Strategii si politici publice contemporane

1. Administratia publica

Administratia de stat: forma de activitate a statului pentru realizarea functiilor sale.

Administratia publica: termen cu trimitere directa reprezentand o activitate si un sistem de autoritati
determinate de vointa politica si realizate pentru organizarea si aplicarea concreta a legii.
Realizarea obiectivelor definite de puterea politica se face cu ajutorul administratiei publice care in orice
societate este un instrument al statului indispensabil in atingerea obiectivelor majore prin actiunea puterii
publice.
Administratia publica reprezinta totalitatea organelor care stabilesc, conduc si executa treburile publice.
Notiunea de administratie face trimitere la ideea de organizare ierarhica, in baza careia organul care
ordona sau organizeaza este superior organelor care executa. Sistemul administratiei publice este constituit sub
forma unei structuri mixte, ierarhic functionale, in baza a doua criterii: teritorial si functional.
 Criterul teritorial presupune impartirea autoritatii publice in autoritati centrale si locale.
 Criteriul functional imparte autoritatile publice in autoritati cu competenta generala si cu
competenta de specialitate.
Autoritatile centrale sunt cele care actioneaza la nivel national respectiv:
- Guvernul Romaniei care potrivit Programului de guvernare aprobat de Parlament asigura realizarea
politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice.
Practic Programul de guvernare reprezinta strategia prin care Guvernul considera ca isi poate duce la
indeplinire promisiunile electorale asumate in fata electoratului.
- Guvernul are in subordine Ministerele, precum si o serie de organe de specialitate (autoritati,
agentii). Acestea actioneaza pe baza unei Hotarari de Guvern care delimiteaza atributiile, urmarindu-se ca prin
activitatile lor sa fie atinse obiectivele din programul de guvernare in domeniile respective.
- Astfel Guvernul validat de Parlamentul Romaniei in decembrie 2009 are in componenta urmatoarele
ministere: Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministrul Finanţelor Publice, Ministrul Economiei,
Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministrul Afacerilor Externe, Ministrul Transporturilor şi Infrastructurii,
Ministrul Mediului şi Pădurilor, Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Ministrul Apărării Naţionale,
Ministrul Culturii şi Patrimoniului, Ministrul Justiţiei, Ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale,
Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului,
Ministrul Sănătăţii, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Conducerea Guvernului este asigurata de Primul Ministru care, de regula, este ajutat de un
viceprimministru.
- Dintre organele centrale de specilalitate exemplificam: Autoritatea nationala pentru reglementare
serviciilor publice, Autoritatea nationala pentru reglementarea in domeniul energiei, Autoritatea nationala
pentru protectia mediului, Agentia nationala pentru prestatii sociale, etc.
Autoritatile locale – sunt consiliile judetene, consiliile locale si primarii alesi in conditiile legii.4
Administratia publica locala se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si
deconcentrarii serviciilor publice.
Legea 215/2001 modificata prin Legea 286/2006 stabileste o serie intreaga de atributii pentru autoritatile
locale care vizeaza:
 Organizarea si functionarea aparatului de specialitate al primarului, presedintelui Consiliului
Judetean, ale institutiilor si serviciilor publice de interes local si ale societatilor comerciale si regiilor autonome
de interes local
 Dezvoltarea economico - sociala si de mediu a localitatii si judetului
 Administrarea domeniului public si privat
 Gestionarea serviciilor furnizate de catre cetateni cum sunt: educatie,
serviciile sociale, sanatate, ordine publica, mediu, dezvoltare urbana,
drumuri publice, locuinte, punerea in valoare a resurselor naturale, etc.
- De remarcat ca in general toate consiliile judetene, cele municipale si multe dintre cele orasenesti si-
au adoptat in virtutea acestor atributii, propriile „programe de guvernare locala” materializate in strategii
locale pe care le actualizeaza permanent si pe care incearca sa le duca la indeplinire
- De semnalat de asemenea locul si rolul prefectului in relatiile dintre autoritatile centrale si cele
locale
„Prefectul este garantul respectarii legii si a ordinii publice la nivel local. El conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea
Guvernului organizate la nivelul unitatilor adminitrativ teritoriale ”.6
In virtutea acestor atributii prefectul actioneaza pentru realizarea in judet a obiectivelor cuprinse in
programul de guvernare si dispune masurile necesare pentru indeplinirea lor.
Prefectul colaboreaza cu autoritatile administratiei publice locale pentru determinarea prioritatilor de
dezvoltare teritoriala; asigura realizarea planului de masuri pentru integrarea europeana, hotaraste in conditiile
legii cooperarea sau asocierea cu institutii similare din tara si din strainatate in vederea promovarii intereselor
comune.
In urma aparitiei Legii 151/1996 si apoi a Legii 315/2004. legea dezvoltarii regionale, in Romania au
fost constituite 8 regiuni de dezvoltare.7
Acestea sunt asocieri intre judete constituite pentru realizarea si dezvoltarea unor proiecte integrate la
nivel regional prin care sa se poate realiza o absorbtie corespunzatoare a fondurilor comunitare precum si o
buna colaborare cu regiuni din alte tari europene.
