor respective, potrivit alin. (1).
Art. 113: Constituirea consiliului local
(1) Consiliul local se constituie în cel mult 60 de zile de la data desfăşurării alegerilor autorităţilor administraţiei publice
locale. Anterior constituirii consiliului local, mandatele consilierilor locali declaraţi aleşi sunt validate în condiţiile prevăzute
la art. 114.
(2) După validarea mandatelor de consilier local este organizată o şedinţă privind ceremonia de constituire a consiliului
local, ocazie cu care consilierii locali depun jurământul.
Art. 114: Validarea mandatelor de consilier local
(1) Mandatele consilierilor locali declaraţi aleşi sunt validate în cel mult 25 de zile de la data desfăşurării alegerilor
pentru autorităţile administraţiei publice locale de judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală
pentru care au avut loc alegeri, în procedură necontencioasă, prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără a fi
aplicabilă procedura de regularizare a cererii.
(2) Mandatul unui consilier local este validat dacă, la data pronunţării încheierii, consilierul local declarat ales îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) are domiciliul pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care a fost ales, dovedit prin actul de identitate în copie;
b) nu şi-a pierdut drepturile electorale, fapt dovedit prin cazierul judiciar;
c) nu şi-a pierdut calitatea de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales, urmare a demisiei sau urmare a
excluderii prin hotărârea definitivă a forului competent al partidului politic ori prin hotărâre definitivă a unei instanţei
judecătoreşti, fapt dovedit prin confirmările prevăzute la art. 121 alin. (1) sau prin hotărâre definitivă a instanţei
pag. 17 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
judecătoreşti, după caz;
d) mandatarul financiar coordonator a depus raportul detaliat al veniturilor şi cheltuielilor electorale în conformitate cu
prevederile legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, fapt dovedit prin depunerea
raportului, în condiţiile legii;
e) nu a renunţat la mandat, în condiţiile art. 115;
f) nu a fost ales prin fraudă electorală constatată în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale, dovedită prin documentele privind rezultatele alegerilor înaintate de către biroul electoral de circumscripţie
judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au fost desfăşurate alegeri.
(3) Consilierii locali declaraţi aleşi au obligaţia transmiterii către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale a documentelor doveditoare pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) în cel mult 15 zile de
la data desfăşurării alegerilor, pentru care li se eliberează o confirmare de primire. Termenul de 15 zile este termen de
decădere, caz în care secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei
documentele care i-au fost puse la dispoziţie înăuntrul acestui termen, precum şi o adresă prin care propune validarea
consilierilor care au depus documentele prevăzute la alin. (2) sau, după caz, invalidarea consilierilor care nu au depus
aceste documente.
(4) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale are obligaţia de a transmite judecătoriei în a cărei
rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri documentele doveditoare pentru
îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a)-e) în termen de 2 zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (3),
în vederea validării mandatelor consilierilor locali declaraţi aleşi.
(5) Încheierea judecătoriei privind validarea sau, după caz, invalidarea mandatelor consilierilor locali cuprinde numele
consilierilor locali ale căror mandate au fost validate şi se comunică de îndată prefectului şi secretarului general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale. În prima zi lucrătoare ulterioară comunicării încheierii, secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale informează consilierii locali declaraţi aleşi cu privire la validarea mandatelor
lor, supleanţii acestora cu privire la invalidarea mandatelor consilierilor locali declaraţi aleşi şi partidele politice sau
organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Încheierea judecătoriei prin care sunt invalidate mandatele
este comunicată şi respectivilor consilieri locali declaraţi aleşi.
(6) În termen de 3 zile de la comunicare, cei interesaţi pot formula apel împotriva încheierii judecătoriei de validare sau
invalidare a mandatelor. Apelul se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie se află judecătoria care a
pronunţat încheierea în termen de 5 zile de la depunerea apelului, în procedură necontencioasă, fără a fi aplicabilă
procedura de regularizare a cererii, hotărârea fiind definitivă. Hotărârea se comunică de îndată de la pronunţare
prefectului, secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi consilierului local declarat ales.
(7) Pronunţarea încheierii judecătoriei, respectiv pronunţarea hotărârii tribunalului se poate amâna, o singură dată, cel
mult 24 de ore, iar termenul pentru motivarea încheierii, respectiv a hotărârii este de cel mult 48 de ore de la
pronunţare.
Art. 115: Renunţarea la mandat înainte de validare
(1) Consilierul local declarat ales poate renunţa la mandat în cel mult 10 zile de la data desfăşurării alegerilor, situaţie în
care comunică, în acelaşi termen, sub semnătură, decizia sa secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale.
(2) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei în a cărei rază teritorială se
află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri şi prefectului declaraţiile semnate de consilierii locali
declaraţi aleşi, prevăzuţi la alin. (1), în termenul prevăzut la art. 114 alin. (4).
Art. 116: Şedinţele privind ceremonia de constituire a consiliului local
(1) Pentru fiecare consiliu local din judeţ, prefectul convoacă consilierii locali pentru şedinţa privind ceremonia de
constituire a consiliului local în cel mult 5 zile de la comunicarea încheierii judecătoriei prevăzute la art. 114 alin. (5) ori
a comunicării hotărârii tribunalului în condiţiile art. 114 alin. (6) şi (7), după caz, în situaţia în care numărul mandatelor
de consilier local, validate, este mai mare decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul
membrilor consiliului local stabilit potrivit art. 112.
(2) Prefectul îi comunică secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale data şi ora stabilite pentru
şedinţa privind ceremonia de constituire a consiliului local, la care participă prefectul, subprefectul sau un reprezentant
al instituţiei prefectului desemnat prin ordin de către prefect. în situaţii motivate, cu respectarea dispoziţiilor alin. (1)
prefectul poate comunica o altă dată şi o altă oră.
(3) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ - teritoriale comunică consilierilor locali ale căror mandate au
fost validate data şi ora şedinţei privind ceremonia de constituire convocată de prefect, care are loc la sediul consiliului
local.
(4) Şedinţa pentru ceremonia de constituire este condusă de cel mai în vârstă consilier local al cărui mandat a fost
validat, ajutat de doi dintre cei mai tineri consilieri locali ale căror mandate au fost validate.
(5) Consilierii locali ale căror mandate au fost validate depun jurământul prevăzut la art. 117 în cadrul şedinţei privind
ceremonia de constituire a consiliului local.
(6) În cazul în care numărul consilierilor locali care au depus jurământul în condiţiile alin. (5) este mai mic decât primul
număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor consiliului local stabilit potrivit art. 112, prefectul
convoacă consilierii locali pentru o a doua şedinţă privind ceremonia de constituire în termen de 20 de zile de la data
primei şedinţe.
(7) În cadrul celei de a doua şedinţe pot depune jurământul consilierii locali validaţi care au absentat de la prima şedinţă
şi supleanţii ale căror mandate au fost validate în condiţiile art. 119 şi consilierii locali validaţi în condiţiile art. 114 alin.
(6) şi (7) şi care nu au fost convocaţi la prima şedinţă de constituire a consiliului local.
(8) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (7) consilierul local declarat ales care nu a putut depune jurământul, ca urmare a
absenţei pentru motive temeinice, poate depune jurământul în cadrul primei şedinţe a consiliului local. Sunt considerate
motive temeinice spitalizarea sau imobilizarea la pat, dovedită prin certificat medical, ori situaţii precum deplasarea în
străinătate în interes de serviciu, evenimente de forţă majoră, cum ar fi inundaţii sau alte catastrofe care au împiedicat
deplasarea, deces în familie ori alte situaţii similare.
(9) Consilierul local al cărui mandat a fost validat care nu depune jurământul nici în cea de a doua şedinţă privind
ceremonia de constituire ori în condiţiile prevăzute la alin. (8) sau care refuză să depună jurământul este considerat
demisionat de drept.
pag. 18 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(10) Locurile consilierilor locali declaraţi aleşi ale căror mandate nu au fost validate sau care sunt consideraţi
demisionaţi de drept şi care nu pot fi completate cu supleanţi se declară vacante prin ordin al prefectului în termen de 5
zile de la prima şedinţă ordinară a consiliului local.
Art. 117: Jurământul
(1) Consilierii locali aleşi al căror mandat a fost validat depun următorul jurământ în limba română: Jur să respect
Constituţia şi legile ţării şi să fac, cu bună-credinţă, tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor
comunei/oraşului/municipiului/judeţului... Aşa să îmi ajute Dumnezeu! Formula religioasă de încheiere va respecta
libertatea convingerilor religioase, jurământul putând fi depus şi fără formula religioasă. Jurământul se imprimă pe un
formular special şi se semnează, în două exemplare, de fiecare ales local.
(2) Un exemplar al jurământului se păstrează la dosarul de constituire, iar al doilea se înmânează consilierului local
ales. Dosarul de constituire se păstrează de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
Art. 118: Declararea consiliului local ca legal constituit
(1) Consiliul local este legal constituit dacă numărul consilierilor locali care au depus jurământul în condiţiile art. 116
alin. (5)-(7) este mai mare decât primul număr natural strict mai mare decât jumătate din numărul membrilor
consiliului local, stabilit potrivit art. 112.
(2) Data constituirii consiliului local este considerată data desfăşurării primei şedinţe privind ceremonia de constituire a
consiliului local, respectiv a celei de a doua, după caz.
(3) În termen de 3 zile de la data constituirii consiliului local, în condiţiile alin. (2), prefectul emite un ordin privind
constatarea îndeplinirii condiţiilor legale de constituire a consiliului local, care se comunică secretarului general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi se aduce la cunoştinţă publică.
(4) În situaţia în care consiliul local nu este legal constituit în condiţiile alin. (1), în termen de 3 zile de la împlinirea
termenului prevăzut la art. 116 alin. (6) prefectul emite un ordin privind constatarea neîndeplinirii condiţiilor legale de
constituire a consiliului local, în care se menţionează motivele neconstituirii acestuia.
(5) Ordinul prefectului prevăzut la alin. (3), respectiv alin. (4) prevede, dacă este cazul, şi situaţiile în care este
necesară validarea mandatelor supleanţilor. Ordinul prefectului care cuprinde situaţiile în care este necesară validarea
mandatelor supleanţilor se comunică judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care
au avut loc alegeri, partidelor politice şi organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au propus
candidaţi şi secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
Art. 119: Validarea mandatelor supleanţilor în cadrul procedurii de constituire a consiliului local
(1) Mandatele supleanţilor sunt validate de judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru
care au avut loc alegeri, în procedură necontencioasă, prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără a fi aplicabilă
procedura de regularizare a cererii. Validarea mandatelor supleanţilor se realizează în condiţiile art. 114 alin. (2), cu
respectarea prevederilor legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale în situaţia în care consilierul local
declarat ales se află în una dintre următoarele situaţii:
a) nu este validat ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 114 alin. (2);
b) este considerat demisionat de drept, potrivit art. 116 alin. (9).
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), mandatele supleanţilor sunt validate în termen de 10 zile de la data rămânerii
definitive a încheierii de invalidare a mandatului consilierului local declarat ales.
(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), mandatele supleanţilor sunt validate în termen de 10 zile de la comunicarea
ordinului prefectului prevăzut la art. 118 alin. (5).
(4) Supleanţii au obligaţia transmiterii către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale a
documentelor doveditoare pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 114 alin. (3) cu cel puţin 7 zile înainte de
împlinirea termenului prevăzut la alin. (2) sau (3), după caz, pentru care li se eliberează o confirmare de primire.
Termenul pentru transmiterea documentelor către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
este termen de decădere, caz în care secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite
judecătoriei documentele care i-au fost puse la dispoziţie înăuntrul acestui termen, precum şi o adresă de informare
prin care propune validarea supleanţilor care au depus documentele prevăzute la art. 114 alin. (2) sau, după caz,
invalidarea supleanţilor care nu au depus aceste documente.
(5) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite judecătoriei documentele doveditoare
pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. a)-d) cu cel puţin 7 zile înainte de împlinirea termenului
prevăzut la alin. (2) sau (3), după caz.
(6) Supleantul al cărui mandat a fost validat în condiţiile prezentului articol depune jurământul în a doua şedinţă privind
ceremonia de constituire a consiliului local prevăzută la art. 116 sau în prima şedinţă a consiliului local, după caz.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică în mod corespunzător supleantului declarat ales al cărui mandat a fost invalidat de
judecătoria competentă, în primă instanţă, dar care a fost validat prin hotărârea tribunalului.
(8) Supleantul al cărui mandat a fost validat, care nu depune jurământul în condiţiile alin. (6) sau, după caz, alin. (7) ori
care refuză să depună jurământul, este considerat demisionat de drept.
(9) Prevederile art. 118 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Art. 120: Organizarea alegerilor parţiale
(1) În situaţia în care consiliul local nu a fost constituit în condiţiile art. 118, sunt organizate alegeri parţiale de
completare în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale pentru locurile consilierilor locali
declarate vacante potrivit art. 116 alin. (10).
(2) Alegerile prevăzute la alin. (1) se organizează în termen de 90 de zile de la emiterea ordinului prefectului prevăzut
la art. 118 alin. (4), în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale. Stabilirea datei pentru
organizarea alegerilor se face de către Guvern, la propunerea autorităţilor cu atribuţii în organizarea alegerilor locale pe
baza solicitării prefectului.
Art. 121: Confirmarea calităţii de membru al partidului politic sau organizaţiei cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale a candidaţilor declaraţi aleşi şi a supleanţilor
(1) Partidele politice sau organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale confirmă, sub semnătura
persoanelor din cadrul conducerilor acestora, calitatea de membru a consilierilor declaraţi aleşi şi a supleanţilor, în
următoarele condiţii:
a) în termen de 3 zile de la încheierea, de către biroul electoral de circumscripţie, în condiţiile legii privind alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, a procesului-verbal privind constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea
pag. 19 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
mandatelor;
b) în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 114 alin. (5);
c) în termen de 3 zile de la primirea ordinului prefectului prevăzut la art. 118 alin. (5);
d) în termen de 3 zile de la solicitarea secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în situaţia
vacanţei mandatelor de consilieri aleşi pe liste de candidaţi constatată prin hotărâre a consiliului local sau prin ordin al
prefectului.
(2) Confirmările de la alin. (1) sunt transmise, în termenele prevăzute, secretarului general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
(3) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite de îndată confirmările primite
judecătoriei în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri în vederea validării
mandatelor consilierilor locali declaraţi aleşi, în condiţiile art. 114, sau a validării mandatelor supleanţilor, în condiţiile art.
119 sau art. 122.
Art. 122: Validarea mandatelor supleanţilor pe durata mandatului consiliului local
(1) În caz de vacanţă a mandatelor de consilieri locali, pe durata mandatului consiliului local, mandatele supleanţilor
sunt validate în termen de 10 zile de la data încetării mandatului consilierului local, în condiţiile art. 204, de către
judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri în procedură
necontencioasă, prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii.
Validarea mandatelor supleanţilor se realizează cu respectarea prevederilor art. 114 alin. (2) şi art. 121 alin. (1) lit. d),
alin. (2) şi (3). Supleanţii au obligaţia transmiterii către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
a documentelor doveditoare prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. a)-d) cu cel puţin 5 zile înainte de împlinirea termenului
de 10 zile. Dispoziţiile art. 114 alin. (4)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(2) Consilierul local al cărui mandat a fost validat pe durata mandatului consiliului local depune jurământul în faţa
consiliului local, în termen de 15 zile de la data la care secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
l-a informat cu privire la validarea mandatului său.
(3) Consilierul local declarat ales al cărui mandat a fost invalidat de judecătoria competentă, în primă instanţă, dar care
a fost validat prin hotărârea tribunalului depune jurământul în faţa consiliului local, în termen de 15 zile de la data la care
i-a fost comunicată hotărârea tribunalului.
(4) Consiliul local se convoacă în condiţiile art. 134 alin. (1) pentru respectarea termenului prevăzut la alin. (2) sau
(3), după caz.
(5) Consilierul local al cărui mandat a fost validat în condiţiile alin. (2) sau (3) care nu depune jurământul în termenul
de 15 zile ori care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept, cu excepţia cazului în care se află
în una dintre situaţiile prevăzute la art. 116 alin. (8).
(6) În cazul în care consilierul local al cărui mandat a fost validat în condiţiile alin. (2) sau (3) se află, pe perioada celor
15 zile prevăzute de aceste alineate, într-una dintre situaţiile prevăzute la art. 116 alin. (8), termenul pentru depunerea
jurământului se prelungeşte până la încetarea acestei situaţii.
SECŢ IUNEA 2: Organizarea consiliului local
Art. 123: Preşedintele de şedinţă
(1) După declararea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii săi, în termenul stabilit prin regulamentul de
organizare şi funcţionare a consiliului local, un preşedinte de şedinţă, pe o perioadă de cel mult 3 luni, care conduce
şedinţele consiliului şi semnează hotărârile adoptate de acesta. Preşedintele de şedinţă se alege prin vot deschis cu
majoritate simplă, prevăzută la art. 5, lit. ee).
(2) Consilierul local ales în condiţiile alin. (1) poate fi schimbat din funcţie, la iniţiativa a cel puţin unei treimi din numărul
consilierilor locali în funcţie, prin hotărâre adoptată cu majoritate absolută.
(3) În cazul în care preşedintele de şedinţă lipseşte, la propunerea consilierilor locali, din rândul acestora este ales un alt
preşedinte de şedinţă, prin hotărâre adoptată cu majoritate simplă, care conduce şedinţa respectivă. Acesta exercită
pentru această şedinţă atribuţiile prevăzute de prezentul cod pentru preşedintele de şedinţă.
(4) Preşedintele de şedinţă exercită următoarele atribuţii principale:
a) conduce şedinţele consiliului local;
b) supune votului consilierilor locali proiectele de hotărâri şi anunţă rezultatul votării, cu precizarea voturilor pentru, a
voturilor împotrivă şi a abţinerilor numărate şi evidenţiate de secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale în procesul-verbal al şedinţei;
c) semnează procesul-verbal al şedinţei;
d) asigură menţinerea ordinii, în condiţiile regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local;
e) supune votului consilierilor locali orice problemă care intră în competenţa de soluţionare a consiliului local;
f) aplică, dacă este cazul, sancţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) sau propune consiliului aplicarea unor asemenea
sancţiuni, după caz;
g) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local sau alte
însărcinări date de către consiliul local.
Art. 124: Organizarea comisiilor de specialitate ale consiliului local
(1) După constituire, consiliul local îşi organizează comisii de specialitate, pe principalele domenii de activitate, în
termenul stabilit prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.
(2) Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilierii locali.
(3) Operaţiunile desfăşurate în cadrul procedurii de constituire a comisiilor de specialitate, domeniile de activitate în
care se pot organiza comisii de specialitate, numărul şi denumirea acestora, numărul membrilor fiecărei comisii şi
modul de stabilire a locurilor ce revin fiecărui grup de consilieri sau consilieri independenţi, precum şi componenţa
nominală a acestora se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, cu respectarea configuraţiei politice de la ultimele
alegeri locale. Numărul membrilor unei comisii este întotdeauna impar.
(4) Numărul locurilor ce revine fiecărui grup de consilieri sau consilierilor independenţi în fiecare comisie de specialitate
se stabileşte de către consiliul local, cu respectarea configuraţiei politice de la ultimele alegeri locale.
(5) Nominalizarea membrilor fiecărei comisii se face de fiecare grup de consilieri, iar a consilierilor independenţi de către
consiliul local, avându-se în vedere, de regulă, opţiunea acestora, pregătirea lor profesională şi domeniul în care îşi
desfăşoară activitatea. În funcţie de numărul membrilor consiliului, un consilier poate face parte din cel puţin o comisie
şi din cel mult 3 comisii, dintre care una este comisia de bază.
pag. 20 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 125: Atribuţiile comisiilor de specialitate
(1) Comisiile de specialitate au următoarele atribuţii principale:
a) analizează proiectele de hotărâri ale consiliului local din domeniul lor de activitate;
b) întocmesc avize asupra proiectelor de hotărâri şi asupra problemelor analizate, pe care le prezintă consiliului local;
c) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local sau însărcinări
date prin hotărâri ale consiliului local, dacă acestea au legătură cu activitatea lor.
(2) Comisiile de specialitate adoptă avize cu majoritate simplă.
Art. 126: Preşedintele şi secretarul comisiei de specialitate
(1) Comisiile de specialitate îşi aleg, prin votul deschis al majorităţii absolute a consilierilor locali ce o compun, câte un
preşedinte şi câte un secretar.
(2) Preşedintele comisiei de specialitate are următoarele atribuţii principale:
a) asigură reprezentarea comisiei în raporturile acesteia cu consiliul local, aparatul de specialitate al primarului,
organismele prestatoare de servicii publice locale şi cu celelalte comisii;
b) convoacă şedinţele comisiei conform procedurii prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului
local şi informează secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale cu privire la data şi locul şedinţei;
c) conduce şedinţele comisiei;
d) susţine în şedinţele consiliului local avizele formulate de comisie;
e) anunţă rezultatul votării, pe baza datelor comunicate de secretar;
f) îndeplineşte orice alte atribuţii referitoare la activitatea comisiei, prevăzute de lege, de regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului sau stabilite de consiliul local;
g) comunică secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale în termen rezonabil, până la finalul
fiecărei luni calendaristice, prezenţa şi procesele-verbale ale fiecărei şedinţe ale comisiei de specialitate.
(3) Preşedintele comisiei de specialitate poate propune ca la lucrările comisiei să participe şi alte persoane din afara
acesteia, dacă apreciază că este necesar şi poate participa la lucrările celorlalte comisii care examinează probleme ce
prezintă importanţă pentru comisia pe care o conduce.
(4) Secretarul comisiei îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) efectuează apelul nominal şi ţine evidenţa participării la şedinţe a membrilor comisiei;
b) numără voturile şi îl informează pe preşedinte asupra cvorumului necesar pentru emiterea fiecărui aviz şi asupra
rezultatului votării;
c) asigură redactarea avizelor, a proceselor-verbale şi a altor documente prevăzute de lege;
d) îndeplineşte orice alte sarcini prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local sau însărcinări
stabilite de comisie sau de către preşedintele acesteia.
Art. 127: Comisiile speciale şi comisiile mixte
(1) Consiliile locale pot organiza comisii speciale de analiză şi verificare formate din consilieri locali, pe perioadă
determinată, la propunerea unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie sau a primarului. Componenţa,
obiectivele şi perioada de desfăşurare a activităţilor acestora se stabilesc prin hotărâre a consiliului local. Membrii
comisiei acţionează în limitele stabilite prin hotărâre.
(2) Comisia de analiză şi verificare prezintă consiliului local ori primarului, după caz, la termenul stabilit de acesta,
raportul întocmit în urma analizelor şi verificărilor efectuate. Raportul cuprinde, dacă este cazul, propuneri concrete de
îmbunătăţire a activităţii în domeniul supus analizei sau verificării.
(3) Consiliile locale pot organiza, din proprie iniţiativă sau din iniţiativa primarului, după caz, comisii mixte formate din
consilieri locali, funcţionari publici şi alţi specialişti, pe perioadă determinată. Componenţa comisiilor mixte, obiectivele şi
perioada de desfăşurare a activităţii acestora se stabilesc prin hotărâri ale consiliilor locale. Şedinţele comisiilor mixte
sunt publice.
SECŢ IUNEA 3: Mandatul, rolul şi atribuţiile consiliului local
Art. 128: Mandatul consiliului local
(1) Consiliul local se alege pentru un mandat de 4 ani în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale.
(2) Mandatul consiliului local se exercită de la data la care consiliul local este legal constituit până la data la care consiliul
local nou-ales este legal constituit.
(3) Mandatul consiliului local poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă ori alte situaţii expres
prevăzute de lege atunci când, din cauza acestor situaţii, nu pot fi organizate alegeri în condiţiile alin. (1).
Art. 129: Atribuţiile consiliului local
(1) Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care
sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.
(2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuţii:
a) atribuţii privind unitatea administrativ-teritorială, organizarea proprie, precum şi organizarea şi funcţionarea
aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor publice de interes local şi ale societăţilor şi regiilor autonome de
interes local;
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau municipiului;
c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei, oraşului sau municipiului;
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor de interes local;
e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern.
(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local:
a) aprobă statutul comunei, oraşului sau municipiului, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului
local; prin ordin al ministrului de resort se aprobă un model orientativ al statutului unităţii administrativ-teritoriale,
precum şi un model orientativ al regulamentului de organizare şi funcţionare a consiliului local;
b) alege viceprimarul/viceprimarii, din rândul consilierilor locali, la propunerea primarului sau a consilierilor locali, în
condiţiile art. 152 alin. (2);
c) aprobă, în condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii ale aparatului de
specialitate al primarului, ale instituţiilor publice de interes local, reorganizarea şi statul de funcţii ale regiilor autonome
de interes local, precum şi înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea de societăţi de interes local şi statul de funcţii al
acestora;
pag. 21 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
d) exercită, în numele unităţii administrativ-teritoriale, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare participaţiilor
deţinute la societăţi sau regii autonome, în condiţiile legii;
e) hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice, societăţi şi regii autonome, în condiţiile legii.
(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), consiliul local:
a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul unităţii administrativ-teritoriale, virările de credite, modul de utilizare a
rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;
b) aprobă, la propunerea primarului, contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor, precum şi contractarea de datorie
publică locală prin emisiuni de titluri de valoare, în numele unităţii administrativ-teritoriale, în condiţiile legii;
c) stabileşte şi aprobă impozitele şi taxele locale, în condiţiile legii;
d) aprobă, la propunerea primarului, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local, în
condiţiile legii;
e) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale;
f) asigură un mediu favorabil înfiinţării şi/sau dezvoltării afacerilor, inclusiv prin valorificarea patrimoniului existent,
precum şi prin realizarea de noi investiţii care să contribuie la îndeplinirea programelor de dezvoltare economică
regională şi locală;
g) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare implementării şi conformării cu prevederile angajamentelor
asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi
apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.
(5) Dacă bugetul unităţii administrativ-teritoriale, prevăzut la alin. (4) lit. a), nu poate fi adoptat după două şedinţe
consecutive, care au loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se desfăşoară pe baza bugetului anului precedent
până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:
a) hotărăşte darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate
publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii;
b) hotărăşte vânzarea, darea în administrare, concesionarea, darea în folosinţă gratuită sau închirierea bunurilor
proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii;
c) avizează sau aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism ale localităţilor;
d) atribuie sau schimbă, în condiţiile legii, denumiri de străzi, de pieţe şi de orice alte obiective de interes public local.
(7) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local asigură, potrivit competenţei sale şi în condiţiile
legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:
a) educaţia;
b) serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor
persoane sau grupuri aflate în nevoie socială;
c) sănătatea;
d) cultura;
e) tineretul;
f) sportul;
g) ordinea publică;
h) situaţiile de urgenţă;
i) protecţia şi refacerea mediului;
j) conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor
publice şi rezervaţiilor naturale;
k) dezvoltarea urbană;
l) evidenţa persoanelor;
m) podurile şi drumurile publice;
n) serviciile comunitare de utilităţi publice de interes local;
o) serviciile de urgenţă de tip salvamont, salvamar şi de prim ajutor;
p) activităţile de administraţie social-comunitară;
q) locuinţele sociale şi celelalte unităţi locative aflate în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale sau în administrarea
sa;
r) punerea în valoare, în interesul colectivităţii locale, a resurselor naturale de pe raza unităţii administrativ-teritoriale;
s) alte servicii publice de interes local stabilite prin lege.
(8) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. d), consiliul local:
a) sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
b) aprobă construirea locuinţelor sociale, criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale şi a utilităţilor locative aflate în
proprietatea sau în administrarea sa.
(9) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. e), consiliul local:
a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanţării
şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;
b) hotărăşte, în condiţiile legii, înfrăţirea comunei, oraşului sau municipiului cu unităţi administrativ-teritoriale din alte
ţări;
c) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau din
străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în
vederea promovării unor interese comune.
(10) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d), consiliul local:
a) poate asigura, în tot sau în parte, cu acordul titularului dreptului de proprietate sau al celui de administrare, lucrările
şi fondurile necesare pentru reabilitarea, dotarea şi funcţionarea clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea autorităţi sau
instituţii publice a căror activitate prezintă un interes local. Bunurile achiziţionate pentru dotări rămân în proprietatea
unităţii administrativ-teritoriale;
b) poate asigura, în tot sau în parte, cu acordul instituţiei sau autorităţii publice titulare a dreptului de proprietate sau de
administrare, lucrări de amenajare, dotare şi întreţinere a clădirilor sau terenurilor aflate în proprietatea publică sau
privată a statului, în scopul creşterii nivelului de atractivitate turistică a unităţii administrativ-teritoriale, cu condiţia ca,
pag. 22 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
prin acordul exprimat, titularul dreptului să permită accesul publicului în spaţiile astfel îmbunătăţite pe o perioadă de
minimum 5 ani. Bunurile achiziţionate pentru dotări rămân în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.
(11) Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) consiliul local poate solicita informări şi rapoarte de la primar,
viceprimar şi de la conducătorii organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local.
(12) Consiliul local hotărăşte acordarea unor sporuri şi a altor facilităţi, potrivit legii, personalului angajat în cadrul
aparatului de specialitate al primarului şi serviciilor publice de interes local.
(13) Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetăţean de
onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc şi
condiţiile retragerii titlului conferit. Acest regulament poate fi parte integrantă a statutului unităţii administrativ-
teritoriale.
(14) Consiliul local îndeplineşte orice alte atribuţii, în toate domeniile de interes local, cu excepţia celor date în mod
expres în competenţa altor autorităţi publice, precum şi orice alte atribuţii stabilite prin lege.
Art. 130: Instituţiile publice de interes local
(1) Consiliile locale pot înfiinţa instituţii publice de interes local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi
nevoilor colectivităţii locale, cu respectarea prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispun.
(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din cadrul instituţiilor publice de interes local se fac de conducătorii
acestora, în condiţiile legii.
(3) Numirea, sancţionarea, suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, după caz, a
conducătorilor instituţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către primar, prin dispoziţie, în condiţiile legii.
Art. 131: Mandatarea consilierilor locali pentru reprezentarea intereselor unităţii administrativ-teritoriale
Consilierii locali împuterniciţi să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale în societăţi, regii autonome de
interes local şi alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnaţi, prin hotărâre a consiliului local, în condiţiile
legii, cu respectarea regimului incompatibilităţilor aplicabil şi a configuraţiei politice de la ultimele alegeri locale.
Art. 132: Reprezentarea în asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi la nivelul operatorilor regionali
Comunele, oraşele şi municipiile sunt reprezentate de drept în adunările generale ale asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară şi în adunările generale ale operatorilor regionali şi locali de către primari. Primarii pot delega calitatea
lor de reprezentanţi ai unităţilor administrativ-teritoriale în adunările generale viceprimarilor, administratorilor publici,
precum şi oricăror alte persoane din aparatul de specialitate al primarului sau din cadrul unei instituţii publice de interes
local.
SECŢ IUNEA 4: Funcţionarea consiliului local
Art. 133: Tipurile de şedinţe ale consiliului local
(1) Consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, cel puţin o dată pe lună, la convocarea primarului.
(2) Consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare la convocarea:
a) primarului;
b) a cel puţin unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie;
c) primarului, ca urmare a solicitării prefectului, în condiţiile prevăzute la art. 257 alin. (2).
Art. 134: Convocarea şedinţelor consiliului local
(1) Consiliul local se convoacă după cum urmează:
a) prin dispoziţie a primarului, în cazurile prevăzute la art. 133 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi c);
b) prin convocare semnată de către consilierii locali care au această iniţiativă, în cazul prevăzut la art. 133 alin. (2) lit.
b).
(2) Consilierii locali sunt convocaţi în scris sau, în funcţie de prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare a
consiliului local, prin mijloace electronice, prin grija secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale,
cel târziu în ziua ulterioară primirii de către acesta a dispoziţiei sau documentului de convocare iniţiat de cel puţin o
treime din numărul consilierilor locali în funcţie.
(3) Data şedinţei consiliului local precizată cu ocazia convocării este stabilită, cu respectarea modului de calcul al
termenelor procedurale, prevăzut de art. 181 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu
modificările ulterioare, astfel:
a) în termen de 5 zile de la data comunicării dispoziţiei de convocare pentru şedinţele ordinare;
b) în termen de 3 zile de la data comunicării dispoziţiei sau documentului de convocare pentru şedinţele extraordinare.
(4) În caz de forţă majoră şi/sau de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, ai oraşului sau
ai municipiului/subdiviziunii administrativ-teritoriale ori în alte situaţii stabilite de regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului local, convocarea acestuia pentru şedinţa extraordinară, prin excepţie de la prevederile alin. (3)
lit. b), se face de îndată.
(5) Documentul de convocare cuprinde obligatoriu următoarele informaţii despre şedinţă:
a) data şi ora desfăşurării;
(la data 12-mai-2020 Art. 134, alin. (5), litera A. din partea III, titlul V, capitolul III, sectiunea 4 modificat de Art. II, punctul 1. din Ordonanta
urgenta 61/2020 )

a1 ) modalitatea de desfăşurare;
a2 ) locul desfăşurării, în cazul şedinţelor desfăşurate cu participarea fizică a consilierilor locali, sau aplicaţiile electronice
folosite, în cazul şedinţelor desfăşurate prin mijloace electronice;
(la data 12-mai-2020 Art. 134, alin. (5), litera A. din partea III, titlul V, capitolul III, sectiunea 4 completat de Art. II, punctul 2. din Ordonanta
urgenta 61/2020 )

b) proiectul ordinii de zi;

c) materialele înscrise pe proiectul ordinii de zi;
d) modalitatea prin care sunt puse la dispoziţia consilierilor locali, potrivit opţiunilor acestora, materialele înscrise pe
proiectul ordinii de zi;
e) indicarea comisiilor de specialitate cărora le-au fost trimise spre avizare proiectele de hotărâri;
f) invitaţia de a formula şi depune amendamente asupra proiectelor de hotărâri.
(6) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite prefectului, sub semnătura sa, evidenţa
prezenţei consilierilor locali la convocările pentru şedinţele care nu s-au putut desfăşura din lipsa cvorumului, în termen
de 3 zile de la data convocării. Evidenţa transmisă prefectului precizează şi situaţiile în care, urmare a ultimei absenţe, a
pag. 23 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
intervenit cazul de încetare de drept a mandatului prevăzut la art. 204 alin. (2) lit. e).
(7) În toate cazurile, convocarea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
Art. 135: Ordinea de zi
(1) Proiectul ordinii de zi se redactează de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi
compartimentele de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, ca anexă la documentul de convocare la
propunerea primarului sau a consilierilor locali, după caz, în condiţiile legii.
(2) Este obligatorie înscrierea pe proiectul ordinii de zi a proiectelor de hotărâri care îndeplinesc condiţiile prevăzute la
art. 136 alin. (8).
(3) Proiectul ordinii de zi a şedinţei consiliului local poate cuprinde proiecte de hotărâri, cu menţionarea titlului şi a
iniţiatorului, rapoarte ale primarului, ale viceprimarului, ale consilierilor locali, ale comisiilor de specialitate, ale comisiilor
speciale sau mixte, rapoarte sau informări ale conducătorilor organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate
publică în unităţile administrativ-teritoriale, după caz, precum şi orice alte probleme de interes local.
(4) Proiectul ordinii de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor comunei, ai oraşului sau ai
municipiului/subdiviziunii administrativ-teritoriale prin mass-media, prin afişarea pe pagina de internet a unităţii
administrativ-teritoriale sau prin orice alt mijloc de publicitate.
(5) În comunele, în oraşele sau în municipiile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de
peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, proiectul ordinii de zi se aduce la cunoştinţa publică
şi în limba minorităţii naţionale respective.
(6) Scoaterea unui proiect de hotărâre de pe proiectul ordinii de zi se face în situaţia în care acesta nu îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 136 alin. (8) sau numai cu acordul iniţiatorului, dacă acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute
la art. 136 alin. (8).
(7) Ordinea de zi a şedinţei se aprobă cu majoritate simplă, la propunerea celui/celor care a/au cerut convocarea
consiliului local.
(8) Suplimentarea ordinii de zi se aprobă numai pentru probleme urgente cu majoritate simplă.
(9) În cazul neaprobării proiectului ordinii de zi, în condiţiile prevăzute la alin. (7), nu se acordă indemnizaţia cuvenită
consilierilor locali pentru şedinţa respectivă.
Art. 136: Proiectele de hotărâri ale consiliului local
(1) Proiectele de hotărâri pot fi iniţiate de primar, de consilierii locali sau de cetăţeni. Elaborarea proiectelor se face de
cei care le propun, cu sprijinul secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi al compartimentelor
de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului.
(2) Proiectele de hotărâri şi referatele de aprobare ale acestora se redactează în conformitate cu normele de tehnică
legislativă.
(3) Proiectele de hotărâri ale consiliului local însoţite de referatele de aprobare ale acestora şi de alte documente de
prezentare şi de motivare se înregistrează şi se transmit de secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale:
a) compartimentelor de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului în vederea analizării şi întocmirii
rapoartelor de specialitate;
b) comisiilor de specialitate ale consiliului local în vederea dezbaterii şi întocmirii avizelor.
(4) Nominalizarea compartimentelor de resort şi a comisiilor de specialitate cărora li se transmit proiectele de hotărâri
ale consiliului local, precum şi celelalte documente, potrivit prevederilor alin. (3), se face de către primar împreună cu
secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(5) Odată cu transmiterea proiectelor de hotărâri se comunică şi data de depunere a rapoartelor şi a avizelor, avându-
se grijă ca rapoartele compartimentelor de resort să poată fi transmise şi comisiilor de specialitate înainte de
pronunţarea acestora.
(6) După examinarea proiectului de hotărâre, comisia de specialitate a consiliului local emite un aviz cu privire la
adoptarea sau, după caz, respingerea proiectului.
(7) Avizul comisiei se transmite secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, care dispune
măsurile corespunzătoare înaintării lui către consilierii locali şi către iniţiatori, după caz, cel mai târziu în ziua şedinţei.
(8) Fiecare proiect de hotărâre înscris pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local este supus dezbaterii numai dacă este
însoţit de:
a) referatul de aprobare, ca instrument de prezentare şi motivare, semnat de iniţiator;
b) rapoartele compartimentelor de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului;
c) avizele cu caracter consultativ ale comisiilor de specialitate ale consiliului local;
d) alte documente prevăzute de legislaţia specială.
(9) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale asigură îndeplinirea condiţiilor de la alin. (8) şi
aduce la cunoştinţa consiliului local cazul neîndeplinirii acestora înainte de adoptarea ordinii de zi.
(10) Rapoartele şi avizele prevăzute la alin. (8) trebuie întocmite în termenul prevăzut la alin. (5), dar nu mai târziu de
30 de zile de la înregistrarea proiectelor de hotărâre propuse pentru a fi înscrise pe proiectul ordinii de zi a şedinţelor
ordinare ale consiliului local, respectiv în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea proiectelor de hotărâre propuse a
fi înscrise pe proiectul ordinii de zi a şedinţelor extraordinare. În situaţia şedinţelor extraordinare convocate de îndată,
rapoartele compartimentelor de specialitate se întocmesc în procedură de urgenţă, cel târziu odată cu proiectul
hotărârii.
(11) Iniţiatorul proiectului îl poate retrage sau poate renunţa, în orice moment, la susţinerea acestuia.
Art. 137: Cvorumul şedinţelor consiliului local
(1) Şedinţele consiliului local se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor locali în funcţie. Se consideră
prezenţi la şedinţă şi consilierii locali care participă prin utilizarea oricăror mijloace electronice.
(la data 12-mai-2020 Art. 137, alin. (1) din partea III, titlul V, capitolul III, sectiunea 4 modificat de Art. II, punctul 3. din Ordonanta urgenta
61/2020 )

(2) Prezenţa consilierilor locali la şedinţă este obligatorie, cu excepţia cazului în care aceştia absentează motivat.
Absenţa este considerată motivată dacă se face dovada că aceasta a intervenit din cauza:
a) unei boli care a necesitat spitalizarea sau a unei stări de sănătate pentru care s-a eliberat certificat de concediu
medical;
b) unei deplasări în străinătate;
pag. 24 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
c) unor evenimente de forţă majoră;
d) în cazul decesului soţiei/soţului consilierului local sau al unei rude de până la gradul al II-lea a consilierului local ales ori
al soţiei/soţului acestuia, inclusiv;
e) alte situaţii prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.
(3) Consilierul local care absentează nemotivat de două ori consecutiv la şedinţele consiliului local este sancţionat, în
condiţiile art. 233.
(4) Consilierii locali sunt obligaţi să îşi înregistreze prezenţa în evidenţa ţinută de secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(5) Consilierul local care nu poate lua parte la şedinţă este obligat să aducă această situaţie la cunoştinţa secretarului
general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
Art. 138: Desfăşurarea şedinţelor consiliului local
(1) Şedinţele consiliului local sunt publice.
(2) Caracterul public al şedinţelor consiliului local este dat de:
a) accesul celor interesaţi, în condiţiile legii, la procesele - verbale ale şedinţelor consiliului local;
b) accesul celor interesaţi, în condiţiile legii, la proiectele de hotărâri, la hotărârile consiliului local, precum şi la
instrumentele de prezentare şi de motivare a acestora;
c) posibilitatea cetăţenilor cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea/subunitatea administrativ-teritorială respectivă de a
asista la şedinţele consiliului local şi/sau de a le urmări pe internet, în condiţiile regulamentului de organizare şi
funcţionare a consiliului local.
(3) Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română. În consiliile locale în care consilierii locali aparţinând unei
minorităţi naţionale reprezintă cel puţin 20% din numărul total, la şedinţele consiliului local se poate folosi şi limba
minorităţii naţionale respective. În aceste cazuri se asigură, prin grija primarului, traducerea în limba română. În toate
cazurile, documentele şedinţelor de consiliu local se întocmesc şi se aduc la cunoştinţă publică în limba română.
(4) La lucrările consiliului local pot asista şi lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul, preşedintele consiliului judeţean
sau reprezentanţii acestora, deputaţii şi senatorii, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului, secretarii şi subsecretarii de
stat, conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, conducătorii
compartimentelor de resort şi conducătorii organismelor prestatoare de servicii publice sau de utilitate publică din
unităţile administrativ-teritoriale, în problemele ce privesc domeniile lor de responsabilitate, precum şi alte persoane
interesate, în condiţiile prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.
(5) Dezbaterea proiectului de hotărâre sau a problemelor se face, de regulă, în ordinea în care acestea sunt înscrise pe
ordinea de zi aprobată în conformitate cu prevederile prezentului cod şi ale regulamentului de organizare şi funcţionare
a consiliului local.
(6) Preşedintele de şedinţă este obligat să asigure luarea cuvântului de către iniţiator pentru susţinerea proiectului de
hotărâre ori de câte ori acesta o solicită, precum şi de către delegatul sătesc, după caz.
(7) Consilierii locali participă la dezbateri în ordinea înscrierii la cuvânt. Consilierii locali sunt obligaţi ca în cuvântul lor să
se refere exclusiv la problema care formează obiectul dezbaterii.
(8) Preşedintele de şedinţă are dreptul să limiteze durata luărilor de cuvânt, în funcţie de obiectul dezbaterii. În acest
scop el poate propune consiliului local spre aprobare timpul alocat fiecărui vorbitor, precum şi timpul total de dezbatere
a proiectului.
(9) Preşedintele de şedinţă permite oricând unui consilier local să răspundă într-o problemă de ordin personal, în
probleme prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului sau atunci când a fost nominalizat de un
alt vorbitor.
(10) Preşedintele de şedinţă sau reprezentantul oricărui grup de consilieri locali poate propune încheierea dezbaterii
unei probleme puse în discuţia consiliului local. Propunerea de încheiere a dezbaterii se supune votului, iar discuţiile se
sistează dacă propunerea este adoptată cu majoritate simplă.
(11) Este interzisă adresarea de insulte sau calomnii de către consilierii locali prezenţi la şedinţă, precum şi dialogul
dintre vorbitori şi persoanele aflate în sală.
(12) Asupra proiectelor de hotărâri au loc dezbateri generale şi pe articole, consilierii locali, precum şi ceilalţi iniţiatori
prezenţi la şedinţă putând formula amendamente de fond sau de formă. Amendamentele se supun votului consiliului
local în ordinea în care au fost formulate.
(13) Sinteza dezbaterilor din şedinţele consiliului local, precum şi modul în care şi-a exercitat votul fiecare consilier local
în parte se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele de şedinţă şi de secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(14) Preşedintele de şedinţă, împreună cu secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale îşi asumă,
prin semnătură, responsabilitatea veridicităţii celor consemnate.
(15) La începutul fiecărei şedinţe, secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale supune spre
aprobare procesul-verbal al şedinţei anterioare. Consilierii locali şi primarul au dreptul ca, în cadrul şedinţei curente a
consiliului local, să conteste conţinutul procesului-verbal şi să ceară menţionarea exactă a opiniilor exprimate în şedinţa
anterioară.
(16) Procesul-verbal semnat de preşedintele de şedinţă şi de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, precum şi documentele care au fost dezbătute în şedinţa anterioară se depun într-un dosar
special al şedinţei respective, care se numerotează şi se sigilează de preşedintele de şedinţă şi de secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, după aprobarea procesului-verbal sau de către persoana cu atribuţii în
acest sens, desemnată în condiţiile legii.
(17) În termen de 3 zile de la data aprobării procesului-verbal al şedinţei, secretarul general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale afişează la sediul primăriei şi publică pe pagina de internet a unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.
Art. 139: Adoptarea hotărârilor consiliului local
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu majoritate absolută sau simplă, după caz.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), hotărârile privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate în
cazul bunurilor imobile se adoptă de consiliul local cu majoritatea calificată definită la art. 5 lit. dd), de două treimi din
numărul consilierilor locali în funcţie.
(3) Se adoptă cu majoritatea absolută prevăzută la art. 5 lit. cc) a consilierilor locali în funcţie următoarele hotărâri ale
pag. 25 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
consiliului local:
a) hotărârile privind bugetul local;
b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;
c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;
d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare
transfrontalieră;
e) hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;
f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine;
g) hotărârile privind administrarea patrimoniului;
h) hotărârile privind exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 92;
i) alte hotărâri necesare bunei funcţionări a consiliului local, stabilite prin legi speciale sau regulamentul de organizare şi
funcţionare a consiliului local.
(4) Votul consilierilor locali este individual şi poate fi deschis sau secret.
(5) Votul deschis se exprimă prin oricare din următoarele modalităţi:
a) prin ridicarea mâinii;
b) prin apel nominal, efectuat de preşedintele de şedinţă;
c) electronic.
(6) Consiliul local poate stabili ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la
persoane sunt luate întotdeauna prin vot secret, cu excepţiile prevăzute de lege.
(7) Pentru exercitarea votului secret se folosesc buletine de vot.
(8) Redactarea buletinelor de vot trebuie să fie fără echivoc. Pentru exprimarea opţiunii se folosesc, de regulă,
cuvintele da sau nu.
(9) Buletinele de vot se introduc într-o urnă. La numărarea voturilor nu se iau în calcul buletinele de vot pe care nu a
fost exprimată opţiunea consilierului local sau au fost folosite ambele cuvinte prevăzute la alin. (8).
(10) Abţinerile se numără la voturile împotrivă.
(11) Dacă pe parcursul desfăşurării şedinţei nu este întrunită majoritatea legală necesară pentru adoptarea proiectului
de hotărâre, preşedintele de şedinţă amână votarea până la întrunirea acesteia.
(12) Dacă în urma dezbaterilor din şedinţa consiliului local se impun modificări de fond în conţinutul proiectului de
hotărâre, la propunerea primarului, a secretarului sau a consilierilor locali şi cu acordul majorităţii consilierilor locali
prezenţi, preşedintele de şedinţă retransmite proiectul de hotărâre, în vederea reexaminării de către iniţiator şi de către
compartimentele de specialitate.
(13) Proiectele de hotărâri respinse de consiliul local nu pot fi readuse în dezbaterea acestuia în cursul aceleiaşi şedinţe.
Art. 140: Semnarea şi contrasemnarea hotărârilor consiliului local
(1) După desfăşurarea şedinţei, hotărârile consiliului local se semnează de către preşedintele de şedinţă şi se
contrasemnează, pentru legalitate, de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(2) În cazul în care preşedintele de şedinţă refuză, în scris, să semneze, hotărârea consiliului local se semnează de cel
puţin 2 consilieri locali dintre cei care au participat la şedinţă. Modalitatea de desemnare a acestor consilieri se stabileşte
prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.
(3) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale nu contrasemnează hotărârea în cazul în care
consideră că aceasta este ilegală. În acest caz, în următoarea şedinţă a consiliului local, depune în scris şi expune în
faţa acestuia opinia sa motivată, care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
Art. 141: Funcţionarea comisiilor de specialitate
(1) Comisiile de specialitate lucrează în plen şi deliberează cu votul majorităţii simple a membrilor lor. Prevederile art.
137 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(la data 12-mai-2020 Art. 141, alin. (1) din partea III, titlul V, capitolul III, sectiunea 4 modificat de Art. II, punctul 4. din Ordonanta urgenta
61/2020 )

(2) Participarea membrilor comisiei la şedinţele acesteia este obligatorie. Dacă absenţele continuă, fără a fi motivate,
preşedintele comisiei poate propune consiliului local aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 233.
(3) Comisia poate invita să participe la şedinţele sale specialişti din cadrul aparatului de specialitate al primarului sau din
afara acestuia. Au dreptul să participe la şedinţele comisiei şi iniţiatorii propunerilor ce stau la baza lucrărilor comisiei.
Comisia poate invita şi alte persoane care să participe la dezbateri.
(4) Şedinţele comisiei de specialitate sunt, de regulă, publice.
(5) Comisia poate hotărî ca unele şedinţe sau dezbaterea unor puncte de pe ordinea de zi să se desfăşoare cu uşile
închise.
(6) Convocarea şedinţelor comisiei se face de către preşedintele acesteia cu cel puţin 3 zile înainte sau de îndată, în
situaţia şedinţelor convocate în condiţiile art. 134 alin. (4).
(7) Ordinea de zi se aprobă de comisie la propunerea preşedintelui. Oricare dintre membrii comisiei poate cere
includerea pe ordinea de zi a unor probleme.
(8) Şedinţele comisiilor de specialitate se desfăşoară înaintea şedinţelor consiliului local, atunci când ordinea de zi a
şedinţei acestuia cuprinde sarcini sau proiecte de hotărâri asupra cărora i se solicită avizul.
(9) Pentru dezbaterea proiectelor de hotărâri sau a celorlalte probleme repartizate comisiei de către secretarul general
al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, preşedintele acesteia desemnează un consilier local care prezintă în
cadrul şedinţei proiectele şi, după caz, celelalte probleme aflate pe ordinea de zi, care nu sunt prezentate de iniţiator.
(10) Secretarul comisiei sau, în lipsa acestuia, consilierul local desemnat în conformitate cu alin. (9) întocmeşte avizul,
cu caracter consultativ, al comisiei, pe baza amendamentelor şi a propunerilor formulate de membrii acesteia, care au
fost aprobate cu majoritatea voturilor consilierilor locali prezenţi.
(11) Avizele întocmite de comisie cuprind separat, cu motivarea necesară, atât amendamentele şi propunerile
acceptate, cât şi cele respinse.
(12) Avizele întocmite sunt prezentate secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, care asigură
transmiterea acestora către consilierii locali, cel mai târziu înainte de aprobarea ordinii de zi.
(13) Votul în comisii este, de regulă, deschis. În anumite situaţii comisia poate hotărî ca votul să fie secret, stabilind, de
la caz la caz, şi modalitatea de exprimare a acestuia.
(14) Lucrările şedinţelor comisiei se consemnează, prin grija secretarului acesteia, într-un proces-verbal. După
pag. 26 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
încheierea şedinţei, procesul-verbal este semnat de către preşedintele şi secretarul comisiei.
(15) Preşedintele poate încuviinţa ca procesele-verbale ale şedinţelor să fie consultate de alte persoane interesate care
nu au participat la şedinţă, cu excepţia proceselor-verbale întocmite în şedinţele ale căror lucrări s-au desfăşurat cu
uşile închise.
Art. 142: Delegatul sătesc
(1) Locuitorii satelor care nu au consilieri locali aleşi în consiliile locale sunt reprezentaţi la şedinţele consiliului local de un
delegat sătesc. Delegatul sătesc este asimilat aleşilor locali.
(2) Delegatul sătesc este ales pe perioada mandatului consiliului local, în termen de 20 de zile de la data constituirii
acestuia, de o adunare sătească, convocată de primar cu cel puţin 15 zile înainte şi desfăşurată în prezenţa primarului
sau a viceprimarului şi a secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale.
(3) Alegerea delegatului sătesc se face cu majoritatea voturilor celor prezenţi la această adunare, consemnată într-un
proces-verbal care se prezintă în prima şedinţă a consiliului local. La adunarea sătească pot participa toţi cetăţenii cu
drept de vot din satul respectiv.
(4) Încetarea de drept a mandatului delegatului sătesc are loc în următoarele situaţii:
a) demisie;
b) validarea, în calitate de consilier local, a unui supleant care are domiciliul în satul al cărui delegat este;
c) schimbarea domiciliului într-un alt sat, inclusiv ca urmare a reorganizării unităţii administrativ-teritoriale respective;
d) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de
modalitatea de individualizare a pedepsei;
e) punerea sub interdicţie judecătorească;
f) pierderea drepturilor electorale;
g) deces.
(5) În situaţiile prevăzute la alin. (4) se alege un nou delegat sătesc, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3), care se
aplică în mod corespunzător.
(6) Adunarea sătească, convocată de către primar, poate hotărî oricând eliberarea din funcţie a delegatului sătesc şi
alegerea, în termen de 20 de zile de la eliberare, a unei alte persoane în această funcţie, în condiţiile alin. (2) care se
aplică în mod corespunzător.
(7) La discutarea problemelor privind satele pe care le reprezintă, delegaţii săteşti sunt invitaţi în mod obligatoriu.
Delegaţii săteşti au dreptul de a se exprima cu privire la problemele discutate, opinia acestora fiind consemnată în
procesul-verbal al şedinţei.
SECŢ IUNEA 5: Dizolvarea consiliului local
Art. 143: Situaţiile de dizolvare a consiliului local
(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întruneşte cel puţin într-o şedinţă ordinară sau extraordinară, pe durata a patru luni
calendaristice consecutive, deşi a fost convocat conform prevederilor legale;
b) în cazul în care nu a adoptat nicio hotărâre în 3 şedinţe ordinare sau extraordinare ţinute pe durata a patru luni
calendaristice consecutive;
c) în cazul în care numărul consilierilor locali în funcţie este mai mic decât jumătatea numărului membrilor consiliului
local şi nu a putut fi completat cu supleanţi în condiţiile art. 122.
(2) Primarul, viceprimarul, secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă
persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanţa
analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se
comunică prefectului.
Art. 144: Referendumul local
(1) Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condiţiile legii. Referendumul se organizează ca
urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi în
Registrul electoral cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială.
(2) Cererea cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul naşterii, seria şi numărul
buletinului sau ale cărţii de identitate şi semnătura olografă ale cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului.
Art. 145: Organizarea referendumului local
(1) Cheltuielile pentru organizarea referendumului local se suportă din bugetul unităţii administrativ-teritoriale.
(2) Referendumul local este organizat de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un
reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al consiliului local şi al consiliului judeţean şi un judecător
de la judecătoria în a cărei rază teritorială se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretariatul comisiei este
asigurat de instituţia prefectului.
(3) Referendumul local este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din numărul total al locuitorilor cu drept
de vot înscrişi în Registrul electoral cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială. Activitatea consiliului
local încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al
voturilor valabil exprimate, iar rezultatul referendumului a fost validat în condiţiile legii.
Art. 146: Organizarea alegerilor după dizolvarea consiliului local sau după validarea rezultatului
referendumului
(1) În termen de maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat
dizolvarea consiliului local sau, după caz, de la validarea rezultatului referendumului se organizează alegeri pentru un
nou consiliu local.
(2) Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de către Guvern, la propunerea autorităţilor
cu atribuţii în organizarea alegerilor locale, pe baza solicitării prefectului.
Art. 147: Rezolvarea treburilor publice curente în cazul dizolvării consiliului local
(1) Până la constituirea noului consiliu local, primarul sau, în absenţa acestuia, secretarul general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale rezolvă problemele curente ale comunei, oraşului sau municipiului, cu respectarea
competenţelor şi atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii.
(2) În situaţia excepţională în care consiliul local a fost dizolvat în condiţiile art. 143, primarul se află în imposibilitatea
exercitării atribuţiilor sale ca urmare a încetării sau suspendării mandatului său ori a altor situaţii prevăzute de lege, iar
funcţia de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale este vacantă, prefectul numeşte prin ordin o
pag. 27 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
persoană prin detaşare, în condiţiile părţii a VI-a titlul II, care să exercite atribuţiile de secretar general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale pentru a rezolva problemele curente ale comunei, oraşului sau municipiului,
până la ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale în
condiţiile legii.
(3) Persoana desemnată potrivit prevederilor alin. (2) trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi vechime în
specialitatea studiilor necesare pentru ocuparea funcţiei de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale prevăzute la titlul VII al prezentei părţi şi la partea a VI-a titlul II.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (2), prin excepţie de la prevederile părţii a VI-a titlul II din prezentul cod, concursul
pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar general al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz,
se organizează de instituţia prefectului.
(5) Numirea în funcţia de secretar general al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, se face, în situaţia
prevăzută la alin. (2) sau în situaţia în care procedura de organizare a concursului a fost demarată anterior situaţiei
excepţionale prevăzute la alin. (2), de către prefect, dacă nu a încetat situaţia care a determinat imposibilitatea
exercitării atribuţiilor de către primar.
CAPIT OLUL IV: Primarul
SECŢ IUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 148: Primarul şi viceprimarul
(1) Comunele, oraşele şi municipiile au câte un primar şi câte un viceprimar, iar municipiile reşedinţă de judeţ au câte
un primar şi câte 2 viceprimari, aleşi în condiţiile legii.
(2) Funcţia de primar şi funcţia de viceprimar sunt funcţii de demnitate publică.
Art. 149: Validarea alegerii primarului
(1) Mandatul primarului declarat ales este validat în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor de către
judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri, în procedură
necontencioasă. Validarea se realizează la judecătorie, după depunerea raportului detaliat al veniturilor şi cheltuielilor
electorale, potrivit legii privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, prin încheiere pronunţată în
camera de consiliu, fără a fi aplicabilă procedura de regularizare a cererii.
(2) Invalidarea alegerii primarului se poate pronunţa în cazul în care se constată, potrivit legii privind alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea acestuia s-a făcut prin
fraudă electorală.
(3) Încheierea judecătoriei privind validarea sau, după caz, invalidarea alegerii primarului se comunică de îndată
prefectului şi secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, care are obligaţia aducerii la cunoştinţă
publică prin afişarea acesteia la sediul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în termen de cel mult 24 de ore de la
comunicare.
(4) În termen de 2 zile de la aducerea la cunoştinţă publică, cei interesaţi pot formula apel împotriva încheierii
judecătoriei de validare sau invalidare a alegerii primarului la tribunal.
(5) Apelul se soluţionează de tribunal în termen de 5 zile de la sesizare, hotărârea fiind definitivă. Hotărârea se
comunică de îndată prefectului, secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, primarului declarat
ales şi se aduce la cunoştinţă publică.
(6) Pronunţarea încheierii judecătoriei, respectiv pronunţarea hotărârii tribunalului se poate amâna, o singură dată, cel
mult 24 de ore, iar termenul pentru motivarea încheierii, respectiv a hotărârii este de cel mult 48 de ore de la
pronunţare.
(7) Rezultatul validării sau invalidării alegerii primarului se prezintă în prima şedinţă privind ceremonia de constituire sau,
după caz, într-o şedinţă extraordinară a consiliului local.
(8) În caz de invalidare a alegerii primarului, Guvernul, la propunerea autorităţilor cu atribuţii în organizarea alegerilor
locale, pe baza solicitării prefectului, stabileşte data alegerilor. Acestea se organizează în termen de maximum 90 de
zile de la data invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile legii.
Art. 150: Depunerea jurământului şi intrarea în exerciţiul de drept al mandatului
(1) Primarul depune jurământul prevăzut la art. 117 în prima şedinţă privind ceremonia de constituire a consiliului local
sau în faţa judecătorului delegat, în camera de consiliu, în cazul în care prima şedinţă privind ceremonia de constituire a
consiliului local nu are loc în termen de 60 de zile de la data alegerilor.
(2) Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept.
(3) După depunerea jurământului, primarul intră în exerciţiul de drept al mandatului.
Art. 151: Mandatul primarului
(1) Mandatul primarului este de 4 ani.
(2) Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor absolvite.
(3) Mandatul primarului prevăzut la alin. (1) se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales.
Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă ori alte situaţii expres
prevăzute de lege atunci când, din cauza acestor situaţii, nu pot fi organizate alegeri până la expirarea mandatului
prevăzut la alin. (1).
(la data 20-iun-2020 Art. 151, alin. (3) din partea III, titlul V, capitolul IV, sectiunea 1 modificat de Art. 7 din Legea 84/2020 )

Art. 152: Rolul, numirea şi eliberarea din funcţie a viceprimarului

(1) Viceprimarul este subordonat primarului şi, în situaţiile prevăzute de lege, înlocuitorul de drept al acestuia, situaţie în
care exercită, în numele primarului, atribuţiile ce îi revin acestuia. Primarul poate delega o parte din atribuţiile sale
viceprimarului.
(2) Viceprimarul este ales, prin vot secret, cu majoritate absolută, din rândul membrilor consiliului local, la propunerea
primarului sau a consilierilor locali.
(3) Exercitarea votului se face pe bază de buletine de vot. Alegerea viceprimarului se realizează prin hotărâre a
consiliului local.
(4) În situaţia în care se aleg doi viceprimari, sunt declaraţi aleşi candidaţii care au obţinut votul majorităţii absolute. În
această situaţie, consiliul local desemnează, prin hotărâre, care dintre cei doi viceprimari exercită primul calitatea de
înlocuitor de drept al primarului.
(5) Eliberarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată, prin vot secret, cu
pag. 28 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
majoritatea a două treimi din numărul consilierilor în funcţie, la propunerea temeinic motivată a primarului sau a unei
treimi din numărul consilierilor locali în funcţie. Eliberarea din funcţie a viceprimarului nu se poate face în ultimele 6 luni
ale mandatului consiliului local.
(6) La deliberarea şi adoptarea hotărârilor care privesc alegerea sau eliberarea din funcţie a viceprimarului participă şi
votează consilierul local care candidează la funcţia de viceprimar, respectiv viceprimarul în funcţie a cărui schimbare se
propune.
(7) Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de
indemnizaţia aferentă acestui statut, fiindu-i aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiei de viceprimar prevăzute de
cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(8) Durata mandatului viceprimarului este egală cu durata mandatului consiliului local. În cazul în care mandatul
consiliului local încetează sau încetează calitatea de consilier local, înainte de expirarea duratei normale de 4 ani,
încetează de drept şi mandatul viceprimarului, fără vreo altă formalitate.
Art. 153: Indemnizaţia primarului şi a viceprimarului
(1) Pe durata mandatului, primarii şi viceprimarii au dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită potrivit legii privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2) Primarii şi viceprimarii au dreptul la decontarea, în condiţiile legii, a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului,
respectiv plata cheltuielilor de transport, cazare, indemnizaţia de delegare sau deplasare, după caz, precum şi a altor
cheltuieli prevăzute de lege, altele decât indemnizaţia prevăzută la alin. (1).
SECŢ IUNEA 2: Rolul şi atribuţiile primarului
Art. 154: Rolul primarului
(1) Primarul asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei,
precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, a
hotărârilor consiliului local. Primarul dispune măsurile necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi
instrucţiunilor cu caracter normativ ale miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale,
ale prefectului, a dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile
legii.
(2) Pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele prevăzute la alin. (1), primarul are în
subordine un aparat de specialitate.
(3) Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcţionale încadrate cu funcţionari publici şi
personal contractual.
(4) Primarul conduce instituţiile publice de interes local, precum şi serviciile publice de interes local.
(5) Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să îşi exprime punctul de vedere asupra tuturor
problemelor înscrise pe ordinea de zi, precum şi de a formula amendamente de fond sau de formă asupra oricăror
proiecte de hotărâri, inclusiv ale altor iniţiatori. Punctul de vedere al primarului se consemnează, în mod obligatoriu, în
procesul-verbal al şedinţei.
(6) Primarul, în calitatea sa de autoritate publică executivă a administraţiei publice locale, reprezintă unitatea
administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române şi străine, precum şi
în justiţie.
Art. 155: Atribuţiile primarului
(1) Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii;
b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local;
c) atribuţii referitoare la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale;
d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, de interes local;
e) alte atribuţii stabilite prin lege.
(2) În temeiul alin. (1) lit. a), primarul:
a) îndeplineşte funcţia de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară şi asigură funcţionarea serviciilor publice locale de
profil;
b) îndeplineşte atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor, referendumului şi a recensământului;
c) îndeplineşte alte atribuţii stabilite prin lege.
(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), primarul:
a) prezintă consiliului local, în primul trimestru al anului, un raport anual privind starea economică, socială şi de mediu a
unităţii administrativ-teritoriale, care se publică pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale în condiţiile legii;
b) participă la şedinţele consiliului local şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a
acestora;
c) prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte şi informări;
d) elaborează, în urma consultărilor publice, proiectele de strategii privind starea economică, socială şi de mediu a
unităţii administrativ-teritoriale, le publică pe site-ul unităţii administrativ-teritoriale şi le supune aprobării consiliului local.
(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul:
a) exercită funcţia de ordonator principal de credite;
b) întocmeşte proiectul bugetului unităţii administrativ-teritoriale şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune
spre aprobare consiliului local, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege;
c) prezintă consiliului local informări periodice privind execuţia bugetară, în condiţiile legii;
d) iniţiază, în condiţiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emiterea de titluri de valoare în numele
unităţii administrativ-teritoriale;
e) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial,
atât a sediului social principal, cât şi a sediului secundar.
(5) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul:
a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local, prin intermediul aparatului de specialitate sau prin
intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local;
b) ia măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă;
c) ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 129
alin. (6) şi (7);
pag. 29 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
d) ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenţei statistice, inspecţiei şi controlului furnizării serviciilor publice de
interes local prevăzute la art. 129 alin. (6) şi (7), precum şi a bunurilor din patrimoniul public şi privat al unităţii
administrativ-teritoriale;
e) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a
raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru
conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;
f) asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune aprobării consiliului local şi acţionează pentru
respectarea prevederilor acestora;
g) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative, ulterior verificării şi
certificării de către compartimentele de specialitate din punctul de vedere al regularităţii, legalităţii şi de îndeplinire a
cerinţelor tehnice;
h) asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul
de integrare europeană în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.
(6) Primarul desemnează funcţionarii publici anume împuterniciţi să ducă la îndeplinire obligaţiile privind comunicarea
citaţiilor şi a altor acte de procedură, în condiţiile Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor sale, primarul colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale,
precum şi cu autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene.
(8) Numirea conducătorilor instituţiilor publice de interes local, respectiv ai serviciilor publice de interes local se face pe
baza concursului sau examenului organizat potrivit procedurilor şi criteriilor aprobate de consiliul local la propunerea
primarului, în condiţiile părţii a VI-a titlul II capitolul VI sau titlul III capitolul IV, după caz.
Art. 156: Atribuţiile primarului în calitate de reprezentant al statului
(1) În exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară şi de ofiţer de stare civilă, a sarcinilor ce îi revin din actele normative
privitoare la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecţie civilă, precum şi a
altor atribuţii stabilite prin lege, primarul acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna, în oraşul sau în municipiul
în care a fost ales.
(2) În această calitate, primarul poate solicita prefectului, în condiţiile legii, sprijinul conducătorilor serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale, dacă sarcinile ce îi revin nu pot fi rezolvate prin aparatul de specialitate.
Art. 157: Delegarea atribuţiilor
(1) Primarul poate delega, prin dispoziţie, atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului,
secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau
personalului din aparatul de specialitate, administratorului public, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice
de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective.
(2) Dispoziţia de delegare trebuie să prevadă perioada, atribuţiile delegate şi limitele exercitării atribuţiilor delegate, sub
sancţiunea nulităţii. Dispoziţia de delegare nu poate avea ca obiect toate atribuţiile prevăzute de lege în sarcina
primarului. Delegarea de atribuţii se face numai cu informarea prealabilă a persoanei căreia i se deleagă atribuţiile.
(3) Persoana căreia i-au fost delegate atribuţii în condiţiile alin. (1) şi (2) exercită pe perioada delegării atribuţiile funcţiei
pe care o deţine, precum şi atribuţiile delegate; este interzisă subdelegarea atribuţiilor.
(4) Persoana căreia i-au fost delegate atribuţii în condiţiile alin. (1) şi (2) răspunde civil, administrativ sau penal, după
caz, pentru faptele săvârşite cu încălcarea legii în exercitarea acestor atribuţii.
Art. 158: Cabinetul primarului şi viceprimarului
Primarii şi viceprimarii comunelor, ai oraşelor, ai municipiilor şi ai sectoarelor municipiului Bucureşti pot înfiinţa, în limita
numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului, respectiv al viceprimarului, în condiţiile prevăzute de partea
a VI-a titlul III capitolul II.
SECŢ IUNEA 3: Suspendarea şi încetarea mandatului primarului
Art. 159: Suspendarea mandatului primarului şi al viceprimarului
(1) Mandatul primarului se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) a fost dispusă măsura arestării preventive;
b) a fost dispusă măsura arestului la domiciliu.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1), dispuse în condiţiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu
modificările şi completările ulterioare, se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului, care, prin ordin,
în termen de maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.
(3) Ordinul de suspendare se comunică, în termen de maximum 48 de ore de la emitere, primarului.
(4) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (1).
(5) În cazul în care faţă de primarul suspendat din funcţie a fost dispusă clasarea ori renunţarea la urmărirea penală
sau instanţa judecătorească a dispus achitarea sau încetarea procesului penal, acesta are dreptul, în condiţiile legii, la
plata drepturilor salariale corespunzătoare perioadei în care a fost suspendat.
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică şi viceprimarului.
Art. 160: Încetarea de drept a mandatului primarului
(1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) constatarea şi sancţionarea, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, a unei
stări de incompatibilitate;
c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
d) condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de
modalitatea de individualizare a executării pedepsei;
e) punerea sub interdicţie judecătorească;
f) pierderea drepturilor electorale;
g) imposibilitatea exercitării funcţiei din cauza unei boli grave, certificate, sau a altor motive temeinice dovedite, care nu
permit desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni, pe parcursul unui an calendaristic;
h) pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei
listă a fost ales;
pag. 30 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
i) condamnarea prin hotărâre rămasă definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni electorale pe durata procesului
electoral în cadrul căruia a fost ales, indiferent de pedeapsa aplicată şi de modalitatea de individualizare a executării
acesteia;
j) deces.
(2) Data încetării de drept a mandatului, în cazurile enumerate la alin. (1) lit. a), c), g) şi h), este data apariţiei
evenimentului sau a împlinirii condiţiilor care determină situaţia de încetare, după caz.
(3) Data încetării de drept a mandatului în cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), în situaţia în care legalitatea raportului de
evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate nu a fost contestată, este data expirării perioadei în care
primarul are dreptul să conteste raportul de evaluare, în condiţiile legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi
demnităţilor publice.
(4) În situaţia în care este contestată legalitatea actului prevăzut la alin. (3), data încetării de drept a mandatului este
data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
(5) Încetarea mandatului de primar în cazul schimbării domiciliului în altă unitate administrativ-teritorială poate interveni
în aceleaşi condiţii ca şi încetarea mandatului consilierului local.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. d)-f) şi i), încetarea mandatului poate avea loc numai după rămânerea definitivă
a hotărârii judecătoreşti.
(7) În toate cazurile de încetare înainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constată
încetarea mandatului primarului. Ordinul are la bază un referat semnat de secretarul general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, precum şi actele din care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.
(8) Referatul secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale se transmite prefectului în termen de
10 zile de la data intervenirii situaţiei de încetare de drept a mandatului primarului.
(9) Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la
comunicare.
(10) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile, nefiind aplicabilă
procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei
instanţe este definitivă.
(11) Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de către Guvern, la propunerea autorităţilor cu
atribuţii în organizarea alegerilor, pe baza solicitării prefectului. Acestea se organizează în termen de maximum 90 de
zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (9) sau de la data pronunţării hotărârii instanţei, în condiţiile alin. (10).
Art. 161: Demisia
Primarul poate demisiona, anunţând în scris consiliul local şi prefectul. La prima şedinţă a consiliului, demisia se
consemnează în procesul-verbal şi devin aplicabile dispoziţiile art. 160 alin. (2), (7) şi (8).
Art. 162: Încetarea mandatului în urma referendumului
(1) Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia,
conform procedurii prevăzute la art. 144 şi 145, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens
prefectului de locuitorii comunei, oraşului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale
ale colectivităţii locale sau a neexercitării atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca
reprezentant al statului.
(3) Cererea cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul naşterii, seria şi numărul
buletinului sau ale cărţii de identitate şi semnătură olografă ale cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului.
(4) Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot
înscrişi în Registrul electoral cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială. Acest procent trebuie să fie
realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului.
Art. 163: Exercitarea temporară a atribuţiilor primarului
(1) În caz de vacanţă a funcţiei de primar, în caz de suspendare din funcţie a acestuia, precum şi în situaţiile de
imposibilitate de exercitare a mandatului, atribuţiile ce îi sunt conferite prin prezentul cod sunt exercitate de drept de
viceprimar sau, după caz, de unul dintre viceprimari, desemnat de consiliul local în condiţiile art. 152 alin. (4), cu
respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei. Pe perioada exercitării de drept a atribuţiilor de primar,
viceprimarul îşi păstrează dreptul de vot în cadrul consiliului local şi primeşte o indemnizaţie lunară unică egală cu cea a
funcţiei de primar.
(2) Consiliul local poate hotărî înlocuirea viceprimarului care exercită primul calitatea de înlocuitor de drept al primarului,
ales în condiţiile art. 152 alin. (4).
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1), consiliul local poate delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier
local care îndeplineşte temporar atribuţiile viceprimarului, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare
funcţiei. Pe perioada exercitării funcţiei de viceprimar, consilierul local beneficiază de o unică indemnizaţie lunară egală
cu cea a funcţiei de viceprimar.
(4) Consiliul local poate hotărî retragerea delegării consilierului local care îndeplineşte temporar atribuţiile viceprimarului
desemnat în condiţiile alin. (3) înainte de încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1).
(5) În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi viceprimarul, precum şi în situaţiile
de imposibilitate de exercitare de către aceştia a mandatului, consiliul local deleagă un consilier local care îndeplineşte
atât atribuţiile primarului, cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea situaţiei respective, cu respectarea
drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei de primar. Pe perioada exercitării atribuţiilor de primar, precum şi de
viceprimar, consilierul local beneficiază de o unică indemnizaţie lunară egală cu cea a funcţiei de primar.
(6) Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar, consiliul local alege un nou
viceprimar, prevederile alin. (1) şi (3) aplicându-se până la alegerea unui nou primar.
CAPIT OLUL V: Administraţia publică a municipiului Bucureşti
Art. 164: Autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti
(1) Municipiul Bucureşti şi sectoarele acestuia au un primar general, respectiv câte un primar şi câte doi viceprimari.
(2) Validarea alegerii primarului general al municipiului Bucureşti se face de preşedintele Tribunalului Bucureşti, în
condiţiile art. 149.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti sunt Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi
consiliile locale ale sectoarelor, ca autorităţi deliberative, precum şi primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii
pag. 31 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
sectoarelor, ca autorităţi executive, alese în condiţiile legii pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.
Art. 165: Organizarea şi funcţionarea consiliilor locale ale sectoarelor şi Consiliului General al Municipiului
Bucureşti
Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie,
funcţionează şi pot fi dizolvate în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentului cod pentru consiliile locale, care se
aplică în mod corespunzător.
Art. 166: Atribuţiile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi atribuţiile consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti
(1) Consiliul General al Municipiului Bucureşti îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 129, care se aplică în mod
corespunzător.
(2) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti exercită, în principal, următoarele atribuţii:
a) aleg viceprimarii, la propunerea primarului sau a consilierilor locali, din rândul consilierilor; viceprimarii îşi păstrează
calitatea de consilieri;
b) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local;
c) avizează studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială, de organizare şi amenajare a teritoriului şi
urbanism, inclusiv participarea la programe de dezvoltare regională şi zonală, în condiţiile legii, pe care le supune spre
aprobare Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
d) aprobă bugetul local al subdiviziunii administrativ-teritoriale, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a
rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar;
e) stabilesc taxe locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legii;
f) aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii, numărul de personal şi regulamentul
de organizare şi funcţionare ale aparatului de specialitate şi ale instituţiilor publice de interes local;
g) administrează, în condiţiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a municipiului, de pe raza teritorială a
sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
h) hotărăsc cu privire la concesionarea sau închirierea serviciilor publice de sub autoritatea lor, în condiţiile legii;
i) înfiinţează instituţii, societăţi de interes local şi servicii publice; instituie, cu respectarea criteriilor generale stabilite prin
lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile publice de interes local, precum şi pentru societăţile pe care
le înfiinţează sau care se află sub autoritatea lor;
j) aprobă, în condiţiile legii, documentaţiile de urbanism;
k) aprobă, în limitele competenţelor lor, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local
şi asigură condiţiile necesare pentru realizarea lor, în concordanţă cu prevederile planului urbanistic general al
municipiului Bucureşti şi ale regulamentului aferent;
l) asigură, potrivit competenţelor lor, condiţiile necesare bunei funcţionări a instituţiilor şi serviciilor publice de educaţie,
sănătate, cultură, tineret şi sport, apărarea ordinii publice, de interes local; urmăresc şi controlează activitatea
acestora;
m) contribuie la organizarea activităţilor ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de agrement;
n) contribuie la asigurarea ordinii publice, analizează activitatea poliţiei locale şi propun măsuri de îmbunătăţire a
acesteia;
o) acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului, în scopul creşterii calităţii vieţii; contribuie la protecţia,
conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor şi a rezervaţiilor
naturale;
p) contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţă socială, asigură protecţia drepturilor copilului, potrivit
legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigură funcţionarea unor
instituţii de binefacere de interes local;
q) înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze sportive şi asigură buna
funcţionare a acestora;
r) hotărăsc, în condiţiile legii, cu acordul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cooperarea sau asocierea cu
autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi
internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune;
s) hotărăsc, în condiţiile legii, cu acordul prealabil al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cooperarea sau
asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în
vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;
ş) asigură libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii;
t) sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase.
(3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) lit. c), e), g)-i), r) şi s) pot fi exercitate numai pe baza împuternicirii exprese date
prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4) Consiliile locale ale sectoarelor exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege sau delegate de Consiliul General al
Municipiului Bucureşti.
(5) Prevederile art. 129 alin. (5) se aplică în mod corespunzător sectoarelor municipiului Bucureşti.
Art. 167: Primarii şi viceprimarii municipiului Bucureşti şi ai sectoarelor acestuia
(1) Primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează în condiţiile prevăzute la titlul V capitolul IV al
prezentei părţi pentru primarii şi viceprimarii comunelor, oraşelor şi municipiilor şi îndeplinesc atribuţiile stabilite de
prezentul cod pentru aceştia, cu excepţia celor referitoare la consultarea populaţiei prin referendum, organizat pentru
soluţionarea problemelor locale de interes deosebit, şi la măsurile prevăzute de lege pentru desfăşurarea adunărilor
publice, care se exercită numai de primarul general al municipiului Bucureşti.
(2) Primarilor şi viceprimarilor sectoarelor municipiului Bucureşti li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile prevăzute
la titlul V capitolul IV al prezentei părţi cu privire la suspendarea şi încetarea mandatului.
(3) Primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti funcţionează şi îndeplinesc atribuţiile prevăzute la titlul V
capitolul IV al prezentei părţi pentru primarii şi viceprimarii comunelor şi oraşelor, care se aplică în mod corespunzător.
(4) Primarului general şi viceprimarilor municipiului Bucureşti li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile prevăzute la
titlul V capitolul IV al prezentei părţi cu privire la suspendarea şi încetarea mandatului.
Art. 168: Secretarul general al municipiului Bucureşti şi secretarii generali ai sectoarelor
Secretarilor generali ai sectoarelor municipiului Bucureşti şi secretarului general al municipiului Bucureşti le sunt aplicabile
pag. 32 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
în mod corespunzător prevederile titlului VII capitolul I al prezentei părţi şi ale părţii a VI-a titlul II.
Art. 169: Relaţia dintre autorităţile administraţiei publice din municipiul Bucureşti
(1) Hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter normativ ale primarului general sunt
obligatorii şi pentru autorităţile administraţiei publice locale organizate în sectoarele municipiului Bucureşti.
(2) Primarul general al municipiului Bucureşti împreună cu primarii sectoarelor municipiului Bucureşti se întrunesc cel
puţin o dată pe lună, la convocarea primarului general sau la propunerea a cel puţin 3 primari de sectoare. La şedinţe
se analizează modul în care sunt duse la îndeplinire hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu
caracter normativ ale primarului general şi se prezintă informări reciproce privitoare la activitatea consiliilor locale de
sector, avându-se în vedere corelarea unor activităţi necesare în vederea bunei funcţionări a administraţiei municipiului
Bucureşti. La şedinţe poate fi invitat şi prefectul municipiului Bucureşti.
(3) Primarii sectoarelor participă de drept la şedinţele Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi pot avea intervenţii
la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi.
(4) La şedinţele comisiilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti pot participa preşedinţii comisiilor de specialitate
ale consiliilor locale de sector.
(5) Preşedinţii comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector au dreptul să intervină la discuţii, fără a avea
drept de vot.
CAPIT OLUL VI: Consiliul judeţean
SECŢ IUNEA 1: Constituirea consiliului judeţean
Art. 170: Rolul şi componenţa consiliului judeţean
(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru coordonarea
activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
(2) Consiliul judeţean este compus din consilieri judeţeni aleşi în condiţiile legii pentru alegerea autorităţilor
administraţiei publice locale.
Art. 171: Numărul consilierilor judeţeni
(1) Numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor
judeţului, conform populaţiei după domiciliu raportate de Institutul Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în
care se organizează alegerile, după cum urmează:
Nr. crt. Numărul locuitorilor judeţului Numărul consilierilor judeţeni
0 1 2
1. până la 350.000, inclusiv 30
2. între 350.001 şi 500.000 32
3. între 500.001 şi 650.000 34
4. peste 650.000 36
(2) Consiliul judeţean se completează cu preşedintele consiliului judeţean, ales în condiţiile legii pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale, care are drept de vot şi conduce şedinţele acestuia.
(3) Funcţia de preşedinte al consiliului judeţean şi funcţia de vicepreşedinte al consiliului judeţean sunt funcţii de
demnitate publică.
Art. 172: Constituirea consiliului judeţean
Dispoziţiile art. 113-122 se aplică în mod corespunzător pentru constituirea consiliului judeţean, validarea mandatelor
fiind realizată de tribunalul în a cărui circumscripţie se află unitatea administrativ-teritorială. Încheierea de validare sau
invalidare poate fi atacată de cei interesaţi la curtea de apel în a cărei circumscripţie se află tribunalul.
Art. 173: Atribuţiile consiliului judeţean
(1) Consiliul judeţean îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, ale instituţiilor
publice de interes judeţean şi ale societăţilor şi regiilor autonome de interes judeţean;
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului;
c) atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al judeţului;
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor publice de interes judeţean;
e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern;
f) alte atribuţii prevăzute de lege.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), consiliul judeţean:
a) alege din rândul consilierilor judeţeni 2 vicepreşedinţi, la propunerea preşedintelui sau a consilierilor judeţeni;
b) hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice, societăţi şi regii autonome, în condiţiile legii;
c) aprobă, în condiţiile legii, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, regulamentul de organizare şi funcţionare a
consiliului judeţean, organigrama, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului de
specialitate al consiliului judeţean, precum şi ale instituţiilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor şi regiilor
autonome de interes judeţean;
d) exercită, în numele judeţului, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare participaţiilor deţinute la societăţi sau regii
autonome, în condiţiile legii.
(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), consiliul judeţean:
a) aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, bugetul judeţului, virările de credite, modul de utilizare a
rezervei bugetare şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar. Dispoziţiile art. 129 alin. (4) se aplică în mod
corespunzător;
b) aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, contractarea şi/sau garantarea împrumuturilor, precum şi
contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare în numele judeţului, în condiţiile legii;
c) stabileşte şi aprobă impozite şi taxe, în condiţiile legii;
d) adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a judeţului sau din proprie
iniţiativă, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare cu autorităţile
administraţiei publice locale comunale, orăşeneşti şi municipale interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin
financiar, pentru realizarea acestora;
e) stabileşte, pe baza avizului consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale implicate, proiectele de organizare şi
amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de dezvoltare urbanistică generală a acestuia şi a unităţilor administrativ-
teritoriale componente; urmăreşte modul de realizare a acestora, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice
pag. 33 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
comunale, orăşeneşti sau municipale implicate;
f) aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean, în limitele şi în condiţiile
legii.
(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), consiliul judeţean:
a) hotărăşte darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate
publică a judeţului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes judeţean, în condiţiile prezentului cod;
b) hotărăşte vânzarea, darea în administrare, concesionarea, închirierea sau darea în folosinţă gratuită a bunurilor
proprietate privată a judeţului, după caz, în condiţiile legii;
c) atribuie, în condiţiile legii, denumiri de obiective de interes judeţean.
(5) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), consiliul judeţean asigură, potrivit competenţelor sale şi în
condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind:
a) educaţia;
b) serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor
persoane sau grupuri aflate în nevoie socială;
c) sănătatea;
d) cultura;
e) tineretul;
f) sportul;
g) ordinea publică;
h) situaţiile de urgenţă;
i) protecţia şi refacerea mediului;
j) conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor
publice şi rezervaţiilor naturale;
k) evidenţa persoanelor;
l) podurile şi drumurile publice;
m) serviciile comunitare de utilitate publică de interes judeţean;
n) turism;
o) dezvoltare rurală;
p) dezvoltare economică;
q) alte servicii publice stabilite prin lege.
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), consiliul judeţean:
a) sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
b) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
c) acordă asistenţă tehnică în domenii specifice, în condiţiile legii, unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ, la cererea
acestora.
(7) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), consiliul judeţean:
a) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri
din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes
public judeţean;
b) hotărăşte, în condiţiile legii, înfrăţirea judeţului cu unităţi administrativ-teritoriale din alte ţări;
c) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară ori din
străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în
vederea promovării unor interese comune.
(8) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d), consiliul judeţean:
a) poate asigura, în tot sau în parte, cu acordul titularului dreptului de proprietate sau al celui de administrare, lucrările
şi fondurile necesare pentru reabilitarea, dotarea şi funcţionarea clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea autorităţi sau
instituţii publice a căror activitate prezintă un interes judeţean. Bunurile achiziţionate pentru dotări rămân în
proprietatea judeţului;
b) poate asigura, în tot sau în parte, cu acordul instituţiei sau autorităţii publice titulare a dreptului de proprietate sau de
administrare, lucrări de amenajare, dotare şi întreţinere a clădirilor sau terenurilor aflate în proprietatea publică sau
privată a statului, în scopul creşterii nivelului de atractivitate turistică a unităţii administrativ-teritoriale, cu condiţia ca,
prin acordul exprimat, titularul dreptului să permită accesul publicului în spaţiile astfel îmbunătăţite pe o perioadă de
minimum 5 ani. Bunurile achiziţionate pentru dotări rămân în proprietatea judeţului.
Art. 174: Instituţiile publice de interes judeţean
Prevederile art. 130 se aplică în mod corespunzător.
Art. 175: Reprezentarea judeţului în asociaţiile de dezvoltare intercomunitară şi la nivelul operatorilor
regionali
Judeţul este reprezentat de drept în adunările generale ale asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară şi în adunările
generale ale operatorilor regionali şi locali de servicii comunitare de utilităţi publice de către preşedintele consiliului
judeţean. Preşedintele consiliului judeţean poate delega calitatea sa de reprezentant de drept în adunările generale
unuia dintre vicepreşedinţii consiliului judeţean, secretarului general al judeţului, administratorului public, precum şi
oricăror alte persoane din cadrul aparatului de specialitate propriu sau din cadrul unei instituţii publice de interes
judeţean.
Art. 176: Desemnarea consilierilor judeţeni de reprezentare a intereselor unităţii administrativ-teritoriale
Consilierii judeţeni împuterniciţi să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale în societăţi, regii autonome de
interes judeţean şi alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnaţi, prin hotărâre a consiliului judeţean, în
condiţiile legii, cu respectarea regimului incompatibilităţilor aplicabil şi a configuraţiei politice de la ultimele alegeri locale.
SECŢ IUNEA 2: Funcţionarea consiliului judeţean
Art. 177: Mandatul consiliului judeţean
(1) Consiliul judeţean se alege pentru un mandat de 4 ani în condiţiile legii privind alegerea autorităţilor administraţiei
publice locale.
(2) Mandatul consiliului judeţean se exercită de la data la care consiliul judeţean este legal constituit până la data la
care consiliul judeţean nou-ales este legal constituit.
pag. 34 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(3) Mandatul consiliului judeţean poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă ori alte situaţii
expres prevăzute de lege atunci când, datorită acestor situaţii, nu pot fi organizate alegeri în condiţiile alin. (1).
Art. 178: Tipurile de şedinţe ale consiliului judeţean
(1) Consiliul judeţean se întruneşte în şedinţă ordinară cel puţin o dată pe lună, la convocarea preşedintelui consiliului
judeţean.
(2) Consiliul judeţean se poate întruni şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este necesar, pentru problemele
urgente, care nu pot fi amânate până la următoarea şedinţă ordinară, la cererea preşedintelui consiliului judeţean sau a
cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului, ori, la solicitarea prefectului, adresată preşedintelui consiliului
judeţean, în cazuri excepţionale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea urmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, pentru apărarea ordinii şi liniştii
publice.
Art. 179: Convocarea şedinţelor consiliului judeţean
(1) Convocarea consiliului judeţean se face în scris, prin intermediul secretarului general al judeţului.
(2) Data şedinţei consiliului judeţean precizată cu ocazia convocării este stabilită, cu respectarea modului de calcul al
termenelor procedurale, prevăzut de art. 181 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, astfel:
a) în termen de 5 zile de la data comunicării dispoziţiei de convocare pentru şedinţele ordinare;
b) în termen de 3 zile de la data comunicării dispoziţiei sau documentului de convocare pentru şedinţele extraordinare.
(3) În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă, pentru rezolvarea intereselor locuitorilor judeţului, convocarea
consiliului judeţean, prin excepţie de la prevederile alin. (2) lit. b), se poate face de îndată.
(4) Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziţie consilierilor judeţeni materialele înscrise pe ordinea de zi.
(5) În situaţia în care preşedintele consiliului judeţean se află în imposibilitatea de a convoca consiliul în şedinţă
ordinară, aceasta se face de către vicepreşedintele desemnat în condiţiile art. 192 alin. (1).
(6) Prevederile art. 134 se aplică în mod corespunzător.
Art. 180: Cvorumul şedinţelor consiliului judeţean
(1) Şedinţele consiliului judeţean se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor judeţeni în funcţie. Se consideră
prezenţi la şedinţă şi consilierii judeţeni care participă prin utilizarea oricăror mijloace electronice.
(la data 12-mai-2020 Art. 180, alin. (1) din partea III, titlul V, capitolul VI, sectiunea 2 modificat de Art. II, punctul 5. din Ordonanta urgenta
61/2020 )

