UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Departamentul Administrarea Afacerilor 

Facultatea: Științe Economice 

Administraţia publică centrală în Republica

Moldova

Sergiu MOCREAC

Masterand anul I 

Învățământ cu frecvență redusă

Grupa MP nr. 123

 Cuprins:

1. Organe de administrație 

2. Principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a administraţi publice centrale de specialitate.

3. Ministerul

4. Organele  centrale de specialitate ale statului

5. Atribuțiile funcționale ale Ministrului

6. Trăsăturile spacifice ale organelor administraţiei publice centrale

7. Autorităţile administrative centrale 

8. Autoritati Administative Autonome Centrale
 Organe de administratie 
Administratia publică centrala exercită atribuţiile asupra întregului teritoriu al statului şi reprezintă

interesul tuturor ocuitorilor ţării.

Administratia Publică Locală exercită atribuţiile doar asupra unei părţi a teritoriului.

-Conform criteriului funcţional, după funcţiile şi competenţele pe care le are autorităţile AP, se divizează în:

1. Autorităţi cu competenţă generală – activează la nivel central şi la nivel local

2. Autorităţi cu competenţă specială (de specialitate) - activează la nivel central şi la nivel local

-Sistemul Administratiei Publice Centrale este format din:

1. Autorităţi ale puterii executive cu competenţe generale – sînt competente în toate domeniile de

realizare a atribuţiilor puterii executive. (Ex.Guvernul)

2. Organe ale administraţiei publice centrale de specialitate – create pentru a realiza numai o latură a

puterii executive (Ex.Ministere, agenţii, birouri,camere şi inspecţii ş.a)

 LEGEA Nr. 98
din 04-05-2012
privind administraţia publică centrală de specialitate
Articolul 4. Principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a administraţi publice centrale de specialitate. Administraţia publică centrală de specialitate îşi desfăşoară activitatea
respectînd următoarele principii:

1) organizaţionale:

a) ierarhie instituţională;

b) delimitare a funcţiilor de elaborare şi de promovare a politicilor de funcțiile de implementare a acestora;

c) atribuire clară a responsabilităţilor şi competenţelor, evitînd ambiguitatea, dublarea şi suprapunerea acestora;

d) desconcentrare a serviciilor publice;

e) simplitate şi claritate a structurii instituţionale;

2) de funcţionare:

a) legalitate;

b) eficacitate în atingerea obiectivelor şi realizarea sarcinilor stabilite;

c) gestionare în mod economic a proprietăţii publice şi utilizare eficientă a fondurilor publice alocate;

d) planificare strategică;

e) colaborare interinstituţională;

f) asigurare a controlului intern managerial și a activității de audit intern;

g) responsabilitate pentru activitate;

h) raţionalizare şi promptitudine a procedurilor şi activităţilor administrative;

i) deservire eficientă a cetăţenilor;

j) asigurare a accesului la informaţie, a publicării datelor guvernamentale cu caracter public şi a transparenţei în procesul decizional.
Ministerul
Ministerul este organul central al administraţiei de stat care conduce o ramură a activităţii statului şi
care este condus de un ministru. Ministerele şi celelalte autorităţi centrale ale administraţiei publice
constituie o categorie distinctă de organe în cadrul sistemului autorităţilor administraţiei publice,
avînd rolul de organizare a executării şi de executare în concret a legilor, fiind astfel organe de
specialitate, de resort.
Rolul determinant în societate şi importanţa ministerelor şi celorlalte organe centrale îl constituie
două elemente: competenţa materială şi competenţa teritorială. Aceste elemente definesc în principal
locul lor în sistemul autorităţilor administraţiei publice ca o verigă importantă pe lîngă Guvern, ca
fiind autoritatea centrală cu competenţă materială generală, care coordonează şi controlează întreaga
activitate a ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice centrale.
 Organele  centrale de specialitate ale
statului

În conformitate cu art. 107 alin 1 al Constituţiei Republicii Moldova organele centrale de specialitate ale statului sunt
ministerele. Înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi raporturile lor cu Guvernul se supun unor reguli constituţionale
distincte. Ele traduc în viaţă politica Guvernului, hotărîrile şi dispoziţiile lui,condul în limitele competenţei lor
domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor. 

La momentul actual în cadrul administraţiei publice în Republica Moldova activează 13 ministere.