- Consiliile de Dezvoltare Regionala (CDR) alcatuite din reprezentanti ai autoritatilor locale din
regiune sunt cele care aproba planurile de dezvoltare regionala (PDR) care la nivel national formeaza Planul
National de Dezvoltare Regionala (PNDR).
- Agentiile de Dezvoltare Regionala (ADR) sunt organismele de lucru ale CDR, specialistii
acestora propunand strategiile de dezvoltare, realizand efectiv P.D.R. evaluand si monitorizand Programele si
proiectele de la nivel european imlementate in regiunile de dezvoltare.
Cel mai important program in momentul de fata, sustinut de fondurile structurale si coordonat de ADR
este Programul Operational Regional (POR).

2. Management public

Management este un termen englezesc desemnand o situatie, un ansamblu organizat si coerent de

cunostiinte, concepte, principii, metode si tehnici care se aplica fenomenelor si proceselor ce se produc in
conducerea organizatiilor avand ca scop atingerea unor performante noi, ridicate.1
Avand in vedere rolul si locul administratiei publice in epoca contemporana precum si mutatiile
survenite in conducerea unitatilor administrativ teritoriale a aparut tot mai evidenta aplicarea unor principii
manageriale in administratia publica.
Rolul administraţiei publice in epoca contemporana: reprezentar (Reprezentativitatea administraţiei),
management (Eficienţa administraţiei), justitie (Latura legală a administraţiei).
- Necesitatea managementului public.
Managementul Public:- studiaza Procese şi relaţii de management;
- formeaza principia si legalitati
- perfectioneaza organizarea si functionarea institutiilor
- este influentat, desi influenteaza valorile economice, politici, sociale, cultural
- urmareste satisfacerea interesului politic.
Managementul public reprezinta un sistem de concepte, metode si instrumente prin care se realizeaza in
administratia publica, aducerea la indeplinire a legilor sau planificarea, coordonarea, organizarea, gestiunea si

2
controlul activitatilor ce se desfasoara in sfera serviciilor care satisface interesul public. Overman2 sustine ca
managementul public se deferentiaza de administratia publica deoarece:
- trateaza problematica exercitarii functiilor managementului adoptata la specificul sectorului public
- urmareste desfasurarea activitatilor din sectorul public pe criterii de eficienta
- Caracteristici ale managementului public: caracter continuu, caracter politic, caracter divers, caracter
complex, caracter de sinteza, caracter integrator.
- Principii specifice managementului public in administraţie: ale autonomiei locale, conducerii
unitare, descentralizării serviciilor publice, flexibilităţii, legalităţii, restructurării, consultării cetăţenilor,
perfecţionării continue, eligibilităţii autorităţilor locale.
- Functiile managementului in administratia publica
 previziunea reprezinta cea mai importanta functie a conducatorului. Prin previziune se
anticipeaza evolutia conditiilor in care se afla o administratie publica precum si modul in care ea va raspunde
conditiilor respective. Avand in vedere multitudinea de interconditionari existente este evident ca
managementul in administratie publica nu poate sa ramana cantonat intr-o sfera inclusa, cea a propriilor
obligatii.
 organizarea cuprinde ansamblul de activitati prin intermediul carora se stabilesc si se
delimiteaza procesele de munca, realizandu-se gruparea lor pe directii, servicii, compartimente, etc.
In conditiile in care administratiei publice ii este specific un sistem birocratic deosebit, crearea prin
vointa conducatorilor a unui cadru orgazitional functional si eficient cat mai operativ constituie un obiectiv
esential.
 coordonarea are rolul de a asigura adaptarea unitatii administrativ teritoriale la conditiile existente
in fiecare moment al evolutiei sale precum si sincronizarea actiunilor manageriale si a deciziilor luate la diferite
niveluri. In administratia publica, datorita diversitatii si complexitatii deosebite a activtatilor, coordonarea
capata un rol deosebit. De semnalat faptul ca se impune deseori coordonarea unor activitati care tin de unitati
administrativ teritoriale diferite (programe regionale, programe sectoriale, calamitati naturale, etc)
 motivarea – constituie o functie importanta a managementului deoarece incorporeaza actiuni ce se
concentreaza asupra factorului uman, cu scopul de a-l determina sa constituie, sa participe activ la realizarea
integrala a sarcinilor si obiectivelor stabilite.
De remarcat ca in cazul alesilor mai ales, dar in cazul functionarilor publici aceasta imagine este de mai
multe ori disproportionata fata de realitatea curenta. Alesii sunt mai egali ca altii, singurii care detin adevarul si
solutiile cele mai bune. Functionarul public este cel de care are nevoie un numar mai mare de oameni. De aceea
el uita, nu de putine ori, ca el este in serviciul publicului.
 Controlul – consta in ansamblul de actiuni prin care se verifica performantele realizate in
comparartie cu obiectivele prevazute. Practic controlul trebuie sa sesizeze permanent daca performantele sunt
sau nu la nivelul asteptarii. Descrierile ce apar evidentiaza corectiile necesare.