(2) Prezenţa consilierilor judeţeni la şedinţele consiliului judeţean şi ale comisiilor de specialitate este obligatorie.
(3) Prevederile art. 137 alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 181: Conducerea şedinţelor consiliului judeţean
(1) Şedinţele consiliului judeţean sunt conduse de preşedintele consiliului judeţean sau, în lipsa acestuia, de
vicepreşedintele desemnat în condiţiile art. 192 alin. (1) sau (2), după caz.
(2) În cazul în care, din motive întemeiate, lipseşte şi vicepreşedintele desemnat în condiţiile art. 192 alin. (2), şedinţa
este condusă de celălalt vicepreşedinte sau, în cazul în care şi acesta din urmă lipseşte, de un consilier judeţean, ales cu
majoritate absolută.
(3) Prevederile art. 123 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
Art. 182: Adoptarea hotărârilor consiliului judeţean
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul judeţean adoptă hotărâri cu majoritate calificată, absolută sau simplă,
după caz.
(2) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri judeţeni, de preşedintele consiliului judeţean, de vicepreşedinţii
consiliului judeţean sau de cetăţeni. Redactarea proiectelor se face de către cei care le propun, cu sprijinul secretarului
general al unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean.
(3) Hotărârile se semnează de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele consiliului judeţean sau consilierul
judeţean care a condus şedinţa şi se contrasemnează de secretarul general al judeţului.
(4) Dispoziţiile art. 124-127, 135, 136, 138, 139, 140 alin. (2) şi (3), precum şi ale art. 141 se aplică în mod
corespunzător.
SECŢ IUNEA 3: Dizolvarea consiliului judeţean
Art. 183: Situaţiile de dizolvare a consiliului judeţean
(1) Consiliul judeţean se dizolvă de drept în condiţiile art. 143 alin. (1).
(2) Preşedintele consiliului judeţean, vicepreşedinţii consiliului judeţean, secretarul general al judeţului, prefectul sau
orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin.
(1). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului judeţean. Hotărârea instanţei
este definitivă şi se comunică prefectului.
Art. 184: Referendumul local la nivel judeţean
(1) Consiliul judeţean poate fi dizolvat prin referendum local la nivel judeţean, organizat în condiţiile legii. Referendumul
se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept
de vot, înscrişi în Registrul electoral cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială.
(2) Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suportă din bugetul judeţean.
(3) Referendumul local la nivel judeţean este organizat de o comisie, numită prin ordin al prefectului, compusă din
prefect, un reprezentant al consiliului judeţean desemnat prin hotărâre a consiliului judeţean şi un judecător de la
tribunal. Secretariatul comisiei este asigurat de instituţia prefectului.
(4) Referendumul local la nivel judeţean este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din numărul total al
locuitorilor cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral cu domiciliul sau reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială.
Activitatea consiliului judeţean încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus
unu din numărul total al voturilor valabil exprimate, iar rezultatul referendumului a fost validat în condiţiile legii.
Art. 185: Organizarea alegerilor după dizolvarea consiliului judeţean sau după validarea rezultatului
referendumului
(1) În termen de maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat
dizolvarea consiliului judeţean sau, după caz, de la validarea rezultatului referendumului, se organizează alegeri pentru
alegerea unui nou consiliu judeţean.
(2) Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean se face de Guvern, la propunerea autorităţilor cu
atribuţii în organizarea alegerilor locale pe baza solicitării prefectului.
pag. 35 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 186: Rezolvarea treburilor publice curente în cazul dizolvării consiliului judeţean
(1) Până la constituirea noului consiliu judeţean, problemele curente ale administraţiei judeţului sunt rezolvate de
preşedintele consiliului judeţean sau, în absenţa acestuia, de secretarul general al judeţului care acţionează pe baza
unei împuterniciri speciale date de Guvern, prin ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(2) În situaţia excepţională în care consiliul judeţean este dizolvat în condiţiile art. 183 şi 184, preşedintele consiliului
judeţean se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor sale ca urmare a încetării sau suspendării mandatului său ori a
altor situaţii prevăzute de lege, iar funcţia de secretar general al judeţului este vacantă, prefectul numeşte prin ordin o
persoană prin detaşare, în condiţiile părţii a VI-a titlul II, care să exercite atribuţiile de secretar general al judeţului
pentru a rezolva problemele curente ale judeţului, până la ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar general al
unităţii administrativ-teritoriale în condiţiile legii.
(3) Persoana desemnată potrivit prevederilor alin. (2) trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi vechime în
specialitatea studiilor necesare pentru ocuparea funcţiei de secretar general al unităţii administrativ-teritoriale prevăzute
la titlul VII al prezentei părţi şi la partea a VI-a titlul II.
(4) În situaţia prevăzută la alin. (2), prin excepţie de la prevederile părţii a VI-a titlul II din prezentul cod, concursul
pentru ocuparea funcţiei de conducere de secretar general al judeţului se organizează de către instituţia prefectului.
(5) Numirea în funcţia de secretar general al judeţului se face, în situaţia prevăzută la alin. (2) sau în situaţia în care
procedura de organizare a concursului a fost demarată anterior situaţiei excepţionale prevăzute la alin. (2), de către
prefectul judeţului.
CAPIT OLUL VII: Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean
SECŢ IUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 187: Validarea alegerii preşedintelui consiliului judeţean, depunerea jurământului, intrarea în exerciţiul
de drept al mandatului de preşedinte al consiliului judeţean şi durata mandatului preşedintelui şi al
vicepreşedinţilor consiliului judeţean
(1) Dispoziţiile art. 149 se aplică în mod corespunzător pentru validarea mandatului de preşedinte al consiliului
judeţean, validarea mandatului fiind realizată de către tribunalul în a cărui circumscripţie se află unitatea administrativ-
teritorială. Încheierea de validare sau invalidare poate fi atacată de cei interesaţi la curtea de apel în a cărei
circumscripţie se află tribunalul.
(2) Preşedintele consiliului judeţean depune jurământul prevăzut la art. 117 în prima şedinţă privind ceremonia de
constituire a consiliului judeţean sau în faţa preşedintelui tribunalului, în camera de consiliu, în cazul în care prima şedinţă
privind ceremonia de constituire a consiliului judeţean nu are loc în termen de 60 de zile de la data alegerilor.
Prevederile art. 150 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(3) Durata mandatului preşedintelui şi al vicepreşedinţilor consiliului judeţean este egală, de regulă, cu durata
mandatului consiliului judeţean. În cazul în care mandatul consiliului judeţean încetează înainte de expirarea duratei
normale de 4 ani, încetează de drept şi mandatul vicepreşedinţilor consiliului judeţean fără vreo altă formalitate.
(4) Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor absolvite.
Art. 188: Alegerea şi eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean
(1) Consiliul judeţean alege dintre membrii săi 2 vicepreşedinţi.
(2) Vicepreşedinţii consiliului judeţean se aleg prin vot secret, cu majoritate absolută. Preşedintele consiliului judeţean
desemnează prin dispoziţie care dintre cei doi vicepreşedinţi exercită primul atribuţiile sale în alte cazuri de absenţă
decât cele prevăzute la art. 192 alin. (1).
(3) Pe durata exercitării mandatului, vicepreşedinţii consiliului judeţean îşi păstrează statutul de consilier judeţean fără a
beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut, fiindu-le aplicabile incompatibilităţile specifice funcţiei de vicepreşedinte
al consiliului judeţean prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean se poate face de consiliul judeţean, prin vot secret, cu
majoritatea a două treimi din numărul consilierilor în funcţie, la propunerea temeinic motivată a cel puţin unei treimi din
numărul acestora. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean nu se poate face în ultimele 6 luni ale
mandatului consiliului judeţean.
(5) La deliberarea şi adoptarea hotărârilor care privesc alegerea sau eliberarea din funcţie a vicepreşedintelui consiliului
judeţean participă şi votează consilierul judeţean care candidează la funcţia de vicepreşedinte al consiliului judeţean,
respectiv vicepreşedintele consiliului judeţean a cărui eliberare din funcţie se propune.
Art. 189: Indemnizaţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor consiliului judeţean
(1) Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean au dreptul la o indemnizaţie lunară, stabilită
potrivit legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2) Prevederile art. 153 alin. (2) se aplică preşedintelui consiliului judeţean şi vicepreşedinţilor consiliului judeţean în
mod corespunzător.
SECŢ IUNEA 2: Rolul şi atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean
Art. 190: Rolul preşedintelui consiliului judeţean
(1) Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele fizice şi
juridice române şi străine, precum şi în justiţie.
(2) Preşedintele consiliului judeţean răspunde în faţa alegătorilor de buna funcţionare a administraţiei judeţene.
(3) Aparatul de specialitate al consiliului judeţean este subordonat preşedintelui consiliului judeţean.
(4) Preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a
decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi
a altor acte normative.
Art. 191: Atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean
(1) Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii principale de atribuţii:
a) atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, a instituţiilor publice de interes judeţean
şi a societăţilor şi regiilor autonome de interes judeţean;
b) atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean;
c) atribuţii privind bugetul judeţului;
d) atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale;
e) atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean;
f) alte atribuţii prevăzute de lege.
pag. 36 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a), preşedintele consiliului judeţean:
a) întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului judeţean regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia,
organigrama, statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi funcţionare a aparatului de specialitate, precum şi ale
instituţiilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor şi regiilor autonome de interes judeţean;
b) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a
raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean şi
pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.
(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b), preşedintele consiliului judeţean:
a) conduce şedinţele consiliului judeţean şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii
a acestora;
b) prezintă consiliului judeţean, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la modul de îndeplinire a atribuţiilor sale şi a
hotărârilor consiliului judeţean.
(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), preşedintele consiliului judeţean:
a) exercită funcţia de ordonator principal de credite;
b) întocmeşte proiectul bugetului judeţului şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare
consiliului judeţean, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege;
c) urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului judeţean adoptarea măsurilor necesare
pentru încasarea acestora la termen;
d) iniţiază, cu aprobarea consiliului judeţean, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emisiuni de titluri de
valoare în numele judeţului.
(5) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), preşedintele consiliului judeţean:
a) îndrumă metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, activităţile de stare civilă şi autoritate
tutelară desfăşurate în comune, oraşe şi municipii;
b) poate acorda, fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, sprijin, asistenţă tehnică, juridică şi de
orice altă natură, consiliilor locale sau primarilor, la cererea expresă a acestora.
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e), preşedintele consiliului judeţean:
a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes judeţean furnizate prin intermediul aparatului de specialitate al
consiliului judeţean sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice de interes judeţean;
b) ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 173
alin. (5) şi (6);
c) ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenţei statistice, inspecţiei şi controlului furnizării serviciilor publice de
interes judeţean prevăzute la art. 173 alin. (5) şi (6), precum şi a bunurilor din domeniul public şi privat al judeţului;
d) emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa, prin lege;
e) coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice de interes judeţean, înfiinţate de consiliul
judeţean şi subordonate acestuia;
f) coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii şi reabilitare a infrastructurii judeţene.
(7) Preşedintele consiliului judeţean poate delega, prin dispoziţie, atribuţiile prevăzute la alin. (6) vicepreşedinţilor,
conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, administratorului public,
secretarului general al judeţului, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean. Prevederile
art. 157 se aplică în mod corespunzător.
(8) În situaţii de urgenţă sau de forţă majoră, preşedintele consiliului judeţean, în calitatea sa de vicepreşedinte al
comitetului pentru situaţii de urgenţă, colaborează cu prefectul judeţului.
(9) Preşedintele consiliului judeţean poate fi membru în autoritatea teritorială de ordine publică.
Art. 192: Exercitarea temporară a atribuţiilor preşedintelui consiliului judeţean
(1) În caz de vacanţă a funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean, de suspendare a mandatului preşedintelui
consiliului judeţean, precum şi în situaţiile de imposibilitate de exercitare a mandatului, atribuţiile acestuia sunt exercitate
de drept de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de consiliul judeţean, prin vot secret, cu majoritate absolută, cu
respectarea drepturilor şi obligaţiilor corespunzătoare funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), consiliul judeţean poate delega, prin hotărâre, din rândul membrilor săi, un consilier
judeţean care îndeplineşte temporar atribuţiile vicepreşedintelui consiliului judeţean, cu respectarea drepturilor şi
obligaţiilor corespunzătoare funcţiei. Pe perioada exercitării funcţiei de vicepreşedinte al consiliului judeţean, consilierul
judeţean beneficiază de o unică indemnizaţie lunară egală cu cea a funcţiei de vicepreşedinte al consiliului judeţean.
(3) Consiliul judeţean poate hotărî retragerea delegării consilierului judeţean care îndeplineşte temporar atribuţiile
vicepreşedintelui consiliului judeţean desemnat în condiţiile alin. (2) înainte de încetarea situaţiilor prevăzute la alin. (1).
(4) În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât preşedintele consiliului judeţean, cât şi
vicepreşedinţii consiliului judeţean, precum şi în situaţiile de imposibilitate de exercitare de către aceştia a mandatului,
consiliul judeţean deleagă un consilier judeţean care îndeplineşte atât atribuţiile preşedintelui consiliului judeţean, cât şi
pe cele ale vicepreşedinţilor consiliului judeţean, până la încetarea situaţiei respective, cu respectarea drepturilor şi
obligaţiilor corespunzătoare funcţiei de preşedinte al consiliului judeţean. Pe perioada exercitării atribuţiilor de preşedinte
al consiliului judeţean, precum şi de vicepreşedinte al consiliului judeţean, consilierul judeţean beneficiază de o unică
indemnizaţie lunară egală cu cea a funcţiei de vicepreşedinte al consiliului judeţean.
(5) Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de preşedinte al consiliului judeţean, cât şi cea de vicepreşedinţi ai
consiliului judeţean, consiliul judeţean alege alţi vicepreşedinţi ai consiliului judeţean în condiţiile art. 188, prevederile alin.
(1) şi (3) aplicându-se până la alegerea unui nou preşedinte al consiliului judeţean.
SECŢ IUNEA 3: Alte dispoziţii aplicabile preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean
Art. 193: Suspendarea şi încetarea mandatului preşedintelui consiliului judeţean şi suspendarea mandatului
vicepreşedintelui consiliului judeţean
(1) Preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 159.
(2) Preşedintelui consiliului judeţean i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 160-162.
Art. 194: Cabinetul preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean
Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean pot înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul
preşedintelui, respectiv al vicepreşedintelui consiliului judeţean, în condiţiile prevăzute de partea a VI-a titlul III capitolul
II.
pag. 37 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
CAPIT OLUL VIII: Actele autorităţilor administraţiei publice locale
Art. 195: Limba oficială şi folosirea limbii minorităţilor naţionale
(1) În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte limba română.
(2) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20%
din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, în raporturile lor cu autorităţile administraţiei publice locale, cu
aparatul de specialitate şi organismele subordonate acestora, aceştia se pot adresa, oral sau în scris, şi în limba
minorităţii naţionale respective şi primesc răspunsul atât în limba română, cât şi în limba minorităţii naţionale respective.
(3) În scopul exercitării dreptului prevăzut la alin. (2), autorităţile publice şi entităţile prevăzute la art. 94 au obligaţia să
pună la dispoziţia cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale formulare şi texte administrative de uz curent în
format bilingv, respectiv în limba română şi în limba minorităţii naţionale.
(4) Lista formularelor şi a tipurilor de texte administrative de uz curent, care se utilizează conform alin. (3), se
stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Relaţii Interetnice elaborată în colaborare
cu Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, cu avizul ministerelor cu atribuţii în domeniul
administraţiei publice, finanţe publice şi afaceri interne.
(5) În condiţiile prevăzute la alin. (2), în posturile care au atribuţii privind relaţii cu publicul sunt încadrate şi persoane
care cunosc limba minorităţii naţionale respective.
(6) Autorităţile administraţiei publice locale asigură inscripţionarea denumirii localităţilor şi a instituţiilor publice de sub
autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de interes public atât în limba română, cât şi în limba minorităţii naţionale
respective, în condiţiile prevăzute la alin. (2).
(7) Actele oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română, sub sancţiunea nulităţii.
Art. 196: Tipurile de acte administrative
(1) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, autorităţile administraţiei publice locale adoptă sau emit, după caz, acte
administrative cu caracter normativ sau individual, după cum urmează:
a) consiliul local şi consiliul judeţean adoptă hotărâri;
b) primarul şi preşedintele consiliului judeţean emit dispoziţii.
(2) În organizarea executării sau executării în concret a legii, autorităţile deliberative şi cele executive adoptă, emit sau
încheie, după caz, şi alte acte juridice prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii.
Art. 197: Comunicarea şi aducerea la cunoştinţă a actelor administrative
(1) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale comunică actele administrative prevăzute la art.
196 alin. (1) prefectului în cel mult 10 zile lucrătoare de la data adoptării, respectiv emiterii.
(2) Hotărârile consiliului local se comunică primarului.
(3) Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii motivate cu privire la legalitate, se face în scris de către secretarul
general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi se înregistrează într-un registru special destinat acestui scop.
(4) Hotărârile şi dispoziţiile se aduc la cunoştinţa publică şi se comunică, în condiţiile legii, prin grija secretarului general
al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(5) Hotărârile şi dispoziţiile, documentele şi informaţiile financiare, precum şi alte documente prevăzute de lege se
publică, pentru informare, în format electronic şi în monitorul oficial local care se organizează potrivit procedurii
prevăzute în anexa nr. 1.
Art. 198: Actele administrative cu caracter normativ
(1) Hotărârile şi dispoziţiile cu caracter normativ devin obligatorii de la data aducerii lor la cunoştinţă publică.
(2) Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor şi a dispoziţiilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la
data comunicării oficiale către prefect.
(3) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20%
din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, hotărârile cu caracter normativ se aduc la cunoştinţă publică
atât în limba română, cât şi în limba minorităţii respective.
Art. 199: Actele administrative cu caracter individual
(1) Comunicarea hotărârilor şi dispoziţiilor cu caracter individual către persoanele cărora li se adresează se face în cel
mult 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
(2) Hotărârile şi dispoziţiile cu caracter individual produc efecte juridice de la data comunicării către persoanele cărora li
se adresează.
(3) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20%
din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, hotărârile cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în
limba minorităţii respective.
Art. 200: Verificarea legalităţii actelor administrative
Dispoziţiile primarului, hotărârile consiliului local şi hotărârile consiliului judeţean sunt supuse controlului de legalitate
exercitat de către prefect conform prevederilor art. 255.
TITLUL VI: Mandatul de ales local
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 201: Mandatul aleşilor locali
Mandatul primarului, consilierului local, preşedintelui consiliului judeţean şi al consilierului judeţean este de 4 ani şi se
exercită în condiţiile legii.
Art. 202: Condiţii speciale de exercitare a mandatului aleşilor locali
(1) Consiliul local sau consiliul judeţean, primarul, precum şi preşedintele consiliului judeţean aleşi în cursul unui mandat,
ca urmare a dizolvării consiliului local sau judeţean, respectiv a vacanţei funcţiei de primar ori de preşedinte al consiliului
judeţean, încheie mandatul precedentei autorităţi a administraţiei publice locale.
(2) Consiliul local sau consiliul judeţean, precum şi primarul sau preşedintele consiliului judeţean, aleşi în urma
organizării unor noi unităţi administrativ-teritoriale, îşi exercită mandatul numai până la organizarea următoarelor
alegeri locale generale.
CAPIT OLUL II: Suspendarea şi încetarea mandatului de ales local
Art. 203: Suspendarea mandatului de consilier local şi de consilier judeţean
(1) Mandatul de consilier local, respectiv de consilier judeţean se suspendă în următoarele situaţii:
a) a fost dispusă măsura arestării preventive;
b) a fost dispusă măsura arestului la domiciliu;
pag. 38 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
c) a fost însărcinat de către consiliul din care face parte, de către Guvern sau de către Parlament cu exercitarea unei
misiuni în ţară sau în străinătate.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) dispuse în condiţiile Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările
ulterioare, se comunică de îndată de către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin, în termen de maximum 48
de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.
(3) Documentele corespunzătoare situaţiei prevăzute la alin. (1) lit. c) se comunică de către emitent, în termen de 5
zile lucrătoare de la desemnare, secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi primarului,
respectiv preşedintelui consiliului judeţean, iar în prima şedinţă ulterioară comunicării consiliul local, respectiv consiliul
judeţean, după caz, ia act de această situaţie, prin hotărâre.
(4) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (1).
(5) Ordinul de suspendare emis pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), respectiv hotărârea prin care se ia act
de suspendarea de drept a consilierului în condiţiile alin. (1) lit. c) se comunică de îndată consilierului local, respectiv
consilierului judeţean, în termen de maximum 48 de ore de la emiterea ordinului, respectiv hotărârii consiliului, după
caz.
(6) În cazul în care faţă de consilierul local, respectiv consilierul judeţean al cărui mandat a fost suspendat în condiţiile
alin. (1) lit. a) şi b), a fost dispusă clasarea ori renunţarea la urmărirea penală sau instanţa judecătorească a dispus
achitarea sau încetarea procesului penal, acesta are dreptul la despăgubiri, în condiţiile legii.
Art. 204: Încetarea mandatului de consilier local şi de consilier judeţean
(1) Calitatea de consilier local, respectiv cea de consilier judeţean încetează la data declarării ca legal constituit a noului
consiliu ales.
(2) Calitatea de consilier local, respectiv cea de consilier judeţean încetează de drept înainte de expirarea duratei
normale a mandatului, în următoarele cazuri:
a) demisie;
b) constatarea şi sancţionarea, în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a unei stări de
incompatibilitate;
c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială, inclusiv ca urmare a reorganizării acesteia;
d) lipsa nemotivată de la mai mult de 3 şedinţe ordinare şi/sau extraordinare consecutive ale consiliului, desfăşurate pe
durata a trei luni calendaristice;
e) lipsa nemotivată de la 3 întruniri ale consiliului, convocate pe durata a 3 luni calendaristice, care determină
imposibilitatea desfăşurării, în condiţiile legii, a şedinţelor ordinare şi/sau extraordinare;
f) imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege;
g) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de
modalitatea de individualizare a executării pedepsei;
h) punerea sub interdicţie judecătorească;
i) pierderea drepturilor electorale;
j) pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales;
k) condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni electorale pe durata
procesului electoral în cadrul căruia a fost ales, indiferent de pedeapsa aplicată şi de modalitatea de individualizare a
executării acesteia;
l) deces.
(3) Data încetării de drept a mandatului, în cazurile enumerate la alin. (2) lit. a), c)-f) şi l), este data apariţiei
evenimentului sau a împlinirii condiţiilor care determină situaţia de încetare, după caz.
(4) Data încetării de drept a mandatului, în cazul prevăzut la alin. (2) lit. b), în situaţia în care legalitatea raportului de
evaluare prin care s-a constatat starea de incompatibilitate nu a fost contestată, este data expirării perioadei în care
consilierul local, respectiv consilierul judeţean, după caz, are dreptul să conteste raportul de evaluare, în condiţiile Legii
nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Data încetării de drept a mandatului în cazul prevăzut la alin. (2) lit. j) este data comunicării către prefect,
secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi către consilierul local, a hotărârii forului competent
să decidă asupra excluderii unui membru al partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale pe a cărei listă consilierul local sau consilierul judeţean a fost ales, în situaţia în care legalitatea acesteia nu a
fost contestată.
(6) În situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a), c)-f) şi l) constatarea încetării de drept a mandatului de consilier local sau
de consilier judeţean, precum şi vacantarea locului de consilier local sau de consilier judeţean se realizează printr-o
hotărâre de constatare a autorităţii deliberative respective, la propunerea primarului ori, după caz, a preşedintelui
consiliului judeţean sau a oricărui alt ales local, adoptată în prima şedinţă desfăşurată după apariţia evenimentului.
Hotărârea autorităţii deliberative este comunicată de îndată judecătoriei competente să valideze mandatul supleantului,
în condiţiile art. 122, precum şi consilierului local.
(7) Consiliul local, respectiv consiliul judeţean are obligaţia de a adopta hotărârea prevăzută la alin. (6) în termen de
30 de zile de la introducerea pe proiectul ordinii de zi a referatului constatator semnat de primar şi de secretarul
general al unităţii/subidiviziunii administrativ-teritoriale ori de preşedintele consiliului judeţean şi de secretarul general al
judeţului, după caz, cu privire la una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a), c)-f) şi l). În termen de maximum 10
zile de la expirarea termenului stabilit pentru consiliul local, respectiv pentru consiliul judeţean, constatarea încetării
mandatului, precum şi vacantarea locului de consilier local sau de consilier judeţean se realizează de către prefect prin
ordin, în baza referatului constatator comunicat de către secretarul general al unităţii/subidiviziunii administrativ-
teritoriale, în situaţia neadoptării acestei hotărâri de către consiliul local sau consiliul judeţean, după caz.
(8) În situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. b), g)-k) constatarea încetării de drept a mandatului de consilier local sau de
consilier judeţean, precum şi vacantarea locului de consilier local sau de consilier judeţean se fac de către prefect prin
ordin, în termen de maximum 30 de zile de la data înştiinţării transmise prefectului de către autoritatea responsabilă de
asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale sau de către
instanţă, după caz.
(9) Ordinul prefectului emis în situaţiile prevăzute la alin. (7) şi (8) se transmite de îndată judecătoriei competente să
valideze mandatul supleantului, în condiţiile art. 122, consilierului local şi secretarului general al unităţii/subdiviziunii
pag. 39 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
administrativ-teritoriale.
(10) Hotărârea consiliului are la bază, pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a), c)-f), h) şi l), un referat constatator,
întocmit în maximum 3 zile de la apariţia evenimentului şi semnat de primar şi de secretarul general al comunei, al
oraşului sau al municipiului/subdiviziunii municipiului, respectiv de preşedintele consiliului judeţean şi de secretarul
general al judeţului. Referatul este însoţit de acte justificative.
(11) Ordinul prefectului are la bază, pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. g), i), k), înştiinţările transmise prefectului
de către instanţă.
(12) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. j), în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii forului competent să
decidă asupra excluderii unui membru al partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale
pe a cărei listă consilierul local sau consilierul judeţean a fost ales, prefectul constată, prin ordin, încetarea mandatului
consilierului local sau judeţean înainte de expirarea duratei normale a acestuia şi declară vacant locul consilierului local
sau judeţean. Ordinul prefectului se transmite de îndată judecătoriei competente să valideze mandatul supleantului, în
condiţiile art. 122, consilierului local şi secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(13) În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. c)-f) hotărârea poate fi atacată de consilierul local, respectiv de consilierul
judeţean în cauză la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa se pronunţă
în termen de cel mult 30 de zile, nefiind aplicabilă procedura de regularizare a cererii. În acest caz, procedura prealabilă
nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă.
(14) În toate cazurile, hotărârea instanţei se comunică părţilor, prefectului şi secretarului general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, care are obligaţia afişării acesteia la sediul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în
termen de maximum 2 zile de la comunicare.
(15) Funcţia constatată vacantă în condiţiile alin. (6)-(8) se completează cu supleantul desemnat de partidul politic,
alianţa politică sau alianţa electorală respectivă, care este validat şi depune jurământul, în condiţiile art. 117, ulterior
rămânerii definitive a hotărârii instanţei.
(16) Încetarea mandatului de consilier local, respectiv de consilier judeţean în cazul schimbării domiciliului în altă unitate
administrativ-teritorială poate interveni numai după efectuarea în actul de identitate al celui în cauză a menţiunii
corespunzătoare, de către organul abilitat potrivit legii.
(17) Încetarea mandatului de consilier local, respectiv de consilier judeţean, în cazul demisiei, se constată în prima
şedinţă a consiliului desfăşurată după apariţia evenimentului şi în baza demisiei scrise înaintate secretarului general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, primarului, preşedintelui de şedinţă, preşedintelui consiliului judeţean, după
caz. Hotărârea consiliului prin care se ia act de demisie şi se declară vacant locul consilierului local, respectiv judeţean,
se comunică de îndată judecătoriei competente să valideze mandatul supleantului, în condiţiile art. 122.
(18) Prevederile alin. (2) lit. g)-i) şi k) devin aplicabile numai după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. În
aceste cazuri, data respectivă este şi data la care încetează de drept mandatul.
(19) În situaţia în care este contestată legalitatea actului prevăzut la alin. (4) sau a hotărârii prevăzute la alin. (5),
data încetării de drept a mandatului este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
(20) De la data încetării mandatului, consilierul local sau consilierul judeţean respectiv:
a) nu mai poate fi luat în calcul pentru constituirea cvorumului necesar pentru şedinţele autorităţii deliberative din care
face parte;
b) nu mai poate participa la vot în cadrul şedinţelor autorităţii deliberative din care face parte, precum şi în cadrul
comisiilor de specialitate organizate de aceasta;
c) nu mai are dreptul la indemnizaţia lunară.
Art. 205: Încetarea mandatului de vicepreşedinte al consiliului judeţean, precum şi de viceprimar ca urmare
a încetării mandatului de consilier
(1) Încetarea mandatului de consilier, în condiţiile art. 204 alin. (2), are ca efect încetarea de drept, la aceeaşi dată, şi
a mandatului de vicepreşedinte al consiliului judeţean, respectiv de viceprimar.
(2) Mandatul de viceprimar, respectiv de vicepreşedinte al consiliului judeţean poate înceta înainte de termen în urma
eliberării acestuia din funcţie în condiţiile art. 152, respectiv art. 187 alin. (3) şi 188 alin. (4), după caz.
CAPIT OLUL III: Drepturile şi obligaţiile aleşilor locali
SECŢ IUNEA 1: Drepturile aleşilor locali
Art. 206: Legitimaţia şi semnul distinctiv ale aleşilor locali
(1) După depunerea jurământului de primar, respectiv de preşedintele consiliului judeţean, acestora li se înmânează
legitimaţia, semnată de preşedintele şedinţei în care a fost adoptat modelul acesteia, un semn distinctiv al calităţii de
primar, respectiv de preşedinte al consiliului judeţean, pe care aceştia au dreptul să le poarte, potrivit legii, pe întreaga
durată a mandatului, precum şi o eşarfă, în culorile drapelului naţional al României. Legitimaţia primarului, respectiv a
preşedintelui consiliului judeţean este înmânată de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale.
(2) După alegerea viceprimarului, respectiv a vicepreşedintelui consiliului judeţean, acestuia i se înmânează legitimaţia,
semnată de primar sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, precum şi un semn distinctiv al calităţii de
viceprimar, respectiv de vicepreşedinte al consiliului judeţean. Legitimaţia viceprimarului, respectiv a vicepreşedintelui
consiliului judeţean este înmânată de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(3) După declararea ca legal constituit a consiliului local sau judeţean, după caz, consilierilor în funcţie li se eliberează o
legitimaţie care atestă calitatea de membru al consiliului local, respectiv al consiliului judeţean, semnată de primar sau
de preşedintele consiliului judeţean, după caz, şi primesc un semn distinctiv al calităţii lor de reprezentanţi aleşi ai
colectivităţii locale, pe care au dreptul să îl poarte pe întreaga durată a mandatului.
(4) Modelul legitimaţiei de primar, de viceprimar, de preşedinte al consiliului judeţean, de vicepreşedinte al consiliului
judeţean, de consilier local, respectiv de consilier judeţean şi modelul semnului distinctiv pentru aceştia se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului.
(5) Cheltuielile pentru confecţionarea legitimaţiilor, semnelor distinctive, respectiv a eşarfelor se suportă din bugetul
local.
(6) Legitimaţia şi semnul distinctiv se pot păstra, după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.
(7) Eşarfa în culorile drapelului naţional al României se poartă în mod obligatoriu la Ziua Naţională a României, la
solemnităţi, recepţii, ceremonii publice şi la celebrarea căsătoriilor, indiferent de locul de desfăşurare a acestora.
Art. 207: Protecţia aleşilor locali
pag. 40 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(1) Libertatea de opinie în exercitarea mandatului alesului local pentru soluţionarea şi gestionarea treburilor publice în
interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă este garantată.
(2) Aleşii locali nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(3) Reţinerea, dispunerea măsurii arestării preventive, a arestului la domiciliu sau trimiterea în judecată penală a aleşilor
locali, precum şi faptele săvârşite care au determinat luarea măsurilor se aduc la cunoştinţă atât autorităţii
administraţiei publice din care fac parte, cât şi prefectului, în termen de cel mult 24 de ore, de către organele care au
dispus măsurile respective.
(4) Pe întreaga durată a mandatului, aleşii locali se consideră în exerciţiul autorităţii publice şi se bucură de protecţia
prevăzută de lege.
(5) De aceeaşi protecţie prevăzută la alin. (4) beneficiază şi membrii familiei alesului local - soţ, soţie şi copii - în cazul
în care agresiunea împotriva acestora urmăreşte nemijlocit exercitarea de presiuni asupra alesului local în legătură cu
exercitarea mandatului său.
Art. 208: Grupurile de consilieri locali sau consilieri judeţeni
(1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni se pot constitui în grupuri, în funcţie de partidele sau alianţele politice pe ale
căror liste au fost aleşi, dacă sunt în număr de cel puţin 3.
(2) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) pot constitui un grup prin
asociere.
(3) Grupul de consilieri locali, respectiv judeţeni este condus de un lider, ales prin votul deschis al majorităţii membrilor
grupului.
(4) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi consilierilor independenţi.
(5) Consilierii locali şi consilierii judeţeni nu pot forma grupuri în numele unor partide care nu au participat la alegeri sau
care nu au întrunit numărul de voturi necesar pentru a intra în consiliu cu cel puţin un consilier.
(6) În cazul fuzionării, două sau mai multe partide, care sunt reprezentate în consiliul local sau în consiliul judeţean sau
care au deja constituite grupuri, pot forma un grup distinct.
Art. 209: Raporturile de muncă sau de serviciu deţinute anterior
(1) Pe perioada exercitării mandatului de primar, viceprimar, preşedinte al consiliului judeţean sau vicepreşedinte al
consiliului judeţean se suspendă contractul de muncă, respectiv raportul de serviciu al acestuia, în cadrul unei instituţii
sau autorităţi publice, ori în cadrul regiilor autonome sau societăţilor cu capital integral ori majoritar de stat sau al
unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege.
(2) Consilierul local, respectiv consilierul judeţean al cărui raport de serviciu ori contract individual de muncă este
suspendat, în condiţiile legii, la data începerii exercitării mandatului, îşi reia activitatea în executarea aceluiaşi raport de
serviciu sau contract individual de muncă, după caz, la încetarea mandatului de consilier local, respectiv consilier
judeţean.
(3) Sunt exceptate de la suspendarea contractului de muncă sau a actului de numire cadrele didactice, cercetătorii
ştiinţifici, persoanele care deţin funcţii sau desfăşoară activităţi în domeniul creaţiei literar-artistice.
(4) În funcţiile deţinute de persoanele ale căror contracte de muncă sau acte de numire au fost suspendate potrivit
alin. (1) pot fi numite sau angajate alte persoane, numai pe durată determinată.
(5) La încetarea mandatului de primar, de viceprimar, de preşedinte al consiliului judeţean sau vicepreşedinte al
consiliului judeţean, persoanele în cauză îşi reiau activitatea în executarea aceloraşi contracte de muncă sau raporturi
de serviciu, după caz. La stabilirea clasei şi a gradului de încadrare se iau în calcul şi perioadele lucrate în funcţiile de
demnitate publică alese.
(6) În cazul în care conducerea persoanei juridice refuză reluarea activităţii în funcţia deţinută anterior alegerii,
persoana în cauză se poate adresa instanţei de judecată competente, cererea fiind scutită de taxa de timbru judiciar.
(7) Persoanelor prevăzute la alin. (1) nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive ce nu le
sunt imputabile timp de 2 ani de la data încetării mandatului, cu excepţiile prevăzute de lege.
Art. 210: Indemnizaţia pentru limită de vârstă pentru primar, viceprimar, preşedinte al consiliului judeţean
şi vicepreşedinte al consiliului judeţean
(1) Persoanele care începând cu anul 1992 au deţinut calitatea de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al
consiliului judeţean şi care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare, ale vârstei standard de pensionare
reduse aşa cum sunt prevăzute de legislaţia privind sistemul de pensii publice sau cele prevăzute de alte legi speciale au
dreptul, la încetarea mandatului, la o indemnizaţie lunară pentru limită de vârstă.
(2) Indemnizaţia pentru limită de vârstă reprezintă suma de bani acordată lunar persoanelor care au exercitat calitatea
de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean.
(3) Primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene beneficiază de indemnizaţie pentru limită de
vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării
mandatului aflat în derulare.
(4) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se acordă în limita a 3 mandate, cu condiţia ca persoanele
prevăzute la alin. (1) să fi exercitat cel puţin un mandat complet de primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte al
consiliului judeţean.
(5) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,40%
din indemnizaţia brută lunară aflată în plată.
(6) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) au exercitat mai mult de trei mandate diferite, acestea pot opta
pentru oricare dintre aceste mandate pentru a fi luate în considerare la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă,
în limita prevăzută la alin. (4).
(7) În cazul exercitării unor mandate diferite în condiţiile prevăzute la alin. (4), la calculul indemnizaţiei lunare pentru
limită de vârstă se vor avea în vedere indemnizaţiile lunare brute aflate în plată, corespunzătoare pentru fiecare funcţie.
(8) În cazul exercitării unor mandate diferite, la calcularea indemnizaţiei pentru limită de vârstă se va proceda după
cum urmează:
a) pentru fiecare tip de mandat exercitat se aplică modalitatea de calcul prevăzută la alin. (5);
b) cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă la care au dreptul persoanele prevăzute la alin. (1) reprezintă suma
valorilor obţinute prin aplicarea prevederilor lit. a).
(9) În cazul în care persona care beneficiază de indemnizaţia pentru limită de vârstă potrivit prevederilor alin. (1)
începe exercitarea unui nou mandat, în condiţiile legii, acordarea indemnizaţiei se întrerupe, aceasta fiind reluată după
pag. 41 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
încetarea mandatului, în cuantumul recalculat prin valorificarea perioadei de mandat exercitat, la cererea persoanei
interesate, în condiţiile prevăzute la alin. (4) şi (5).
(10) Indemnizaţia pentru limită de vârstă se cumulează cu orice tip de pensie stabilită în sistemul public de pensii sau în
alt sistem de pensii neintegrat sistemului public.
(11) Indemnizaţia pentru limită de vârstă este supusă impozitului pe venit şi contribuţiei de asigurări sociale de
sănătate.
(12) Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se suportă din bugetul de stat şi este prevăzut pentru fiecare
unitate/subdiviziune administrativ-teritorială prin anexă distinctă la legea anuală de aprobare a bugetului de stat.
(13) Cererea pentru acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă se depune la unitatea/subdiviziunea administrativ-
teritorială pe raza căreia şi-a exercitat solicitantul mandatul. Situaţia centralizatoare pe fiecare unitate/subdiviziune
administrativ-teritorială se transmite administraţiilor finanţelor publice judeţene, respectiv direcţiei generale regionale a
municipiului Bucureşti, după caz, care le centralizează pe judeţ, respectiv pe municipiul Bucureşti şi le transmite
Ministerului Finanţelor Publice în vederea fundamentării anexei la legea bugetului de stat pe fiecare unitate/subdiviziune
administrativ-teritorială.
(14) Procedura şi metodologia de aplicare a prevederilor prezentului articol se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(15) De indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută la alin. (1) nu beneficiază primarii, viceprimarii, preşedinţii şi
vicepreşedinţii consiliilor judeţene care au fost condamnaţi definitiv pentru comiterea, în calitate de primar, viceprimar,
preşedinte şi vicepreşedinte de consilii judeţene, a unei infracţiuni de corupţie.
(16) Sumele rămase necheltuite la sfârşitul anului se restituie la bugetul de stat, în condiţiile legii.
*) Până la 1 ianuarie 2021, prevederile art. 210 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul
administrativ, cu completările ulterioare, se suspendă.
(la data 09-ian-2020 Art. 210 din partea III, titlul VI, capitolul III, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. XXIX din Ordonanta
urgenta 1/2020 )

