Administraţiile de susţinere a unor organe

constituţionale

Termenul de Administraţie de susţinere este puţin utilizat în doctrina juridică.1 În

doctrina administrativă românească nu există evident acest termen , dar, în opinia noastră, l-
am considerat un termen potrivit pentru a descrie aceste organizaţii.
Administraţiile de susţinere au fost puţin tratate de către cei care s-au ocupat de studiul
de bază al structurilor administrative . Pentru a începe demersul nostru , este absolut necesar
să încercăm să definim obiectul nostru de studiu şi să încercăm să-i determinăm
caracteristicile care îl particularizează în raport cu restul organizaţiilor administraţiei publice.
Apoi ne vom ocupa de descrierea organelor constituţionale pe care le susţin acestea şi de
analizarea structurii organizatorice a acestor administraţii.

Prin Administraţie de susţinere sau de sprijin înţelegem acele structuri administrative care
servesc drept instrument al unor organe constituţionale2 pentru a-şi putea duce la capăt
funcţiile care le-au fost atribuite prin Constituţie3.
În România , putem considera că în această categorie intră serviciile aflate la dispoziţia
următoarelor organe constituţionale : Preşedintele României, cele două Camere ale
Parlamentului ( Camera Deputaţilor şi Senatul ), Avocatul poporului , Consiliul Legislativ ,
Curtea Constituţională, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
Ministerul public, Curtea de Conturi, Consiliul economic şi social.

Administraţiile de susţinere sau de sprijin se deosebesc de administraţiile dependente de

Guvern prin faptul că ele nu se află înglobate într-o structură ierarhică , ci sunt servicii aflate
la dispoziţia unor organe constituţionale , având ca drept misiune specifică aceea de a le ajuta
să-şi îndeplinească misiunile politice care le-au fost încredinţate de Constituţie. Spre
deosebire de administraţia publică propriu - zisă, al cărei scop constă în satisfacerea
intereselor generale , administraţia de susţinere nu furnizează servicii cetăţenilor , ci pune la
dispoziţia organelor constituţionale o serie de mijloace şi resurse ( umane , materiale şi
financiare ) , pentru acestea să-şi poată îndeplini competenţele atribuite.
În plus toate aceste organe constituţionale au drept caracteristică autonomia , absolut
necesară pentru a-şi putea pune în aplicare funcţiile care sunt de o mare importanţă în cadrul
funcţionării sistemului politic. Obţinerea unei astfel de autonomii se poate asigura prin
intermediul creării unor organe administrative proprii , care nu depind unele de altele, adică
prin crearea unor administraţii neutre aflate în slujba lor.
Această autonomie se poate manifesta pe diferite nivele : legal, organic, funcţional şi
al finanţării.

1
Conceptul de Administraţie de susţinere sau de Sprijin este un termen utilizat o mică parte a doctrinei juridice
spaniole şi , în special de către D.Mariano Baena de Alcazar şi D. Jose V. Gomez Rivas. Alţi autori , precum
Santamaria Pastor, definesc aceste organizaţii drept organizaţii statale neadministrative. ( 1991,p.12)
2
Guvernul este şi el un organ constituţional , deşi administraţia sa nu poate fi înglobată în rândul Administraţiei
de susţinere.
3
Gema Pastor Albaladejo – Las administraciones mediales în Administraciones publicas espanolas , Mc Graw
Hill, pag. 202
 3.2.1 Consiliul suprem de apărare a ţării

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile

care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii
internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de
menţinere sau de restabilire a păcii.

c Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) este structura de lucru
permanentă destinată asigurării îndeplinirii sarcinilor ce revin Consiliului, potrivit Legii nr.
415/2002 privind organizarea şi funcţionarea acestuia.
Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este organul tehnic
specializat, încadrat cu personal militar detaşat de la instituţii cu atribuţii în domeniul
securităţii naţionale, care asigură legătura nemijlocită atât cu instituţiile militare din care
provin, cât şi cu celelalte structuri care au atribuţii în domeniul apărării, siguranţei
naţionale şi ordinii publice.
Principalele atribuţii ale Secretariatului CSAT sunt:
• Colaborează cu compartimentele de profil din instituţiile cu atribuţii în
domeniul securităţii naţionale pentru armonizarea şi coordonarea unitară a elaborării
documentelor prezentate Consiliului, pentru asigurarea legalităţii şi operativităţii în
exercitarea sarcinilor specifice;
• Expertizează datele, informările şi măsurile din domeniul apărării şi
securităţii naţionale elaborate de instituţiile componente ale sistemului naţional de apărare a
României, care urmează să fie analizate în şedinţele CSAT;
• Întocmeşte sinteze cu concluzii şi propuneri către preşedinte la documentele
primite de la ministere, instituţii, agenţii şi oficii guvernamentale cu atribuţii şi sarcini în
domeniul apărării ţării şi securităţii naţionale, ce urmează să fie analizate în şedinţele CSAT;
• Consultă şi prezintă propuneri necesare avizării de către Consiliu a
proiectelor de acte normative iniţiate sau emise de către Guvern privind securitatea
naţională, organizarea generală a instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice
şi siguranţei naţionale sau cu incidenţă în acest domeniu, ce urmează a fi supuse, spre
aprobare, Parlamentului;
• Analizează proiectele acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniul
securităţii naţionale, ce se supun aprobării Consiliului;
• Coordonează activitatea Comisiei interdepartamentale pentru comunicaţii şi
tehnologiei informaţiei;
• Întocmeşte proiectul Programului anual de activitate al CSAT, pe baza
dispoziţiilor preşedintelui şi a propunerilor instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii
naţionale;
 • Difuzează Programul anual de activitate, aprobat de către preşedintele
Consiliului, integral membrilor CSAT şi, în extras, instituţiilor cu răspunderi privind apărarea
ţării şi securitatea naţională;
• Redactează proiectul ordinii de zi pentru şedinţele ordinare şi extraordinare
ale Consiliului;
• Asigură buna desfăşurare a şedinţelor CSAT, îngrijindu-se de amenajarea sălii şi
condiţiile tehnice pentru înregistrarea discuţiilor purtate;
• Asigură înregistrarea pe suport magnetic a lucrărilor şedinţelor CSAT;
• Redactează hotărârile adoptate, le prezintă pentru a fi semnate de către
preşedintele Consiliului şi le expediază, integral sau în extras, la instituţiile responsabile cu
punerea lor în aplicare, iar cele pentru care se dispune altfel, le trimite, spre publicare, la
Monitorul Oficial;
• Întocmeşte rapoarte şi informări cu privire la stadiul îndeplinirii hotărârilor
adoptate şi a Programului anual de activitate care vor fi prezentate de secretarul
Consiliului în şedinţele ordinare, respectiv, în prima şedinţă din an;
• Elaborează, la sfârşitul fiecărui an sau ori de câte ori se solicită, rapoarte privind
activitatea desfăşurată de CSAT, care, după analizare în şedinţe, sunt prezentate
Parlamentului României;
• Întocmeşte şi actualizează permanent evidenţa hotărârilor adoptate de CSAT
şi a documentelor analizate în şedinţe.
• Prezintă propuneri pentru soluţionarea rapoartelor şi memo-riilor adresate
CSAT.

3.2.2 Curtea de Conturi4

Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar ulterior extern asupra
modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale
sectorului public5. Ea prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale
bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzând şi neregulile constatate.
Membrii Curţii de Conturi sunt numiţi de către Parlament pentru un mandat de nouă ani, care
nu poate fi prelungit sau reînnoit. Ei sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi
inamovibili pe toată durata acestuia. Curtea de Conturi se înnoieşte cu o treime din consilierii
de conturi din trei în trei ani.
Conducerea Curţii de Conturi se exercită de către plen , alcătuit din cei 18 consilieri de
conturi, de către comitetul de conducere, de preşedintele şi de vicepreşedintele acesteia.
Curtea de Conturi se compune din :
- Secţia de control financiar ulterior
- Secţia jurisdicţională
- Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi
- Camerele judeţene de Conturi şi a municipiului Bucureşti.
4
Este un organ constitutional prevazuta in art.140(1)
5
Legea 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi , republicată , modificată şi completata
prin Legea 77/2002 publicata in MO nr 104 din 7/02/2002
 Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat de plenul Curţii de Conturi
stabileşte atribuţiile şi regulile de procedură specifice activităţii Curţii de Conturi ,
organizarea şi funcţionare secţiilor , direcţiilor , serviciilor şi compartimentelor încadrate cu
personal de specialitate şi administrativ.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale , ea dispune de un Secretariat general, condus de