- De remarcat necesitatea ca managerul din administratie publica sa aibe capacitatea de „a controla
controlul” de a-l pune in slujba misiunii sale astfel incat controlul sa fie un element dinamic, motor si nu o frana
in procesul de conducere.

3. Strategii si politici publice

Una din caracteristicile definitorii ale societatii cntemporane este schimbarea luata in sens general si
manifestata pe toate planurile activitatii si vietii umane. Au aparut noi “cuvinte cheie” cum sunt “globalizarea”,
“parteneriate strategice”, “predictibilitate”, “bugete multianuale”, “repozitionare”, etc si noi si dinamice
provocari carora inclusiv administratia publica trebuie sa le faca fata.
Conceptul de strategie, care ofera o cale de a infrunta schimbarea s-a dezvoltat pe taram militar (cu
trimitere la modificarile incerte, rapide si complexe care se produc cu frecventa maxima in perioadele de
razboi). Intre timp se vorbeste de strategii economice, politice, manageriale, bancare industriale si mai nou de
strategii in administratia publica.

3
 In general “Strategia unei organizatii contureaza caile prin care aceasta isi urmareste scopurile in
conditiile date de oportunitatile si amenintarile prezentate de mediul ei de actiune precum si ale reurselor si
capacitatii sale”1. Asadar strategia poate fi considerata ca fiind un program general de actiune si de alocare a
resurselor pentru atingerea unor obiective. Ratiunea elaborarii unei strategii este aceea de a contura tabloul
actiunilor viitoare si a evidentia linia de evolutie si prioritatile ce vor fi puse in viitor in fata organizatiei.
Managementul strategic este procesul prin care conducerea organizatiei determina evolutia pe termen
lung si performantele acesteia asigurand formularea riguroasa, aplicarea corespunzatoare si evaluarea continua a
strategiei stabilite.
Politicile sunt declaratii generale care ghideaza gandirea si actiunea in luarea deciziilor. Ele asigura
concordanta deciziei cu obiectivele organizatiei. Si in domeniul politicilor se discuta despre politici financiar
bancare, politici economice, politici sociale, etc, si evident despre politici publice care au ca specific dominata
politica a continutului acestora.
De regula politicile publice sunt formulate ca programe politice ale partidelor sau ale candidatilor
(primar, presedinte de CJ, presedintele Romaniei) si, in principiu, ele vin sa raspunda unor necesitati
economice, sociale, politice ale cetatenilor. De exemplu in campania electorala de la alegerile parlamentare din
2008, unele partide au vorbit despre mentinerea cotei unice de impozitare, altele despre impunerea unei cote
progresive.
Aprobarea prin vot a programului politic al unui partid sau aliante politice conduce la rezolvarea unei
strategii si apoi a masurilor prin care politica publica privind impozitele sa se realizeze (in ce conditii, pentru cat
timp, la ce nivel, etc). Asa cum la alegerile locale s-a vorbit mult de construirea de locuinte. Politica publica in
domeniul locuintelor trebuie pusa in practica urmare a adoptarii unei strategii (legate de terenuri, utilitati, tipul
de locuinte sociale pentru tineret, pentru vanzare si impunerile legislative respective – obligativitatea de a
asigura locuinte sociale pentru cei evacuati din casele nationalizate si retrocedate) si a masurilor efective de
realizare.
Practic politicile publice trebuie sa faca legatura intre oferta politica (ce promit partidele in campaniile
electorale) si agenda politica (care sunt necesitatile si prioritatile cetateanului si ale colectivitatii).
Si politicile publice si strategiile lucreaza pentru viitor. Asa cum am precizat autoritatile administratiei
publice centrale si locale au obligatia de a intocmi, prezenta si aproba programele generale de dezvoltare
economico-sociala fie la nivel national (programul de guvernare), fie la nivel local.
In acelasi timp organele administratiei publice realizeaza si aproba programele de dezvoltare urbanistica
si amenajarea teritoriului, programele de investitii pe domenii (constructii de locuinte, servicii publice,
alimentari cu apa, canalizare, introduceri si/sau extinderi de retele electrice si de gaz metan, etc) si subprograme
cu diverse prioritati si esalonari financiare si temporale. Multe dintre acestea si in mod deosebit cele cu
finantare europeana, au numeroase constrangeri carora autoritatile trebuie sa le faca fata (vezi si recentul
imprumut de la FMI si UE)
Judetele Romaniei sunt grupate in cele 8 regiuni de dezvoltare, fiecare trebuind sa-si alcatuiasca propria
viziune privind viitorul regional si propriile programe in care sa fie implicate judetele componente. Identificarea
prblemelor comune, a resurselor de care zona dispune, realizarea proiectelor si transpunerea lor in practica
solicita realizarea unei strategii comune, in acord cu politicile publice comune in domeniile respective in care
gandirea manageriala si actiunea sistematica integrata, cu un grad ridicat de noutate dar si de armonizare a
intereselor locale vor fi elemente esentiale ale reusitei. (vezzi si proiectul construirii unui aeroport intre Braila si
Galati, agreat de ambele comunitati si cuprins in programul de guvernare).