Art. 211: Dreptul de iniţiativă în promovarea actelor administrative

Aleşii locali au dreptul de iniţiativă în promovarea actelor administrative, individual sau în grup.
Art. 212: Indemnizaţia
(1) Pentru participarea la şedinţele consiliului şi ale comisiilor de specialitate, consilierii locali, respectiv consilierii judeţeni
au dreptul la o indemnizaţie lunară. Primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene nu li se
acordă indemnizaţie pentru participarea la şedinţe.
(2) Indemnizaţia lunară pentru consilierii locali, respectiv judeţeni care participă la şedinţele ordinare ori la şedinţele
extraordinare ale consiliului local, respectiv consiliului judeţean şi ale comisiilor de specialitate este în cuantum de până
la 10% din indemnizaţia lunară a primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean, în condiţiile prezentului cod,
respectiv ale regulamentului de organizare şi funcţionare a autorităţii deliberative.
(3) Consilierii locali, respectiv consilierii judeţeni au dreptul la indemnizaţia lunară doar dacă participă la cel puţin o
şedinţă a autorităţii deliberative şi o şedinţă a comisiei de specialitate, pe lună, desfăşurate în condiţiile legii.
(4) Plata indemnizaţiilor stabilite potrivit prevederilor alin. (2) se efectuează exclusiv din veniturile secţiunii de
funcţionare din bugetul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(5) Consilierilor locali, respectiv consilierilor judeţeni li se aplică în mod corespunzător prevederile art. 153 alin. (2).
(6) Prevederile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător şi delegatului sătesc.
(7) Consiliul local, respectiv consiliul judeţean poate hotărî diminuarea cuantumului indemnizaţiei prevăzute la alin. (2)
şi a cotei în care se face decontarea conform prevederilor alin. (5), în concordanţă cu posibilităţile de finanţare.
(8) Drepturile băneşti cuvenite aleşilor locali, potrivit legii, pot fi cumulate cu pensia sau cu alte venituri, în condiţiile legii.
(9) Consilierii locali, respectiv consilierii judeţeni şi delegatul sătesc care participă la şedinţele de consiliu local, respectiv
judeţean, organizate în timpul programului de lucru, se consideră învoiţi de drept, fără a le fi afectat salariul şi celelalte
drepturi ce le revin, potrivit legii, de la locul de muncă.
Art. 213: Dreptul la concediu
Primarii şi viceprimarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene au dreptul la concedii de
odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum şi la concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite,
potrivit legii.
Art. 214: Concediul de odihnă
(1) Durata concediului de odihnă anual pentru persoanele prevăzute la art. 213 este de 25 de zile lucrătoare.
(2) Planificarea concediului de odihnă al persoanelor prevăzute la art. 213 se face de preşedintele consiliului judeţean
sau de primarul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, în luna decembrie a anului premergător celui în care se
efectuează concediul, pe baza consultării cu vicepreşedinţii, respectiv cu viceprimarii.
(3) Preşedintele şi vicepreşedinţii aceluiaşi consiliu judeţean, primarul şi viceprimarul, respectiv viceprimarii aceleiaşi
unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale nu pot efectua concediul de odihnă simultan.
(4) În situaţia în care mandatul persoanelor prevăzute la art. 213 începe în timpul anului, durata concediului de odihnă
se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat sau cu timpul care va fi lucrat în anul respectiv.
(5) Pentru perioada concediului de odihnă, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi viceprimarii
beneficiază de o indemnizaţie de concediu ce reprezintă media zilnică a indemnizaţiei din luna/lunile în care este
efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu de odihnă. Media zilnică a indemnizaţiei din luna/lunile în
care este efectuat concediul se calculează prin împărţirea indemnizaţiei aferente lunii/lunilor în care este efectuat
concediul la numărul de zile lucrătoare din luna/lunile respectivă/respective.
(6) Preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi viceprimarii efectuează concediul de odihnă în fiecare an.
(7) Concediul de odihnă al persoanelor prevăzute la art. 213 poate fi întrerupt în mod excepţional dacă interesele
colectivităţii locale impun prezenţa acestora în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială. În asemenea situaţii,
înlocuitorul desemnat îl înştiinţează de îndată pe preşedinte, respectiv pe primar, iar concediul de odihnă al acestuia se
întrerupe. La încetarea cauzelor care au determinat întreruperea concediului de odihnă, acesta este reluat, durata lui
prelungindu-se cu perioada cât a fost întrerupt.
Art. 215: Alte tipuri de concediu
(1) În afara concediului de odihnă, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi viceprimarii au dreptul la
concedii medicale, dovedite cu certificat medical, concediu de maternitate, precum şi la alte concedii, în conformitate cu
legislaţia în vigoare.
pag. 42 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(2) Persoanele prevăzute la art. 213 beneficiază de concediu fără plată şi concediu pentru formare profesională,
potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Pentru evenimente familiale deosebite, persoanele prevăzute la art. 213 au dreptul, în afara concediului anual de
odihnă, la zile de concediu plătit după cum urmează:
a) 5 zile pentru căsătoria celui în cauză;
b) 3 zile pentru naşterea sau căsătoria unui copil;
c) 3 zile în caz de deces al soţului/soţiei sau al unei rude sau afin de până la gradul II inclusiv.
(4) Concediile fără plată sau pentru evenimente familiale deosebite, precum şi durata acestora, în cazul viceprimarilor
şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, se aprobă de către primar, respectiv de către preşedintele consiliului judeţean.
Art. 216: Transportul
Aleşii locali care folosesc autoturismul proprietate personală sau mijloacele de transport în comun pentru a se deplasa
din localitatea în care domiciliază în localitatea în care se desfăşoară şedinţa consiliului local, a consiliului judeţean sau a
comisiilor de specialitate primesc contravaloarea transportului.
Art. 217: Formarea profesională
(1) Aleşii locali au dreptul la pregătire, formare şi perfecţionare profesională.
(2) Aleşii locali beneficiază de plata programelor de pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate în
condiţiile legii, în decursul mandatului, a cheltuielilor de transport, cazare, masă, a indemnizaţiilor de delegare sau
deplasare, după caz, în condiţiile legii.
(3) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în bugetul local sumele necesare pentru programele de
pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau alţi furnizori de
formare şi perfecţionare profesională în decursul mandatului, cheltuielile prevăzute la alin. (2) destinate aleşilor locali,
organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 218: Accesul la informaţii
(1) Dreptul aleşilor locali de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile, serviciile publice, precum şi persoanele juridice de
drept privat sunt obligate să asigure informarea corectă a aleşilor locali, potrivit competenţelor ce le revin, asupra
treburilor publice şi asupra problemelor de interes local.
Art. 219: Dreptul la asociere
Aleşii locali se pot asocia liber în partide politice şi în alte forme de asociere, în condiţiile legii.
SECŢ IUNEA 2: Obligaţiile aleşilor locali
Art. 220: Respectarea legii
(1) Aleşii locali sunt obligaţi să respecte Constituţia şi legile ţării, precum şi să se supună regulilor de curtoazie şi
disciplină şi să nu folosească în cuvântul lor sau în relaţiile cu cetăţenii expresii injurioase, ofensatoare ori calomnioase.
(2) Consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să respecte regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului
local, respectiv a consiliului judeţean, după caz.
Art. 221: Participarea la lucrările consiliului local sau ale consiliului judeţean şi ale comisiilor de specialitate
Consilierii locali şi consilierii judeţeni, preşedinţii consiliilor judeţene şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, precum şi
viceprimarii nu pot lipsi de la lucrările consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean sau ale comisiilor de specialitate
din care fac parte, cu excepţia situaţiilor prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 222: Buna-credinţă şi fidelitatea
Consilierii locali şi consilierii judeţeni, aflaţi în serviciul colectivităţii locale, precum şi primarii şi preşedinţii consiliilor
judeţene, după caz, în calitatea lor de reprezentanţi legali ai unităţilor/subunităţilor administrativ-teritoriale, au
îndatorirea de a participa, pe durata mandatului, la exercitarea competenţelor autorităţilor administraţiei publice locale
din care fac parte sau pe care le reprezintă, după caz, cu bună-credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi de colectivitatea care
i-a ales.
Art. 223: Probitatea şi discreţia profesională
Aleşii locali sunt obligaţi la probitate şi discreţie profesională.
Art. 224: Cinstea şi corectitudinea
(1) În exercitarea mandatului, aleşii locali sunt obligaţi să dea dovadă de cinste şi corectitudine; este interzis alesului
local să ceară, pentru sine sau pentru altul, bani, foloase materiale sau alte avantaje.
(2) Aleşii locali nu pot face uz şi nu se pot prevala de această calitate în exercitarea unei activităţi de interes personal.
Art. 225: Dispoziţii privind obligaţiile de informare pentru aleşii locali
(1) Aleşii locali sunt obligaţi ca, în exercitarea mandatului, să organizeze periodic, cel puţin o dată pe trimestru, întâlniri
cu cetăţenii, să acorde audienţe şi să prezinte în consiliul local, respectiv în consiliul judeţean o informare privind
problemele ridicate la întâlnirea cu cetăţenii.
(2) Fiecare consilier local, respectiv consilier judeţean, precum şi viceprimarii, respectiv vicepreşedinţii consiliului
judeţean sunt obligaţi să prezinte un raport anual de activitate, care este făcut public prin grija secretarului general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(3) Fiecare primar prezintă anual, în faţa autorităţii deliberative, un raport privind starea economică, socială şi de mediu
a unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale. Fiecare preşedinte al consiliului judeţean prezintă anual în faţa autorităţii
deliberative un raport privind modul de îndeplinire a atribuţiilor sale.
(4) În urma efectuării unor deplasări în străinătate pentru exercitarea unor atribuţii stabilite prin lege, aleşii locali sunt
obligaţi să prezinte la prima şedinţă ordinară a autorităţii deliberative o informare privind deplasările efectuate.
Termenul maxim de prezentare a informării este de 45 de zile de la data încheierii deplasării.
(5) În cazul nerespectării prevederilor alin. (4), aleşii locali suportă cheltuielile deplasării.
Art. 226: Transparenţa activităţii
(1) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean este obligat ca, prin intermediul secretarului general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale şi al aparatului de specialitate, să pună la dispoziţie consilierilor locali,
respectiv consilierilor judeţeni, la cererea acestora, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, informaţiile necesare în
vederea îndeplinirii mandatului în condiţiile legii.
(2) Consilierii locali, respectiv consilierii judeţeni pot adresa întrebări şi interpelări primarului, viceprimarului, respectiv
preşedintelui consiliului judeţean, vicepreşedinţilor consiliului judeţean, după caz.
(3) Răspunsul solicitat în conformitate cu prevederile alin. (2) se transmite, de regulă, imediat sau, dacă nu este
pag. 43 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
posibil, la următoarea şedinţă a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean.
(4) Cel interpelat are obligaţia de a răspunde în scris sau, după caz, oral până cel mai târziu la următoarea şedinţă a
consiliului local, respectiv a consiliului judeţean.
CAPIT OLUL IV: Incompatibilităţile aleşilor locali şi conflictul de interese
Art. 227: Regimul incompatibilităţilor aplicabil aleşilor locali
(1) Regimul incompatibilităţilor aplicabil funcţiei de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului
Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, consilier local şi consilier judeţean, după caz, este cel
prevăzut în cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Constatarea şi sancţionarea stării de incompatibilitate şi a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă
funcţiile prevăzute la alin. (1) se fac în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale
prezentului cod.
(3) Prin activităţi în domeniul didactic pe care primarul şi viceprimarul, primarul general şi viceprimarul municipiului
Bucureşti, preşedintele şi vicepreşedintele consiliului judeţean le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, se înţeleg
activităţile prevăzute la art. 462 alin. (2).
Art. 228: Regimul general aplicabil conflictului de interese pentru aleşii locali
(1) Alesul local aflat în conflict de interese în condiţiile prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu
modificările şi completările ulterioare, are obligaţia să se abţină de la emiterea sau participarea la emiterea ori
adoptarea actului administrativ, de la încheierea sau participarea la încheierea actului juridic respectiv, care ar putea
produce un folos material pentru sine sau pentru:
a) soţ, soţie sau rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv;
b) orice persoană fizică sau juridică faţă de care alesul local are calitatea de debitor al unei obligaţii;
c) o societate la care deţine calitatea de asociat unic ori funcţia de administrator sau de la care obţine venituri;
d) o altă autoritate din care face parte;
e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care face parte, care a făcut o plată către acesta sau a
efectuat orice fel de cheltuieli ale acestuia;
f) asociaţie sau fundaţie din care face parte.
(2) În exercitarea funcţiei, consilierul local sau consilierul judeţean aflat în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) are
obligaţia să anunţe la începutul şedinţei consiliului local, respectiv a consiliului judeţean interesul personal pe care îl are la
adoptarea hotărârii respective, anunţ care se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.
(3) Ulterior anunţării interesului personal, consilierul local sau judeţean nu mai este luat în calcul pentru cvorumul
necesar adoptării hotărârii consiliului cu privire la care acesta şi-a anunţat interesul şi nu are drept de vot la adoptarea
acestei hotărâri.
(4) Actele administrative emise ori adoptate sau actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt lovite
de nulitate absolută în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Fapta aleşilor locali de a încălca prevederile alin. (1) şi legislaţia în materie privind conflictul de interese constituie
abatere disciplinară şi se sancţionează cu diminuarea indemnizaţiei cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni.
Art. 229: Declaraţia de interese şi declaraţia de avere
Aleşii locali au obligaţia să întocmească, să depună şi să actualizeze declaraţii de avere şi declaraţii de interese în
conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 230: Sancţiuni pentru nedepunerea declaraţiei de avere şi a declaraţiei de interese
Nerespectarea prevederilor legale referitoare la procedura de depunere a declaraţiei de avere şi de interese prevăzute
de lege atrage sancţiunile prevăzute de Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPIT OLUL V: Răspunderea aleşilor locali
Art. 231: Tipurile de răspundere a aleşilor locali
Aleşii locali răspund, după caz, administrativ, civil sau penal pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le
revin, în condiţiile legii şi ale prezentului cod.
Art. 232: Răspunderea consilierilor locali şi a consilierilor judeţeni
(1) Consilierii locali, respectiv consilierii judeţeni răspund în nume propriu, pentru activitatea desfăşurată în exercitarea
mandatului, precum şi solidar, pentru activitatea consiliului din care fac parte şi pentru hotărârile pe care le-au votat.
(2) În procesul-verbal al şedinţei consiliului local, respectiv a consiliului judeţean se consemnează rezultatul votului, iar,
la cererea consilierului local, respectiv a consilierului judeţean, se menţionează în mod expres votul acestuia.
Art. 233: Sancţiunile disciplinare aplicabile consilierilor locali şi consilierilor judeţeni
(1) Pentru încălcarea de către consilierii locali, respectiv de către consilierii judeţeni a prevederilor prezentului cod, a
prevederilor legale referitoare la conflictul de interese şi a prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a
consiliului local sau a consiliului judeţean, după caz, consiliul local sau consiliul judeţean poate aplica următoarele
sancţiuni disciplinare:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinţă;
e) excluderea temporară de la lucrările consiliului şi ale comisiei de specialitate;
f) diminuarea indemnizaţiei lunare cu 10% pentru maximum 6 luni;
g) retragerea indemnizaţiei lunare pentru una sau două luni.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) se aplică de către preşedintele de şedinţă, iar cele de la alin. (1) lit. e)-g)
de către consiliul local, respectiv de către consiliul judeţean, prin hotărâre.
(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a)-e) sunt aplicabile şi viceprimarilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene,
după caz.
(4) Pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. e), cazul se transmite comisiei de specialitate care are în
obiectul de activitate şi aspectele juridice, aceasta prezentând un raport întocmit pe baza cercetărilor efectuate,
inclusiv a explicaţiilor furnizate de cel în cauză.
Art. 234: Avertismentul
La prima abatere, preşedintele de şedinţă atrage atenţia consilierului local, respectiv consilierului judeţean în culpă şi îl
pag. 44 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
invită să respecte regulamentul.
Art. 235: Chemarea la ordine
(1) Consilierii locali, respectiv consilierii judeţeni care nesocotesc avertismentul şi invitaţia preşedintelui de şedinţă şi
continuă să se abată de la regulament, precum şi cei care încalcă în mod grav, chiar pentru prima dată, dispoziţiile
regulamentului sunt chemaţi la ordine.
(2) Chemarea la ordine se înscrie în procesul-verbal de şedinţă.
(3) Înainte de a fi chemat la ordine, consilierul local, respectiv consilierul judeţean este invitat de către preşedintele de
şedinţă să îşi retragă sau să explice cuvântul ori expresiile care au generat incidentul şi care ar atrage aplicarea
sancţiunii.
(4) Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă ori dacă explicaţiile date sunt apreciate de preşedintele de şedinţă ca
satisfăcătoare, sancţiunea nu se mai aplică.
Art. 236: Retragerea cuvântului şi eliminarea din sală
În cazul în care, după chemarea la ordine, un consilier local sau consilier judeţean, după caz, continuă să se abată de la
regulament, preşedintele de şedinţă îi va retrage cuvântul, acesta nemaiputând lua cuvântul pe perioada desfăşurării
şedinţei consiliului. În situaţia în care un consilier persistă să se abată de la regulament, preşedintele de şedinţă îl va
elimina din sală. Eliminarea din sală echivalează cu absenţa nemotivată de la şedinţă.
Art. 237: Excluderea temporară de la lucrările consiliului şi ale comisiei de specialitate
(1) În cazul unor abateri grave, săvârşite în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, consiliul local,
respectiv consiliul judeţean poate aplica sancţiunea excluderii temporare a consilierului local, respectiv a consilierului
judeţean de la lucrările consiliului local sau ale consiliului judeţean, după caz, şi ale comisiilor de specialitate.
(2) Gravitatea abaterii este stabilită de comisia de specialitate care are în obiectul de activitate aspecte juridice, în cel
mult 10 zile de la sesizare.
(3) Excluderea temporară de la lucrările consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean şi ale comisiilor de specialitate
nu poate depăşi două şedinţe consecutive.
(4) Excluderea de la lucrările consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean şi ale comisiilor de specialitate are drept
consecinţă neacordarea indemnizaţiei lunare.
(5) În caz de opunere, interzicerea participării la şedinţe se execută cu ajutorul personalului care asigură ordinea
publică locală.
Art. 238: Aplicarea sancţiunilor
(1) Sancţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) lit. e) şi f) se aplică prin hotărâre adoptată de consiliul local, respectiv de
consiliul judeţean cu majoritatea absolută.
(2) Pe perioada aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1) lit. e) şi f), consilierii locali sau judeţeni în cauză nu
vor fi socotiţi la cvorumul pentru şedinţă.
(3) Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor de specialitate, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi
preşedintele de şedinţă. Aceştia pot aplica sancţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) lit. a)-d).
(4) Sancţiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) se pot aplica în mod corespunzător viceprimarilor, preşedinţilor şi
vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, pentru abaterile săvârşite în calitatea lor de consilier local, respectiv de consilier
judeţean.
Art. 239: Sancţiuni aplicabile viceprimarilor şi vicepreşedinţilor consiliului judeţean
(1) Pentru abateri grave şi/sau repetate, săvârşite în exercitarea mandatului de viceprimar sau de vicepreşedinte al
consiliului judeţean, persoanelor în cauză li se pot aplica următoarele sancţiuni:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) diminuarea indemnizaţiei cu 5-10% timp de 1-3 luni;
d) eliberarea din funcţie.
(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se aplică, prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean,
la propunerea motivată a primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean. Motivele care justifică propunerea de
sancţionare sunt aduse la cunoştinţă consilierilor locali sau consilierilor judeţeni, după caz, cu cel puţin 5 zile înaintea
şedinţei.
(3) În cazul sancţiunilor prevăzute la alin. (1), hotărârea se adoptă prin vot secret cu majoritatea calificată de două
treimi din numărul consilierilor locali sau consilierilor judeţeni în funcţie, după caz.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. d) se face cu respectarea
prevederilor art. 152 sau art. 188, după caz.
(5) Împotriva sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) persoana în cauză se poate adresa instanţei de contencios
administrativ competente. Procedura prealabilă nu este obligatorie.
(6) Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. d) nu are niciun efect asupra mandatului de consilier local sau judeţean,
după caz, al viceprimarului sau al vicepreşedintelui consiliului judeţean.
Art. 240: Răspunderea aferentă actelor administrative
(1) Primarul, preşedintele consiliului judeţean, respectiv preşedintele de şedinţă al consiliului local, după caz, prin
semnare, învesteşte cu formulă de autoritate executarea actelor administrative emise sau adoptate în exercitarea
atribuţiilor care îi revin potrivit legii.
(2) Aprecierea necesităţii şi oportunitatea adoptării şi emiterii actelor administrative aparţine exclusiv autorităţilor
deliberative, respectiv executive. Întocmirea rapoartelor sau a altor documente de fundamentare prevăzute de lege,
contrasemnarea sau avizarea pentru legalitate şi semnarea documentelor de fundamentare angajează răspunderea
administrativă, civilă sau penală, după caz, a semnatarilor, în cazul încălcării legii, în raport cu atribuţiile specifice.
(3) Actele autorităţilor administraţiei publice locale angajează, în condiţiile legii, răspunderea administrativă, civilă sau
penală, după caz, a funcţionarilor publici şi personalului contractual din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al
consiliului judeţean care, cu încălcarea prevederilor legale, fundamentează din punct de vedere tehnic şi al legalităţii
emiterea sau adoptarea lor sau contrasemnează ori avizează, după caz, pentru legalitate aceste acte.
(4) În cazul în care printr-un act administrativ al autorităţilor administraţiei publice locale emis sau adoptat fără a fi
fundamentat, contrasemnat sau avizat din punct de vedere tehnic sau al legalităţii s-au produs consecinţe
vătămătoare, este angajată răspunderea juridică a autorităţii executive sau autorităţii deliberative, după caz, în
condiţiile legii şi ale prezentului cod.
pag. 45 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(5) Funcţionarii publici sau personalul contractual, după caz, responsabili cu operaţiunile prevăzute la alin. (3) pot
formula obiecţii ori refuza efectuarea acestora în condiţiile art. 490, respectiv art. 553.
(6) Prevederile alin. (1) -(5) se aplică şi în cazul altor acte administrative sau asimilate acestora în condiţiile legii emise,
respectiv adoptate de autorităţile administraţiei publice locale.
Art. 241: Contravenţii şi sancţiuni
(1) Constituie contravenţii la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) nepunerea în aplicare, cu rea-credinţă, a hotărârilor consiliului local de către primar;
b) nepunerea în aplicare, cu rea-credinţă, a hotărârilor consiliului judeţean de către preşedintele consiliului judeţean;
c) neprezentarea, în termenul prevăzut de legislaţia care reglementează finanţele publice locale, a proiectului bugetului
unităţii administrativ-teritoriale de către primar, respectiv preşedintele consiliului judeţean, din culpa lor;
d) neprezentarea de către aleşii locali a rapoartelor prevăzute de lege, din culpa lor;
e) neluarea măsurilor necesare, stabilite de lege, de către primar sau preşedintele consiliului judeţean, în calitatea
acestora de reprezentanţi ai statului în unităţile administrativ-teritoriale;
f) netransmiterea în termenul prevăzut la art. 243 alin. (3) către camera notarilor publici a sesizării pentru deschiderea
procedurii succesorale.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor, instituirea măsurilor de remediere, urmărirea îndeplinirii măsurilor de remediere şi
aplicarea amenzilor se fac de către prefect, în calitatea sa de autoritate publică, reprezentant al Guvernului pe plan
local, în condiţiile legii.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu prevederile legislaţiei privind regimul juridic
al contravenţiilor.
TITLUL VII: Alte dispoziţii aplicabile administraţiei publice locale
CAPIT OLUL I: Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
Art. 242: Dispoziţii generale aplicabile secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
(1) Fiecare unitate administrativ-teritorială şi subdiviziune administrativ-teritorială a municipiilor are un secretar general
salarizat din bugetul local, funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice, administrative sau ştiinţe politice,
ce asigură respectarea principiului legalităţii în activitatea de emitere şi adoptare a actelor administrative, stabilitatea
funcţionării aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliului judeţean, continuitatea conducerii şi
realizarea legăturilor funcţionale între compartimentele din cadrul acestora.
(2) Perioada în care persoana cu studii superioare juridice sau administrative sau ştiinţe politice ocupă funcţia publică
de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale constituie vechime în specialitatea studiilor.
(3) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale nu poate fi soţ, soţie sau rudă până la gradul al II-
lea cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu preşedintele sau vicepreşedintele consiliului judeţean, sub sancţiunea
eliberării din funcţie.
(4) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic, sub
sancţiunea destituirii din funcţie.
(5) Recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu şi regimul disciplinar ale
secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale se fac în conformitate cu prevederile părţii a VI-a,
titlul II.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) pentru secretarii generali ai unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale
numiţi în condiţiile art. 147 alin. (5) şi art. 186 alin. (5), suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu şi
regimul disciplinar ale acestora se fac de către prefect cu respectarea prevederilor părţii a VI-a, titlul II.
Art. 243: Atribuţiile secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale
(1) Secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii:
a) avizează proiectele de hotărâri şi contrasemnează pentru legalitate dispoziţiile primarului, respectiv ale preşedintelui
consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, după caz;
b) participă la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;
c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local şi primar, respectiv consiliul
judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect;
d) coordonează organizarea arhivei şi evidenţa statistică a hotărârilor consiliului local şi a dispoziţiilor primarului,
respectiv a hotărârilor consiliului judeţean şi a dispoziţiilor preşedintelui consiliului judeţean;
e) asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi persoanele interesate a actelor prevăzute
la lit. a);
f) asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi efectuarea lucrărilor de
secretariat, comunicarea ordinii de zi, întocmirea procesului-verbal al şedinţelor consiliului local, respectiv ale consiliului
judeţean, şi redactarea hotărârilor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;
g) asigură pregătirea lucrărilor supuse dezbaterii consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, şi comisiilor de
specialitate ale acestuia;
h) poate atesta, prin derogare de la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, actul constitutiv
şi statutul asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară din care face parte unitatea administrativ-teritorială în cadrul căreia
funcţionează;
i) poate propune primarului, respectiv preşedintelui consiliului judeţean înscrierea unor probleme în proiectul ordinii de zi
a şedinţelor ordinare ale consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;
j) efectuează apelul nominal şi ţine evidenţa participării la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean a
consilierilor locali, respectiv a consilierilor judeţeni;
k) numără voturile şi consemnează rezultatul votării, pe care îl prezintă preşedintelui de şedinţă, respectiv preşedintelui
consiliului judeţean sau, după caz, înlocuitorului de drept al acestuia;
l) informează preşedintele de şedinţă, respectiv preşedintele consiliului judeţean sau, după caz, înlocuitorul de drept al
acestuia, cu privire la cvorumul şi la majoritatea necesare pentru adoptarea fiecărei hotărâri a consiliului local, respectiv
a consiliului judeţean;
m) asigură întocmirea dosarelor de şedinţă, legarea, numerotarea paginilor, semnarea şi ştampilarea acestora;
pag. 46 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
n) urmăreşte ca la deliberarea şi adoptarea unor hotărâri ale consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean să nu ia
parte consilierii locali sau consilierii judeţeni care se încadrează în dispoziţiile art. 228 alin. (2); informează preşedintele
de şedinţă, sau, după caz, înlocuitorul de drept al acestuia cu privire la asemenea situaţii şi face cunoscute sancţiunile
prevăzute de lege în asemenea cazuri;
o) certifică conformitatea copiei cu actele originale din arhiva unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
p) alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date prin acte administrative de consiliul local, de primar, de consiliul
judeţean sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările şi completările ulterioare, în situaţiile prevăzute la art. 147 alin. (1) şi (2) sau, după caz, la art. 186 alin. (1)
şi (2), secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale îndeplineşte funcţia de ordonator principal de
credite pentru activităţile curente.
(3) Secretarul general al comunei, al oraşului, al municipiului, respectiv al subdiviziunii administrativ-teritoriale a
municipiului comunică o sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale camerei notarilor publici, precum şi oficiului
de cadastru şi publicitate imobiliară, în a cărei circumscripţie teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu:
a) în termen de 30 de zile de la data decesului unei persoane, în situaţia în care decesul a survenit în localitatea de
domiciliu;
b) la data luării la cunoştinţă, în situaţia în care decesul a survenit pe raza altei unităţi administrativ-teritoriale;
c) la data primirii sesizării de la oficiul teritorial, în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilele defuncţilor
înscrişi în cărţi funciare înfiinţate ca urmare a finalizării înregistrării sistematice.
(4) Sesizarea prevăzută la alin. (3) cuprinde:
a) numele, prenumele şi codul numeric personal ale defunctului;
b) data decesului, în format zi, lună, an;
c) data naşterii, în format zi, lună, an;
d) ultimul domiciliu al defunctului;
e) bunurile mobile sau imobile ale defunctului înregistrate în evidenţele fiscale sau, după caz, în registrul agricol;
f) date despre eventualii succesibili, în format nume, prenume şi adresa la care se face citarea.
(5) Atribuţia prevăzută la alin. (3) poate fi delegată către una sau mai multe persoane care exercită atribuţii delegate
de ofiţer de stare civilă, prin dispoziţia primarului la propunerea secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale.
(6) Primarul urmăreşte îndeplinirea acestei atribuţii de către secretarul general al comunei, al oraşului, al municipiului,
respectiv al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului sau, după caz, de către ofiţerul de stare civilă delegat, în
condiţiile alin. (5).
(7) Neîndeplinirea atribuţiei prevăzute la alin. (3) atrage sancţionarea disciplinară şi contravenţională a persoanei
responsabile.
(8) Secretarii generali ai comunelor şi cei ai oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici îndeplinesc, la
cererea părţilor, următoarele acte notariale:
a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi, în vederea acordării de către autorităţile administraţiei
publice locale de la nivelul comunelor şi oraşelor a beneficiilor de asistenţă socială şi/sau serviciilor sociale;
b) legalizarea copiilor de pe înscrisurile prezentate de părţi, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.
CAPIT OLUL II: Administratorul public
Art. 244: Atribuţiile, numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public
(1) La nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean poate
propune consiliului local, consiliului judeţean, după caz, înfiinţarea funcţiei de conducere de administrator public, în limita
numărului maxim de posturi aprobate.
(2) Persoanele care pot ocupa funcţia de administrator public, de regulă, trebuie să fi absolvit studii superioare
economice, administrative, tehnice sau juridice.
(3) Numirea în funcţie a administratorului public se face prin dispoziţia primarului, respectiv a preşedintelui consiliului
judeţean, după caz, care are ca anexă un contract de management cu respectarea cerinţelor specifice prevăzute la
art. 543.
(4) Contractul de management se încheie între primar, respectiv preşedintele consiliului judeţean, după caz, şi
administratorul public pe durată determinată. Durata contractului de management al administratorului public nu poate
depăşi durata mandatului primarului, a preşedintelui consiliului judeţean, după caz, în timpul căruia a fost numit.
(5) În baza contractului de management, administratorul public poate îndeplini atribuţii de coordonare a unor
compartimente ale aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local, respectiv judeţean, după caz.
(6) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean poate delega către administratorul public, în condiţiile legii,
calitatea de ordonator principal de credite.
(7) Se exceptează funcţia de administrator public de la încadrarea în procentul de 12% alocat funcţiilor de conducere
prevăzut la art. 391.
(8) Eliberarea din funcţie a administratorului public se face prin dispoziţia primarului, respectiv a preşedintelui consiliului
judeţean, după caz şi intervine în următoarele situaţii:
a) în situaţia în care durata contractului de management a expirat;
b) ca urmare a condamnării definitive pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 542 alin. (1) lit. f);
c) în situaţia în care administratorul public nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite în sarcina sa prin contractul de
management;
d) în alte situaţii prevăzute de lege.
(9) Prevederile alin. (1)-(8) se aplică în mod corespunzător şi subdiviziunilor administrativ-teritoriale.
Art. 245: Administratorul public al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară
(1) Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară pot decide desemnarea unui administrator public, funcţie de conducere,
pentru gestionarea serviciilor de interes general care fac obiectul asocierii.
(2) Recrutarea, numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public al asociaţiilor de dezvoltare intercomunitară
se fac pe baza unei proceduri specifice de către consiliile directoare ale acestora şi sunt aprobate prin hotărâri ale
adunărilor generale ale asociaţiilor respective.
(3) Prevederile art. 244 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
pag. 47 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 246: Regimul juridic al incompatibilităţilor şi conflictelor de interese aplicabil administratorului public
Administratorul public are obligaţia să întocmească declaraţii de avere şi declaraţii de interese şi să le depună în
condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPIT OLUL III: Iniţiativa cetăţenească şi adunările cetăţeneşti
Art. 247: Iniţiativa cetăţenească
(1) Cetăţenii pot propune consiliilor locale şi consiliilor judeţene pe a căror rază teritorială domiciliază, spre dezbatere şi
adoptare, proiecte de hotărâri.
(2) Promovarea unui proiect de hotărâre se poate face de unul sau de mai mulţi cetăţeni cu drept de vot, dacă acesta
este susţinut prin semnături de cel puţin 5% din populaţia cu drept de vot înscrisă în Registrul electoral cu domiciliul sau
reşedinţa în unitatea administrativ-teritorială.
(3) Iniţiatorii depun la secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale forma propusă pentru proiectul
de hotărâre. Proiectul se afişează spre informare publică prin grija secretarului general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
(4) Iniţiatorii asigură întocmirea listelor de susţinători pe formulare puse la dispoziţie de secretarul general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(5) Listele de susţinători cuprind numele, prenumele şi domiciliul, seria şi numărul actului de identitate şi semnăturile
susţinătorilor.
(6) Listele de susţinători pot fi semnate numai de cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral cu domiciliul sau
reşedinţa în unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială, al cărei consiliu local sau judeţean, după caz, urmează să
dezbată proiectul de hotărâre în cauză.
(7) După depunerea documentaţiei şi verificarea acesteia de către secretarul general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, proiectul de hotărâre urmează procedurile regulamentare de lucru ale consiliului local sau
judeţean, după caz.
Art. 248: Adunările cetăţeneşti
(1) Cetăţenii comunei sau oraşului pot fi consultaţi şi prin adunări cetăţeneşti organizate pe sate, în mediul rural, şi pe
cartiere sau străzi, în mediul urban.
(2) Convocarea şi organizarea adunărilor cetăţeneşti se fac de către primar, la iniţiativa acestuia ori a unei treimi din
numărul consilierilor în funcţie.
(3) Convocarea adunării cetăţeneşti se face prin aducerea la cunoştinţă publică a scopului, datei şi a locului unde
urmează să se desfăşoare aceasta.
(4) Adunarea cetăţenească este valabil constituită în prezenta majorităţii cetăţenilor cu drept de vot şi adoptă
propuneri cu majoritatea celor prezenţi.
(5) Propunerile se consemnează într-un proces-verbal şi se înaintează primarului, care le supune dezbaterii consiliului
local în prima şedinţă, în vederea stabilirii modalităţilor concrete de realizare şi de finanţare, dacă este cazul.
(6) Soluţia adoptată de consiliul local se aduce la cunoştinţă publică prin grija secretarului general al unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale.
PARTEA IV: Prefectul, instituţia prefectului şi serviciile publice deconcentrate
TITLUL I: Prefectul şi subprefectul
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 249: Rolul prefectului şi al subprefectului
(1) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local.
(2) Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Prefectul asigură conducerea comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă.
(4) Prefectul asigură verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale şi poate
ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele acestora pe care le consideră ilegale.
(5) Pentru îndeplinirea atribuţiilor şi prerogativelor care îi revin potrivit legii, prefectul este ajutat de 2 subprefecţi.
Prefectul municipiului Bucureşti este ajutat de 3 subprefecţi.
Art. 250: Statutul prefectului şi al subprefectului
Funcţiile de prefect şi de subprefect sunt funcţii din categoria înalţilor funcţionari publici.
Art. 251: Numirea şi eliberarea din funcţie a prefectului şi a subprefectului
(1) Guvernul numeşte câte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
(2) Numirea şi eliberarea din funcţie a prefecţilor şi a subprefecţilor se fac prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministrului care coordonează instituţia prefectului.
(3) La numirea în funcţie, prefectul depune următorul jurământ în faţa Guvernului, respectiv a prim-ministrului sau a
unui ministru desemnat, în limba română: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac cu bună-credinţă tot ceea ce
stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor judeţului .../municipiului Bucureşti. Aşa să-mi ajute
Dumnezeu!".
(4) Formula religioasă de încheiere a jurământului va respecta libertatea convingerilor religioase, jurământul putând fi
depus şi fără formula religioasă.
(5) Refuzul depunerii jurământului atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţie.
CAPIT OLUL II: Atribuţiile prefectului şi subprefectului
Art. 252: Categorii de atribuţii ale prefectului
(1) Prefectul îndeplineşte următoarele categorii de atribuţii:
a) atribuţii privind asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale şi respectării ordinii publice;
b) atribuţii în exercitarea rolului constituţional de conducere a serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale
celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale;
c) atribuţii privind verificarea legalităţii actelor administrative ale autorităţilor administraţiei publice locale şi atacarea
actelor administrative ale acestor autorităţi pe care le consideră ilegale;
d) atribuţii de îndrumare, la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, privind aplicarea normelor legale din sfera
de competenţă;
e) atribuţii în domeniul situaţiilor de urgenţă.
(2) Prefectul îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute la art. 258 din prezentul cod şi de alte legi organice.
pag. 48 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 253: Atribuţii privind asigurarea implementării la nivel local a politicilor guvernamentale şi respectării
ordinii publice
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) lit. a), prefectul:
a) asigură monitorizarea aplicării unitare şi respectării Constituţiei, a legilor, a ordonanţelor şi a hotărârilor Guvernului,
precum şi a celorlalte acte normative de către autorităţile administraţiei publice locale şi serviciile publice deconcentrate,
la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;
b) analizează modul de îndeplinire în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti a obiectivelor cuprinse în Programul de
guvernare şi informează Guvernul, prin intermediul ministerului care coordonează instituţia prefectului, cu privire la
stadiul realizării acestora, în conformitate cu atribuţiile ce îi revin potrivit legii;
c) monitorizează activitatea de implementare în mod coerent şi integrat în judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti a
politicilor publice promovate de către ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale din subordinea
Guvernului şi informează Guvernul, prin intermediul ministerului care coordonează instituţia prefectului asupra stadiului
de realizare a acestora;
d) acţionează pentru menţinerea climatului de pace socială şi a unei comunicări permanente cu toate nivelurile
instituţionale şi sociale, acordând o atenţie constantă prevenirii tensiunilor sociale;
e) monitorizează acţiunile de prevenire a infracţiunilor şi de apărare a drepturilor şi a siguranţei cetăţenilor, desfăşurate
de către organele legal abilitate;
f) verifică modul de aplicare a normelor legale care reglementează folosirea limbii minorităţii naţionale în raporturile
dintre autorităţile administraţiei publice locale şi serviciile publice deconcentrate, pe de o parte, şi cetăţenii aparţinând
minorităţilor naţionale, pe de altă parte, în unităţile administrativ-teritoriale în care aceştia au o pondere de peste 20%,
conform ultimului recensământ.
Art. 254: Atribuţii în exercitarea rolului constituţional de conducere a serviciilor publice deconcentrate
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) lit. b), prefectul:
a) verifică, în condiţiile art. 259, modul în care serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe
ale administraţiei publice centrale îşi îndeplinesc atribuţiile de monitorizare şi de control în domeniul în care activează;
b) avizează proiectele bugetelor şi situaţiile financiare privind execuţia bugetară ale serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului şi le transmite
conducătorului instituţiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Avizele au caracter consultativ;
c) poate propune ministrului, respectiv conducătorului organului administraţiei publice în subordinea căruia aceste
servicii publice îşi desfăşoară activitatea cercetarea disciplinară a conducătorului serviciului public deconcentrat în cazul
în care apreciază că acesta a săvârşit, în legătură cu realizarea atribuţiilor, o faptă ce constituie abatere disciplinară sau,
după caz, poate sesiza direct comisia de disciplină competentă;
d) desemnează prin ordin un reprezentant al instituţiei prefectului în comisia de concurs pentru ocuparea postului de
conducător al unui serviciu public deconcentrat din judeţ.
Art. 255: Atribuţii privind verificarea legalităţii
(1) Prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local şi ale primarului.
(2) Prefectul poate ataca actele autorităţilor prevăzute la alin. (1) pe care le consideră ilegale, în faţa instanţei
competente, în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Art. 256: Atribuţii de îndrumare
În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) lit. d), prefectul:
a) primeşte solicitările de îndrumare transmise de autorităţile publice locale şi, după caz, consultă celelalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale în vederea emiterii unui punct de vedere;
b) emite puncte de vedere ca urmare a solicitărilor de îndrumare primite de la autorităţile administraţiei publice locale;
c) comunică solicitantului punctele de vedere emise conform lit. b).
Art. 257: Atribuţiile în domeniul situaţiilor de urgenţă
(1) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la art. 252 alin. (1) lit. e), prefectul:
a) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, măsurile care se impun pentru
prevenirea şi gestionarea acestora;
b) utilizează, în calitate de şef al protecţiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat şi baza logistică de
intervenţie în situaţii de criză, în scopul desfăşurării în bune condiţii a acestei activităţi;
c) veghează la desfăşurarea în bune condiţii a intervenţiilor şi a altor activităţi necesare restabilirii situaţiei normale în
plan local.
(2) În cazuri care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru gestionarea situaţiilor de criză sau de urgenţă,
prefectul poate solicita primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, respectiv Primarului General al Municipiului
Bucureşti convocarea, după caz, a unei şedinţe extraordinare a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti ori a consiliului local.
(3) În situaţia declarării stării de alertă, în condiţiile legii, pentru rezolvarea intereselor locuitorilor unităţilor
administrativ-teritoriale, prefectul poate solicita convocarea de îndată a consiliului judeţean, a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti ori a consiliului local, după caz.
(4) În situaţii de urgenţă sau de criză, autorităţile militare şi componentele din structura Ministerului Afacerilor Interne
au obligaţia să informeze şi să sprijine prefectul pentru rezolvarea oricărei probleme care pune în pericol ori afectează
siguranţa populaţiei, a bunurilor, a valorilor şi a mediului înconjurător.
Art. 258: Alte atribuţii
Prefectul îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a) sprijină, la cerere, în limita competenţei, autorităţile administraţiei publice locale pentru evidenţierea priorităţilor de
dezvoltare economică teritorială;
b) susţine, la cerere, acţiunile desfăşurate de către serviciile publice deconcentrate, respectiv de către autorităţile
administraţiei publice locale în domeniul afacerilor europene;
c) hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu instituţii similare din ţară şi din străinătate, în vederea
creşterii gradului de profesionalizare a instituţiei prefectului;
d) îndeplineşte atribuţiile stabilite prin legi speciale în domeniul organizării şi desfăşurării alegerilor locale, parlamentare,
prezidenţiale, alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European, precum şi a referendumurilor naţionale
ori locale;
pag. 49 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
e) asigură desfăşurarea în bune condiţii a activităţii serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa
paşapoartelor simple, respectiv regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, precum şi a activităţii de
eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative;
f) alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi însărcinările stabilite de Guvern.
Art. 259: Atribuţii care pot fi delegate prefectului
Miniştrii şi conducătorii celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului pot delega
prefectului unele atribuţii de conducere şi control, precum:
a) verificarea modului de utilizare a fondurilor publice alocate serviciilor publice deconcentrate;
b) verificarea modului de realizare a obiectivelor cuprinse în strategiile sectoriale;
c) analizarea modului de realizare a acţiunilor cu caracter interministerial care au ca scop creşterea calităţii serviciilor
publice;
d) reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazul în care serviciile publice deconcentrate din subordine nu pot fi
mandatate;
e) alte atribuţii stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei ierarhic superioare serviciului public deconcentrat.
Art. 260: Atribuţiile subprefectului
(1) Subprefectul este subordonat prefectului şi este înlocuitorul de drept al acestuia.
(2) Atribuţiile subprefecţilor sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(3) Prefectul poate să delege subprefectului, prin ordin, o parte din atribuţiile sale.
(4) În situaţia în care sunt în funcţie mai mulţi subprefecţi, prefectul emite un ordin prin care desemnează unul dintre
subprefecţi ca înlocuitor de drept.
(5) În cazul în care nu s-a emis ordinul prevăzut la alin. (4), înlocuitorul de drept al prefectului este desemnat prin ordin
al ministrului care coordonează instituţia prefectului.
CAPIT OLUL III: Raporturile cu alte autorităţi şi instituţii publice
Art. 261: Raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale
Între prefecţi, pe de o parte, consiliile locale şi primari, precum şi consiliile judeţene şi preşedinţii consiliilor judeţene, pe
de altă parte, nu există raporturi de subordonare; în relaţiile dintre acestea există raporturi de colaborare.
Art. 262: Raporturile cu alte autorităţi publice şi instituţii publice
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul poate solicita instituţiilor publice, serviciilor publice deconcentrate
ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale şi autorităţilor administraţiei publice locale din
judeţul respectiv sau din municipiul Bucureşti, după caz, documentaţii, date şi informaţii, iar acestea sunt obligate să i le
furnizeze cu celeritate şi în mod gratuit.
(2) Prefectul poate sesiza comisia de disciplină dacă apreciază, în urma unui control al instituţiei prefectului sau la
sesizarea scrisă şi motivată a unei autorităţi sau instituţii abilitate, că secretarul general al unei unităţi/subdiviziuni
administrativ-teritoriale a săvârşit în realizarea atribuţiilor sale o faptă ce constituie abatere disciplinară.
Art. 263: Întocmirea şi actualizarea listei cuprinzând aleşii locali
(1) Prefecţii au obligaţia întocmirii şi actualizării listei cuprinzând aleşii locali de la nivelul fiecărei unităţi/subdiviziuni
administrativ-teritoriale, listă care se comunică ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi ministerului
cu atribuţii în domeniul afacerilor interne.
(2) Procedura de întocmire, actualizare şi transmitere a listei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin comun al
ministrului afacerilor interne şi al ministrului administraţiei publice, în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentului cod.
(la data 09-sep-2019 Art. 263, alin. (2) din partea IV, titlul I, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 2341/2019 )
(la data 09-sep-2019 Art. 263, alin. (2) din partea IV, titlul I, capitolul III a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 110/2019 )
Art. 264: Implicarea prefectului în activităţile de control desfăşurate la nivelul judeţului
Prefectul poate fi informat despre activităţile de control care urmează să se desfăşoare în judeţ, respectiv în municipiul
Bucureşti, de către oricare dintre ministere sau alte organe ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului,
la serviciile publice deconcentrate din subordinea acestora.
CAPIT OLUL IV: Structuri funcţionale
Art. 265: Instituţia prefectului
(1) Pentru exercitarea de către prefect a prerogativelor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor legi se organizează şi
funcţionează instituţia prefectului, sub conducerea prefectului.
(2) Instituţia prefectului este o instituţie publică cu personalitate juridică, cu buget propriu, aflată în subordinea
Guvernului.
(3) Prefectul este ordonator terţiar de credite.
(4) Organigrama şi modul de funcţionare ale instituţiei prefectului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Sediul instituţiei prefectului, denumit prefectură, este în municipiul reşedinţă de judeţ, într-un imobil proprietate
publică a judeţului sau a statului, după caz.
(6) Pentru municipiul Bucureşti, respectiv judeţul Ilfov, sediul instituţiei prefectului este în municipiul Bucureşti.
(7) Capacitatea juridică de drept public a instituţiei prefectului se exercită de către prefect sau înlocuitorul de drept al
acestuia.
(8) Exercitarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor civile ale instituţiei prefectului se realizează de către prefect, de
înlocuitorul de drept al acestuia sau de către o persoană anume desemnată prin ordin al acestuia.
(9) Activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul ministerului care coordonează
instituţia prefectului, precum şi din alte surse prevăzute de lege.
(10) Instituţia prefectului poate beneficia de proiecte şi programe cu finanţare externă rambursabilă şi/sau
nerambursabilă de implementarea cărora răspunde în vederea realizării indicatorilor asumaţi în cadrul fiecărui proiect
şi/sau program.
Art. 266: Îndrumarea şi controlul ierarhic de specialitate asupra activităţii prefecţilor
Îndrumarea şi controlul ierarhic de specialitate asupra activităţii prefecţilor, a subprefecţilor şi a instituţiilor prefectului se
asigură de ministerul care coordonează instituţia prefectului.
Art. 267: Colegiul prefectural
(1) În fiecare judeţ, respectiv în municipiul Bucureşti funcţionează un colegiu prefectural compus din prefect, subprefect
şi conducătorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice
centrale, care sunt organizate sau au sediul în judeţul respectiv sau în municipiul Bucureşti, după caz.
pag. 50 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(2) Din colegiul prefectural în care sunt în funcţie mai mulţi subprefecţi face parte subprefectul desemnat prin ordin al
prefectului.
(3) La lucrările colegiului prefectural pot fi invitate şi alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară.
(4) Colegiul prefectural se convoacă de către prefect cel puţin o dată pe lună şi oricând se consideră că este necesar şi
este condus de prefect.
(5) Serviciile publice deconcentrate au obligaţia de a prezenta anual colegiului prefectural sau la solicitarea prefectului
informări privind modul de realizare a atribuţiilor care le revin.
(6) Atribuţiile colegiului prefectural privesc armonizarea activităţii serviciilor publice deconcentrate care au sediul în
judeţul respectiv, precum şi implementarea programelor, politicilor, strategiilor şi planurilor de acţiune ale Guvernului la
nivelul judeţului sau al localităţilor acestuia, respectiv la nivelul municipiului Bucureşti, după caz, şi sunt reglementate
prin hotărâre a Guvernului.
Art. 268: Cancelaria prefectului
(1) În cadrul instituţiei prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului.
(2) Cancelaria prefectului este un compartiment organizatoric distinct, care cuprinde următoarele funcţii de execuţie de
specialitate specifice: directorul cancelariei, consilier, consultant şi secretarul cancelariei.
(3) Numărul de posturi, numirea, modificarea şi încetarea raporturilor de muncă, precum şi drepturile şi obligaţiile
personalului care fac parte din cancelaria prefectului sunt reglementate în partea a VI-a titlul III.
Art. 269: Oficiile prefecturale
(1) Prefectul poate organiza, prin ordin, în cadrul numărului de posturi şi al fondurilor aprobate anual, oficii prefecturale.
În municipiul Bucureşti se poate organiza câte un oficiu prefectural în fiecare sector.
(2) Ordinul prefectului privind înfiinţarea şi organizarea, respectiv desfiinţarea oficiilor prefecturale se emite numai cu
avizul conform al ministerului care coordonează instituţia prefectului.
(3) Oficiile prefecturale fac parte integrantă din instituţia prefectului.
(4) Oficiile prefecturale sunt conduse de către un şef al oficiului prefectural, care deţine o funcţie publică de conducere
specifică.
(5) Numirea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al şefului oficiului prefectural se dispun de
către prefect, în condiţiile legii.
Art. 270: Atribuţiile cancelariei prefectului şi ale oficiilor prefecturale
Atribuţiile cancelariei prefectului şi ale oficiilor prefecturale sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.
CAPIT OLUL V: Drepturi şi îndatoriri ale prefecţilor
SECŢ IUNEA 1: Drepturile prefecţilor
Art. 271: Dreptul la locuinţă de serviciu
(la data 10-aug-2020 Art. 271 din partea IV, titlul I, capitolul V, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Hotarirea 609/2020 )
(1) La numirea în funcţie, prefectul şi subprefectul care nu deţin o locuinţă proprietate personală în localitatea în care îşi
are sediul instituţia prefectului au dreptul la o locuinţă de serviciu corespunzătoare sau la decontarea cheltuielilor de
cazare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului adoptată în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentului cod.
(2) Cheltuielile privind locuinţa de serviciu, cheltuielile de cazare, precum şi cele privind deplasarea dus-întors între
municipiul în care are sediul instituţia prefectului şi localitatea în care îşi au domiciliul prefectul şi subprefectul sunt
suportate din bugetul instituţiei prefectului şi se decontează în limita unui plafon maxim, stabilit anual, prin hotărâre a
Guvernului.
(3) Contractul de închiriere a locuinţei de serviciu încetează în termen de 30 de zile de la data încetării exercitării
funcţiei de prefect, respectiv de subprefect, după caz.
Art. 272: Dreptul la onoruri militare
Ca reprezentant al Guvernului, prefectului i se acordă onorul militar cu ocazia ceremoniilor militare organizate la nivelul
judeţului, potrivit prevederilor Regulamentului onorurilor şi ceremoniilor militare.
SECŢ IUNEA 2: Îndatoriri şi interdicţii ale prefecţilor
Art. 273: Obligaţia de informare în situaţia călătoriilor în afara judeţului
(1) Prefecţii şi subprefecţii au obligaţia să informeze în prealabil conducerea ministerului care coordonează instituţia
prefectului ori de câte ori călătoresc în afara judeţului.
(2) Prefecţii şi subprefecţii nu au dreptul la grevă.
(3) Prefecţii şi subprefecţii nu pot să înfiinţeze organizaţii sindicale proprii.
Art. 274: Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabile funcţiei de prefect şi de
subprefect
(1) Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese aplicabile funcţiei de prefect şi de subprefect sunt cele
prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Prin activităţi în domeniul didactic pe care prefecţii şi subprefecţii le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, se înţeleg
activităţile prevăzute la art. 462 alin. (2).
(3) Constatarea şi sancţionarea stării de incompatibilitate şi a conflictului de interese pentru persoanele care ocupă
funcţia de prefect şi de subprefect se face în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
CAPIT OLUL VI: Actele şi răspunderea prefectului
Art. 275: Regimul juridic aplicabil actelor prefectului
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prefectul emite acte administrative cu caracter individual sau normativ,
numite ordine.
(2) Ordinele prin care se stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise după consultarea
conducătorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale
din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit competenţelor proprii
domeniilor de activitate.
(3) Ordinele cu caracter normativ emise de prefect se publică potrivit legii.
(4) Ordinul cu caracter normativ emis de către prefect devine executoriu numai după ce a fost adus la cunoştinţă
publică.
(5) Ordinul cu caracter individual emis de către prefect devine executoriu de la data comunicării către persoanele
pag. 51 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
interesate.
(6) Ordinele emise de prefect în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă produc efecte
juridice de la data aducerii lor la cunoştinţă publică şi sunt executorii.
(7) Ordinele cu caracter normativ se comunică de îndată ministerului cu atribuţii în domeniul de resort.
(8) Ministrul care coordonează instituţia prefectului poate propune Guvernului revocarea ordinelor emise de prefect
care au caracter normativ sau a celor prevăzute la alin. (2) şi (6), dacă le consideră nelegale sau netemeinice, în cazul
în care acestea nu au intrat în circuitul civil şi nu au produs efecte juridice şi pot leza interesul public.
(9) Prefecţii sunt obligaţi să comunice ordinele emise potrivit alin. (2) conducătorului instituţiei ierarhic superioare
serviciului public deconcentrat.
(10) Prefectul poate propune ministerelor şi celorlalte organe ale administraţiei publice centrale măsuri pentru
îmbunătăţirea activităţii serviciilor publice deconcentrate, organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Art. 276: Răspunderea prefectului şi a subprefectului
În exerciţiul funcţiilor lor prefectul şi subprefectul răspund administrativ, civil sau penal, după caz, în condiţiile legii şi ale
prezentului cod.
TITLUL II: Serviciile publice deconcentrate
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 277: Înfiinţarea, organizarea şi desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate
(1) Ministerele şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot avea în subordinea lor servicii publice
deconcentrate, ca structuri de specialitate în unităţile administrativ-teritoriale.
(2) Înfiinţarea sau desfiinţarea serviciilor publice deconcentrate, obiectul de activitate şi competenţele acestora sunt
stabilite prin actul de înfiinţare a ministerului, respectiv a organului de specialitate al administraţiei publice centrale
competent în subordinea cărora aceste servicii îşi desfăşoară activitatea.
Art. 278: Atribuţiile serviciilor publice deconcentrate
Serviciile publice deconcentrate, potrivit legii, pot îndeplini atribuţii de control, inspecţie şi monitorizare în domeniul de
specializare al ministerului de resort, respectiv al organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent.
CAPIT OLUL II: Conducerea serviciilor publice deconcentrate
Art. 279: Atribuţiile ministerelor şi ale prefectului în relaţia cu serviciile publice deconcentrate
(1) Ministerele de resort, respectiv organele de specialitate ale administraţiei publice centrale competente stabilesc
organigrama, numărul de posturi şi funcţiile de conducere ale serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea lor.
(2) Ministerele de resort, respectiv celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale pot emite ordine şi
instrucţiuni, obligatorii pentru serviciile publice deconcentrate aflate în subordinea lor.
(3) Prefectul conduce şi coordonează activitatea serviciilor publice deconcentrate de la nivelul judeţului pentru
asigurarea implementării măsurilor din programul de guvernare şi în situaţii care implică intervenţia urgentă a organelor
statale în teritoriu. În îndeplinirea acestui rol, prefectul exercită atribuţiile prevăzute la art. 254 din prezentul Cod,
precum şi alte atribuţii prevăzute de lege.
(4) Ministerul de resort, respectiv organul de specialitate al administraţiei publice centrale competent şi prefectul au
obligaţia de a colabora în vederea exercitării competenţelor legale privind conducerea serviciilor publice deconcentrate
din unităţile administrativ-teritoriale.
(5) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sunt obligate să comunice prefecţilor
actele cu caracter normativ emise în domeniul de activitate al serviciilor publice deconcentrate, pentru care legea nu
prevede publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 280: Numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorul serviciului public deconcentrat care deţine o funcţie publică de conducere este numit şi eliberat din
funcţie prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului organului de specialitate al administraţiei publice centrale
competent. Ordinul se comunică prefectului judeţului în care serviciul public deconcentrat este organizat sau are sediul
ori prefectului municipiului Bucureşti, după caz, în termen de 10 zile de la intervenirea acestora.
(2) Conducătorul serviciului public deconcentrat care are calitatea de angajat cu contract individual de muncă sau
calitatea de angajat cu contract de management încheiate în condiţiile legii îşi îndeplineşte atribuţiile în condiţiile
prevăzute în cuprinsul contractului încheiat.
(3) Conducătorul serviciului public deconcentrat are calitatea de ordonator de credite.
Art. 281: Atribuţiile conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate asigură conducerea executivă a acestora în vederea exercitării
atribuţiilor stabilite prin lege şi prin actele prevăzute la art. 279 alin. (2).
(2) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate au următoarele atribuţii principale:
a) emit actele privind numirea şi eliberarea din funcţie, modificarea raporturilor de serviciu sau de muncă, precum şi
sancţionarea disciplinară a personalului din cadrul serviciului public deconcentrat;
b) informează, trimestrial şi la cerere, prefectul şi ministerul de resort sau organul de specialitate al administraţiei
publice centrale competent cu privire la activitatea serviciului public deconcentrat;
c) participă la convocările realizate de prefect şi de ministerul de resort sau de organul de specialitate al administraţiei
publice centrale competent;
d) întocmeşte proiectul bugetului serviciului public deconcentrat pe care îl conduce şi îl înaintează spre avizare şi
aprobare organelor competente.
(3) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate au şi alte atribuţii stabilite prin legile speciale, prin actele ministerului
de resort sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale competent.
Art. 282: Actele conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate emit decizii.
(2) Deciziile au caracter individual şi se referă la situaţii şi persoane determinate.
Art. 283: Răspunderea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate
(1) Conducătorii serviciilor publice deconcentrate răspund în faţa legii, ministerului, respectiv în faţa organului de
specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea căruia se află serviciul public deconcentrat.
(2) Conducătorii autorităţilor administraţiei publice centrale prevăzute la alin. (1) pot sancţiona conducătorii serviciilor
publice deconcentrate în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
PARTEA V: Reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului sau a unităţilor
pag. 52 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
administrativ-teritoriale
TITLUL I: Exercitarea dreptului de proprietate publică a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 284: Obiect de reglementare
Prezenta parte stabileşte unele reguli specifice aplicabile proprietăţii publice şi private a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale.
Art. 285: Principii specifice dreptului de proprietate publică
Dreptul de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se exercită cu respectarea
următoarelor principii:
a) principiul priorităţii interesului public;
b) principiul protecţiei şi conservării;
c) principiul gestiunii eficiente;
d) principiul transparenţei şi publicităţii.
Art. 286: Domeniu public
(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele stabilite în anexele
nr. 2-4 şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, şi sunt dobândite
de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege.
(2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, din cele
prevăzute în anexa nr. 2, precum şi din alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes
public naţional.
(3) Domeniul public al judeţului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 3, precum şi din alte bunuri de uz sau
de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege ca
fiind bunuri de uz sau de interes public naţional.
(4) Domeniul public al comunei, al oraşului sau al municipiului este alcătuit din bunurile prevăzute în anexa nr. 4,
precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu
sunt declarate prin lege ca fiind bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean.
Art. 287: Entităţile care exercită dreptul de proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale
Exercitarea dreptului de proprietate publică, cu excepţia reprezentării în instanţă a statului român prin Ministerul
Finanţelor Publice în legătură cu raporturile juridice privind proprietatea publică, se realizează de către:
a) Guvern, prin ministerele de resort sau prin organele de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea
Guvernului sau a ministerelor de resort, după caz, pentru bunurile aparţinând domeniului public al statului;
b) autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale, pentru bunurile aparţinând domeniului public al unităţilor
administrativ-teritoriale.
Art. 288: Inventarierea bunurilor din domeniul public al statului
(1) Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmeşte şi se modifică, după caz, potrivit prevederilor în
vigoare, de ministere sau de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, atât pentru bunurile
aflate în administrarea acestora, cât şi pentru bunurile aflate în administrarea unităţilor din subordinea, coordonarea sau
sub autoritatea acestora, precum şi de autorităţile publice autonome, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Actualizarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului se realizează prin sistemul securizat
al ministerului cu atribuţii în domeniul finanţelor publice de către instituţiile prevăzute la alin. (1), pe baza actelor
normative sau individuale, după caz, aprobate. Ministerul cu atribuţii în domeniul finanţelor publice realizează
centralizarea inventarului bunurilor din domeniul public al statului prevăzut la alin. (1) şi îl supune aprobării Guvernului,
prin hotărâre.
(3) Titularii dreptului de administrare, concesionarii şi titularii dreptului de folosinţă gratuită au obligaţia înscrierii acestor
drepturi reale în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară, în condiţiile legii.
N.R.: "(1)Prin derogare de la prevederile art. 288 alin. (3) şi ale art. 305 alin. (2) -(4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Agenţia Domeniilor Statului
poate încheia contracte de concesiune şi poate întocmi inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului pe
care le are în administrare în vederea concesionării, fără înscrierea acestora în sistemul integrat de cadastru şi carte
funciară, până la finalizarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară 2015-2023, respectiv până la data de 31
decembrie 2023.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică beneficiarilor prevăzuţi la art. 4 alin. (1) lit. c1 ) din Legea nr. 268/2001 privind
privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi
înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv tinerilor de până la 40 de ani,
absolvenţi ai învăţământului de profil, în vederea înfiinţării de ferme.
(3)La momentul deschiderii procedurii de concesiune, bunurile imobile prevăzute la alin. (1) nu fac obiectul unor litigii, a
unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate şi sunt libere de orice alte sarcini.
(4)Nerespectarea prevederilor alin. (3) atrage nulitatea absolută a contractului de concesiune."
(la data 04-sep-2020 Art. 288, alin. (3) din partea V, titlul I, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Actul din Ordonanta urgenta 154/2020
)

Art. 289: Inventarierea bunurilor din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale

(1) Toate bunurile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Autorităţii deliberative i
se prezintă anual, de către autoritatea executivă, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor.
(2) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale se întocmeşte şi se
actualizează de către o comisie special constituită, condusă de autoritatea executivă ori de o altă persoană
împuternicită să exercite atribuţiile respective, după caz.
(3) Comisia prevăzută la alin. (2) se constituie prin dispoziţia fiecărei autorităţi executive a unităţii administrativ-
teritoriale.
(4) Comisia prevăzută la alin. (2) are obligaţia să actualizeze inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al
unităţii administrativ-teritoriale în termen de cel mult 90 de zile de la modificarea regimului juridic al bunurilor
pag. 53 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
respective.
(5) Inventarul prevăzut la alin. (2) se atestă prin hotărâre a autorităţii deliberative a fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale.
(6) Hotărârea prevăzută la alin. (5) va fi însoţită, sub sancţiunea nulităţii, constatată în condiţiile legii, cel puţin de
următoarele documente:
a) acte doveditoare ale dreptului de proprietate, însoţite de extrase de carte funciară, din care să reiasă înscrierea
dreptului de proprietate în cartea funciară şi faptul că bunul în cauză nu este grevat de sarcini;
b) declaraţie pe propria răspundere a secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale din care să reiasă că bunul
în cauză nu face/face obiectul unor litigii la momentul adoptării hotărârii.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6) lit. a), în cazul în care nu există acte doveditoare ale dreptului de proprietate
asupra unor bunuri imobile aflate în proprietatea publică a comunei, a oraşului, a municipiului sau a judeţului, aceste
bunuri se pot înscrie în domeniul public al comunei, al oraşului, al municipiului sau al judeţului respectiv, hotărârea de
atestare a inventarului prevăzută la alin. (5) fiind însoţită de o declaraţie pe propria răspundere a secretarului general al
unităţii administrativ-teritoriale, cu privire la următoarele:
a) bunul în cauză nu face obiectul unor litigii cu privire la apartenenţa acestuia la domeniul public al unităţii administrativ-
teritoriale respective la data semnării declaraţiei;
b) bunul în cauză nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire depuse
în temeiul actelor normative care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
(8) Declaraţia pe proprie răspundere, prevăzută la alin. (7), semnată de secretarul general al unităţii administrativ-
teritoriale, va fi însoţită de un referat privind conformitatea cu realitatea pentru bunul respectiv, întocmit în scopul
asumării celor declarate, semnat de conducătorul compartimentului de resort din aparatul de specialitate al autorităţii
executive. În declaraţie se menţionează, în mod explicit, existenţa referatului şi a altor documente doveditoare, după
caz.
(9) Proiectul hotărârii privind atestarea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţii administrativ-
teritoriale se comunică şi ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, însoţit de documentele prevăzute la
alin. (6) în termenul prevăzut la art. 197 alin. (1).
(10) Ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice transmite în termen de maximum 60 zile de la înregistrarea
comunicării prevăzute la alin. (9) un punct de vedere cu privire la proiectul hotărârii, precum şi la documentaţia
aferentă acesteia, pe baza consultării autorităţilor şi instituţiilor interesate cu privire la situaţia juridică a
bunului/bunurilor care fac obiectul hotărârii.
*) Pe perioada instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă, după caz, termenele prevăzute la art. 289 alin. (10),
(11) şi (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi
completările ulterioare, se întreru
(la data 12-mai-2020 Art. 289, alin. (10) din partea V, titlul I, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. III din Ordonanta urgenta
61/2020 )

(11) Autorităţile şi instituţiile consultate potrivit prevederilor alin. (10) transmit informaţiile necesare în termen de
maximum 30 de zile de la data înregistrării solicitării ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
Necomunicarea informaţiilor în acest termen corespunde situaţiei lipsei oricărei obiecţiuni asupra celor solicitate.
*) Pe perioada instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă, după caz, termenele prevăzute la art. 289 alin. (10),
(11) şi (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi
completările ulterioare, se întreru
(la data 12-mai-2020 Art. 289, alin. (11) din partea V, titlul I, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. II, punctul 2. din Ordonanta
urgenta 61/2020 )

(12) În situaţia în care ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, în punctul de vedere comunicat,
sesizează aspecte care contravin prevederilor legale în vigoare, autorităţile administraţiei publice locale efectuează
modificările corespunzătoare în proiectul hotărârii prevăzute la alin. (5) în termen de maximum 45 de zile de la data
luării la cunoştinţă a acestuia.
(13) În situaţia în care ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, în punctul de vedere comunicat, nu
sesizează aspecte care contravin prevederilor legale în vigoare, precum şi în cazul prevăzut la alin. (12), autoritatea
deliberativă, la propunerea autorităţii executive, adoptă hotărârea prin care se atestă inventarul bunului/bunurilor din
domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale.
(14) Netransmiterea punctului de vedere de către ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice în termen de
maximum 60 de zile de la înregistrarea comunicării prevăzute la alin. (9) corespunde situaţiei lipsei oricărei obiecţiuni
asupra celor solicitate.
*) Pe perioada instituirii stării de asediu sau a stării de urgenţă, după caz, termenele prevăzute la art. 289 alin. (10),
(11) şi (14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi
completările ulterioare, se întreru
(la data 12-mai-2020 Art. 289, alin. (14) din partea V, titlul I, capitolul I a se vedea referinte de aplicare din Art. II, punctul 3. din Ordonanta
urgenta 61/2020 )

(15) Pe baza hotărârii prevăzute la alin. (13), autoritatea executivă solicită oficiului teritorial al Agenţiei Naţionale de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară efectuarea modificărilor corespunzătoare în evidenţele de cadastru şi publicitate
imobiliară.
(16) Inventarul bunurilor din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale:
a) constituie anexă la statutul unităţii administrativ-teritoriale şi se actualizează ori de câte ori intervin evenimente de
natură juridică;
b) se publică pe pagina de internet a unităţii administrativ-teritoriale, într-o secţiune dedicată statutului respectiv.
Art. 290: Evidenţa financiar-contabilă
Evidenţa financiar-contabilă a bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale se ţine distinct în contabilitate, potrivit legii, de către titularul dreptului de administrare, concedent sau de
instituţia de utilitate publică care are în folosinţă gratuită aceste bunuri.
Art. 291: Acceptarea donaţiilor şi a legatelor
pag. 54 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(1) Acceptarea donaţiilor şi a legatelor făcute către stat se aprobă prin:
a) hotărâre a Guvernului, pentru donaţiile şi legatele de bunuri imobile;
b) hotărâre a Guvernului, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă este mai mare de
500.000 lei;
c) ordin al ministrului sau al conducătorului organului sau instituţiei administraţiei publice centrale competente, după
obiectul sau scopul donaţiei sau legatului, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă este mai
mică sau egală cu 500.000 lei;
(2) Instituţiile publice care îndeplinesc formalităţile de acceptare a donaţiei/legatului în numele statului se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului de acceptare a donaţiei/legatului.
(3) Acceptarea donaţiilor şi a legatelor făcute către unităţile administrativ-teritoriale se aprobă prin:
a) hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al
comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, pentru donaţiile şi legatele de bunuri imobile;
b) hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al
comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, pentru donaţiile şi legatele de bunuri mobile a căror valoare de piaţă
este mai mare de 500.000 lei;
c) dispoziţia conducătorului organului sau instituţiei administraţiei publice locale, pentru donaţiile şi legatele de bunuri
mobile a căror valoare de piaţă este mai mică sau egală cu 500.000 lei.
(4) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. b) şi c), determinarea valorii de piaţă se realizează de
către un evaluator, contractat în condiţiile legii. Plata serviciilor corespunzătoare evaluatorului se asigură din bugetul
statului, respectiv din bugetul unităţii administrativ-teritoriale, după caz.
(5) Donaţiile şi legatele cu sarcini sau pentru care există restanţe de impozite sau taxe pot fi acceptate după cum
urmează:
a) numai cu avizul ministerului cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, în cazul donaţiilor şi legatelor făcute către stat;
b) numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, a consiliului judeţean, cu majoritatea calificată definită la art. 5 lit.
dd), de două treimi din numărul consilierilor locali în funcţie, în cazul donaţiilor şi legatelor făcute către unităţile
administrativ-teritoriale.
(6) Prin derogare de la prevederile legale în vigoare, actele prin care se fac donaţii statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale sunt scutite de plata oricăror impozite sau taxe.
CAPIT OLUL II: T recerea bunurilor în domeniul public
Art. 292: Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-
teritoriale
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la
cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al
oraşului sau al municipiului, după caz, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de autorităţile prevăzute la art. 287 lit. a),
care au în administrare bunul respectiv, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) În instrumentul de prezentare şi motivare al hotărârii prevăzute la alin. (1) se regăseşte, în mod obligatoriu,
justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public naţional.
(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(4) În instrumentul de prezentare şi motivare al hotărârii prevăzute la alin. (3) se regăseşte, în mod obligatoriu,
justificarea temeinică a uzului sau interesului public judeţean sau local, după caz.
(5) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se face
doar în situaţia în care bunul se află situat pe raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale care solicită trecerea, cu
excepţia cazului în care prin lege nu se specifică altfel.
(6) Bunul este declarat bun de interes public judeţean sau local prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(7) În situaţia trecerii unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale,
condiţionat de realizarea unor investiţii într-un anumit termen, hotărârea prevăzută la alin. (3) conţine în mod
obligatoriu dispoziţii privind întoarcerea bunului în domeniul public al statului în situaţia în care obiectivul nu a fost
realizat. Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele obligaţii:
a) să transmită autorităţilor prevăzute la art. 287 lit. a) procesul-verbal sau orice alt document care atestă recepţia
investiţiei, cel târziu la data expirării termenului prevăzut în actul prin care bunul este trecut în domeniul public al unităţii
administrativ-teritoriale;
b) să solicite, după caz, prelungirea, pentru o perioadă de 6 luni, a termenului de realizare a investiţiei, în vederea
finalizării şi recepţiei lucrărilor; termenul poate fi prelungit la cererea motivată a autorităţilor administraţiei publice
locale;
c) să notifice autorităţilor prevăzute la art. 287 lit. a) nerealizarea investiţiei, în situaţia în care se află în imposibilitatea
de a realiza investiţia.
(8) În situaţia prevăzută la alin. (7) lit. b), autorităţile prevăzute la art. 287 lit. a) iniţiază proiectul de completare a
actului prin care bunul a trecut în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, cu noul termen de realizare a
investiţiei.
(9) În situaţia prevăzută la alin. (7) lit. c) se întocmeşte un proces-verbal de constatare a neîndeplinirii investiţiei,
semnat de ambele părţi. Procesul-verbal se întocmeşte în termen de maximum 30 de zile de la data notificării realizate
potrivit alin. (7) lit. c) şi se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(10) În hotărârea menţionată la alin. (9) se prevede, în mod obligatoriu, regimul juridic al obiectivului investiţional
nerealizat sau realizat parţial, precum şi eventualele despăgubiri, potrivit dreptului comun în materie.
(11) Pe baza documentului prevăzut la alin. (9), autorităţile prevăzute la art. 287 lit. a) iniţiază demersurile pentru
transmiterea bunului în proprietatea statului, potrivit prevederilor art. 293 alin. (1) şi (3)-(5).
Art. 293: Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al
statului
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la
cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a
pag. 55 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(2) În instrumentul de prezentare şi motivare al hotărârii prevăzute la alin. (1) se regăseşte, în mod obligatoriu,
justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public judeţean sau local, după caz.
(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin notă înaintată Guvernului de către autoritatea/instituţia publică
interesată, care cuprinde justificarea temeinică a uzului sau interesului public naţional.
(4) Hotărârea de trecere prevăzută la alin. (1) se transmite Guvernului în termen de 90 de zile de la data adoptării
acesteia.
(5) Guvernul, la iniţiativa autorităţii/instituţiei publice care a solicitat trecerea bunului, adoptă o hotărâre prin care
declară bunul de uz sau de interes public naţional, aprobă înscrierea bunului în inventar şi stabileşte titularul dreptului de
administrare.
Art. 294: Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al
altei unităţi administrativ-teritoriale
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al altei unităţi
administrativ-teritoriale, de pe raza teritorială a aceluiaşi judeţ, se face la cererea consiliului local solicitant, prin
hotărâre a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului în a cărui proprietate se află bunul.
(2) Trecerea unui bun din domeniul public al judeţului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale, de pe
raza teritorială a judeţului respectiv, se face la cererea consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după
caz, prin hotărâre a consiliului judeţean.
(3) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale de pe raza teritorială a unui judeţ în
domeniul public al judeţului respectiv se face la cererea consiliului judeţean, prin hotărâre a consiliului local al comunei,
al oraşului sau al municipiului, după caz.
(4) În instrumentul de prezentare şi motivare al hotărârilor prevăzute la alin. (1)-(3) se regăseşte, în mod obligatoriu,
justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public judeţean sau local, după caz.
(5) Cererile prevăzute la alin. (1)-(3) se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al
comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(6) În instrumentul de prezentare şi motivare al hotărârii prevăzute la alin. (5) se regăseşte, în mod obligatoriu,
justificarea temeinică a uzului sau interesului public judeţean sau local, după caz.
(7) Declararea bunului ca fiind de uz sau de interes public judeţean sau local se face prin hotărâre a consiliului judeţean
sau a consiliului local care a solicitat trecerea în condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3), după caz.
Art. 295: Trecerea unui bun din domeniul public al unui judeţ în domeniul public al altui judeţ limitrof
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al unui judeţ în domeniul public al altui judeţ limitrof, în vederea realizării unor
investiţii, se face la cererea consiliului judeţean, prin hotărâre a consiliului judeţean al judeţului în a cărui proprietate se
află bunul şi prin hotărâre a consiliului judeţean al judeţului în a cărui proprietate se transmite, care conţine în mod
obligatoriu dispoziţii privind întoarcerea bunului în domeniul public al judeţului, în situaţia în care obiectivul nu a fost
realizat.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător trecerii de bunuri între domeniul public al municipiului Bucureşti
şi domeniul public al judeţului Ilfov.
(3) Trecerile prevăzute la alin. (1) şi (2) se realizează strict în vederea derulării unor obiective de investiţii şi pe durată
determinată, prevăzute în hotărârea consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
(4) La finalizarea duratei prevăzute la alin. (3), bunul transmis potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) se transmite în
domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale care a aprobat trecerea.
(5) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean care solicită trecerea.
(6) În situaţia neîndeplinirii obiectivului de investiţii sau a nerespectării termenului, prevăzute în hotărârea de trecere,
autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul unităţii administrativ-teritoriale în domeniul căruia bunul a trecut au
următoarele obligaţii:
a) să solicite, după caz, prelungirea, pentru o perioadă de 6 luni, a termenului de realizare a investiţiei, în vederea
finalizării şi recepţiei lucrărilor; termenul poate fi prelungit la cererea motivată a autorităţilor administraţiei publice
locale;
b) să notifice autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul unităţii administrativ-teritoriale din domeniul căruia
bunul a trecut nerealizarea investiţiei, în situaţia în care se află în imposibilitatea de a realiza investiţia.
(7) În situaţia prevăzută la alin. (6) lit. a), consiliul local sau consiliul judeţean de la nivelul unităţii administrative-
teritoriale din domeniul cărora bunul a trecut iniţiază proiectul prin care se completează hotărârea de trecere cu noul
termen de realizare a investiţiei.
(8) În situaţia prevăzută la alin. (6) lit. b) se întocmeşte un proces verbal de constatare a neîndeplinirii investiţiei,
semnat de ambele părţi. Procesul verbal se întocmeşte în termen de maximum 30 de zile de la data notificării realizate
potrivit alin. (6) lit. b) şi se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(9) În hotărârea menţionată la alin. (8) se prevede, în mod obligatoriu, regimul juridic al obiectivului investiţional
nerealizat sau realizat parţial, precum şi eventualele despăgubiri, potrivit dreptului comun în materie.
(10) Pe baza documentului prevăzut la alin. (8), consiliul local sau consiliul judeţean de la nivelul unităţii administrativ-
teritoriale din domeniul căreia bunul a trecut iniţiază demersurile pentru transmiterea bunului în proprietatea sa, potrivit
prevederilor art. 294 alin. (1)-(3) şi (5)-(7).
Art. 296: Trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public al aceluiaşi titular al dreptului de
proprietate
(1) Trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului.
(2) Trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia se face
prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al
comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia unităţilor administrativ-teritoriale care deţin bunuri
imobile proprietate privată pe raza teritorială a altor unităţi administrativ-teritoriale, pentru care se identifică uzul sau
interesul public.
(4) Trecerea în domeniul public a unui bun din patrimoniul societăţilor, la care statul sau o unitate administrativ-
pag. 56 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
teritorială este acţionar sau asociat, se poate face numai cu acordul adunării generale a acţionarilor societăţii respective
şi cu achitarea contravalorii bunului.
(5) Trecerea în domeniul public a unui bun din patrimoniul regiilor autonome se face numai cu acordul consiliului de
administraţie al regiei respective şi cu achitarea contravalorii bunului.
(6) În lipsa acordurilor prevăzute la alin. (4) şi (5), bunurile respective pot fi trecute în domeniul public numai prin
procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică şi după o justă şi prealabilă despăgubire.
(7) Declararea bunurilor care fac obiectul trecerilor ca fiind de uz sau de interes public naţional sau local, după caz, se
face prin hotărârile prevăzute la alin. (1)-(2).
C AP IT O LU L III: Modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al
unităţilor administrativ-teritoriale
SECŢ IUNEA 1: Dispoziţii generale
Art. 297: Stabilirea modalităţilor de exercitare a dreptului de proprietate publică
(1) Autorităţile prevăzute la art. 287 decid, în condiţiile legii, cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de
proprietate publică, respectiv:
a) darea în administrare;
b) concesionarea;
c) închirierea;
d) darea în folosinţă gratuită.
(2) În cazul închirierii bunurilor proprietate publică de către titularul dreptului de administrare, iniţierea procedurii de
închiriere se stabileşte de către regiile autonome, autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, precum şi de alte
instituţii de interes public naţional, judeţean sau local.
SECŢ IUNEA 2: Darea în administrare a bunurilor proprietate publică
Art. 298: Prerogative
Autorităţile prevăzute la art. 287 exercită în numele statului, respectiv al unităţii administrativ-teritoriale următoarele
prerogative:
a) ţinerea evidenţei de cadastru şi publicitate imobiliară, în condiţiile legii;
b) stabilirea destinaţiei bunurilor date în administrare;
c) monitorizarea situaţiei bunurilor date în administrare, respectiv dacă acestea sunt în conformitate cu afectaţiunea de
uz sau interes public local sau naţional, după caz, precum şi cu destinaţia avută în vedere la data constituirii dreptului.
Art. 299: Conţinutul actului prin care se constituie dreptul de administrare
Hotărârea Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului
local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, prin care se constituie dreptul de administrare, cuprinde cel
puţin următoarele elemente:
a) datele de identificare a bunului care face obiectul dării în administrare şi valoarea de inventar a acestuia;
b) destinaţia bunului care face obiectul dării în administrare;
c) termenul de predare-primire a bunului.
Art. 300: Drepturi şi obligaţii
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale, instituţiile publice şi regiile autonome din subordinea acestora, precum şi
instituţiile publice şi regiile autonome din subordinea autorităţilor publice locale au următoarele drepturi şi obligaţii:
a) folosirea şi dispunerea de bunul dat în administrare în condiţiile stabilite de lege şi, dacă este cazul, de actul de
constituire;
b) asigurarea pazei, protecţiei şi conservarea bunurilor, ca un bun proprietar, şi suportarea tuturor cheltuielilor
necesare unei bune funcţionări;
c) efectuarea formalităţilor necesare cu privire la închiriere, în limitele actului de dare în administrare şi cu respectarea
legislaţiei aplicabile;
d) culegerea fructelor bunului;
e) efectuarea de lucrări de investiţii asupra bunului, în condiţiile actului de dare în administrare şi a legislaţiei în materia
achiziţiilor publice;
f) suportarea tuturor cheltuielilor necesare pentru aducerea bunului la starea corespunzătoare de folosinţă, în cazul
degradării acestuia, ca urmare a utilizării necorespunzătoare sau a neasigurării pazei;
g) acordarea dreptului de servitute, în condiţiile legii;
h) obţinerea avizelor pentru planul urbanistic zonal fără schimbarea uzului şi interesului public şi destinaţiei bunului;
i) obţinerea avizelor pentru lucrări de îmbunătăţire şi menţinere a caracteristicilor tehnice ale bunurilor;
j) reevaluarea bunurilor, în condiţiile legii;
k) semnarea procesului-verbal de vecinătate, fără schimbarea regimului juridic al bunului;
l) semnarea acordului de avizare a documentaţiei de carte funciară pentru obţinerea certificatului de atestare a edificării
construcţiilor;
(2) Bunurile imobile proprietate publică se înscriu în cartea funciară anterior emiterii actului de dare în administrare.
(3) Dreptul de administrare se înscrie în cartea funciară de către titularul acestui drept.
Art. 301: Radierea dreptului de administrare
Radierea din cartea funciară a dreptului de administrare se efectuează în baza actului de revocare sau a actului prin
care se constată stingerea dreptului de proprietate publică.
SECŢ IUNEA 3: Concesionarea bunurilor proprietate publică
Art. 302: Obiectul dreptului de concesiune
Bunurile care sunt prevăzute prin lege sau care prin natura lor pot fi exploatate în vederea culegerii de fructe naturale,
civile sau industriale şi producte pot face obiectul concesiunii.
Art. 303: Titularii dreptului de concesiune
(1) Bunurile proprietate publică pot fi concesionate de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale în baza
unui contract de concesiune de bunuri proprietate publică.
(2) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o
autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar,
care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul
unei redevenţe.
pag. 57 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(3) Statul are calitatea de concedent pentru bunurile proprietate publică a statului, fiind reprezentat, în acest sens, de
ministere sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.
(4) Judeţul are calitatea de concedent pentru bunurile proprietate publică a judeţului, fiind reprezentat, în acest sens,
de către preşedintele consiliului judeţean.
(5) Comuna, oraşul sau municipiul, după caz, are calitatea de concedent pentru bunurile proprietate publică a comunei,
oraşului sau municipiului, fiind reprezentat, în acest sens, de către primarul comunei, al oraşului sau al municipiului,
respectiv de către primarul general al municipiului Bucureşti.
Art. 304: Contractele mixte
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică contractelor de concesiune de lucrări şi contractelor de concesiune de
servicii.
(2) În cazul unui contract de achiziţie publică de lucrări sau de servicii, al unui contract de concesiune de lucrări sau al
unui contract de concesiune de servicii pentru a cărui executare este necesară exploatarea unui bun proprietate
publică, dreptul de exploatare a respectivului bun se transmite în cadrul şi potrivit procedurii aplicate pentru atribuirea
contractului în cauză.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), autoritatea contractantă încheie un singur contract de concesiune de lucrări sau de
concesiune de servicii, după caz, în condiţiile legii.
Art. 305: Exercitarea dreptului de concesiune
(1) Subconcesionarea este interzisă.
(2) Bunurile imobile proprietate publică se înscriu în cartea funciară anterior încheierii contractului de concesiune de
bunuri proprietate publică.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage nulitatea absolută a contractului de concesiune de bunuri proprietate
publică.
(4) Dreptul de concesiune se înscrie în cartea funciară.
N.R.: "(1)Prin derogare de la prevederile art. 288 alin. (3) şi ale art. 305 alin. (2) -(4) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, Agenţia Domeniilor Statului
poate încheia contracte de concesiune şi poate întocmi inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului pe
care le are în administrare în vederea concesionării, fără înscrierea acestora în sistemul integrat de cadastru şi carte
funciară, până la finalizarea Programului naţional de cadastru şi carte funciară 2015-2023, respectiv până la data de 31
decembrie 2023.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică beneficiarilor prevăzuţi la art. 4 alin. (1) lit. c1 ) din Legea nr. 268/2001 privind
privatizarea societăţilor ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi
înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv tinerilor de până la 40 de ani,
absolvenţi ai învăţământului de profil, în vederea înfiinţării de ferme.
(3)La momentul deschiderii procedurii de concesiune, bunurile imobile prevăzute la alin. (1) nu fac obiectul unor litigii, a
unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate şi sunt libere de orice alte sarcini.
(4)Nerespectarea prevederilor alin. (3) atrage nulitatea absolută a contractului de concesiune."
(la data 04-sep-2020 Art. 305 din partea V, titlul I, capitolul III, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Actul din Ordonanta urgenta
154/2020 )