În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, complexitatea şi responsabilitatea lor, ministerele pot fi grupate în trei categorii:

Ministere cu activitate economică: Ministere cu activitate social – Ministere cu activitate

culturală: politico-administrativă:
• Ministerul Economiei; • Ministerul Educaţiei si • Ministerul Justiţiei;
• Ministerul Finanţelor; Cercetarii; • Ministerul Afacerilor
• Ministerul Sănătăţii; Interne,
• Ministerul Agriculturii și Industriei • Ministerul Muncii si Protecţiei • Ministerul Afacerilor
Alimentare; Sociale Externe şi Integrării
• Ministerul Culturii; Europene;
• Ministerul Infracstructurii si
Dezvoltării Regionale; • Ministerul Apărării;

• Ministerul Mediului.
Atribuțiile funcționale ale Ministrului

Ministrul are o funcţie dublă: în calitate de membru al Guvernului îndeplineşte o funcţie politică, iar în calitate de conducător al
ministerului îndeplineşte o funcţie administrativă. 
Funcţia politică a ministrului constă în faptul că el participă la elaborarea politicii statului în general, şi în domeniul său de
activitate, reprezintă ministerul în raporturile cu Guvernul, cu organele administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu
organisme similare din alte ţări. 
Funcţia administrativă a ministrului ţine de activitatea lui în domeniul conducerii întregii activităţi a ministerului, adică
coordonarea activităţii componentelor structurale ale ministerului, stabilirii structurii acestora, elaborarea şi adoptarea unor acte
normative generale sau individuale prin care se crează cadrul juridic al desfăşurării activităţii ministerului. 
Miniştrii sunt împuterniciţi cu puterea de a lua decizii pentru gestiunea servicilor din cadrul ministerelor. Ministrul realizează
conducerea sprijinindu-se pe activitatea unui organ consultativ, colegiul, componenţa căria este propusă de ministru şi aprobată
de Guvern. În caz de divergenţe între ministru şi membrii colegiului, decizia ministrului este hotărîtoare, aducînd la cunoştinţa
Guvernului divergenţele apărute. 
Atribuţiile miniştrilor se conţin în regulamentul ministerului respectiv, aprobat prin hotărîre de Guvern. Conform legislaţiei
miniştrii poartă răspundere politică pentru transpunere în viaţă a politicii Guvernului, precum şi pentru conducerea eficientă a
domeniilor încredinţate, precum şi răspundere solidară pentru activitatea întregului Guvern. În virtutea răspunderii specifice a
miniştrilor, aceştea sunt obligaţi să conlucreze cu parlamentul, organul care le asigură acoperirea politică. Astfel, miniştrii
prezintă dări de seamă asupra activităţii lor Parlamentului, sunt oblibaţi să răspundă la întrebările şi interpelările formulate de
deputaţi. La solicitare miniştrii participă la lucrările Parlamentului şi ale organelor lui de lucru, în cadrul cărora îţi pot expune
opiniile pe marginea chestiunilor examinate.
Atribuţiile principale ale ministerelor 

1. organizarea aplicării legilor şi hotărîrilor de Guvern;

2. asigurarea aplicări politicii Guvernului;

3. iniţierea sau elaborarea, avizarea proiectelor de acte normative, legi şi hotărîri de

Guvern;

4. conlucrarea cu organismele şi instituţiile de specialitate pentru formarea şi

perfecţionarea

5. pregătirii profesionale a personalului.

Trăsăturile spacifice ale organelor administraţiei publice centrale:

1. autorităţile administraţiei publice centrale sunt organe de stat, ceea ce implică, pentru asigurarea realizării
sarcinilor lor specifice, posibilitatea de a folosi forţa publică a statului;

2. autorităţile administraţiei publice centrale sunt înfiinţate prin lege sau în baza legii;

3. întreaga activitate a acestor organe se desfăşoară pe baza şi în vederea executării legii;

4. actele juridice adoptate sau emise de aceste organe sînt supuse unui control de legalitate prevăzut de lege;

5. activitatea acestor organe este realizată în practică de un personal de specialitate – funcţionari publici;

6. întreaga activitate a acestor organe se desfăşoară în interesul statului şi societăţii, precum şi particularilor
(persoane fizice sau juridice).
Alte autorităţi ale administraţiei publice centrale

Art. 1 din Legea privind administraţia publică locală se dă următoarea definiţie a administraţiei
publice centrale: „Totalitatea autorităţilor de specialitate ale administraţiei publice, constituite
pentru satisfacerea, sub conducerea Guvernului, a intereselor generale ale societăţii la nivelul
întregii ţări”.