De mentionat ca unele dintre judetele tarii participa la Euroregiuni, organizatii reunind comunitati locale
din doua sau mai multe tari ( de exemplu Euroregiunea Dunarea de Jos cuprinzand unitati administrativ
teritoriale din Romania, Ungaria si Serbia). Si aceste Euroregiuni isi realizeaza programe proprii pe baza
obiectivelor pe care comunitatile locale respective le considera de interes. Neputand contraveni legilor tarilor
respective si programelor nationale, programele euroregionale vin in completarea acestora marcand colaborarea
din ce in ce mai necesara intr-o lume in care globalizarea isi pune accentul si pe administratia publica.
Complexitatea problemelor cu care se confrunta administratia publica face ca deciziile care se iau in
formularea politicilor publice, sau in realizarea strategiilor, sa fie influentate de numerosi factori care au un grad
mai mic sau mai mare de obiectivitate.
4
 - factori rationali constand in elemente cuantificabile, riguros masurabile, folosite pentru stabilirea
alternativelor posibile, evaluarea acestora si desemnarea celui mai bun curs de actiune (suprafata disponibila
pentru constructia de locuinte, lungimea conductelor de canalizare si vechimea acestora, suprafata unui parc ce
trebuie reamenajat, etc)
- factori cognitivi si psihologici ce tin de caracteristicile individului sau grupului care formuleaza
politicile publice si strategiile, care este nivelul de pregatire profeionala, gradul de cunoastere al problemelor,
experiente in viata publica, aspiratiile, sustinerea de care se bucura.
- factori sociali care determina acordul colectivitatii fata de decizia luata (construirea unui spital se
va bucura cu certitudine de acordul unui mare numar de cetateni, in special cei maturi si varstnici, in timp ce
constructia unui patinoar se va bucura de acordul deosebit al celor tineri).
- factori juridici reprezentati de ansamblul reglementarilor cu caracter legislativ-normativ de care
intregul sistem al administratiei publice ete strans legat ( de vazut numeroasele demersuri si timpul consumat
pentru preluarea chiar si partiala a aeroportului de la Ianca de catre autoritatile judetene desi din punct de vedere
militar el nu mai este folosit de ani buni, iar in strategia Romaniei ca membru NATO, el nu este mentionat.)
Totusi acesi factori trebuie priviti din perpectiva in care in administratia publica avem formulate politici
publice de catre oameni politici. Acestea se transforma in strategii la care contribuie in egala masura oameni
politici si specialisti in diferite domenii si sunt tranpuse in practica de .......... tinand seama asa cum am subliniat,
de conditiile concrete tehnice, financiare, juridice de care dispune respectiva administratie la un moment dat.
Tine de arta conducatorilor alesi de a gasi cele mai bune canale de comunicare cu conducatorii tehnici,
de a folosi cunostintele si experienta acestora, pentru realizarea programelor economice, sociale si politice, pe
care cei alesi le-au formulat in cadrul politicilor publice, atunci cand au primit mandatul colectivitatii.
Aceasta este determinata in mod deosebit de deciziile care se iau atat in formularea politicilor publice
cat si ducerea lor la indeplinire.
De remarcat ca deciziile luate de politicile publice siprogramele de guvernare, nationala sau locala sunt
decizii strategice.
Functie de factorii care influenteaza luarea unei decizii sa semnalam ca in schema prezentata exista un
parcurs vertical (l-am putea numi tehnic, chiar birocratic) si unul orizontal (decident - alegerea variantei optime
– mediul decizional).Acesta din urma este evident unul deosebit de sensibil, de cele mai multe ori influentele
umane ( decidentul) si mai ales mediul in care se iau aceste decizii sa fie determinante in raport cu calea
rationala tehnica prezentata ( sa ne gandim ca in 2007 am renuntat la relatiile de imprumut cu FMI, iar in 2009
am facut tot ceea ce se putea face si chiar mai mult pentru a obtine un imprumut foarte mare).
Cert este ca in domeniul politicilor publice si al strategiilor elementele de lunga perspectiva (10÷30 ani)
sunt din ce in ce mai greu de realizat, cu un grad de incertitudine care le face de cele mai multe ori sa ramana
simple dorinte, exercitii de gandire pentru cei ce vor veni. Proiectia cea mai rezonabila pare a fi cea pentru un
termen mediu (5 ÷ 10 ani), dar mai ales cea pe termen relativ scurt (1 ÷ 5 ani) in baza carora sunt construite, asa
cum am aratat, srategiile locale si programele de guvernare.
Aceasta pentru ca intr-un mediu turbulent, intr-o continua schimbare, formularea unor ipoteze realiste,
bazate pe cunoasterea fenomenelor si proceselor ce se petrec in societate si mai ales asigurarea echilibrului
dinamic, pemanent, intre obiectivele avute in vedere si nivelul resurselor materiale si umane implicate este
extrem de dificila. Asa cum extrem de dificila este gandirea unor strategii coerente in conditiile unui mediu
politic extrem de instabil in care politicile publice se pot schimba de la un an la altul, de la un ministru la altul,
de la un partid la altul, de la un guvern la altul.