Art. 306: Durata concesiunii

(1) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică se încheie în conformitate cu legea română, indiferent de
naţionalitatea sau de cetăţenia concesionarului, pentru o durată care nu va putea depăşi 49 de ani, începând de la data
semnării lui.
(2) Durata concesiunii se stabileşte de către concedent pe baza studiului de oportunitate.
(3) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică poate fi prelungit prin acordul de voinţă al părţilor, încheiat în
formă scrisă, cu condiţia ca durata însumată să nu depăşească 49 de ani.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (3), prin legi speciale se pot stabili concesionări cu durată mai mare de 49
de ani.
Art. 307: Redevenţa
(1) Redevenţa obţinută prin concesionare se constituie venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.
(2) Redevenţa obţinută prin concesionare, din activităţi de exploatare a resurselor la suprafaţă ale statului, se
constituie venit după cum urmează:
a) 40% la bugetul local al judeţului pe teritoriul căruia există activitatea de exploatare;
b) 40% la bugetul local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, pe teritoriul căreia/căruia există activitate
de exploatare;
c) 20% la bugetul de stat.
(3) Redevenţa obţinută prin concesionare, din activităţi de exploatare a resurselor la suprafaţă ale unităţilor
administrativ-teritoriale, se constituie venit la bugetul unităţii administrativ-teritoriale concedente.
(4) Modul de calcul şi de plată a redevenţei se stabileşte de către ministerele de resort sau de către alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale ori de către autorităţile administraţiei publice locale, conform prevederilor
legale.
(5) La iniţierea procedurilor de stabilire a modului de calcul al redevenţei prevăzut la alin. (4), ministerele de resort, alte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sau autorităţile administraţiei publice locale, după caz, vor avea
în vedere următoarele criterii:
a) proporţionalitatea redevenţei cu beneficiile obţinute din exploatarea bunului de către concesionar;
b) valoarea de piaţă a bunului care face obiectul concesiunii;
c) corelarea redevenţei cu durata concesiunii.
Art. 308: Procedura administrativă de iniţiere a concesionării
(1) Concesionarea are loc la iniţiativa concedentului sau ca urmare a unei propuneri însuşite de acesta.
(2) Orice persoană interesată poate înainta concedentului o propunere de concesionare.
(3) Propunerea de concesionare prevăzută la alin. (2) se face în scris, cuprinde datele de identificare a persoanei
interesate, manifestarea fermă şi serioasă a intenţiei de concesionare, obiectul concesiunii, planul de afaceri şi trebuie
să fie fundamentată din punct de vedere economic, financiar, social şi de mediu.
pag. 58 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(4) Iniţiativa concesionării trebuie să aibă la bază efectuarea unui studiu de oportunitate care să cuprindă, în principal,
următoarele elemente:
a) descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie concesionat;
b) motivele de ordin economic, financiar, social şi de mediu, care justifică realizarea concesiunii;
c) nivelul minim al redevenţei;
d) procedura utilizată pentru atribuirea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică şi justificarea alegerii
procedurii;
e) durata estimată a concesiunii;
f) termenele previzibile pentru realizarea procedurii de concesionare;
g) avizul obligatoriu al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale şi al Statului Major General
privind încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura sistemului naţional de apărare, după caz;
h) avizul obligatoriu al structurii de administrare/custodelui ariei naturale protejate, în cazul în care obiectul concesiunii îl
constituie bunuri situate în interiorul unei arii naturale protejate, respectiv al autorităţii teritoriale pentru protecţia
mediului competente, în cazul în care aria naturală protejată nu are structură de administrare/custode.
Art. 309: Studiul de oportunitate
(1) Concedentul este obligat ca, în termen de 30 de zile de la însuşirea propunerii de concesionare formulate de
persoana interesată, să procedeze la întocmirea studiului de oportunitate.
(2) În cazurile în care autoritatea publică nu deţine capacitatea organizatorică şi tehnică pentru elaborarea studiului de
oportunitate prevăzut la art. 308 alin. (4), aceasta poate apela la serviciile unor consultanţi de specialitate.
(3) Contractarea serviciilor prevăzute la alin. (2) se face cu respectarea legislaţiei privind atribuirea contractelor de
achiziţie publică, precum şi a legislaţiei naţionale şi europene în domeniul concurenţei şi al ajutorului de stat.
(4) În măsura în care, după întocmirea studiului de oportunitate, se constată că exploatarea bunului ce va face obiectul
concesionării implică în mod necesar şi executarea unor lucrări şi/sau prestarea unor servicii, concedentul are obligaţia
ca, în funcţie de scopul urmărit şi de activităţile desfăşurate, să califice natura contractului potrivit legislaţiei privind
achiziţiile publice sau concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, după caz. În acest scop, concedentul poate
solicita punctul de vedere al autorităţii competente în domeniu.
(5) Studiul de oportunitate se aprobă de către concedent, prin ordin, hotărâre sau decizie, după caz.
(6) Concesionarea se aprobă, pe baza studiului de oportunitate prevăzut la alin. (5), prin hotărâre a Guvernului, a
consiliului local, judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(7) În baza studiului de oportunitate prevăzut la alin. (5), concedentul elaborează caietul de sarcini al concesiunii.
Art. 310: Conţinutul caietului de sarcini
(1) Caietul de sarcini trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) informaţii generale privind obiectul concesiunii;
b) condiţii generale ale concesiunii;
c) condiţiile de valabilitate pe care trebuie să le îndeplinească ofertele;
d) clauze referitoare la încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică.
(2) Elementele prevăzute la alin. (1) lit. a) includ cel puţin următoarele:
a) descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie concesionat;
b) destinaţia bunurilor ce fac obiectul concesiunii;
c) condiţiile de exploatare a concesiunii şi obiectivele de ordin economic, financiar, social şi de mediu urmărite de către
concedent privind exploatarea eficace a bunurilor ce fac obiectul concesiunii.
(3) Elementele prevăzute la alin. (1) lit. b) includ cel puţin următoarele:
a) regimul bunurilor proprii, respectiv bunurile utilizate de concesionar în derularea concesiunii;
b) obligaţiile privind protecţia mediului, stabilite conform legislaţiei în vigoare;
c) obligativitatea asigurării exploatării în regim de continuitate şi permanenţă;
d) interdicţia subconcesionării bunului concesionat;
e) condiţiile în care concesionarul poate închiria bunul concesionat pe durata concesiunii;
f) durata concesiunii;
g) redevenţa minimă şi modul de calcul al acesteia;
h) natura şi cuantumul garanţiilor solicitate de concedent;
i) condiţiile speciale impuse de natura bunurilor ce fac obiectul concesiunii, cum sunt: protejarea secretului de stat,
materiale cu regim special, condiţii de siguranţă în exploatare, condiţii privind folosirea şi conservarea patrimoniului sau
cele privind protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional, după caz, protecţia mediului, protecţia
muncii, condiţii impuse de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Art. 311: Principii pentru atribuirea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică sunt:
a) transparenţa - punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru
atribuirea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică;
b) tratamentul egal - aplicarea, într-o manieră nediscriminatorie, de către autoritatea publică, a criteriilor de atribuire a
contractului de concesiune de bunuri proprietate publică;
c) proporţionalitatea - orice măsură stabilită de autoritatea publică trebuie să fie necesară şi corespunzătoare naturii
contractului;
d) nediscriminarea - aplicarea de către autoritatea publică a aceloraşi reguli, indiferent de naţionalitatea participanţilor la
procedura de atribuire a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, potrivit condiţiilor prevăzute în
acordurile şi convenţiile la care România este parte;
e) libera concurenţă - asigurarea de către autoritatea publică a condiţiilor pentru ca orice participant la procedura de
atribuire să aibă dreptul de a deveni concesionar în condiţiile legii, ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care
România este parte.
Art. 312: Reguli generale pentru atribuirea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) Concedentul are obligaţia de a atribui contractul de concesiune de bunuri proprietate publică prin aplicarea
procedurii licitaţiei.
(2) Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei secţiuni, concedentul are obligaţia de a asigura protejarea
acelor informaţii care îi sunt comunicate de persoanele fizice sau juridice cu titlu confidenţial, în măsura în care, în mod
pag. 59 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
obiectiv, dezvăluirea informaţiilor în cauză ar prejudicia interesele legitime ale respectivelor persoane, inclusiv în ceea ce
priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală.
(3) Documentaţia de atribuire se întocmeşte de către concedent, după elaborarea caietului de sarcini, şi se aprobă de
către acesta prin ordin, hotărâre sau decizie, după caz.
(4) Concedentul are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă şi alte
informaţii necesare pentru a asigura ofertantului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de
aplicare a procedurii de atribuire.
(5) Concedentul are dreptul de a impune în cadrul documentaţiei de atribuire, în măsura în care acestea sunt
compatibile cu obiectul contractului, condiţii speciale de îndeplinire a contractului prin care se urmăreşte obţinerea unor
efecte de ordin social sau în legătură cu protecţia mediului şi promovarea dezvoltării durabile.
(6) Persoana interesată are dreptul de a transmite o solicitare de participare la procedura de atribuire a contractului de
concesiune de bunuri proprietate publică.
(7) Concedentul are obligaţia să asigure obţinerea documentaţiei de atribuire de către persoana interesată, care
înaintează o solicitare în acest sens.
(8) Concedentul are dreptul de a opta pentru una dintre următoarele modalităţi de obţinere a documentaţiei de
atribuire de către persoanele interesate:
a) asigurarea accesului direct, nerestricţionat şi deplin, prin mijloace electronice, la conţinutul documentaţiei de
atribuire;
b) punerea la dispoziţia persoanei interesate care a înaintat o solicitare în acest sens a unui exemplar din documentaţia
de atribuire, pe suport hârtie şi/sau pe suport magnetic.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8) lit. b), concedentul are dreptul de a stabili un preţ pentru obţinerea documentaţiei de
atribuire, cu condiţia ca acest preţ să nu depăşească costul multiplicării documentaţiei, la care se poate adăuga, dacă
este cazul, costul transmiterii acesteia.
(10) Toate sistemele informatice şi aplicaţiile informatice utilizate trebuie să respecte legislaţia naţională în vigoare
privind interoperabilitatea electronică şi cea privind asigurarea unui nivel comun ridicat de securitate a reţelelor şi
sistemelor informatice.
Art. 313: Conţinutul documentaţiei de atribuire
(1) Documentaţia de atribuire trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) informaţii generale privind concedentul, precum: numele/denumirea, codul numeric personal/codul de identificare
fiscală/altă formă de înregistrare, adresa/sediul, datele de contact, persoana de contact;
b) instrucţiuni privind organizarea şi desfăşurarea procedurii de concesionare;
c) caietul de sarcini;
d) instrucţiuni privind modul de elaborare şi prezentare a ofertelor;
e) informaţii detaliate şi complete privind criteriile de atribuire aplicate pentru stabilirea ofertei câştigătoare, precum şi
ponderea lor;
f) instrucţiuni privind modul de utilizare a căilor de atac;
g) informaţii referitoare la clauzele contractuale obligatorii.
(2) În cazul în care concedentul solicită garanţii, acesta trebuie să precizeze în documentaţia de atribuire natura şi
cuantumul lor.
Art. 314: Licitaţia
(1) Licitaţia se iniţiază prin publicarea unui anunţ de licitaţie de către concedent în Monitorul Oficial al României, Partea a
VI-a, într-un cotidian de circulaţie naţională şi într-unul de circulaţie locală, pe pagina sa de internet ori prin alte medii ori
canale publice de comunicaţii electronice.
(2) Fără a afecta aplicabilitatea prevederilor prezentei secţiuni referitoare la perioadele minime care trebuie asigurate
între data transmiterii spre publicare a anunţurilor de licitaţie şi data-limită pentru depunerea ofertelor, concedentul are
obligaţia de a stabili perioada respectivă în funcţie de complexitatea contractului de concesiune de bunuri proprietate
publică şi de cerinţele specifice.
(3) În situaţia în care ofertele nu pot fi elaborate decât după vizitarea amplasamentului sau după consultarea la faţa
locului a unor documente suplimentare pe care se bazează documentele concesiunii, perioada stabilită de concedent
pentru depunerea ofertelor este mai mare decât perioada minimă prevăzută de prezenta secţiune pentru procedura de
licitaţie utilizată şi este stabilită astfel încât operatorii economici interesaţi să aibă posibilitatea reală şi efectivă de a
obţine toate informaţiile necesare pentru pregătirea corespunzătoare a ofertelor. Concedentul va organiza sesiunile de
vizitare a amplasamentului sau de consultare la faţa locului a documentelor suplimentare, separat pentru fiecare
operator economic interesat.
(4) Anunţul de licitaţie se întocmeşte după aprobarea documentaţiei de atribuire de către concedent şi trebuie să
cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) informaţii generale privind concedentul, precum: denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, datele de contact,
persoana de contact;
b) informaţii generale privind obiectul concesiunii, în special descrierea şi identificarea bunului care urmează să fie
concesionat;
c) informaţii privind documentaţia de atribuire: modalitatea sau modalităţile prin care persoanele interesate pot intra în
posesia unui exemplar al documentaţiei de atribuire; denumirea şi datele de contact ale serviciului/compartimentului din
cadrul concedentului, de la care se poate obţine un exemplar din documentaţia de atribuire; costul şi condiţiile de plată
pentru obţinerea documentaţiei de atribuire, unde este cazul; data-limită pentru solicitarea clarificărilor;
d) informaţii privind ofertele: data-limită de depunere a ofertelor; adresa la care trebuie depuse ofertele; numărul de
exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă;
e) data şi locul la care se va desfăşura şedinţa publică de deschidere a ofertelor;
f) instanţa competentă în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei;
g) data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate, în vederea publicării.
(5) Anunţul de licitaţie se trimite spre publicare cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data-limită pentru
depunerea ofertelor.
(6) Persoana interesată are dreptul de a solicita şi de a obţine documentaţia de atribuire.
(7) În cazul prevăzut la art. 312 alin. (8) lit. b) concedentul are obligaţia de a pune documentaţia de atribuire la
pag. 60 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
dispoziţia persoanei interesate cât mai repede posibil, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească 5 zile lucrătoare
de la primirea unei solicitări din partea acesteia.
(8) Persoana interesată are obligaţia de a depune diligenţele necesare, astfel încât respectarea de către concedent a
perioadei prevăzute la alin. (7) să nu conducă la situaţia în care documentaţia de atribuire să fie pusă la dispoziţia sa cu
mai puţin de 5 zile lucrătoare înainte de data-limită pentru depunerea ofertelor.
(9) Persoana interesată are dreptul de a solicita clarificări privind documentaţia de atribuire.
(10) Concedentul are obligaţia de a răspunde, în mod clar, complet şi fără ambiguităţi, la orice clarificare solicitată, într-
o perioadă care nu trebuie să depăşească 5 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări.
(11) Concedentul are obligaţia de a transmite răspunsurile însoţite de întrebările aferente către toate persoanele
interesate care au obţinut, în condiţiile prezentei secţiuni, documentaţia de atribuire, luând măsuri pentru a nu dezvălui
identitatea celui care a solicitat clarificările respective.
(12) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (10), concedentul are obligaţia de a transmite răspunsul la orice clarificare
cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data-limită pentru depunerea ofertelor.
(13) În cazul în care solicitarea de clarificare nu a fost transmisă în timp util, punând astfel concedentul în
imposibilitatea de a respecta termenul prevăzut la alin. (12), acesta din urmă are obligaţia de a răspunde la solicitarea
de clarificare în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea şi transmiterea răspunsului face posibilă primirea
acestuia de către persoanele interesate înainte de data-limită de depunere a ofertelor.
(14) Procedura de licitaţie se poate desfăşura numai dacă în urma publicării anunţului de licitaţie au fost depuse cel
puţin două oferte valabile.
(15) În cazul în care în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depuse cel puţin două oferte valabile, concedentul
este obligat să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie, cu respectarea procedurii prevăzute la alin. (1)-
(13).
(16) În cazul organizării unei noi licitaţii potrivit alin. (15), procedura este valabilă în situaţia în care a fost depusă cel
puţin o ofertă valabilă.
Art. 315: Atribuirea directă
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 312 alin. (1), bunurile proprietate publică pot fi concesionate prin atribuire
directă companiilor naţionale, societăţilor naţionale sau societăţilor aflate în subordinea, sub autoritatea sau în
coordonarea entităţilor prevăzute la art. 303 alin. (3)-(5), care au fost înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome şi
care au ca obiect principal de activitate gestionarea, întreţinerea, repararea şi dezvoltarea respectivelor bunuri, dar
numai până la finalizarea privatizării acestora.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) nu este necesară întocmirea studiului de oportunitate.
(3) În cazul atribuirii directe nu se întocmeşte caietul de sarcini, iar documentaţia de atribuire trebuie să cuprindă cel
puţin elementele enumerate la art. 313 alin. (1) lit. a), b), f) şi g).
(4) Concesionarea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor locale, judeţene sau a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(5) În măsura în care se constată că exploatarea bunului ce face obiectul concesiunii prevăzute la alin. (1) implică în
mod necesar şi executarea unor lucrări şi/sau prestarea unor servicii, concesionarul bunului are obligaţia de a încheia
contracte pe care, în funcţie de scopul urmărit şi de activităţile desfăşurate, să le califice conform legislaţiei privind
concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.
Art. 316: Reguli privind oferta
(1) Ofertantul are obligaţia de a elabora oferta în conformitate cu prevederile documentaţiei de atribuire.
(2) Ofertele se redactează în limba română.
(3) Ofertele se depun la sediul concedentului sau la locul precizat în anunţul de licitaţie, în două plicuri sigilate, unul
exterior şi unul interior, care se înregistrează de concedent, în ordinea primirii lor, în registrul Oferte, precizându-se data
şi ora.
(4) Pe plicul exterior se va indica obiectul concesiunii pentru care este depusă oferta. Plicul exterior va trebui să
conţină:
a) o fişă cu informaţii privind ofertantul şi o declaraţie de participare, semnată de ofertant, fără îngroşări, ştersături sau
modificări;
b) acte doveditoare privind calităţile şi capacităţile ofertanţilor, conform solicitărilor concedentului;
c) acte doveditoare privind intrarea în posesia caietului de sarcini.
(5) Pe plicul interior, care conţine oferta propriu-zisă, se înscriu numele sau denumirea ofertantului, precum şi domiciliul
sau sediul social al acestuia, după caz.
(6) Oferta va fi depusă într-un număr de exemplare stabilit de către concedent şi prevăzut în anunţul de licitaţie.
Fiecare exemplar al ofertei trebuie să fie semnat de către ofertant.
(7) Fiecare participant poate depune doar o singură ofertă.
(8) Oferta are caracter obligatoriu, din punct de vedere al conţinutului, pe toată perioada de valabilitate stabilită de
concedent.
(9) Persoana interesată are obligaţia de a depune oferta la adresa şi până la data-limită pentru depunere, stabilite în
anunţul procedurii.
(10) Riscurile legate de transmiterea ofertei, inclusiv forţa majoră, cad în sarcina persoanei interesate.
(11) Oferta depusă la o altă adresă a concedentului decât cea stabilită sau după expirarea datei-limită pentru depunere
se returnează nedeschisă.
(12) Conţinutul ofertelor trebuie să rămână confidenţial până la data stabilită pentru deschiderea acestora,
concedentul urmând a lua cunoştinţă de conţinutul respectivelor oferte numai după această dată.
Art. 317: Comisia de evaluare
(1) Evaluarea ofertelor depuse se realizează de către o comisie de evaluare, compusă dintr-un număr impar de
membri, care nu poate fi mai mic de 5.
(2) Fiecăruia dintre membrii comisiei de evaluare i se poate desemna un supleant.
(3) Membrii comisiei de evaluare sunt:
a) reprezentanţi ai ministerelor sau ai organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale respective, după caz,
precum şi ai ministerului cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, numiţi în acest scop, în situaţia în care concedentul
este statul;
pag. 61 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
b) reprezentanţi ai consiliilor judeţene, consiliilor locale sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz,
precum şi ai structurilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, numiţi în acest scop, în situaţia în care
concedentul este unitatea administrativ-teritorială;
c) reprezentanţi ai instituţiilor publice respective, precum şi ai consiliilor judeţene, consiliilor locale sau Consiliului General
al Municipiului Bucureşti, după caz, şi structurilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, numiţi în acest
scop, în situaţia în care concedentul este o instituţie publică de interes local;
d) în cazul în care, pentru bunul care face obiectul concesionării este necesară parcurgerea procedurii de reglementare
din punctul de vedere al protecţiei mediului, potrivit legislaţiei în vigoare, comisia de evaluare poate include în
componenţa sa şi un reprezentant al autorităţii competente pentru protecţia mediului.
(4) Componenţa comisiei de evaluare, membrii acesteia, precum şi supleanţii lor se stabilesc şi sunt numiţi prin ordin,
hotărâre sau decizie a concedentului, după caz.
(5) Preşedintele comisiei de evaluare şi secretarul acesteia sunt numiţi de concedent dintre reprezentanţii acestuia în
comisie.
(6) La şedinţele comisiei de evaluare preşedintele acesteia poate invita personalităţi recunoscute pentru experienţa şi
competenţa lor în domenii care prezintă relevanţă din perspectiva concesionării bunului proprietate publică, aceştia
neavând calitatea de membri.
(7) Fiecare dintre membrii comisiei de evaluare beneficiază de câte un vot. Persoanele prevăzute la alin. (6)
beneficiază de un vot consultativ.
(8) Deciziile comisiei de evaluare se adoptă cu votul majorităţii membrilor.
(9) Membrii comisiei de evaluare, supleanţii şi invitaţii trebuie să respecte regulile privind conflictul de interese
prevăzute la art. 321.
(10) Membrii comisiei de evaluare, supleanţii şi invitaţii sunt obligaţi să dea o declaraţie de compatibilitate,
imparţialitate şi confidenţialitate pe propria răspundere, după termenul-limită de depunere a ofertelor, care se va păstra
alături de dosarul concesiunii.
(11) În caz de incompatibilitate, preşedintele comisiei de evaluare sesizează de îndată concedentul despre existenţa
stării de incompatibilitate şi va propune înlocuirea persoanei incompatibile, dintre membrii supleanţi.
(12) Supleanţii participă la şedinţele comisiei de evaluare numai în situaţia în care membrii acesteia se află în
imposibilitate de participare datorită unui caz de incompatibilitate, caz fortuit sau forţei majore.
(13) Atribuţiile comisiei de evaluare sunt:
a) analizarea şi selectarea ofertelor pe baza datelor, informaţiilor şi documentelor cuprinse în plicul exterior;
b) întocmirea listei cuprinzând ofertele admise şi comunicarea acesteia;
c) analizarea şi evaluarea ofertelor;
d) întocmirea raportului de evaluare;
e) întocmirea proceselor-verbale;
f) desemnarea ofertei câştigătoare.
(14) Comisia de evaluare este legal întrunită numai în prezenţa tuturor membrilor.
(15) Comisia de evaluare adoptă decizii în mod autonom, numai pe baza documentaţiei de atribuire şi în conformitate
cu prevederile legale în vigoare.
(16) Membrii comisiei de evaluare au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor
cuprinse în ofertele analizate.
Art. 318: Criteriile de atribuire a contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) Criteriile de atribuire a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică sunt următoarele:
a) cel mai mare nivel al redevenţei;
b) capacitatea economico-financiară a ofertanţilor;
c) protecţia mediului înconjurător;
d) condiţii specifice impuse de natura bunului concesionat.
(2) Ponderea fiecărui criteriu se stabileşte în documentaţia de atribuire şi trebuie să fie proporţională cu importanţa
acestuia apreciată din punctul de vedere al asigurării unei utilizări/exploatări raţionale şi eficiente economic a bunului
concesionat. Ponderea fiecăruia dintre criteriile prevăzute la alin. (1) este de până la 40%, iar suma acestora nu trebuie
să depăşească 100%.
(3) Concedentul trebuie să ţină seama de toate criteriile prevăzute în documentaţia de atribuire, potrivit ponderilor
prevăzute la alin. (2).
Art. 319: Determinarea ofertei câştigătoare
(1) Concedentul are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare pe baza criteriului/criteriilor de atribuire precizate în
documentaţia de atribuire.
(2) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, concedentul are dreptul de a solicita clarificări şi, după caz, completări
ale documentelor prezentate de ofertanţi pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate.
(3) Solicitarea de clarificări este propusă de către comisia de evaluare şi se transmite de către concedent ofertanţilor în
termen de 3 zile lucrătoare de la primirea propunerii comisiei de evaluare.
(4) Ofertanţii trebuie să răspundă la solicitarea concedentului în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea acesteia.
(5) Concedentul nu are dreptul ca prin clarificările ori completările solicitate să determine apariţia unui avantaj în
favoarea unui ofertant.
(6) Plicurile sigilate se predau comisiei de evaluare în ziua fixată pentru deschiderea lor, prevăzută în anunţul de licitaţie.
(7) După deschiderea plicurilor exterioare în şedinţă publică, comisia de evaluare elimină ofertele care nu conţin
totalitatea documentelor şi a datelor prevăzute la alin. (6) şi la art. 316 alin. (2)-(5).
(8) Pentru continuarea desfăşurării procedurii de licitaţie este necesar ca după deschiderea plicurilor exterioare cel puţin
două oferte să întrunească condiţiile prevăzute la art. 316 alin. (4).
(9) După analizarea conţinutului plicului exterior, secretarul comisiei de evaluare întocmeşte procesul-verbal în care se
va preciza rezultatul analizei.
(10) Deschiderea plicurilor interioare se face numai după semnarea procesului-verbal prevăzut la alin. (9) de către toţi
membrii comisiei de evaluare şi de către ofertanţi.
(11) Sunt considerate oferte valabile ofertele care îndeplinesc criteriile de valabilitate prevăzute în caietul de sarcini al
concesiunii.
pag. 62 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(12) În urma analizării ofertelor de către comisia de evaluare, pe baza criteriilor de valabilitate, secretarul acesteia
întocmeşte un proces-verbal în care menţionează ofertele valabile, ofertele care nu îndeplinesc criteriile de valabilitate şi
motivele excluderii acestora din urmă de la procedura de atribuire. Procesul-verbal se semnează de către toţi membrii
comisiei de evaluare.
(13) În baza procesului-verbal care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (12), comisia de evaluare întocmeşte, în
termen de o zi lucrătoare, un raport pe care îl transmite concedentului.
(14) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului comisiei de evaluare, concedentul informează, în scris, cu
confirmare de primire, ofertanţii ale căror oferte au fost excluse, indicând motivele excluderii.
(15) Raportul prevăzut la alin. (13) se depune la dosarul concesiunii.
(16) Comisia de evaluare stabileşte punctajul fiecărei oferte, ţinând seama de ponderile prevăzute la art. 318 alin. (2).
Oferta câştigătoare este oferta care întruneşte cel mai mare punctaj în urma aplicării criteriilor de atribuire.
(17) În cazul în care există punctaje egale între ofertanţii clasaţi pe primul loc, departajarea acestora se va face în
funcţie de punctajul obţinut pentru criteriul de atribuire care are ponderea cea mai mare, iar în cazul egalităţii în
continuare, departajarea se va face în funcţie de punctajul obţinut pentru criteriul de atribuire care are ponderea cea
mai mare după acesta.
(18) Pe baza evaluării ofertelor secretarul comisiei de evaluare întocmeşte procesul-verbal care trebuie semnat de toţi
membrii comisiei.
(19) În baza procesului-verbal care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (12), comisia de evaluare întocmeşte, în
termen de o zi lucrătoare, un raport pe care îl transmite concedentului.
(20) Concedentul are obligaţia de a încheia contractul de concesiune de bunuri proprietate publică cu ofertantul a cărui
ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare.
(21) Concedentul are obligaţia de a transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, un anunţ de
atribuire a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, în cel mult 20 de zile calendaristice de la finalizarea
procedurii de atribuire a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică prevăzute de prezenta secţiune.
(22) Anunţul de atribuire trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) informaţii generale privind concedentul, precum: denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, datele de contact,
persoana de contact;
b) informaţii cu privire la repetarea procedurii de licitaţie, dacă e cazul;
c) data publicării anunţului de licitaţie în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a;
d) criteriile utilizate pentru determinarea ofertei câştigătoare;
e) numărul ofertelor primite şi al celor declarate valabile;
f) denumirea/numele şi sediul/adresa ofertantului a cărui ofertă a fost declarată câştigătoare;
g) durata contractului;
h) nivelul redevenţei;
i) instanţa competentă în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei;
j) data informării ofertanţilor despre decizia de stabilire a ofertei câştigătoare;
k) data transmiterii anunţului de atribuire către instituţiile abilitate, în vederea publicării.
(23) Concedentul are obligaţia de a informa ofertanţii despre deciziile referitoare la atribuirea contractului de
concesiune de bunuri proprietate publică, în scris, cu confirmare de primire, nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la
emiterea acestora.
(24) În cadrul comunicării prevăzute la alin. (23) concedentul are obligaţia de a informa ofertantul/ofertanţii
câştigător/câştigători cu privire la acceptarea ofertei/ofertelor prezentate.
(25) În cadrul comunicării prevăzute la alin. (23) concedentul are obligaţia de a informa ofertanţii care au fost respinşi
sau a căror ofertă nu a fost declarată câştigătoare asupra motivelor ce au stat la baza deciziei respective.
(26) Concedentul poate să încheie contractul de concesiune de bunuri proprietate publică numai după împlinirea unui
termen de 20 de zile calendaristice de la data realizării comunicării prevăzute la alin. (23).
(27) În cazul în care, în cadrul celei de-a doua proceduri de licitaţie publică nu se depune nicio ofertă valabilă,
concedentul anulează procedura de licitaţie.
(28) Pentru cea de-a doua licitaţie va fi păstrată documentaţia de atribuire aprobată pentru prima licitaţie.
(29) Cea de-a doua licitaţie se organizează în condiţiile prevăzute la art. 318.
Art. 320: Anularea procedurii de atribuire a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 319 alin. (20), concedentul are dreptul de a anula procedura pentru atribuirea
contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, dacă ia această decizie înainte de data transmiterii comunicării
privind rezultatul aplicării procedurii de atribuire şi anterior încheierii contractului, în situaţia în care se constată încălcări
ale prevederilor legale care afectează procedura de atribuire sau fac imposibilă încheierea contractului.
(2) În sensul prevederilor alin. (1), procedura de atribuire se consideră afectată în cazul în care sunt îndeplinite în mod
cumulativ următoarele condiţii:
a) în cadrul documentaţiei de atribuire şi/sau în modul de aplicare a procedurii de atribuire se constată erori sau
omisiuni care au ca efect încălcarea principiilor prevăzute la art. 311;
b) concedentul se află în imposibilitate de a adopta măsuri corective, fără ca acestea să conducă, la rândul lor, la
încălcarea principiilor prevăzute la art. 311.
(3) Concedentul are obligaţia de a comunica, în scris, tuturor participanţilor la procedura de atribuire, în cel mult 3 zile
lucrătoare de la data anulării, atât încetarea obligaţiilor pe care aceştia şi le-au creat prin depunerea ofertelor, cât şi
motivul concret care a determinat decizia de anulare.
Art. 321: Reguli privind conflictul de interese
(1) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire concedentul are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a
evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese şi/sau manifestarea concurenţei neloiale.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) se sancţionează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(3) Persoana care a participat la întocmirea documentaţiei de atribuire are dreptul de a fi ofertant, dar numai în cazul în
care implicarea sa în elaborarea documentaţiei de atribuire nu este de natură să defavorizeze concurenţa.
(4) Persoanele care sunt implicate direct în procesul de verificare/evaluare a ofertelor nu au dreptul de a fi ofertant sub
sancţiunea excluderii din procedura de atribuire.
(5) Nu au dreptul să fie implicate în procesul de verificare/evaluare a ofertelor următoarele persoane:
pag. 63 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
a) soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv cu ofertantul, persoană fizică;
b) soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv cu persoane care fac parte din consiliul de administraţie,
organul de conducere ori de supervizare al unuia dintre ofertanţi, persoane juridice, terţi susţinători sau subcontractanţi
propuşi;
c) persoane care deţin părţi sociale, părţi de interes, acţiuni din capitalul subscris al unuia dintre ofertanţi, terţi
susţinători sau subcontractanţi propuşi sau persoane care fac parte din consiliul de administraţie, organul de conducere
ori de supervizare al unuia dintre ofertanţi, terţi susţinători sau subcontractanţi propuşi;
d) membri în cadrul consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare al ofertantului şi/sau
acţionari ori asociaţi semnificativi persoane care sunt soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv ori care se
află în relaţii comerciale cu persoane cu funcţii de decizie în cadrul entităţii contractante.
(6) Nu pot fi nominalizate de către ofertant pentru executarea contractului persoane care sunt soţ/soţie, rudă sau afin
până la gradul al II-lea inclusiv ori care se află în relaţii comerciale cu persoane cu funcţii de decizie în cadrul entităţii
contractante.
Art. 322: Încheierea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii.
(2) Predarea-primirea bunului se face pe bază de proces-verbal.
Art. 323: Neîncheierea contractului
(1) Refuzul ofertantului declarat câştigător de a încheia contractul de concesiune de bunuri proprietate publică poate
atrage după sine plata daunelor-interese.
(2) În cazul în care ofertantul declarat câştigător refuză încheierea contractului, procedura de atribuire se anulează, iar
concedentul reia procedura, în condiţiile legii, studiul de oportunitate păstrându-şi valabilitatea.
(3) Daunele-interese prevăzute la alin. (1) se stabilesc de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul
concedentului, la cererea părţii interesate, dacă părţile nu stabilesc altfel.
(4) În cazul în care concedentul nu poate încheia contractul cu ofertantul declarat câştigător din cauza faptului că
ofertantul în cauză se află într-o situaţie de forţă majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa contractul,
concedentul are dreptul să declare câştigătoare oferta clasată pe locul doi, în condiţiile în care aceasta este admisibilă.
(5) În cazul în care, în situaţia prevăzută la alin. (4), nu există o ofertă clasată pe locul doi admisibilă, se aplică
prevederile alin. (2).
Art. 324: Conţinutul contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică trebuie să conţină partea reglementară, care cuprinde
clauzele prevăzute în caietul de sarcini şi clauzele convenite de părţile contractante, în completarea celor din caietul de
sarcini, fără a contraveni obiectivelor concesiunii prevăzute în caietul de sarcini.
(2) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică va cuprinde drepturile şi obligaţiile concesionarului şi ale
concedentului.
(3) Raporturile contractuale dintre concedent şi concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii
între drepturile care îi sunt acordate concesionarului şi obligaţiile care îi sunt impuse.
(4) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică va cuprinde şi clauze contractuale referitoare la împărţirea
responsabilităţilor de mediu între concedent şi concesionar.
(5) În contractul de concesiune de bunuri proprietate publică trebuie precizate în mod distinct categoriile de bunuri ce
vor fi utilizate de concesionar în derularea concesiunii, respectiv:
a) bunurile de retur ce revin de plin drept, gratuit şi libere de orice sarcini concedentului la încetarea contractului de
concesiune de bunuri proprietate publică. Sunt bunuri de retur bunurile care au făcut obiectul concesiunii, precum şi cele
care au rezultat în urma investiţiilor impuse prin caietul de sarcini;
b) bunurile proprii care la încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică rămân în proprietatea
concesionarului. Sunt bunuri proprii bunurile care au aparţinut concesionarului şi au fost utilizate de către acesta pe
durata concesiunii.
(6) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică va fi încheiat în limba română, în două exemplare, câte unul
pentru fiecare parte.
(7) În cazul în care concesionarul este de o altă naţionalitate sau cetăţenie decât cea română şi dacă părţile consideră
necesar, contractul de concesiune de bunuri proprietate publică se va putea încheia în patru exemplare, două în limba
română şi două într-o altă limbă aleasă de acestea.
(8) În situaţia prevăzută la alin. (7) fiecare parte va avea câte un exemplar în limba română şi un exemplar în limba
străină în care a fost redactat contractul.
(9) În caz de litigiu, exemplarele în limba română ale contractului prevalează.
Art. 325: Drepturile şi obligaţiile concesionarului
(1) În temeiul contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, concesionarul dobândeşte dreptul de a
exploata, pe riscul şi pe răspunderea sa, bunurile proprietate publică ce fac obiectul contractului, potrivit obiectivelor
stabilite de către concedent.
(2) Concesionarul are dreptul de a folosi şi de a culege fructele, respectiv productele bunurilor ce fac obiectul
concesiunii, potrivit naturii bunului şi scopului stabilit de părţi prin contractul de concesiune de bunuri proprietate publică.
(3) Concesionarul îşi execută obligaţiile potrivit termenilor şi condiţiilor prevăzute în contractul de concesiune de bunuri
proprietate publică şi în acord cu prevederile legale specifice bunului concesionat.
(4) Concesionarul nu va fi obligat să suporte creşterea sarcinilor legate de execuţia obligaţiilor sale, în cazul în care
această creştere rezultă în urma:
a) unei măsuri dispuse de o autoritate publică;
b) unui caz de forţă majoră sau unui caz fortuit.
(5) Concesionarul este obligat să respecte condiţiile impuse de natura bunurilor proprietate publică.
(6) În temeiul contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, concesionarul are obligaţia să asigure
exploatarea eficientă, în regim de continuitate şi permanenţă, a bunurilor proprietate publică care fac obiectul
concesiunii.
(7) Concesionarul are obligaţia ca în termen de cel mult 90 de zile de la data semnării contractului de concesiune de
bunuri proprietate publică să depună, cu titlu de garanţie, o sumă fixă reprezentând o cotă-parte din suma obligaţiei de
plată către concedent, stabilită de acesta şi datorată pentru primul an de exploatare.
pag. 64 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(8) Din această sumă sunt reţinute, dacă este cazul, penalităţile şi alte sume datorate concedentului de către
concesionar, în baza contractului de concesiune de bunuri proprietate publică.
(9) Concesionarul poate constitui drept garanţie şi titluri de credit, asupra cărora se va institui garanţie reală mobiliară,
cu acordul concedentului.
(10) Concesionarul este obligat să plătească redevenţa la valoarea şi în modul stabilit în contractul de concesiune de
bunuri proprietate publică.
(11) La încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, concesionarul este obligat să restituie, pe
bază de proces-verbal, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat.
(12) În condiţiile încetării contractului de concesiune de bunuri proprietate publică din alte cauze decât prin ajungere la
termen, forţă majoră sau caz fortuit, concesionarul este obligat să asigure continuitatea exploatării bunului proprietate
publică, în condiţiile stipulate în contract, până la preluarea acestora de către concedent.
(13) În cazul în care concesionarul sesizează existenţa unor cauze sau iminenţa producerii unor evenimente de natură
să conducă la imposibilitatea exploatării bunului, va notifica de îndată acest fapt concedentului, în vederea luării
măsurilor ce se impun pentru asigurarea continuităţii exploatării bunului.
Art. 326: Drepturile şi obligaţiile concedentului
(1) Concedentul are dreptul să verifice în perioada derulării contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
modul în care sunt respectate clauzele acestuia de către concesionar.
(2) Verificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează numai cu notificarea prealabilă a concesionarului şi în condiţiile
stabilite în contractul de concesiune de bunuri proprietate publică.
(3) Concedentul este obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exerciţiul drepturilor rezultate din contractul de
concesiune de bunuri proprietate publică.
(4) Concedentul este obligat să notifice concesionarului apariţia oricăror împrejurări de natură să aducă atingere
drepturilor acestuia.
(5) Concedentul nu are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesiune de bunuri proprietate publică, în
afară de cazurile prevăzute de lege.
(6) Concedentul poate modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune de bunuri proprietate
publică, cu notificarea prealabilă a concesionarului, din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local, după
caz.
(7) Concesionarul este obligat să continue exploatarea bunului în noile condiţii stabilite de concedent, fără a putea
solicita încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică.
(8) În cazul în care modificarea unilaterală a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică îi aduce un
prejudiciu, concesionarul are dreptul să primească fără întârziere o justă despăgubire.
(9) În caz de dezacord între concedent şi concesionar cu privire la suma despăgubirii, aceasta va fi stabilită de către
instanţa judecătorească competentă. Dezacordul nu exclude îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către concesionar.
Art. 327: Încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) Încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică poate avea loc în următoarele situaţii:
a) la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune de bunuri proprietate publică, în măsura în care părţile nu
convin, în scris, prelungirea acestuia în condiţiile prevăzute de lege;
b) în cazul exploatării, în condiţiile contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, a bunurilor consumptibile,
fapt ce determină, prin epuizarea acestora, imposibilitatea continuării exploatării acestora înainte de expirarea duratei
stabilite a contractului;
c) în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterală de către concedent;
d) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei
despăgubiri în sarcina concesionarului;
e) în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent, prin reziliere de către concesionar;
f) la dispariţia, dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a
concesionarului de a-l exploata, prin renunţare, fără plata unei despăgubiri.
(2) În cazul prelungirii contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, acesta se derulează în condiţiile stabilite
iniţial.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c), concedentul va notifica de îndată intenţia de a denunţa unilateral contractul
de concesiune de bunuri proprietate publică şi va face menţiune cu privire la motivele ce au determinat această
măsură.
(4) În cazul nerespectării din culpă a obligaţiilor asumate de către una dintre părţi prin contractul de concesiune de
bunuri proprietate publică sau a incapacităţii îndeplinirii acestora, cealaltă parte este îndreptăţită să solicite tribunalului în
a cărui rază teritorială se află sediul concedentului să se pronunţe cu privire la rezilierea contractului, cu plata unei
despăgubiri, dacă părţile nu stabilesc altfel.
(5) În cazul dispariţiei, dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a
concesionarului de a-l exploata, acesta va notifica de îndată concedentului dispariţia bunului ori imposibilitatea obiectivă
de exploatare a acestuia, declarând renunţarea la concesiune.
(6) Concedentul nu va putea fi obligat la plata vreunei despăgubiri pentru prejudiciile suferite de concesionar ca urmare
a situaţiilor prevăzute la alin. (5).
(7) Prin contractul de concesiune de bunuri proprietate publică părţile pot stabili şi alte cauze de încetare a contractului
de concesiune de bunuri proprietate publică, fără a aduce atingere cauzelor şi condiţiilor reglementate de lege.
(8) Radierea din cartea funciară a dreptului de concesiune în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. c) se efectuează în baza
actului de denunţare unilaterală sau în baza hotărârii judecătoreşti definitive, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. d) şi e),
în baza declaraţiei unilaterale de reziliere a concedentului sau concesionarului, iar în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b)
şi f), în baza declaraţiei unilaterale de renunţare la concesiune a concesionarului.
Art. 328: Evidenţa informaţiilor cu privire la desfăşurarea procedurilor de concesionare şi la derularea
contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică
(1) În scopul ţinerii evidenţei documentelor şi informaţiilor cu privire la desfăşurarea procedurilor de concesionare şi la
derularea contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, concedentul întocmeşte şi păstrează două registre:
a) registrul Oferte, care cuprinde date şi informaţii referitoare la derularea procedurilor prealabile încheierii contractului
de concesiune de bunuri proprietate publică; se precizează cel puţin datele şi informaţiile referitoare la propunerile de
pag. 65 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
concesionare, studiul de oportunitate, la oferte, la procedura de atribuire aplicată;
b) registrul Contracte, care cuprinde date şi informaţii referitoare la executarea contractului de concesiune de bunuri
proprietate publică; se precizează cel puţin datele şi informaţiile referitoare la obiectul, durata contractului de
concesiune de bunuri proprietate publică, termenele de plată a redevenţei, obligaţiile de mediu.
(2) Registrele prevăzute la alin. (1) se întocmesc şi se păstrează la sediul concedentului.
(3) Concedentul are obligaţia de a întocmi dosarul concesiunii pentru fiecare contract atribuit.
(4) Dosarul concesiunii se păstrează de către concedent atât timp cât contractul de concesiune de bunuri proprietate
publică produce efecte juridice, dar nu mai puţin de 5 ani de la data încheierii contractului respectiv.
(5) Dosarul concesiunii trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) studiul de oportunitate al concesiunii;
b) hotărârea de aprobare a concesiunii;
c) anunţurile prevăzute de prezenta secţiune referitoare la procedura de atribuire a contractului de concesiune de
bunuri proprietate publică şi dovada transmiterii acestora spre publicare;
d) documentaţia de atribuire;
e) nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire;
f) denumirea/numele ofertantului/ofertanţilor a/ale cărui/ căror ofertă/oferte a/au fost declarată/declarate
câştigătoare şi motivele care au stat la baza acestei decizii;
g) justificarea hotărârii de anulare a procedurii de atribuire, dacă este cazul;
h) contractul de concesiune de bunuri proprietate publică semnat.
(6) Dosarul concesiunii are caracter de document public.
(7) Accesul persoanelor la aceste informaţii se realizează în conformitate cu termenele şi procedurile prevăzute de
reglementările legale privind liberul acces la informaţiile de interes public şi nu poate fi restricţionat decât în măsura în
care aceste informaţii sunt clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii.
Art. 329: Exercitarea controlului
(1) Persoana care consideră că un contract a fost calificat drept contract de concesiune de bunuri proprietate publică
cu nerespectarea legislaţiei privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii poate solicita punctul de vedere al
Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice.
(2) Ministerele de resort şi ministerul cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, prin structurile cu atribuţii specifice de
control, realizează verificarea concesiunilor de bunuri proprietate publică de interes naţional, iar Direcţia Generală de
Administrare a Marilor Contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice şi a municipiului Bucureşti
realizează verificarea concesiunilor de bunuri proprietate publică de interes local, urmărind în special respectarea
dispoziţiilor referitoare la:
a) aplicarea hotărârii de concesionare;
b) publicitatea;
c) documentaţia de atribuire;
d) aplicarea procedurii de atribuire a contractului de concesiune de bunuri proprietate publică;
e) dosarul concesiunii;
f) îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către concedent şi concesionar.
Art. 330: Soluţionarea litigiilor
Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de
concesiune de bunuri proprietate publică, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit
prevederilor legislaţiei privind contenciosul administrativ.
Art. 331: Sancţiuni
(1) Constituie contravenţii la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) nerespectarea termenelor prevăzute la art. 309 alin. (1), art. 314 alin. (5), art. 319 alin. (21) şi (26);
b) încălcarea prevederilor art. 312 alin. (2) şi (7), art. 319 alin. (20) şi (23)-(25), art. 320 alin. (3), art. 325 alin. (7)-
(8) şi ale art. 328 alin. (3) şi (4).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.
(3) Amenzile prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane împuternicite de structurile cu atribuţii
de control.
(5) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
SECŢ IUNEA 4: Închirierea bunurilor proprietate publică
Art. 332: Părţile contractului de închiriere
Contractul de închiriere a unui bun proprietate publică se încheie de către autorităţile prevăzute la art. 287 sau de către
titularul dreptului de administrare, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină.
Art. 333: Actul administrativ prin care se aprobă închirierea
(1) Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin
hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local.
(2) Hotărârea prevăzută la alin. (1) cuprinde următoarele elemente:
a) datele de identificare şi valoarea de inventar ale bunului care face obiectul închirierii;
b) destinaţia dată bunului care face obiectul închirierii;
c) durata închirierii;
d) preţul minim al închirierii.
(3) În cazul în care contractul de închiriere se încheie de către titularul dreptului de administrare, acesta are dreptul să
încaseze din chirie o cotă-parte între 20-50%, stabilită, după caz, prin hotărârea Guvernului, a consiliului judeţean, a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului prin care s-a
aprobat închirierea.
(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care activitatea titularului dreptului de administrare este subvenţionată
de la bugetul de stat sau de la bugetul local.
pag. 66 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(5) Închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se face pe bază de licitaţie
publică.
Art. 334: Documentaţia de atribuire
(1) Documentaţia de atribuire este alcătuită din:
a) caietul de sarcini;
b) fişa de date a procedurii;
c) contractul-cadru conţinând clauze contractuale obligatorii;
d) formulare şi modele de documente.
(2) Dispoziţiile art. 310 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b), art. 312 alin. (2)-(4), (6) şi (7) şi ale art. 313 se aplică în mod
corespunzător.
(3) Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în cadrul documentaţiei de atribuire orice cerinţă, criteriu, regulă
şi alte informaţii necesare pentru a asigura ofertantului o informare completă, corectă şi explicită cu privire la modul de
aplicare a procedurii de licitaţie.
(4) Autoritatea contractantă are dreptul de a impune în cadrul documentaţiei de atribuire, în măsura în care acestea
sunt compatibile cu obiectul contractului, condiţii speciale de îndeplinire a contractului prin care se urmăreşte obţinerea
unor efecte de ordin social sau în legătură cu protecţia mediului şi promovarea dezvoltării durabile.
(5) Garanţia este obligatorie şi se stabileşte la nivelul contravalorii a două chirii.
Art. 335: Etapa de transparenţă
(1) În cazul procedurii de licitaţie, autoritatea contractantă are obligaţia să publice anunţul de licitaţie în Monitorul Oficial
al României, Partea a VI-a, într-un cotidian de circulaţie naţională şi într-unul de circulaţie locală, pe pagina sa de
internet ori prin alte medii ori canale publice de comunicaţii electronice.
(2) Anunţul de licitaţie se întocmeşte după aprobarea documentaţiei de atribuire de către autoritatea contractantă şi
trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) informaţii generale privind autoritatea contractantă, precum: denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, datele
de contact, persoana de contact;
b) informaţii generale privind obiectul procedurii de licitaţie publică, în special descrierea şi identificarea bunului care
urmează să fie închiriat;
c) informaţii privind documentaţia de atribuire: modalitatea sau modalităţile prin care persoanele interesate pot intra în
posesia unui exemplar al documentaţiei de atribuire; denumirea şi datele de contact ale serviciului/compartimentului din
cadrul autorităţii contractante de la care se poate obţine un exemplar din documentaţia de atribuire; costul şi condiţiile
de plată pentru obţinerea documentaţiei, dacă este cazul; data-limită pentru solicitarea clarificărilor;
d) informaţii privind ofertele: data-limită de depunere a ofertelor, adresa la care trebuie depuse ofertele, numărul de
exemplare în care trebuie depusă fiecare ofertă;
e) data şi locul la care se va desfăşura şedinţa publică de deschidere a ofertelor;
f) instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii şi termenele pentru sesizarea instanţei;
g) data transmiterii anunţului de licitaţie către instituţiile abilitate, în vederea publicării.
(3) Anunţul de licitaţie se trimite spre publicare cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data-limită pentru
depunerea ofertelor.
(4) Orice persoană interesată are dreptul de a solicita şi de a obţine documentaţia de atribuire.
(5) Autoritatea contractantă are dreptul de a opta pentru una dintre următoarele modalităţi de obţinere a
documentaţiei de atribuire de către persoanele interesate:
a) asigurarea accesului direct, nerestricţionat şi deplin, prin mijloace electronice, la conţinutul documentaţiei de
atribuire;
b) punerea la dispoziţia persoanei interesate care a înaintat o solicitare în acest sens a unui exemplar din documentaţia
de atribuire, pe suport hârtie şi/sau pe suport magnetic.
(6) În cazul prevăzut la alin. (5) lit. b) autoritatea contractantă are dreptul de a stabili un preţ pentru obţinerea
documentaţiei de atribuire, cu condiţia ca acest preţ să nu depăşească costul multiplicării documentaţiei, la care se
poate adăuga, dacă este cazul, costul transmiterii acesteia.
(7) Autoritatea contractantă are obligaţia să asigure obţinerea documentaţiei de atribuire de către persoana
interesată, care înaintează o solicitare în acest sens.
(8) În cazul prevăzut la alin. (5) lit. b) autoritatea contractantă are obligaţia de a pune documentaţia de atribuire la
dispoziţia persoanei interesate cât mai repede posibil, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească 4 zile lucrătoare
de la primirea unei solicitări din partea acesteia.
(9) Persoana interesată are obligaţia de a depune diligenţele necesare, astfel încât respectarea de către autoritatea
contractantă a perioadei prevăzute la alin. (8) să nu conducă la situaţia în care documentaţia de atribuire să fie pusă la
dispoziţia sa cu mai puţin de 5 zile lucrătoare înainte de data-limită pentru depunerea ofertelor.
(10) Persoana interesată are dreptul de a solicita clarificări privind documentaţia de atribuire.
(11) Autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde în mod clar, complet şi fără ambiguităţi, la orice clarificare
solicitată, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească 5 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări.
(12) Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite răspunsurile însoţite de întrebările aferente către toate
persoanele interesate care au obţinut, în condiţiile prezentei secţiuni, documentaţia de atribuire, luând măsuri pentru a
nu dezvălui identitatea celui care a solicitat clarificările respective.
(13) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (11), autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite răspunsul la
orice clarificare cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data-limită pentru depunerea ofertelor.
(14) În cazul în care solicitarea de clarificare nu a fost transmisă în timp util, punând astfel autoritatea contractantă în
imposibilitatea de a respecta termenul prevăzut la alin. (13), acesta din urmă are totuşi obligaţia de a răspunde la
solicitarea de clarificare în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea şi transmiterea răspunsului face posibilă
primirea acestuia de către persoanele interesate înainte de data-limită de depunere a ofertelor.
(15) Procedura de licitaţie se poate desfăşura numai dacă în urma publicării anunţului de licitaţie au fost depuse cel
puţin două oferte valabile.
Art. 336: Reguli privind oferta
(1) Ofertantul are obligaţia de a elabora oferta în conformitate cu prevederile documentaţiei de atribuire.
(2) Ofertele se redactează în limba română.
pag. 67 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(3) Ofertele se depun la sediul autorităţii contractante sau la locul precizat în anunţul de licitaţie, în două plicuri sigilate,
unul exterior şi unul interior, care se înregistrează de autoritatea contractantă, în ordinea primirii lor, în registrul Oferte,
precizându-se data şi ora.
(4) Pe plicul exterior se va indica obiectul licitaţiei pentru care este depusă oferta. Plicul exterior va trebui să conţină:
a) o fişă cu informaţii privind ofertantul şi o declaraţie de participare, semnată de ofertant, fără îngroşări, ştersături sau
modificări;
b) acte doveditoare privind calităţile şi capacităţile ofertanţilor, conform solicitărilor autorităţii contractante;
c) acte doveditoare privind intrarea în posesia caietului de sarcini.
(5) Pe plicul interior, care conţine oferta propriu-zisă, se înscriu numele sau denumirea ofertantului, precum şi domiciliul
sau sediul social al acestuia, după caz.
(6) Oferta va fi depusă într-un număr de exemplare stabilit de către autoritatea contractantă şi prevăzut în anunţul de
licitaţie. Fiecare exemplar al ofertei trebuie să fie semnat de către ofertant.
(7) Fiecare participant poate depune doar o singură ofertă.
(8) Oferta are caracter obligatoriu, din punct de vedere al conţinutului, pe toată perioada de valabilitate stabilită de
autoritatea contractantă.
(9) Persoana interesată are obligaţia de a depune oferta la adresa şi până la data-limită pentru depunere, stabilite în
anunţul procedurii.
(10) Riscurile legate de transmiterea ofertei, inclusiv forţa majoră, cad în sarcina persoanei interesate.
(11) Oferta depusă la o altă adresă a autorităţii contractante decât cea stabilită sau după expirarea datei-limită pentru
depunere se returnează nedeschisă.
(12) Conţinutul ofertelor trebuie să rămână confidenţial până la data stabilită pentru deschiderea acestora, autoritatea
contractantă urmând a lua cunoştinţă de conţinutul respectivelor oferte numai după această dată.
(13) Deschiderea plicurilor interioare se face numai după semnarea procesului-verbal prevăzut la alin. (15) de către
toţi membrii comisiei de evaluare şi de către ofertanţi.
(14) Sunt considerate oferte valabile ofertele care îndeplinesc criteriile de valabilitate prevăzute în caietul de sarcini al
licitaţiei.
(15) În urma analizării ofertelor de către comisia de evaluare, pe baza criteriilor de valabilitate, secretarul acesteia
întocmeşte un proces-verbal în care menţionează ofertele valabile, ofertele care nu îndeplinesc criteriile de valabilitate şi
motivele excluderii acestora din urmă de la procedura de licitaţie. Procesul-verbal se semnează de către toţi membrii
comisiei de evaluare.
(16) În baza procesului-verbal care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (15), comisia de evaluare întocmeşte, în
termen de o zi lucrătoare, un raport pe care îl transmite autorităţii contractante.
(17) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului comisiei de evaluare, autoritatea contractantă informează
în scris, cu confirmare de primire, ofertanţii ale căror oferte au fost excluse, indicând motivele excluderii.
(18) În cazul în care în urma publicării anunţului de licitaţie nu au fost depuse cel puţin două oferte valabile, autoritatea
contractantă este obligată să anuleze procedura şi să organizeze o nouă licitaţie, cu respectarea procedurii prevăzute
la alin. (1)-(13).
Art. 337: Protecţia datelor
Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei secţiuni, autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura
protejarea acelor informaţii care îi sunt comunicate de persoanele fizice sau juridice cu titlu confidenţial, în măsura în
care, în mod obiectiv, dezvăluirea informaţiilor în cauză ar prejudicia interesele legitime ale respectivelor persoane,
inclusiv în ceea ce priveşte secretul comercial şi proprietatea intelectuală.
Art. 338: Comisia de evaluare
(1) La nivelul autorităţii publice contractante se organizează o comisie de evaluare, componenţa acesteia fiind
aprobată prin ordin de ministru, respectiv prin dispoziţie a primarului sau, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean,
care adoptă decizii în mod autonom şi numai pe baza criteriilor de selecţie prevăzute în instrucţiunile privind
organizarea şi desfăşurarea licitaţiei.
(2) Dispoziţiile art. 317 se aplică în mod corespunzător.
Art. 339: Participanţii la licitaţia publică
(1) Are dreptul de a participa la licitaţie orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a) a plătit toate taxele privind participarea la licitaţie, inclusiv garanţia de participare;
b) a depus oferta sau cererea de participare la licitaţie, împreună cu toate documentele solicitate în documentaţia de
atribuire, în termenele prevăzute în documentaţia de atribuire;
c) are îndeplinite la zi toate obligaţiile exigibile de plată a impozitelor, a taxelor şi a contribuţiilor către bugetul consolidat
al statului şi către bugetul local;
d) nu este în stare de insolvenţă, faliment sau lichidare.
(2) Nu are dreptul să participe la licitaţie persoana care a fost desemnată câştigătoare la o licitaţie publică anterioară
privind bunurile statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale în ultimii 3 ani, dar nu a încheiat contractul ori nu a
plătit preţul, din culpă proprie. Restricţia operează pentru o durată de 3 ani, calculată de la desemnarea persoanei
respective drept câştigătoare la licitaţie.
Art. 340: Criteriile de atribuire a contractului de închiriere
(1) Criteriile de atribuire a contractului de închiriere sunt:
a) cel mai mare nivel al chiriei;
b) capacitatea economico-financiară a ofertanţilor;
c) protecţia mediului înconjurător;
d) condiţii specifice impuse de natura bunului închiriat.
(2) Ponderea fiecărui criteriu se stabileşte în documentaţia de atribuire şi trebuie să fie proporţională cu importanţa
acestuia apreciată din punctul de vedere al asigurării unei utilizări/exploatări raţionale şi eficiente economic a bunului
închiriat. Ponderea fiecăruia dintre criteriile prevăzute la alin. (1) este de până la 40%, iar suma acestora nu trebuie să
depăşească 100%.
(3) Autoritatea contractantă trebuie să ţină seama de toate criteriile prevăzute în documentaţia de atribuire, potrivit
ponderilor prevăzute la alin. (2).
pag. 68 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 341: Determinarea ofertei câştigătoare
(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili oferta câştigătoare pe baza criteriului/criteriilor de atribuire
precizate în documentaţia de atribuire.
(2) Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări şi, după caz,
completări ale documentelor prezentate de ofertanţi pentru demonstrarea conformităţii ofertei cu cerinţele solicitate.
(3) Solicitarea de clarificări este propusă de către comisia de evaluare şi se transmite de către autoritatea contractantă
ofertanţilor în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea propunerii comisiei de evaluare.
(4) Ofertanţii trebuie să răspundă la solicitarea autorităţii contractante în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea
acesteia.
(5) Autoritatea contractantă nu are dreptul ca, prin clarificările ori completările solicitate, să determine apariţia unui
avantaj în favoarea unui ofertant.
(6) Plicurile sigilate se predau comisiei de evaluare în ziua fixată pentru deschiderea lor, prevăzută în anunţul de licitaţie.
(7) După deschiderea plicurilor exterioare în şedinţă publică, comisia de evaluare elimină ofertele care nu respectă
prevederile art. 336 alin. (2)-(5).
(8) Pentru continuarea desfăşurării procedurii de licitaţie este necesar ca, după deschiderea plicurilor exterioare, cel
puţin două oferte să întrunească condiţiile prevăzute la art. 336 alin. (2)-(5). În caz contrar, se aplică prevederile art.
336 alin. (18).
(9) După analizarea conţinutului plicului exterior, secretarul comisiei de evaluare întocmeşte procesul-verbal în care se
va preciza rezultatul analizei.
(10) Deschiderea plicurilor interioare se face numai după semnarea procesului-verbal prevăzut la alin. (9) de către toţi
membrii comisiei de evaluare şi de către ofertanţi.
(11) Sunt considerate oferte valabile ofertele care îndeplinesc criteriile de valabilitate prevăzute în caietul de sarcini.
(12) În urma analizării ofertelor de către comisia de evaluare, pe baza criteriilor de valabilitate, secretarul acesteia
întocmeşte un proces-verbal în care menţionează ofertele valabile, ofertele care nu îndeplinesc criteriile de valabilitate şi
motivele excluderii acestora din urmă de la procedura de licitaţie. Procesul-verbal se semnează de către toţi membrii
comisiei de evaluare.
(13) În baza procesului-verbal care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (12), comisia de evaluare întocmeşte, în
termen de o zi lucrătoare, un raport pe care îl transmite autorităţii contractante.
(14) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea raportului comisiei de evaluare, autoritatea contractantă informează
în scris, cu confirmare de primire, ofertanţii ale căror oferte au fost excluse, indicând motivele excluderii.
(15) Raportul prevăzut la alin. (13) se depune la dosarul licitaţiei.
(16) Comisia de evaluare stabileşte punctajul fiecărei oferte, ţinând seama de ponderile prevăzute la art. 340 alin. (2).
Oferta câştigătoare este oferta care întruneşte cel mai mare punctaj în urma aplicării criteriilor de atribuire.
(17) În cazul în care există punctaje egale între ofertanţii clasaţi pe primul loc, departajarea acestora se va face în
funcţie de punctajul obţinut pentru criteriul de atribuire care are ponderea cea mai mare, iar în cazul egalităţii în
continuare, departajarea se va face în funcţie de punctajul obţinut pentru criteriul de atribuire care are ponderea cea
mai mare după acesta.
(18) Pe baza evaluării ofertelor secretarul comisiei de evaluare întocmeşte procesul-verbal care trebuie semnat de toţi
membrii comisiei.
(19) În baza procesului-verbal care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (12), comisia de evaluare întocmeşte, în
termen de o zi lucrătoare, un raport pe care îl transmite autorităţii contractante.
(20) Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul cu ofertantul a cărui ofertă a fost stabilită ca fiind
câştigătoare.
(21) Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a,
un anunţ de atribuire a contractului, în cel mult 20 de zile calendaristice de la finalizarea procedurii de atribuire.
(22) Anunţul de atribuire trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
a) informaţii generale privind autoritatea contractantă, precum: denumirea, codul de identificare fiscală, adresa, datele
de contact, persoana de contact;
b) data publicării anunţului de licitaţie în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a;
c) criteriile utilizate pentru determinarea ofertei câştigătoare;
d) numărul ofertelor primite şi al celor declarate valabile;
e) denumirea/numele şi sediul/adresa ofertantului a cărui ofertă a fost declarată câştigătoare;
f) durata contractului;
g) nivelul chiriei;
h) instanţa competentă în soluţionarea litigiilor apărute şi termenele pentru sesizarea instanţei;
i) data informării ofertanţilor despre decizia de stabilire a ofertei câştigătoare;
j) data transmiterii anunţului de atribuire către instituţiile abilitate, în vederea publicării.
(23) Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa ofertanţii despre deciziile referitoare la atribuirea contractului,
în scris, cu confirmare de primire, nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la emiterea acestora.
(24) În cadrul comunicării prevăzute la alin. (23) autoritatea contractantă are obligaţia de a informa
ofertantul/ofertanţii câştigător/câştigători cu privire la acceptarea ofertei/ofertelor prezentate.
(25) În cadrul comunicării prevăzute la alin. (23) autoritatea contractantă are obligaţia de a informa ofertanţii care au
fost respinşi sau a căror ofertă nu a fost declarată câştigătoare asupra motivelor ce au stat la baza deciziei respective.
(26) Autoritatea contractantă poate să încheie contractul numai după împlinirea unui termen de 20 de zile
calendaristice de la data realizării comunicării prevăzute la alin. (23).
(27) În cazul în care, în cadrul celei de-a doua proceduri de licitaţie publică nu se depune nicio ofertă valabilă,
autoritatea contractantă anulează procedura de licitaţie.
(28) Pentru cea de-a doua licitaţie va fi păstrată documentaţia de atribuire aprobată pentru prima licitaţie.
(29) Cea de-a doua licitaţie se organizează în condiţiile prevăzute la art. 336 alin. (1)-(12).
Art. 342: Anularea procedurii de licitaţie
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 341 alin. (20), autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura pentru
atribuirea contractului de închiriere în situaţia în care se constată abateri grave de la prevederile legale care afectează
procedura de licitaţie sau fac imposibilă încheierea contractului.
pag. 69 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(2) În sensul prevederilor alin. (1), procedura de licitaţie se consideră afectată în cazul în care sunt îndeplinite în mod
cumulativ următoarele condiţii:
a) în cadrul documentaţiei de atribuire şi/sau în modul de aplicare a procedurii de licitaţie se constată erori sau omisiuni
care au ca efect încălcarea principiilor prevăzute la art. 311;
b) autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective, fără ca acestea să conducă, la
rândul lor, la încălcarea principiilor prevăzute la art. 311.
(3) Încălcarea prevederilor prezentei secţiuni privind atribuirea contractului poate atrage anularea procedurii, potrivit
dispoziţiilor legale în vigoare.
(4) Autoritatea contractantă are obligaţia de a comunica, în scris, tuturor participanţilor la procedura de licitaţie, în cel
mult 3 zile lucrătoare de la data anulării, atât încetarea obligaţiilor pe care aceştia şi le-au creat prin depunerea
ofertelor, cât şi motivul concret care a determinat decizia de anulare.
Art. 343: Încheierea contractului
(1) Contractul de închiriere cuprinde clauze de natură să asigure folosinţa bunului închiriat, potrivit specificului acestuia.
(2) Contractul se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii.
(3) Contractul cuprinde clauze privind despăgubirile, în situaţia denunţării contractului înainte de expirarea termenului.
(4) Predarea-primirea bunului se face prin proces-verbal în termen de maximum 30 de zile de la data constituirii
garanţiei.
Art. 344: Neîncheierea contractului
(1) Neîncheierea contractului într-un termen de 20 de zile calendaristice de la data împlinirii termenului prevăzut la art.
341 alin. (26) poate atrage plata daunelor-interese de către partea în culpă.
(2) Refuzul ofertantului declarat câştigător de a încheia contractul poate atrage după sine plata daunelor-interese.
(3) În cazul în care ofertantul declarat câştigător refuză încheierea contractului, procedura de licitaţie se anulează, iar
autoritatea contractantă reia procedura, în condiţiile legii, studiul de oportunitate păstrându-şi valabilitatea.
(4) Daunele-interese prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul
autorităţii contractante, la cererea părţii interesate, dacă părţile nu stabilesc altfel.
(5) În cazul în care autoritatea contractantă nu poate încheia contractul cu ofertantul declarat câştigător din cauza
faptului că ofertantul în cauză se află într-o situaţie de forţă majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa
contractul, autoritatea contractantă are dreptul să declare câştigătoare oferta clasată pe locul doi, în condiţiile în care
aceasta este admisibilă.
(6) În cazul în care, în situaţia prevăzută la alin. (5), nu există o ofertă clasată pe locul doi admisibilă, se aplică
prevederile alin. (3).
(7) În situaţia în care au avut loc modificări legislative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunţarea la
anumite taxe/impozite naţionale sau locale al căror efect se reflectă în creşterea/diminuarea costurilor pe baza cărora
s-a fundamentat preţul contractului, chiria poate fi ajustată, la cererea oricărei părţi, dacă posibilitatea de ajustare a
fost prevăzută în documentaţia de atribuire.
Art. 345: Sancţiuni
(1) Constituie contravenţii aplicabile prezentei secţiuni, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) nerespectarea termenelor prevăzute la art. 335 alin. (3), art. 341 alin. (21) şi (26);
b) încălcarea prevederilor art. 335 alin. (7), art. 337, art. 341 alin. (20) şi (22)-(25) şi art. 342 alin. (4).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.
(3) Amenzile prevăzute la alin. (2) pot fi aplicate atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane împuternicite de structurile cu atribuţii
de control.
(5) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 346: Evidenţa documentaţiei procedurii
Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta prevederile art. 328 cu privire la evidenţa documentelor
procedurilor de închiriere a bunurilor proprietate publică.
Art. 347: Drepturi şi obligaţii
(1) Autorităţile prevăzute la art. 287 sau titularul dreptului de administrare, după caz, au următoarele drepturi şi/sau
obligaţii:
a) să predea bunul pe bază de proces-verbal, în termenul prevăzut la art. 343 alin. (4);
b) să încaseze chiria, în conformitate cu dispoziţiile contractului de închiriere;
c) să beneficieze de garanţia constituită de titularul dreptului de închiriere în condiţiile art. 334 alin. (5); în caz contrar,
autorităţile prevăzute la art. 287 sau titularul dreptului de administrare, după caz, sunt obligaţi să restituie garanţia la
încetarea contractului;
d) să menţină bunul în stare corespunzătoare de folosinţă pe toată durata închirierii, potrivit destinaţiei sale, şi să
suporte cheltuielile reparaţiilor necesare în acest scop;
e) să controleze executarea obligaţiilor titularului dreptului de închiriere şi respectarea condiţiilor închirierii, având dreptul
să constate, ori de câte ori este nevoie, fără a stânjeni folosinţa bunului de către titularul dreptului de închiriere, starea
integrităţii bunului şi destinaţia în care este folosit;
f) să asigure folosinţa netulburată a bunului pe tot timpul închirierii.
(2) Titularul dreptului de închiriere are următoarele drepturi şi obligaţii:
a) să nu aducă atingere dreptului de proprietate publică prin faptele şi actele juridice săvârşite;
b) să plătească chiria, în avans, în cuantumul şi la termenele stabilite prin contract;
c) să constituie garanţia în cuantumul, în forma şi la termenul prevăzut în caietul de sarcini;
d) să solicite autorităţilor prevăzute la art. 287 sau titularului dreptului de administrare, după caz, reparaţiile necesare
pentru menţinerea bunului în stare corespunzătoare de folosinţă sau contravaloarea reparaţiilor care nu pot fi
amânate;
e) să execute la timp şi în condiţii optime lucrările de întreţinere curente şi reparaţii normale ce îi incumbă, în vederea
menţinerii bunului închiriat în starea în care l-a primit în momentul încheierii contractului;
f) să restituie bunul, pe bază de proces-verbal, la încetarea, din orice cauză, a contractului de închiriere, în starea
pag. 70 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
tehnică şi funcţională avută la data preluării, mai puţin uzura aferentă exploatării normale;
g) să nu exploateze bunul închiriat în vederea culegerii de fructe naturale, civile, industriale sau producte.
(3) Neplata chiriei, precum şi orice altă prevedere încălcată referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către
titularul dreptului de închiriere dau dreptul autorităţilor prevăzute la art. 287 sau titularului dreptului de administrare,
după caz, la reţinerea contravalorii acesteia din garanţie. Titularul dreptului de închiriere este obligat să reîntregească
garanţia.
Art. 348: Radierea închirierii
În cazul în care în cartea funciară a fost notat contractul de închiriere, radierea acestei notări se efectuează în baza
actului emis de autorităţile prevăzute la art. 287 sau de titularul dreptului de administrare, după caz, prin care se
comunică intervenirea rezilierii.
SECŢ IUNEA 5: Darea în folosinţă gratuită a bunurilor proprietate publică
Art. 349: Conţinutul actului prin care se realizează darea în folosinţă gratuită
Hotărârea Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului
local al comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, prin care se aprobă darea în folosinţă gratuită va cuprinde
următoarele:
a) datele de identificare a bunului şi valoarea de inventar a acestuia;
b) în cazul bunurilor cu regim special, indicarea reglementărilor legale specifice privind paza şi protecţia;
c) destinaţia bunului;
d) durata pentru care se acordă folosinţa gratuită;
e) termenul la care se va realiza predarea-primirea materială a bunului;
f) obligaţiile instituţiei de utilitate publică beneficiară;
g) entitatea care suportă cheltuielile de întreţinere a bunului, potrivit destinaţiei sale;
h) modalităţi de angajare a răspunderii şi sancţiuni.
Art. 350: Obligaţii
(1) Autorităţile prevăzute la art. 287 au următoarele obligaţii:
a) să verifice modul în care sunt respectate condiţiile de folosinţă stabilite prin actul de dare în folosinţă gratuită şi prin
lege;
b) să solicite încetarea folosinţei gratuite şi restituirea bunului, atunci când interesul public legitim o impune.
(2) Titularul dreptului de folosinţă gratuită are următoarele obligaţii:
a) să folosească bunul potrivit destinaţiei în vederea căreia i-a fost acordată folosinţa gratuită;
b) să prezinte, anual, autorităţilor prevăzute la art. 287, rapoarte privind activitatea de utilitate publică desfăşurată,
gradul de implementare la nivelul colectivităţii, precum şi prognoze şi strategii pentru perioada următoare;
c) să permită accesul autorităţilor prevăzute la art. 287 pentru efectuarea controlului asupra bunurilor;
d) să nu modifice bunul, în parte ori în integralitatea lui;
e) la încetarea folosinţei gratuite, să restituie bunul în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a
deteriorat din cauza vechimii, şi liber de orice sarcini.
Art. 351: Alte obligaţii
(1) Folosinţa dobândită în baza actului prevăzut la art. 349 nu poate fi transmisă, nici oneros şi nici cu titlu gratuit, unei
alte persoane.
(2) Titularul dreptului de folosinţă gratuită are obligaţia de a informa autorităţile prevăzute la art. 287 cu privire la orice
tulburare adusă dreptului de proprietate publică, precum şi la existenţa unor cauze sau iminenţa producerii unor
evenimente de natură să conducă la imposibilitatea exploatării bunului.
Art. 352: Sancţiuni
(1) Constituie contravenţii la dispoziţiile prezentei secţiuni, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie
considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) încălcarea prevederilor art. 350 alin. (2);
b) încălcarea prevederilor art. 351 alin. (1).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.
(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane împuternicite de structurile cu atribuţii
de control.
(5) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 353: Radierea dreptului de folosinţă gratuită
Radierea din cartea funciară a dreptului de folosinţă gratuită se efectuează în baza actului de revocare sau a actului
prin care se constată stingerea dreptului de proprietate publică.
TITLUL II: Exercitarea dreptului de proprietate privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 354: Domeniul privat
(1) Domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor
şi care nu fac parte din domeniul public.
(2) Asupra acestor bunuri, statul sau unităţile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
Art. 355: Regimul juridic al proprietăţii private a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
Bunurile care fac parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se află în circuitul civil şi se
supun regulilor prevăzute de Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, dacă prin lege nu se prevede
altfel.
Art. 356: Inventarierea bunurilor imobile din domeniul privat al statului
(1) Inventarul bunurilor imobile din domeniul privat al statului se întocmeşte şi se modifică potrivit prevederilor în
vigoare, de ministere sau de celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, atât pentru bunurile
imobile aflate în administrarea acestora, cât şi pentru bunurile imobile aflate în administrarea unităţilor din subordinea,
coordonarea sau sub autoritatea acestora, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Obligaţia efectuării inventarierii bunurilor imobile proprietate privată a statului revine autorităţilor şi instituţiilor
pag. 71 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
publice centrale şi locale, regiilor autonome, societăţilor, companiilor naţionale, institutelor de cercetare-dezvoltare,
societăţilor cooperatiste, asociaţiilor, fundaţiilor şi altor asemenea, persoanelor fizice care desfăşoară activităţi
producătoare de venituri, persoanelor fizice sau juridice cărora li s-au atribuit în mod direct un drept real, altul decât cel
de proprietate, asupra bunurilor imobile care alcătuiesc domeniul privat al statului, de către autorităţile prevăzute la art.
287, conform legii, denumite în continuare entităţi.
(3) Entităţile care deţin un drept real asupra unor bunuri imobile din domeniul privat al statului sunt obligate să
întocmească inventarul acestor bunuri şi să-l comunice ministerului cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, în termen
de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod.
(4) Centralizarea inventarului bunurilor imobile din domeniul privat al statului se realizează de către ministerul cu
atribuţii în domeniul finanţelor publice.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a identifica, pe raza administrativ-teritorială a acestora,
bunuri imobile care alcătuiesc domeniul privat al statului şi pentru care nu sunt cunoscute entităţile cărora li s-a atribuit
un drept real şi de a notifica autoritatea administraţiei publice centrale competente în vederea evidenţierii separate a
acestor bunuri în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul privat al statului.
(6) Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile legislaţiei privind întocmirea şi
actualizarea inventarului centralizat al bunurilor imobile proprietate publică a statului.
(7) Evidenţa financiar-contabilă a bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale se ţine distinct în contabilitate, potrivit legii.
Art. 357: Inventarierea bunurilor imobile din domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale
(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale se întocmeşte şi se
actualizează de către o comisie special constituită, condusă de autoritatea executivă ori de o altă persoană
împuternicită să exercite atribuţiile respective, după caz.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) se constituie prin dispoziţia autorităţii executive a fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale.
(3) Comisia prevăzută la alin. (1) are obligaţia de a actualiza inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al
unităţii administrativ-teritoriale în termen de cel mult 90 de zile de la modificarea regimului juridic al bunurilor
respective.
(4) Inventarul prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a autorităţii deliberative a fiecărei unităţi administrativ-
teritoriale.
CAPIT OLUL II: T recerea bunurilor în domeniul privat
Art. 358: Trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al unei unităţi administrativ-
teritoriale
(1) Trecerea unui bun din domeniul privat al statului în domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale se face la
cererea consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, prin
hotărâre a Guvernului.
(2) Trecerea prevăzută la alin. (1) se face doar în situaţia în care bunul respectiv se află pe raza teritorială a unităţii
administrativ-teritoriale care solicită trecerea, cu plata contravalorii bunului aferentă valorii de inventar actualizate, în
condiţiile legii.
(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, după caz.
Art. 359: Trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al
statului
(1) Trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al statului se face la
cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, după caz.
(2) Trecerea prevăzută la alin. (1) se face doar cu acordul consiliului local, al consiliului judeţean, respectiv al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, după caz şi cu plata contravalorii bunului aferentă valorii de inventar actualizate, în
condiţiile legii.
(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin notă înaintată Guvernului de către autoritatea/instituţia publică
interesată.
Art. 360: Trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al
altei unităţi administrativ-teritoriale
(1) Trecerea unui bun din domeniul privat al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al altei unităţi
administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, după caz.
(2) Trecerea prevăzută la alin. (1) se face cu acordul unităţii administrativ-teritoriale care are în proprietate bunul care
face obiectul trecerii şi doar în situaţia în care acesta se află pe raza teritorială a unităţii administrativ-teritoriale care
solicită bunul, cu plata contravalorii bunului aferente valorii de inventar actualizate, în condiţiile legii.
(3) Cererea prevăzută la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului
General al Municipiului Bucureşti, după caz.
Art. 361: Trecerea unui bun din domeniul public în domeniul privat al aceluiaşi titular al dreptului de
proprietate
(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul privat al acestuia se face prin hotărâre a Guvernului,
dacă prin lege nu se dispune altfel.
(2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale în domeniul privat al acesteia se face
prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti ori a consiliului local al
comunei, al oraşului sau al municipiului, după caz, dacă prin lege nu se dispune altfel.
(3) În instrumentele de prezentare şi motivare ale hotărârilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se regăseşte, în mod
obligatoriu, justificarea temeinică a încetării uzului sau interesului public naţional sau local, după caz.
(4) Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) sunt lovite de nulitate absolută.
C AP IT O LU L III:Unele reguli privind exercitarea dreptului de proprietate privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale
pag. 72 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 362: Modalităţile de exercitare a dreptului de proprietate privată
(1) Bunurile proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale pot fi date în administrare,
concesionate ori închiriate.
(2) Bunurile proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale pot fi date în folosinţă gratuită, pe termen limitat,
după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori
serviciilor publice.
(3) Dispoziţiile privind darea în administrare, concesionarea, închirierea şi darea în folosinţă gratuită a bunurilor
aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se aplică în mod corespunzător.
Art. 363: Reguli speciale privind procedura de vânzare a bunurilor din domeniul privat
(1) Vânzarea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se face prin licitaţie
publică, organizată în condiţiile prevăzute la art. 334-346, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 311, cu excepţia
cazurilor în care prin lege se prevede altfel.
(2) Stabilirea oportunităţii vânzării bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi
organizarea licitaţiei publice se realizează de către autorităţile prevăzute la art. 287, cu excepţia cazurilor în care prin
lege se prevede altfel.
(3) Vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor imobile proprietate privată a statului, cu excepţia cazurilor în care prin lege
se prevede altfel, se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4) Vânzarea prin licitaţie publică a bunurilor imobile aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă prin
hotărâre a consiliului judeţean, a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, respectiv a consiliului local al comunei, al
oraşului sau al municipiului, după caz.
(5) Garanţia se stabileşte între 3 şi 10% din preţul contractului de vânzare, fără TVA.
(6) Cu excepţia cazurilor în care prin lege se prevede altfel, preţul minim de vânzare, aprobat prin hotărâre a
Guvernului sau prin hotărâre a autorităţilor deliberative de la nivelul administraţiei publice locale, după caz, va fi
valoarea cea mai mare dintre preţul de piaţă determinat prin raport de evaluare întocmit de evaluatori persoane fizice
sau juridice, autorizaţi, în condiţiile legii, şi selectaţi prin licitaţie publică, şi valoarea de inventar a imobilului.
(7) Răspunderea juridică privind corectitudinea stabilirii preţului prevăzut în raportul de evaluare revine exclusiv
evaluatorului care a întocmit respectivul raport de evaluare.
(8) Predarea-primirea bunului se face prin proces-verbal în termen de maximum 30 de zile de la data încasării preţului.
Art. 364: Excepţii de la regulile privind procedura de vânzare a bunurilor din domeniul privat
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 363 alin. (1), în cazul vânzării unui teren aflat în proprietatea privată a statului
sau a unităţii administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcţii, constructorii de bună-credinţă ai acestora
beneficiază de un drept de preempţiune la cumpărarea terenului aferent construcţiilor. Preţul de vânzare se stabileşte
pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau judeţean, după caz.
(2) Proprietarii construcţiilor prevăzute la alin. (1) sunt notificaţi în termen de 15 zile asupra hotărârii consiliului local
sau judeţean şi îşi pot exprima opţiunea de cumpărare în termen de 15 zile de la primirea notificării.
(3) Prin legi speciale se pot institui alte excepţii de la procedura licitaţiei publice.
PARTEA VI: Statutul funcţionarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din
administraţia publică şi evidenţa personalului plătit din fonduri publice
TITLUL I: Dispoziţii generale
Art. 365: Obiectul reglementării
(1) Prezenta parte reglementează normele generale privind:
a) regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art.
369;
b) regimul specific al personalului contractual din administraţia publică;
c) asigurarea evidenţei personalului plătit din fonduri publice.
(2) Dispoziţiile cuprinse în prezenta parte se aplică:
a) autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi altor persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea
categoriile de personal prevăzute în legislaţia-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
b) funcţionarilor publici, personalului angajat cu contract individual de muncă sau cu contract de management, precum
şi altor categorii de personal plătit din fonduri publice.
Art. 366: Dispoziţii privind completarea cu normele speciale
Prezenta parte constituie cadrul general în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi se aplică şi funcţionarilor
publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel.
Art. 367: Dispoziţii privind completarea cu alte categorii de norme
Dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun
civile, administrative sau penale, după caz.
Art. 368: Principii aplicabile conduitei profesionale a funcţionarilor publici şi personalului contractual din
administraţia publică
Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici şi a personalului contractual din administraţia
publică sunt:
a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au
îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;
b) prioritatea interesului public, în exercitarea funcţiei deţinute;
c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia
persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau
similare;
d) profesionalismul, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au obligaţia de a îndeplini
atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
e) imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii sunt
obligate să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes altul decât interesul public, în exercitarea funcţiei
deţinute;
f) integritatea morală, principiu conform căruia persoanelor care ocupă diferite categorii de funcţii le este interzis să
solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei
pag. 73 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
pe care o deţin sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;
g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii pot să-şi
exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea diferitelor categorii de funcţii ocupanţii acestora
trebuie să fie de bună-credinţă;
i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate în exercitarea diferitelor categorii de
funcţii sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
j) responsabilitatea şi răspunderea, principiu potrivit căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii răspund în
conformitate cu prevederile legale atunci când atribuţiile de serviciu nu au fost îndeplinite corespunzător.
TITLUL II: Statutul funcţionarilor publici
CAPIT OLUL I: Dispoziţii generale
Art. 369: Înfiinţarea de funcţii publice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice sunt:
a) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome prevăzute
de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică;
b) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice locale;
c) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
d) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
e) structurile autorităţii judecătoreşti.
Art. 370: Prerogative de putere publică
(1) Prerogativele de putere publică sunt exercitate prin activităţi cu caracter general şi prin activităţi cu caracter special.
(2) Activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autorităţile şi
instituţiile publice prevăzute la art. 369, sunt următoarele:
a) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi
asigurarea avizării acestora;
b) elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare
fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor necesare executării legilor, în vederea realizării
competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
c) autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
d) gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
e) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de
drept public sau privat, din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară
activitatea;
f) realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din domeniul societăţii informaţionale, cu excepţia situaţiei în care
acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea echipamentelor informatice.
(3) Activităţile cu caracter special care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
a) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului;
b) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României;
c) activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii legislaţii şi
ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
d) activităţi de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
e) activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice;
f) activităţi de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate
pronunţate de instanţele judecătoreşti;
g) activităţi vamale;
h) alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea autorităţii publice în domenii de competenţă exclusivă a
statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative.
(4) Stabilirea posturilor în regim de funcţie publică este obligatorie, în măsura în care sunt îndeplinite activităţi
prevăzute la alin. (1)-(3), cu excepţia posturilor aferente personalului din categoriile prevăzute la art. 382 lit. c), h) şi
i), precum şi a posturilor din cadrul autorităţilor autonome, pentru care categoriile de personal sunt stabilite prin
legislaţia specială.
(5) Funcţiile publice se stabilesc prin lege.
Art. 371: Funcţionarul public
(1) Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.
(2) În funcţie de categoria din care fac parte, funcţionarii publici iau decizii şi/sau desfăşoară activităţi cu caracter
tehnic, pentru a asigura continuitatea funcţionării în interes public general a autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3) Prin întreaga lor activitate, funcţionarii publici acţionează în condiţii de obiectivitate, profesionalism, legalitate şi
imparţialitate pentru îndeplinirea de către autorităţile şi instituţiile publice a atribuţiilor prevăzute de lege.
Art. 372: Corpul funcţionarilor publici
Corpul funcţionarilor publici este constituit din totalitatea funcţionarilor publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la
art. 370 alin. (1)-(3) în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
Art. 373: Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice
Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
a) principiul legalităţii;
b) principiul competenţei;
c) principiul performanţei;
d) principiul eficienţei şi eficacităţii;
e) principiul imparţialităţii şi obiectivităţii;
f) principiul transparenţei;
g) principiul responsabilităţii, în conformitate cu prevederile legale;
h) principiul orientării către cetăţean;
pag. 74 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
i) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice;
j) principiul bunei-credinţe, în sensul respectării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor reciproce;
k) principiul subordonării ierarhice.
Art. 374: Exercitarea raporturilor de serviciu
(1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii.
(2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată sau determinată în condiţiile
prevederilor din prezentul cod.
Art. 375: Exercitarea raporturilor de serviciu pe perioadă determinată
(1) Funcţiile publice de execuţie temporar vacante pe o perioadă de cel puţin o lună pot fi ocupate pe perioadă
determinată astfel:
a) prin redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea
funcţiei publice respective;
b) prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condiţiile legii; persoana numită în aceste condiţii dobândeşte
calitatea de funcţionar public numai pe această perioadă şi nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul
de a intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici;
c) prin modalităţi de modificare temporară a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, în condiţiile legii.
(2) În cazul funcţiilor publice de execuţie temporar vacante, anterior aplicării uneia dintre modalităţile de ocupare a
funcţiilor publice de execuţie temporar vacante prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), persoana care are competenţa de
numire în funcţia publică poate transforma funcţia publică în cauză, temporar vacantă pe o perioadă de cel puţin o lună,
prin raportare la necesarul de personal al autorităţii sau instituţiei publice, pentru perioada vacantării temporare a
postului. În acest caz, la data revenirii titularului funcţiei publice, aceasta se transformă cu respectarea categoriei, clasei
şi gradului profesional deţinute de titularul postului.
Art. 376: Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici numiţi pe perioadă determinată
(1) Funcţionarii publici numiţi pe perioadă determinată în condiţiile art. 375 alin. (1) au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca
şi funcţionarii publici numiţi pe perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
(2) În situaţia în care, pe durata ocupării funcţiei publice de execuţie temporar vacante potrivit art. 375 alin. (1) lit. a)
şi b), aceasta se vacantează în condiţiile legii, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică
dispune, în cazuri temeinic justificate, numirea funcţionarului public, cu acordul acestuia, pe durată nedeterminată.
Art. 377: Exercitarea raportului de serviciu prin raportare la durata timpului de muncă
Raportul de serviciu se exercită cu durată normală a timpului de muncă, stabilită de Legea nr. 53/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
Art. 378: Ocuparea unei funcţii publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 377, raportul de serviciu poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă
la jumătate de normă, caz în care este denumit raport de serviciu cu timp parţial.
(2) Raportul de serviciu cu timp parţial poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă în
următoarele situaţii:
a) pentru funcţiile publice de execuţie pentru motive familiale sau personale temeinice;
b) în cazul emiterii unei decizii medicale asupra capacităţii de muncă de invaliditate de gradul III, la solicitarea
funcţionarului public, în măsura în care funcţionarul public solicită şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice
consideră că acesta îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine cu durata redusă a timpului de
muncă ori că fişa postului poate fi modificată în sensul reducerii cu până la 50% a atribuţiilor şi redistribuirii sarcinilor,
fără ca aceasta să afecteze buna funcţionare a structurii în care îşi desfăşoară activitatea şi dispune continuarea
activităţii cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă;
c) în cazul menţinerii în activitate a funcţionarului public în condiţiile art. 517 alin. (2), în măsura în care funcţionarul
public solicită şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta îşi poate îndeplini atribuţiile aferente
funcţiei publice pe care o deţine cu durată redusă a timpului de muncă ori că fişa postului poate fi modificată în sensul
reducerii cu până la 50% a atribuţiilor şi redistribuirii sarcinilor, fără ca aceasta să afecteze buna funcţionare a structurii
în care îşi desfăşoară activitatea şi dispune continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de
normă.
(3) Solicitarea exercitării raportului de serviciu cu timp parţial, potrivit alin. (2) lit. a) se face şi se motivează de către
funcţionarul public şi se aprobă de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică.
(4) Funcţionarii publici care exercită o funcţie publică în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, în condiţiile
prevăzute la alin. (1)-(3), au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca funcţionarii publici care exercită o funcţie publică cu durată
normală a timpului de muncă, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
(5) Drepturile salariale ale funcţionarilor publici care exercită o funcţie publică în baza unui raport de serviciu cu timp
parţial se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru durată normală a timpului de
muncă.
(6) În situaţia în care funcţia publică este vacantă, în baza unei solicitări motivate a conducătorului structurii în care se
regăseşte funcţia publică, persoana care are competenţa de numire în funcţia publică poate aproba măsura ocupării
acesteia în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, prin una dintre modalităţile de ocupare prevăzute de lege.
Art. 379: Ocuparea unei funcţii publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial
Raportul de serviciu poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă, în alte situaţii decât cele prevăzute la art.
378 alin. (1) şi (2), în condiţiile legii.
Art. 380: Statutele speciale
(1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) în
cadrul:
a) structurilor de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
c) structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciilor diplomatice şi consulare;
e) instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională;
f) structurilor vamale;
g) altor servicii publice stabilite prin lege, care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) lit. h).
pag. 75 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cadrul structurilor prevăzute la alin. (1) lit. e) pot beneficia de statute
speciale şi funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (2).
(3) Prin excepţie de la prevederile art. 382 lit. d) şi f), precum şi prin excepţie de la alin. (1), în cadrul structurilor
prevăzute la alin. (1) lit. e) pot fi funcţionari publici şi pot beneficia de statute speciale persoanele care îşi desfăşoară
activitatea în unităţile de învăţământ şi cele sanitare care ţin de acestea.
(4) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa:
a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta parte;
b) funcţii publice specifice.
(5) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare şi instituţiilor din sistemul de ordine publică şi
securitate naţională, dispoziţiile speciale pot reglementa, pe lângă aspectele prevăzute la alin. (4), şi:
a) cadrul legal special al raporturilor de serviciu;
b) managementul carierei;
c) regimul răspunderii administrative şi mecanismele instituţionale specifice de aplicare;
d) gestiunea funcţiilor publice;
e) mecanismele specifice care să asigure participarea funcţionarilor publici la procesul decizional, prin aplicarea
dispoziţiilor privind constituirea comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective.
Art. 381: Condiţii de derogare a statutelor speciale de la prevederile prezentului cod
Statutele speciale pot deroga de la prevederile prezentului cod, în condiţiile art. 380 alin. (4) şi (5).
Art. 382: Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici
Prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar:
a) personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de
secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii de
personal care nu exercită prerogative de putere publică;
b) personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului;
c) magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor;
d) cadrele didactice şi alte categorii de personal din unităţile şi instituţiile de învăţământ;
e) persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică;
f) personalul din unităţile sanitare;
g) personalul regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale, precum şi al societăţilor din sectorul public;
h) personalul militar;
i) membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului
cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.
CAPIT OLUL II: Clasificarea funcţiilor publice. Categorii de funcţionari publici
Art. 383: Categorii de funcţii publice
(1) Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:
a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice;
b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii publice din clasa a III-a;
c) funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.
(2) Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor
autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale.
(3) Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi
instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice, sau care necesită competenţe şi responsabilităţi
specifice.
Art. 384: Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale
(1) Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale se fac prin lege.
(2) În înţelesul prezentului cod, echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale se referă la
echivalarea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:
a) nivelul funcţiei publice;
b) nivelul studiilor necesare pentru exercitarea funcţiei publice;
c) vechimea în specialitate necesară pentru exercitarea funcţiei publice.
Art. 385: Funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale
(1) Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate
ale administraţiei publice centrale, structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale, structurilor de specialitate
ale Parlamentului României, autorităţilor publice autonome prevăzute în Constituţia României şi altor autorităţi
administrative autonome, precum şi în cadrul structurilor autorităţii judecătoreşti.
(2) Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-
teritoriale, precum şi instituţiilor publice din teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea Guvernului, a
ministerelor şi a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.
(3) Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor
administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora.
Art. 386: Clasificarea funcţiilor publice în funcţie de nivelul studiilor necesare
Funcţiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum
urmează:
a) clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de
licenţă sau echivalentă;
b) clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu
diplomă, în perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna;
c) clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale,
finalizate cu diplomă de bacalaureat.
Art. 387: Clasificarea funcţiilor publice în funcţie de nivelul atribuţiilor titularilor acestora
(1) După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în 3 categorii, după cum urmează:
a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
pag. 76 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;
c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.
(2) Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie.
(3) În categoria funcţiilor publice de conducere, funcţiile publice se clasifică prin raportare la nivelul de complexitate al
atribuţiilor, în funcţiile prevăzute la art. 390.
(4) În categoria funcţiilor publice de execuţie, funcţiile publice se clasifică prin raportare la nivelul de complexitate al
atribuţiilor potrivit gradelor profesionale.
Art. 388: Funcţionari publici debutanţi şi definitivi
(1) Funcţionarii publici pot fi debutanţi sau definitivi.
(2) Sunt numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
de grad profesional debutant, precum şi persoanele numite în condiţiile prevăzute la art. 612 alin. (1) şi care nu
îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate necesare exercitării unei funcţii publice de execuţie definitive.
(3) Sunt numiţi funcţionari publici definitivi:
a) funcţionarii publici debutanţi care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat
corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin modalităţile prevăzute de prezenta parte şi care au
vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice de minimum un an.
Art. 389: Înalţii funcţionari publici
Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a) secretar general şi secretar general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 369 lit. a);
b) prefect;
c) subprefect;
d) inspector guvernamental.
Art. 390: Funcţionarii publici de conducere
(1) Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a) director general din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice specifice
echivalente acestora, cu excepţia celor din categoria înalţilor funcţionari publici parlamentari;
b) director general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice
specifice echivalente acestora;
c) director din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice specifice
echivalente acestora;
d) director adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice
specifice echivalente acestora;
e) director executiv din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în
funcţiile publice specifice echivalente acestora;
f) director executiv adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi
în funcţiile publice specifice echivalente acestora;
g) şef serviciu din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi în funcţiile publice specifice
echivalente acesteia;
h) şef birou din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi în funcţiile publice specifice
echivalente acesteia.
(2) Funcţia publică de secretar general al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv cea de secretar general al
subdiviziunii administrativ-teritoriale sunt funcţii publice de conducere specifice.
Art. 391: Stabilirea numărului total de funcţii publice de conducere în cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii
publice
(1) Numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia
funcţiilor publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi a funcţiilor publice de
conducere a căror ocupare se face prin detaşare cu personal din cadrul instituţiilor din sectorul de apărare, ordine
publică şi siguranţă naţională, conform statelor de organizare aprobate, în condiţiile legii, este de maximum 12% din
numărul total al posturilor aprobate.
(2) Pentru determinarea numărului total al funcţiilor de conducere prin aplicarea cotei de 12% prevăzută la alin. (1), se
procedează după cum urmează:
a) în cazul în care numărul rezultat este mai mic de unu, acesta se rotunjeşte la întreg;
b) în cazul în care numărul rezultat este mai mare de unu, acesta se rotunjeşte la numărul întreg imediat superior
acestuia, dacă fracţiunea este mai mare de 0,50.
(3) Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a) pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuţie;
c) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuţie;
d) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuţie.
Art. 392: Funcţionarii publici de execuţie
(1) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele numite în următoarele funcţii publice generale: consilier,
consilier juridic, auditor, expert, inspector, consilier achiziţii publice, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate
acestora.
(2) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a persoanele numite în funcţia publică generală de referent de
specialitate, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
(3) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a persoanele numite în funcţia publică generală de referent,
precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
Art. 393: Gradele profesionale ale funcţionarilor publici de execuţie
(1) Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale.
(2) Gradele profesionale sunt următoarele:
a) debutant;
b) asistent;
pag. 77 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
c) principal;
d) superior, ca nivel maxim.
CAPIT OLUL III: Categoria înalţilor funcţionari publici
Art. 394: Ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici
(1) Înalţii funcţionari publici realizează managementul de nivel superior în autorităţile şi instituţiile publice.
(2) Ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici, cu excepţia celor din categoria înalţilor
funcţionari publici parlamentari, se face prin:
a) concursul organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;
b) concursul de promovare organizat în condiţiile prevăzute la art. 483;
c) mobilitate, în condiţiile prevăzute la art. 503;
d) exercitare cu caracter temporar, în condiţiile prevăzute la art. 509;
e) redistribuire din corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
(3) Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari
publici prevăzute la alin. (2) aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, la propunerea
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă.
(4) Pentru a ocupa, în condiţiile alin. (2) lit. a) şi b), o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) condiţiile prevăzute la art. 465;
b) să aibă studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
c) să fie absolvent cu diplomă al studiilor universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în
specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice;
d) să fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei
înalţilor funcţionari publici, organizate de Institutul Naţional de Administraţie ori să fi exercitat un mandat complet de
parlamentar;
e) să aibă cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
f) să promoveze concursul organizat în condiţiile prevăzute la art. 467 sau art. 483.
Art. 395: Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare
categoriei înalţilor funcţionari publici
(1) Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici se organizează de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(2) La programele prevăzute la alin. (1) pot participa doar persoane care au calitatea de funcţionar public la data
începerii acestora sau care au avut această calitate pentru cel puţin un an.
Art. 396: Competenţa de gestionare a concursului de selecţie şi a concursului de promovare pentru funcţiile
publice din categoria înalţilor funcţionari publici
(1) Concursul de selecţie şi concursul de promovare pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari
publici este gestionat de către o comisie de concurs permanentă, independentă, denumită comisie de concurs, şi, după
caz, de comisia de soluţionare a contestaţiilor, potrivit atribuţiilor ce revin acestor comisii. Comisia de concurs,
respectiv comisia de soluţionare a contestaţiilor sunt formate din 7 membri, numiţi prin decizie a prim-ministrului, la
propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice. Membrii comisiilor au mandate de 5 ani.
(2) Atribuţiile comisiilor prevăzute la alin. (1) se realizează cu respectarea principiilor independenţei, stabilităţii în cadrul
comisiei, integrităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii în luarea deciziilor.
(3) Comisia de concurs are următoarele atribuţii principale:
a) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru ocuparea unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici şi
selectează dosarele de concurs ale candidaţilor;
b) stabileşte subiectele pentru proba scrisă;
c) stabileşte planul interviului şi realizează interviul;
d) notează pentru fiecare candidat fiecare probă a concursului;
e) asigură, prin secretariatul comisiei, afişarea rezultatelor concursului;
f) formulează propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite, prin secretariatul comisiei,
persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică;
g) elaborează regulamente cu privire la procedura de concurs, cu avizul Agenţiei;
h) alte atribuţii prevăzute de acte normative.
(4) Comisia de soluţionare a contestaţiilor are următoarele atribuţii principale:
a) soluţionează contestaţiile depuse de candidaţi cu privire la selecţia dosarelor, precum şi cu privire la notarea fiecărei
probe a concursului;
b) asigură, prin secretariatul comisiei, afişarea rezultatelor contestaţiilor;
c) alte atribuţii prevăzute de acte normative.
(5) Poate fi desemnată ca membru în comisiile prevăzute la alin. (1), persoana care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
a) este cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene;
b) are capacitate deplină de exerciţiu;
c) este apt din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea mandatului;
d) are studii superioare de licenţă, atestate în condiţiile legii;
e) nu face parte dintr-un partid politic sau dintr-o organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor
politice;
f) nu a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică;
g) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale, contra autorităţii,
infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii justiţiei, cu excepţia situaţiei în care a
intervenit reabilitarea, şi, după caz, nu a săvârşit abateri disciplinare pentru care s-au aplicat sancţiuni disciplinare,
pentru care nu a intervenit radierea în condiţiile legii;
h) are o bună reputaţie şi o înaltă competenţă profesională;
i) are competenţele necesare evaluării funcţionarilor publici.
(6) Mandatul de membru al comisiei de concurs şi al comisiei de soluţionare a contestaţiilor încetează:
pag. 78 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;
b) în cazul în care nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la alin. (5);
c) în cazul imposibilităţii exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutive;
d) în cazul în care intervine un caz de incompatibilitate, potrivit legii;
e) este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni;
f) prin demisie, înaintată prim-ministrului;
g) în caz de deces.
(7) În situaţia prevăzută la alin. (6) lit. d) mandatul de membru al comisiei de concurs, respectiv al comisiei de
soluţionare a contestaţiilor încetează la data comunicării de către autoritatea responsabilă de asigurarea integrităţii în
exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, către structurile sau instituţiile abilitate,
în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a raportului de evaluare, rămas definitiv,
privind existenţa unei stări de incompatibilitate, respectiv a hotărârii judecătoreşti definitive de confirmare a existenţei
unei stări de incompatibilitate în exercitarea funcţiei sau profesiei sale.
(8) Membrii comisiei de concurs nu pot fi desemnaţi şi ca membri ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor.
(9) Secretariatul comisiilor prevăzute la alin. (1) este asigurat de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
(10) La prima întrunire a comisiilor prevăzute la alin. (1) acestea îşi aprobă regulamentele de organizare şi funcţionare.
Art. 397: Competenţa de emitere a actelor administrative privind raporturile de serviciu ale înalţilor
funcţionari publici
Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici, precum şi
sancţionarea disciplinară a înalţilor funcţionari publici se fac, în condiţiile legii, de către:
a) Guvern, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 389 lit. b) şi c);
b) prim-ministru, prin decizie, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 389 lit. a) şi d), cu excepţia funcţiilor publice
pentru care competenţa de numire este reglementată expres prin acte normative speciale.
Art. 398: Evaluarea performanţelor individuale ale înalţilor funcţionari publici
(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, cu excepţia celor din categoria
înalţilor funcţionari publici parlamentari, se face de către o comisie de evaluare, formată din 5 membri numiţi pentru un
mandat de 3 ani prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 396 alin. (2) şi alin. (5)-(10).
(2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face anual pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de performanţă şi a gradului şi
modului de atingere a obiectivelor individuale, potrivit metodologiei prevăzute în anexa nr. 6.
(3) Înalţii funcţionari publici au obligaţia de a urma, de regulă anual, cursuri de perfecţionare profesională, în condiţiile
legii.
Art. 399: Norme de aplicare - procedura de organizare a concursului de selecţie şi a concursului de
promovare pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici
Prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, se aprobă procedura de organizare a concursului de selecţie şi a concursului de
promovare pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici.
C AP IT O LU L IV: Managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici şi Sistemul electronic
naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public
SECŢ IUNEA 1: Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici
Art. 400: Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici
(1) Pentru dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial şi pentru crearea unei evidenţe
necesare gestiunii personalului plătit din fonduri publice se organizează şi funcţionează, în subordinea ministerului cu
atribuţii în domeniul administraţiei publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al
administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un
vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat, numiţi de către prim-ministru la propunerea ministrului cu atribuţii în
domeniul administraţiei publice. În exercitarea atribuţiilor care îi revin, preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual.
(3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este finanţată de la bugetul de stat.
(4) Personalul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este format din demnitari, funcţionari publici şi personal
contractual. Salarizarea personalului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se face potrivit reglementărilor privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Art. 401: Atribuţiile Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
(1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii:
a) elaborează şi propune politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici;
c) emite, la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, puncte de vedere cu privire la proiectele de acte normative
privind funcţia publică şi funcţionarii publici;
d) realizează evidenţa şi managementul funcţiei publice şi ale funcţionarilor publici;
e) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică, funcţionarii publici, precum şi
respectarea aplicării normelor de conduită în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi înaintează ministerului de resort
propuneri privind măsurile ce se impun;
f) colaborează cu instituţiile publice cu atribuţii în domeniul politicilor salariale şi fiscal-bugetare, în vederea elaborării
cadrului normativ privind salarizarea funcţionarilor publici;
g) centralizează nevoile de instruire a funcţionarilor publici, pe baza planurilor de perfecţionare profesională a
funcţionarilor publici transmise de autorităţile şi instituţiile publice şi le pune la dispoziţia Institutului Naţional de
Administraţie şi a altor furnizori de formare şi perfecţionare profesională, în condiţiile legii;
h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare
specializată în administraţia publică şi de perfecţionare a funcţionarilor publici;
i) administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public şi realizează evidenţa personalului
plătit din fonduri publice;
j) furnizează ministerului de resort date statistice prelucrate, în condiţiile legii, pe baza informaţiilor cuprinse în Sistemul
pag. 79 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public, pentru fundamentarea politicilor de resurse umane cu privire
la personalul plătit din fonduri publice;
k) asigură baza de date pentru redistribuirea, la solicitarea autorităţilor şi instituţiilor publice, a funcţionarilor publici
cărora le-au încetat raporturile de serviciu prin eliberare din funcţia publică din motive neimputabile lor;
l) acordă, la cerere, asistenţă de specialitate compartimentelor de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor
publice referitor la aplicarea legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici;
m) elaborează cadre de competenţă, în condiţiile legii;
n) reglementează şi monitorizează aplicarea normelor privind conduita funcţionarilor publici şi activitatea consilierilor de
etică din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
o) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, pe care îl prezintă
ministerului de resort, care conţine şi informaţii cu privire la reorganizările instituţionale, precum şi cu privire la aplicarea
şi respectarea normelor de conduită în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
p) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum
şi instrucţiuni privind aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici;
q) organizează etapa de recrutare din cadrul concursului pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 467 alin.
(3) lit. a);
r) planifică recrutarea în funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de
statute speciale în condiţiile legii, pe baza unui plan de recrutare.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
(3) Cadrele de competenţă prevăzute la alin. (1) lit. m) constituie cadrul de referinţă pentru organizarea şi dezvoltarea
carierei funcţionarilor publici, exprimat prin totalitatea standardelor, indicatorilor şi descriptorilor utilizaţi cu referire la
capacitatea unei persoane de a selecta, combina şi utiliza cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori şi
atitudini, pentru rezolvarea cu succes a sarcinilor stabilite în exercitarea unei funcţii publice, precum şi pentru
dezvoltarea profesională ori personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă. Normele privind conţinutul, competenţa şi
procedura de elaborare şi avizare a cadrelor de competenţă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. n), Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici:
a) elaborează studii şi analize privind respectarea prevederilor privind conduita funcţionarilor publici;
b) elaborează cadrul metodologic privind activitatea de consiliere etică, precum şi modelul, gestionarea şi accesul la
registrul de evidenţă al acestei activităţi;
c) elaborează standardul de formare pentru consilierii de etică;
d) organizează seminare şi conferinţe în domeniul managementului eticii şi integrităţii;
e) elaborează cadrul metodologic necesar monitorizării şi implementării principiilor şi standardelor de conduită a
funcţionarilor publici, precum şi a procedurilor disciplinare în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice şi centralizează
datele transmise de acestea, la termenele şi în formatele de raportare stabilite. Prin activitatea sa, Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici nu poate influenţa activitatea de consiliere etică desfăşurată de consilierii de etică şi derularea
procedurii de lucru a comisiilor de disciplină din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
f) asigură administrarea, dezvoltarea şi operarea aplicaţiei informatice de monitorizare, în vederea prelucrării automate
şi reprezentării statistice şi grafice a datelor colectate în condiţiile prevăzute la lit. e);
g) concepe şi administrează baza de date a consilierilor de etică şi sprijină dezvoltarea competenţelor acestora prin
facilitarea proceselor de comunicare;
h) colaborează cu consilierii de etică;
i) pe baza rapoartelor transmise de consilierii de etică, elaborează rapoarte anuale privind monitorizarea implementării
principiilor şi a standardelor de conduită, precum şi a procedurilor disciplinare în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice;
j) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică.