un secretar general, numit şi revocat din funcţie , potrivit legii , de către comitetul de
conducere. Secretariatul general asigură activitatea de logistică a acesteia, având în structura
sa direcţii , servicii , compartimente , care alcătuiesc Direcţia de gestionare a resurselor
financiare şi umane şi Direcţia tehnică pentru coordonarea logisticii.
Direcţia de gestionare a resurselor financiare şi umane este formată din :
- Compartimentul buget, financiar , salarizare
- Compartimentul contabilitate
- Compartimentul resurse umane
- Personalul cu activitate economico-financiară din teritoriu.

Direcţia tehnică pentru coordonarea logisticii este formată din :

- serviciul achiziţii publice , investiţii , aprovizionare
- Compartimentul de date şi arhivarea documentelor
- Compartimentul studii, documentare
- Compartimentul transporturi.
Personalul din cadrul Secretariatului general este alcătuit din funcţionari publici şi
personal contractual.
În subordinea directă a preşedintelui Curţii de Conturi îşi desfăşoară activitatea
următoarele structuri :
- compartimentul de Audit public intern
- compartimentul juridic
- compartimentul relaţii interne-externe, sesizări , protocol.

3.2.3 Consiliul Economic şi Social

Consiliul Economic şi Social este un organ consultativ al Parlamentului şi

Guvernului în domeniile de specialitate stabilite în legea sa de înfiinţare, organizare şi
funcţionare . ( art. 141 din Constituţie )
Consiliul Economic şi Social este o instituţie publică de interes naţional , tripartită ,
autonomă , constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţional dintre patronat ,
sindicate şi guvern şi a climatului de stabilitate şi pace socială6.
El are rol consultativ în stabilirea strategiilor şi politicilor economice şi sociale, în
aplanarea stărilor conflictuale la nivel de ramură sau la nivel naţional apărute între partenerii
sociali , precum şi în realizarea , promovarea şi dezvoltarea dialogului social şi a solidarităţii
sociale.
6
Legea 109/1997 cu modificările ulterioare
 El este alcătuit şi funcţionează pe principiul tripartidismului , organele sale de
conducere şi cele de lucru având structură tripartită. Plenul său este alcătuit din 45 de
membrii ,câte 15 numiţi de către fiecare partener social.
În structura CES funcţionează Secretariatul Tehnic, care este aparatul de lucru
tehnico-administativ , format din 30 de persoane şi condus de către un Secretar general.
Secretariatul tehnic are următoarea structură :
- Biroul informatică
- Biroul de audit intern
- Unitatea de implementare a programelor
- Biroul de resurse umane
- Direcţia juridic-avizare
- Direcţia buget- finaţe , administrativ
- Direcţia relaţii internaţionale şi relaţii publice.

3.2.4 Consiliul Superior al Magistraturii

Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei( art. 133 din
Constituţie ). El este alcătuit din 19 membri aleşi pe o perioadă de şase ani.
CSM propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi
procurorilor , cu excepţia celor stagiari , în condiţiile legii. Această instituţie îndeplineşte rolul
de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor
şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. ( art.134 din Constituţie )

Consiliul Superior al Magistraturii7 are la dispoziţia sa un aparat tehnico-

administrativ condus de un secretar general , care are în subordinea sa următoarele
compartimente :
- Direcţia de resurse umane şi organizare având următoarea componenţă :
o Serviciul resurse umane pentru instanţele judecătoreşti
o Serviciul resurse umane pentru parchete
o Biroul concursuri
o Biroul formare profesională
o Biroul statistică judiciară
- Direcţia economică şi administrativă cu următoarea structura :
o Serviciul salarizare şi buget
o Serviciul administrativ şi aprovizionare
- Direcţia legislaţie , documentare şi contencios :
Serviciul legislaţie şi documentare
Biroul contencios
7
La ora actuala ,CSM este organizat potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniul proprietăţii si
justiţiei
 - Direcţia afaceri europene, relaţii internaţionale şi programe :
Serviciul programe
Serviciul relaţii internaţionale şi integrare europeană
- Serviciul de relaţii cu publicul , registratură , secretariat şi arhivă
- Serviciul sinteze şi pregătirea lucrărilor şedinţelor CSM
- Biroul informatică
- Biroul protocol
- Biroul achiziţii publice.

