Tema nr. 6.

Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice

6.1. Organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.

6.2. Atribuţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
6.3. Actele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
- Legea cu privire la Guvern, nr. 136, din 07.07.2017
- Legea nr. 317, din  18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei
publice centrale şi locale. Publicat : 03.10.2003 în M.O. nr. 208-210  (Legea cu privire la actele normative Nr.
100 din  22.12.2017, intră în vigoare din 12.07.2018)  

6.1 Organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.

În realizarea administraţiei publice un rol important îl au ministerele şi alte autorităţi ale

administraţiei publice centrale de specialitate.
Ministerele sunt principalele organe centrale de specialitate ale statului care conduc în limitele
competenţei anumite domenii, fiind responsabile de activitatea lor.
De rând cu ministerele mai activează şi alte organe centrale de specialitate ale administraţiei
publice ca: servicii; birouri; agenţii; inspectorate; comisii şi consilii guvernamentale.
Lista principalelor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice este aprobată de
Parlament şi prevăzută în art. 45 din Legea cu privire la Guvern, actualmente aceste organe sunt:
● ministerele:
1. Ministerul Economiei şi Infrastructurii
2. Ministerul Finanţelor
3. Ministerul Justiţiei
4. Ministerul Afacerilor Interne
5. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene
6. Ministerul Apărării
7. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediulu
8. Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării
9. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale

● autorităţile administraţiei centrale:

a) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
b) Agenţia Naţională pentru Soluţionarea Contestaţiilor;
c) Autoritatea Naţională de Integritate;
d) Avocatul Poporului;
e) Banca Naţională a Moldovei;
f) Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal;
g) Centrul Naţional Anticorupţie;
h) Comisia Electorală Centrală;
i) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
j) Consiliul Concurenţei;
k) Consiliul Superior al Magistraturii;
l) Consiliul Superior al Procurorilor;
m) Consiliul Coordonator al Audiovizualului;
n) Curtea Constituţională;
o) Curtea de Conturi;
p) Curtea Supremă de Justiţie;
q) Procuratura Generală;
r) Serviciul de Informaţii şi Securitate.
În afară de acestea sunt organizate şi funcţionează şi alte autorităţi centrale ca:
- inspectoratele de stat.
- comisiile şi consiliile guvernamentale.
Ca regulă, inspectoratele de stat sunt formate de Guvern în subordinea altor organe centrale de
specialitate în scopul exercitării controlului asupra executării legilor şi altor acte normative.
Comisiile şi consiliile guvernamentale sunt create de Guvern, ca regulă pentru cercetarea şi
coordonarea unor probleme, dezvoltarea anumitor domenii, etc. Aceste comisii/consilii pot fi permanente
sau provizorii.
 De regulă, organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
e reglementată prin regulamente aprobate prin hotărâri de Guvern.
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice sunt nişte autorităţi publice
unipersonale, astfel, ministerele sunt conduse de miniştri care sunt membri ai Guvernului.
Conducerea birourilor, serviciilor, agenţiilor şi altor organe centrale de specialitate e asigurată de
directori generali, directori, şefi, preşedinţi. Miniştrii şi respectiv ceilalţi conducători ai organelor
administraţiei publice centrale de specialitate asigură aplicarea strategiilor şi programelor
Guvernamentale în sfera lor de activitate.
În activitatea lor, miniştri şi ceilalţi conducători ai organelor administraţiei publice centrale de
specialitate sunt ajutaţi de vice-miniştri, vice-directori, şefi-adjuncţi, vice-preşedinţi, care sunt numiţi în
funcţie prin Hotărârea de Guvern.
Pe lângă majoritatea organelor administraţiei publice centrale de specialitate, în special pe lângă
ministere, activează colegiile acestor organe.
Colegiile sunt nişte structuri colegiale, formate din conducătorii autorităţilor respective şi
reprezentanţi din afara autorităţii. Colegiile examinează cele mai importante probleme care rezultă din
atribuţiile autorităţilor respective. În acest caz îmbinându-se principiul conducerii personale cu
conducerea colegială. Totuşi, dacă apar divergenţe dintre membrii colegiului şi ministru, în rezultat final
ministru decide. Membrii colegiilor şi structura acestora se confirmă de Guvern.
Pentru a-şi desfăşura activitatea fiecare organ central de specialitate al administraţiei publice, atât
sub aspectul structural-organizatoric cât şi sub aspectul componenţei este aprobat de regulă prin Hotărârea
de Guvern. Structura organizatorică a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
cuprinde mai multe componente care diferă de la un organ la altul, însă ca regulă identificăm următoarele:
- secţii
- direcţii
- servicii
- inspectorate
- departamente ş.a.
Toate aceste compartimente formează aparatul propriu şi aparatul tehnic al organelor centrale de
specialitate ale administraţiei publice.
De regulă, compartimentele care compun aparatul organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice nu au atribuţii proprii, deci nu pot emite acte administrative şi nu pot fi considerate
subiecte de drept administrativ.
Excepţie de la aceasta regulă fac unele inspectorate, servicii sau departamente care sunt organizate
în cadrul sau în subordinea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice cărora prin însăşi
actul de înfiinţare li se recunosc atribuţiile proprii şi competenţa decizională administrativă (inspectorate
fiscale etc ).
Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice reieşind din modul de formare, ca
regulă sunt nişte organe numite, după modul de activitate sunt nişte organe unipersonale, iar din punct de
vedere al competenţei teritoriale aceste organe au competenţă pe întreg teritoriul statului care este
exercitată în particular şi prin intermediul serviciilor desconcentrate ale acestora amplasate în unităţi
administrativ teritoriale.
Din punct de vedere al competenţei materiale organele centrale de specialitate ale administraţiei
publice îşi desfăşoară activitatea în domenii concrete, adică au o competenţă specializată.
Conform legislaţiei în vigoare sunt create un şir de autorităţi executive de specialitate care se
bucură de o anumită independenţă funcţională sau sunt absolut autonome faţă de Guvern (agenţii
naţionale: Agenţii Naţionale de Reglementare în Energetică).
Conform alin. (1), art. 96 CRM, Guvernul exercită conducerea generală a administraţiei publice,
aici apare problema dacă autorităţile menţionate sunt autorităţi din cadru sistemul administraţiei publice şi
dacă fac parte din administraţia publică centrală de specialitate. În cazul autorităţilor administrative
menţionate ar fi vorba de nişte autorităţi administrative autonome care exercită o parte din sarcinile
puterii executive nefiind incluse în sistemul administraţiei publice centrale conduse de Guvern ( alin. (2),
art. 107 din CRM).