Art. 402: Procedura de stabilire şi revizuire a structurii de funcţii publice şi de modificare a calităţii posturilor
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici avizul privind
funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în condiţiile
legii, la stabilirea sau modificarea structurii de funcţii publice pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, în parte, de
către conducătorul acesteia, pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), precum şi reorganizarea activităţii
autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile prevăzute la art. 408.
(2) Avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici este prealabil şi obligatoriu în toate situaţiile prevăzute la alin. (1) şi
se emite în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data primirii documentelor cuprinse în lista prevăzută la alin.
(4).
(3) În situaţii temeinic justificate termenul prevăzut la alin. (2) se poate prelungi cu maximum 15 zile lucrătoare, cu
înştiinţarea prealabilă a instituţiei sau autorităţii publice care a solicitat avizul.
(4) Lista documentelor necesare pentru obţinerea avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi
modalitatea de transmitere a acestora de către autorităţile şi instituţiile publice se aprobă prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(la data 26-aug-2019 Art. 402, alin. (4) din partea VI, titlul II, capitolul IV, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Ordinul 1886/2019 )
Art. 403: Legitimarea procesuală activă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
(1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile
legii contenciosului administrativ.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în legătură cu actele pe care le consideră nelegale
emise de autorităţile administraţiei publice locale sau de instituţiile publice locale.
Art. 404: Gestiunea resurselor umane de către autorităţile şi instituţiile publice
Gestiunea curentă a resurselor umane, inclusiv a funcţiilor publice este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei
autorităţi şi instituţii publice, de către un compartiment specializat, care colaborează cu Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici.
Art. 405: Stabilirea structurii de posturi
Structura de posturi se stabileşte pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), precum şi prin raportare la
activităţile desfăşurate de categoriile de personal prevăzute la art. 382.
pag. 80 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 406: Transformarea posturilor de natură contractuală în funcţii publice
Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun
desfăşurarea unor activităţi dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), stabilesc funcţii publice în condiţiile prevăzute
la art. 407.
Art. 407: Stabilirea de funcţii publice
Funcţiile publice se stabilesc pe baza activităţilor prevăzute la art. 370 alin. (1)-(3), pentru fiecare autoritate şi
instituţie publică, prin act administrativ al conducătorului acesteia, respectiv prin hotărâre a consiliului judeţean sau,
după caz, a consiliului local.
Art. 408: Obligaţia respectării drepturilor de carieră în cazul reorganizării autorităţii sau instituţiei publice
(la data 12-mai-2020 Art. 408 din partea VI, titlul II, capitolul IV, sectiunea 1 a se vedea referinte de aplicare din Art. 19 din Hotarirea 358/2020
)
Pentru respectarea drepturilor la carieră ale funcţionarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative
privind modificări ale organigramei, reorganizări sau desfiinţări de structuri, în situaţia în care sunt afectate şi funcţii
publice, autorităţile şi instituţiile publice iniţiatoare din administraţia publică centrală şi locală sunt obligate să prevadă un
termen de minimum 30 de zile în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezentul cod.
SECŢ IUNEA 2: Structura de posturi şi structura de funcţii publice
Art. 409: Comunicarea modificărilor intervenite în situaţia posturilor şi a funcţionarilor publici
(1) Autorităţile şi instituţiile publice comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare
de la dispunerea măsurii prin act administrativ, orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici şi a funcţiilor
publice.
(2) Modificările intervenite în situaţia funcţionarilor publici se fac prin acte administrative care privesc numirea în funcţia
publică, modificarea, suspendarea, sancţionarea disciplinară, respectiv încetarea raporturilor de serviciu.
(3) Modificările intervenite în situaţia funcţiilor publice se fac prin acte administrative emise în următoarele situaţii:
a) intervenirea unor modificări în structura funcţiilor publice din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, ca urmare a
promovării în clasă şi a promovării în grad profesional a funcţionarilor publici;
b) transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel
inferior ori superior, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat pentru autoritatea sau instituţia publică şi în
fondurile bugetare anuale alocate.
c) modificarea calităţii posturilor în condiţiile prevăzute la art. 405-407.
(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul modificărilor intervenite în situaţia funcţiilor publice şi funcţionarilor publici
care beneficiază de statute speciale în condiţiile art. 380 alin. (1) lit. a)-f).
SECŢ IUNEA 3: Dosarul profesional al funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice
Art. 410: Întocmirea dosarului profesional
(1) În scopul asigurării evidenţei funcţionarilor publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se întocmeşte dosarul
profesional pentru fiecare funcţionar public.
(2) Conţinutul şi modalitatea de gestionare a dosarului profesional se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(3) Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale şi asigură păstrarea
acestora în condiţii de siguranţă.
(4) În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea sau instituţia publică păstrează o copie
a dosarului profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de semnătură.
(5) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici,
precum şi la dosarul profesional al funcţionarului public au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter
personal, în condiţiile legii.
(6) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să elibereze o adeverinţă care să ateste perioada de activitate
desfăşurată de fiecare funcţionar public în cadrul acesteia, vechimea în muncă, în specialitatea studiilor şi în grad
profesional, în următoarele situaţii:
a) la solicitarea funcţionarului public;
b) la modificarea definitivă şi la încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public, în condiţiile legii;
c) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(7) Modelul adeverinţei prevăzute la alin. (6) se stabileşte prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2).
SE C Ţ IU NE A 4: Evidenţa personalului plătit din fonduri publice. Sistemul electronic naţional de
evidenţă a ocupării în sectorul public
Art. 411: Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public
(1) Evidenţa personalului plătit din fonduri publice se realizează pe baza Sistemului electronic naţional de evidenţă a
ocupării în sectorul public pentru categoriile de personal prevăzute în legislaţia cadru privind salarizarea personalului
plătit din fonduri publice.
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în
sectorul public şi realizează evidenţa personalului plătit din fonduri publice. Sistemul electronic naţional de evidenţă a
ocupării în sectorul public operează cu date colectate din baza de date organizată la nivelul Inspecţiei Muncii, în condiţiile
alin. (5), cu date colectate direct de la autorităţi şi instituţii publice, precum şi, după caz, cu date colectate de la alte
persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia cadru privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(3) Sistemul electronic naţional de evidenţă a ocupării în sectorul public este administrat, dezvoltat şi operat de Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici.
(4) În vederea întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice, autorităţile
şi instituţiile publice, precum şi orice alte persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de
personal prevăzute în legislaţia cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice au obligaţia de a utiliza
instrumentele informatice puse la dispoziţie de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi de a introduce, în formatul şi
la termenele prevăzute de lege, datele şi informaţiile despre posturile şi personalul propriu.
(5) În vederea întocmirii, actualizării şi administrării evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice, încadrat cu
contracte individuale de muncă, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi Inspecţia Muncii asigură interconectarea
sistemelor informatice şi stabilesc modalităţile concrete de colaborare încheind în acest sens un protocol de colaborare.
(6) Datele cuprinse în evidenţa personalului bugetar plătit din fonduri publice sunt utilizate şi prelucrate de Agenţia
pag. 81 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Naţională a Funcţionarilor Publici în scopuri determinate şi legitime, pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
(7) Datele şi informaţiile cuprinse în evidenţa personalului bugetar plătit din fonduri publice sunt opozabile faţă de terţi,
în condiţiile legii.
(8) Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul sau în subordinea cărora îşi desfăşoară activitatea funcţionari publici care
pot beneficia de statute speciale prevăzute la art. 380 alin. (1) lit. d)-f) au obligaţia de a ţine evidenţa funcţiilor publice
şi a funcţionarilor publici cu statut special. În acest caz, datele statistice necesare întocmirii, actualizării şi administrării
evidenţei personalului bugetar plătit din fonduri publice se transmit lunar Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în
formatul şi la termenele stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (10).
(9) Utilizarea şi prelucrarea datelor cu caracter personal de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi autorităţile
şi instituţiile publice se face cu respectarea prevederilor legii privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa
personalului bugetar plătit din fonduri publice au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în
condiţiile legii.
(10) Normele privind întocmirea, actualizarea şi administrarea Sistemului electronic naţional de evidenţă a ocupării în
sectorul public, precum şi detalierea operaţiunilor necesare completării bazei de date se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
CAPIT OLUL V: Drepturi şi îndatoriri
SECŢ IUNEA 1: Drepturile funcţionarilor publici
Art. 412: Dreptul la opinie
Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat.
Art. 413: Dreptul la tratament egal
(1) La baza raporturilor de serviciu dintre autorităţile şi instituţiile publice şi funcţionarii publici stă principiul egalităţii de
tratament faţă de toţi funcţionarii publici.
(2) Orice discriminare faţă de un funcţionar public, definită în conformitate cu prevederile legislaţiei specifice privind
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, este interzisă.
Art. 414: Dreptul de a fi informat
Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului cod şi care îl
vizează în mod direct.
Art. 415: Dreptul de asociere sindicală
(1) Dreptul de asociere sindicală şi de asociere la organizaţii profesionale este garantat funcţionarilor publici.
(2) Funcţionarii publici pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în
cadrul acestora.
(3) În situaţia în care funcţionarii publici sunt aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii
salarizate, aceştia au obligaţia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de conducere ale organizaţiilor
sindicale să opteze pentru una dintre cele două funcţii. În cazul în care funcţionarul public optează pentru desfăşurarea
activităţii în funcţia de conducere în organizaţiile sindicale, raporturile de serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă
egală cu cea a mandatului în funcţia de conducere din organizaţia sindicală.
(4) Funcţionarii publici aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, în funcţii nesalarizate, pot deţine
simultan funcţia publică şi funcţia în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale, cu obligaţia respectării regimului
incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese care le este aplicabil.
Art. 416: Dreptul la grevă
(1) Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii.
(2) Funcţionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu şi alte drepturi salariale pe durata grevei.
Art. 417: Drepturile salariale şi alte drepturi conexe
(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la salariu, prime şi alte drepturi, în condiţiile legislaţiei
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
(2) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind salarizarea personalului plătit din
fonduri publice.
Art. 418: Dreptul la asigurarea uniformei
Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit.
Art. 419: Durata normală a timpului de lucru
(1) Durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este, de regulă, de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe
săptămână, cu excepţiile prevăzute expres de prezentul cod sau de legi speciale.
(2) Pentru orele lucrate peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale ori
declarate zile nelucrătoare, potrivit legii, funcţionarii publici au dreptul la recuperare sau la plata majorată, în condiţiile
legii.
Art. 420: Dreptul de a fi ales sau numit într-o funcţie de autoritate sau demnitate publică
Funcţionarii publici pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile prezentului cod şi cu
respectarea condiţiilor prevăzute de cartea I titlul IV din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 421: Dreptul la concediu
(1) Funcţionarii publici au dreptul la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii, în condiţiile legii.
(2) În perioada concediilor medicale, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor,
raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză, cu excepţia
situaţiilor prevăzute la art. 512 alin. (4) şi (5).
Art. 422: Dreptul la un mediu sănătos la locul de muncă
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de
natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să asigure adaptarea locului de muncă pentru funcţionarii
publici cu dizabilităţi şi de a pune la dispoziţia acestora instrumentele de asigurare a accesibilităţii, în vederea exercitării
în mod corespunzător a atribuţiilor aferente funcţiilor publice ocupate de aceştia.
Art. 423: Dreptul la asistenţă medicală, proteze şi medicamente
Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.
Art. 424: Dreptul la recunoaşterea vechimii în muncă, în specialitate şi în grad profesional
pag. 82 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(1) Funcţionarii publici beneficiază de vechime în muncă, în specialitate şi în grad profesional.
(2) Vechimea în muncă este vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia muncii, precum şi vechimea
dobândită în exercitarea unui raport de serviciu.
(3) Vechimea în specialitate este vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al unui raport de
serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o
activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale. Constituie vechime în specialitate
şi vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, raport de serviciu sau ca profesie liberală în statele
membre ale Uniunii Europene, precum şi în alte state cu care România a încheiat convenţii de recunoaştere reciprocă a
acestor drepturi, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat o activitate într-o
funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale.
(4) În toate cazurile vechimea în specialitate se raportează la durata normală a timpului de muncă, fiind calculată prin
raportare la fracţiunea de normă lucrată şi se demonstrează cu documente corespunzătoare.
(5) Perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici nu constituie vechime în muncă, în
specialitate şi în grad profesional, cu excepţiile prevăzute de lege.
(6) Vechimea în gradul profesional este vechimea rezultată din activitatea efectiv desfăşurată de funcţionarul public
într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare gradului profesional deţinut, cu excepţiile prevăzute la art. 513 alin.
(1) lit. c) şi art. 514 alin. (1) lit. a)-d) şi j).
Art. 425: Dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale de stat
Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii.
Art. 426: Drepturi ale membrilor familiei funcţionarului public, în situaţia decesului acestuia
(1) În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş primesc pe
o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public decedat.
(2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen
de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei
pentru pensia de urmaş.
Art. 427: Dreptul la protecţia legii
(1) Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii.
(2) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să suporte cheltuielile necesare asigurării asistenţei juridice, în cazul
în care împotriva funcţionarului public au fost formulate sesizări către organele de cercetare penală sau acţiuni în justiţie
cu privire la modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu. Condiţiile de suportare a cheltuielilor necesare asigurării
asistenţei juridice se stabilesc prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică în situaţia în care autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia îşi desfăşoară
activitatea funcţionarul public este cea care formulează o sesizare penală sau o acţiune în justiţie împotriva acestuia.
(4) În cazul în care funcţionarul public a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă,
acesta are obligaţia restituirii sumei aferente asigurării asistenţei juridice prevăzute la alin. (2).
(5) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor,
violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu aceasta.
Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
(6) Autorităţile şi instituţiile publice pot stabili, prin acte normative, măsurile speciale de protecţie pentru funcţionarii
publici care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc profesional.
Art. 428: Dreptul de a fi despăgubit pentru prejudiciile materiale suferite din culpa autorităţii sau instituţiei
publice
Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a
suferit, din culpa autorităţii sau instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
Art. 429: Desfăşurarea de activităţi în sectorul public şi în sectorul privat
Funcţionarii publici pot desfăşura activităţi remunerate în sectorul public şi în sectorul privat, cu respectarea
prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de interese.
SECŢ IUNEA 2: Îndatoririle funcţionarilor publici
Art. 430: Respectarea Constituţiei şi a legilor
(1) Funcţionarii publici au obligaţia ca prin actele şi faptele lor să promoveze supremaţia legii, să respecte Constituţia şi
legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică, precum
şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu aplicarea
normelor de conduită care rezultă din îndatoririle prevăzute de lege.
(2) Funcţionarii publici trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi,
datorată naturii funcţiilor publice deţinute.
Art. 431: Profesionalismul şi imparţialitatea
(1) Funcţionarii publici trebuie să exercite funcţia publică cu obiectivitate, imparţialitate şi independenţă,
fundamentându-şi activitatea, soluţiile propuse şi deciziile pe dispoziţii legale şi pe argumente tehnice şi să se abţină de
la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici.
(2) În activitatea profesională, funcţionarii publici au obligaţia de diligenţă cu privire la promovarea şi implementarea
soluţiilor propuse şi a deciziilor, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
(3) În exercitarea funcţiei publice, funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine neutră faţă de orice interes personal,
politic, economic, religios sau de altă natură şi să nu dea curs unor eventuale presiuni, ingerinţe sau influenţe de orice
natură.
(4) Principiul independenţei nu poate fi interpretat ca dreptul de a nu respecta principiul subordonării ierarhice.
Art. 432: Obligaţii în exercitarea dreptului la libera exprimare
(1) Funcţionarii publici au dreptul la libera exprimare, în condiţiile legii.
(2) În exercitarea dreptului la liberă exprimare, funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere demnităţii,
imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi private a oricărei persoane.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice
deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea.
(4) În activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de
pag. 83 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine
conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.
Art. 433: Asigurarea unui serviciu public de calitate
(1) Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetăţenilor prin participarea
activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competenţelor autorităţilor şi ale instituţiilor
publice.
(2) În exercitarea funcţiei deţinute, funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi
de a asigura, în condiţiile legii, transparenţa administrativă pentru a câştiga şi a menţine încrederea publicului în
integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice.
Art. 434: Loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice
(1) Funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau
intereselor legale ale acesteia.
(2) Funcţionarilor publici le este interzis:
a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau
individual;
b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care autoritatea sau instituţia
publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură
cu aceste litigii;
c) să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
d) să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă
natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică şi după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile
din legi speciale nu prevăd alte termene.
Art. 435: Obligaţia de a informa autoritatea sau instituţia publică cu privire la situaţia personală
generatoare de acte juridice
Funcţionarul public are îndatorirea de a informa autoritatea sau instituţia publică, în mod corect şi complet, în scris, cu
privire la situaţiile de fapt şi de drept care privesc persoana sa şi care sunt generatoare de acte administrative în
condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 436: Interdicţii şi limitări în ceea ce priveşte implicarea în activitatea politică
(1) Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, cu respectarea interdicţiilor şi limitărilor
prevăzute la art. 242 alin. (4) şi art. 420.
(2) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau
manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo
organizaţie căreia îi este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice.
(3) În exercitarea funcţiei publice, funcţionarilor publici le este interzis:
a) să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor politice, a organizaţiilor cărora le este aplicabil
acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, a fundaţiilor sau asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice,
precum şi pentru activitatea candidaţilor independenţi;
b) să furnizeze sprijin logistic candidaţilor la funcţii de demnitate publică;
c) să afişeze, în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice, însemne ori obiecte inscripţionate cu sigla şi/sau denumirea
partidelor politice, ale organizaţiilor cărora le este aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice, ale fundaţiilor sau
asociaţiilor care funcţionează pe lângă partidele politice, ale candidaţilor acestora, precum şi ale candidaţilor
independenţi;
d) să se servească de actele pe care le îndeplinesc în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a-şi exprima sau
manifesta convingerile politice;
e) să participe la reuniuni publice cu caracter politic pe durata timpului de lucru.
Art. 437: Îndeplinirea atribuţiilor
(1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin,
precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.
(2) Funcţionarul public are îndatorirea să îndeplinească dispoziţiile primite de la superiorii ierarhici.
(3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic,
dacă le consideră ilegale. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care
a emis dispoziţia astfel de situaţii.
(4) În cazul în care se constată, în condiţiile legii, legalitatea dispoziţiei prevăzute la alin. (3), funcţionarul public
răspunde în condiţiile legii.
Art. 438: Limitele delegării de atribuţii
(1) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice vacante se dispune motivat prin act administrativ de
către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an
calendaristic, în condiţiile prezentului cod.
(2) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice ocupate al cărei titular se află în concediu în condiţiile legii
sau este delegat în condiţiile art. 504 ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi
operează de drept, în condiţiile prezentului cod.
(3) Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii publice nu se poate face prin delegarea tuturor atribuţiilor
corespunzătoare unei funcţii publice către acelaşi funcţionar public. Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate
exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei publice pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial
preluate, cu excepţia situaţiei în care atribuţiile delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei
deţinute.
(4) În situaţia în care funcţia publică ale cărei atribuţii sunt delegate şi funcţia publică al cărei titular preia parţial
atribuţiile delegate se află într-un raport ierarhic de subordonare, funcţionarul public care preia atribuţiile delegate
semnează pentru funcţia publică ierarhic superioară.
(5) Prin excepţie de la alin. (3), atribuţiile funcţiei publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
pag. 84 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
teritoriale pot fi delegate şi în totalitate, pentru perioada prevăzută la alin. (1), conducătorului compartimentului juridic
din cadrul aparatului de specialitate al primarului, cu obligaţia delegării atribuţiilor proprii către alţi funcţionari publici.
(6) În situaţia în care la nivelul unităţii administrativ-teritoriale postul conducătorului compartimentului juridic este
vacant sau temporar vacant, atribuţiile funcţiei publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale pot fi delegate şi în totalitate, pentru perioada prevăzută la alin. (1), unui alt funcţionar public, cu respectarea
alin. (9).
(7) Prin excepţie de la alin. (3) şi (9), în situaţia în care la nivelul aparatului de specialitate al primarului nu există un
funcţionar public căruia să îi fie delegate atribuţiile funcţiei de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ-
teritoriale, în condiţiile alin. (5) sau (6), acestea sunt delegate unui alt funcţionar public, în următoarea ordine:
a) unui funcţionar public cu studii superioare de licenţă absolvită cu diplomă, în specialitate juridică sau administrativă;
b) unui funcţionar public cu studii superioare de licenţă.
(8) Delegarea de atribuţii se face numai cu informarea prealabilă a funcţionarului public căruia i se deleagă atribuţiile.
(9) Funcţionarul public care preia atribuţiile delegate trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi de vechime necesare
pentru ocuparea funcţiei publice ale cărei atribuţii îi sunt delegate.
(10) Nu pot fi delegate atribuţii funcţionarilor publici debutanţi sau funcţionarilor publici care exercită funcţia publică în
temeiul unui raport de serviciu cu timp parţial.
(11) Funcţionarii publici pot îndeplini unele atribuţii corespunzătoare unei funcţii de demnitate publică, ale unei funcţii de
autoritate publică sau ale unei alte funcţii publice, numai în condiţiile expres prevăzute de lege.
(12) În cazul funcţiilor publice de execuţie vacante, cu excepţia funcţiilor publice de auditor şi consilier juridic, atunci
când aceste funcţii sunt unice în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, atribuţiile pot fi delegate către cel puţin doi
funcţionari publici, cu respectarea prevederilor alin. (1) şi (8)-(10).
Art. 439: Păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu şi confidenţialitatea
Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură
cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu
aplicarea dispoziţiilor în vigoare privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Art. 440: Interdicţia privind acceptarea darurilor sau a altor avantaje
(1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în
considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) bunurile pe care funcţionarii publici le-au primit cu titlu gratuit în cadrul
unor activităţi de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei publice deţinute, care se supun prevederilor legale
specifice.
Art. 441: Utilizarea responsabilă a resurselor publice
(1) Funcţionarii publici sunt obligaţi să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului şi a unităţilor
administrativ-teritoriale, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.
(2) Funcţionarii publici au obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei
publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei publice deţinute.
(3) Funcţionarii publici trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, folosirea utilă şi eficientă a
banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.
(4) Funcţionarilor publici care desfăşoară activităţi în interes personal, în condiţiile legii, le este interzis să folosească
timpul de lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.
Art. 442: Subordonarea ierarhică
Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările şi sarcinile
repartizate.
Art. 443: Folosirea imaginii proprii
Funcţionarilor publici le este interzis să permită utilizarea funcţiei publice în acţiuni publicitare pentru promovarea unei
activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale.
Art. 444: Limitarea participării la achiziţii, concesionări sau închirieri
(1) Un funcţionar public nu poate achiziţiona un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-
teritoriale, supus vânzării în condiţiile legii, în următoarele situaţii:
a) când a luat cunoştinţă, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea
bunurilor care urmează să fie vândute;
b) când a participat, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, la organizarea vânzării bunului respectiv;
c) când poate influenţa operaţiunile de vânzare sau când a obţinut informaţii la care persoanele interesate de
cumpărarea bunului nu au avut acces.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul concesionării sau închirierii unui bun aflat în
proprietatea publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Funcţionarilor publici le este interzisă furnizarea informaţiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a
statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, supuse operaţiunilor de vânzare, concesionare sau închiriere, în alte
condiţii decât cele prevăzute de lege.
Art. 445: Respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor
(1) Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al
incompatibilităţilor,precum şi normele de conduită.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), funcţionarii publici trebuie să exercite un rol activ, având obligaţia de a evalua
situaţiile care pot genera o situaţie de incompatibilitate sau un conflict de interese şi de a acţiona pentru prevenirea
apariţiei sau soluţionarea legală a acestora.
(3) În situaţia intervenirii unei incompatibilităţi sau a unui conflict de interese, funcţionarii publici au obligaţia de a acţiona
conform prevederilor legale pentru încetarea incompatibilităţii sau a conflictului de interese, în termen legal.
(4) La numirea într-o funcţie publică, la încetarea raportului de serviciu, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege,
funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare,
declaraţia de avere şi declaraţia de interese. Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se actualizează anual, potrivit
legii.
Art. 446: Activitatea publică
(1) Comunicarea oficială a informaţiilor şi datelor privind activitatea autorităţii sau instituţiei publice, precum şi relaţiile
pag. 85 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
cu mijloacele de informare în masă se asigură de către funcţionarii publici desemnaţi în acest sens de conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile legii.
(2) Funcţionarii publici desemnaţi să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte
limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea.
(3) În cazul în care nu sunt desemnaţi în acest sens, funcţionarii publici pot participa la activităţi sau dezbateri publice,
având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii ori
instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.
(4) Funcţionarii publici pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora şi publica articole de specialitate şi lucrări
literare ori ştiinţifice, în condiţiile legii.
(5) Funcţionarii publici pot participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic ori a celor care ar
putea afecta prestigiul funcţiei publice.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (5), funcţionarii publici nu pot utiliza informaţii şi date la care au avut acces în
exercitarea funcţiei publice, dacă acestea nu au caracter public. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(7) În exercitarea dreptului la replică şi la rectificare, a dreptului la demnitate, a dreptului la imagine, precum şi a
dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, funcţionarii publici îşi pot exprima public opinia personală în cazul în care prin
articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor sau a familiei lor.
Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
(8) Funcţionarii publici îşi asumă responsabilitatea pentru apariţia publică şi pentru conţinutul informaţiilor prezentate,
care trebuie să fie în acord cu principiile şi normele de conduită prevăzute de prezentul cod.
(9) Prevederile alin. (1)-(8) se aplică indiferent de modalitatea şi de mediul de comunicare.
Art. 447: Conduita în relaţiile cu cetăţenii
(1) În relaţiile cu persoanele fizice şi cu reprezentanţii persoanelor juridice care se adresează autorităţii sau instituţiei
publice, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine,
integritate morală şi profesională.
(2) Funcţionarii publici au obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei, demnităţii, integrităţii fizice şi morale a
persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei publice, prin:
a) întrebuinţarea unor expresii jignitoare;
b) acte sau fapte care pot afecta integritatea fizică sau psihică a oricărei persoane.
(3) Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea legală, clară şi eficientă a
problemelor cetăţenilor.
(4) Pentru realizarea unor raporturi sociale şi profesionale care să asigure demnitatea persoanelor, eficienţa activităţii,
precum şi creşterea calităţii serviciului public, se recomandă respectarea normelor de conduită prevăzute la alin. (1)-
(3) şi de către celelalte subiecte ale acestor raporturi.
(5) Funcţionarii publici trebuie să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de orice persoană cu care intră în legătură
în exercitarea funcţiei publice, fiind îndrituiţi, pe bază de reciprocitate, să solicite acesteia un comportament similar.
(6) Funcţionarii publici au obligaţia de a asigura egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor
publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a preveni şi combate orice formă de discriminare în
îndeplinirea atribuţiilor profesionale.
Art. 448: Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale
(1) Funcţionarii publici care reprezintă autoritatea sau instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii
de învăţământ, conferinţe, seminare şi alte activităţi cu caracter internaţional au obligaţia să promoveze o imagine
favorabilă ţării şi autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă.
(2) În relaţiile cu reprezentanţii altor state, funcţionarilor publici le este interzis să exprime opinii personale privind
aspecte naţionale sau dispute internaţionale.
(3) În deplasările externe, funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi le
este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.
Art. 449: Obiectivitate şi responsabilitate în luarea deciziilor
(1) În procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi
exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.
(2) Funcţionarilor publici le este interzis să promită luarea unei decizii de către autoritatea sau instituţia publică, de
către alţi funcţionari publici, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.
(3) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din
subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi
a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.
(4) În exercitarea atribuţiilor de coordonare, precum şi a atribuţiilor specifice funcţiilor publice de conducere, funcţionarii
publici au obligaţia de a asigura organizarea activităţii personalului, de a manifesta iniţiativă şi responsabilitate şi de a
susţine propunerile personalului din subordine.
(5) Înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi tratament
cu privire la dezvoltarea carierei personalului din subordine, în condiţiile legislaţiei specifice aplicabile fiecărei categorii de
personal. În acest sens, aceştia au obligaţia:
a) să repartizeze sarcinile în mod echilibrat, corespunzător nivelului de competenţă aferent funcţiei publice ocupate şi
carierei individuale a fiecărei persoane din subordine;
b) să asigure coordonarea modului de îndeplinire a sarcinilor, cu valorificarea corespunzătoare a competenţelor fiecărei
persoane din subordine;
c) să monitorizeze performanţa profesională individuală şi colectivă a personalului din subordine, să semnaleze în mod
individual performanţele necorespunzătoare şi să implementeze măsuri destinate ameliorării performanţei individuale şi,
după caz, colective, atunci când este necesar;
d) să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din
subordine, atunci când propun acordarea de stimulente materiale sau morale;
e) să evalueze în mod obiectiv necesarul de instruire profesională al fiecărui subordonat şi să propună participarea la
programe de formare şi perfecţionare profesională pentru fiecare persoană din subordine;
f) să delege sarcini şi responsabilităţi, în condiţiile legii, persoanelor din subordine care deţin cunoştinţele, competenţele
pag. 86 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
şi îndeplinesc condiţiile legale necesare exercitării funcţiei respective;
g) să excludă orice formă de discriminare şi de hărţuire, de orice natură şi în orice situaţie, cu privire la personalul din
subordine.
(6) În scopul asigurării condiţiilor necesare îndeplinirii cu imparţialitate a îndatoririlor ce decurg din raporturile ierarhice,
înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere au obligaţia de a nu se angaja în relaţii patrimoniale cu
personalul din subordine.
Art. 450: Obligaţia respectării regimului cu privire la sănătate şi securitate în muncă
Funcţionarii publici au obligaţia de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a
recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, în condiţiile legii.
SE C Ţ IU NE A 3: C onsilierea etică a funcţionarilor publici şi asigurarea informării şi a raportării cu
privire la normele de conduită
Art. 451: Obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice cu privire la asigurarea consilierii etice a funcţionarilor
publici şi a informării şi a raportării cu privire la normele de conduită
(1) În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor prezentului cod referitoare la conduita funcţionarilor publici în exercitarea
funcţiilor deţinute, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice vor desemna un funcţionar public, de regulă din cadrul
compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită.
(2) În mod excepţional, în funcţie de numărul de personal din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, de complexitatea
problemelor şi de volumul activităţii specifice, pot fi desemnaţi doi consilieri de etică.
(3) Desemnarea consilierului de etică se face prin act administrativ al conducătorului instituţiei publice. Procedura de
desemnare, atribuţiile şi modalitatea de raportare a instituţiilor şi autorităţilor în scopul asigurării implementării,
monitorizării şi controlului respectării principiilor şi normelor de conduită a funcţionarilor publici se stabilesc prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
(4) Consilierea etică are caracter confidenţial şi se desfăşoară în baza unei solicitări formale adresate consilierului de
etică sau la iniţiativa sa atunci când din conduita funcţionarului public rezultă nevoia de ameliorare a comportamentului
acestuia. Consilierul de etică are obligaţia de a nu comunica informaţii cu privire la activitatea derulată decât în situaţia
în care aspectele semnalate pot constitui o faptă penală.
(5) Autorităţile şi instituţiile publice implementează măsurile considerate necesare pentru respectarea dispoziţiilor
prezentului cod privind principiile şi normele de conduită şi sprijină activitatea consilierului de etică.
(6) În aplicarea dispoziţiilor prezentului cod referitoare la conduita funcţionarilor publici, orice activitate care implică
prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu respectarea prevederilor legislaţiei pentru protecţia
persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
(7) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure participarea consilierilor de etică la programele de formare şi
perfecţionare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(8) Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii cu publicul au obligaţia de a asigura publicarea principiilor
şi normelor de conduită pe pagina de internet şi de a le afişa la sediul autorităţii sau instituţiei publice, într-un loc vizibil şi
accesibil publicului.
(9) Funcţionarii publici nu pot fi sancţionaţi sau prejudiciaţi în niciun fel pentru că s-au adresat consilierului de etică cu
solicitarea de a primi consiliere cu privire la respectarea principiilor şi normelor de conduită.
Art. 452: Consilierul de etică
(1) În scopul respectării şi monitorizării implementării principiilor şi normelor de conduită de către funcţionarii publici,
consilierul de etică exercită un rol activ în domeniul prevenirii încălcării normelor de conduită prevăzute de prezentul
Cod. În exercitarea acestui rol consilierii de etică îndeplinesc atribuţiile prevăzute de prezentul cod şi de hotărârea
Guvernului prevăzută la art. 451 alin. (3).
(2) Dobândirea calităţii de consilier de etică vizează deţinerea unui statut temporar, atribuit cu respectarea unor
condiţii expres, unui funcţionar public pentru o perioadă de 3 ani.
(3) În perioada exercitării calităţii de consilier de etică funcţionarul public îşi păstrează şi funcţia publică deţinută. Dreptul
la carieră al funcţionarului public este cel corespunzător funcţiei publice deţinute.
(4) Fişa postului corespunzătoare funcţiei deţinute de consilierul de etică se elaborează de către compartimentul de
resurse umane şi se aprobă de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, prin raportare la atribuţiile stabilite în
sarcina acestuia.
(5) Consilierul de etică îşi desfăşoară activitatea pe baza fişei postului întocmite în condiţiile prevăzute la alin. (4). În
activitatea de consiliere etică acesta nu se supune subordonării ierarhice şi nu primeşte instrucţiuni de la nicio persoană,
indiferent de calitatea, funcţia şi nivelul ierarhic al acesteia.
(6) Poate dobândi calitatea de consilier de etică funcţionarul public care îndeplineşte în mod cumulativ următoarele
condiţii:
a) este funcţionar public definitiv;
b) ocupă o funcţie publică din clasa I;
c) are, de regulă, studii superioare în domeniul ştiinţe sociale, astfel cum este definit acest domeniu de studii în condiţiile
legislaţiei specifice;
d) prezintă deschidere şi disponibilitate pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin consilierului de etică în conformitate cu
prevederile prezentului cod;
e) are o probitate morală recunoscută;
f) nu i s-a aplicat o sancţiune disciplinară, care nu a fost radiată în condiţiile legii;
g) faţă de persoana sa nu este în curs de desfăşurare cercetarea administrativă în cadrul procedurii disciplinare, în
condiţiile legii;
h) faţă de persoana sa nu a fost dispusă începerea urmăririi penale pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii
naţionale, contra autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii justiţiei;
i) nu se află într-o procedură de evaluare desfăşurată de autoritatea responsabilă de asigurarea integrităţii în
exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, în condiţiile legii;
j) nu se află în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate cu calitatea de consilier de etică prevăzute la art. 453.
(7) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (6) lit. f)-j) se face prin completarea unei declaraţii de integritate,
dată pe propria răspundere a funcţionarului public.
(8) Condiţiile prevăzute la alin. (6) lit. b) şi c) nu sunt obligatorii în cazul autorităţilor şi instituţiilor publice în care
pag. 87 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
numărul de personal este sub 20.
Art. 453: Incompatibilităţi cu calitatea de consilier de etică
(1) Nu poate fi numit consilier de etică funcţionarul public care se află în următoarele situaţii de incompatibilitate:
a) este soţ, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau cu
înlocuitorul de drept al acestuia;
b) are relaţii patrimoniale sau de afaceri cu oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a);
c) este membru sau secretar în comisia de disciplină constituită în cadrul autorităţii sau instituţiei publice.
(2) În cazul în care situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1) intervin ulterior dobândirii în condiţii legale a
calităţii de consilier de etică, statutul de consilier de etică încetează în condiţiile prezentului cod.
Art. 454: Atribuţiile consilierului de etică
În exercitarea rolului activ de prevenire a încălcării principiilor şi normelor de conduită, consilierul de etică îndeplineşte
următoarele atribuţii:
a) monitorizează modul de aplicare şi respectare a principiilor şi normelor de conduită de către funcţionarii publici din
cadrul autorităţii sau instituţiei publice şi întocmeşte rapoarte şi analize cu privire la acestea;
b) desfăşoară activitatea de consiliere etică, pe baza solicitării scrise a funcţionarilor publici sau la iniţiativa sa atunci
când funcţionarul public nu i se adresează cu o solicitare, însă din conduita adoptată rezultă nevoia de ameliorare a
comportamentului acestuia;
c) elaborează analize privind cauzele, riscurile şi vulnerabilităţile care se manifestă în activitatea funcţionarilor publici din
cadrul autorităţii sau instituţiei publice şi care ar putea determina o încălcare a principiilor şi normelor de conduită, pe
care le înaintează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, şi propune măsuri pentru înlăturarea cauzelor,
diminuarea riscurilor şi a vulnerabilităţilor;
d) organizează sesiuni de informare a funcţionarilor publici cu privire la normele de etică, modificări ale cadrului
normativ în domeniul eticii şi integrităţii sau care instituie obligaţii pentru autorităţile şi instituţiile publice pentru
respectarea drepturilor cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică sau cu autoritatea sau instituţia publică respectivă;
e) semnalează practici sau proceduri instituţionale care ar putea conduce la încălcarea principiilor şi normelor de
conduită în activitatea funcţionarilor publici;
f) analizează sesizările şi reclamaţiile formulate de cetăţeni şi de ceilalţi beneficiari ai activităţii autorităţii sau instituţiei
publice cu privire la comportamentul personalului care asigură relaţia directă cu cetăţenii şi formulează recomandări cu
caracter general, fără a interveni în activitatea comisiilor de disciplină;
g) poate adresa în mod direct întrebări sau aplica chestionare cetăţenilor şi beneficiarilor direcţi ai activităţii autorităţii
sau instituţiei publice cu privire la comportamentul personalului care asigură relaţia cu publicul, precum şi cu privire la
opinia acestora despre calitatea serviciilor oferite de autoritatea sau instituţia publică respectivă.
Art. 455: Evaluarea activităţii consilierului de etică
(1) Exercitarea atribuţiilor de consiliere etică prevăzute la art. 454 lit. a) şi b) nu face obiectul evaluării performanţelor
profesionale individuale ale consilierului de etică.
(2) Evaluarea performanţelor profesionale individuale pentru îndeplinirea de către consilierul de etică a atribuţiilor
prevăzute la art. 454, cu excepţia celor prevăzute la lit. a) şi b), se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice, în condiţiile legii.
(3) Evaluarea performanţelor profesionale individuale se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice cu
luarea în considerare a raportului de evaluare întocmit în condiţiile legii de superiorul ierarhic nemijlocit al funcţionarului
public care deţine calitatea de consilier de etică, în condiţiile art. 485. În acest caz, decizia asupra calificativului final al
evaluării performanţelor profesionale individuale aparţine conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 456: Încetarea calităţii de consilier de etică
(1) Calitatea de consilier de etică încetează în următoarele situaţii:
a) prin renunţarea expresă a consilierului de etică la această calitate, pe baza cererii scrise adresate conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice;
b) prin expirarea perioadei pentru care a fost desemnat consilier de etică în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
c) în cazul intervenirii unei situaţii de incompatibilitate prevăzute la art. 453;
d) prin revocare de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pentru activitate necorespunzătoare a
consilierului de etică sau în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 452 alin.
(6);
e) în caz de încetare sau de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public care are calitatea de consilier
de etică prin ocuparea unei funcţii în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice, precum şi în caz de suspendare a
raporturilor de serviciu pe o perioadă mai mare de o lună.
(2) Încetarea calităţii de consilier de etică prin revocare în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. d) se poate dispune numai
după sesizarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice cu
privire la activitatea considerată necorespunzătoare a consilierului de etică şi cercetarea situaţiei de către Agenţia
Naţională a Funcţionarilor Publici, cu luarea în considerare a propunerilor formulate de aceasta.
(3) Încetarea calităţii de consilier de etică în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e) se dispune direct de către
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 457: Informarea publicului cu privire la respectarea obligaţiilor şi a normelor de conduită
(1) Raportul prevăzut la art. 401 alin. (4) lit. i) conţine informaţii cu caracter public, se elaborează în baza rapoartelor
autorităţilor şi instituţiilor publice privind respectarea normelor de conduită transmise Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici şi cuprinde cel puţin următoarele date:
a) numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;
b) categoriile şi numărul de funcţionari publici care au încălcat principiile şi normele de conduită;
c) cauzele şi consecinţele nerespectării normelor de conduită;
d) evidenţierea cazurilor în care funcţionarilor publici li s-a cerut să acţioneze sub presiunea factorului politic.
(2) Rapoartele autorităţilor şi instituţiilor publice privind respectarea normelor de conduită se publică pe site-ul propriu
şi se comunică la cererea oricărei persoane interesate.
(3) Raportul prevăzut la art. 401 alin. (4) lit. i) se publică pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi se
comunică la cererea oricărei persoane interesate.
(4) Informarea publicului cu privire la respectarea obligaţiilor şi a normelor de conduită în exercitarea funcţiilor publice
pag. 88 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
constituie parte integrantă din raportul anual privind managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, care se
elaborează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate să prezinte în
raportul anual, în mod detaliat, unele cazuri care prezintă un interes deosebit pentru opinia publică.
SECŢ IUNEA 4: Formarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici
Art. 458: Formarea şi perfecţionarea profesională
(1) Funcţionarii publici au dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea profesională.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a asigura participarea pentru fiecare funcţionar public la cel puţin un
program de formare şi perfecţionare profesională o dată la doi ani, organizat de Institutul Naţional de Administraţie sau
de alţi furnizori de formare profesională, în condiţiile legii.
(3) Programele de formare specializată destinate dezvoltării competenţelor necesare exercitării unei funcţii publice de
conducere sunt organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(4) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în buget sumele necesare pentru plata taxelor estimate
pentru participarea la programe de formare şi perfecţionare profesională organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii
sau instituţiei publice, precum şi, în situaţia în care estimează că programele de formare şi perfecţionare profesională se
vor desfăşura în afara localităţii, sumele necesare pentru asigurarea cheltuielilor de transport, cazare şi masă, în
condiţiile legislaţiei specifice.
(5) Pe perioada în care urmează programe de formare şi de perfecţionare profesională, funcţionarii publici beneficiază
de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care programele sunt:
a) organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice;
b) urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul persoanei care are competenţa de numire, şi numai în cazul în
care perfecţionarea profesională are legătură cu domeniul de activitate al instituţiei sau autorităţii publice sau cu
specificul activităţii derulate de funcţionarul public în cadrul acesteia.
(6) Funcţionarii publici care urmează programe de formare şi perfecţionare cu o durată mai mare de 90 de zile într-un
an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, finanţate integral sau parţial prin bugetul autorităţii sau instituţiei
publice, din bugetul de stat sau bugetul local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică
între 2 şi 5 ani de la terminarea programelor, proporţional cu numărul zilelor de formare sau perfecţionare de care au
beneficiat, dacă pentru programul respectiv nu este prevăzută o altă perioadă.
(7) Funcţionarii publici care au urmat forme de perfecţionare profesională, în condiţiile alin. (6), ale căror raporturi de
serviciu încetează, potrivit dispoziţiilor art. 516 lit. b), d) şi e), ale art. 517 alin. (1) lit. g)-j) sau art. 519 alin. (1) lit. e),
înainte de împlinirea termenului prevăzut, sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru
perfecţionare, precum şi, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii
proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului.
(8) Persoanele care au urmat un program de formare şi perfecţionare, dar nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate
să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate din bugetul propriu, precum şi
drepturile salariale primite în perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii, dacă acestea au fost suportate de
autoritatea sau instituţia publică.
(9) Nu constituie formare şi perfecţionare profesională şi nu pot fi finanţate din bugetul de stat sau din bugetul local
studiile universitare definite în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.
(10) Normele metodologice cu privire la formarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici, inclusiv
drepturile şi obligaţiile asociate procesului de formare sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
Art. 459: Planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor publici
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să elaboreze anual planul de perfecţionare profesională a funcţionarilor
publici, estimarea şi evidenţierea distinctă a tuturor sumelor prevăzute la art. 458 alin. (4).
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să comunice Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici datele solicitate
cu privire la formarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici.
(3) Conţinutul şi instrucţiunile de elaborare a planului de perfecţionare, precum şi modalitatea de comunicare a datelor
solicitate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la perfecţionarea profesională a funcţionarilor publici se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
SECŢ IUNEA 5: Regimul incompatibilităţilor şi conflictului de interese în exercitarea funcţiilor publice
Art. 460: Regimul incompatibilităţilor în exercitarea funcţiilor publice
Funcţionarilor publici li se aplică regimul incompatibilităţilor în exercitarea funcţiilor publice stabilit prin legislaţia specială
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.
Art. 461: Raporturi ierarhice directe cu membri ai familiei
Raporturile ierarhice directe cu membri ai familiei în exercitarea funcţiei publice sunt reglementate prin legislaţia specială
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.
Art. 462: Funcţii sau activităţi care nu sunt incompatibile cu funcţia publică
(1) Funcţionarii publici au obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei speciale privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, prin care se stabilesc funcţiile sau activităţile care
nu sunt incompatibile cu funcţia publică.
(2) Activităţile în domeniul didactic pe care funcţionarii publici le pot desfăşura, în condiţiile legislaţiei speciale privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice, sunt activităţile
desfăşurate de funcţionarii publici care ocupă funcţii didactice în instituţiile de învăţământ de stat sau private
autorizate/acreditate în condiţiile legii ori care au calitatea de formator, mentor sau persoană-resursă în cadrul
programelor de formare profesională a adulţilor organizate în condiţiile actelor normative din domeniul formării
profesionale, ori care au calitatea de specialist în comisiile de examinare sau de evaluator în comisiile de
evaluare/monitorizare în cadrul programelor de formare profesională a adulţilor, organizate în condiţiile actelor
normative din domeniul formării profesionale a adulţilor.
(3) Funcţionarii publici care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (2) au obligaţia de a respecta programul de lucru
prevăzut de lege sau de reglementările proprii ale instituţiilor în cadrul cărora sunt numiţi.
Art. 463: Conflictul de interese privind funcţionarii publici
Funcţionarilor publici li se aplică regimul conflictului de interese în exercitarea funcţiilor publice stabilit prin legislaţia
pag. 89 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
specială privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice şi a funcţiilor publice.
CAPIT OLUL VI: Cariera funcţionarilor publici
SECŢ IUNEA 1: Recrutarea funcţionarilor publici
Art. 464: Dobândirea calităţii de funcţionar public
Calitatea de funcţionar public se dobândeşte prin concurs, la care poate participa orice persoană care îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 465.
Art. 465: Condiţii de ocupare a unei funcţii publice
(1) Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
d) are capacitate deplină de exerciţiu;
e) este apt din punct de vedere medical şi psihologic să exercite o funcţie publică. Atestarea stării de sănătate se face
pe bază de examen medical de specialitate, de către medicul de familie, respectiv pe bază de evaluare psihologică
organizată prin intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii;
f) îndeplineşte condiţiile de studii şi vechime în specialitate prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei publice;
g) îndeplineşte condiţiile specifice, conform fişei postului, pentru ocuparea funcţiei publice;
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii,
infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni
săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit
reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau dezincriminarea faptei;
i) nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia
a săvârşit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă, în condiţiile legii;
j) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare
în ultimii 3 ani;
k) nu a fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, în condiţiile prevăzute de legislaţia specifică.
(2) În cazul în care printre condiţiile specifice prevăzute la alin. (1) lit. g) este stabilită şi obţinerea unui/unei
aviz/autorizaţii prevăzut/prevăzute de lege, această condiţie se îndeplineşte cu respectarea prevederilor legislaţiei
specifice cu privire la îndeplinirea condiţiei.
(3) Pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, candidaţii trebuie să fie absolvenţi cu diplomă ai studiilor
universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare ocupării
funcţiei publice sau cu diplomă echivalentă conform prevederilor art. 153 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr.
1/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3) şi de la art. 387, funcţiile publice de conducere de la nivelul autorităţilor
administraţiei publice locale organizate la nivelul comunelor şi oraşelor pot fi ocupate, prin concurs organizat în condiţiile
legii, de persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată
absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă sau studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în
specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice.
Art. 466: Ocuparea funcţiilor publice
(1) Ocuparea funcţiilor publice vacante şi a funcţiilor publice temporar vacante se poate face în condiţiile prezentului
cod, precum şi în condiţiile reglementate de legi speciale cu privire la posibilitatea ocupării, pe perioade determinate, a
funcţiilor publice în autorităţi şi instituţii publice.
(2) Ocuparea funcţiilor publice vacante se face prin:
a) concurs organizat în condiţiile prevăzute la art. 467;
b) modificarea raporturilor de serviciu;
c) redistribuire într-o funcţie publică vacantă;
d) alte modalităţi prevăzute expres de prezentul cod.
(3) Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiilor publice prevăzute la alin. (2) lit. a)-c)
aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, în condiţiile legii.
Art. 467: Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice
(1) Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice are la bază principiile competiţiei, transparenţei, competenţei,
precum şi pe cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale.
(2) În cadrul concursului prevăzut la alin. (1), subiectele şi bibliografia aferentă trebuie să conţină şi tematici privind
respectarea demnităţii umane, protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevenirii şi combaterii
incitării la ură şi discriminare.
(3) Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază
de statute speciale în condiţiile legii, are două etape:
a) etapa de recrutare care constă în verificarea cunoştinţelor generale şi competenţelor generale necesare ocupării
unei funcţii publice, realizată prin concurs naţional;
b) etapa de selecţie care constă în verificarea cunoştinţelor de specialitate şi competenţelor specifice necesare ocupării
unei funcţii publice vacante, realizată prin concurs pe post.
(4) Persoanele care promovează concursul naţional prevăzut la alin. (3) lit. a) nu dobândesc calitatea de funcţionar
public. Promovarea concursului naţional conferă dreptul de participare la concursul pe post pentru o perioadă de
maximum 3 ani de la data promovării concursului naţional.
(5) Concursul prevăzut la alin. (3) lit. a) se organizează pe baza unui plan de recrutare a funcţionarilor publici care se
elaborează de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi prin care se previzionează, pentru o perioadă de
maximum 3 ani, necesarul de resurse umane din funcţia publică de la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice în cadrul
cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute
speciale în condiţiile legii. Planul de recrutare se supune spre aprobare Guvernului. Informaţiile necesare elaborării
Planului de recrutare a funcţionarilor publici, precum şi modalitatea de transmitere a acestora se aprobă prin ordin al
preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(6) Anunţul privind concursul naţional prevăzut la alin. (3) lit. a) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-
a, şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului.
pag. 90 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(7) Concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice vacante din administraţia publică locală sunt concursuri pe post în
care se verifică cunoştinţele generale şi cele specifice, precum şi competenţele generale şi cele specifice necesare
ocupării funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (3).
(8) Anunţul privind concursul pe post prevăzut la alin. (3) lit. b), respectiv anunţul privind concursul prevăzut la alin. (7)
se publică pe pagina de internet a instituţiei organizatoare şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel
puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. Prin excepţie, termenul de 30 de zile poate fi redus la 15 zile
pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor publice de execuţie temporar vacante.
(9) La concursul pe post pot participa şi persoane care au deja calitatea de funcţionar public. În cazul în care o
persoană care are calitatea de funcţionar public este declarată admisă la concursul pe post organizat pentru ocuparea
unei funcţii publice vacante, raportul de serviciu al funcţionarului public încetează, prin una dintre modalităţile prevăzute
de lege, şi ia naştere un nou raport de serviciu prin emiterea unui act administrativ de numire în funcţia publică.
(10) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor prevăzute la alin. (3) şi (7) se aprobă prin hotărârea
Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2), la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 468: Condiţii de vechime în specialitatea studiilor la ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi de
conducere
(1) Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice de execuţie se stabilesc
astfel:
a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de
grad profesional asistent;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de
grad profesional principal;
c) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie de
grad profesional superior.
(2) Condiţiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiilor publice de conducere se stabilesc
astfel:
a) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere de
şef birou, şef serviciu şi secretar general al comunei, precum şi a funcţiilor publice specifice echivalente acestora;
b) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice, pentru ocuparea funcţiei publice de conducere,
altele decât cele prevăzute la lit. a).
Art. 469: Competenţa de organizare şi desfăşurare a concursului naţional şi a concursului pe post
(1) Concursul naţional prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. a) se organizează, în condiţiile legii, de către Agenţia Naţională
a Funcţionarilor Publici pe baza Planului de recrutare a funcţionarilor publici.
(2) Pentru organizarea şi desfăşurarea concursului naţional, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate solicita
sprijinul autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3) Concursul pe post prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. b) se organizează şi se desfăşoară, în condiţiile legii, astfel:
a) de către comisia de concurs şi, după caz, de comisia de soluţionare a contestaţiilor, potrivit atribuţiilor ce revin
acestor comisii, pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante;
b) de către autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice pentru care se organizează
concursul prevăzut la art. 467 alin. (3), ai căror conducători au competenţa de numire în funcţiile publice pentru care
se organizează concursul pe post, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie vacante.
(4) Concursurile prevăzute la art. 467 alin. (7) pentru ocuparea funcţiilor publice vacante prevăzute la art. 385 alin.
(3) sunt organizate şi se desfăşoară, în condiţiile legii, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369 lit.
b), ai căror conducători au competenţa de numire în funcţiile publice.
(5) În vederea desfăşurării concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie vacante se
constituie comisii de concurs şi comisii de soluţionare a contestaţiilor.
(6) Pentru concursul pe post prevăzut la art. 467 alin. (3) lit. b), respectiv pentru concursul prevăzut la art. 467 alin.
(7) organizat pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici desemnează un
reprezentant al acestei instituţii în comisiile prevăzute la alin. (5). Pentru concursul pe post prevăzut la art. 467 alin.
(3) lit. b), respectiv pentru concursul prevăzut la art. 467 alin. (7) organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de
execuţie, autoritatea sau instituţia publică organizatoare poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
desemnarea unui reprezentant pentru a face parte din comisiile prevăzute la alin. (5).
(7) În situaţia prevăzută la alin. (6) reprezentantul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate fi desemnat din
cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau, după caz, din cadrul:
a) instituţiei prefectului pentru concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2),
la propunerea prefectului judeţului respectiv;
b) instituţiei prefectului sau consiliului judeţean pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (3).
(8) În cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu desemnează reprezentanţi sau nu comunică un
răspuns în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, respectiv de la publicarea anunţului, autoritatea sau
instituţia publică organizatoare poate solicita instituţiei prefectului sau consiliului judeţean desemnarea unui
reprezentant în comisiile prevăzute la alin. (5).
(9) Membrii comisiilor de concurs, ai comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, precum şi secretarii acestor comisii au
dreptul la indemnizaţii acordate în condiţiile şi în limitele prevăzute în actele normative prin care sunt reglementate.
(10) Cheltuielile aferente deplasării persoanelor prevăzute la alin. (6)-(8) pentru a participa la comisiile de concurs se
suportă de către autorităţile şi instituţiile publice care organizează concursul.
Art. 470: Notificarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu privire la organizarea
concursurilor pe post
(1) Instituţiile şi autorităţile publice înştiinţează Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la organizarea unui
concurs pe post cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data publicării anunţului de concurs.
(2) Procedura de înştiinţare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi lista documentelor necesare aferente
înştiinţării, se aprobă prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2).
Art. 471: Amânarea organizării concursului sau examenului la iniţiativa autorităţilor şi instituţiilor publice
(1) Autoritatea sau instituţia publică organizatoare a concursului sau, după caz, a examenului, poate dispune
pag. 91 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
amânarea desfăşurării concursului sau examenului în cazul în care, din motive obiective, nu se pot respecta data şi ora
desfăşurării concursului. În această situaţie concursul se amână pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice,
calculate de la data iniţial stabilită pentru desfăşurarea concursului.
(2) În situaţia constatării necesităţii amânării concursului, autoritatea sau instituţia publică organizatoare a concursului
are obligaţia:
a) să anunţe amânarea prin publicarea pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici a modificărilor
intervenite în desfăşurarea concursului;
b) să informeze candidaţii ale căror dosare au fost înregistrate, dacă este cazul, prin orice mijloc de informare care
poate fi dovedit.
Art. 472: Accesul persoanelor cu dizabilităţi în funcţia publică
(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul de a participa la concursurile organizate pentru ocuparea unor funcţii publice
pentru care îndeplinesc condiţiile generale şi specifice stabilite.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice organizatoare au obligaţia de a asigura accesul neîngrădit al persoanelor cu
dizabilităţi la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
SECŢ IUNEA 2: Numirea funcţionarilor publici
Art. 473: Numirea în funcţii publice
Numirea în funcţii publice se face de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice sau, după caz, de persoana
care are competenţa legală de numire în condiţiile unor acte normative specifice, prin act administrativ emis în
termenele şi în condiţiile legii, pe baza rezultatelor concursului.
Art. 474: Perioada de stagiu
(1) Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor
unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a
specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia.
(2) Durata perioadei de stagiu este de un an.
Art. 475: Finalizarea perioadei de stagiu
La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării activităţii, funcţionarul public debutant va fi:
a) numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice prevăzute
la art. 392, în gradul profesional asistent;
b) eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la evaluarea activităţii calificativul necorespunzător.
SECŢ IUNEA 3: Promovarea funcţionarilor publici şi evaluarea performanţelor profesionale
Art. 476: Promovarea în funcţia publică
(1) Funcţionarul public poate promova în funcţia publică, în condiţiile legii.
(2) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin:
a) ocuparea unei funcţii publice de execuţie de grad profesional imediat superior celui deţinut;
b) ocuparea unei funcţii publice de execuţie dintr-o clasă corespunzătoare studiilor absolvite;
c) ocuparea unei funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici vacante şi a unei funcţii publice de conducere
vacante.
Art. 477: Condiţii generale privind promovarea în funcţia publică
(1) Promovarea în grad profesional şi promovarea în clasă nu sunt condiţionate de existenţa unui post vacant.
(2) Promovarea într-o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici, precum şi promovarea într-o funcţie
publică de conducere este condiţionată de existenţa unui post vacant.
Art. 478: Promovarea în grad profesional
(1) Promovarea în grad profesional este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice de
execuţie de grad profesional imediat superior celui deţinut de funcţionarul public.
(2) Promovarea în grad profesional se face prin concurs sau examen, organizat de către autorităţile şi instituţiile
publice, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public ca urmare
a promovării concursului sau examenului.
(3) Fişa postului funcţionarului public care a promovat în grad profesional se completează cu noi atribuţii şi
responsabilităţi sau, după caz, prin creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor exercitate.
(4) În situaţia promovării în gradul profesional imediat superior celui deţinut de funcţionarul public care ocupă o funcţie
publică temporar vacantă, postul aferent funcţiei publice se transformă până la data încetării raporturilor de serviciu ale
acestuia, în condiţiile legii.
Art. 479: Condiţii pentru concursul sau examenul de promovare în grad profesional
(1) Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, funcţionarul public trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă cel puţin 3 ani vechime în gradul profesional al funcţiei publice din care promovează;
b) să fi obţinut un număr minim de credite prin participarea la programe de formare, de perfecţionare, seminare,
conferinţe, schimburi de experienţă sau vizite de studiu, în condiţiile legii sau să fi urmat o formă de perfecţionare
profesională cu durata de minimum 30 de ore în ultimii 3 ani de activitate;
c) să fi obţinut cel puţin calificativul "bine" la evaluarea performanţelor individuale în ultimii 2 ani de activitate;
d) să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod.
(2) Constituie vechime în grad profesional vechimea definită potrivit art. 424 alin. (6), precum şi cea prevăzută la art.
502 alin. (7), art. 509 alin. (5), art. 513 alin. (3), art. 514 alin. (4) şi art. 527 alin. (3).
Art. 480: Promovarea în clasă
(1) Promovarea în clasă este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice de execuţie dintr-o
clasă superioară celei în care se află funcţia publică deţinută de funcţionarul public.
(2) Autorităţile sau instituţiile publice pot organiza examen de promovare în clasă pentru funcţionarii publici care
îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 481, în măsura în care apreciază că transformarea postului ocupat de
funcţionarul public într-un post cu atribuţii corespunzătoare studiilor de nivel superior este utilă autorităţii sau instituţiei
publice.
(3) Promovarea în clasă în condiţiile prevăzute la alin. (2) se face prin examen, care se organizează de către
autorităţile şi instituţiile publice, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate, prin transformarea postului ocupat de
funcţionarul public ca urmare a promovării examenului într-o funcţie publică de execuţie dintr-o clasă superioară, de
pag. 92 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
grad profesional asistent.
(4) Promovarea în clasă nu se poate face pe o funcţie publică de auditor sau de consilier juridic.
(5) Fişa postului funcţionarului public care a promovat în clasă se completează cu noi atribuţii şi responsabilităţi
corespunzătoare studiilor de nivel superior sau, după caz, prin creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor
exercitate.
(6) În situaţia promovării funcţionarului public care ocupă o funcţie publică temporar vacantă postul aferent funcţiei
publice se transformă până la data încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarului public numit pe perioadă
determinată, în condiţiile legii.
Art. 481: Condiţii pentru examenul de promovare în clasă
Pentru a participa la examenul de promovare în clasă, funcţionarul public trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să dobândească, ulterior intrării în corpul funcţionarilor publici, o diplomă de studii de nivel superior, în specialitatea în
care îşi desfăşoară activitatea sau într-un domeniu considerat util pentru desfăşurarea activităţii de către conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice;
b) să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod.
Art. 482: Promovarea în funcţia publică de conducere şi în funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari
publici
Promovarea în funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari publici şi promovarea în funcţia publică de conducere
este modalitatea de dezvoltare a carierei unui funcţionar public prin ocuparea, în urma promovării concursului, a unei
funcţii publice din categoria înalţilor funcţionari publici sau a unei funcţii publice de conducere vacante.
Art. 483: Condiţii pentru concursul sau examenul de promovare în funcţia publică de conducere şi în funcţia
publică din categoria înalţilor funcţionari publici
(1) Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici,
funcţionarii publici trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
b) să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 394 alin. (4);
c) să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod.
(2) Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcţie publică de conducere vacantă, funcţionarii publici trebuie
să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să fie numiţi într-o funcţie publică din clasa I;
b) să îndeplinească condiţiile minime de vechime în specialitate prevăzute la art. 468 alin. (2);
c) să îndeplinească condiţiile de studii, precum şi condiţiile specifice necesare ocupării funcţiei publice;
d) să fie absolvenţi cu diplomă ai studiilor universitare de master în domeniul administraţiei publice, management sau în
specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice;
e) să nu aibă o sancţiune disciplinară neradiată în condiţiile prezentului cod;
f) să fi obţinut un număr minim de credite prin participarea la programe de formare, de perfecţionare, seminare,
conferinţe, schimburi de experienţă sau vizite de studiu, în condiţiile legii, sau să fi urmat o formă de perfecţionare
profesională cu durata de minimum 30 de ore în ultimii 3 ani de activitate.
(3) Sistemul de credite necesar promovării prevăzute la art. 479 alin. (1) lit. b), precum şi cel de la alin. (2) lit. f) al
prezentului articol se reglementează prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici.
Art. 484: Competenţa de organizare a concursului de promovare în funcţia publică de conducere
Pentru concursurile de promovare în funcţia publică de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile art. 467
alin. (8), art. 469 alin. (3)-(9) şi art. 470.
Art. 485: Evaluarea performanţelor individuale ale funcţionarilor publici
(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual.
(2) Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi a
funcţionarilor publici de conducere reprezintă aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarilor publici, prin compararea gradului şi a modului de îndeplinire a obiectivelor individuale şi a criteriilor de
performanţă stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv de către funcţionarul public.
(3) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici cuprinde următoarele elemente:
a) evaluarea gradului şi a modului de atingere a obiectivelor individuale;
b) evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanţă.
(4) Pentru aprecierea gradului de atingere a obiectivelor individuale ale funcţionarilor publici se stabilesc indicatori de
performanţă. Stabilirea obiectivelor individuale şi a indicatorilor de performanţă trebuie să aibă în vedere corelarea cu
atribuţiile şi obiectivele instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public.
(5) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale secretarului general al unităţii administrativ-teritoriale/
subdiviziunii administrativ-teritoriale se realizează de către o comisie de evaluare formată din primar, respectiv
preşedintele consiliului judeţean şi 2 consilieri locali, respectiv judeţeni, desemnaţi în acest scop, cu majoritate simplă,
prin hotărâre a consiliului local sau judeţean, după caz.
(6) Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează pentru toţi funcţionarii publici care au desfăşurat
efectiv activitate, minimum 6 luni, în anul calendaristic pentru care se realizează evaluarea.
(7) Calificativele obţinute în procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici sunt
avute în vedere la:
a) promovarea într-o funcţie publică superioară;
b) acordarea de prime, în condiţiile legii;
c) diminuarea drepturilor salariale cu 10% până la următoarea evaluare anuală a performanţelor profesionale
individuale, pentru funcţionarii publici care au obţinut calificativul "satisfăcător";
d) eliberarea din funcţia publică.
(8) Evaluarea performanţelor profesionale individuale se realizează în mod obligatoriu la modificarea, suspendarea şi
încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.
(9) În cadrul procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se stabilesc
cerinţele de formare profesională a funcţionarilor publici.
(10) Procesul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, precum şi de evaluare a
pag. 93 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
activităţii funcţionarilor publici debutanţi se desfăşoară cu respectarea metodologiei de evaluare a performanţelor
individuale ale funcţionarilor publici din anexa nr. 6 la prezentul cod.
Art. 486: Perioada de stagiu a managerilor publici
(1) Perioada în care o persoană a urmat programe organizate, în condiţiile legii, pentru obţinerea statutului de
manager public este asimilată perioadei de stagiu.
(2) În cazul nepromovării programelor prevăzute la alin. (1), perioada de stagiu nu constituie vechime în specialitatea
studiilor necesare ocupării funcţiilor publice şi nici vechime în funcţia publică.
CAPIT OLUL VII: Acorduri colective. Comisii paritare
Art. 487: Acordurile colective
(1) Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale
funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:
a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă;
b) sănătatea şi securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecţionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale
organizaţiilor sindicale.
(2) În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, acordul se
încheie cu reprezentanţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică, desemnaţi în condiţiile legii.
(3) Autoritatea sau instituţia publică va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici
informaţiile necesare pentru încheierea acordurilor colective, în condiţiile legii.
(4) Acordurile colective încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de
instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Art. 488: Comisiile paritare
(1) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii paritare.
(2) În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ
sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii
funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
(3) Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor paritare, precum şi componenţa, atribuţiile şi procedura
de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Art. 489: Rolul şi atribuţiile comisiilor paritare
(1) Comisiile paritare sunt consultate în următoarele situaţii:
a) la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice pentru care sunt constituite;
b) la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a funcţionarilor publici, dacă costurile acestora sunt
suportate din fonduri bugetare;
c) la stabilirea programului de lucru de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice;
d) la soluţionarea sesizărilor care sunt adresate de funcţionarii publici conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice
cu privire la modul de respectare a drepturilor prevăzute de lege, precum şi a acordurilor colective;
e) la identificarea instrumentelor de asigurare a accesibilităţii, precum şi a măsurilor de adaptare rezonabilă la locul de
muncă pentru persoanele cu dizabilităţi care ocupă funcţii publice;
f) alte situaţii prevăzute de lege.
(2) În exercitarea atribuţiilor, comisiile paritare emit avize consultative.
(3) Comisiile paritare monitorizează realizarea acordurilor colective dintre sindicatele reprezentative sau reprezentanţii
funcţionarilor publici şi autorităţile sau instituţiile publice, în situaţia în care au fost încheiate astfel de acorduri.
(4) Comisia paritară întocmeşte un raport anual cu privire la respectarea prevederilor acordurilor colective încheiate în
condiţiile legii, precum şi la activitatea desfăşurată în condiţiile alin. (1) şi (2), care se publică pe site-ul autorităţii sau
instituţiei publice.
CAPIT OLUL VIII: Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici
Art. 490: Tipuri de răspundere
(1) Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă,
civilă sau penală, în condiţiile legii şi ale prezentului cod.
(2) Semnarea, contrasemnarea sau avizarea de către funcţionarii publici a proiectelor de acte administrative şi a
documentelor de fundamentare a acestora, cu încălcarea prevederilor legale, atrage răspunderea acestora în condiţiile
legii.
(3) Funcţionarul public are dreptul de a refuza semnarea, respectiv contrasemnarea ori avizarea actelor şi
documentelor prevăzute la alin. (2), dacă le consideră ilegale, cu respectarea prevederilor art. 437 alin. (3).
(4) Refuzul funcţionarului public de a semna, respectiv de a contrasemna ori aviza actele şi documentele prevăzute la
alin. (2) se face în scris şi motivat în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii actelor, cu excepţia situaţiilor în care
prin acte normative cu caracter special sunt prevăzute alte termene, şi se înregistrează într-un registru special destinat
acestui scop.
(5) Funcţionarii publici care refuză să semneze, respectiv să contrasemneze ori avizeze sau care prezintă obiecţii cu
privire la legalitate asupra actelor şi documentelor prevăzute la alin. (2), fără a indica temeiuri juridice, în scris, cu
respectarea termenului prevăzut la alin. (4), răspund în condiţiile legii.
Art. 491: Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituţia publică
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa
instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat
să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.
(2) În cazul în care acţiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorităţii sau instituţiei publice prevăzute
la alin. (1). Dacă instanţa judecătorească constată vinovăţia funcţionarului public, persoana respectivă va fi obligată la
plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituţia publică.
(3) Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat prevederile legale şi
procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.
pag. 94 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 492: Răspunderea administrativ-disciplinară
(1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi
a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea
administrativ-disciplinară a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţa nemotivată de la serviciu;
d) nerespectarea programului de lucru;
e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară
activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic;
i) refuzul nemotivat de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii şi expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor
formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, altele decât
cele referitoare la conflicte de interese şi incompatibilităţi;
l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestora
într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate;
m) încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;
n) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici
sau aplicabile acestora.
(3) Sancţiunile disciplinare sunt:
a) mustrarea scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;
c) diminuarea drepturilor salariale cu 10-15% pe o perioadă de până la un an de zile;
d) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani;
e) retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare
a salariului; f) destituirea din funcţia publică.
(4) Ca urmare a săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute la alin. (2), se aplică următoarele sancţiuni disciplinare:
a) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a), b) şi d), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute
la alin. (3) lit. a) sau b);
b) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. c) se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin.
(3) lit. b)-f);
c) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. e)-h), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la
alin. (3) lit. c)-f);
d) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. i)-k) şi m), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute
la alin. (3);
e) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l), se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută la alin. (3) lit. f), în
condiţiile prevăzute la art. 520;
f) pentru abaterile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. n), se aplică una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin.
(3).
(5) Pentru funcţionarii publici de execuţie sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) se aplică prin transformarea funcţiei
publice pe care o ocupă, pe perioada de executare a sancţiunii disciplinare. Pentru funcţionarii publici de conducere în
situaţia în care sancţiunea prevăzută la alin. (3) lit. e) nu se poate aplica pentru că nu există o funcţie publică de
conducere de nivel inferior vacantă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, se aplică sancţiunea disciplinară prevăzută
la alin. (3) lit. c).
(6) La individualizarea sancţiunii disciplinare, conform prevederilor alin. (4), se va ţine seama de cauzele şi gravitatea
abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii,
comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a
altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentului cod.
(7) În caz de concurs de abateri disciplinare, se aplică sancţiunea disciplinară aferentă abaterii disciplinare celei mai
grave.
(8) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai
târziu de 2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare, cu excepţia abaterii disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. l) cu
privire la incompatibilităţi, pentru care sancţiunea disciplinară se aplică în condiţiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(9) În cazul în care fapta funcţionarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura
angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunţării la urmărirea penală sau până la
data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei
sau încetarea procesului penal. În aceste situaţii, procedura angajării răspunderii disciplinare se reia şi sancţiunea
disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data reluării.
(10) Pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere
disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia de a
interzice accesul acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea
temporară a funcţionarului public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate
juridică a autorităţii ori instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate
influenţa cercetarea administrativă.
(11) În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (10),
persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului
public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.
Art. 493: Aplicarea sancţiunilor disciplinare
pag. 95 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(1) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a
faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub
sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la
abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării
prealabile şi aplicarea sancţiunii.
(2) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f) se aplică şi direct de către persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică, în situaţiile prevăzute la art. 520 lit. b).
(3) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a) se poate aplica şi direct de către conducătorul instituţiei
publice, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. (1).
(4) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-f) se aplică de conducătorul instituţiei publice, la
propunerea comisiei de disciplină.
Art. 494: Comisia de disciplină
(1) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină având următoarea competenţă:
a) analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (2), cu excepţia abaterii disciplinare
referitoare la incompatibilităţi prevăzută la art. 492 alin. (2) lit. l);
b) propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici;
c) sesizarea autorităţii responsabile de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea
corupţiei instituţionale pentru abaterea disciplinară referitoare la incompatibilităţi prevăzută la art. 492 alin. (2) lit. l), în
vederea verificării şi soluţionării.
(2) Din comisia de disciplină face parte şi cel puţin un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, după
caz, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de
disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat.
(3) Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulţi membri şi, după caz, poate solicita compartimentelor de
control din cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice să cerceteze faptele sesizate şi să prezinte rezultatele activităţii de
cercetare.
(4) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă din 5 înalţi funcţionari publici, numiţi prin decizie a
prim-ministrului, la propunerea ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a preşedintelui Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 396 alin. (2) şi alin. (5)-(10).
(5) Comisia de disciplină pentru secretarii generali ai comunelor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se
constituie la nivelul judeţului, respectiv municipiului Bucureşti, prin ordin al prefectului şi este compusă din:
a) subprefectul care are atribuţii în domeniul verificării legalităţii;
b) secretarul general al judeţului sau secretarul general al municipiului Bucureşti, după caz;
c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor generali ai unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul respectiv
sau de secretarii generali ai sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz.
(6) Membrii supleanţi pentru comisia constituită potrivit prevederilor alin. (5) sunt:
a) secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale reşedinţă de judeţ sau secretarul general al unui sector al
municipiului Bucureşti, după caz;
b) un reprezentant al instituţiei prefectului din judeţul respectiv;
c) un membru desemnat de majoritatea secretarilor generali ai unităţilor administrativ-teritoriale din judeţul respectiv.
(7) Comisia de disciplină pentru secretarii generali ai judeţelor şi secretarul general al Municipiului Bucureşti se constituie
la nivel naţional, prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, şi este compusă din:
a) un funcţionar public din cadrul ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice;
b) un funcţionar public din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
c) un secretar general al judeţului, desemnat de majoritatea secretarilor generali ai judeţelor şi de secretarul general al
municipiului Bucureşti.
(8) Membrii supleanţi pentru comisia constituită potrivit prevederilor alin. (7) sunt:
a) un funcţionar public din cadrul ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice;
b) un funcţionar public din cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
c) un secretar general al judeţului, desemnat de majoritatea secretarilor generali ai judeţelor şi de secretarul general al
municipiului Bucureşti.
(9) Modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, precum şi componenţa, atribuţiile, modul
de sesizare şi procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale
a Funcţionarilor Publici.
Art. 495: Căi de atac
Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând
anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.
Art. 496: Cazierul administrativ
(1) Pentru evidenţierea situaţiei disciplinare a funcţionarilor publici, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici eliberează
caziere administrative.
(2) Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au
fost radiate în condiţiile legii.
(3) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a) funcţionarului public, pentru propria situaţie disciplinară;
b) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea;
c) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia se află funcţia publică din categoria înalţilor funcţionari
publici vacantă sau funcţia publică de conducere vacantă, pentru funcţionarii publici care candidează la concursul de
promovare organizat în vederea ocupării acesteia;
d) preşedintelui comisiei de disciplină, pentru funcţionarul public aflat în procedura de cercetare administrativă;
e) altor persoane prevăzute de lege.
Art. 497: Radierea sancţiunilor disciplinare
(1) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:
a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. a);
b) la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. b)-e);
pag. 96 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
c) în termen de 3 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 492 alin. (3) lit. f);
d) de la data comunicării hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a anulat actul administrativ de sancţionare
disciplinară a funcţionarului public.
(2) Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se constată prin act administrativ al conducătorului
autorităţii sau instituţiei publice.
Art. 498: Răspunderea contravenţională
(1) Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o
contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.
(2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate
adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este
numit funcţionarul public sancţionat.
Art. 499: Răspunderea civilă
Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul
unei hotărâri judecătoreşti definitive.
Art. 500: Ordinul sau dispoziţia de imputare
(1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 499 lit. a) şi b) se dispune
prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în
termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia
prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios
administrativ, în condiţiile legii.
(3) Ordinul sau dispoziţia de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acţiunii la instanţa de
contencios administrativ constituie titlu executoriu.
(4) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în
termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Art. 501: Măsuri suplimentare asociate angajării răspunderii penale
(1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile
funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale.
(2) În situaţia în care fapta funcţionarului public poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de
disciplină competentă.
(3) De la momentul punerii în mişcare a acţiunii penale, în situaţia în care funcţionarul public poate influenţa cercetarea,
persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului
public în cadrul autorităţii ori instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii ori
instituţiei publice. Măsura se dispune pe întreaga durată pe care funcţionarul public poate influenţa cercetarea.
(4) În situaţia în care în cazul funcţionarilor publici de conducere nu este posibilă aplicarea prevederilor alin. (3),
persoana care are competenţa numirii în funcţia publică are obligaţia să dispună mutarea temporară a funcţionarului
public într-o funcţie publică corespunzătoare nivelului de studii, cu menţinerea drepturilor salariale avute.
CAPIT OLUL IX: Modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu
SECŢ IUNEA 1: Modificarea raportului de serviciu
Art. 502: Modalităţi de modificare a raporturilor de serviciu
(1) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc prin:
a) delegare;
b) detaşare;
c) transfer;
d) mutarea definitivă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a
autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile prezentului cod;
e) mutarea temporară în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a
autorităţii sau instituţiei publice, în condiţiile prezentului cod;
f) exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici;
g) promovare;
h) mobilitatea în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici.
(2) În cazul funcţionarilor publici numiţi pe durată determinată modificarea temporară a raporturilor de serviciu se
poate face pe o perioadă mai mică sau egală cu perioada pentru care au fost numiţi.
(3) Funcţionarilor publici numiţi într-o funcţie publică de grad profesional debutant li se pot aplica numai modalităţile de
modificare temporară a raporturilor de serviciu prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi e).
(4) Funcţionarii publici numiţi pe durată determinată, precum şi funcţionarii publici debutanţi pot fi promovaţi în condiţiile
prevăzute de prezentul cod.
(5) Funcţionarilor publici care exercită funcţia publică în temeiul unui raport de serviciu cu timp parţial nu le sunt
aplicabile modalităţile de modificare temporară a raporturilor de serviciu prevăzute la alin. (1) lit. a), b), e) şi f).
(6) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se dispune prin act administrativ al persoanei care are
competenţa de numire, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 528 şi 530.
(7) Perioada în care funcţionarul public de execuţie a avut raporturile de serviciu modificate temporar pe o funcţie
publică de acelaşi nivel sau de nivel inferior, în condiţiile prezentului cod, constituie vechime în gradul profesional al
funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 503: Mobilitatea în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici
(1) Înalţii funcţionari publici sunt supuşi mobilităţii în funcţie şi prezintă disponibilitate la numirile în funcţiile publice din
categoria înalţilor funcţionari publici.
(2) Mobilitatea înalţilor funcţionari publici cuprinde ansamblul activităţilor şi deciziilor generatoare de modificări ale
raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici, în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici, realizate în interes
public, pentru desfăşurarea activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi pentru dezvoltarea profesională a
pag. 97 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
înalţilor funcţionari publici.
(3) În situaţia în care în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici nu există funcţie vacantă în vederea aplicării
mobilităţii, mobilitatea poate fi dispusă, motivat, pe o funcţie publică de conducere, numai cu acordul scris al
funcţionarului public.
(4) Mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea,
obiectivitatea şi transparenţa.
(5) Mobilitatea nu poate fi realizată:
a) în acelaşi timp pentru toţi înalţii funcţionari publici dintr-o autoritate sau instituţie publică;
b) decât cel mult o dată pe an, pentru acelaşi funcţionar public.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5) lit. b), mobilitatea se poate realiza mai mult de o dată într-un an de
activitate la cererea înaltului funcţionar public.
(7) Înaltul funcţionar public poate refuza mobilitatea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată mobilitatea;
d) motive familiale temeinice.
(8) Refuzul neîntemeiat de a da curs mobilităţii atrage eliberarea din funcţia publică, în condiţiile legii.
Art. 504: Delegarea
(1) Delegarea reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public prin schimbarea
locului muncii şi în legătură cu atribuţiile stabilite prin fişa de post a acestuia.
(2) Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul public, pe o
perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.
(3) Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea;
d) motive familiale temeinice de natură a justifica refuzul de a da curs delegării.
(4) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate dispune
numai cu acordul scris al funcţionarului public.
(5) Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul, iar, în cazul în care delegarea se face
într-o altă localitate decât cea în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, autoritatea sau instituţia publică care
îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare.
Art. 505: Detaşarea
(1) Detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea
funcţionarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public poate fi
detaşat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris.
(2) Detaşarea se poate dispune pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă.
(3) Detaşarea se poate dispune pe o funcţie publică de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului
profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică de nivel inferior. Funcţionarul public poate fi detaşat pe o
funcţie publică de nivel inferior numai cu acordul său scris.
(4) Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice
pe care urmează să fie detaşat.
(5) Detaşarea se poate dispune pe o funcţie publică de conducere sau din categoria înalţilor funcţionari publici, cu
aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 509, dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii, de vechime în
specialitatea studiilor, precum şi condiţiile specifice necesare ocupării funcţiei publice, în condiţiile prezentului cod.
(6) Funcţionarii publici cu statut special, precum şi funcţionarii publici care ocupă funcţii publice specifice pot fi detaşaţi
pe funcţii publice generale sau pe funcţii specifice cu înştiinţarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu
10 zile înainte de dispunerea măsurii.
(7) Funcţionarii publici pot fi detaşaţi şi pe funcţii publice cu statut special, precum şi în funcţii publice specifice cu
înştiinţarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, în condiţiile
prezentului cod.
(8) Detaşarea se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire a funcţionarului
public detaşat, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare
activitatea funcţionarul public detaşat.
(9) Funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea;
d) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură cazare, în condiţiile legii;
e) este singurul întreţinător de familie;
f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării.
(10) Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcţiei
publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate
autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel
puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare.
Art. 506: Transferul
(1) Transferul poate avea loc după cum urmează:
a) în interesul serviciului;
b) la cererea funcţionarului public.
(2) Transferul se poate face pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului
profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică vacantă de nivel inferior.
(3) Pentru funcţionarii publici de execuţie prin funcţie publică de nivel inferior se înţelege orice funcţie publică cu grad
profesional mai mic decât gradul profesional al funcţiei publice deţinute sau de clasă de nivel inferior.
pag. 98 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(4) Pentru funcţionarii publici de conducere prin funcţie publică de nivel inferior se înţelege o funcţie publică de
conducere situată ierarhic la un nivel inferior funcţiei publice deţinute, potrivit ierarhizării prevăzute la art. 390, precum
şi orice funcţie publică de execuţie.
(5) Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii, condiţiile de vechime şi condiţiile specifice pentru
ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie transferat. Verificarea condiţiilor de realizare a transferului este în
sarcina conducătorului autorităţii sau instituţiei publice la care se transferă funcţionarul public.
(6) Transferul în interesul serviciului se face la solicitarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care
urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, cu acordul scris al funcţionarului public şi cu aprobarea
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care este numit funcţionarul public.
(7) În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia
publică de la care se transferă, funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la
nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă şi la un concediu plătit de 5 zile lucrătoare. Plata acestor
drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la
data aprobării transferului. Nu beneficiază de dreptul la indemnizaţie funcţionarii publici care au domiciliul în localitatea în
care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică la care se transferă.
(8) Transferul la cerere se face la solicitarea funcţionarului public şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei
publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public. Autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia
s-a aprobat transferul la cerere al funcţionarului public înştiinţează cu celeritate autoritatea sau instituţia publică în
cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, despre aprobarea cererii de transfer. În termen de maximum
10 zile lucrătoare de la primirea înştiinţării, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea funcţionarul public are obligaţia să emită actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale
funcţionarului public, cu precizarea datei de la care operează transferul la cerere. Data de la care operează transferul la
cerere nu poate depăşi 30 de zile calendaristice de la data emiterii actului administrativ.
(9) Autorităţile sau instituţiile publice pot aproba proceduri interne de selecţie a funcţionarilor publici prin transfer,
respectiv de verificare a condiţiilor de realizare a transferului.
(10) În cazul înalţilor funcţionari publici, transferul se poate dispune numai pe o funcţie publică de conducere sau de
execuţie.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), transferul la cerere în cazul înalţilor funcţionari publici se dispune de către
persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată a înaltului funcţionar public şi
cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în a cărei structură se găseşte funcţia publică de conducere
sau de execuţie vacantă pe care urmează a fi transferat.
Art. 507: Mutarea
(1) Mutarea în cadrul autorităţii sau instituţiei publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorităţii
sau instituţiei publice poate fi definitivă ori temporară.
(2) Mutarea definitivă poate avea loc pe o funcţie publică vacantă de acelaşi nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi
gradului profesional al funcţionarului public sau într-o funcţie publică vacantă de nivel inferior. Funcţionarul public trebuie
să îndeplinească condiţiile de studii, condiţiile de vechime şi condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice în care
urmează să fie mutat.
(3) Prevederile art. 506 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(4) Mutarea definitivă poate avea loc:
a) din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, cu
acordul scris al funcţionarului public;
b) la solicitarea justificată a funcţionarului public, cu aprobarea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.
(5) În cazul înalţilor funcţionari publici, mutarea definitivă se poate dispune pe o funcţie publică vacantă de conducere
sau de execuţie în cadrul autorităţii sau instituţiei publice în care acesta îşi desfăşoară activitatea de persoana care are
competenţa legală de numire în funcţia publică, la solicitarea motivată a înaltului funcţionar public şi cu aprobarea
conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, dacă funcţionarul public îndeplineşte condiţiile de studii, condiţiile de
vechime şi condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice în care se dispune mutarea.
(6) În cazuri temeinic justificate, mutarea definitivă a unui funcţionar public de execuţie se poate dispune de
conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, motivat, cu repartizarea postului corespunzător funcţiei deţinute de
funcţionarul public şi cu acordul scris al funcţionarului public, în măsura în care nu este afectată organigrama autorităţii
sau instituţiei publice.
(7) Dacă mutarea definitivă se dispune în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică
de la care se dispune mutarea, funcţionarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 506 alin. (7).
(8) Mutarea temporară pe o altă funcţie publică vacantă sau temporar vacantă se dispune motivat, în interesul
autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii ori instituţiei publice, pe o funcţie publică de acelaşi
nivel, cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, pentru o perioadă de maximum 6
luni într-un an calendaristic. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public poate fi mutat mai mult de 6 luni numai
cu acordul său scris. Funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi condiţiile de vechime pentru
ocuparea funcţiei publice în care urmează să fie mutat.
(9) Mutarea temporară a unui funcţionar public de execuţie se poate dispune de conducătorul autorităţii sau instituţiei
publice, motivat, cu repartizarea postului corespunzător funcţiei deţinute de funcţionarul public, pentru o perioadă de
maximum 6 luni într-un an calendaristic, în măsura în care nu este afectată organigrama autorităţii sau instituţiei
publice.
(10) În mod excepţional, mutarea temporară sau definitivă poate fi solicitată de funcţionarul public în cazul în care
starea sănătăţii, dovedită pe baza unui examen de specialitate, nu îi mai permite desfăşurarea activităţii în acel
compartiment. Mutarea temporară sau definitivă se face în condiţiile prezentului cod, dacă funcţionarul public în cauză
este apt profesional să îndeplinească atribuţiile care îi revin.
Art. 508: Drepturi ale funcţionarului public în situaţia mutării
(1) Dacă mutarea se dispune în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică de la care
se dispune mutarea, funcţionarul public beneficiază de drepturile prevăzute la art. 506 alin. (7).
(2) Funcţionarul public poate refuza mutarea în altă localitate decât cea în care îşi are sediul autoritatea sau instituţia
publică de la care se dispune mutarea, dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 505 alin. (9). Refuzul
pag. 99 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
nejustificat constituie abatere disciplinară.
(3) Pe perioada mutării temporare în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să îi
suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de mutare a
funcţionarului public. Cuantumul indemnizaţiei de mutare este egal cu cuantumul reglementat în legislaţia în vigoare
pentru indemnizaţia de detaşare.
Art. 509: Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor
funcţionari publici
(1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere, vacante sau temporar vacante, se realizează
prin promovarea temporară a unui funcţionar public, prin act administrativ al persoanei care are competenţa de numire
în funcţia publică, cu respectarea condiţiilor de comunicare, prevăzute de prezentul cod.
(2) Pentru a putea fi promovat temporar potrivit alin. (1), funcţionarul public trebuie să îndeplinească condiţiile de studii
şi de vechime în specialitatea studiilor pentru ocuparea funcţiei publice şi să nu aibă o sancţiune disciplinară aplicată,
care nu a fost radiată, în condiţiile prezentului cod.
(3) În mod excepţional, la propunerea justificată a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de
funcţii există funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici vacantă sau temporar vacantă,
exercitarea cu caracter temporar a acesteia poate fi realizată de funcţionari publici sau, după caz, de funcţionari publici
cu statut special care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2), cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii. Această măsură se dispune prin act administrativ al
persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari
publici, în condiţiile în care, din motive obiective, funcţia publică nu a putut fi ocupată prin mobilitate.
(4) Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care o exercită cu caracter temporar este mai mare, funcţionarul
public are dreptul la acest salariu.
(5) Perioada în care funcţionarul public de execuţie a exercitat cu caracter temporar în condiţiile prezentului cod o
funcţie publică de conducere sau o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici constituie vechime în gradul
profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 510: Dispunerea exercitării cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere
(1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante se dispune în condiţiile prevăzute la
art. 509 de către persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, pentru o perioadă de maximum 6
luni într-un an calendaristic, cu notificare prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de
dispunerea măsurii.
(2) În mod excepţional, perioada prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu notificare prealabilă a
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu 10 zile înainte de dispunerea măsurii, dacă autoritatea sau instituţia publică
a organizat concurs de recrutare ori promovare şi funcţia publică nu a fost ocupată, în condiţiile legii.
Art. 511: Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere sau din categoria înalţilor
funcţionari publici temporar vacante
Dacă funcţia publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la art. 509 alin. (1) şi (3) se dispune de către
persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică, până la data încetării suspendării din funcţia publică, a
detaşării titularului funcţiei publice, până la radierea de drept a sancţiunii disciplinare prevăzute la art. 492 alin. (3) lit. e)
sau, după caz, în situaţia în care funcţionarul public de conducere exercită cu caracter temporar o altă funcţie publică de
conducere vacantă sau temporar vacantă ori din categoria înalţilor funcţionari publici, până la expirarea perioadei pentru
care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar, în condiţiile legii.
SECŢ IUNEA 2: Suspendarea raportului de serviciu
Art. 512: Suspendarea raporturilor de serviciu. Tipuri de suspendare
(1) Suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici poate interveni de drept, la iniţiativa funcţionarului
public sau prin acordul părţilor. Suspendarea de drept a raporturilor de serviciu şi suspendarea raporturilor de serviciu la
iniţiativa funcţionarului public se constată prin act administrativ, iar suspendarea prin acordul părţilor se aprobă prin act
administrativ de către persoana care are competenţa de numire, la cererea funcţionarului public, cu aplicarea
corespunzătoare a dispoziţiilor art. 528 şi art. 531.
(2) Suspendarea raportului de serviciu are ca efecte juridice suspendarea prestării muncii de către funcţionarul public şi
a plăţii drepturilor de natură salarială de către autoritatea sau instituţia publică.
(3) Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât
din iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public în cauză.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul în care în perioada de suspendare a raporturilor de serviciu intervine
o situaţie de încetare de drept a raporturilor de serviciu, cauza de încetare de drept prevalează.
(5) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (3), în cazul în care în perioada suspendării raporturilor de serviciu intervine o
situaţie de eliberare din funcţia publică prevăzută la art. 519 alin. (1) lit. a), b) sau d), cauza de eliberare din funcţia
publică prevalează.
(6) Încetarea suspendării raporturilor de serviciu poate avea loc şi anterior termenului maxim pentru care a fost
constatată, respectiv aprobată, la solicitarea funcţionarului public, cu aplicarea corespunzătoare a procedurii prevăzute
de prezentul cod. În această situaţie funcţionarul public trebuie să înştiinţeze autoritatea sau instituţia publică despre
intenţia sa cu cel puţin 30 de zile înainte de data reluării activităţii, pentru situaţia în care suspendarea s-a efectuat
pentru o perioadă de timp mai mare de 60 de zile.
(7) Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia
publică.
(8) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică are obligaţia să asigure, în termen de maximum
3 zile lucrătoare de la expirarea perioadei de suspendare, respectiv în termenul stabilit conform alin. (6), condiţiile
necesare reluării activităţii de către funcţionarul public.
(9) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent
funcţiei publice.
Art. 513: Suspendarea de drept a raporturilor de serviciu
(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este numit într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
b) este ales, într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă;
pag. 100 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
c) este desemnat să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme
sau instituţii ale Uniunii Europene sau în alte organisme sau instituţii de drept public internaţional, ca reprezentant al
autorităţii sau instituţiei publice sau al statului român, pentru perioada respectivă;
d) îndeplineşte serviciul militar la declararea mobilizării şi a stării de război sau la instituirea stării de asediu;
e) este arestat preventiv, se află în arest la domiciliu, precum şi în cazul în care, faţă de acesta s-a dispus, în condiţiile
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, luarea măsurii
controlului judiciar ori a măsurii controlului judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite obligaţii care
împiedică exercitarea raportului de serviciu;
f) în caz de carantină, în condiţiile legii;
g) concediu de maternitate, în condiţiile legii;
h) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
i) concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condiţiile legii;
j) în caz de forţă majoră;
k) în cazul emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II, cu excepţia
situaţiei prevăzute la art. 517 alin. (1) lit. e);
l) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute la art. 465 lit.
h);
m) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) În vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data încetării motivului de
suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării, funcţionarul public
informează în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest fapt.
(3) Perioada în care funcţionarul public de execuţie a avut raporturile de serviciu suspendate potrivit alin. (1) lit. c)
constituie vechime în gradul profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 514: Suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa funcţionarului public
(1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea
vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului până la 7 ani, în cazul copilului cu handicap, în condiţiile legii;
c) concediul de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea
adopţiei;
d) concediu paternal;
e) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
f) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în condiţiile legii;
g) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru
incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude până la
gradul I inclusiv, în condiţiile legii;
h) pentru participare la campania electorală, pe durata campaniei electorale şi până în ziua ulterioară alegerilor;
i) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii;
j) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale pe perioadă determinată, în alte
situaţii decât cele prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c).
(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea sau
instituţia publică anterior cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de incidenţa acestora. Pentru situaţiile prevăzute la alin.
(1) lit. d), e), g), h) şi j) funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituţia publică cu cel puţin 5 zile
lucrătoare înainte de incidenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1). Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), f) şi i),
informarea se înaintează autorităţii sau instituţiei publice la data luării la cunoştinţă de către funcţionarul public de
incidenţa motivului de suspendare, respectiv în termenul prevăzut la art. 415 alin. (3). În toate cazurile funcţionarul
public are obligaţia de a prezenta documentele doveditoare ale situaţiilor care conduc la suspendarea raporturilor de
serviciu.
(3) În vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data încetării motivului de
suspendare la iniţiativa funcţionarului public, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării
suspendării, funcţionarul public informează în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică
despre acest fapt.
(4) Perioada în care funcţionarul public de execuţie a avut raporturile de serviciu suspendate potrivit alin. (1) lit. a)-d) şi
j) constituie vechime în gradul profesional al funcţiei publice de execuţie pe care funcţionarul public o deţine.
Art. 515: Suspendarea raportului de serviciu prin acordul părţilor
(1) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public, pentru un interes personal, în
alte cazuri decât cele prevăzute la art. 514 alin. (1) pe o durată cumulată de cel mult 2 ani în perioada exercitării
funcţiei publice pe care o deţine. Durata suspendării se stabileşte prin acordul părţilor şi nu poate fi mai mică de 30 de
zile.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru îngrijirea copilului cu handicap, raportul de serviciu se poate
suspenda la cererea motivată a funcţionarului public pentru o perioadă cumulată mai mare decât cea prevăzută la alin.
(1), cu acordul conducătorului instituţiei publice.
(3) În vederea suspendării raporturilor de serviciu potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) funcţionarul public depune o
cerere motivată adresată persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică. Cererea se depune cu cel puţin
15 zile lucrătoare înainte de data de la care se solicită suspendarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public prin
acordul părţilor.
(4) Persoana care are competenţa de numire în funcţia publică îşi exprimă sau nu acordul cu privire la suspendarea
raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data depunerii
cererii prevăzute la alin. (3).
(5) În vederea emiterii actului administrativ de reluare a activităţii, cu 15 zile înainte de data încetării motivului de
suspendare prin acordul părţilor, dar nu mai târziu de data luării la cunoştinţă de motivul încetării suspendării,
funcţionarul public informează în scris persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică despre acest
fapt.
pag. 101 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
SECŢ IUNEA 3: Încetarea raportului de serviciu
Art. 516: Încetarea raporturilor de serviciu
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are
competenţa legală de numire în funcţia publică, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 528 şi art. 533 şi are
loc în următoarele condiţii:
a) de drept;
b) prin acordul părţilor, consemnat în scris;
c) prin eliberare din funcţia publică;
d) prin destituire din funcţia publică;
e) prin demisie.
Art. 517: Încetarea de drept a raportului de serviciu
(1) Raportul de serviciu existent încetează de drept:
a) la data decesului funcţionarului public;
b) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public;
c) dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. a) şi d);
d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă
persoana care are competenţa de numire în funcţia publică nu dispune aplicarea prevederilor alin. (2);
e) la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II, în situaţia în care
funcţionarului public îi este afectată ireversibil capacitatea de muncă;
f) ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică, de la data la care
nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
g) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 465 alin. (1)
lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare,
indiferent de modalitatea de individualizare a executării pedepsei;
h) ca urmare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a ocupa funcţia, de a exercita
profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea faptei, ca pedepse
complementare, sau ca urmare a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii, ca măsură de siguranţă,
de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia;
i) ca urmare a constatării faptului că funcţia publică a fost ocupată cu nerespectarea dispoziţiilor legale de către o
persoană care executa la data numirii în funcţia publică o pedeapsă complementară de interzicere a exerciţiului
dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
j) ca urmare a constatării faptului că funcţia publică a fost ocupată cu nerespectarea dispoziţiilor legale de către o
persoană care a fost lucrător al sau colaborator al Securităţii, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive;
k) la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă determinată funcţia publică, cu excepţia aplicării
prevederilor art. 376 alin. (2);
l) alte cazuri prevăzute expres de lege.
(2) În mod excepţional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de
vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare şi cu aprobarea conducătorului autorităţii sau
instituţiei publice, funcţionarul public poate fi menţinut în funcţia publică deţinută maximum 3 ani peste vârsta standard
de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu. Pe perioada în care este dispusă menţinerea în