Totodată în subordinea directă a preşedintelui CSM se află următoarele structuri .

- Biroul de informare publică şi relaţii cu mass-media
- Biroul de audit public intern
- Biroul de documente clasificate

3.2.5 Avocatul poporului

Avocatul Poporului este o instituţie care are drept scop apărarea drepturilor şi
libertăţilor persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice8. Avocatul
Poporului este numit pe o perioadă de cinci ani.
Avocatul poporului este o autoritate autonomă şi independentă faţă de orice altă
autoritate publică.
Instituţia Avocatului poporului are buget propriu , care face parte integrantă din
bugetul de stat. Proiectul de buget se aprobă cu avizul consultativ al Ministerului de Finanţe şi
se înaintează Guvernului pentru a fi inclus distinct în proiectul bugetului de stat.
În cadrul structurii organizatorice a Instituţiei Avocatului poporului , prin ordin al
acestuia, se pot organiza direcţii , servicii , birouri , alte categorii de compartimente sau
comisii cu activitate temporară , stabilindu-se numărul de posturi de conducere , atribuţiile şi
personalul necesar în raport cu competenţa instituţiei.
În vederea realizării atribuţiilor ce-i revin potrivit legii , Avocatul poporului
organizează birouri teritoriale9, care îndeplinesc competenţele acesteia la nivel teritorial. În
stabilirea structurii organizatorice se au în vedere domeniile de specializare , stabilite prin
lege:
- Drepturile omului , egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei , culte religioase şi
minorităţi naţionale;
- Drepturile copilului , ale familiei , tinerilor , pensionarilor , persoanelor cu
handicap;
- Armată, justiţie , poliţie , penitenciare
- Proprietate , muncă, protecţie socială , impozite şi taxe.

8
Legea nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Avocatului poporului , republicată
9
Birourile teritoriale sunt organizate în următoarele oraşe: Alba-Iulia, Bacău , Constanţa , Cluj-Napoca , Braşov,
Suceava , Târgu-Mureş, Craiova, Galaţi, Iaşi , Oradea , Piteşti , Ploieşti, Timişoara
 Avocatului poporului are în subordinea sa un număr de consilieri , un consiliu
consultativ ,un compartiment de audit, un număr de patru adjuncţi ai Avocatului poporului ,
specializaţi pe cele patru domenii de activitate şi un secretar general care la în subordine
serviciul economic administrativ ( ce desfăşoară activităţi referitoare la financiar ,
contabilitate , aprovizionare , resurse umane , informatică , administrativ ). Personalul de
execuţie de specialitate este grupat pe cele patru domenii de activitate stabilite prin lege.
Funcţia de Avocat al poporului este asimilată cu cea de ministru , iar cea de adjunct al
Avocat al poporului este asimilată cu şef de departament.

3.2.6 Consiliul Legislativ

Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care

avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării şi coordonării
întregii legislaţii. El ţine evidenţa oficială a legislaţiei României, informatizarea acesteia ,
precum şi elaborarea Repertoriului legislaţiei României –evidenţa oficială –şi a versiunilor
oficiale ale unor culegeri de acte normative – codexuri, în vederea asigurării autenticităţii
informaţiei legislative.
Consiliul Legislativ este alcătuit din :
- Secţia de drept public,
- Secţia de drept privat
- Secţia de evidenţă oficială a legislaţiei
- Departamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglementările Uniunii Europene
- Departamentul de informatică legislativă
- Secretariatul consiliului legislativ
- Biroul de organizare , resurse umane şi contencios
- Compartimentul de Audit public intern.