Cu toate acestea, formularea unor politici publice coerente si stabile, realizarea unor strategi ale
administratiei publice realiste cu obiective clare si alocarea corespunzatoare de resurse prin proiecte si planuri
de finantare multinationale, ramane una din caracteristicile de baza pentru evolutia viitoare a unitatilor
administrativ teritoriale si una din cele mai importante chei al succesului acestora in slujba comunitatilor
respective.

4. Strategii si politici publice in UE

In domeniul politicilor Uniunii Europene (UE) putem vorbi de trei directii (piloni):
5
 - Pilonul comunitar cuprinzand politici in domeniul economic, socio-cultural si politici de dezvoltare
- Reprezentarea si actiunea comuna externa
- Cooperarea in domeniul afacerilor interne cuprinzand spatiul de libertate, securitate si justitie
Din punct de vedere al evolutiei istorice se remarca cateva etape deosebit de importante, UE
evoluand in primul rand datorita dorintei statelor europene dupa cel de-al doilea razboi mondial si de a
reface economiile si a stimula cresterea economica inclusiv in sectoarele si zonele mai putin dezvoltate.
Au aparut astfel:
- Comunitatea Economica a Otelului si Carbunelui
- Comunitatea Economica – Europeana – cu scopul de a crea o piata comuna fondata pe principiile liberei
circulatii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor) si a liberei concurente
- Realizarea unei politici agricole comune si a unei politici comune in zona pescuitului
- Realizarea unei politici de coeziune cu o dubla dimensiune: sociala si dezvoltare regionala
- Realizarea unor politici comune intr-o serie de domenii: transporturi, telecomunicatii, mediu, energie,
audiovizual, etc.
- Tratatul de la Maastricht – pentru instituirea Uniunii economice si monetare si trecerea la moneda unica
euro.
- Tratatul Constitutional care opereaza si o regrupare a politicilor comunitare functie de gradul de
implicare a Uniunii in diferite domenii
Sistemul de competente al UE implica:
- competente exclusive (comunitare), atunci cand politicile intr-un anumit domeniu sunt coordonate
exclusiv de catre institutiile UE. Astfel de reglementari se regasesc in strategia Lisabona pentru zona
economica si sociala, Tratatul Bologna pentru educatie, Tratatul Maastricht pentru zona monetara, etc.
- competente excluse (rezervate numai statelor membre) - ordine publica, justitie, sanatate, protectie
sociala, etc.
- competente mixte – statele pot intreprinde masuri in acel domeniu daca si numai pana cand Uniunea
nu actioneaza ea insasi in acel domeniu (reglementarile din politicile agricole, in domeniul mediului,
ajutoarele de stat, etc)
- competente complementare – in care atat UE, cat si statele au dreptul de a actiona simultan in acel
domeniu (in educatie de exemplu UE actioneaza prin prevederile tratatului Bologna, dar fiecare tara isi
aplica propria sa politica, in anumite domenii chiar in neconcordanta cu prevederile europene)
In acest context la nivelul UE functioneaza mai multe principii, dintre care cele mai importante sunt
considerate a fi:
- principiul subsidiaritatii care presupune ca deciziile sa fie luate la nivelul cel mai apropiat de cei
direct afectati de ele, UE intervenind doar acolo unde acest lucru nu este posibil
- principiul proportionalitatii care presupune ca pana la luarea unor decizii trebuie sa se vada daca
ea este necesara si justa si daca aceasta raspunde tuturor nevoilor celor interesati
Politica agricola comuna vizeaza:
- crearea si mentinerea unei piete unice in care produsele agricole sa circule liber si sa aiba preturi
comune. Au fost ridicate progresiv barierele impuse de state si s-au fixat preturi uniforme pentru produsele
agricole pe intreg teritoriul Uniunii. Pretul fix (de garantare) a fost inlocuit cu sistemul de subventii legate de
respectarea unor cote de productie prestabilite, al cantitatilor maxime si suprafetelor maxime de productie cu
stabilirea unui prag maximal al subventiilor.
Subventiile sunt distribuite si pe criterii socio-economice, teritoriale si de mediu. Astfel au inceput sa fie
incurajati micii producatori, fermieri din zonele defavorizate si programele ce reduc poluarea.
In perioada 2000 – 2006 programul Agenda 2000 a introdus o noua perspectiva asupra Politicii Agricole
comune adaugandu-i componenta Dezvoltare Rurala. In acest context Romania a beneficiat de fondurile
programului SAPARD.
- Incurajarea si protejarea producatorilor agricoli – asa numitul principiu al preferintei comunitare.
Acesta echivaleaza cu favorizarea comertului intercomunitar cu produse agricole. In acelasi timp UE impune
pentru produsele extracomunitare taxe suplimetare si acorda subventii pentru exportul produselor comunitare.
Aceasta dimensiune protectionista s-a redus simtitor urmare a presiunilor organizatiei mondiale a comertului.