activitate pot fi aplicate dispoziţiile art. 378.
(3) Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face în termen de 5 zile lucrătoare de la
intervenirea lui prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică.
Art. 518: Reorganizarea autorităţii sau instituţiei publice
(la data 12-mai-2020 Art. 518 din partea VI, titlul II, capitolul IX, sectiunea 3 a se vedea referinte de aplicare din Art. 19 din Hotarirea 358/2020
)
(1) În caz de reorganizare a activităţii autorităţii sau instituţiei publice, funcţionarii publici vor fi numiţi în noile funcţii
publice sau, după caz, în compartimentele rezultate, în următoarele cazuri:
a) se modifică atribuţiile aferente unei funcţii publice mai puţin de 50%;
b) sunt reduse atribuţiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea funcţiei publice fără modificarea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor aferente funcţiei
publice;
d) intervin modificări în structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor criterii:
a) categoria, clasa şi, după caz, gradul profesional ale funcţionarului public;
b) îndeplinirea condiţiilor specifice stabilite pentru funcţia publică;
c) să fi desfăşurat activităţi similare.
(3) În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituţia
publică. Examenul se organizează anterior emiterii preavizului.
(4) Funcţionarii publici care sunt declaraţi admişi în urma examenului prevăzut la alin. (3) sunt numiţi în noile funcţii
publice, iar funcţionarii publici care sunt declaraţi respinşi sunt eliberaţi din funcţie potrivit art. 519 alin. (1) lit. c), cu
respectarea dreptului de preaviz.
(5) Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau
dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
(6) Reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice are loc în situaţii temeinic justificate cel mult o dată într-un
interval de 6 luni consecutive, cu excepţia situaţiei în care intervin modificări legislative care determină necesitatea
reorganizării acestora.
(7) În cazul în care reorganizarea activităţii autorităţii sau instituţiei publice determină reducerea posturilor, autoritatea
sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data
reorganizării.
Art. 519: Eliberarea din funcţia publică
(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act
administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea în condiţiile legii, iar atribuţiile şi personalul acesteia nu au fost
pag. 102 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
preluate de o altă autoritate sau instituţie publică;
b) autoritatea sau instituţia publică a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o
urmeze;
c) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului
ocupat de funcţionarul public;
d) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar
public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea;
e) pentru incompetenţă profesională, în cazul obţinerii calificativului nesatisfăcător în urma derulării procesului de
evaluare a performanţelor profesionale individuale, respectiv necorespunzător, în condiţiile prevăzute la art. 475 lit. b);
f) funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 465 alin. (1) lit. f) sau g) ori nu obţine
avizul/autorizaţia prevăzut(ă) de lege, în condiţiile art. 465 alin. (2);
g) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de
expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute;
h) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de a da curs mobilităţii în condiţiile art. 503 alin. (8).
(2) Prevederile alin. (1) lit. g) se aplică şi funcţionarului public căruia i s-a emis decizie de pensionare pentru invaliditate
de gradul III, în măsura în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta nu îşi poate îndeplini
atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine. În cazul în care conducătorul autorităţii sau instituţiei publice
consideră că funcţionarul public îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine, dispune
continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă, în condiţiile prezentului cod.
(3) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), f) şi g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.
(4) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un
preaviz de 30 de zile calendaristice.
(5) Perioada de preaviz este anterioară datei eliberării din funcţia publică.
(6) În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate acorda celui în
cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, la cererea funcţionarului public căruia i s-a acordat preavizul
prevăzut la alin. (4), fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
(7) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi f), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice
există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia să le pună la dispoziţia funcţionarilor publici. În
sensul prezentului cod, sunt considerate funcţii publice corespunzătoare:
a) funcţiile publice de acelaşi nivel, identificat prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
b) funcţii publice de nivel inferior, în cazul în care în cadrul autorităţii sau instituţiei publice nu există funcţiile publice
prevăzute la lit. a).
(8) Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante de nivel inferior. În cazul în
care funcţia publică vacantă de nivel inferior este o funcţie publică de execuţie şi nu corespunde studiilor şi/sau vechimii
în specialitatea funcţionarului public de conducere, aceasta poate fi transformată într-o funcţie publică corespunzătoare,
dacă transformarea nu afectează structura organizatorică aprobată.
(9) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) şi f), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul
autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică
vacantă corespunzătoare, funcţionarului public îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 506.
(10) Prin excepţie de la prevederile art. 506, în cazul prevăzut la alin. (9), termenele de realizare a transferului în
interesul serviciului sau la cerere se reduc la jumătate, astfel încât să fie respectată încadrarea în termenul de preaviz.
Art. 520: Destituirea din funcţia publică
Destituirea din funcţia publică se dispune, în condiţiile art. 493, prin act administrativ al persoanei care are competenţa
legală de numire în funcţia publică, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcţionarului public, în
următoarele cazuri:
a) pentru săvârşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;
b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-
un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate; situaţia de incompatibilitate se
constată şi se sancţionează în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 521: Demisia
Funcţionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care
are competenţa legală de numire în funcţia publică. Demisia nu trebuie motivată.
Art. 522: Efectele juridice ale demisiei
Demisia produce efecte juridice la 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Art. 523: Renunţarea la demisie
Ulterior înregistrării demisiei, renunţarea la demisie poate fi făcută numai prin acordul părţilor, în termenul de 30 de zile
prevăzut la art. 522.
Art. 524: Drepturi şi obligaţii ale funcţionarului public la modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de
serviciu
(1) La modificarea, la suspendarea şi la încetarea raportului de serviciu funcţionarul public are îndatorirea să predea
lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu, cu respectarea termenelor şi
procedurilor stabilite în acest sens la nivelul instituţiei sau autorităţii publice.
(2) La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia
cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
(3) Funcţionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul în care raporturile de
serviciu le-au încetat în condiţiile prevăzute la:
a) art. 517 alin. (1) lit. c), cu excepţia cazului în care funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art.
465 alin. (1) lit. a);
b) art. 517 alin. (1) lit. f) şi k);
c) art. 519 alin. (1).
Art. 525: Corpul de rezervă
pag. 103 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(1) Corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 519
alin. (1) lit. a)-d), f) şi h) şi este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
(2) Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcţionar public în următoarele situaţii:
a) după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă;
b) în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îl redistribuie într-o funcţie publică vacantă corespunzătoare,
iar funcţionarul public o refuză;
c) la împlinirea a 12 luni de la data angajării în baza unui contract individual de muncă, precum şi în orice altă formă de
exercitare a unei profesii sau activităţi, în condiţiile expres prevăzute de lege;
d) la cererea funcţionarului public;
e) la data intervenirii unui caz de încetare de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public.
(3) Funcţionarii publici sunt obligaţi să informeze Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici despre incidenţa dispoziţiilor
alin. (2) lit. c) şi e), cu excepţia intervenţiei uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 517 alin. (1) lit. a), b) şi k).
Art. 526: Redistribuirea funcţionarilor publici
(1) Redistribuirea funcţionarilor publici se face din corpul de rezervă al funcţionarilor publici, la solicitarea conducătorilor
autorităţilor sau instituţiilor publice, pe o funcţie publică vacantă sau temporar vacantă, în baza
informaţiilor/propunerilor transmise de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în condiţiile alin. (2)-(4), (6) şi (7),
după caz.
(2) Redistribuirea funcţionarilor publici se face, în condiţiile alin. (1), într-o funcţie publică de acelaşi nivel, cu
respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional al funcţionarului public, sau într-o funcţie publică de nivel inferior, cu
acordul scris al funcţionarului public.
(3) Alin. (4) şi (5) ale art. 506 se aplică în mod corespunzător, prin raportare la funcţia publică deţinută de funcţionarul
public la data intrării în corpul de rezervă.
(4) În vederea redistribuirii, autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă sau
temporar vacantă poate organiza o testare profesională pentru selectarea funcţionarului public care urmează să fie
redistribuit.
(5) Procedura de redistribuire, precum şi modalitatea de desfăşurare a testării profesionale în vederea redistribuirii se
stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(6) Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, la propunerea conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice, pentru funcţionarul public
declarat admis în urma desfăşurării testării profesionale prevăzute la alin. (4).
(7) Redistribuirea într-o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici se face prin decizie a prim-ministrului,
potrivit competenţei de numire, la propunerea conducătorilor autorităţilor sau instituţiilor publice în cadrul cărora se află
funcţia publică vacantă sau temporar vacantă.
Art. 527: Anularea actului administrativ de încetare a raportului de serviciu
(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau
nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat
sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ,
precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu
diferenţa între veniturile obţinute în perioada respectivă şi cuantumul salariilor indexate, majorate şi recalculate şi cu
celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public.
(2) La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea
acestuia în funcţia publică deţinută, dacă aceasta mai există în statul de funcţii al autorităţii sau instituţiei publice, sau, în
cazul în care funcţia publică deţinută nu mai există, într-o funcţie publică echivalentă.
(3) În cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus anularea actului administrativ prin care s-a
constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, perioada de timp dintre data încetării raportului de serviciu al
funcţionarului public şi data reintegrării efective în funcţia publică constituie vechime în muncă, vechime în specialitate,
precum şi vechime în grad profesional, potrivit legii.
C AP IT O LU L X: Actele administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea, sancţionarea şi
încetarea raporturilor de serviciu şi actele administrative de sancţionare disciplinară
SECŢ IUNEA 1: Dispoziţii comune
Art. 528: Dispoziţii comune privind actele administrative
(1) Numirea în funcţia publică, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu, precum şi sancţionarea
disciplinară a funcţionarilor publici se fac prin act administrativ emis în termenele şi în condiţiile legii de conducătorul
autorităţii sau instituţiei publice sau, după caz, de persoana care are competenţa legală de numire în condiţiile unor acte
normative specifice.
(2) Actul administrativ se încheie în formă scrisă.
(3) Actul administrativ produce efecte juridice:
a) de la data precizată expres în actul administrativ, cu condiţia comunicării sale prealabile funcţionarului public;
b) de la data comunicării actului administrativ, în situaţia în care în actul administrativ nu este prevăzută expres data de
la care acesta produce efecte juridice sau în situaţia în care comunicarea se realizează ulterior datei prevăzute expres
în actul administrativ; c) în termenele specifice prevăzute expres de lege.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), actele administrative constatatoare produc efecte juridice de la data
constatării intervenirii situaţiei prevăzute de lege, pe baza actelor doveditoare.
(5) Actele administrative se comunică, prin grija compartimentului de resurse umane, în termen de maximum 5 zile
lucrătoare de la emitere.
(6) Comunicarea actului administrativ se poate face astfel:
a) prin înmânare directă funcţionarului public;
b) prin poştă, cu confirmare de primire;
c) prin afişare la locul de desfăşurare a activităţii funcţionarului public, în mod excepţional şi numai în situaţia în care
acesta a refuzat primirea actului administrativ în condiţiile prevăzute la lit. a) şi b).
(7) Dovada comunicării actului administrativ se face prin:
a) semnătura de luare la cunoştinţă a actului administrativ;
pag. 104 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
b) dovada confirmării de primire prin poştă a actului administrativ;
c) procesul-verbal prin care se consemnează refuzul primirii de către funcţionarul public a actului administrativ, întocmit
de un reprezentant al compartimentului de resurse umane şi semnat pentru confirmare de două persoane din cadrul
autorităţii sau instituţiei publice care au fost prezente la înmânarea actului administrativ;
d) procesul-verbal prin care se consemnează afişarea actului administrativ la locul de desfăşurare a activităţii
funcţionarului public, întocmit de un reprezentant al compartimentului de resurse umane şi semnat pentru confirmare
de două persoane din cadrul autorităţii sau instituţiei publice care au fost prezente la afişarea actului administrativ.
(8) Prevederile alin. (1)-(7) se aplică în mod corespunzător actelor administrative prevăzute la art. 529-533.
SECŢ IUNEA 2: T ipuri de acte administrative
Art. 529: Actul administrativ de numire în funcţia publică
(1) Actul administrativ de numire în funcţia publică trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) temeiul legal al numirii, cu indicarea expresă a dispoziţiei legale, precum şi a actelor doveditoare care stau la baza
încadrării în textul de lege;
b) temeiul legal al stabilirii drepturilor salariale, cu indicarea expresă a dispoziţiei legale;
c) numele şi prenumele funcţionarului public;
d) denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
e) perioada pentru care se dispune numirea în funcţia publică;
f) data de la care urmează să exercite funcţia publică;
g) drepturile salariale;
h) locul de desfăşurare a activităţii;
i) durata programului de lucru, respectiv raport de serviciu cu normă întreagă sau raport de serviciu cu timp parţial.
(2) Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se
înmânează funcţionarului public.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), actele administrative de numire în funcţiile publice din categoria
înalţilor funcţionari publici care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cuprind numai informaţiile prevăzute
la alin. (1) lit. a), c)-f) şi h). Drepturile salariale se stabilesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite. În
acest caz, fişa postului se anexează actului administrativ prin care se stabilesc drepturile salariale, iar o copie a acesteia
se înmânează înaltului funcţionar public.
(4) La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune jurământul de credinţă în termen de 3 zile de la
emiterea actului administrativ de numire în funcţia publică. Jurământul are următoarea formulă: "Jur să respect
Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să
îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi
să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Formula religioasă de încheiere va
respecta libertatea convingerilor religioase, jurământul putând fi depus şi fără formula religioasă.
(5) Depunerea jurământului prevăzut la alin. (4) se consemnează în scris. Refuzul depunerii jurământului se
consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică. Obligaţia de organizare a
depunerii jurământului aparţine persoanei care are competenţa legală de numire.
(6) Constatarea nulităţii actului administrativ de numire produce efecte pentru viitor.
Art. 530: Actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu
(1) Actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public trebuie să conţină în mod
obligatoriu următoarele elemente:
a) temeiul legal al modificării raporturilor de serviciu, identificat prin dispoziţia legală incidentă, precum şi actele
doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b) numele şi prenumele funcţionarului public;
c) denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d) data de la care urmează să fie modificate raporturile de serviciu şi modalitatea de modificare a raporturilor de
serviciu;
e) perioada pentru care se dispune modificarea raporturilor de serviciu, dacă modalitatea de modificare a raporturilor
de serviciu este temporară;
f) funcţia publică pe care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu;
g) drepturile salariale;
h) locul de desfăşurare a activităţii;
i) termenul stabilit pentru aplicarea prevederilor art. 524 alin. (1).
(2) Fişa postului aferentă funcţiei publice pe care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu se anexează la
actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, iar o copie a acesteia se înmânează
funcţionarului public.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele administrative de modificare a raporturilor de serviciu care se publică
în Monitorul Oficial al României, Partea I, cuprind numai informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f), h) şi i). Informaţiile
prevăzute la lit. g) sunt cuprinse în actul administrativ al persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică pe
care se efectuează modificarea raporturilor de serviciu. În acest caz, fişa postului se anexează la actul administrativ al
persoanei care are competenţa de numire pentru funcţia publică pe care se efectuează modificarea raporturilor de
serviciu.
Art. 531: Actul administrativ de suspendare a raporturilor de serviciu
Actul administrativ de suspendare a raporturilor de serviciu ale funcţionarului public se încheie în formă scrisă şi trebuie
să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) temeiul legal al suspendării raporturilor de serviciu, identificat prin dispoziţia legală incidentă, precum şi actele
doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b) numele şi prenumele funcţionarului public;
c) denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d) data de la care se suspendă raporturile de serviciu ale funcţionarului public şi modalitatea de suspendare;
e) perioada pentru care se constată sau se aprobă suspendarea raporturilor de serviciu;
f) termenul stabilit pentru aplicarea prevederilor art. 524 alin. (1).
Art. 532: Actul administrativ de sancţionare disciplinară
pag. 105 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(1) Actul administrativ de sancţionare a funcţionarului public trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele
elemente:
a) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, precum şi actele doveditoare care stau la baza încadrării
în textul de lege;
b) numele şi prenumele funcţionarului public;
c) denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
e) sancţiunea aplicată, precum şi motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de
disciplină, dacă este cazul;
f) termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum şi instanţa de contencios administrativ competentă.
(2) La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (1) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub
sancţiunea nulităţii absolute.
Art. 533: Actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu
(1) Actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici trebuie să conţină în mod
obligatoriu următoarele elemente:
a) temeiul legal al încetării raporturilor de serviciu, identificat prin dispoziţia legală incidentă, precum şi actele
doveditoare care stau la baza încadrării în textul de lege;
b) numele şi prenumele funcţionarului public;
c) denumirea funcţiei publice, individualizată prin categorie, clasă şi, după caz, grad profesional;
d) data de la care încetează raporturile de serviciu ale funcţionarului public;
e) termenul stabilit pentru aplicarea prevederilor art. 524 alin. (1);
f) termenul în care poate fi atacat actul administrativ, precum şi instanţa de contencios administrativ competentă.
(2) În cazul încetării raporturilor de serviciu prin eliberare din funcţia publică, actul administrativ de eliberare din funcţia
publică trebuie să conţină şi modul de aplicare a prevederilor art. 519 alin. (4) şi (6), iar pentru situaţiile expres
prevăzute de lege, şi modul de aplicare a prevederilor art. 519 alin. (7) şi (9) şi, după caz, alin. (10).
Art. 534: Obligaţia de comunicare a actelor administrative privind cariera funcţionarilor publici
Actele administrative prevăzute la art. 528-533 se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici în termen de
maximum 10 zile lucrătoare de la emiterea acestora, prin grija compartimentului de resurse umane, respectiv a
funcţionarului public cu atribuţii în gestionarea resurselor umane, însoţite de documentele justificative aferente.
SE C Ţ IU NE A 3: Nulitatea actelor administrative şi competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca
obiect raportul de serviciu al funcţionarului public
Art. 535: Nulitatea de drept
Actele administrative întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 528-533 sunt nule de drept. Nulitatea se constată de
instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Art. 536: Competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public
Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios
administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor
instanţe.
SECŢ IUNEA 4: Contravenţii şi sancţiuni
Art. 537: Contravenţiile şi sancţiunile
(1) Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale,
infracţiuni:
a) nerespectarea prevederilor art. 402, art. 405-410 alin. (1) şi (3)-(6);
b) nerespectarea prevederilor art. 451 alin. (1) şi art. 459 alin. (1) şi (2);
c) nerespectarea prevederilor art. 534;
d) neconstituirea comisiei de disciplină şi/sau a comisiei paritare, în condiţiile legii.
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite prin ordin al ministrului
cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu prevederile legislaţiei privind regimul juridic
al contravenţiilor.
TITLUL III: Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile publice
C AP IT O LU L I: P revederi generale aplicabile personalului contractual din autorităţile şi instituţiile
publice
Art. 538: Obiectul de reglementare
(1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încadrat în temeiul unui
contract individual de muncă sau contract de management şi al cărui rol este definit conform art. 541, denumit în
continuare personal contractual.
(2) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi cu alte legi speciale care reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau
contractului de management, după caz.
(3) Prin legi speciale se pot reglementa aspecte privind drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, cadrul legal
special al raporturilor de muncă şi aspecte privind managementul carierei.
Art. 539: Clasificarea funcţiilor ce pot fi ocupate de personalul contractual
Personalul contractual poate ocupa următoarele categorii de funcţii:
a) funcţii de conducere;
b) funcţii de execuţie;
c) funcţii ocupate în cadrul cabinetelor demnitarilor şi aleşilor locali şi în cadrul cancelariei prefectului.
Art. 540: Înfiinţarea postului
Pentru posturile prevăzute a fi înfiinţate în vederea ocupării cu personal contractual se menţionează în mod distinct în
actul de înfiinţare:
a) denumirea completă a funcţiei;
b) caracterul determinat sau nedeterminat al perioadei pentru care a fost înfiinţat postul, precum şi, dacă este cazul,
pag. 106 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
data până la care acesta urmează a se regăsi în statul de funcţii;
c) posibilitatea ocupării postului inclusiv prin executarea unui contract individual de muncă cu timp parţial, caz în care
trebuie specificată fracţiunea de normă;
d) posibilitatea ocupării postului inclusiv prin executarea unui contract individual de muncă la domiciliu.
Art. 541: Rolul şi atribuţiile personalului contractual
(1) Rolul personalului contractual care ocupă funcţiile prevăzute la art. 539 lit. a) şi b) este acela de realizare a
activităţilor direct rezultate din exercitarea atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor publice şi care nu implică exercitarea de
prerogative de putere publică.
(2) Rolul personalului contractual care ocupă funcţiile prevăzute la art. 539 lit. c) este de a-l sprijini pe demnitarul sau
alesul local la cabinetul căruia este încadrat, respectiv pe prefectul în a cărui cancelarie este încadrat, în realizarea
activităţilor direct rezultate din exercitarea atribuţiilor care îi sunt stabilite prin Constituţie sau prin alte acte normative.
(3) Scopul şi atribuţiile fiecărui tip de funcţii ocupate de personalul contractual se stabilesc în raport cu categoria din
care face parte după cum urmează:
a) pentru funcţiile exercitate în executarea unui contract individual de muncă, prin fişa postului;
b) pentru funcţiile exercitate în executarea unui contract de management, prin clauzele contractului de management.
Art. 542: Contractul individual de muncă
(1) Contractul individual de muncă se încheie între persoana care îndeplineşte condiţiile pentru a fi angajată pe o funcţie
contractuală şi autoritatea sau instituţia publică, prin reprezentantul său legal, în condiţiile prevăzute de Legea nr.
53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea următoarelor cerinţe specifice:
a) persoana să aibă cetăţenie română, cetăţenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau a statelor aparţinând
Spaţiului Economic European şi domiciliul în România;
b) persoana să cunoască limba română, scris şi vorbit;
c) persoana să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
d) persoana să îndeplinească condiţiile de studii necesare ocupării postului;
e) persoana să îndeplinească condiţiile de vechime, respectiv de experienţă necesare ocupării postului, după caz;
f) persoana să nu fi fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni contra securităţii naţionale, contra
autorităţii, infracţiuni de corupţie sau de serviciu, infracţiuni de fals ori contra înfăptuirii justiţiei, cu excepţia situaţiei în
care a intervenit reabilitarea;
g) persoana nu execută o pedeapsă complementară prin care i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a ocupa
funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii
sau faţă de aceasta nu s-a luat măsura de siguranţă a interzicerii ocupării unei funcţii sau a exercitării unei profesii;
h) contractul să nu conţină clauze de confidenţialitate sau, după caz, clauze de neconcurenţă.
(2) Prin excepţie de la condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) pot fi angajaţi şi cetăţeni străini, cu respectarea regimului
stabilit pentru aceştia prin legislaţia specifică şi legislaţia muncii.
(3) Obligaţiile privind respectarea caracterului confidenţial al informaţiilor exceptate de la liberul acces la informaţiile de
interes public, precum şi cele referitoare la respectarea regimului incompatibilităţilor nu pot fi interpretate drept clauze
contractuale în sensul prevăzut la alin. (1) lit. h).
Art. 543: Contractul de management
Contractul de management se încheie între persoana care ocupă funcţia pentru care legea prevede obligativitatea unui
astfel de contract şi autoritatea sau instituţia publică, prin reprezentantul său legal, cu respectarea următoarelor cerinţe
specifice:
a) evidenţierea expresă a obiectului contractului sub formă de activităţi de sine stătătoare, identificabile şi verificabile, şi
a indicatorilor de performanţă aferenţi acestora;
b) evidenţierea expresă a drepturilor şi obligaţiilor ce le revin părţilor în executarea contractului;
c) indicarea expresă a modalităţilor şi termenelor de verificare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, precum şi a
efectelor juridice produse de rezultatele verificării;
d) indicarea expresă a normelor generale de drept direct aplicabile raporturilor juridice, precum şi modalitatea de
soluţionare a eventualelor litigii apărute în legătură cu derularea şi executarea contractului.
C AP IT O LU L II: P ersonalul contractual încadrat la cabinetul demnitarilor şi aleşilor locali şi la
cancelaria prefectului
Art. 544: Persoanele care au dreptul de a avea cabinet sau cancelarie în subordine
(1) Au dreptul la organizarea unui cabinet care funcţionează în cadrul instituţiilor pe care le conduc sau în cadrul cărora
îşi desfăşoară activitatea:
a) prim-ministrul;
b) viceprim-ministrul;
c) ministrul de stat, ministrul şi ministrul delegat;
d) secretarul general al Guvernului, secretarul general adjunct al Guvernului şi şeful Cancelariei Prim-Ministrului;
e) consilierul de stat, secretarul de stat şi subsecretarul de stat şi asimilaţii acestora din cadrul aparatului de lucru al
Guvernului, din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
f) conducătorul organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu rang de secretar de stat;
g) preşedintele consiliului judeţean;
h) primarii;
i) vicepreşedinţii consiliilor judeţene;
j) viceprimarii.
(2) În subordinea viceprim-ministrului care are şi calitatea de ministru funcţionează un singur cabinet, cu numărul
maxim de posturi stabilit pentru funcţia de viceprim-ministru cu portofoliu, organizat în cadrul ministerului pe care îl
conduce.
(3) În cadrul instituţiei prefectului se organizează şi funcţionează cancelaria prefectului.
Art. 545: Structura cabinetului şi a cancelariei
(1) Cabinetul şi cancelaria se constituie drept compartimente organizatorice distincte care pot cuprinde funcţiile
prevăzute pentru aceste structuri în cadrul legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
(2) Funcţia de secretar al cancelariei se asimilează din punctul de vedere al salarizării cu funcţia de şef de cabinet. Pot fi
numite în funcţia de secretar al cancelariei persoane cu studii superioare sau medii, în condiţiile legii.
pag. 107 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(3) Activitatea cabinetului, respectiv cancelariei prefectului este coordonată de către directorul de cabinet, care
răspunde în faţa demnitarului, alesului local, respectiv prefectului, după caz.
Art. 546: Numărul de posturi din cadrul cabinetului şi cancelariei
Numărul maxim de posturi din cadrul cabinetului, respectiv cancelariei este:
a) 18 posturi pentru cabinetul prim-ministrului;
b) 12 posturi pentru cabinetul viceprim-ministrului cu portofoliu, ministrului de stat;
c) 8 posturi pentru cabinetul viceprim-ministrului fără portofoliu;
d) 8 posturi pentru cabinetul ministrului, secretarului general al Guvernului şi şefului Cancelariei Prim-Ministrului;
e) 8 posturi pentru cabinetul ministrului delegat;
f) 4 posturi pentru cabinetul secretarului general adjunct al Guvernului, secretarului de stat şi asimilatului acestuia din
cadrul ministerelor şi aparatului de lucru al Guvernului şi consilierului de stat;
g) 4 posturi pentru cabinetul conducătorului de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu rang de
secretar de stat;
h) 2 posturi pentru cabinetul subsecretarului de stat şi asimilatului acestuia din cadrul aparatului de lucru al Guvernului
din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
i) 13 posturi pentru cabinetul primarului general al municipiului Bucureşti;
j) 6 posturi pentru cabinetul preşedintelui consiliului judeţean şi primarilor municipiilor reşedinţă de judeţ şi primarilor
sectoarelor municipiului Bucureşti precum şi pentru cancelaria prefectului;
k) 2 posturi pentru cabinetele primarilor comunelor, oraşelor, respectiv municipiilor, altele decât cele prevăzute la lit. j),
vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, viceprimarilor municipiului Bucureşti, municipiilor reşedinţă de judeţ şi viceprimarilor
sectoarelor municipiului Bucureşti;
l) un post pentru cabinetele viceprimarilor comunelor, oraşelor şi municipiilor, altele decât cele prevăzute la lit. k).
Art. 547: Salarizarea personalului din cadrul cabinetului şi cancelariei
(1) Salarizarea personalului din cadrul cabinetului, respectiv cancelariei se face potrivit legii privind salarizarea
personalului plătit din fonduri publice.
(2) Fondurile necesare asigurării bunei desfăşurări a activităţii cabinetului, respectiv cancelariei se asigură din bugetul
anual aprobat instituţiei de către conducătorul acesteia.
Art. 548: Numirea şi eliberarea personalului din cadrul cabinetului şi cancelariei
(1) Personalul din cadrul cabinetului, respectiv cancelariei este numit sau eliberat din funcţie doar pe baza propunerii
persoanelor prevăzute la art. 544 alin. (1).
(2) Eliberarea din funcţie a persoanelor prevăzute la alin. (1) intervine la propunerea demnitarului, alesului local sau
prefectului care a dispus numirea în următoarele situaţii:
a) în situaţiile în care mandatul persoanei care a propus numirea încetează, indiferent de cauza încetării;
b) ca urmare a condamnării definitive pentru una dintre infracţiunile prevăzute la art. 542 alin. (1) lit. f);
c) în situaţiile în care intervine încetarea de drept a raporturilor juridice contractuale, în condiţiile legislaţiei muncii sau ale
prezentului cod.
(3) Personalul prevăzut la alin. (1) îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată
determinată, încheiat în condiţiile legii, pe durata mandatului persoanelor prevăzute la art. 544 alin. (1).
(4) Atribuţiile personalului prevăzut la alin. (1) se stabilesc, în condiţiile legii, de către persoanele în subordinea cărora
funcţionează cabinetul, respectiv cancelaria.
(5) Pentru personalul prevăzut la alin. (1) perioada în care a desfăşurat activitate în această calitate se consideră
vechime în specialitate.
C AP IT O LU L III:Drepturi şi obligaţii ale personalului contractual din administraţia publică, precum şi
răspunderea acestuia
Art. 549: Drepturi şi obligaţii ale personalului contractual în conformitate cu legislaţia muncii
(1) Personalul contractual încadrat în autorităţi şi instituţii publice în baza unui contract individual de muncă exercită
drepturile şi îndeplineşte obligaţiile stabilite de legislaţia în vigoare în domeniul raporturilor de muncă şi de contractele
colective de muncă direct aplicabile.
(2) Personalul contractual încadrat în autorităţi şi instituţii publice în baza unui contract de management exercită
drepturile şi îndeplineşte obligaţiile stabilite de dispoziţiile legale în vigoare direct aplicabile, precum şi cele rezultate din
executarea contractului.
Art. 550: Depunerea declaraţiilor de avere şi de interese
Personalul contractual depune declaraţii de avere şi de interese numai în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 551: Alte drepturi şi obligaţii specifice personalului contractual
(1) Personalul contractual are dreptul şi obligaţia de a-şi îmbunătăţi în mod continuu abilităţile şi pregătirea
profesională. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să elaboreze planul de perfecţionare profesională a
personalului contractual, anual, precum şi obligaţia să prevadă în buget sumele necesare pentru plata programelor de
pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de alţi furnizori de
formare şi perfecţionare profesională, a cheltuielilor de transport, cazare şi masă, în condiţiile legii.
(2) Programele de formare specializată destinate dezvoltării competenţelor necesare exercitării unei funcţii
contractuale de conducere sunt organizate de Institutul Naţional de Administraţie, în condiţiile legii.
(3) Dispoziţiile art. 376 alin. (2), 430, 432-434, 437-441, 443-449, 458 şi art. 506 alin. (1)-(9) se aplică în mod
corespunzător şi personalului contractual.
Art. 552: Salarizarea personalului contractual
(1) Salarizarea personalului contractual se face în condiţiile legii-cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice şi în condiţiile legislaţiei muncii.
(2) Personalul contractual trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar beneficiază de
drepturile prevăzute de reglementările specifice în domeniu.
Art. 553: Tipurile de răspundere a personalului contractual
(1) Încălcarea de către personalul contractual cu vinovăţie a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă,
civilă sau penală, după caz.
(2) Dispoziţiile art. 490 şi 491 se aplică în mod corespunzător.
pag. 108 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
CAPIT OLUL IV: Încadrarea şi promovarea personalului contractual
Art. 554: Încadrarea şi promovarea personalului contractual
(1) Încadrarea şi promovarea personalului contractual se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative
specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau act administrativ al ordonatorului
principal de credite.
(2) În situaţia în care legea specială nu dispune altfel, promovarea personalului contractual se face de regulă pe un post
vacant existent în statul de funcţii.
(3) În situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului contractual se poate face prin transformarea
postului din statul de funcţii în care acestea sunt încadrate într-unul de nivel imediat superior.
(4) Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se realizează pe baza criteriilor stabilite prin
regulament-cadru, ce se aprobă prin hotărâre a Guvernului, dacă nu este reglementată altfel prin statute sau alte acte
normative specifice.
(5) Promovarea în grade sau trepte profesionale imediat superioare se face din 3 în 3 ani, în funcţie de performanţele
profesionale individuale, apreciate cu calificativul foarte bine, cel puţin de două ori în ultimii 3 ani în care acesta s-a aflat
în activitate, de către o comisie desemnată prin dispoziţie a ordonatorului de credite bugetare, din care fac parte şi
reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor, dacă în
statute sau în legi speciale nu se prevede altfel.
(6) Activitatea profesională se apreciază anual, ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale, de către
conducătorul instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic, prin acordare de calificative: foarte bine, bine, satisfăcător
ş i nesatisfăcător. Ordonatorii principali de credite stabilesc criteriile de evaluare a performanţelor profesionale
individuale prin raportare la nivelul funcţiei deţinute de persoana evaluată, cu respectarea prevederilor în domeniul
legislaţiei muncii. Ordonatorii principali de credite pot stabili şi alte criterii de evaluare în funcţie de specificul domeniului
de activitate.
(7) Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant se face prin concurs sau examen pe baza regulamentului-cadru
ce cuprinde principiile generale şi care se aprobă prin hotărâre a Guvernului sau alte acte normative specifice.
(8) Ordonatorul principal de credite, în raport cu cerinţele postului, poate stabili criterii de selecţie proprii în completarea
celor din hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (7).
(9) Prevederile alin. (2)-(7) nu se aplică personalului prevăzut în partea a VI-a titlul III la capitolul II.
Art. 555: Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere de către personalul contractual
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii de conducere se realizează în condiţiile art. 30 din Legea-cadru privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 556: Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea unor drepturi ale personalului contractual
(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea unor drepturi care se acordă, în condiţiile legii, personalului
contractual este de competenţa ordonatorilor de credite.
(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de
stabilire, modificare ori comunicare a refuzului de acordare a drepturilor în cauză, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de
contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile
calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris.
C AP IT O LU L V: Managementul personalului contractual din administraţia publică şi gestiunea
raporturilor juridice
Art. 557: Gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta
(1) Gestiunea curentă a personalului contractual şi a funcţiilor exercitate de acesta este organizată şi realizată, în
cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către compartimentul de resurse umane.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a transmite, în formatele/forma stabilite/stabilită de instituţiile
abilitate, informaţii cu privire la personalul contractual propriu instituţiilor publice cu atribuţii în centralizarea sau
gestionarea informaţiilor cu privire la personalul din sectorul bugetar sau în elaborarea de politici publice cu privire la
acesta.
Art. 558: Coordonarea şi controlul normelor de conduită pentru personalul contractual
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a coordona, controla şi monitoriza respectarea normelor de
conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare sau sub
autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice aplicabile.
(2) Normele de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3) În scopul îndeplinirii corespunzătoare a activităţilor prevăzute la alin. (1) autorităţile şi instituţiile publice:
a) urmăresc aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod
referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;
b) soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind încălcarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita
personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute sau le transmite spre soluţionare organului competent,
conform legii;
c) elaborează analize şi rapoarte privind respectarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului
contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;
d) asigură informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea
personalului contractual în exercitarea funcţiei;
e) asigură informarea personalului contractual propriu cu privire la conduita ce trebuie respectată;
f) colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale
cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică.
(4) Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice au
obligaţia de a asigura publicitatea şi de a afişa normele privind conduita personalului propriu la sediul autorităţilor sau
instituţiilor publice, într-un loc vizibil.
Art. 559: Soluţionarea sesizărilor cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul
contractual
Sesizările cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual sunt analizate şi soluţionate cu
pag. 109 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii.
Art. 560: Asigurarea transparenţei cu privire la respectarea normelor de conduită
(1) Instituţiile şi autorităţile publice întocmesc rapoarte anuale cu privire la respectarea normelor de conduită de către
personalul contractual din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare ori sub autoritate.
(2) Raportul anual cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual se transmite
ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(3) Formatul şi informaţiile se stabilesc prin ordin al ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.
(4) Raportul trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
a) numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;
b) categoriile şi numărul de angajaţi contractuali care au încălcat normele de conduită morală şi profesională;
c) cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea
funcţiilor deţinute;
d) măsurile de prevenire şi/sau, după caz, sancţiunile aplicate.
(5) Raportul se publică pe pagina de internet a autorităţilor şi instituţiilor publice, iar publicarea se anunţă prin
comunicat difuzat printr-o agenţie de presă.
Art. 561: Personalul contractual din cadrul autorităţilor administrative autonome
Dispoziţiile prezentului titlu se aplică în mod corespunzător şi personalului contractual din cadrul autorităţilor
administrative autonome.
Art. 562: Alte dispoziţii legale aplicabile personalului contractual
Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept
comun civile, administrative sau penale, după caz.
PARTEA VII: Răspunderea administrativă
TITLUL I: Dispoziţii generale
Art. 563: Răspunderea juridică
Răspunderea juridică reprezintă forma răspunderii sociale stabilită de stat, în urma încălcării normelor de drept printr-
un fapt ilicit şi care determină suportarea consecinţelor corespunzătoare de către cel vinovat, prin utilizarea forţei de
constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.
Art. 564: Formele răspunderii juridice în administraţia publică
(1) Săvârşirea unor fapte ilicite, de către personalul prevăzut de art. 5 lit. gg), în exercitarea atribuţiilor ce îi revin,
atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz.
(2) Răspunderea civilă şi penală se angajează conform legislaţiei specifice.
Art. 565: Răspunderea administrativă
(1) Răspunderea administrativă reprezintă acea formă a răspunderii juridice care constă în ansamblul de drepturi şi
obligaţii conexe de natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite prin care se
încalcă norme ale dreptului administrativ.
(2) Răspunderea se stabileşte în funcţie de forma de vinovăţie şi de participarea efectivă la încălcarea legii.
(3) Răspunderea administrativă nu exclude şi se poate completa cu alte forme ale răspunderii juridice, în condiţiile legii.
Art. 566: Formele răspunderii administrative
Răspunderea administrativă poate fi disciplinară, contravenţională sau patrimonială.
Art. 567: Principiile răspunderii administrative
(1) Principiul legalităţii răspunderii - răspunderea administrativă nu poate opera decât în condiţiile sau în cazurile
prevăzute de lege, în limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfăşurate de autorităţile învestite
în acest scop.
(2) Principiul justeţei sau proporţionalităţii răspunderii - corelarea sancţiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei
ilicite săvârşite şi cu întinderea pagubei, în cazul producerii unei pagube, cu forma de vinovăţie constatată, printr-o
corectă individualizare.
(3) Principiul celerităţii - momentul aplicării sancţiunii trebuie să fie cât mai aproape de cel al manifestării faptei ilicite,
fără amânări sau tergiversări inutile, pentru ca rezonanţa socială a sancţiunii aplicate să fie maximă sporind efectul
preventiv al acesteia.
TITLUL II: Răspunderea administrativ-disciplinară
Art. 568: Definiţia
(1) Răspunderea administrativ-disciplinară reprezintă o formă a răspunderii administrative care intervine în cazul
săvârşirii unei abateri disciplinare, în sensul încălcării de către demnitari, funcţionari publici şi asimilaţii acestora a
îndatoririlor de serviciu şi a normelor de conduită obligatorie prevăzute de lege.
(2) Răspunderea administrativ-disciplinară se stabileşte cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la
apărare şi este supusă controlului instanţelor de contencios administrativ, în condiţiile legii.
Art. 569: Abaterea disciplinară
Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie de către funcţionarii publici, demnitari şi asimilaţii acestora
care constă într-o acţiune sau inacţiune prin care se încalcă obligaţiile ce le revin din raportul de serviciu, respectiv din
exercitarea mandatului sau în legătură cu acesta şi care le afectează statutul socioprofesional şi moral.
Art. 570: Subiecţii răspunderii administrativ-disciplinare
(1) Subiectul activ al răspunderii administrativ-disciplinare este autoritatea administraţiei publice sau orice entitate
asimilată acesteia faţă de care se răsfrâng consecinţele unei abateri disciplinare şi în a cărei competenţă intră tragerea
la răspundere a făptuitorului.
(2) Subiectul pasiv al răspunderii administrativ-disciplinare este persoana care a săvârşit o abatere disciplinară.
Art. 571: Individualizarea sancţiunii administrativ-disciplinare
(1) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, de
împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de forma de vinovăţie a autorului şi de consecinţele abaterii, de
comportarea generală în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi, după caz, de existenţa în antecedentele acestuia a altor
sancţiuni administrativ-disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile legii.
(2) În cazul în care fapta a fost sesizată şi ca abatere disciplinară, şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii
administrativ-disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării dosarului ori renunţării la urmărirea penală sau până la
data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei
pag. 110 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
sau încetarea procesului penal.
TITLUL III: Răspunderea administrativ-contravenţională
Art. 572: Definiţie
Răspunderea administrativ-contravenţională reprezintă o formă a răspunderii administrative care intervine în cazul
săvârşirii unei contravenţii identificate potrivit legislaţiei specifice în domeniul contravenţiilor.
TITLUL IV: Răspunderea administrativ-patrimonială
Art. 573: Definiţie
Răspunderea administrativ-patrimonială reprezintă o formă a răspunderii administrative care constă în obligarea
statului sau, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate unei persoane fizice sau
juridice prin orice eroare judiciară, pentru limitele serviciului public, printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul
nejustificat al administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes
legitim.
Art. 574: Condiţiile răspunderii exclusive a autorităţilor şi instituţiilor publice pentru prejudiciile de natură
materială sau morală produse ca urmare a carenţelor organizatorice sau funcţionale ale unor servicii publice
Autorităţile şi instituţiile publice răspund patrimonial exclusiv pentru prejudiciile de natură materială sau morală produse
ca urmare a carenţelor organizatorice sau funcţionale ale unor servicii publice cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) existenţa unui serviciu public care prin natura sa conţine riscul producerii anumitor prejudicii pentru beneficiari;
b) existenţa unui prejudiciu material sau moral, după caz, al unei persoane fizice sau juridice;
c) existenţa unei legături de cauzalitate între utilizarea unui serviciu public care prin natura sa conţine riscul producerii
anumitor prejudicii şi paguba produsă persoanei fizice sau, după caz, a persoanei juridice.
Art. 575: Răspunderea administrativ-patrimonială solidară pentru prejudicii cauzate prin acte
administrative
(1) Autorităţile şi instituţiile publice răspund patrimonial, din bugetul propriu, pentru pagubele materiale sau morale
cauzate prin acte administrative, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere sau prin nesoluţionarea în termen a
acesteia.
(2) Dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, în situaţiile în care este
dovedită vinovăţia cu intenţie a demnitarului, a funcţionarului public sau a personalului contractual, acesta răspunde
patrimonial solidar cu autoritatea sau instituţia publică dacă nu a respectat prevederile legale specifice atribuţiilor
stabilite prin fişa postului sau prin lege.
Art. 576: Răspunderea administrativ-patrimonială solidară pentru prejudicii cauzate în legătură cu punerea
în valoare a bunurilor şi a serviciilor publice
Autorităţile şi instituţiile publice şi personalul acestora, a cărui culpă a fost dovedită, răspund patrimonial solidar pentru
pagube produse domeniului public ori privat ca urmare a organizării sau funcţionării serviciului public cu nerespectarea
prevederilor legale în vigoare.
Art. 577: Condiţiile răspunderii administrativ-patrimoniale
Răspunderea administrativ-patrimonială este angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) actul administrativ contestat este ilegal;
b) actul administrativ ilegal este cauzator de prejudicii materiale sau morale;
c) existenţa unui raport de cauzalitate între actul ilegal şi prejudiciu;
d) existenţa culpei autorităţii publice şi/sau a personalului acesteia.
Art. 578: Răspunderea patrimonială a personalului autorităţilor sau instituţiilor publice în legătură cu
atribuţiile delegate
Personalul autorităţilor sau instituţiilor publice căruia i se deleagă în scris atribuţii răspunde pentru prejudiciile cauzate în
legătură cu exercitarea atribuţiilor delegate. Actul de delegare trebuie să prevadă limitele acestuia.
Art. 579: Exonerarea de răspundere
Actul de delegare emis cu încălcarea prevederilor art. 57, 157, 191 şi 438 este nul şi exonerează de răspundere
persoana delegată.
PARTEA VIII: Servicii publice
TITLUL I: Principiile şi clasificarea serviciilor publice
Art. 580: Principiile specifice aplicabile serviciilor publice
(1) Înfiinţarea, organizarea şi prestarea serviciilor publice se realizează potrivit principiilor transparenţei, egalităţii de
tratament, continuităţii, adaptabilităţii, accesibilităţii, responsabilităţii şi al furnizării serviciilor publice la standarde de
calitate.
(2) Principiul transparenţei reprezintă respectarea de către autorităţile administraţiei publice a obligaţiei de a informa cu
privire la modul de stabilire a activităţilor componente şi a obiectivelor, la modul de reglementare, organizare,
funcţionare, finanţare, prestare şi evaluare a serviciilor publice, precum şi la măsurile de protecţie a utilizatorilor şi la
mecanismele de soluţionare a reclamaţiilor şi litigiilor.
(3) Principiul egalităţii de tratament în prestarea serviciilor publice reprezintă eliminarea oricărei discriminări a
beneficiarilor serviciilor publice bazate, după caz, pe criterii de origine etnică sau rasială, religie, vârstă, gen, orientare
sexuală, dizabilitate, precum şi asigurarea aplicării unor reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toate autorităţile şi
organismele prestatoare de servicii publice, inclusiv în procesul de delegare a serviciului public.
(4) În prestarea serviciilor publice, autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, precum şi organismele
prestatoare de servicii publice au obligaţia de a asigura continuitatea, în condiţiile prevăzute la art. 12.
(5) Principiul adaptabilităţii serviciului public reprezintă faptul că, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale, administraţia
publică are obligaţia de a răspunde nevoilor societăţii.
(6) Principiul accesibilităţii presupune asigurarea accesului la serviciile publice pentru toţi beneficiarii, în special la acele
servicii care răspund unor nevoi de bază ale acestora; accesibilitatea impune luarea în considerare, încă din faza de
fundamentare a înfiinţării serviciului public, a aspectelor referitoare la cost, disponibilitate, adaptare, proximitate.
(7) Principiul responsabilităţii asigurării serviciului public reprezintă existenţa unei autorităţi a administraţiei publice
competente cu asigurarea serviciului public, independent de modalitatea de gestiune şi de furnizare/prestare a acestuia
către beneficiar.
(8) Principiul furnizării serviciilor publice la un nivel ridicat de calitate reprezintă stabilirea şi monitorizarea indicatorilor de
calitate pentru fiecare serviciu public, pe toată durata de furnizare a acestora. Autorităţile administraţiei publice şi
pag. 111 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
organismele prestatoare de servicii publice sunt obligate să respecte standardele de calitate şi/sau de cost stabilite
pentru serviciile publice.
Art. 581: Categorii de servicii publice
(1) În funcţie de conţinutul activităţii, serviciile publice pot fi servicii de interes economic general şi servicii
noneconomice de interes general.
(2) Din punctul de vedere al competenţei teritoriale pentru a răspunde nevoilor de interes public, serviciile publice pot fi
servicii publice de interes naţional şi servicii publice de interes local. Serviciile publice de interes naţional sunt serviciile
publice care răspund nevoilor cu caracter general ale întregii populaţii şi care, datorită naturii şi importanţei, sunt în
competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale; serviciile publice de interes local sunt serviciile publice care
răspund în principal nevoilor colectivităţilor locale şi care sunt realizate în mod optim prin acţiunea autorităţilor
administraţiei publice locale.
(3) În funcţie de modalităţile de realizare a prestării, serviciile publice sunt servicii publice prestate/furnizate în mod
unitar fie de către o autoritate a administraţiei publice, fie de către un organism prestator de servicii publice şi servicii
publice prestate/furnizate în comun de către una sau mai multe autorităţi ale administraţiei publice sau de unul sau mai
multe organisme prestatoare de servicii publice.
Art. 582: Obligaţiile de serviciu public
(1) Obligaţiile de serviciu public reprezintă cerinţe şi îndatoriri specifice impuse organismelor prestatoare în fiecare
sector al serviciilor publice de către legiuitor sau de către autorităţile administraţiei publice competente cu
reglementarea, autorizarea sau gestiunea serviciului public respectiv.
(2) Obligaţiile de serviciu public presupun, în principal, asigurarea serviciului universal, continuitatea şi suportabilitatea
serviciului, precum şi măsuri de protecţie a beneficiarului.
Art. 583: Respectarea legislaţiei Uniunii Europene privind serviciile
Stabilirea activităţilor componente, a misiunii, a procedurii de atribuire, a compensaţiei, după caz, precum şi prestarea
serviciilor publice se realizează în conformitate cu standardele şi cerinţele stabilite de legislaţia incidenţă în domeniu a
Uniunii Europene aplicabilă în statele membre.
Art. 584: Serviciile de interes economic general
(1) Serviciile de interes economic general reprezintă activităţile economice care sunt desfăşurate în vederea satisfacerii
unei/unor nevoi de interes public, pe care piaţa nu le-ar asigura sau le-ar asigura în alte condiţii, în ceea ce priveşte
calitatea, siguranţa, accesibilitatea, tratamentul egal sau accesul universal, fără intervenţie publică, pentru care
autorităţile administraţiei publice stabilesc obligaţii specifice de serviciu public.
(2) Serviciile de interes economic general sunt furnizate direct de către o autoritate a administraţiei publice sau, după
caz, de către organisme prestatoare de servicii publice sub monitorizarea şi controlul autorităţii administraţiei publice
competente.
(3) Serviciile publice de interes economic general se disting de serviciile non-economice de interes general prin
caracterul economic al activităţii desfăşurate.
(4) În sensul prezentului cod, caracterul economic al unui serviciu public este determinat de natura activităţilor aferente
serviciului şi de modalitatea în care activităţile sunt prestate, organizate şi finanţate.
Art. 585: Serviciile non-economice de interes general
Serviciile non-economice de interes general reprezintă activităţile care nu au caracter economic şi sunt desfăşurate în
vederea satisfacerii unei/unor nevoi de interes public direct de către o autoritate a administraţiei publice sau de către
organismele prestatoare de servicii publice sub monitorizarea şi controlul acesteia sau mandatate de aceasta.
TITLUL II: Reglementarea şi înfiinţarea serviciilor publice
Art. 586: Stabilirea caracterului de serviciu public
Caracterul de serviciu public al unei activităţi sau al unui ansamblu de activităţi se recunoaşte prin acte normative.
Art. 587: Actul de reglementare a unui serviciu public
Actul normativ prin care se reglementează un serviciu public trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
a) activitatea sau activităţile care constituie serviciul public respectiv;
b) obiectivele serviciului public;
c) tipul de serviciu public;
d) obligaţiile de serviciu public, dacă este cazul;
e) structura responsabilă pentru prestarea serviciului public;
f) modalităţile de gestiune;
g) sursele de finanţare;
h) modalităţi de monitorizare, evaluare şi control a modului de furnizare a serviciului public; i)sancţiuni;
j) standarde de calitate şi de cost, în cazul în care acestea sunt stabilite potrivit legii;
k) alte elemente stabilite prin lege.
Art. 588: Competenţa de reglementare în domeniul serviciilor publice
Autorităţile de reglementare în domeniul serviciilor publice se stabilesc prin lege.
Art. 589: Competenţa de înfiinţare/organizare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea serviciilor
publice
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale, prin acte normative, au competenţa de înfiinţare/organizare a
structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor publice de interes naţional.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, prin acte administrative, au competenţa de înfiinţare/organizare a
structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor care răspund în principal nevoilor specifice colectivităţii locale.
TITLUL III: Gestiunea serviciilor publice
Art. 590: Modalităţile de gestiune ale unui serviciu public
Modalităţile de gestiune ale unui serviciu public sunt:
a) gestiunea directă;
b) gestiunea delegată.
Art. 591: Gestiunea directă
(1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune prin care o autoritate a administraţiei publice îşi asumă/exercită
nemijlocit competenţa care îi revine cu privire la prestarea unui serviciu public potrivit legii sau actului de reglementare a
serviciului public.
pag. 112 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(2) Gestiunea directă se poate realiza de către o autoritate a administraţiei publice, de către structurile cu sau fără
personalitate juridică ale acesteia, de către societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, cu capital social integral al statului sau al unităţii administrativ-teritoriale înfiinţate
de autorităţile administraţiei publice sau alte persoane juridice de drept privat, după caz, cu respectarea prevederilor
legale.
Art. 592: Gestiunea delegată
(1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune prin care prestarea serviciului public se realizează în baza unui act
de delegare şi/sau a unei autorizări din partea autorităţii administraţiei publice competente, cu respectarea prevederilor
din legislaţia privind achiziţiile publice, achiziţiile sectoriale şi concesionarea de servicii, de către organismele prestatoare
de servicii publice, altele decât cele prevăzute la art. 591 alin. (2).
(2) Gestiunea delegată poate implica dreptul organismului prestator de servicii publice de a utiliza infrastructura
aferentă serviciului delegat, printr-una dintre modalităţile prevăzute de legislaţia aplicabilă fiecărui tip de serviciu.
Art. 593: Actul de delegare pentru serviciile de interes economic general
(1) Actul de delegare către un operator economic a prestării serviciului de interes economic general este act
administrativ şi trebuie să cuprindă cel puţin următoarele elemente, cu excepţia cazului în care prin legi speciale se
prevede altfel:
a) conţinutul obligaţiilor de serviciu public;
b) organismul prestator al serviciului/serviciilor publice şi, dacă este cazul, teritoriul pe care prestează;
c) durata pentru care este încredinţată prestarea serviciului;
d) natura oricăror drepturi speciale acordate organismului prestator de servicii publice de către legiuitor sau de către
autoritatea administraţiei publice competente;
e) o descriere a mecanismului de compensare şi a parametrilor de calcul, control şi revizuire a compensaţiei acordate
pentru prestarea serviciului public;
f) modalităţile de evitare a supracompensării şi de recuperare a unei eventuale supracompensaţii;
g) drepturi exclusive acordate, în condiţiile legii, organismului prestator de servicii publice de către legiuitor sau de către
autoritatea administraţiei publice competente;
h) cazuri şi situaţii de încetare a actului de delegare;
i) drepturile şi obligaţiile părţilor implicate;
j) indicatorii de performanţă şi eficienţă ai serviciului.
(2) Parametrii pe baza cărora se calculează compensaţia trebuie stabiliţi înainte de identificarea organismului prestator
în mod obiectiv, respectându-se principiile transparenţei şi a liberei concurenţe.
(3) Compensaţia nu trebuie să depăşească ceea ce este necesar pentru acoperirea integrală sau parţială a costurilor
suportate pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu public, luând în considerare veniturile rezultate şi un profit rezonabil.
Art. 594: Competenţa de monitorizare şi control a modului de prestare a serviciilor publice
Autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a monitoriza, evalua şi controla modul de prestare a serviciilor publice
din sfera lor de competenţă, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată, în limitele competenţelor stabilite de
legislaţia aplicabilă fiecărui tip de serviciu public.
TITLUL IV: Desfiinţarea serviciilor publice
Art. 595: Situaţii de desfiinţare a serviciilor publice
În situaţia în care un serviciu public nu mai răspunde unei nevoi de interes public se decide încetarea prestării serviciului
public printr-un act de acelaşi nivel cu cel prin care a fost înfiinţat, la iniţiativa autorităţii administraţiei publice
competente şi în urma consultării publice.
Art. 596: Competenţa de desfiinţare sau dizolvare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea
serviciilor publice
Desfiinţarea sau dizolvarea, după caz, a structurii/structurilor responsabile pentru prestarea serviciului public se
realizează la iniţiativa autorităţii administraţiei publice centrale competente, în cazul serviciilor publice de interes
naţional, şi la iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale, în cazul serviciilor publice de interes local.
PARTEA IX: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 597
(1) Prezentul cod intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu următoarele excepţii:
a) prevederile art. 241, 331, 345, 352 şi 537 intră în vigoare la 30 zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod;
b) prevederile art. 307 alin. (2) intră în vigoare la 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod;
c) prevederile art. 398 şi ale art. 485 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2020;
d) prevederile art. 467 alin. (3)-(9), art. 469, 470 şi 484 intră în vigoare la 1 ianuarie 2022;
e) prevederile art. 113-122, art. 143, 147, art. 164 alin. (1), art. 171, 172, 183, 186, 187, art. 190 alin. (2) şi art.
192 intră în vigoare la data desfăşurării alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale care se organizează
începând cu anul 2020;
f) prevederile anexei nr. 1 intră în vigoare la 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod;
g) prevederile art. 210 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2020;
h) art. 479 alin. (1) lit. b) şi 483 alin. (2) lit. f) intră în vigoare la un an de la data intrării în vigoare a hotărârii
Guvernului prevăzute la art. 483 alin. (3).
(2) La data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă:
a) Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
225 din 24 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare;
b) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 20, 20 1 -20 10 , ale art. 60
alin. (3), ale art. 60 1 -60 4 , 62 1 -62 13 şi ale anexei nr. 2 care se aplică pentru realizarea evaluării performanţelor
profesionale individuale ale funcţionarilor publici pentru activitatea desfăşurată în anul 2019;
c) Legea nr. 90/2001 pentru organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare;
d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 17/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de
lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 198/2013, cu modificările ulterioare;
pag. 113 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
e) Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20
februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 30-34, 55, 55 1 , art. 79 alin. (1), 88, 89, 90,
99, 99 1 , 101 şi art. 102 care se abrogă la data desfăşurării alegerilor pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale care se organizează începând cu anul 2020;
f) Ordonanţa Guvernului nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor
locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 673/2002;
g) Ordonanţa Guvernului nr. 53/2002 privind Statutul-cadru al unităţii administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 27 august 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 96/2003;
h) Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7
octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;
i) Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 mai
2006, cu modificările şi completările ulterioare;
j) Ordonanţa Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administraţia publică centrală,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 30 ianuarie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr.
760/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
k) Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 525 din 2 august 2007;
l) Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 26 noiembrie 2004;
m) art. 3-4, 8-10, 12, 14-16, 18-27 şi anexa din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, cu modificările şi completările ulterioare;
n) Decretul nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului, publicat în Buletinul Oficial nr. 46 din 10 decembrie 1954;
o) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate
publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2006, aprobată cu modificări prin Legea
nr. 22/2007;
p) Hotărârea Guvernului nr. 168/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 28 februarie 2007.
(3) La 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 75/2003 privind
organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de editare a monitoarelor oficiale ale unităţilor administrativ-teritoriale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.
534/2003.
Art. 598
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentul cod.
Art. 599
Termenele prevăzute de prezentul cod se calculează pe zile calendaristice, incluzând în termen şi ziua în care el începe
să curgă şi ziua când se împlineşte, cu excepţiile expres prevăzute de prezentul cod.
Art. 600
Pentru situaţiile de dizolvare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean pentru care procedura de dizolvare a fost
demarată anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentului cod, se aplică legea în vigoare la data iniţierii acestora.
Art. 601
(1) În cazurile de încetare a mandatului consilierului local, respectiv judeţean prevăzute la art. 204 alin. (2) lit. b), g),
h), i), k), pentru care nu a fost adoptată hotărârea de constatare a încetării mandatului anterior intrării în vigoare a
prezentului cod, secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite referatul constatator la
prefect în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, în vederea emiterii ordinului de constatare a
încetării mandatului.
(2) Pentru cazurile de încetare a mandatului consilierului local, respectiv judeţean prevăzute la art. 204 alin. (2) lit. a),
c)-f) şi l), pentru care autoritatea deliberativă nu a adoptat până la data intrării în vigoare a prevederilor prezentului cod
hotărârea de constatare a încetării mandatului de consilier local, respectiv consilier judeţean, după caz, prefectul emite
ordinul de constatare a încetării mandatului în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod.
Art. 602
Până la data desfăşurării alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020, pentru locurile de consilier
local, respectiv consilier judeţean a căror vacantare a fost constatată, prin ordin al prefectului sau prin hotărâre a
consiliului local, respectiv a consiliului judeţean, după caz, în condiţiile art. 204, comunicarea acestor acte administrative
se realizează către consiliul local, respectiv către consiliul judeţean în vederea validării mandatului supleantului
desemnat de partidul politic, alianţa politică sau alianţa electorală respectivă, cu respectarea art. 30-34, 55, 55 1 , 89,
90, 99 şi 99 1 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 603
În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 86,
ministerul cu atribuţii în domeniul administraţiei publice iniţiază proiectul de hotărâre a Guvernului privind procedura de
consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte
normative.
Art. 604
(1) Prevederile art. 94, art. 135 alin. (5), art. 138 alin. (3), art. 195 alin. (2)-(6), art. 198 alin. (3) şi ale art. 199 alin.
(3) sunt aplicabile şi în cazul în care, din diferite motive, după intrarea în vigoare a prezentului cod, ponderea cetăţenilor
aparţinând unei minorităţi naţionale scade sub procentul prevăzut la art. 94, până la data validării rezultatelor
următorului recensământ.
(2) Hotărârea Guvernului prevăzută la art. 195 alin. (4) se aprobă în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentului cod.
Art. 605
În aplicarea prevederilor art. 91, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, asociaţiile de
dezvoltare intercomunitară constituite până la această dată au obligaţia de a revizui statutele şi actele lor constitutive.
pag. 114 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 606
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale au obligaţia de a actualiza inventarul bunurilor din domeniul public,
prevăzut la art. 288 alin. (1), în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale au obligaţia ca, în termen de 12 luni
de la actualizarea inventarului prevăzut la alin. (1), să iniţieze procedura privind înscrierea imobilelor din domeniul public
al statului în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (1)-(2) constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la
10.000 lei.
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la alin. (3) se fac de către persoanele împuternicite din
structurile competente din cadrul ministerului cu atribuţii în domeniul finanţelor publice.
(5) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu
modificările şi completările ulterioare.
(6) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministerului cu atribuţii în domeniul finanţelor publice, se aprobă normele tehnice pentru întocmirea şi actualizarea
inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public şi privat al statului.
(7) Până la data intrării în vigoare a normelor de aplicare prevăzute la alin. (6) se aplică normele tehnice şi legislaţia
secundară cu privire la întocmirea şi actualizarea inventarelor bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al statului,
în măsura în care nu contravin prevederilor prezentului cod şi legislaţiei primare.
Art. 607
(1) În cazul unităţilor administrativ-teritoriale pentru care la data intrării în vigoare a prezentului cod nu a fost atestată
apartenenţa bunurilor la domeniul public de interes local, aplicarea prevederilor art. 289 se realizează în termen de 12
luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) Primarii sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia de a transmite primarului general al municipiului Bucureşti
toate informaţiile necesare pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public şi privat al
municipiului Bucureşti.
(3) Comisiile prevăzute la art. 289 alin. (2), care la data intrării în vigoare a prezentului cod nu au actualizat
inventarele domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, au obligaţia de a le actualiza în termen de 90 de zile
de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(4) Modificările inventarelor bunurilor aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale atestate prin
hotărâre a Guvernului, anterior intrării în vigoare a prezentului cod, se atestă prin hotărâre a consiliului judeţean,
respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local al comunei, al oraşului sau al municipiului,
după caz.
(5) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, se aprobă normele tehnice pentru întocmirea inventarului
bunurilor care alcătuiesc domeniul public şi privat al comunelor, al oraşelor, al municipiilor şi al judeţelor.
(la data 22-mai-2020 Art. 607, alin. (5) din partea IX a se vedea referinte de aplicare din Norme Tehnice din 2020 )
Art. 608
(1) Procedurile de dare în administrare, concesionare, subconcesionare, închiriere, respectiv dare în folosinţă gratuită a
bunurilor proprietate publică, precum şi cele de închiriere şi de vânzare a bunurilor proprietate privată, demarate
anterior intrării în vigoare a prezentului cod, rămân supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data iniţierii acestora.
(2) În înţelesul alin. (1), data iniţierii procedurii este data la care actul administrativ în baza căruia se demarează
procedura este adus la cunoştinţa terţilor.
(3) Procedurile de atestare a inventarului bunurilor aparţinând domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale
demarate anterior intrării în vigoare a prezentului cod, în baza Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu
modificările şi completările ulterioare, rămân supuse dispoziţiilor legale în vigoare la data iniţierii acestora.
Art. 609
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
ministrului cu atribuţii în domeniul economiei, se aprobă procedura privind încasarea redevenţei prevăzute la art. 307
alin. (2).
Art. 610
(1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia ca în termen de maximum 120 de zile de la data intrării în vigoare a
titlului II al părţii a VI-a să stabilească funcţia publică/funcţiile publice de execuţie de consilier achiziţii publice prin
schimbarea denumirii funcţiilor publice de execuţie care au în atribuţiile postului activităţi de achiziţie publică mai mult de
50% sau prin transformarea ori înfiinţarea unei/unor funcţii publice de consilier achiziţii publice în situaţia în care nu
există funcţii publice de execuţie cu atribuţii aferente activităţii de achiziţii publice mai mult de 50%.
(2) Funcţionarii publici care la data aprobării structurii organizatorice în condiţiile alin. (1) ocupă funcţii publice care
implică desfăşurarea de activităţi de achiziţie publică, în proporţie mai mare de 50% din atribuţiile aferente funcţiei
publice, vor fi numiţi în funcţiile publice de consilier achiziţii publice în maximum 30 de zile de la expirarea termenului
prevăzut la alin. (1).
Art. 611
(1) Autorităţile publice locale au obligaţia ca în termen de maximum 120 de zile de la data intrării în vigoare a titlului II
al părţii a VI-a să aprobe structura organizatorică prin care se stabileşte funcţia publică specifică de secretar general al
unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, prin transformarea funcţiei publice generale de secretar al unităţii
administrativ-teritoriale, respectiv al subdiviziunii administrativ-teritoriale.
(2) Funcţionarii publici care la data aprobării structurii organizatorice potrivit alin. (1) sunt numiţi în funcţiile publice
generale de secretari ai unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale se reîncadrează în maximum 30 de zile de la
expirarea termenului prevăzut la alin. (1) în funcţiile publice specifice de secretari generali ai unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale, cu menţinerea drepturilor salariale prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi
completările ulterioare.
(3) Condiţiile de vechime în specialitatea studiilor prevăzute la art. 468 alin. (2), precum şi condiţiile de studii prevăzute
la art. 465 alin. (3) nu se aplică funcţionarilor publici care au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea
funcţiei publice la data numirii pe durată nedeterminată în funcţia publică.
(4) Funcţionarii publici care la data aprobării structurii organizatorice în condiţiile alin. (1) sunt numiţi pe perioadă
pag. 115 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
determinată în funcţiile publice generale de secretari ai unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale se reîncadrează
în funcţiile publice specifice de secretari generali ai unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale până la expirarea
perioadei pentru care au fost numiţi.
Art. 612
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 464, până la data de 1 ianuarie 2020, calitatea de funcţionar public se poate
dobândi şi prin transformarea posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcţiilor publice, în condiţiile
prevăzute la art. 406.
(2) În cazul prevăzut la alin. (1), persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în
posturi de natură contractuală care au fost stabilite ca funcţii publice sunt numite în funcţii publice de execuţie pentru
care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 465 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei
şi gradului profesional ale funcţiei publice.
(3) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcţii publice în condiţiile alin. (2) se stabilesc potrivit salarizării
funcţiilor publice în care au fost numite.
Art. 613
Condiţia prevăzută la art. 465 alin. (1) lit. e) în ceea ce priveşte atestarea stării de sănătate pe bază de evaluare
psihologică organizată prin intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii intră în vigoare la data intrării în
vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 625 alin. (2).
Art. 614
(1) Condiţiile de vechime în specialitate prevăzute la art. 468 alin. (1) lit. a), precum şi condiţiile prevăzute la art. 394
alin. (4) lit. c) şi art. 465 alin. (3) nu se aplică funcţionarilor publici care au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege pentru
ocuparea funcţiei publice la data numirii în funcţia publică.
(2) Condiţiile de vechime în specialitate prevăzute la art. 468 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 479 alin. (1) lit. a), precum şi
condiţiile de studii prevăzute la art. 394 alin. (4) lit. c) nu se aplică pentru candidaţii la concursurile de recrutare şi
promovare în funcţia publică pentru care a fost demarat procedura de organizare şi desfăşurare în condiţiile prevăzute
de Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei
funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de Hotărârea Guvernului nr. 341/2007 privind
intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu
modificările şi completările ulterioare, la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(3) Durata perioadei de stagiu prevăzută la art. 474 alin. (2) nu se aplică pentru funcţionarii publici numiţi în funcţiile
publice de debutant anterior intrării în vigoare a prezentului cod, pentru care se aplică dispoziţiile legale în vigoare la
data numirii în funcţia publică.
(4) În situaţia în care condiţiile de ocupare a unor funcţii publice, prevăzute de prezentul cod, sunt modificate, acestea
se consideră îndeplinite de către funcţionarii publici care la data numirii în funcţia publică îndeplineau condiţiile prevăzute
de lege.
Art. 615
(1) În cazul în care la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar general al
comunei nu se prezintă persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare
de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică, administrativă sau ştiinţe
politice, şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 465 alin. (3) şi art. 468 alin. (2) lit. a), pot candida şi persoane
care nu îndeplinesc aceste condiţii, în următoarea ordine:
a) persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată
absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică, administrativă sau ştiinţe politice şi îndeplinesc
condiţia prevăzută la art. 468 alin. (2) lit. a);
b) persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată
absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică, administrativă sau ştiinţe politice;
c) persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată
absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în altă specialitate.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), ocuparea funcţiei publice de conducere de secretar general al comunei se face pe
perioadă nedeterminată, cu obligaţia absolvirii cu diplomă a studiilor universitare de master, în specialitate juridică,
administrativă sau ştiinţe politice, în termen de 4 ani de la data numirii, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică.
(3) În situaţia în care funcţia publică de conducere de secretar general al comunei este vacantă sau temporar vacantă
şi în cadrul autorităţii sau instituţiei publice nu există persoane care au studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă,
respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în specialitate juridică,
administrativă sau ştiinţe politice, şi care îndeplinesc condiţiile de vechime şi de studii prevăzute de lege, funcţia publică
de secretar general al comunei poate fi exercitată cu caracter temporar şi de persoane care nu îndeplinesc aceste
condiţii, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 509-511.
Art. 616
Funcţionarii publici care ocupă o funcţie publică din categoria înalţilor funcţionari publici şi care la data intrării în vigoare a
titlului II al părţii a VI-a nu îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 394 alin. (4) lit. d) au obligaţia de a îndeplini această
condiţie în termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentului cod, sub sancţiunea eliberării din funcţia publică.
Art. 617
(1) Concursurile de recrutare, respectiv promovare pentru care a fost demarată procedura de organizare şi
desfăşurare până la data intrării în vigoare a prezentului cod se desfăşoară în continuare potrivit legii în vigoare la data
solicitării avizului, respectiv înştiinţării Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu aplicarea corespunzătoare a
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 611/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Concursurile de recrutare şi promovare pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere şi de execuţie organizate
potrivit art. 618 se desfăşoară cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 611/2008, cu
modificările şi completările ulterioare.
(3) Concursurile de recrutare şi promovare pentru ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici
organizate potrivit art. 618, până la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 619 alin. (10), se
desfăşoară cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 341/2007, cu modificările şi
completările ulterioare.
(4) Concursurile de recrutare şi promovare a personalului contractual pentru care a fost demarată procedura de
pag. 116 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
organizare şi desfăşurare până la data intrării în vigoare a prezentului cod se desfăşoară în continuare potrivit
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind stabilirea principiilor
generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de
promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din
fonduri publice.
(5) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod, Hotărârea Guvernului nr. 611/2008, cu
modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
se modifică şi se pun în acord cu prevederile prezentului cod.
(6) Litigiile aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod, în cadrul cărora Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici este parte, se continuă de către aceasta.
Art. 618
(1) De la data intrării în vigoare a titlului II al părţii a VI-a şi până la data intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 467 alin.
(3)-(9) şi ale art. 469, cu excepţia situaţiei reglementate la art. 619, concursurile de recrutare pentru funcţiile publice
vacante din autorităţile şi instituţiile publice sunt organizate şi se desfăşoară, în condiţiile legii, astfel:
a) de către Comisia de concurs pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, respectiv Comisia de soluţionare a
contestaţiilor pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici numiţi prin Decizia prim-ministrului nr. 473/2012 privind
numirea Comisiei de concurs pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, precum şi a Comisiei de soluţionare a
contestaţiilor pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 661 din 19
septembrie 2012, cu modificările ulterioare, pentru concursurile aflate în desfăşurare la data intrării în vigoare a
prezentului cod, respectiv de comisia de concurs prevăzută la art. 396 alin. (1), pentru ocuparea funcţiilor publice din
categoria înalţilor funcţionari publici vacante.
b) de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369, ai căror conducători au competenţa de numire în
funcţiile publice pentru care se organizează concursul pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante şi de
execuţie vacante şi temporar vacante.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a înştiinţa Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici cu privire la organizarea unui concurs cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de data publicării
anunţului de concurs, respectiv 5 zile lucrătoare înainte de data publicării anunţului de concurs cu privire la organizarea
unui concurs de recrutare pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie sau de conducere temporar vacante.
(3) Anunţul privind concursul se publică pe pagina de internet a instituţiei organizatoare şi pe siteul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. Prin excepţie, termenul de 30 de
zile poate fi redus la 15 zile pentru concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor publice de execuţie sau de
conducere temporar vacante.
(4) Competenţa de organizare a concursurilor prevăzute la alin. (1) este aceeaşi şi pentru concursurile de promovare.
Procedura de organizare a concursului de recrutare prevăzută în prezentul articol se aplică în mod corespunzător şi
pentru concursurile de promovare.
(5) În vederea organizării şi desfăşurării concursurilor de recrutare, de la momentul înştiinţării Agenţiei, dar nu mai
târziu de data publicării anunţului privind concursul în condiţiile legii, se constituie comisii de concurs, respectiv comisii de
soluţionare a contestaţiilor, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice organizatoare a
concursului. Pentru concursurile pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere, Agenţia Naţională a Funcţionarilor
Publici desemnează un reprezentant al acestei instituţii pentru a face parte din comisia de concurs, respectiv din
comisia de soluţionare a contestaţiilor, odată cu transmiterea înştiinţării. Pentru concursurile pentru ocuparea funcţiilor
publice de execuţie autoritatea sau instituţia publică organizatoare poate solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor
Publici desemnarea unui reprezentant pentru a face parte din comisia de concurs, respectiv din comisia de soluţionare a
contestaţiilor, odată cu transmiterea înştiinţării.
(6) În situaţia prevăzută la alin. (5) reprezentantul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate fi desemnat din
cadrul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici sau, după caz, din cadrul:
a) instituţiei prefectului pentru concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2),
la propunerea prefectului judeţului respectiv;
b) instituţiei prefectului sau consiliului judeţean pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (3).
(7) În cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, nu desemnează un reprezentant pentru a face parte din
comisia de concurs sau nu comunică un răspuns în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, respectiv de la
publicarea anunţului, autoritatea sau instituţia publică poate solicita instituţiei prefectului sau consiliului judeţean, după
caz, desemnarea unui reprezentant în comisia de concurs.
(8) Membrii comisiilor de concurs, ai comisiilor de soluţionare a contestaţiilor, precum şi secretarii acestor comisii au
dreptul la indemnizaţii acordate în condiţiile şi în limitele prevăzute în actele normative prin care sunt reglementate.
(9) Cheltuielile aferente deplasării persoanelor prevăzute la alin. (5)-(7) pentru a participa la comisiile de concurs se
suportă de către autorităţile şi instituţiile publice care organizează concursul.
(10) Concursul de recrutare constă în 3 probe succesive, după cum urmează:
a) selecţia dosarelor de înscriere, în cadrul căreia comisia de concurs are obligaţia de a selecta dosarele de concurs pe
baza îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs;
b) proba scrisă, care constă în redactarea unei lucrări şi/sau în rezolvarea unor teste-grilă.
c) interviul, în cadrul căruia se testează abilităţile, aptitudinile şi motivaţia candidaţilor.
(11) Se pot prezenta la următoarea probă numai candidaţii declaraţi admişi la proba precedentă.
(12) În cazul funcţiilor publice pentru a căror ocupare s-au stabilit condiţii specifice care necesită deţinerea unor
competenţe specifice ce nu pot fi evaluate într-o probă/în probele prevăzute la alin. (10), se pot organiza probe
suplimentare, pentru fiecare dintre competenţele specifice stabilite.
(13) Pentru probele concursului de recrutare pentru funcţiile publice de execuţie şi de conducere punctajele se stabilesc
după cum urmează:
a) pentru proba scrisă punctajul este de maximum 100 de puncte;
b) pentru interviu punctajul este de maximum 100 de puncte.
(14) Sunt declaraţi admişi la proba scrisă, respectiv la interviu, candidaţii care au obţinut:
a) minimum 50 de puncte, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie;
b) minimum 70 de puncte, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere.
pag. 117 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
(15) Punctajul final se calculează prin însumarea punctajelor obţinute la proba scrisă şi interviu.
(16) După afişarea rezultatelor obţinute la selecţia dosarelor, proba scrisă sau interviu, candidaţii nemulţumiţi pot face
contestaţie.
(17) Comisia de soluţionare a contestaţiilor admite contestaţia modificând rezultatul selecţiei dosarelor, respectiv
punctajul acordat de comisia de concurs, după caz, în situaţia în care:
a) candidatul îndeplineşte condiţiile pentru a participa la concurs, în situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul
selecţiei dosarelor;
b) constată că punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este
mai mare decât cel acordat de comisia de concurs.
(18) Comisia de soluţionare a contestaţiilor respinge contestaţia în următoarele situaţii:
a) candidatul nu îndeplineşte condiţiile pentru a participa la concurs în situaţia contestaţiilor formulate faţă de rezultatul
selecţiei dosarelor;
b) constată că punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor la proba scrisă, respectiv la interviu, este
mai mic sau egal cu cel acordat de comisia de concurs.
(19) Se consideră admis la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice vacante candidatul care a obţinut cel mai
mare punctaj dintre candidaţii care au concurat pentru aceeaşi funcţie publică, cu condiţia ca aceştia să fi obţinut
punctajul minim necesar. Candidatul declarat admis la concursul de recrutare este numit, potrivit legii, în funcţia publică
pentru care a candidat.
(20) Pot participa la concursul de recrutare şi persoane care au deja calitatea de funcţionar public. În cazul în care un
funcţionar public este declarat admis la un concurs de recrutare pentru ocuparea unei alte funcţii publice, raportul de
serviciu al acestuia încetează, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, şi ia naştere un nou raport de serviciu prin
emiterea unui act administrativ de numire în funcţia publică, în condiţiile legii.
(21) Prevederile alin. (1)-(19) se aplică corespunzător şi pentru concursurile de promovare în funcţia publică de
conducere.
(22) În vederea organizării şi desfăşurării concursurilor sau examenelor de promovare în grad profesional se constituie
comisii de concurs, respectiv comisii de soluţionare a contestaţiilor, prin act administrativ al conducătorului autorităţii
sau instituţiei publice. Anunţul privind concursul sau examenul de promovare în grad profesional se publică la locul de
desfăşurare a concursului/examenului şi pe pagina de internet a autorităţii sau instituţiei publice organizatoare, la
secţiunea special creată în acest scop, cu cel puţin 30 de zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă. Prevederile
alin. (10)-(19) se aplică corespunzător şi pentru concursurile şi examenele de promovare în grad profesional.
(23) În vederea organizării şi desfăşurării examenelor de promovare în clasă se constituie comisii de examen, prin act
administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. Anunţul privind examenul de promovare în clasă se
publică la locul de desfăşurare a examenului şi pe pagina de internet a autorităţii sau instituţiei publice organizatoare, la
secţiunea special creată în acest scop, cu cel puţin 15 zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă. Prevederile alin.
(10)(15) şi (19) se aplică corespunzător şi pentru examenele de promovare în clasă.
(24) Pentru anul 2022 prevederile alin. (1)-(19) se aplică şi pentru ocuparea funcţiilor publice pentru care nu a fost
organizat concursul naţional în condiţiile art. 467 alin. (3)-(7) şi 469 până la data organizării acestuia, cu condiţia ca
anunţul de concurs să fi fost publicat în condiţiile alin. (3), până la data organizării concursului naţional.
Art. 619
(1) În vederea implementării dispoziţiilor prevăzute la art. 467 alin. (3) lit. a), la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice
autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu
excepţia statutelor speciale stabilite în condiţiile legii, se instituie un proiect-pilot de organizare a concursului de ocupare
a unor funcţii publice vacante.
(2) Proiectul-pilot se derulează în perioada 2020-2021, pentru:
a) funcţiile publice generale de grad profesional debutant din cadrul autorităţilor şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt
stabilite funcţiile publice prevăzute la art. 385 alin. (1) şi (2), cu excepţia celor care beneficiază de statute speciale în
condiţiile legii;
b) funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici.
(3) Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la alin. (2) are la bază principiile competiţiei, transparenţei,
competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile
legale.
(4) Concursul pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la alin. (2) are două etape:
a) etapa de recrutare, care constă în verificarea cunoştinţelor generale şi competenţelor generale necesare ocupării
unei funcţii publice, realizată prin concurs naţional, organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;
b) etapa de selecţie, care constă în verificarea cunoştinţelor de specialitate şi competenţelor specifice necesare ocupării
unei funcţii publice vacante, realizată prin concurs pe post.
(5) Concursul pe post prevăzut la alin. (4) lit. b) se organizează:
a) de fiecare autoritate sau instituţie publică în cadrul cărora se află funcţiile publice vacante prevăzute la alin. (2) lit.
a);
b) de comisia de concurs pentru înalţii funcţionari publici, pentru funcţiile publice vacante prevăzute la alin. (2) lit. b).
(6) Anunţul privind organizarea etapei prevăzute la alin. (4) lit. a) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a
III-a, şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării.
(7) Instituţiile şi autorităţile publice înştiinţează Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici cu privire la organizarea unui
concurs pe post, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de data publicării anunţului de concurs.
(8) Anunţul privind organizarea etapei prevăzute la alin. (4) lit. b) se publică pe pagina de internet a instituţiei
organizatoare şi pe site-ul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării
concursului. Prin excepţie, termenul de 30 de zile poate fi redus la 15 zile pentru concursul organizat în vederea
ocupării funcţiilor publice de debutant temporar vacante.
(9) Promovarea concursului naţional prevăzut la alin. (4) lit. a) oferă numai dreptul de participare la concursul pe post
prevăzut la alin. (4) lit. b). Pot participa la concursul pe post persoanele care au promovat concursul naţional, pe o
perioadă de maximum 3 ani de la data promovării concursului naţional.
(10) Normele privind organizarea şi desfăşurarea proiectului-pilot se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. Normele privind organizarea şi desfăşurarea proiectului-pilot cuprind şi
pag. 118 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
modalitatea de previzionare pentru perioada 2020-2021 a necesarului de funcţii publice prevăzute la alin. (2), precum
şi procedura de înştiinţare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici şi lista documentelor necesare aferente înştiinţării.
(11) Numirea în funcţiile publice prevăzute la alin. (2) lit. a) se face pe baza rezultatelor concursului prevăzut la alin.
(4) lit. b), în condiţiile legii.
(12) De la data intrării în vigoare a normelor prevăzute la alin. (10) pe întreaga durată a aplicării proiectului-pilot,
recrutarea şi selecţia în vederea ocupării funcţiilor publice prevăzute la alin. (2) se fac prin concursul prevăzut la alin.
(4).
Art. 620
(1) Comisiile prevăzute la art. 396 alin. (1), art. 398 alin. (1) şi art. 494 alin. (4) se constituie în termen de 60 de zile
de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2) Mandatul în curs al membrilor Comisiei de concurs pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, al membrilor
Comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru recrutarea înalţilor funcţionari publici, al membrilor Comisiei de evaluare a
performanţelor înalţilor funcţionari publici şi al membrilor Comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici, constituite
înainte de intrarea în vigoare a prezentului cod, încetează la data intrării în vigoare a deciziei prim-ministrului privind
numirea comisiei de selecţie, respectiv a comisiei de soluţionare a contestaţiilor, a deciziei prim-ministrului privind
numirea Comisiei de evaluare a performanţelor înalţilor funcţionari publici, respectiv a deciziei prim-ministrului privind
numirea Comisiei de disciplină pentru înalţii funcţionari publici.
Art. 621
(1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici de execuţie şi de conducere pentru
activitatea desfăşurată până la 31 decembrie 2019 se face în anul 2020, cu respectarea prevederilor Legii nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici pentru activitatea desfăşurată până
la 31 decembrie 2019 se face în anul 2020, cu respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare.
(3) Evaluarea activităţii funcţionarului public debutant numit până la 31 decembrie 2019 se face cu respectarea
prevederilor Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 622
(1) Funcţionarilor publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate în temeiul Legii nr. 188/1999 republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, la data intrării în vigoare a prezentului cod li se aplică dispoziţiile legale în vigoare
la data suspendării acestora.
(2) Funcţionarii publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate în temeiul Legii nr. 188/1999, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, la data intrării în vigoare a prezentului cod beneficiază de recunoaşterea vechimii
potrivit art. 513 alin. (3), respectiv art. 514 alin. (4), de la data intrării în vigoare a prezentului cod, pentru următoarele
cazuri de suspendare:
a) sunt desemnaţi de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice
ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale;
b) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea
vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
c) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru
afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
d) concediu de acomodare;
e) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale.
Art. 623
(1) Pentru situaţiile în care cu privire la funcţionarii publici a fost sesizată comisia de disciplină anterior intrării în vigoare
a prevederilor prezentului cod se aplică prevederile legale în vigoare la data demarării procedurii de cercetare
disciplinară.
(2) Pentru sancţiunile disciplinare aplicate ulterior intrării în vigoare a prevederilor prezentului cod, termenele de radiere
a sancţiunilor disciplinare se calculează potrivit art. 497.
Art. 624
(1) Pentru funcţiile publice specifice, stabilite până la data intrării în vigoare a prezentului cod în cadrul autorităţilor şi
instituţiilor publice prin orice altă modalitate decât prin lege, se menţine echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile
publice generale pentru o perioadă de cel mult 2 ani.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt stabilite funcţiile publice specifice prin orice altă modalitate
decât prin lege au obligaţia de a stabili funcţiile publice specifice şi a le echivala cu funcţiile publice generale, în condiţiile
art. 384, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
Art. 625
(1) Prin hotărâre a Guvernului se aprobă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, la
propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,
normele privind:
a) modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, precum şi componenţa, atribuţiile, modul de
sesizare şi procedura de lucru ale acestora;
b) modul de constituire, organizare şi funcţionare a comisiilor paritare, componenţa, atribuţiile şi procedura de lucru ale
acestora, precum şi normele privind încheierea şi monitorizarea aplicării acordurilor colective;
c) procedura de desemnare, atribuţiile, modalitatea de organizare a activităţii şi procedura de evaluare a
performanţelor profesionale individuale ale consilierului de etică, precum şi modalitatea de raportare a instituţiilor şi
autorităţilor în scopul asigurării implementării, monitorizării şi controlului respectării principiilor şi normelor privind
conduita funcţionarilor publici.
(2) Prin hotărâre a Guvernului se aprobă, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, la
propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor
publici.
(3) Normele prevăzute la art. 411 alin. (10) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 12 luni de la data
intrării în vigoare a prezentului cod, la propunerea ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice şi a Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici.
pag. 119 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
Art. 626
(1) Hotărârile în vigoare adoptate de Guvern în temeiul actelor normative abrogate ca urmare a intrării în vigoare a
prezentului cod sunt aplicabile până la intrarea în vigoare a hotărârilor Guvernului care au acelaşi obiect de
reglementare şi care vor fi adoptate de Guvern în temeiul prevederilor prezentului cod.
(2) Prevederile hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător în situaţia în care nu
contravin prevederilor prezentului cod.
Art. 627
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2020, în administraţia publică nu se mai foloseşte sigiliul autorităţilor şi instituţiilor
publice, certificarea autenticităţii şi forţa juridică a actelor fiind date de semnătura persoanei competente.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sigiliul este folosit alături de semnătura persoanei competente pentru
proiectele şi actele normative adoptate sau emise de instituţiile sau autorităţile publice prevăzute în Constituţia
României, titlul II capitolul IV, titlul III, titlul IV art. 140 şi 141 şi titlul V.
Art. 628
Denumirea "secretarul unităţii administrativ-teritoriale" se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare,
cu denumirea "secretarul general al unităţii administrativ-teritoriale". Denumirea "secretarul unităţii/subdiviziunii
administrativ-teritoriale" se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea "secretarul
general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale". Denumirea "secretarul comunei, oraşului, municipiului,
judeţului", după caz, se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea "secretarul general
al comunei, al oraşului, al municipiului, al judeţului", după caz.
Art. 629
În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legilor sectoriale de descentralizare, se aprobă metodologiile
prevăzute la art. 77 alin. (4).
Art. 630
Pentru punerea în aplicare a prevederilor art. 244, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod,
contractele de management ale administratorilor publici care au fost încheiate până la această dată se modifică în mod
corespunzător.
Art. 631
Condiţiile de studii prevăzute la art. 244 alin. (2) nu se aplică administratorilor publici care au îndeplinit condiţiile
prevăzute de lege pentru ocuparea funcţiei de conducere de administrator public la momentul numirii acestora.
Art. 632
În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod, consiliile locale au obligaţia de a-şi revizui
regulamentele de organizare şi funcţionare.
PARTEA X: Modificări şi completări aduse altor acte normative
Art. 633
Alineatul (3) al articolului 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea
următorul cuprins:
"(3)Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat de drept."
Art. 634
Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum
şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621
din 2 septembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 26 alineatul (1), litera h) va avea următorul cuprins:
"h) pentru aleşii locali - instituţiei prefectului;"
2. La articolul 26 alineatul (1), litera i) se abrogă.
Art. 635
(1) Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii
administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind
Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, se modifică după
cum urmează:
1. La articolul 27 alineatul (1), litera i) va avea următorul cuprins:
"i) biroul electoral de circumscripţie judeţeană, respectiv biroul electoral de circumscripţie a municipiului Bucureşti
totalizează voturile exprimate pentru consiliul judeţean, pentru preşedintele consiliului judeţean, respectiv pentru
Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi pentru primarul general al municipiului Bucureşti şi stabileşte rezultatul
alegerilor; eliberează consilierilor, respectiv preşedintelui consiliului judeţean şi primarului general al municipiului
Bucureşti certificatul doveditor al alegerii, după care transmite judecătoriei ori tribunalului, după caz, în a cărei rază
teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri procesele-verbale şi celelalte documente
privind rezultatul alegerilor pentru consilieri, prevăzute la art. 103 alin. (5), în vederea validării mandatelor;"
2. La articolul 103, alineatul (5) va avea următorul cuprins:
"(5) Un exemplar al procesului-verbal pentru consiliul local, pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi pentru
primar, după caz, împreună cu întâmpinările, contestaţiile şi procesele-verbale primite de la birourile electorale ale
secţiilor de votare, formând câte un dosar, sigilat şi semnat de preşedinte şi de membrii biroului electoral de
circumscripţie, se înaintează sub paza personalului structurilor Ministerului Afacerilor Interne, în cel mult 48 de ore, la
judecătoria în a cărei rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri, iar, pentru consiliul
judeţean, pentru preşedintele consiliului judeţean, respectiv pentru primarul general al municipiului Bucureşti, la tribunalul
în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală pentru care au avut loc alegeri, respectiv la Tribunalul
Bucureşti, după caz, în vederea validării mandatelor."
3. Articolul 107 va avea următorul cuprins:
"Art. 107
(1) Candidaţii aleşi atât în funcţia de consilier local, cât şi în funcţia de consilier judeţean sunt obligaţi să opteze pentru
una dintre cele două calităţi. Candidaţii aleşi atât în funcţia de consilier local, cât şi în funcţia de consilier judeţean au
obligaţia să renunţe la una dintre cele două calităţi care atrag starea de incompatibilitate în cel mult 15 zile de la data
pag. 120 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
începerii exercitării, în condiţiile legii, a primului dintre cele două mandate de consilier local, respectiv consilier judeţean.
(2) Locurile devenite astfel vacante se completează potrivit art. 100 alin. (33).
(3) Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul membrilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care nu pot
fi în acelaşi timp şi membri ai consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti."
(2) Prevederile alin. (1) pct. 1-3 intră în vigoare la data iniţierii măsurilor prevăzute de lege pentru organizarea
alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2020.
Art. 636
- Anexa nr. I la Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a IV-a -
Reţeaua de localităţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Punctul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"5. Oraşul
- unitate administrativ-teritorială de bază definită potrivit prevederilor art. 99 din Codul administrativ, declarată ca
atare prin lege.
Ca unitate administrativ-teritorială de bază oraşul are două componente:
a) componenta teritorială - intravilanul, care reprezintă suprafaţa de teren ocupată sau destinată construcţiilor şi
amenajărilor (de locuit, social-culturale, industriale, de depozitare, de producţie, de circulaţie, de recreare, de comerţ
etc.) şi extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al oraşului;
b) componenta demografică socioeconomică, care constă în grupurile de populaţie şi activităţile economice, sociale şi
politico-administrative ce se desfăşoară pe teritoriul localităţii.
Dimensiunile, caracterul şi funcţiile oraşului prezintă mari variaţii, dezvoltarea sa fiind strâns corelată cu cea a
teritoriului căruia îi aparţine."
2. După punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 5 1 , cu următorul cuprins:
"5 1 . Municipiul
- unitate administrativ-teritorială definită potrivit art. 100 din Codul administrativ, declarată ca atare prin lege."
3. Punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"6. Comuna
- unitate administrativ-teritorială de bază definită potrivit art. 98 din Codul administrativ."
Art. 637
Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, republicată în Buletinul Oficial nr. 54-55 din
27 iulie 1981, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 3
Judeţul este unitatea administrativ-teritorială definită potrivit art. 101 din Codul administrativ, declarată ca atare prin
lege."
2. La articolul 4, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
"Art. 4
(1) Oraşul este unitatea administrativ-teritorială de bază definită potrivit prevederilor art. 99 din Codul administrativ,
declarată ca atare prin lege.
(2) Municipiul este unitatea administrativ-teritorială definită potrivit art. 100 din Codul administrativ, declarată ca atare
prin lege."
3. La articolul 5, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
"Art. 5
(1) Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază definită potrivit art. 98 din Codul administrativ."
Art. 638
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365
din 29 mai 2007, se modifică după cum urmează:
1. La articolul 20 2 alineatul (1), litera b) va avea următorul cuprins:
"b) referatul de evaluare întocmit de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se află
funcţia publică, pentru înalţii funcţionari publici care ocupă funcţiile publice de secretar general şi secretar general adjunct
din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, de către ministrul afacerilor interne pentru
înalţii funcţionari publici care ocupă funcţiile publice de prefect şi subprefect, respectiv de către secretarul general al
Guvernului pentru înalţii funcţionari publici care ocupă funcţiile publice de inspector guvernamental;"
2. La articolul 20 3 alineatul (2), litera a) se abrogă.
3. La articolul 20 3 alineatul (2), literele b)-d) vor avea următorul cuprins:
"b) conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în al cărei stat de funcţii se află funcţia publică, pentru funcţiile publice
de secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale;
c) ministrul afacerilor interne, pentru funcţiile publice de prefect şi subprefect;
d) secretarul general al Guvernului pentru funcţiile publice de inspector guvernamental."
4. La articolului 20 3 , alineatul (3) va avea următorul cuprins:
"(3) Competenţa de stabilire a obiectivelor pentru perioada pentru care se face evaluarea poate fi delegată prin act
administrativ către secretarul de stat care coordonează activitatea înaltului funcţionar public."
5. La articolul 62 4 alineatul (1), literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:
"a) conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, dacă nu are calitatea de evaluator, pentru funcţionarii publici de
conducere care ocupă funcţiile publice de director general, director general adjunct, director şi director adjunct din
aparatul autorităţilor administrative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale, precum şi funcţiile publice specifice asimilate acestora, respectiv pentru funcţionarii publici de
conducere care ocupă funcţiile publice de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale, în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice
locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora;
pag. 121 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
b) funcţionarul public ierarhic superior evaluatorului, potrivit structurii organizatorice a autorităţii sau instituţiei publice,
pentru funcţionarii publici de conducere care ocupă funcţiile publice de şef serviciu şi şef birou, precum şi în funcţiile
publice specifice asimilate acesteia, precum şi pentru funcţionarii publici de execuţie pentru care calitatea de evaluator
aparţine funcţionarului public de conducere direct subordonat contrasemnatarului;"
6. La articolul 62 6 , alineatul (4) va avea următorul cuprins:
"(4) Evaluarea parţială a funcţionarilor publici nu este necesară în situaţia în care raportul de serviciu al funcţionarului
public:
a) se modifică prin delegare;
b) se suspendă în situaţiile în care funcţionarul a fost arestat preventiv, se află în arest la domiciliu sau împotriva sa s-a
luat, în condiţiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, măsura
cercetării prealabile sub control judiciar ori sub control judiciar pe cauţiune, dacă în sarcina acestuia au fost stabilite
obligaţii care împiedică exercitarea raportului de serviciu, se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă în
condiţiile legii, este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă ori în caz de forţă
majoră;
c) încetează prin deces sau la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public."
7. La articolul 62 13 , alineatul (2) va avea următorul cuprins:
"(2) Necesităţile de formare profesională pentru anul următor perioadei evaluate, stabilite în cadrul evaluării
performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, se au în vedere la elaborarea planului de perfecţionare
profesională a funcţionarilor publici."
-****-
PRIM-MINISTRU
VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ
C ontrasemnează:
Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
Vasile-Daniel Suciu
Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici,
Vasile Felix Cozma
Viceprim-ministru, ministrul mediului,
Graţiela Leocadia Gavrilescu
p. Viceprim-ministru,
Lucian Pătraşcu,
secretar de stat
Viceprim-ministru pentru implementarea parteneriatelor strategice ale României, interimar,
Ana Birchall
Secretarul general al Guvernului,
Toni Greblă
Ministrul afacerilor interne,
Carmen Daniela Dan
Ministrul afacerilor externe,
Teodor-Viorel Meleşcanu
Ministrul apărării naţionale,
Gabriel-Beniamin Leş
Ministrul fondurilor europene,
Roxana Mînzatu
Ministrul muncii şi justiţiei sociale,
Marius-Constantin Budăi
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,
Petre Daea
Ministrul educaţiei naţionale,
Ecaterina Andronescu
Ministrul economiei,
Niculae Bădălău
Ministrul energiei,
Anton Anton
Ministrul transporturilor,
Alexandru-Răzvan Cuc
Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat,
Ştefan-Radu Oprea
Ministrul sănătăţii,
Sorina Pintea
Ministrul culturii şi identităţii naţionale,
Valer-Daniel Breaz
Ministrul apelor şi pădurilor,
Ioan Deneş
p. Ministrul cercetării şi inovării,
Dan Popescu,
secretar general
Ministrul comunicaţiilor şi societăţii informaţionale,
Alexandru Petrescu
Ministrul tineretului şi sportului,
Constantin-Bogdan Matei
Ministrul turismului,
Bogdan Gheorghe Trif
Ministrul pentru relaţia cu Parlamentul,
Viorel Ilie
Ministrul pentru românii de pretutindeni,
Natalia-Elena Intotero
Ministrul finanţelor publice,
Eugen Orlando Teodorovici
ANEXA nr. 1:
PROCEDURĂ de organizare şi publicare a monitoarelor oficiale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, în
format electronic
ANEXA nr. 2: LISTA cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al statului*
* Lista are caracter exemplificativ.
1. bogăţiile de interes public ale subsolului;
2. spaţiul aerian;
3. apele de suprafaţă, cu albiile lor minore, malurile şi cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare,
faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi cu potenţialul energetic valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor
maritime, căile navigabile interioare;
pag. 122 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
4. pădurile şi terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producţie ori de administraţie
silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din
fondul forestier naţional şi nu sunt proprietate privată;
5. terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945; terenurile obţinute prin lucrări de
îndiguiri, de desecări şi de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale
unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile
biologice şi de animale de rasă;
6. parcurile naţionale;
7. rezervaţiile naturale şi monumentele naturii;
8. patrimoniul natural al Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării";
9. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, împreună cu platoul continental;
10. infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă;
11. tunelele şi casetele de metrou, precum şi instalaţiile aferente acestuia;
12. drumurile naţionale - autostrăzi, drumuri expres, drumuri naţionale europene, principale, secundare;
13. canalele navigabile, cuvetele canalului, construcţiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apărările şi
consolidările de maluri şi de taluzuri, zonele de siguranţă de pe malurile canalului, drumurile de acces şi teritoriile pe care
sunt realizate acestea;
14. reţelele de transport al energiei electrice;
15. spectre de frecventă şi reţelele de transport şi de distribuţie de telecomunicaţii;
16. canalele magistrale şi reţelele de distribuţie pentru irigaţii, cu prizele aferente;
17. conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale;
18. lacurile de acumulare şi barajele acestora, în cazul în care activitatea de producere a energiei electrice este
racordată la sistemul energetic naţional, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitură;
19. digurile de apărare împotriva inundaţiilor;
20. lucrările de regularizare a cursurilor de ape;
21. cantoanele hidrotehnice, staţiile hidrologice, meteorologice şi de calitate a apelor;
22. porturile maritime şi fluviale, civile şi militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri şi alte
construcţii hidrotehnice pentru acostarea navelor şi pentru alte activităţi din navigaţia civilă, bazine, acvatorii şi şenale
de acces, drumuri tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate pe malul căilor
navigabile, în afara incintelor portuare destinate activităţilor de navigaţie;
23. porturile de agrement - terenurile pe care sunt situate acestea, cu drumurile de acces aferente, diguri, cheiuri,
pereuri şi alte construcţii hidrotehnice destinate pentru acostarea navelor de agrement, de croazieră, de pasageri sau a
altor nave care efectuează un serviciu public de transport pasageri, inclusiv faleza aferentă;
24. terenurile destinate exclusiv instrucţiei militare;
25. pichetele de grăniceri şi fortificaţiile de apărare a ţării;
26. pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi
terenurile pe care sunt amplasate;
27. statuile şi monumentele declarate de interes public naţional;
28. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice;
29. muzeele, colecţiile de artă declarate de interes public naţional;
30. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele şi celelalte
organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiile publice subordonate acestora; instanţele
judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea; unităţi ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului Afacerilor
Interne şi ale serviciilor publice de informaţii; serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi prefecturile, cu excepţia celor dobândite din venituri proprii
extrabugetare, care constituie proprietatea privată a acestora.
ANEXA nr. 3 LISTA cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al judeţului*:
* Lista are caracter exemplificativ.
1. drumurile judeţene;
2. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul judeţean şi aparatul propriu al acestuia, precum şi
instituţiile publice de interes judeţean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judeţene şi alte asemenea bunuri, dacă nu au
fost declarate de uz sau interes public naţional sau local;
3. reţelele de alimentare cu apă realizate în sistem zonal sau microzonal, precum şi staţiile de tratare cu instalaţiile,
construcţiile şi terenurile aferente acestora;
4. porturile de agrement - terenurile pe care sunt situate acestea, cu drumurile de acces aferente, diguri, cheiuri,
pereuri şi alte construcţii hidrotehnice destinate pentru acostarea navelor de agrement, de croazieră, de pasageri sau a
altor nave care efectuează un serviciu public de transport pasageri, inclusiv faleza aferentă - care nu sunt declarate de
interes public naţional;
5. pistele de decolare, aterizare, căile de rulare şi platformele pentru îmbarcare-debarcare situate pe acestea şi
terenurile pe care sunt amplasate care nu sunt declarate de interes public naţional;
6. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice care nu sunt declarate de interes public naţional;
7. porturile fluviale civile - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri şi alte construcţii hidrotehnice
pentru acostarea navelor şi pentru alte activităţi din navigaţia civilă, bazine, acvatorii şi şenale de acces, drumuri
tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate pe malul căilor navigabile, în afara
incintelor portuare destinate activităţilor de navigaţie care nu sunt declarate de interes public naţional;
8. digurile de apărare împotriva inundaţiilor care nu sunt declarate de interes public naţional.
ANEXA nr. 4: LISTA cuprinzând unele bunuri care aparţin domeniului public al comunei, al
oraşului sau al municipiului*
* Lista are caracter exemplificativ.
1. drumurile comunale, vicinale şi străzile;
2. pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement;
3. lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean;
4. reţelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, staţiile de tratare şi epurare a apelor uzate, cu instalaţiile,
pag. 123 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
construcţiile şi terenurile aferente;
5. terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea consiliul local şi primăria, precum şi instituţiile publice de interes
local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile şi altele asemenea;
6. locuinţele sociale;
7. statuile şi monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public naţional;
8. bogăţiile de interes public ale subsolului, dacă prin natura lor sau prin declaraţia legii nu sunt de interes public
naţional;
9. terenurile cu destinaţie forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului şi dacă nu sunt proprietatea
persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orăşeneşti şi comunale;
11. porturile de agrement - terenurile pe care sunt situate acestea, cu drumurile de acces aferente, diguri, cheiuri,
pereuri şi alte construcţii hidrotehnice destinate pentru acostarea navelor de agrement, de croazieră, de pasageri sau a
altor nave care efectuează un serviciu public de transport pasageri, inclusiv faleza aferentă - care nu sunt declarate de
interes public naţional sau judeţean;
12. ansamblurile şi siturile istorice şi arheologice care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean;
13. porturile fluviale civile - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri şi alte construcţii hidrotehnice
pentru acostarea navelor şi pentru alte activităţi din navigaţia civilă, bazine, acvatorii şi şenale de acces, drumuri
tehnologice în porturi, monumente istorice aflate în porturi, cheiuri şi pereuri situate pe malul căilor navigabile, în afara
incintelor portuare destinate activităţilor de navigaţie care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean;
14. digurile de apărare împotriva inundaţiilor care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean.
ANEXA nr. 5: LISTA cuprinzând funcţiile publice
(1) _
I. Funcţii publice generale
A) Funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici
1. secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
2. secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;
3. prefect;
4. subprefect;
5. inspector guvernamental.
B) Funcţii publice de conducere
1. director general;
2. director general adjunct;
3. director;
4. director adjunct;
5. director executiv;
6. director executiv adjunct;
7. şef serviciu;
8. şef birou.
C) Funcţii publice de execuţie
1. consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, consilier achiziţii publice;
2. referent de specialitate;
3. referent.
II. Funcţii publice specifice
A) Funcţii publice de conducere
1. secretar general al unităţii/subunităţii administrativ-teritoriale;
2. arhitect-şef
3. şef oficiu prefectural;
4. comisar-şef;
5. comisar-şef adjunct;
6. comisar şef divizie;
7. comisar şef secţie;
8. comisar şef secţie adjunct;
9. controlor financiar şef;
10. controlor financiar şef adjunct;
11. inspector general de stat;
12. inspector general de stat adjunct;
13. inspector-şef;
14. inspector-şef adjunct;
15. inspector general antifraudă;
16. inspector general adjunct antifraudă;
17. inspector-şef antifraudă (şef serviciu);
18. inspector-şef antifraudă (director);
19. inspector-şef antifraudă (şef birou);
20. inspector-şef regional;
21. inspector-şef judeţean;
22. manager economic;
23. preşedinte - consilier de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice;
24. şef administraţie;
25. şef administraţie adjunct;
26. şef birou vamal;
27. şef adjunct birou vamal;
28. trezorier-şef;
29. trezorier-şef adjunct;
pag. 124 9/27/2020 : office16@cdep.ro
 Ordonanta urgenta 57/2019 - forma sintetica pentru data 2020-09-27
30. medic-şef;
31. şef sector.
B) Funcţii publice de execuţie
1. agent ecolog;
2. agent vamal;
3. analist evaluare-examinare;
4. referent casier;
5. comisar;
6. consilier de soluţionare a contestaţiilor în domeniul achiziţiilor publice;
7. consilier evaluare examinare;
8. controlor delegat;
9. controlor vamal;
10. consilier sistem achiziţii publice;
11. expert în tehnologia informaţiilor şi a telecomunicaţiilor;
12. poliţist local;
13. inspector audiovizual;
14. inspector de concurenţă;
15. inspector de integritate;
16. inspector de muncă;
17. inspector ecolog;
18. inspector social;
19. inspector vamal;
20. inspector antifraudă;
21. inspector în construcţii;
22. inspector protecţie civilă;
23. inspector de urmărire şi administrare bunuri;
24. manager public;
25. specialist antifraudă;
26. ofiţer de legătură la SELEC;
27. inspector de monitorizare.
(2) _
NOTĂ:
Funcţiile publice specifice, altele decât cele prevăzute la pct. II, se pot stabili de autorităţile şi instituţiile publice, în
condiţiile art. 384 alin. (1) din prezentul cod.
ANEXA nr. 6:
METODOLOGIA pentru realizarea procesului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor
publici aplicabilă pentru activitatea desfăşurată începând cu 1 ianuarie 2020, precum şi pentru realizarea procesului de
evaluare a activităţii funcţionarilor publici debutanţi numiţi în funcţia publică ulterior datei de 1 ianuarie 2020
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 555 din data de 5 iulie 2019