În conformitate cu art. 107 alin. 2 din Constituţia RM se permite de a se înfiinţa în condiţiile legii,
şi alte autorităţi administrative în scopul conducerii, coordonării şi exercitării controlului în
domeniul organizării economiei şi în alte domenii care nu intră nemilocit în atribuţiile
ministerelor. 
Autoritati administrative Institutii Publice subordonate Guvernului:
Cenrale: • Academia de Administrare Publică
• Agenția de Investiții • Agentia Guvernare Electronica

• Agenția Medicamentului și • Agenția Națională Antidoping

Dispozitivelor Medicale
• Serviciul Tehnologia Informației și Securitate
• Agenţia Naţională pentru Cibernetică
iguranţa Alimentelor

• Agenţia Relaţii Funciare şi

Cadastru a Republicii Moldova

• Biroul Naţional de Statistică

• Compania Națională de
Asigurări în Medici

Autorităţile administrative centrale subordonate Guvernului se formează de Parlament la propunerea

primului-ministru şi sunt conduse de directori generali, numiţi şi eliberaţi din funcţie de către Guvern.
Aceste autorităţi, în cea mai mare parte, au drept obiectiv de bază asigurarea legalităţii şi ordinii de drept
în administraţia publică.
 Autoritati Administative Autonome Centrale

Realizarea obiectivelor de guvernare şi asigurarea bunei fimctionâri a instituţiilor statului este pusă în sarcina
autorităţilor publice. Clasificarea tradiţională a autorităţilor publice în baza criteriului material şi teritorial ne
aduce la identificarea autorităţilor administraţiei publice de competenţă generală şi celor de competenţă specială.
Pe lîngă autorităţile administrative centrale de specialitate, precum sînt ministerele şi alte autorităţi
administrative constituite de Parlament şi care activează în cadrul Guvernului, distingem şi o entitate de
autorităţi autonome, responsabile de domenii concrete de interes publică. Aceste autorităţi sînt constituite în bază
de lege de cătr e Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau de către Guvern, însă nu sînt în subordinea
acestora (cu excepţia Serviciului Protecţie şi Pază de Stat subordonat Preşedintelui Republicii Moldova).

-Curtea de Conturi;  -Serviciul de Informaţii şi Securitate; -Comisia Electorală ;-Centrală Consiliul

Audiovizualului ;-Comisia Naţională a Pieţei Financiare ;-Autoritatea Naţională de Integritate ;-Centrul Naţional
Anticorupţie ;-Banca Naţională a Moldovei ;-Agenţia Naţională pentru Reglementare înEnergetică; -Agenţia
Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei; -Agenția Națională pentru
Soluționarea Contestațiilor ;-ConsiliulConcurenţei ;-Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter
Personal ;-Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea  Discriminării şi Asigurarea Egalităţii Serviciul ;-Prevenirea
şi Combaterea Spălării Banilor (autonomie limitată) ;-Avocatul Poporului (Ombudsman); -Serviciul de Protecție
și Pază de Stat.
 Serviciile publice desconcentrate ale/din subordinea ministerului
                     şi a altei autorităţi administrative centrale

1.  Pentru asigurarea îndeplinirii funcţiilor sale şi pentru a oferi populaţiei serviciile publice de care sînt responsabile, ministerul sau altă
autoritate administrativă centrală poate avea servicii publice desconcentrate pe care le administrează în mod direct, precum şi servicii publice
desconcentrate în subordine care se constituie în calitate de structuri organizaţionale separate.

2.  Constituirea, reorganizarea sau dizolvarea serviciilor publice desconcentrate, stabilirea structurii şi efectivului-limită ale acestora ţin de
competenţa Guvernului și se efectuează la propunerea ministrului sau a directorului general, dacă actele legislative speciale nu prevăd altfel.

3.  Serviciile publice desconcentrate se amplasează pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale şi pot fi grupate zonal.

4. Serviciilor publice desconcentrate administrate în mod direct de ministere şi de alte autorităţi administrative centrale nu li se atribuie statut de
persoană juridică.

5. Serviciile publice desconcentrate din subordinea ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale dispun de personalitate juridică. În
cazurile stabilite expres de actele legislative speciale, au statut de persoană juridică independentă organul central şi subdiviziunile teritoriale
ale serviciilor publice desconcentrate.
Mulțumesc pentru atenție