Personalul Consiliul Legislativ este format din demnitari, funcţionari publici şi

personal contractual.
Spre exemplu, Secretariatul Consiliului legislativ asigură circuitul actelor şi al
celorlalte documente primite şi realizate în activitatea Consiliului legislativ , precum şi
stocarea acestora în condiţii de deplină conservare . Acesta asigură buna gospodărire a
bunurilor aflate în patrimoniu , asigură aprovizionarea cu materialele necesare , utilizarea
resurselor financiare şi materiale cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate, asigură
activităţile de relaţii externe , protocol , presă , petiţii şi relaţii cu publicul , precum şi
arhivarea documentelor Consiliului Legislativ şi a actelor prevăzute de Legea 73/1993
republicată.
Secretariatul are în structura sa:
- Direcţia tehnico-administrativă şi registratură generală ,
 - Sectorul financiar – contabil ,
- Serviciul relaţii externe , protocol, presă , petiţii şi relaţii cu publicul ,
- Biroul arhivare.
Secretariatul Consiliului Legislativ este condus de un secretar general , care face parte
din categoria Înalţilor funcţionari publici , numit pe bază de concurs sau examen , pe criterii
de profesionalism , prin ordin al preşedintelui Consiliului Legislativ.

3.2.7 Curtea Constituţională

Curtea Constituţională10 este garantul supremaţiei Constituţiei ( art.142 din Constituţie).

Este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România. Este independentă faţă de orice
altă autoritate publică .
Ea se compune din nouă judecători11, numiţi pentru un mandat de nouă ani care nu poate
fi prelungit sau înnoit. Ea se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din trei în trei ani. Curtea are
următoarele atribuţii :
- se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, a tratatelor sau altor acorduri
internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului;
- hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele;
- soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice; -
veghează la respectarea procedurii de alegere a preşedintelui, a procedurii pentru organizarea şi
desfăşurarea referendumului;
- verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
- hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
Curtea Constituţională dispune de un Secretariat general , care răspunde de organizarea
şi desfăşurarea activităţilor funcţionale şi tehnice ale acesteia , pentru îndeplinirea atribuţiilor ce-i
revin .
Secretariatul general are următoarea structură :
- Direcţia generală economică alcătuită din :
- Serviciul financiar-contabil
- Serviciul administrativ şi pentru achiziţii publice
- Biroul salarizare , resurse umane şi relaţii externe
- Serviciul de grefă , registratură şi arhivă
- Serviciul documentare , cercetare şi informatică
10
Curtea Constituţională este organizată şi funcţionează potrivit Legii nr.47/1992 republicată în 2004.
11
Trei dintre membrii sunt numiţi de către Camera deputaţilor , trei de către Senat şi trei de către Preşedintele
României.
 3.2.8 Ministerul public

Ministerul public este parte componentă a autorităţii judecătoreşti 12 , care , în

activitatea judiciară , reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Din Ministerul Public fac parte : Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, parchetele de pe lângă curţile de apel , parchetele de lângă tribunalele, parchetele de
pe lângă tribunalele pentru minori şi familie, parchetele de pe lângă judecătorii şi parchetele
militare .
Spre exemplu, în cadrul structurii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie se află şi un Departament economico-financiar şi administrativ în care desfăşoară
activitatea un personal economic şi administrativ având următoarele funcţii : manager
economic, şef serviciu , şef birou , consilier , auditor public intern, referent , muncitor calificat
, având statutul fie de funcţionari publici , inclusiv manageri publici şi personal contractual .
Departamentul economico-financiar şi administrativ este un condus de un manager
economic , şi are următoarea structură :
- Serviciul financiar, salarizare , contabilitate , buget , control financiar preventiv ,
metodologie şi angajamente bugetare
- Serviciul investiţii şi achiziţii publice
- Serviciul administrativ, întreţinere –deservire , transport şi securitatea muncii
- Biroul protocol

12
Atribuţiile sale sunt stabilite de către constituţie şi de Legea 304/2004 privind organizarea judiciară ,
republicată , cu modificările şi completările ulterioare, precum şi alte legi speciale.