pag. 125 9/27/2020 : office16@cdep.ro

 4.4. Administraţia publică locala la nivel judeţean

4.4.1. Consiliul judeţean

Consiliul judeţean1 este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la
nivel judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi
municipale în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.

Componenţa consiliului judeţean. Consiliul judeţean este compus din consilieri


aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea
privind alegerile locale.

Numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean2 se stabileşte de către prefect, în funcţie

de populaţia judeţului, raportată de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice la
data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precede
alegerile.Validarea mandatelor consilierilor judeţeni se face de către tribunalul judeţean.

 Atribuţiile consiliului judeţean. Consiliul judeţean, ca autoritate deliberativă a

administraţiei publice locale constituită la nivel judeţean, îndeplineşte o serie de atribuţii care
pot fi grupate astfel:

 atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului

judeţean, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor
comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
 atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului;
 atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului;
 atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;
 atribuţii privind cooperarea inter-instituţională;
 alte atribuţii prevăzute de lege.

a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului

judeţean, ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor
comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;

 alege, din rândul consilierilor judeţeni, un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi;

 hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi societăţi
comerciale de interes judeţean, precum şi reorganizarea regiilor autonome de interes
judeţean, în condiţiile legii;
 aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean, organigrama,
statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului de
specialitate, precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale
societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
 exercită, în numele judeţului, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare
participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în condiţiile legii;

1
În Anexa 3 am prezentat adresele paginilor web ale consiliilor judeţene.
2
Numărul membrilor consiliului judeţean variază între 31 şi 37.
  numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de
serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru conducătorii
instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.

b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului

 aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, bugetul propriu al judeţului,

virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere a
exerciţiului bugetar;
 aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului judeţean, contractarea şi/sau garantarea
împrumuturilor, precum şi contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de
titluri de valoare în numele judeţului, în condiţiile legii;
 stabileşte impozite şi taxe judeţene, în condiţiile legii;
 adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a
judeţului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprobă şi
urmăreşte, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale comunale si
orăşeneşti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru
realizarea acestora;
 stabileşte, pe baza avizului consiliilor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale
implicate, proiectele de organizare şi amenajare a teritoriului judeţului, precum şi de
dezvoltare urbanistică generală a acestuia şi a unităţilor administrativ-teritoriale
componente; urmăreşte modul de realizare a acestora, în cooperare cu autorităţile
administraţiei publice locale comunale, orăşeneşti sau municipale implicate;
 aprobă documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes
judeţean, în limitele şi în condiţiile legii.

c) atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului;

 hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor

proprietate publică a judeţului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes
judeţean, în condiţiile legii;
 hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a
judeţului, după caz, în condiţiile legii;
 atribuie, în condiţiile legii, denumiri de obiective de interes judeţean.

d) atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine

 asigură, potrivit compeţentelor sale şi în condiţiile legii, cadrul necesar pentru

furnizarea serviciilor publice de interes judetean3
 sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase;
 emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege;
3
1. educaţia; 2. serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a
familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială; 3. sănătatea; 4. cultura; 5. tineretul; 6.
sportul; 7. ordinea publică; 8. situaţiile de urgenţă; 9. protecţia şi refacerea mediului înconjurător; 10.
conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură, a parcurilor, grădinilor
publice şi rezervaţiilor naturale; 11. evidenţa persoanelor; 12. podurile şi drumurile publice; 13. serviciile
comunitare de utilitate publică de interes judeţean, precum şi alimentarea cu gaz metan; 14. alte servicii publice
stabilite prin lege;
  acordă consultanţă în domenii specifice, în condiţiile legii, unităţilor administrativ-
teritoriale din judeţ, la cererea acestora.

e) atribuţii privind cooperarea interinstituţională

 hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori
străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în
comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean;
 hotărăşte, în condiţiile legii, înfrăţirea judeţului cu unităţi administrativ-teritoriale din
alte ţări;
 hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unităţi administrativ-
teritoriale din ţara ori din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi
internaţionale ale autorităţilor administraţiei publice locale, în vederea promovării
unor interese comune.

Persoanele împuternicite să reprezinte interesele unităţii administrativ-teritoriale în

societăţi comerciale, regii autonome de interes judeţean, asociaţii de dezvoltare
intercomunitară şi alte organisme de cooperare sau parteneriat sunt desemnate prin hotărâre a
consiliului judeţean, în condiţiile legii, respectând configuraţia politică rezultată după
alegerile locale.

 Funcţionarea consiliului judeţean

Consiliul judeţean se alege pentru un mandat de patru ani, care poate fi prelungit, prin
lege organică, în caz de război sau de catastrofă. El îşi exercită mandatul de la data constituirii
până la data declarării ca legal constituit a consiliului nou-ales.

Şedinţele consiliului judeţean. Ca şi consiliul local, consiliul judeţean se întruneşte

în şedinţe:
 ordinare, în fiecare , la convocarea preşedintelui consiliului judeţean4;
 extraordinare, ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin
unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresată
preşedintelui consiliului judeţean, în cazuri excepţionale care necesită adoptarea de
măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităţilor,
catastrofelor, incendiilor sau epidemiilor, epizotiilor precum şi pentru apărarea
ordinii şi liniştii publice.

• Convocarea consiliului judeţean se face în scris, prin intermediul secretarului

general al judeţului,
• - cu cel puţin cinci zile de la data comunicării dispoziției sau documentului de
convocare înaintea şedinţelor ordinare sau
• cu cel mult trei zile de la data comunicării dispoziției sau documentului de convocare
înaintea celor extraordinare.
În caz de forţă majoră şi de maximă urgenţă pentru rezolvarea intereselor
locuitorilor judeţului, convocarea consiliului judeţean se face de îndată

4
În situaţia în care preşedintele consiliului judeţean se află în imposibilitatea de a convoca consiliul in şedinţa
ordinară, aceasta se va face de către vicepreşedintele desemnat.
 Ordinea de zi a şedinţei consiliului judeţean se aduce la cunoştinţă locuitorilor
judeţului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. În judeţele în care cetăţenii
aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor
ordinea de zi se aduce la cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând
minorităţii respective.
Şedinţele consiliului judeţean sunt legal constituite dacă este prezentă majoritatea
consilierilor în funcţie. Prezenţa consilierilor la şedinţă este obligatorie5.
Conducerea şedinţelor consiliului judeţean este asigurată de preşedinte sau, în lipsa
acestuia, de vicepreşedinte sau, dacă şi acesta lipseşte, şedinţa va fi condusă de celălalt
vicepreşedinte sau de un consilier ales cu votul majorităţii consilierilor prezenţi.

•  Actele consiliului judeţean .

• Hotărârile se adoptă cu majoritate calificată ,absolută sau simplă.
• Dreptul de a iniția proiecte de hotărări apaține consilierilor județeni, președintelui
consiliului județean , vicepreședinților consiliului judetean sau cetățenilor.
• Redactarea hotărârilor se face deccătre cei care le propun cu sprijinul secretarului
general al u.a.t și al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate a consiliului
județean.
• Semnarea hotărârilor se realizează de către președinte sau, în lipsa acestuia de
vicepreședinte sau de consilierul care a condus ședința și se contrasemneaza de
secretarul general al județului.

 Dizolvarea consiliului judeţean

Consiliul judeţean se dizolvă de drept sau prin referendum judeţean6.

Dizolvarea de drept a consiliului judeţean se realizează în următoarele cazuri:

Dizolvarea de drept a consiliului judeţean se realizează în următoarele cazuri:

• în cazul în care acesta nu se întruneşte cel putin intr-o sedinta ordinara sau
extraordinara , pe durata a 4 luni calendaristice consecutive, desi a fost convocat
conform prevederilor legale ;
• în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare sau extraodinare nici o
hotărâre pe durata a 4 luni calendaristice consecutive;
• în situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub jumatate plus unu şi nu se
poate completa prin supleanţi.

Secretarul judeţului sau orice altă persoană interesată sesizează instanţa de contencios
administrativ cu privire la cazurile prevăzute anterior. Instanţa analizează situaţia de fapt şi se
pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului judeţean. Hotărârea instanţei este definitivă şi se
comunică prefectului

5
Cazurile în care se consideră că absenţa este determinată de motive temeinice se vor stabili prin regulamentul
de organizare si funcţionare a consiliului judeţean. În situaţia în care un consilier judeţean absentează de două ori
consecutiv fără motive temeinice, el poate fi sancţionat în condiţiile regulamentului de organizare şi funcţionare
a consiliului judeţean.
6
Dizolvarea prin referendum local reprezintă o noutate adusă de Legea 286/2006 de modificare a Legii
215/2001 a administraţiei locale.
.

 Dizolvarea prin referendum a consiliului judeţean

• Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului

de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, înscrişi pe listele
electorale ale unităţii administrativ-teritoriale. Cheltuielile pentru organizarea
referendumului se suportă din bugetul judeţean.
• Referendumul judeţean este organizat, în condiţiile legii, de o comisie compusă din
prefect, un reprezentant al consiliului judeţean desemnat prin hotărâre a consiliului
judeţean şi un judecator de la tribunal. Secretariatul comisiei este asigurat de instituţia
prefectului.
• Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din
numărul total al locuitorilor cu drept de vot.
• Activitatea consiliului judeţean încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat
în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil
exprimate.
• Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu judeţean se face de Guvern,
la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaza in termen de maximum 90 de zile
de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat
dizolvarea consiliului judeţean sau, după caz, de la validarea rezultatului
referendumului.
• Până la constituirea noului consiliu judeţean, problemele curente ale administraţiei
judeţului vor fi rezolvate de secretarul general judeţului, pe baza unei împuterniciri
speciale date de Guvern, prin Ministerul cu atribuții în domeniul administrației
publice.

4.4.2. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean

• Presedintele Consiliului județean se alege prin vot direct , secret și liber exprimat de
către cetățenii județului respectiv. ( conf alegerilor locale din 2020)
•
• Numirea şi eliberarea din funcţie
• Consiliul judeţean alege dintre membrii săi doi vicepreşedinţi,aleși prin vot secret
cu majoritate absolută .
• Durata vicepresedintilor CJ este egala , de regula , cu mandatul CJ
• Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului judeţean primesc o
indemnizaţie lunară.
• Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor absolvite.
• Vicepreşedinţii consiliului judeţean îşi păstrează calitatea de consilieri.
 •
• Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului judeţean se face cu votul secret
a doua treimi din consilierii în funcţie, la propunerea a cel puţin o treime din
numărul acestora.
• Eliberarea din funcţie a vicepreşedintilor consiliului judeţean nu se poate face în
ultimele 6 luni ale mandatului consiliului judeţean.

 Rol şi atribuţii

Preşedintele consiliului judeţean reprezintă judeţul în relaţiile cu celelalte autorităţi

publice, cu persoanele fizice şi juridice române şi străine, precum şi în justiţie.
Preşedintele răspunde în faţa consiliului judeţean de buna funcţionare a administraţiei
publice judeţene.
Aparatul de specialitate al consiliului judeţean este subordonat preşedintelui acestuia.
Funcţionarii din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean se bucură de
stabilitate în funcţie, în condiţiile legii.
Preşedintele consiliului judeţean răspunde de buna funcţionare a aparatului de
specialitate al consiliului judeţean, pe care îl conduce. Coordonarea unor compartimente din
aparatul de specialitate poate fi delegată, prin dispoziţie a preşedintelui consiliului judeţean,
vicepreşedintilor sau altor persoane, în condiţiile legii.
Preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea
în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor
Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative.
Pe toată durata exercitării mandatului, contractele de muncă ale preşedintelui şi
vicepreşedinţilor consiliului judeţean la instituţiile publice, regiile autonome, companiile
naţionale, societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat se suspendă
de drept.

 Preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, a
instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi a societăţilor comerciale şi regiilor
autonome de interes judeţean;
b) atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean;
c) atribuţii privind bugetul propriu al judeţului;
d) atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale şi serviciile
publice;
e) atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean;
f) alte atribuţii prevăzute de lege sau sarcini date de consiliul judeţean.

a) atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean,

a instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi a societăţilor comerciale şi
regiilor autonome de interes judeţean:
 întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului judeţean regulamentul de organizare şi
funcţionare a acestuia, organigrama, statul de funcţii şi regulamentul de organizare şi
funcţionare a aparatului de specialitate, precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice
de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes
judeţean;
  numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de
serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul
din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean.

b) atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean:

 conduce şedinţele consiliului judeţean şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea
şi desfăşurarea în bune condiţii a acestora;
 prezintă consiliului judeţean, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la modul de
îndeplinire a atribuţiilor sale şi a hotărârilor consiliului judeţean;
 propune consiliului judeţean numirea, sancţionarea, modificarea şi încetarea
raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii,
pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean.

c) atribuţii privind bugetul propriu al judeţului:

 exercită funcţia de ordonator principal de credite;
 întocmeşte proiectul bugetului judeţului şi contul de încheiere a exerciţiului
bugetar şi le supune spre aprobare consiliului judeţean, în condiţiile şi la
termenele prevăzute de lege;
 urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului
judeţean adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora la termen;
 iniţiază, cu aprobarea consiliului judeţean, negocieri pentru contractarea de
împrumuturi şi emisiuni de titluri de valoare în numele judeţului.
d) atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale şi
serviciile publice:
 îndrumă metodologic, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, activităţile
de stare civilă şi autoritate tutelară desfăşurate în comune şi oraşe;
 poate acorda, fără plată, prin aparatul de specialitate al consiliului judeţean, sprijin,
asistenţa tehnică, juridică şi de orice altă natură consiliilor locale sau primarilor, la
cererea expresă a acestora.

e) atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean:

 coordonează realizarea serviciilor publice şi de utilitate publică de interes judeţean
prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului judeţean sau prin
intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de
interes judeţean;
 ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din
domeniile care intră în competenţa consiliului judeţean;
 ia măsuri pentru evidenţa, statistică, inspecţia şi controlul efectuării serviciilor publice
şi de utilitate publică de interes judeţean, precum şi a bunurilor din patrimoniul public
si privat al judeţului;
 emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege sau prin
hotărâre a consiliului judeţean;
 coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate
publică de interes judeţean înfiinţate de consiliul judeţean şi subordonate acestuia;
 coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii şi reabilitare a
infrastructurii judeţene.
 • Presedintele Cj poate delega , prin dispozitie , atributiile privind serviciile publice de
interes judetean , vicepresedintilor , conducatorilor compartimentelor functionale sau
personalului din aparatul de specialitate , administratorului public , secretarului
precum si conducatorilor institutiilor si serviciilor publice de interes judetean .
• Persoana careia i-au fost delegate raspund civil, administrativ sa penal, pentru faptele
savarsite cu incalcarea legii.
• In situatii de urgenta sa de forta majora , presedintele CJ , in calitatea sa de
vicepresedinte al Comitetului pt situatii de urgenta , colaboreaza cu prefectul.
• Presedintele CJ poate fi membru in autoritatea teritoriala de ordine publica.

 Actele preşedintelui consiliului judeţean. În exercitarea atribuţiilor sale, preşedintele

consiliului judeţean emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin
executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate
persoanelor interesate, după caz.
Hotărârile consiliului judeţean se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului.

Cabinetul preşedintelui

Preşedintele consiliului judeţean poate înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi

aprobate, cabinetul preşedintelui, compartiment distinct format din maximum 5 persoane.

Personalul din cadrul cabinetului preşedintelui este numit şi eliberat din funcţie de
preşedintele consiliului judeţean. Personalul din cadrul cabinetului preşedintelui consiliului
judeţean îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată
determinată, încheiat în condiţiile legii, pe durata mandatului preşedintelui consiliului
judeţean. Atribuţiile personalului se stabilesc prin dispoziţie a preşedintelui consiliului
judeţean.

4.4.3. Aparatul de specialitate şi instituțiile publice descentralizate la nivel

judeţean

Aparatul de specialitate la nivel judeţean

Spre exemplificare, în continuare vom prezenta structura organizatorică a

aparatului de specialitate la nivelul Consilului judeţean Cluj. Aceasta este formată din trei
direcţii, fiecare având în subordine servicii şi birouri:
 Direcţia generală de Administraţie publică şi juridică:
1. serviciul de Administraţie publică şi stare civilă
2. serviciul de Coordonare , informaţii şi relaţii publice
3. serviciul Juridic –contencios

 Direcţia generală economică:

1. serviciul de resurse umane
2. compartimentul buget
3. serviciul financiar contabil
 4. compartimentul de activităţi economice
5. serviciul tehnic-operativ

 Direcţia generală de urbanism:

1. serviciul de urbanism , informatică geografică
2. serviciul autorizări în construcţii
3. serviciul tehnic - proiectare

Potrivit principiului subsidiarităţii , fiecare Consiliu judeţean are dreptul de a-şi

organiza administraţia în funcţie de nevoile specifice . Aşadar , de la un judeţ la altul pot
exista diferenţe mai mari sau mai mici în ceea ce priveşte structura organizatorică. Astfel ,
pentru exemplificare vom prezenta structura organizatorică a aparatului de specialitate la
nivelul Consiliului judeţean Timiş:

- Serviciul relaţii publice

- Biroul de Cooperare Interregională şi integrare europeană
- Serviciul de Audit public intern
- Serviciul resurse umane , organizare , salarizare
- Serviciul administrativ

- Serviciul Administrarea patrimoniului

- Compartimentul Achiziţii publice
- Serviciul informatică

Direcţia buget-finanţe
- Director executiv
- Serviciul Financiar - contabilitate
- Serviciu Buget – venituri

Arhitect şef
- Serviciul Urbanism şi amenajarea teritoriului
- Serviciul Avizare , autorizare
- Compartimentul Disciplina în construcţii

- Serviciul Investiţii şi programe comunitare

- Serviciul Juridic şi contencios

- Compartimentul Monitorul Oficial şi Transparenţă decizională

Instituțiile publice descentralizate la nivel judeţean

La nivelul Consiliului judeţean Timiş avem următoarele instituţii şi servicii

descentralizate :

I . Instituţii aflate sub autoritatea Consiliul judeţean Timiş

- Instituţii de cultură : muzee , teatru , bibliotecă , Centrul de cultură şi

artă
 - Servicii publice: Direcţia generală de Evidenţă a persoanelor Timiş,
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului Timiş,
Direcţia pentru administrarea drumurilor şi podurilor judeţene Timiş,
Direcţia de prestări servicii Timiş

II. Instituţii finanţate din venituri proprii

- ADETIM – Agenţia de dezvoltare economico-socială Timiş

III. Instituţii finanţate parţial de Consiliul judeţean Timiş

- instituţii de învăţământ special : şcoli clasele I-VIII, liceu , şcoală

profesională
- instituţii speciale : Centrul Militar judeţean Timiş , Inspectoratul pentru
situaţii de urgenţă Banat al judeţului Timiş, Spitalul clinic de urgenţă
Timişoara

4.5. Administraţia publică a Municipiului Bucureşti

Municipiul Bucureşti este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite

sectoare. Autorităţile administraţiei publice locale din municipiul Bucureşti sunt Consiliul
General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale ale sectoarelor, ca autorităţi deliberative,
precum şi primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii sectoarelor, ca autorităţi
executive, alese în condiţiile Legii privind alegerile locale.

4.5.1 Consiliile locale ale sectoarelor şi Consiliul general al

Municipiului Bucureşti.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează şi îndeplineşte

atribuţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în
mod corespunzător.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti se constituie, functionează şi

pot fi dizolvate în condiţiile prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru consiliile locale,
care se aplică în mod corespunzător.
Hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter
normativ ale primarului general sunt obligatorii şi pentru autorităţile administraţiei publice
locale organizate în sectoarele municipiului Bucureşti.

Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti exercită, în principal,

următoarele atribuţii7:
7
Consiliul General al Municipiului Bucureşti se constituie, funcţionează şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de
dispoziţiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător.
 a) aleg, din rândul consilierilor, consilierul care conduce şedinţele consiliului, precum
şi un viceprimar; aceştia îşi păstrează calitatea de consilier;
b) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului;
c) avizează studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială, de
organizare şi amenajare a teritoriului şi urbanism, inclusiv participarea la programe de
dezvoltare regională şi zonală, în condiţiile legii, pe care le supune spre aprobare Consiliului
General al Municipiului Bucureşti
d) aprobă bugetul local, împrumuturile, virările de credite şi modul de utilizare a
rezervei bugetare; aprobă contul de încheiere a exerciţiului bugetar; stabilesc impozite şi taxe
locale, precum şi taxe speciale, în condiţiile legi
e) aprobă, la propunerea primarului, în condiţiile legii, organigrama, statul de funcţii,
numărul de personal şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului propriu de
specialitate şi ale serviciilor publice de interes local;
f) administrează, în condiţiile legii, bunurile proprietate publică sau privată a
municipiului, de pe raza sectorului, pe baza hotărârii Consiliului General al Municipiului
Bucureşti;
g) hotărăsc cu privire la concesionarea sau închirierea serviciilor publice de sub
autoritatea lor, în condiţiile legii;
h) înfiinţează instituţii, societăţi comerciale şi servicii publice; instituie, cu respectarea
criteriilor generale stabilite prin lege, norme de organizare şi funcţionare pentru instituţiile şi
serviciile publice, precum şi pentru societăţile comerciale pe care le înfiinţează sau care se
află sub autoritatea lor; numesc şi eliberează din funcţie, în condiţiile legii, conducătorii
instituţiilor publice şi ai serviciilor publice de interes local;
i) aprobă, în condiţiile legii, planurile urbanistice zonale şi de detaliu ale sectoarelor,
pe care le comunică Consiliului General al Municipiului Bucureşti; aprobă, în limitele
competentelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes
local şi asigură condiţiile necesare pentru realizarea lor, in concordanţă cu prevederile
planului urbanistic general al municipiului Bucureşti şi ale regulamentului aferent;
j) asigură, potrivit competenţelor sale, condiţiile necesare bunei funcţionări a
instituţiilor si serviciilor publice de educaţie, sănătate, cultura, tineret, sport, apărarea ordinii
publice, de interes local; urmăreşte şi controlează activitatea acestora;
k) contribuie la organizarea activităţilor ştiinţifice, culturale, artistice, sportive şi de
agrement;
l) contribuie la asigurarea ordinii publice, analizează activitatea gardienilor publici şi
propune măsuri de îmbunătăţire a acesteia;
m) acţionează pentru protecţia şi refacerea mediului înconjurător, în scopul creşterii
calităţii vieţii; contribuie la protecţia, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a
monumentelor istorice si de arhitectură, a parcurilor si a rezervaţiilor naturale;
n) contribuie la realizarea măsurilor de protecţie şi asistenţa socială, asigură protecţia
drepturilor copilului, potrivit legislaţiei în vigoare; aprobă criteriile pentru repartizarea
locuinţelor sociale; înfiinţează şi asigura funcţionarea unor instituţii de binefacere de interes
local;
o) înfiinţează şi organizează târguri, pieţe, oboare, locuri şi parcuri de distracţie, baze
sportive şi asigură buna funcţionare a acestora;
p) hotărăsc, în condiţiile legii, cu acordul Consiliului General al Municipiului
Bucureşti, cooperarea sau asocierea cu autorităţi ale administraţiei publice locale din ţară sau
din străinătate, precum şi aderarea la asociaţii naţionale şi internaţionale ale autorităţilor
administraţiei publice locale, în vederea promovării unor interese comune;
q) hotărăsc, în condiţiile legii, cu acordul prealabil al Consiliului General al
Municipiului Bucureşti, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu
organizaţii neguvernamentale şi cu alţi parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării în
comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;
r) asigură libertatea comerţului şi încurajează libera iniţiativă, în condiţiile legii;
s) sprijină, în condiţiile legii, activitatea cultelor religioase.

Hotărârile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter

normativ ale primarului general sunt obligatorii şi pentru autorităţile administraţiei publice
locale organizate în sectoarele municipiului Bucureşti.
Atribuţiile prevăzute la alin. (2) lit. c) - h), p) si q) pot fi exercitate numai pe baza
împuternicirii exprese date prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Consiliile locale ale sectoarelor exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege sau delegate de
Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

4.5.2 Primarul general, viceprimarii , primarii şi viceprimarii

sectoarelor Municipiului Bucureşti.

Sectoarele municipiului Bucureşti au câte un primar şi un viceprimar, iar municipiul

Bucureşti are un primar general şi 2 viceprimari.
Validarea alegerii primarului general al municipiului Bucureşti se face de preşedintele
Tribunalului Bucureşti, în condiţiile prezentei legi.

Primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează în condiţiile

prevăzute de dispoziţiile prezentei legi pentru primarii şi viceprimarii comunelor şi oraşelor şi
îndeplinesc atribuţiile stabilite de lege pentru aceştia, cu excepţia celor referitoare la
consultarea populaţiei prin referendum, organizat pentru soluţionarea problemelor locale de
interes deosebit, şi la măsurile prevăzute de lege pentru desfăşurarea adunărilor publice, care
se exercită numai de primarul general al municipiului Bucureşti.
Primarilor şi viceprimarilor sectoarelor municipiului Bucureşti li se aplică in mod
corespunzător dispoziţiile cu privire la suspendare şi demitere.
Primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti funcţionează şi îndeplinesc
atribuţiile prevăzute de dispoziţiile pentru primarii şi viceprimarii comunelor şi oraşelor, care
se aplică în mod corespunzător.
Primarului general şi viceprimarilor municipiului Bucureşti li se aplică în mod
corespunzător dispoziţiile cu privire la suspendare şi demitere.