6
 - principiul solidaritatii financiare potrivit caruia in realizarea politicilor agricole comune statele
membre participa impreuna la costuri si la constituirea resurselor. Acestea se realizeaza in primul rand prin
Fondul european de orientare si garantare agricola (FEOGA).
Prin componente de garantare se acopera cheltuielile comune legate de piata si unele cheltuieli derivate
(reimpaduriri, protectia mediului, pensionarea timpurie a agricultorilor), iar prin componenta de orientare sunt
finantate modernizarea infrastructurilor si dezvoltarea rurala.
De remarcat ca in domeniul Politicilor Agricole Comune, UE are in principiu competente exclusive, dar
pentru domeniile conexe, competentele ca si costurile sunt impartite intre Uniune, Statele membre si autoritatile
locale. Actele legislative privitoare la aceasta politica sunt propuse de Comisia Europeana si adoptate de catre
Consiliu dupa consultarea Parlamentului.
Politica comerciala – a propus la inceput eliminarea progresiva a barierelor vamale si a restrictilor
cantitative.
In principiu traseul urmat de tarile UE a fost urmatorul:
- zona de schimb cu tarife preferentiale
- zona de liber schimb
- uniune vamala
- piata comuna
- uniune economica si monetara
- integrare completa
Tratatele de la Maastricht si Amsterdam au reglementat politicile in acest domeniu si au stabilit si o serie
de alte masuri cum sunt :
- stabilirea tarifului Extern comun (Tariful vamal comun)
- masuri pentru prevenirea dezechilibrului pietei
- practicile antidumping
- masuri de limitare a subventiilor
Politica comerciala comuna ramane in competenta exclusiva a Uniunii care a stabilit inca o serie de
relatii privilegiate cu unele tari din Europa – patiul Economic European, cu statele din baziunul mediteraneean
cu tari din Africa, zona Caraibelor si Pacific, etc.
Politica industriala
Politica industriala comuna a fost unul din dezideratele inscrise in tratatul de la Roma. Aceasta politica a
cunoscut cateva noi etape:
- 1958 – 1975, etapa de creare a Pietei comune cand statele membre au dispus de libertate in
formularea propriilor politici industriale. Unele state (Franta, Germania, Marea Britanie) au urmat o
politica de puternica sustinere a intreprinderilor industriale nationale mari pentru a face fata competitiei
cu SUA si Japonia.
- 1975 – 1985 a fost o perioada de relativa stagnare economica, crestere a inflatiei si a somajului.
Comunitatea a dus o politica interventionista, cu actiuni complementare cu cele ale statelor nationale
pentru sustinerea, modernizarea si restructurarea unor sectoare aflate in declin (siderurgie, industrai
chimica, constructii navale) precum si pentru finantarea cercetarii si dezvoltarii pentru sectoare
industriale noi (electronica si telecomunicatii).
- 1985 – 1990 a insemnat relansarea proiectului Pietei unice Politicile UE au uzat ridicarea
restrictiilor in domeniul comercial al dereglementarii pietei industriale. Pe fondul dezvoltarii politicilor
privind concurenta. Comunitatea a inceput sa nu mai permita utilizarea subventiilor de stat ca modalitate
de evitare a concurentei.
- Dupa 1990 UE si-a redefinit politicile in domeniul industriei pentru a face fata noilor provocari
ale globalizarii, cresterii costului muncii si al capitalului, necesitatea difuzarii inovatiilor tehnologice,
etc.
Din punct de vedere al competentelor Comunitatea si statele membre trebuie sa isi asigure conditile
necesare pentru cresterea competitivitatii industriei comunitare, dar Comunitatea poate lua doar masuri care sa
nu afecteze concurenta.
Politica monetara
7
 - politica monetara comuna apare o data cu lansarea Uniunii Economice si Monetare ca obiectiv
major al UE prin Tratatul de la Maastricht. Ideea a fost insa lansata insa in anii `70.
- In 1979 a fost creat Sistemul Monetar European prin care Comunitatea isi crea un fond de
rezerva pentru interventii pe piata si introducerea pentru valutele participante, un asa numit “sarpe
european”, un regim de rate de schimb in principiu fixe dar modificarile in caz de nevoie
- A fost creata Unitatea Monetara Europeana (ECU) utilizata atat ca rezerva cat si ca mijloc de
plata
- A fost creata Banca Central Europeana in 1998, a fost lansata si apoi adoptata moneda mica
Euro, nu in toate tarile membre. Pentru a adopta moneda euro tarile membre trebuie sa indeplineasca
mai multe criterii de convergenta economica (inflatie, deficit bugetar, un nivel al dobanzilor pe termen
lung care sa nu depaseasca cu mai mult de 2% pe cel din primele trei tari cu nivelul cel mai scazut al
dobanzilor, absentei devalorizarilor monetare in ultimii doi ani dinaintea adoptarii monedei unice, etc.)