6.2 Atribuţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.

 Sarcinile ce revin organelor administraţiei publice centrale de specialitate sunt transpuse în
practică prin exercitarea unor atribuţii prevăzute pentru fiecare organ în parte în dependenţă de domeniul
de activitate, prin actele de organizare şi funcţionare a acestora.
În literatura de specialitate, atribuţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
sunt clasificate în:
1) atribuţii comune pe care le exercită toate sau aproape toate organele administrativ publice.
2) atribuţii specifice fiecărui organ.
1. Atribuţiile comune pot fi calificate în mai multe grupe în funcţie de specificul activităţii:
a) atribuţii privind organizarea şi asigurarea executării legilor, hotărârilor Parlamentare,
decretelor Preşedintelui R.M., hotărârilor, ordonanţele şi dispoziţiile Guvernului.
b) atribuţii în domeniul social-economic şi financiar şi elaborarea de programe sau
prognoze de dezvoltare a domeniului respectiv, elaborarea devizului de cheltuieli şi a bugetelor.
c) atribuţii în domeniul reprezentării pe plan extern: iniţierea şi negocierea din
împuternicirea Guvernului a unor acorduri internaţionale ce ţin de domeniul de activitate;
reprezentarea intereselor statului în organele internaţionale de specialitate, precum şi
colaborarea cu autorităţile similare din alte state.
d) alte atribuţii cu caracter organizatoric: conducerea şi controlul unităţilor şi instituţiilor
din subordine, etc.
2. Atribuţiile specifice ţine de particularităţile activităţii desfăşurate de fiecare organ în parte în
funcţie de domeniul de activitate. Acestea sunt exercitate de aparatul propriu al organului central de
specialitate al administraţiei publice şi presupune atribuţii concrete în domeniul social-economic, social-
cultural, ordinii publice sau atribuţii în domeniul relaţiilor externe (ex. în domeniul asigurării ordini
publice).

6.3 Actele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.

Legislaţia în vigoare, inclusiv Hotărârile Guvernului privind organizarea şi funcţionarea organelor
administraţiei publice centrale de specialitate nu precizează expres categoriile de acte care pot fi emise de
organele centrale de specialitate ale administraţiei publice.
De asemenea nu se menţionează nimic despre caracterul normativ sau individual al actului precum
şi situaţiile când organul respectiv poate recurge la o categorie sau alta de acte.
Generalizând prevederile actelor de organizare şi funcţionare a organelor administraţiei publice
centrale de specialitate pot fi menţionate următoarele acte ale acestora:
- ordine
- instrucţiuni
- dispoziţii.
Din activitatea practică a organelor administraţiei publice centrale de specialitate s-a constatat că
ordinele pot avea caracter normativ sau individual, însă de regulă acestea poartă un caracter individual.
Ordine cu caracter normativ cuprind reguli cu caracter general şi sunt elaborate pentru asigurarea
aplicării unor prevederi legale. Ordine cu caracter individual se aplică unor subiecte şi situaţii juridice
determinate având o aplicare limitată.
Din activitatea practică de-asemenea s-a constatat că instrucţiunile totdeauna au caracter normativ,
adică cuprind nişte reguli de conduită cu caracter general aplicabil unui număr nedeterminat de persoane
şi situaţii juridice. Instrucţiunile emise pe baza şi în vederea executării legii precizează anumite detalii ce
ţin de mecanismul de aplicare a acestora.
Dispoziţiile, ca acte a organelor centrale ale administraţiei publice sunt emise pentru rezolvarea
unor probleme concrete sau operative de cele mai multe ori de ordin intern a organului central de
specialitate a administraţiei publice. Astfel, dispoziţiile poartă un caracter individual, în activitatea
practică a autorităţilor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Se mai întâlnesc şi acte care poartă alte denumiri: regulamente, reguli, hotărâri, decizii, etc. Aceste
acte nu se deosebesc prin nimic de instrucţiuni, adică poartă un caracter normativ.
Conform prevederilor art. 13, 73 (cap. XI) al Legii nr. 317, din 18.07.2003, actele organelor
centrale de specialitate ale administraţiei publice se mai numesc acte departamentale, pentru acestea e
prevăzută expertiza juridică, înregistrarea la Ministerul Justiţiei şi publicarea în MO a R.M.
Actele normative ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice intră în vigoare
de la data publicării în MO a Republicii Moldova pe când actele individuale intră în vigoare de la data
aducerii lor la cunoştinţa persoanelor vizate în ele.