Primarul general al municipiului Bucureşti împreună cu primarii sectoarelor

municipiului Bucureşti se întrunesc cel puţin o dată pe lună, la convocarea primarului general
sau la propunerea a cel puţin 3 primari de sectoare.
La sedinţe se analizează modul în care sunt aduse la îndeplinire hotărârile Consiliului
General al Municipiului Bucureşti şi dispoziţiile cu caracter normativ ale primarului general şi
se prezintă informări reciproce privitoare la activitatea consiliilor locale de sector, avându-se
în vedere corelarea unor activităţi necesare în vederea bunei functionări a administraţiei
municipiului Bucureşti. La sedinte participă de drept şi prefectul municipiului Bucureşti.
Primarii sectoarelor participă de drept la şedinţele Consiliului General al Municipiului
Bucureşti şi pot avea intervenţii la dezbaterea problemelor aflate pe ordinea de zi.
La sedinţele comisiilor Consiliului General al Municipiului Bucureşti pot participă
preşedinţii comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector.
 Preşedinţii comisiilor de specialitate ale consiliilor locale de sector au dreptul să
intervină la discuţii fără a avea drept de vot.
 Guvernul

Deşi o definiţie univocă a ceea ce înţelegem prin Guvern nu există în literatura de

specialitate, nici linii clare de demarcaţie a acestuia faţă de administraţie, doctrina juridică
distinge o accepţiune a Guvernului în sens material ( în sensul de conducere şi leadership ,
activitate discreţionară şi creatoare , conducerea statului în ansamblul său ) în sens organic (
înţelegând prin aceasta un organ determinat al statului ) şi în sens formal ( referindu-se la
toate activităţile realizate de Guvern în calitate de organ).
În ceea ce priveşte structura şi funcţionarea guvernului, în literatura de specialitate
două tipuri de situaţii ce depind de autoritatea politică de care dispune cel care conduce
guvernul ( denumit fie prim-ministru, fie preşedinte al consiliului de miniştrii) :
- fie cea în care acesta dispune de o mare libertate de a organiza guvernul , în ceea ce
priveşte stabilirea numărului , structurii acestuia şi a relaţiilor dintre miniştrii şi dintre aceştia
şi nivelul doi al executivului;
- fie din contră , situaţia în care nici un individ nu deţine un sprijin majoritar de
aprobare sau când partidul este divizat şi fiecare ministru depinde de el însuşi şi de relaţiile
care se pot stabili în interiorul partidului sau cu grupurile externe, caz în care nici cel care
conduce guvernul nu poate organiza guvernul cu o deplină libertate , nici miniştrii care îl
compun nu pot acţiona discreţionar , fără respectarea colegilor şi a conducătorilor partidului
din care fac parte.
Pornind de la existenţa acestor situaţii, putem distinge între guverne ierarhice şi
guverne colective. Guvernele pot fi ierarhice şi centrate în jurul liderului lor sau colective,
având la bază un consiliu format din personalităţi politice aproximativ egale în ceea ce
priveşte capacitatea lor de influenţă politică. Conducerea ierarhică va determina forme de
guvern în care cel care îl conduce exercită o putere mai mare şi ca urmare vor fi mai
prezidenţialiste , în timp ce cealaltă formă de conducere va determina forme de guvern de tip
republican , în care diferitele sectoare ale Administraţiei vor fi guvernate într-un mod mai
independent de către miniştrii mai puţin integraţi .1

1.2.1.1 Rolul, funcţiile şi atribuţiile Guvernului2

Guvernul este autoritatea publică a puterii executive care funcţionează în baza

votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi
externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

1
Xavier Ballart , Carles Ramio – Ciencia de la Administracion , Editorial Tirant lo Blanch, Valencia 2000 , p.86
2
Potrivit Constitutiei si Legii 90 din 26 martie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi
a ministerelor , publicată în M.O nr.164 din 2 aprilie 2001
 Asadar, actuala Constitutie s-a raliat la conceptia constitutionala occidentala
contemporana , potrivit careia Guvernul este parlamentar prin origine si guvernamantal prin
functiune 3.
 Rol. Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea
sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic
mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale.

 Pentru realizarea programului de guvernare, Guvernul exercită următoarele funcţii:

a) funcţia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în
aplicare a programului de guvernare;
b) funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi
instituţional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice;
c) funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură
administrarea proprietăţii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru
care statul este responsabil;
d) funcţia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român,
reprezentarea pe plan intern şi extern;
e) funcţia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării
şi respectării reglementărilor în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale,
precum şi în domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care
îşi desfăşoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

 Atribuţiile Guvernului. În realizarea funcţiilor sale, el îndeplineşte o serie de

atribuţii ce se pot grupa în următoarele categorii:
- a) atribuţii privind elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare
Parlamentului
- inițiaza proiecte de lege si le transmite către Camera competenta , ca prima camera
sesizata , si spre informare către Camera decizionala
- emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative , initiate cu respectarea
Constitutiei, si le transmite Parlamentului in termen de 30 de zile de la data solicitării

b) atribuţii privind asigurarea executării legilor şi a celorlalte dispoziţii normative

date în aplicare acestora
c) atribuţii privind conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a celorlalte
autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale
Guvernul poate exercita acest fapt fie în mod nemijlocit, fie prin prefecţi – ca
reprezentanţi ai săi în teritoriu, care coordonează şi supraveghează serviciile publice ale
ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei centrale organizate în unităţile
administrativ-teritoriale.

d) atribuţii privind realizarea politicii interne

 În ceea ce priveşte domeniul economico-financiar şi social, Guvernul:

3
Antonie Iorgovan , op.cit. vol.I, p.361; Mihai Constantinescu si Antonie Iorgovan in Mihai Constantinescu ,
Ion Deleanu , Antonie Iorgovan , Ioan Muraru, Florin Vasilescu , Ioan Vida – Constitutia comentata si adnotata ,
Bucuresti , R.A Monitorul Oficial, p.224
 • aprobă strategiile şi programele de dezvoltare economică ale ţării, pe ramuri şi
domenii de activitate;
• elaborează proiectele de lege ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor
sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului;
• aprobă balanţa comercială şi de plăţi externe, precum şi planurile de încasări şi
plăţi în numerar;
• aprobă programele pentru modernizarea capacităţilor de producţie ce se
realizează prin bugetul de stat;
• stabileşte măsuri pentru introducerea şi dezvoltarea mecanismelor economiei de
piaţă;
• asigură reorganizarea activităţii economice, precum şi adoptarea măsurilor de
privatizare a unor activităţi;
• elaborează sistemul de impozite şi taxe cuvenite bugetului statului şi le supune
spre aprobare şi adoptare Parlamentului;
• asigură realizarea politicii în domeniul social prin programe care privesc:
– protecţia socială;
– construirea de locuinţe din fondurile statului;
– realizarea politicii privind salariile, pensiile, acordarea ajutoarelor materiale şi
a altor drepturi băneşti.
 Alte atribuţii:
• asigură apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului,
precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
• aduce la îndeplinire măsurile adoptate, potrivit legii, pentru apărarea ţării, scop
în care organizează şi înzestrează forţele armate;
• organizează desfăşurarea în bune condiţii a alegerilor pentru preşedinte,
Parlament, consilii locale şi judeţene;
• asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului;
• acordă şi retrage cetăţenia română; aprobă renunţarea la cetăţenia română;
• atribuţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor autorităţi centrale sau
locale prin care se realizează puterea executivă.:
- asigura standarde obligatorii la nivelul administrației publice centrașe si
locale pentru garantarea bunei administrari
- Infiinteaza cu avizul Curtii de conturi organe de specialitate in subordinea
sa

e) atribuţii privind realizarea politicii externe

Guvernul are obligaţia să:
• asigure integrarea României în structurile europene şi internaţionale;
• negocieze tratatele, acordurile şi convenţiile internaţionale care angajează statul
român. De asemenea, el negociază şi încheie convenţii şi alte înţelegeri
internaţionale la nivel guvernamental.

 Pentru rezolvarea unor probleme din competenţa sa, Guvernul poate constitui
organisme cu caracter consultativ.
 În scopul elaborării, integrării, corelării şi monitorizării unor politici, Guvernul poate
constitui consilii, comisii şi comitete interministeriale.

1.2.1.2. Numirea si Componenta Guvernului

Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-

ministru,in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta, ori daca nu exista
aceasta majoritate , a partidelor reprezentate in Parlament.
Candidatul pt functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la
desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a
Guvernului.
Guvernul este alcătuit din primul-ministru, vice-prim ministrul, miniştri şi alţi
membrii stabiliţi prin lege organică4. Astfel, guvernul poate avea în componenţă viceprim-
ministrii, miniştrii de stat şi miniştri delegaţi. Miniştrii de stat5 coordonează, sub conducerea
nemijlocită a primului-ministru, realizarea Programului de guvernare acceptat de către
Parlament într-un domeniu de activitate, scop în care conlucrează cu miniştrii care răspund de
îndeplinirea acestui program în cadrul ministerelor pe care le conduc. Este vorba de un grad
superior, de onoare acordat unei persoane, plasând-o în fruntea ierarhiei guvernamentale
alături de primul-ministru , sau este vorba de pune în relief tendinţele politice din cadrul unei
coaliţii guvernamentale, fie că este vorba de mai multe partide sau de mai multe orientări în
sânul aceluiaşi partid. În perioada 2002-2004 au existat miniştri-delegaţi care aveau
însărcinări speciale pe lângă primul-ministru. Este vorba de o formă a diviziunii muncii şi un
mijloc de a exercita o mai bună administrare într-un domeniu vast.

1.2.1.3. Statutul membrilor Guvernului

 Condiţiile de ocupare a funcţiei de ministru. Pot fi membri ai Guvernului

persoanele care:
• au cetăţenia română şi domiciliul în ţară;
• se bucură de exerciţiul drepturilor electorale;
• nu au suferit condamnări penale;
• nu sunt incompatibile cu funcţia de membru al Guvernului.

 Incompatibilităţi. Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator
ori a altor situaţii prevăzute de către Constituţie;
b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop
comercial;
c) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator,
membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale,

4
Conform Constituţiei
5
Spre exemplu, în perioada 2002-2004 au existat trei miniştrii de stat , iar în perioada 2006-2008 , în guvernarea
minoritară liberală a existat un singur ministru de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile culturii,
învăţământului şi integrării europene.
 inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele
financiare, precum şi la instituţiile publice;
d) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau
asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la subpunctul c);
e) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale
prevăzute la subpunctul c);
f) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor
autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;
g) calitatea de comerciant persoană fizică;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în
acordurile şi convenţiile la care România este parte.

Membrii Guvernului pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al

cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

 Încetarea calităţii de membru al Guvernului. Funcţia de membru al Guvernului

încetează în urma:
• demisiei;
• revocării;
• pierderii drepturilor electorale;
• stării de incompatibilitate;
• decesului;
• demiterii.

Demisia din funcţia de membru al Guvernului se anunţă public, se prezintă în scris

primului-ministru şi devine irevocabilă din momentul în care s-a luat act de depunerea ei, dar
nu mai târziu de 15 zile de la data depunerii.
Revocarea din funcţia de membru al Guvernului are loc în caz de remaniere
guvernamentală şi se face de către preşedintele României, prin decret, la propunerea primului-
ministru. Trebuie spus că preşedintele României nu îl poate revoca din funcţie pe primul-ministru.
În cazul în care încetarea calităţii de membru al Guvernului intervine ca urmare a
demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilităţii, a decesului şi în alte situaţii
prevăzute de lege, Preşedintele României, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta şi
declară vacantă funcţia de membru al Guvernului.
Demiterea. În cazul în care un membru al Guvernului a fost condamnat penal printr-o
hotărâre judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte, ca fiind
dobândită în mod ilicit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, el este demis de către
preşedintele României, la propunerea primului-ministru.
Dacă primul-ministru se află în una dintre aceste situaţii (cu excepţia revocării) sau
este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, preşedintele României va desemna un alt
membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-
ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilităţii exercitării
atribuţiilor încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern în cel mult 45 de zile.
 1.2.1.4. Funcţionarea Guvernului

Şedinţele Guvernului se convoacă şi sunt conduse de primul-ministru cu excepţia

cazurilor când la şedinţe participă preşedintele României.
Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie.
În cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a
ţării, precum şi aspecte privind conducerea generală a administraţiei publice, adoptându-se
măsurile corespunzătoare.
La şedinţele Guvernului pot participa, în calitate de invitaţi, conducători ai unor
organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau a unor autorităţi
administrative autonome, precum şi orice alte persoane a căror prezenţă se apreciază a fi utilă,
la solicitarea primului-ministru.
Dezbaterile din şedinţele Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum
şi a oricăror alte măsuri stabilite, se înregistrează pe bandă magnetică şi se consemnează în
stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al Guvernului.

 Actele Guvernului. În exercitarea atribuţiilor sale, Guvernul adoptă hotărâri şi

ordonanţe.
• Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
• Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, fiind acte de
excepţie şi având un caracter temporar.
• În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă care intră în
vigoare numai după aprobarea lor de către Parlament.
Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărârile
şi ordonanţele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte primul-
ministru.
Hotărârile şi ordonanţele Guvernului se semnează de primul-ministru, se
contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în
Monitorul Oficial. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei.
Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri şi de ordonanţe; de asemenea,
pot propune Guvernului proiecte de lege, în vederea exercitării dreptului de iniţiativă
legislativă a acestuia.
În cazul încetării mandatului său, până la depunerea jurământului de către membrii
noului Guvern, acesta continuă să urmărească îndeplinirea actelor cu caracter individual sau
normativ, necesare pentru administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi. În
această perioadă, Guvernul nu poate emite ordonanţe şi nu poate iniţia proiecte de lege.

 Relaţiile cu celelalte instituţii

Guvernul exercită controlul ierarhic asupra ministerelor, organelor de specialitate din
subordinea sa, precum şi asupra prefecţilor. În exercitarea controlului ierarhic, Guvernul are
dreptul să anuleze actele administrative ilegale, neteinice sau inoportune emise de autorităţile
administraţiei publice din subordinea sa, precum şi ale prefecţilor, care nu au intrat in circuitul
civil și nu au produs efecte juridice și care pot leza interesul public.
•
 • Guvernul se află în raporturi de colaborare cu autorităţile administrative autonome.

 Răspunderea Guvernului

Guvernul , în întregul său, și fiecare dintre membrii săi în parte sunt obligați să
respecte Consituția și legislația în vigoare , precum și Programul de Guvernare în baza
căruia a fost investit de către Parlament.
• Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa
activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri
pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
• Membrii Guvernului răspund civil, contravențional sau penal , după caz,
pentru faptele săvârșite în timpul mandatuului în baza legii privind
responsabilitatea ministerială6.

 Încetarea mandatului. Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării

alegerilor parlamentare generale.
Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau
dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile stabilite anterior, cu excepţia revocării ori
este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
Încetarea funcției unui membru al Guvernului poate avea loc în următoareale
cazuri :
a) Revocare din funcției în caz de remaniere gvernamentală
b) Demisie, ce se anunță public și se prezintă în scris primului –ministru
c) Pierderea drepturilor electorale ca urmare a unei hotărâri judecătorești definitive
d) Constatarea stării de incompatibilitate în conformitate cu prevederile legii7 , ca
urmare a unui raport definitiv sau a unei hotărâri judecătorești definitive
e) Deces
f) Condamnarea penală în baza unei hotărâri judecătorești definitive
g) Imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile.

1.2.1.4. Primul-ministru

 Rolul. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor

acestuia. Deşi Constituţia din 1991 , nu conţinea nici prevedere cu privire la demiterea
primului-ministru , modificările aduse Constituţiei în 2003 stipulează , în mod clar , faptul că
primul-ministru nu poate fi demis de către preşedintele României.
Primul-ministru reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu autorităţile şi instituţiile
publice, cu partidele şi alianţele politice, cu sindicatele şi cu alte organizaţii neguvernamentale,
6
Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată ( M.Of. nr.200 din 23 martie 2007)

7
Legea nr.176/2010 privind integritatea și exercitarea funcțiilor și demnităților publice , cu
modificările și completările ulterioare
precum şi în relaţiile internaţionale. De asemenea, el este vicepreşedintele Consiliului Suprem
de Apărare a Ţării şi exercită toate atribuţiile care derivă din această calitate.

 Atribuţiile primului-ministru
- Primul-ministru numeşte şi eliberează din funcţie:
a) conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia
persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului;
b) secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului;
c) personalul din cadrul Aparatului de lucru ( fosta Cancelarie )al primului-
ministru;
d) secretarii de stat;
e) alte persoane care îndeplinesc funcţii publice.
- Primul-ministru prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii
cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt
adresate de către deputaţi sau senatori. El poate desemna un membru al Guvernului să răspundă la
întrebările şi interpelările adresate Guvernului de către deputaţi sau senatori, în funcţie de
domeniul de activitate ce formează obiectul interpelării.
- Primul-ministru contrasemnează decretele emise de către preşedintele
României, în cazul în care Constituţia prevede obligativitatea contrasemnării acestora.
- În scopul rezolvării unor probleme operative, primul-ministru poate constitui, prin
decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale.

 Actele primului-ministru. În îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, primul-ministru

emite decizii.

Primul-ministru coordonează o serie de agenţii şi autorităţi (2020):

- Institutul Naţional de Statistică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului prin
Cancelaria Primului-Ministru;

- Agenţia Naţională pentru Romi, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului prin
Cancelaria Primului-Ministru;

- Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, instituţie publică cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea Departamentului pentru
Relaţii Interetnice;

-Agenţia Naţională Anti-Doping, instituţie publică cu personalitate juridică, în coordonarea

prim-ministrului prin Cancelaria Primului-Ministru;

- Agenția Națională pentru Resurse Minerale, organ de specialitate al administraţiei publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-
ministrului prin Cancelaria Primului-Ministru;
-Comisia Națională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, instituţie publică de interes
naţional, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, și în coordonarea prim-
ministrului prin Cancelaria Primului-Ministru;

-Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate, instituţie publică cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului prin
Cancelaria Primului-Ministru;

-Secretariatul de Stat pentru Culte, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului prin
Cancelaria Primului-Ministru;

- Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, organ de specialitate al administraţiei publice

centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului României și în coordonarea prim-
ministrului prin Cancelaria Primului-Ministru;

- Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, instituţie
publică, cu personalitate juridică, în coordonarea prim-ministrului prin Cancelaria Primului-
Ministru;

- Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, instituţie

publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului
prin Cancelaria Primului-Ministru.

- Laboratorul de Control Doping, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Prim-Ministrului.
 Introducere

În orice stat, sistemul administraţiei publice este organizat astfel încât să reprezinte
activitatea prin care se realizează scopurile şi obiectivele guvernului , este domeniul de
activitate preocupat , în principal, de mijloacele pentru implementarea valorilor politice.
Pentru a răspunde funcţiilor sale, sistemul administraţiei publice cuprinde un ansamblu
de structuri, mecanisme şi instituţii administrative, aflate într-un ansamblu complex de
legături şi interacţiuni. Această diversitate conferă sistemului flexibilitate şi adaptabilitate în
soluţionarea problemelor cu care se confruntă administraţia publică la nivel local şi central,
asigurând astfel, o îmbinare optimă a diverselor categorii de interese, între care pot să apară
contradicţii menite să conducă la conflicte de o amploare mai mică sau mai mare.
În cadrul sistemului administraţiei publice, un rol important este deţinut de legăturile
care se stabilesc între guvernul central şi autorităţile locale , adică între centru şi periferia
sistemului. Aceste legături sunt importante , în principal, datorită principiilor pe baza cărora
funcţionează sistemul .
Organizarea administrativă a fiecărui stat depinde de specificităţile şi identitatea
acestuia, fiind rezultatul unei lungi evoluţii istorice, determinate de particularităţile naţionale.
Cu toate acestea, în ciuda aplicării la nivel european a principiului subsidiarităţii, se pot
remarca unele similitudini determinate în special de aplicarea principiului descentralizării la
nivelul tuturor statelor membre ale UE.
In sens structural-organic, termenul de administratie se aplica ansamblului aparatului
administrativ , dar in administratie exista de fapt mai multe administratii . Acestea prezinta
de la una la alta diferente , nu au aceleasi trasaturi, aceleasi procedee in cadrul aceleiasi
tari….Cu toate acestea, institutiile administrative, sistemul administrativ al unei natiuni, nu
formeaza un mediu izolat, o institutie inchisa , independenta de mediul in care exista1.
În mod obişnuit la nivelul unui stat avem de a face cu o administraţie de stat , care la
rândul său cuprinde organisme administrative centrale ( aparatul de lucru al guvernului şi
ministerele, organisme administrative specializate aflate în subordinea Guvernului sau a
ministerelor, autorităţi administrative autonome), organisme administrative periferice, aflate
la nivel teritorial (servicii exterioare sau deconcentrate), organisme administrative exterioare(
care reprezintă statul respectiv în străinătate) şi o administraţie locală, ce cuprinde autorităţi
locale de bază şi autorităţi locale intermediare.
Totodată nivel european, există tendinţa de a diferenţia diferitele ramuri ale activităţii
administrative a statului în cinci mari arii : Administraţia externă , Administraţia militară,
Administraţia judecătorească , Administraţia financiară şi Administraţia generală sau de
dezvoltare ( Lopez-Nieto , 1989, p.236). Cu timpul, Administraţia generală sau de dezvoltare
s-a amplificat , extinzându-şi competenţele . În principiu , cele mai importante competenţe ale
Administraţiei generale sau de dezvoltare erau securitatea internă ( ordinea publică , poliţia ),
apoi intervenţiile economice şi lucrările publice , pentru ca apoi în secolul al XX-lea să-şi

1
Ioan Alexandru, Popescu Ion, Carausan Mihaela, Dinca Dragos - Drept administrativ ,Editura Economica ,
Bucuresti, 2002,, pag.29
extindă competenţele în domenii precum educaţie, cultură, afaceri sociale şi mai apoi
protecţia mediului , ştiinţa şi tehnologie, etc.
În ceea e priveşte nivelul teritorial al administraţiei statului, aici se dezvoltă , în
general, o administraţie periferică, ce reprezintă o prelungire teritorială a administraţiilor
care au competenţe asupra unei mari părţi a teritoriului. Pentru a asigura o prezenţă continua
în diferite puncte ale teritoriului , se înfiinţează un ansamblu de birouri administrative
dependente însă de instanţele Administraţiei centrale . În plus , rolul acestora este de a apropia
în mod fizic cetăţenii de locurile de producţie şi de prestări ale serviciilor.
Trebuie să remarcăm totodată, că în literatura străină de specialitate 2 , se vorbeşte şi de
existenţa şi a unei administraţii funcţionale, ce regrupă organisme descentralizate din punct
de vedere funcţional faţă de ministere, care au personalitate juridică proprie sau formule
intermediare precum organismele autonome şi companiile publice, administraţie determinată
în special de creşterea intervenţiei statului în economie în cea de a doua jumătate a secolului
XX şi de funcţia acestuia de furnizare directă de bunuri şi servicii către cetăţeni. Aceste
formule organizatorice şi financiare asigură o mai mare flexibilitate decât în cazul
administraţiei centrale şi evită presiunea juridică excesivă ce se exercită asupra acesteia din
urmă , precum şi dificultatea de a realiza o gestiune eficace şi eficientă. În cadrul
administraţiei funcţionale trebuie să distingem clar între două categorii :
- pe de o parte : agenţii şi organismele autonome , care sunt separate din punct
de vedere formal de restul instituţiilor administrative, fiind subiecţii unor altor tipuri de norme
, care ţin de buget, resurse şi autonomia de gestiune. Dincolo de aceste diferenţe, ele rămân
nişte instituţii publice din punct de vedere formal , subiecte de drept public, cu legături
formale şi materiale puternice faţă de Administraţia centrală;
- pe de altă parte companiile publice, care în schimb iau forma unor organizaţii
cu scop lucrativ ( de obicei societăţi anonime ). Acestea dimpotrivă sunt private din punct de
vedere formal , acţionând ca oricare altă întreprindere normală , ceea ce îi conferă o mare
flexibilitate organizaţională ce îi permite să intervină în economie sau în prestarea de bunuri şi
servicii.
Constituţia României (Titlului III ) operează cu noţiunea de autorităţi publice, care are
în vedere : Parlamentul ( Capitolul I ) , preşedintele României ( Capitolul II), Guvernul (
Capitolul III) , administraţia publică ( Capitolul V), precum şi autorităţile judecătoreşti (
capitolul VI) – instanţele judecătoreşti , Ministerul public , Consiliul Superior al Magistraturii.
Denumirea generică de autorităţi publice este utilizată şi pentru a evoca funcţionarii
publici care intră contact nemijlocit cu cetăţeanul, însă sensul principal al sintagmei autoritate
publică este de organ public, colectiv organizat de oameni care exercită prerogativele de
putere publică , fie într-o activitate statală , fie într-o activitate din administraţia locală
autonomă. Trebuie însă să facem distincţia cuvenită între noţiunea de autoritate publică, organ
public şi cea de autoritate administrativă sau organ al administraţiei publice , prima având o
sferă mai largă de cuprindere , deşi în literatura juridică unii autori susţin contrariul 3.
O cunoscută autoare defineşte organul administraţiei publice , drept o categorie de
organ public sau de organ autorizat de un organ public, prin care se realizează activităţi din
sfera administraţiei publice, prin executarea legii şi prestarea de servicii publice în limitele

2
Xavier Ballart , Carlo Ramio – Ciencia de la Administracion , Editorial Tirant lo Blanch, Valencia 2000, pag .
179
3
Vezi Alexandru Negoiţă – Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei , Ed. Atlas Lex , Bucureşti , 1993
legii 4. Un alt autor apreciază că autoritatea administrativă reprezintă acea categorie a
autorităţilor publice care are o structură stabilă şi o activitate continuă, înzestrată cu
capacitate juridică ce-i permite participarea, în nume propriu, la înfăptuirea puterii executive
în limitele competenţei legal specifice5 .
La rândul lor, alţi autori subliniau că autorităţile administrative prezintă
următoarele caracteristici 6:
- sunt , de regulă , alcătuite din persoane numite şi , mai rar , alese în funcţie , spre
deosebire de membrii puterii legislative ( Camera Deputaţilor şi Senatul ) care sunt persoane
alese;
- funcţionarii acestor autorităţi sunt subordonaţi ierarhic , fiind revocabili din funcţie
, comparativ cu magistraţii, spre exemplu judecătorii , care sunt independenţi şi inamovibili ,
iar procurorii se bucură de stabilitate în funcţie;
- prin activitatea lor , autorităţile administrative asigură punerea în executare şi
executarea în mod concret a legilor , procesul activităţii executive incluzând astfel, adoptarea
şi emiterea de acte cu caracter normativ , emiterea actelor cu caracter individual ,executarea
şi controlul îndeplinirii lor. Spre deosebire de reglementarea legislativă, cea administrativă
are (de regulă ) un caracter secundar şi derivat, întemeindu-se pe lege , neputând interveni în
domenii rezervate exclusiv legislativului. Aplicarea actelor administrative individuale nu
implică aspectul de soluţionare a unui conflict dedus judecăţii în urma încălcării legii, ci de
executare concretă a regulilor juridice în procesul realizării lor curente, eventual sancţionarea
abaterilor contravenţionale. Aceiaşi autori concluzionează faptul că puterea executivă şi
sistemul de autorităţi administrative ocupă un loc intermediar , deşi pe acelaşi plan sau nivel
al puterii de stat.
În opinia noastră, sfera de acţiune a autorităţilor administraţiei publice înglobează
politicile publice, legislaţia şi gestiunea sectorului public. Clasificaţia funcţiilor administraţiei
publice realizată de Naţiunile Unite distinge ‘’serviciile publice generale’’, în care se cuprind
activităţile legislative, executive, financiare, fiscale şi externe.
Aparatul administrativ sau maşina administrativă cuprinde un ansamblu
complex de instituţii care prezintă următoarele caracteristici 7:
- ele au o structură organizată, din punct de vedere juridic, dotată cu competenţe ,
mijloace şi personal , însărcinate cu o funcţie sau o misiune. Ele sunt reprezentate fie dintr-un
singur responsabil ( preşedintele, primul-ministru , Avocatul poporului sau primarul ), fie
dintr-un responsabil colectiv cum ar fi guvernul , consiliul judeţean sau cel local. Acestea
posedă fie competenţă generală ( cum ar fi guvernul , consiliul local şi cel judeţean ), fie
competenţe specializate ( cum ar fi , ministerele , celelalte autorităţi ale administraţiei centrale
de specialitate );
- ele aparţin sferei publice , care se distinge prin funcţiile sale , misiunile sale şi
regimul juridic, chiar dacă o distincţie netă intre sfera publică şi cea privată este foarte greu de
stabilit la ora actuală , principalul criteriu fiind cel al satisfacerii interesului general , şi nu pe
cel al creatorilor săi. Misiunea , finalitatea sa , arată autorul , explică supunerea sa totală sau
parţială regulilor de drept public : putere normativă unilaterală , putere contractuală specifică

4
Virginia Vedinaş – Drept administrativ şi instituţii politico-administrative , Manual practic, Lumina Lex ,
Bucureşti 2002, p.237
5
I. Santai – Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei , Ed. Risoprint , Cluj-Napoca , 1998 , p.59-68
6
I. Alexandru , M.Cărăuşan , I.Popescu , D.Dincă – Drept administrativ , Ed. Economică , 2002 , p.131
7
a se vedea Henry Oberdorff- Institutions administratives , 3-eme edition , Armand Colin ,op.cit, p.1
, banii publici, agenţii publici , utilizarea preferenţială a domeniului public sau a bunurilor
publice , caracterul insesizabil al bunurilor .Distincţia dintre public şi privat nu este
întotdeauna clară , uneori organizaţiile publice asimilând obiceiuri private , pe plan juridic ,în
timp ce finalitatea sa rămâne în continuare publică.
- în al treilea rând , atunci când ne referim la instituţiile publice ne referim atât la
instanţele politice , cât şi la cele administrative , deşi această dihotomie nu întotdeauna
realitatea , întrucât unele dintre aceste instituţii publice au atât o funcţie politică , cât şi una
administrativă .Exemplu elocvent este cel al preşedintelui şi al primului-ministru care posedă
ambele funcţii , ceea ce le permite pe de o parte să guverneze , pe de altă parte să exercite o
presiune ierarhică asupra administraţiei cu scopul de a-şi vedea realizate orientările de politică
publică. Ministrul este în egală măsură şi el o autoritate politică , ca membru al Guvernului,
dar şi o autoritate administrativă, ca şef al aparatului propriu al ministerului.
În ţara noastră , atât configuraţia organizării la nivel central, cât şi cea la nivel teritorial
se defineşte ca un model ce este asemănător cu cel al administraţiei continentale de influenţă
franceză.
În opinia noastră, organizarea sistemului administrativ din România ar trebui să aibă
următoarea structură :
a)Organele administraţiei de stat:
- Preşedintele României şi Administraţia prezidenţială
- Guvernul , condus de Primul-ministru şi Aparatul de lucru al Guvernului ;
- administraţia centrală de specialitate : ministerele , alte organe de specialitate care
pot fi subordonate Guvernului sau ministerelor şi autorităţile autonome
- administraţia teritorială de stat : prefectul, colegiul prefectural şi serviciile
deconcentrate ale ministerelor şi a ale celorlalte organe centrale de specialitate
- administraţia exterioară : misiunile diplomatice, permanente sau speciale,
reprezentanţele sau misiunile permanente , delegaţiile, oficiile consulare, institutele culturale
româneşti din străinătate sau alte organisme care acţionează în exterior.

b) Administraţia de susţinere a unor organe Constituţionale

- Parlamentul şi serviciile parlamentare
- Curtea Constituţională şi serviciile aflate la dispoziţia sa
- Avocatul poporului şi serviciile aflate la dispoziţia sa
- Curtea de Conturi
- Consiliul Economic şi Social
- Consiliul Legislativ
- Consiliul Superior al Magistraturii

c) Administraţia publică locală :

- Consiliul local –autoritatea deliberativă la nivel local
- primarul – autoritatea executivă la nivel local şi Aparatul propriu al primarului
- serviciile descentralizate aflate in subordinea consiliului local
- Consiliul judeţean – autoritatea deliberativă la nivel judeţean şi Aparatul propriu de
specialitate
- preşedintele consiliului judeţean -
- serviciile descentralizate aflate in subordinea consiliului judetean
- Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primarul General
 Trebuie însă să precizăm faptul că prevederile Constituţiei şi ale legislaţiei nu fac
referiri în mod concret la sintagma administraţie teritorială de stat sau administraţie periferică.
În capitolul V – Administraţia publică din cadrul Titlului III al Constituţiei ( Autorităţi
publice) se face referire doar la administraţia publică centrală de specialitate ( secţiunea I) ce
cuprinde ministerele şi alte organe de specialitate care se pot organiza în subordinea
Guvernului sau a ministerelor sau ca autorităţi autonome şi la administraţia publică locală,
care în viziunea celor care au elaborat această Constituţie, cuprinde autorităţile comunale şi
orăşeneşti, Consiliul judeţean şi prefectul. Apreciem faptul că o astfel de încadrare este total
necorespunzătoare, întrucât prefectul aparţine administraţiei de stat şi nu administraţiei
publice locale.
La nivelul administraţiei teritoriale de stat din România, maxima autoritate o are
prefectul care este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din
unităţile administrativ-teritoriale ) art.123, secţiunea a 2-a , Titlu III din Constituţie ).

În perioada comunistă, Administraţia generală a statului a fost una puternic

centralizată, marea majoritate a cheltuielilor publice făcându-se la nivel central. După 1989, în
perioada de tranziţie către o societate democratică, administraţia locală depindea politic şi
administrativ de Administraţia generală a Statului, fiind supusă unor presiuni politice şi
nedispunând de o mare autonomie nici pe plan administrativ, şi nici financiar 8.
De-a lungul perioadei de tranziţie şi mai ales o dată cu începerea pregătirilor pentru
aderarea la Uniunea Europeană, Administraţia publică din România a cunoscut o serie de
reale transformări determinate în principal de patru factori: descentralizarea administrativă şi
financiară a Statului, integrarea României în UE , consolidarea Statului bunăstării şi în sfârşit
privatizarea întreprinderilor publice ( Romtelecom, Romgaz, Rompetrol, RENEL).
Ca urmare a acţiunii acestor patru elemente, administraţia statului a suferit modificări
substanţiale în ceea ce priveşte poziţia sa în panorama administrativă, dar şi în ceea ce
priveşte competenţele şi organizarea sa. În mod evident, pierzându-şi din capacitatea sa de
influenţă şi din competenţe, ea a adoptat o anumită poziţie de rezistenţă, prin încercarea sa de
a menţine anumite funcţii, prin menţinerea unor organisme administrative centrale şi
teritoriale complexe, mai puţin necesare, şi se prezintă astăzi ca fiind deconcentrată, fără însă
a avea o viziune clară asupra a ceea ce este sau ceea ce ar trebui să fie.
Cu toate acestea , Administraţia statului trebuie să-şi asume cu timpul un nou rol , să
îndeplinească competenţe care i-au fost atribuite de Constituţie cum ar fii: elaborarea politicii
economice, securitatea şi relaţiile externe, dar şi funcţii atât de importante precum :
- cea de omogenizare : obiectul său fiind acela de a reduce la maximum posibil
dezechilibrele teritoriale şi sociale pe care le poate genera modelul nostru de descentralizare ,
prin menţinerea competenţelor sale în ceea ce priveşte politicile redistributive cu caracter
teritorial sau social (cum ar fi politica de amenajare a teritoriului sau cea socială , a
locuinţelor, etc);
- cea de coordonare globală şi sectorială a administraţiilor de la nivel local şi
judeţean , precum şi a actorilor economici şi sociali. De asemenea trebuie să joace un rol
important de negociere cu Uniunea Europeană şi de mediator între aceasta şi administraţiile

8
Prima lege care a consfinţit autonomia administrativă a administraţiei publice locale a fost Legea nr. 69/1991.
locale. În acest sens , este importantă funcţia sa de coordonare a cererilor regionale şi locale
către Uniunea Europeană şi de a sprijinire a eforturilor acestora în vederea creşterii capacităţii
de absorbţie a fondurilor comunitare;
- cea de gândire şi planificare strategică , întrucât administraţia statului este singura
care poate contempla întregul teritoriu , toate sectoarele şi toate fazele complete ale celor mai
multe programe publice. Ca urmare, ea trebuie să devină o instanţă pro-activă , care
anticipează problemele şi elaborează strategii pe termen lung.
Organele administraţiei de stat

Capitolul 1

Organele administraţiei de stat

1.1.Presedintele României şi Administraţia

prezidenţială

1.1.1 Consideraţii generale

Forma de guvernământ îşi pune o mare amprentă asupra repartiţiei puterii în cadrul
statului. Astfel , din punctul de vedere al formei de guvernământ putem distinge următoarele
categorii: monarhii ( în care şeful statului este desemnat pe baze ereditare sau pe viaţă ) şi
republici ( în care şeful statului este ales pe o perioadă determinată de timp , fie de către
popor, prin vot direct sau indirect ( sistemul electorilor ), fie de către Parlament). Funcţia de
şef al statului poate fi deţinută fie de către o singură persoană (rege, împărat , preşedinte ,
emir , etc.), fie de către un organ colegial (spre exemplu Consiliul federal din Elveţia, alcătuit
din 7 miniştrii, al cărui preşedinte este şi preşedintele Confederaţiei ).
Forma de guvernământ, ca modalitate în care se constituie şi funcţionează autorităţile
publice trebuie raportată, de principiu, la trăsăturile definitorii ale şefului statului şi la
legăturile acestuia cu puterea legiuitoare 1.
Regimul parlamentar se caracterizează prin următoarele elemente:
- se acordă o importanţă sporită Parlamentului , acesta fiind cel în faţa căruia este
Guvernul responsabil. Guvernul –condus de către un prim-ministru dotat cu puteri largi -
poate risca pierderea mandatului prin retragerea votului de încredere acordat de către
Parlament .
- seful statului îndeplineşte in principal funcţii formale si ceremoniale, iar influenta sa
politica este limitata. „Şefia statului poate fi exercitata de către o monarhie ereditara sau de un
preşedinte ales in mod normal de către adunările legislative”. 2

Regimul prezidenţial prezintă , la rândul său, următoarele caracteristici:

- preşedintele exercita in efectiv şefia statului,
1
Dana Apostol Tofan – Instituţii administrative europene , Editura C.H. Beck , Bucureşti , 2006, p.52
2
Salvador Parado Diez- Sisteme administrative comparate , Editura Universitatii Alexandru Ioan Cuza Iasi, p.46
 - preşedintele nu este ales de către adunarea legislativa, ci de către electorat in mod
direct, fie cu ajutorul unui colegiu electoral3
- în republicile prezidenţiale în general (dar în special în SUA ), nu există nici şef de
guvern (această funcţie revenind preşedintelui) şi nici răspundere guvernamentală în faţa
Parlamentului.
- puterile preşedintelui sunt mult mai extinse, iar demarcaţia între cele trei puteri ale
statului este mult mai profundă.
- se conferă un număr considerabil de atribuţii preşedintelui, dar acestea pot fi
neutralizate şi corectate printr-o procedură ce permite transparenţa şi controlul din partea
opiniei publice, inclusiv tragerea la răspundere a şefului statului în situaţia în care s-a
îndepărtat de la mandatul ce i-a fost încredinţat4
- preşedintele nu poate dizolva adunarea legislativă şi să convoace alegeri .În plus,
mandatele preşedintelui şi ale adunării legislative de obicei nu coincid.

Un autor american a identificat următoarele diferenţe esenţiale între regimul

prezidenţial şi cel parlamentar 5:
- în sistemele prezidenţiale , preşedintele îşi poate asuma în mod mai clar rolul de a
iniţia politici publice ( policy leadership) , întrucât are mandat din partea alegătorilor, în timp
ce în regimurile parlamentare, guvernul îşi câştigă poziţia prin membrii partidelor lor aflaţi
în parlament , şi ca urmare trebuie să acţioneze împreună cu aceştia ca o echipă; Spre
deosebire de cabinetele din sistemele parlamentare, cabinetul prezidenţial nu este alcătuit
din persoane cu o figură politică proeminentă , ci mai curând persoane nepolitice, de
încredere ale preşedintelui , ca urmare atenţia este concentrată mai mult asupra acestuia din
urmă.
- cu toate acestea, responsabilitatea pentru succesul unei politici publice este mult
mai dificil să fie atribuită cuiva în cadrul sistemelor prezidenţiale , întrucât, de exemplu în
SUA , preşedintele este cel care iniţiază politicile , dar Congresul este cel care le aprobă.
- în sistemele prezidenţiale, politicile comprehensive ce prevăd schimbări radicale
sunt mai dificil de realizat datorită fragmentării puterii.
- recrutarea membrilor executivului este diferită în cele două sisteme , în sensul că în
sistemele parlamentare , recrutarea se face , în general , din rândul membrilor
Parlamentului , în timp ce în sistemele prezidenţiale , recrutarea în rândul Executivului
dinafara lumii politice ,în general din rândul profesioniştilor.
- în sistemul prezidenţial , există probleme speciale în ceea ce priveşte ajustarea şi
controlul Executivului, în sensul că dacă în sistemele parlamentare , membrii Executivului
trebuie să dea socoteală în faţa Parlamentului cu privire la politica dusă de Guvern , în timp ce
, în sistemele prezidenţiale , membrii Executivului operează într-o relativă izolare ,
neexistând un forum în faţa căruia aceştia să raporteze în mod regulat.
- aspectele simbolice şi politice ale Executivului sunt unificate în sistemul
prezidenţial , şi în cel parlamentar sunt divizate între primul-ministru şi Guvern , pe de o
parte , care sunt responsabili pentru leadership-ul politic şi administrativ , şi câteva alte
birouri care sunt responsabile pentru leadership-ul simbolic al statului ( adică reprezentarea

3
Idem
4
V.Duculescu , C. Călinoiu , G. Duculescu –Drept constituţional comparat . Tratat , vol. 1, ed a-3-a revăzută şi
adăugită , Lumina Lex, Bucureşti , 2002, op.cit , p.95
5
W. Phillips Shively – Power Choice , An Introduction to Political Science , Fifth Edition , Mc Graw Hill , 1987
statului). În sistemele prezidenţiale, toate aceste funcţii sunt unificate în persoana
preşedintelui.
În practică însă s-a conturat un alt tip de regim şi anume cel semi-prezidenţial care
încearcă să elimine dezavantajele regimului prezidenţial, dar şi imperfecţiunile celui
parlamentar, imaginând o cale de mijloc, în care preşedintele , ales de către întregul popor,
devine arbitru între puterile statului, iar puterea executivă aparţine de fapt guvernului , în
fruntea căruia se află primul-ministru6, acesta fiind responsabil în Parlamentului. Prima
definiţie seminificativă a semi- prezidenţialismului a fost dată de Duverger( 1970) pentru a
indica forma de guvernare < caracterizată de faptul că şeful statului este ales prin sufragiu
universal direct şi posedă acele puteri ce exced puterile unui şef de stat dintr-un regim
parlamentar normal. Cu toate acestea , Guvernul rămâne compus dintr-un Cabinet format
din Primul-ministru şi din Miniştrii care pot fi revocaţi printr-un vot al parlamentului7>.
Implicarea directă a Preşedintelui în viaţa politică nu este posibilă, deoarece, deşi este
ales prin vot direct, cu sprijinul unui partid sau a mai multor partide, el nu poate desfăşura o
activitate politică , prin definiţie trebuind să adopte o poziţie echidistantă faţă de diferitele
forţe politice care participă la competiţia pentru guvernare8.
Există diferenţe considerabile în ce priveşte puterile şi rolul politic al Preşedintelui în
diferite ţări europene, aspect care demonstrează că alegerea prin sufragiu universal , direct nu
constituie , în sine sursa puterii acestora , ci mai degrabă statutul lor în cadrul sistemului
politic şi personalitatea acestora9.
România este un stat democratic , cu regim semi-prezidenţial atenuat , caracterizat prin
principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Aşadar, Constituţia României din 1991, sub influenţa Constituţiei franceze, consacra
un executiv bicefal sau dualist10, un partaj al atribuţiilor executive ( şi implicit administrative
)11 între cele două capete , adică cei doi şefi ai executivului : Preşedintele şi Guvernul.
În urma revizuirii Constituţiei din 2003 , prevederea conform căreia Preşedintele este
şef al executivului , alături de guvern a fost eliminată din textul constituţional , astfel
eliminându-se referirea explicită la rolul Preşedintelui de conducere a executivului. În acest
capitol vom începe însă cu prezentarea rolului şi atribuţiilor preşedintelui, dată fiind
importanţa sa în sistemul autorităţilor publice şi a posibilităţii, prevăzute prin Constituţie de a
prezida şedinţele guvernului în anumite cazuri.
Cu toate acestea, complexul organic dintre Guvern şi administraţia şefului statului
reprezintă nucleul central al organizării administrative româneşti, dată importanţa sa politică
şi volumul mare şi extins al sarcinilor sale.

1.1.2 Preşedintele României

6
Dana Apostol Tofan , 2006,op.cit. , p.52
7
M. Duverger, Institutions politiques et droit constitutionnel, vol 18 a , Paris , 1990, pag 277
8
M. Duverger, Les regimes semipresidentiels , P.U.F, Paris , 1986, p.95
9
Liviu Coman-Kund – Sisteme administrative europene , ed.a II-a revăzută şi actualizată , Casa de Presă şi
Editura Tribuna , Sibiu 2003 , p. 30
10
Ioan Vida –Puterea executivă şi administraţia publică , Regia autonomă Monitorul Oficial , Bucureşti , 1994,
p.37
11
P.-H Chalvidan , Christine Houteer –Droit administrativ , Manuel pratique , Avec des documents et des sujets
corriges , Nathan Universite , Paris , 1996 , p.46
  Rolul preşedintelui. Preşedintele României, potrivit Constituţiei României, este:
• şeful statului, în această calitate deţinând funcţia de reprezentare a statului
român atât în exteriorul, cât şi în interiorul ţării;
• garantează independenţa naţională, unitatea şi integritatea teritorială a ţării;
În realizarea acestui rol, el garantează valorile fundamentale ale poporului
român12. Aici avem în vedere în primul rând atribuţiile acestuia în domeniul
apărării , cea de preşedinte al Consiliului suprem de apărare a ţării, de
comandant suprem al forţelor armate şi cele care vizează instituirea stării de
asediu sau de război.
• garant al Constituţiei. El veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
desfăşurare a activităţilor autorităţilor (puterilor) publice care funcţionează în
baza Constituţiei, în acest scop exercitând funcţia de mediator între puterile
statului, precum şi între stat şi societate.

 Alegerea preşedintelui. Preşedintele României este ales prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi pe listele electorale. În cazul în care nici
unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin,
între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este
declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi. Nici o persoană nu poate
îndeplini funcţia de preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot
fi succesive.

 Validarea mandatului. Rezultatul alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României

este validat de Curtea Constituţională.

 Durata mandatului. Mandatul preşedintelui României este de cinci ani şi se

exercită de la data depunerii jurământului. Acesta îşi exercită mandatul până la depunerea
jurământului de preşedintele nou ales. Mandatul preşedintelui României poate fi prelungit,
prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

 Incompatibilităţi şi imunităţi. În timpul mandatului, preşedintele României nu

poate fi membru al unui partid politic şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau
privată.
El se bucură de imunitate. Preşedintele României nu poate fi tras la răspundere
juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

 Atribuţiile Preşedintelui României

a) În ceea ce priveşte POLITICA INTERNĂ

12
Genova Vrabie – Organizarea politico-etatică a României . Drept constituţional şi instituţii politice , vol.II, ed.
a-III-a revăzută şi adăugită , Fundaţia pentru Cultură şi Ştiinţă Moldova , Iaşi , Editura Cugetarea , Iaşi 1999,
p.275-278
 • Numirea Guvernului. Preşedintele României desemnează un candidat
pentru funcţia de prim-ministru13 şi numeşte Guvernul pe baza votului de
încredere acordat de către Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau
de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea
primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. Dacă prin propunerea de
remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului,
preşedintele României va putea revoca şi numi pe unii membrii ai Executivului
numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-
ministru.
• Consultarea Guvernului. Preşedintele României poate consulta Guvernul cu
privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
• Participarea la şedinţele Guvernului. Preşedintele României poate lua parte
la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind
politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-
ministru, în alte situaţii. Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului
la care participă.
• Legiferarea. Preşedintele României are obligaţia de a promulga legile votate
de cele două Camere, dar are şi dreptul de a le trimite spre reexaminare
Parlamentului.
• Mesaje. Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la
principalele probleme politice ale naţiunii.
• Dizolvarea. După consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor
grupurilor parlamentare, preşedintele României poate să dizolve Parlamentul,
dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în
termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel
puţin două solicitări de învestitură. În cursul unui an, Parlamentul poate fi
dizolvat o singură dată. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele şase luni ale
mandatului preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de
război, de asediu sau de urgenţă.
• Referendumul. Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere
poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes
naţional.

b) În ceea ce priveşte POLITICA EXTERNĂ

• Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României14, negociate de către
Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil.
• La propunerea Guvernului, preşedintele acreditează şi recheamă reprezentanţii
diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea
rangului misiunilor diplomatice.
• Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă preşedintele
României.
13
Trebuie să remarcăm că dispoziţiile constituţionale prevăd faptul că desemnarea primului-ministru de către
Preşedintele României se face în urma consultării partidului care are majoritate absolută în Parlament ori ,
dacă nu există o asemenea majoritate , a partidelor reprezentate în Parlament ( art. 103 , al.1)
14
Preşedintele României poate împuternici pe primul-ministru, ministrul afacerilor externe, alţi membri ai
Guvernului sau reprezentanţi diplomatici ai României să încheie tratate în numele ţării noastre.
 c) În ceea ce priveşte SIGURANŢA NAŢIONALĂ
• Forţele armate. Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi
îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. El
poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau
generală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea preşedintelui se
supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult cinci zile de la adoptare. În caz
de agresiune armată împotriva ţării, preşedintele României ia măsuri pentru
respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului, printr-
un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de
ore de la declanşarea agresiunii. În caz de mobilizare sau de război, Parlamentul îşi
continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se
convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
• Starea de asediu sau starea de urgenţă. Preşedintele României instituie starea
de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi
administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii
adoptate, în cel mult cinci zile de la luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în
sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instruirea stării de
asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.

d) ALTE ATRIBUŢII
1) Conferă decoraţii şi titluri de onoare;
2) Acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
3) Numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
4) Acordă graţierea individuală.

 Actele preşedintelui. În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite

decrete care devin aplicabile după publicarea lor în Monitorul Oficial.

 Suspendarea din funcţie. În cazul săvârşirii unor fapte grave, prin care încalcă
prevederile Constituţiei, preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de către
Parlament, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea
Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i
se impută.
Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din
numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă preşedintelui.
Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se
organizează un referendum pentru demiterea preşedintelui.

Punerea sub acuzare. Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a

cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a
preşedintelui României pentru înaltă trădare. Propunerea de punere sub acuzare poate fi
iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţa
preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. De la
data punerii sub acuzare şi până la data demiterii, preşedintele este suspendat de drept.
Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de
drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

 Vacanţa funcţiei. Vacanţa funcţiei de preşedinte al României intervine în caz de

demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau
de deces.
În termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al
României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou preşedinte.

 Interimatul funcţiei. Dacă funcţia de preşedinte devine vacantă ori dacă

preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi
exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de
preşedintele Camerei Deputaţilor.
 4.3.2. Primarul şi viceprimarul
Comunele, oraşele şi municipiile au câte un primar şi un viceprimar, iar municipiile
reşedinţă de judeţ au un primar şi doi viceprimari, aleşi în condiţiile legii.

 Validarea alegerii primarului se face în acelaşi mod ca şi în cazul consilierilor

locali, în termen de 20 de zile de la data desfășurării alegerilor de către judecătoria în a cărei
raza teritorială se află circumscripția electorală pentru care au avut loc alegeri. Validarea se
realizează după depunerea raportului detaliat al veniturilor și cheltielilor electorale1.

Rezultatul validării sau invalidării2 alegerii primarului se aduce la cunoştinţa

prefectului şi secretarului general al unității administrativ-teritoriale(u.a.t), care are obligația
aducerii la cunoștință publică prin afișare la sediul u.a.t , în termen de cel mult 24 de ore de la
comunicare., îar în termen de 2 zile , cei interesați pot face apel la tribunal împotriva
încheierii judecătoriei de validare sau invalidare a alegerii primarului.

Invalidarea alegerii primarului are loc în cazul în care se constată nerespectarea

condițiilor de eligibilitate sau fraudarea alegerilor .

Rezultatul validării sau invalidării alegerii primarului se prezintă în şedinţa de

constituire a consiliului local sau, după caz, într-o şedinţa extraordinară a consiliului local.

 Depunerea jurământului

Primarul depune jurământul în faţa consiliului local în timpul ședinței de constituire a

a acestuia sau în fața judecătoruli delegat, în cazul în care prima ședință de constituire a
consiliului local nu are loc în 60 de zile de la data alegerilor.

Primarul care refuză să depună jurământul este considerat demisionat de drept. După
depunerea jurământului primarul intră în exercițiul de drept al mandatului.


Viceprimarul.
Viceprimarul este subordonat primarului şi înlocuitorul de drept al acestuia, care
îi poate delega atribuţiile sale. Primarul poate delega o parte din atribuțiile sale
viceprimarului.
Viceprimarul este ales cu votul majorităţii consilierilor locali în funcţie, din rândul
membrilor acestuia. Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul îşi păstrează statutul de
consilier local, fără a beneficia de indemnizaţia aferentă acestui statut. 3

1
Potrivit Legii privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.

2
În caz de invalidare a alegerii primarului, Guvernul, la propunerea prefectului, va stabili data alegerilor.
Acestea se organizează în termen de maximum 90 de zile de la data invalidării sau, după caz, de la data
rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile legii.

3
Viceprimarului îi sunt aplicabile incompatibilitățile specifice acestei funcții din cartea I titlul IV din Legea
161/2003,cu modifiicările și completările ulterioare..
 În situația în care se aleg doi viceprimari, consiliul local desemnează prin hotărăre ,
care dintre cei doi viceprimari exercită primul calitatea de înlocuitor de drept al primarului.
Durata mandatului viceprimarului este egală cu cea a consiliului local . În cazul în care
mandatul consiliului încetează sau încetează calitatea de consilier local , înainte de expirarea
duratei normale de 4 ani, încetează de drept și mandatul viceprimarului, fără nicio altă
formalitate.
Schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin
hotărâre adoptată cu votul secret , cu majoritatea de două treimi a consilierilor în funcție , la
propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie. Eliberarea
din funcție nu se poate face în ultimele șase luni ale mandatului consiliului local.

 Incompatibilităţi. Calitatea de primar, respectiv de viceprimar, este incompatibilă4

cu:
a) funcţia de consilier local sau judeţean;
b) funcţia de prefect sau subprefect;
c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă,
indiferent de durata acestuia;
d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager,
administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice
funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile
sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile
autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale,
precum şi la instituţiile publice;
e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau
asociaţilor la o societate comercială;
f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale
ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în
adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;
g) calitatea de comerciant persoană fizică;
h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
i) calitatea de deputat sau senator;
j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie
asimilată acestora;
k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinatate, cu
excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii,
fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale. De asemenea, ei pot exercita
funcţii sau activităţi în domeniul cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-
artistice.

Pe toată durata exercitării mandatului de primar, respectiv de viceprimar, contractul de

muncă al acestora la instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale,
societăţi comerciale cu capital majoritar de stat sau la societăţile comerciale de sub autoritatea
consiliilor locale sau judeţene se suspendă de drept.

4
Legea 161/2003,cu modifiicările și completările ulterioare..
  Rol şi atribuţii

Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică şi are următoarele roluri:

 asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a

prevederilor Constituţiei,
 asigură punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a
hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile
necesare şi acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ ale
miniştrilor, ale celorlalţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, ale
prefectului, precum şi a hotărârilor consiliului judeţean, în condiţiile legii;
 conduce instituțiile publice de interes local;
 participă la ședințele consiliului local și are dreptl să-și expună punctul de
vedere asupra tuturor problemelor înscrise pe ordinea de zi , precum și de a formula
amendamente de fond sau de ormă asupra oricăror proiecte de hotărâri, inclusiv ale altor
inițiatori.Punctul de vedere al primarului se consemnează , în mod obligatoriu în procesul
verbal al ședinței.
 reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi
publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.
Semnul distinctiv al primarului este o eşarfă în culorile drapelului naţional al
României. Eşarfa5 va fi purtată, în mod obligatoriu, la solemnităţi, recepţii, ceremonii publice
şi la celebrarea căsătoriilor.

Primarul îndeplineşte următoarele categorii principale de atribuţii:

a) atribuţii exercitate în calitate de reprezentant al statului, în condiţiile legii.

În această calitate , primarul îndeplineşte următoarele atribuţii :
 funcţia de ofiţer de stare civilă
 funcţia de autoritate tutelară
 asigură funcţionarea serviciilor publice locale de profil,
 atribuţii privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor, referendumului şi a
recensământului.
 Alte atribuții stabilite prin lege,

În exercitarea atribuţiilor de autoritate tutelară şi de ofiţer de stare civilă, a sarcinilor ce îi

revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor,
la luarea măsurilor de protecţie civilă, precum şi a altor atribuţii stabilite prin lege primarul
acţionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau în oraşul în care a fost ales, în această
calitate, primarul poate solicita prefectului, în condiţiile legii, sprijinul conducătorilor
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, dacă sarcinile ce îi revin
nu pot fi rezolvate prin aparatul de specialitate.
Atribuţiile de ofiţer de stare civilă şi de autoritate tutelară pot fi delegate şi secretarului
unităţii administrativ-teritoriale sau altor funcţionari publici din aparatul de specialitate cu
competenţe în acest domeniu, potrivit legii.

5
Modelul eşarfei se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
 b) atribuţii referitoare la relaţia cu consiliul local

 prezintă consiliului local, în primul trimestru, un raport anual privind starea

economică, socială şi de mediu a unităţii administrativ-teritoriale;
 prezintă , la solicitarea consiliului local, alte rapoarte şi informări;
 elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială şi de mediu a
unităţii administrativ-teritoriale şi le supune aprobării consiliului local.

c) atribuţii referitoare la bugetul local;

 exercită funcţia de ordonator principal de credite;

 întocmeşte proiectul bugetului local şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le
supune spre aprobare consiliului local;
 iniţiază, în condiţiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi şi emiterea
de titluri de valoare în numele unităţii administrativ-teritoriale;
 verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a
contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât şi a
sediului secundar.

d) atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor;

 coordonează realizarea serviciilor publice de interes local, prestate prin intermediul

aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii
publice şi de utilitate publică de interes local;
 ia măsuri pentru prevenirea şi, după caz, gestionarea situaţiilor de urgenţă;
 ia măsuri pentru organizarea executării şi executarea în concret a activităţilor din
domeniile prevăzute ;
 ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidenţei statistice, inspecţiei şi controlului
efectuării serviciilor publice de interes local, precum şi a bunurilor din patrimoniul
public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;
 numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de
serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul
din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local;
 asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune aprobării
consiliului local şi acţionează pentru respectarea prevederilor acestora;
 emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte
normative;
 asigură realizarea lucrărilor şi ia măsurile necesare conformării cu prevederile
angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecţiei
mediului şi gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate cetăţenilor.
 Numirea conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se face pe
baza concursului organizat potrivit procedurilor şi criteriilor aprobate de consiliul
local, la propunerea primarului, în condiţiile legii. Numirea se face prin dispoziţia
primarului, având anexat contractul de management.
 e) Alte atribuţii stabilite prin lege.

Primarul îndeplineşte si alte atribuţii stabilite prin lege.

Pentru exercitarea corespunzătoare a atribuţiilor sale, primarul colaborează cu serviciile

publice deconcentrate ale ministerelor şi celorlalte organe de specialitate ale administraţiei
publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi cu consiliul judeţean.

Personalul de susţinere

Primarii comunelor pot angaja, în limita numărului maxim de posturi aprobate, un

consilier personal. Primarii oraşelor, municipiilor şi ai municipiilor reşedinţă de judeţ pot
înfiinţa, în limita numarului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului6, compartiment
distinct format din:
 maximum 3 persoane la oraşe si municipii;
 maximum 5 persoane la municipii reşedinţă de judeţ.
Acest personal este numit şi eliberat din funcţie de către primar. El îşi desfăşoară
activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat în
condiţiile legii, pe durata mandatului primarului. Atribuţiile personalului se stabilesc prin
dispoziţie a primarului.

 Actele primarului. În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu

caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la
cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
Dispoziţiile primarului se comunică în mod obligatoriu prefectului judeţului, în cel
mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.

 Încetarea şi suspendarea din funcţie a primarului.

Mandatul7 primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de

către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de
război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav.

Mandatul primarului încetează de drept8 în condiţiile legii statutului aleşilor locali,

precum şi în următoarele situaţii:

6
Primarul general al municipiului Bucureşti, asimilat demnitarului, poate înfiinţa în limita
numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului general, compartiment distinct
care cuprinde următoarele funcţii de execuţie de specialitate: directorul de cabinet, 3 asistenţi
de cabinet, 8 consilieri personali, 2 secretari personali si 2 curieri personali.

7
Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unica formă de
remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de
calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi
viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege. Durata
mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor absolvite.
 a) demisie
b) constatatrea și sancționarea ,în condițiile legii privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnitățiilor publice , a unei stări de incompatibilitate ;
c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială;
d) condamnarea prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă la o pedeapsa privativă de
libertate , indiferent de modalitatea de individualizarea a executării pedepsei;
e) punerea sub interdicție judecătorească ;
f) pierderea drepturilor eletorale
g) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave,
certificate sau a altor motive temeinice dovedite, care nu-i permit desfăşurarea
activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;
h) pierderea, prin demisie, a calității de membru a unui partid politic sau al unei
organizații a unei minorități naționale pe a cărei listă a fost ales
i) condamnarea prin hotărăre judecătorească definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni
electorale pe durata procesului electoral în cadrul căruia a fost ales
j) deces

În aceste cazuri de încetare a mandatului înainte de termen, prefectul, prin ordin,

constată încetarea mandatului primarului. Ordinul are la bază un referat semnat de secretarul
general al unității administrativ-teritoriale trimis de acesta prefectului în termen de 10 zile de
la data intervenirii situației de încetare de drept a mandatului primarului, precum și actele din
care rezultă motivul legal de încetare a mandatului.
Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în
termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa de contencios administrativ este obligată să se
pronunţe în termen de 30 de zile. 9
Mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen ca urmare a
rezultatului unui referendum local10. Referendumul pentru încetarea mandatului primarului
se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puţin 25% dintre
locuitorii comunei sau oraşului cu drept de vot înscriși în Registrul electoral cu domiciu sau
reședință în unitatea administrativ-teritorială, ca urmare a nesocotirii de către acesta a
intereselor generale ale colectivităţii locale sau neexercitării atribuţiilor ce îi revin potrivit
legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului. Acest procent trebuie să
fie realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului .
Activitatea primarului încetează dacă s-au pronunţat în sens favorabil cel puţin
jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.

Mandatul primarului se suspendă de drept numai în cazul în care acesta

- a fost arestat preventiv.
- A fost aestat la domiciu.

8
Trebuie remarcat faptul că Legea 286 /2006 elimină vechea prevedere a Legii administraţiei publice
locale conform căreia primarul putea fi demis când, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin prin lege, a emis trei
dispoziţii cu caracter normativ într-un interval de trei luni, care au fost anulate de instanţa de contencios
administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă.
9
În acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi
irevocabilă. Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de Guvern, la propunerea
prefectului.
10
Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin jumătate plus unul din numărul total al
locuitorilor cu drept de vot.
 Măsura arestării preventive sau arestării la domiciliu se comunică de îndată de
către instanţa de judecată prefectului care, prin ordin,în termen de 48 de ore de la comunicare,
constată suspendarea mandatului. Ordinul de suspendare se comunică, în termen de maximum
48 de ore de la emitere , primarului.
Dacă primarul suspendat din funcţie a fost găsit nevinovat, acesta are dreptul la
despăgubiri.

 Exercitarea temporară a atribuțiilor primarului sau vice-primarului

În caz de vacanţă a funcţiei de primar, precum şi în caz de suspendare din funcţie a acestuia,
atribuţiile ce îi sunt conferite vor fi exercitate de drept de viceprimar sau, după caz, de unul
dintre viceprimari, desemnat de consiliul local cu votul secret al majorităţii consilierilor în
funcţie.
În această situaţie, consiliul local poate delega prin hotărâre, din rândul membrilor săi,
un consilier care va îndeplini temporar atribuţiile viceprimarului.
În situaţia în care sunt suspendaţi din funcţie, în acelaşi timp, atât primarul, cât şi
viceprimarul, consiliul local deleagă un consilier care va îndeplini atât atribuţiile primarului,
cât şi pe cele ale viceprimarului, până la încetarea suspendării.
Dacă devin vacante, în acelaşi timp, atât funcţia de primar, cât şi cea de viceprimar,
consiliul local alege un nou viceprimar, prevederile aplicându-se până la alegerea unui nou
primar. Data organizării alegerilor pentru funcţia de primar se stabileşte de Guvern, la
propunerea prefectului. Alegerile se organizează în termen de maximum 90 de zile de la
vacantarea funcţiei de primar.

4.3.3 Instituțiile publice ale comunei, oraşului şi aparatul propriu de

specialitate al primarului

• Consiliile locale pot înfiinţa şi organiza instituţii de interes local în principalele

domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale, cu respectarea
prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispun.
• Numirea , sanctionarea , suspendarea , modificarea si incetarea raporturilor de
serviciu sau de munca a conducătorilor instituţiilor de interes local se face de
catre primar, în condiţiile legii.
• Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din cadrul instituţiilor de
interes local se fac de conducătorii acestora, în condiţiile legii.
Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din aparatul de specialitate al
primarului se fac de primar, în condiţiile legii.
Funcţionarii din cadrul instituţiilor publice de interes local şi din cadrul aparatului de
specialitate al primarului se bucură de stabilitate în funcţie, în condiţiile legii.

În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte

limba română.
În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi
naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, în raporturile lor cu autorităţile
administraţiei publice locale, cu aparatul de specialitate al primarului şi organismele
subordonate consiliului local, aceştia se pot adresa, oral sau in scris, şi în limba lor materna şi
vor primi răspunsul atât în limba română, cât şi în limba maternă. În posturile care au atribuţii
privind relaţii cu publicul vor fi încadrate şi persoane care cunosc limba maternă a cetăţenilor
aparţinând minorităţii respective.
Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura inscripţionarea denumirii
localităţilor şi a instituţiilor publice de sub autoritatea lor, precum şi afişarea anunţurilor de
interes public şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii respective. Actele
oficiale se întocmesc în mod obligatoriu în limba română.

Pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa, primarul beneficiază

de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. Aparatul de specialitate al primarului este
structurat pe compartimente funcţionale, în condiţiile legii. Compartimentele funcţionale ale
acestuia sunt încadrate cu funcţionari publici şi personal contractual.

Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de

specialitate al primarului constituie o structura funcţională cu activitate permanentă, denumită
primăria comunei, oraşului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului
local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

 Structura organizatorică a aparatului propriu cuprinde direcţii în a căror

subordine funcţionează servicii şi birouri. Direcţia este condusă de către un director
executiv care se subordonează primarului şi viceprimarilor, potrivit liniilor ierarhice stabilite
în organigramă. Acesta are ca responsabilitate transformarea programelor şi strategiilor
stabilite de autorităţile administraţiei publice în sarcini de lucru. De asemenea, el trebuie să se
asigure că aceste sarcini vor fi îndeplinite într-o manieră care să permită atingerea obiectivelor
stabilite, prin colaborarea la nivel de servicii şi birouri.

Spre exemplificare, în continuare vom prezenta structura organizatorică a Primăriei

Municipiului Giurgiu. Aceasta este formată din şase direcţii, fiecare având în subordine
servicii şi birouri:

1. Direcţia Administraţie Locală

 Serviciul Administraţie Locală
– pregăteşte şedinţele consiliului local (referate, proiecte de hotărâri, rapoartele
comisiilor de specialitate, evidenţa hotărârilor);
– comunică dispoziţiile emise de primar;
– întocmeşte procesele verbale de afişare a publicaţiilor de vânzare, citaţii,
comunicări etc.
 Biroul Juridic
– soluţionează toate litigiile apărute între primărie sau DADP şi societăţile
comerciale care nu respectă contractele de închiriere;
– veghează la respectarea legalităţii în emiterea actelor normative administrative;
– reprezintă primăria în litigii de ordin comercial, acţiuni civile, revendicări etc.;
– urmăreşte executarea pedepselor cu munca în folosul comunităţii.
 Biroul Stare Civilă
– înregistrează acte şi fapte de stare civilă.
 Biroul Autoritate Tutelară
 – realizează anchetele sociale solicitate în diverse situaţii (procese de divorţ cu
minori, acordare de burse etc.).
 Biroul Agricol
– actualizează permanent registrele agricole, conform hotărârilor în vigoare;
– asigură secretariatul tehnic pentru aplicarea legilor fondului funciar.

2. Direcţia Fiscală
 Serviciul Impuneri
– are atribuţii privind constatarea şi impunerea persoanelor fizice şi juridice.
 Serviciul Urmărire Încasări
– urmăreşte debitele privind impozitele şi taxele (de la persoanele fizice şi
juridice) şi alte venituri la bugetul local.
 Biroul Executări Silite
– urmăreşte executarea silită a debitelor neachitate.
 Biroul Evidenţă Prelucrare Date
– se ocupă cu înregistrarea şi stocarea electronică a datelor.

3. Direcţia Economică
 Serviciul Buget
– întocmeşte bugetul consiliului local;
– ţine evidenţa contabilă a activităţii primăriei;
– centralizează evidenţele contabile ale unităţilor subordonate primăriei.
 Biroul Control Comercial
– verifică agenţii economici şi persoanele fizice ce desfăşoară activităţi de comerţ;
– rezolvă sesizările cetăţenilor.
 Biroul Resurse Umane - Salarizare
– rezolvă problemele de personal şi de salarizare.
 Biroul Contabilitate
– rezolvă problemele de contabilitate ale primăriei.
 Biroul Încasări -Audit
– realizează auditul intern al primăriei.

4. Direcţia Investiţii - Programe

 Serviciul Urbanism
– eliberează certificate de urbanism şi autorizaţii de construcţie;
– verifică şi avizează planurile urbanistice;
– rezolvă sesizările şi reclamaţiile privind construcţiile pe teritoriul municipiului;
– întocmeşte documentaţiile pentru aprobarea de către consiliul local a
concesionarii unor terenuri;
– constată şi sancţionează contravenţiile de construcţii fără autorizaţie sau
construcţii care nu respectă documentaţia aprobată.
 Serviciul Investiţii
– întocmeşte listele de investiţii ale consiliului local;
– urmăreşte executarea lucrărilor;
– urmăreşte decontările;
– obţine avizele necesare lucrărilor executate de către primărie.
 Biroul Licitaţii Contracte
– organizează licitaţii pentru concesionări;
– încheie contracte.
 Biroul Programe - Integrare Europeană
– întocmeşte proiecte, programe, strategii.
 Biroul Mass -Media
– realizează legătura dintre primărie şi organele de presă locale şi centrale;
– oferă informaţii presei despre activitatea primăriei şi consiliului local;
– organizează conferinţele de presă ale conducerii primăriei;
– redactează şi editează „Buletinul Informativ“ - publicaţie lunară ce prezintă
activitatea primăriei şi a consiliului local;
– monitorizează presa locală şi centrală.
 Serviciul Protocol, Relaţii cu Publicul
– asigură protocolul la toate acţiunile primăriei şi consiliului local;
– asigură relaţiile cu publicul.

5. Direcţia de Cadastru, Patrimoniu, Logistică şi Agricultură

 Biroul Cadastru
– identifică imobilele de pe teritoriul municipiului (suprafaţă, proprietar, vecinătăţi);
– verifică, evaluează, identifică terenuri, imobile etc. revendicate conform Legii
nr. 10/2001;
– verifică cărţi funciare.
 Serviciul Probleme Locative
– întocmeşte şi administrează contractele de închiriere pentru spaţii cu altă
destinaţie;
– rezolvă problemele legate de asociaţiile de locatari şi proprietari;
– asigură relaţia cu distribuitorii de servicii locale (apă, canalizare, energie
termică);
– veghează la respectarea prevederilor O.G. nr. 20/1994 privind punerea în
siguranţă a fondului de construcţii existent;
– primeşte şi verifică dosare în vederea acordării de locuinţe.
 Biroul Urmărire Contracte Vânzări, Închirieri Locuinţe
– urmăreşte contractele de vânzări şi închirieri ale locuinţelor ce aparţin primăriei.
 Biroul Administrativ
– rezolvă problemele administrative.
 Biroul de Asistenţă Agricolă şi Veterinară
– asigură asistenţa agricolă şi veterinară.
 Biroul Învăţământ, Cultură, Sport
– realizează legătura dintre instituţiile de învăţământ, cultură, sport cu primăria.
–
6. Direcţia de Administrare a Cantinei de Ajutor Social şi a Problemelor Sociale
 Serviciul Ajutor Social
– întocmeşte dosarele de ajutor social;
– realizează anchetele sociale necesare în aceste dosare;
– primeşte cererile pentru indemnizaţiile de naştere;
– eliberează adeverinţe pentru diverse instituţii;
 – acordă ajutoare de urgenţă.
 Biroul pentru Problemele Persoanelor cu Handicap
– realizează anchete sociale pentru persoane ce solicită angajarea ca asistenţi
personali ai persoanelor cu handicap de gradul I;
– realizează anchete sociale pentru copiii cu handicap ce primesc alocaţie dublă;
– realizează anchetele sociale necesare la întocmirea dosarelor persoanelor
bolnave;
– verifică modul în care angajaţii personali îşi realizează atribuţiile.
 Biroul Anchete Sociale, Evidenţă Cereri Cantină, Alocaţii de Stat
– întocmeşte şi verifică dosarele pentru alocaţii de stat pentru copii şi alocaţii
suplimentare;
– acordă ajutoare de deces;
– realizează anchete sociale şi întocmeşte dosare pentru înscrierea la cantina de
ajutor social;
– realizează anchete sociale pentru acordarea burselor şcolare pe caz de boală.
 Biroul Prestaţii Familiale
– distribuie laptele praf acordat gratuit copiilor ce nu beneficiază de lapte matern;
– distribuie tichete gratuite pentru transportul în comun pensionarilor cu venituri
până la 1.000.000 lei lunar;
– se ocupă de întocmirea documentelor necesare primirii subvenţiei pentru energia
termică.
 Biroul Strategie, Relaţii cu ONG-uri
– elaborează strategii sociale la nivelul municipiului;
– defineşte obiectivele activităţii de asistenţă şi protecţie socială;
– identifică mijloacele materiale, umane şi financiare necesare realizării acestor
activităţi;
– identifică ONG-urile care pot sprijini în realizarea obiectivelor de asistenţă şi
protecţie socială;
– asigură facilităţi şi stimulează parteneriatul ONG - administraţie locală.
 Biroul Administraţia Cantinei
– asigură administrarea cantinei de ajutor social.

4.6. Administratorul public şi secretarul unităţii

administrativ teritoriale

4.6.1. Administratorul public

 La nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor , primarul, respectiv
preşedintele consiliului judeţean poate propune consiliului local, respectiv judeţean înfiinţarea
funcţiei de administrator public, în limita numărului maxim de posturi aprobate.
Persoanele care pot ocpa funcția de administrator public , de regulă, trebuie să fi
absolvit studii sperioare economice, administrative, tehnice sau juridice.
 Numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public se face de primar,
respectiv de către preşedintele consiliului judeţean pe baza unor criterii, proceduri şi atribuţii
specifice, aprobate de consiliul local, respectiv. Dispoziția de numire are ca anexa un
contract de management, a cărui durată nu poate depăși durata mandatului primarlui ,
respectiv a președintelui consiliuli județean , în timpul căruia a fost nmit.
Administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management,
încheiat în acest sens cu primarul, respectiv cu preşedintele consiliului judeţean, atribuţii de
coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local ,
respectiv judeţean.
Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean poate delega către administratorul
public, în condiţiile legii, calitatea de ordonator principal de credite.
Eliberarea din funcție a administratorului pblic se face prin dispoziție a
primarului , respectiv a președintelui consiliuli județean ,după caz , și intervine în
următoarele situații :
a) dacă durata contractului de management a expirat
b) dacă acesta a suferit o condamnare definitivă pentru săvârșirea unei infracțiuni contra
securității naționale , contra autorității, infracțiuni de corupție sau de serviciu ,
infracțiuni defals ori contra înfăptuirii justiției m cu excepția sitației în care a
intervenit reabilitarea
c) dacă administratorul public nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractl de
management
d) în alte situații prevăzute de lege.

 Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară pot decide desemnarea unui

administrator public pentru gestionarea serviciilor de interes general care fac obiectul
asocierii.
Recrutarea, numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public al asociaţiilor
de dezvoltare intercomunitară se fac pe baza unei proceduri specifice de către consiliile de
administraţie ale acestora şi sunt aprobate prin hotărâri ale consiliilor locale şi consiliilor
judeţene respective.

În ceea ce privește regimul juridic al incompatibilităților și al conflictelor de

interese , administratorul public are obligația depunerii declarației de avere și de interese și să
le depună în condițiile legii nr.176/2010 cu modificările și completările ulterioare.

4.6.2. Secretarii generali ai unităţilor administrativ-teritoriale

Fiecare unitate administrativ-teritorială şi subdiviziune administrativ-teritorială a

municipiilor are un secretar general salarizat din bugetul local. Secretarul general al u.a.t este
funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice, administrative sau științe
politice. Secretarul se bucură de stabilitate in funcţie. Perioada în care persoana ocupă fncția
de secretar general al u.a.t este considerată vechime în specialitatea studiilor menționate .

Rolul său este de a asigura:

- respectarea principiului legalității în emiterea și adoptarea actelor

administrative,
 - stabilitatea funcționării aparatului de specialitate a primarului sau după caz , al
consiliului județean,
- continuitatea conducerii și
- realizarea legăturilor funcționale între compartimentele din cadrul acestora. .

 Incompatibilităţi speciale
Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi membru al unui partid politic,
sub sancţiunea destituirii din funcţie.
Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu poate fi soţ, soţie sau rudă de gradul doi
cu primarul sau cu viceprimarul, respectiv cu preşedintele sau vicepreşedintele consiliului
judeţean, sub sancţiunea eliberării din funcţie.

 Recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu şi

regimul disciplinar ale secretarului unităţii administrativ-teritoriale se fac în conformitate cu
prevederile legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici.

 Atribuţii

Secretarul unităţii administrativ-teritoriale îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele

atribuţii:

a) avizează proiecte de hotărări și contrasemnează, pentru legalitate, dispoziţiile

primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale
consiliului judeţean;
b) participă la şedinţele consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;
c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul local
şi primar, respectiv consiliul judeţean şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi
prefect;
d) coordonează organizarea arhivei şi evidenţei statistice a hotărârilor consiliului local
şi a dispoziţiilor primarului, respectiv a hotărârilor consiliului judeţean şi a dispoziţiilor
preşedintelui consiliului judeţean;
e) asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi
persoanele interesate a actelor, în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public;
f) asigură procedurile de convocare a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean,
şi efectuarea lucrărilor de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al
sedinţelor consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean, şi redactează hotărarile
consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean;
g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului local , respectiv a consiliului
judeţean, şi comisiilor de specialitate ale acestuia;
h) poate atesta actul constitutiv al asociațiilor de dezvoltare comunitară din care face
parte u.a.t respectivă
i) poate propune primarului , respectiv președintelui consiliului județean înscrierea
unor probleme în proiectul ordinii de zi a ședințelor ordinare ale consiliului local, respectiv a
consiliului județean,
j) efectuează apelul nominal și ține evidența participării la ședințe a consilierilor locali,
respectiv a consilierilor județeni
k) numără voturile și consemnează rezultatul votării , pe care îl prezintă președintelui
de ședință, respectiv președintelui consiliului județean , sau înlocuitorului de drept al acestuia,
 l) informează președintelui de ședință , respectiv președintelui consiliului județean ,
sau înlocuitorului de drept al acestuia, cu privire la cvorumul și la majoritățile necesare pentru
adoptarea fiecărei hotărări
m) asigură întocmirea dosarelor de ședință, legarea , numerotarea paginilor , semnarea
și ștampilarea acestora
n) urmărește ca la deliberarea și adoptarea unor hotărâri ale consiliului local , respectiv
județean, să nu ia parte consilierii care au un interes personal în adoptarea hotărării respective
și informează cu privire la sancțiunile prevăzute de lege în asemenea cazuri ;
o)certifică conformitatea copiei cu actele originale din arhiva unității administrativ
teritoriale,
p) alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul local, de primar, de
consiliul judeţean sau de preşedintele consiliului judeţean, după caz.

Secretarilor sectoarelor municipiului Bucuresti şi secretarului general al municipiului

Bucureşti le sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile referitoare la secretarii unităţilor
administrativ – teritoriale.

Secretarul general al u.at. comunică o sesizare pentru deschiderea procedurii

succesorale camerei notarior publici , precum și oficiului de cadastru și publicitate
imobiliară , în a cărei circumscripție teritorială defunctul a avut ultimul domiciliu. Această
atribuție poate fi delegată uneia sau mai multor persoane care exercită atribuții delegate de
ofițer de stare civilă., prin dispoziția primarului , respectiv a presedintelui consiliului județean,
la propunerea secretarului general al u.a.t. Neîndeplinirea acestei atribuții atrage sancționarea
disciplinară și contravențională a persoanei responsabile.
Secretarii generali ai comunelor sau orașelor unde nu funcționează birouri ale notarilor
publici îndeplinesc, la cererea părților , următoarele acte notariale :
a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisrile prezentate de părți, în vederea acordării
beneficiilor de asistență socială și serviciilor sociale de către autoritățile locale
b) legalizarea copiilor de pe înscrisurile prezentate de părți , cu excepția înscrisurilor sub
semnătură privată.