- Din punct de vedere al competentelor, deciziile de politica monetara in cadrul UE se iau in
general de catre Consiliul Uniunii. Sunt inca tari care nu au aderat la UEM (Marea Britanie, Danemarca
si Suedia) care nu trebuie a respecte criteriile de convergenta, dar trebuie sa isi coordoneze in linii mari
politicile macroeconomice cu cele din statele mambre. Noile state membre trebuie sa indeplineasca
aceste criterii pentru ca UEM face parte din acquis-ul comunitar. Romania ar trebui sa indeplineasca
aceste conditii si sa adopte moneda euro in 2014.
Politica in domeniul Educatiei, Tineretului si Formarii profesionale
Este un domeniu de maxim interes si in care, de regula statele sunt putin dispuse sa cedeze din
competente, aceasta si datorita multiplelor diferente existente.
Competentele la nivelul Uniunii apare dupa Tratatul de la Maastritch: Rolul UE este de a contribui la
dezvoltarea unei educatii de calitate, incurajarea cooperarii intre statele membre si acolo unde este cazul,
sustinerea si completarea actiunilor acestora prin promovarea obiectivelor europene ale educatiei, formarea
mobilitatii si a cooperarii scolare si universitare.
UE nu isi prpune crearea unei politici comune a educatiei actoinand in acest domeniu conform
principiului subsidiaritatii. Totusi la Bologna s-au creionat o serie dimensiuni comune, in mod deosebit in
invatamantul univeritar, care sustin mobilitatea si cooperarea institutionala.
Incepand cu 1995 UE are 3 mari programe de actiune in domeniu:
 Socrates – destinat mobilitatii studentilor, cu componentele sale:
o Erasmus - cooperare universitara
o Comenius – scoli
o Lingua - invatarea limbilor
o Euridice. – dezvoltarea de retele pentru recunoasterea reciproca a calificarii si
informare in domeniul educatiei
o Arion schimbul de experienta intre decidentii din domeniul educatiei
 Leonardo da Vinci – program pentru accesul la formare profesionala, inovare si
formare continua
 Youth for Europe program de facilitare a mobilitatilor finantare de proiecte
pentru tineri fara posibilitati.
2001 – e Learning – plan de actiune cu scopul de a dezvolta infrastructuri performante la preturi
rezonabile, de a permite accesul la cunostiinte informatice de baza si a intensifica cooperarea la nivel local,
regional, national si european.
Prin aceste programe si planuri de actiune, precum si prin dezvoltarea de instrumente de recunoastere
reciproca a diplomelor si calificarilor (sitemul european de transfet de credite, crearea unei retele de centre
nationale de informare privnd echivalarea studiilor, crearea unui format european de CV), UE isi propune
crearea unei “Europe a cunoasterii”, a unui sistem de invatamnt care, prin nivelul sau de performanta sa
constituie un nivel de referinta pentru alte tari.

5. Politici publice si strategii nationale

8
 Principalul document in care sunt prezentate politicile publice la nivel national este programul de
guvernare pe care primul ministru il prezinta in Parlament si pe care forul superior legislativ al tarii il aproba.
Guvernul, dar si ministerele realizeaza o serie de documente strategice vizand domenii distincte ale
vietii economico-sociale, fiind astfel prezentate si implementate strategii in domeniul dezvoltarii sau
restructurarii anumitor sectoare din economie (asa numitele strategii sectoriale), strategii de mediu, strategii de
politica externa, etc.
Multe dintre politicile publice si strategiile adoptate vin sa aduca la indeplinire obligatiile asumate prin
aquis-ul comunitar in domeniile respective.
Programul de guvernare1 prezentat in fata Parlamentului Romaniei in decembrie 2009 este structurat pe
patru mari teme:
- un alt mod de guvernare
- politicile publice
- reforma constitutionala
- reforma sistemului politic
Sunt mentionate cinci cuvinte cheie ale guvernarii:
- accelerarea recuperarii decalajelor Romaniei fata de media europeana
- insanatosirea institutionala a statului
- predictibilitatea deciziilor publice cu impact asupra mediului de afaceri
- sustenabilitatea actiunilor gvernamentale prin luarea in consideratie a efectelor economice, sociale,
tehnologice, de mediu, etc, pe termen lung.
- consultarea periodica a partenerilor sociali
Obiectivul fundamental pe termen lung este “un standard de viata european pentru cetateni”
Pentru atingerea acestui obiectiv strategia generala adoptata de guvern prevede sa realizeze:
 o economie competitiva si stabila
 o infrastructura moderna
 resurse umane cu un inalt grad de educatie si calificare
 un mediu de afaceri prietenos
 o guvernare competenta si onesta
Numai prin ducerea la indeplinire a prevederilor din aceasta strategie, apreciaza guvernul, veniturile
romanilor vor fi cel putin la nivelul mediu din UE, iar calitatea vietii similara cu aceea din tarile europene
dezvoltate.
Obiectivul tinta pentru anul 2012 este atingerea unui nivel al PIB pe locuitor de 62% din media
europeana.
Principiile de guvernare, functie de care se vor construi si politicile publice in perioada urmatoare sunt:
 atribuirea competentelor in baza prevederilor Constitutiei si al legilor in vigoare
 principiul egalitatii, nediscriminarii si garantarii drepturilor fundamentale
 principiul subsidiaritatii prin limitarea sferei decizionale a Guvernului la domeniile si problematicile
care nu pot fi rezolvate mai eficient la nivel local.
 principiul proportionalitatii prin care continutul si forma actiunii guvernamentale vor fi limitate la
ceea ce este strict necesar pentru atingerea nevoilor
 principiul transparentei, fata de cetateni si fata de celelalte institutii ale statului, ale UE si fata de
societatea civila
 principiul responsabilitatii prin care Guvernul isi asuma responsabilitatea fata de Parlamentul
Romaniei si a celorlalte institutii ale statului precum si in raport cu institutiile europene conform tratatelor si
angajamentelor Romaniei.
Printre principalele masuri pe care Guvernul le va intreprinde pentru ducerea la indeplinire a politicilor
asumate sunt:
1. Continuarea procesului de modernizare a statului şi punerea în aplicare a rezultatelor referendumului
naţional din noiembrie 2009; Restructurarea aparatului administraţiei publice pe principii de eficienţă şi
9
performanţă;
2. Elaborarea unui set de măsuri care să asigure relansarea economiei şi consolidarea creşterii economice.
La acest obiectiv avem în vedere următoarele elemente:
a) Guvernul îşi afirmă intenţia de a menţine pe întreaga perioadă de guvernare acelaşi nivel al cotei
unice, acelaşi nivel al TVA - respectiv 16% cotă unică, 19% TVA;
b) Respectarea angajamentelor internaţionale ale României cu FMI, Comisia Europeană şi Banca
Mondială;
c) Adoptarea de urgenţă, în prima jumătate a lunii ianuarie, în sesiune extraordinară a Parlamentului, a
proiectului legii bugetului de stat. Bugetul de stat pentru anul 2010 porneşte în construcţia sa, de la câţiva
indicatori macro-economici dintre cei mai importanţi: cotă unică 16%, TVA de 19%, creşterea economică 1,3%,
deficit bugetar de 5,9%.
Anul 2010 va fi încă un an dificil sau cel puţin primele 6 luni vor fi dificile, dar este posibil, ca o dată cu
sfârşitul anului 2010 sa se poata vorbi de creştere economică consistentă.
3. Susţinerea mediului de afaceri şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Din acest punct de vedere,
alocarea a cel puţin 20% din banii bugetului pentru investiţii publice în vederea menţinerii şi creării de noi
locuri de muncă;
4. Protejarea prin măsuri de solidaritate activă a categoriilor sociale care sunt afectate de condiţiile
dificile pe care le avem în momentul de faţă în ţară;
5. Promovarea şi adoptarea legii reformei sistemului de pensii şi a legii responsabilităţii fiscale;
6. Sprijinirea prin măsuri concrete a agriculturii, în vederea dezvoltării industriei alimentare,
modernizarea satului şi reabilitarea sistemului de irigaţii.
Aici, obiectivul pe termen mediu este ca România să se transforme, dintr-o ţară importatoare de produse
agroalimentare, într-o ţară exportatoare de produse agroalimentare şi din acest punct de vedere se vor folosi
instrumentele pe care se vor avea la dispoziţie, inclusiv cele de natură financiară (instrumentul garanţiilor de
stat), pentru stimularea şi susţinerea agriculturii;
7. Lărgirea sferei drepturilor minorităţilor naţionale pentru păstrarea identităţii culturale, etnice, ale
comunităţilor minoritare;
8. Fructificarea avantajelor competitive ale României în domenii precum agricultura, energia sau
turismul;
9. Continuarea procesului de reformă în domeniul justiţiei, sănătăţii şi educaţiei;
10. Accelerarea sistemului de absorbţie a fondurilor europene şi asigurarea resurselor financiare
necesare pentru co-finanţarea proiectelor realizate.
Fiecare din capitolele programului de guvernare cuprinde obiectivele si atributiile de actiune pentru
atingerea acestor obiective si directiile respective.
Astfel in domeniul educatiei, obiectivele guvernarii sunt:
 realizarea unui sistem educational stabil, echitabil, eficient si relevant
 alocarea a 6% din PIB pentru educatie
 descentralizarea invatamantului preuniversitar si cresterea autonomiei scolilor
 introducerea unui curriculum scolar bazat pe competente
 promovarea unui sistem de scolarizare bazat pe performante, in concordanta cu statutul
cadrelor didactice in societate
 realizarea unui sistem legislativ care sa asigure modernizarea, stabilitatea si
predictibilitatea sistemului de invatamant precum si garantarea egalitatii de sanse la accesul la educatie
 asigurarea calitatii si stimularea excelentei in invatamantul superior de stat si privat
 educatia permanenta in vederea obtinerii unor codificari noi, a extinderii specializarii si
perfectionarii
iar directiile de actiune sunt:
 sustinerea de catre stat a cheltuielilor cu educatia timpurie
 coordonarea serviciilor oferite de MECI cu cele oferite de Ministerul Sanatatii si Ministerul
Muncii, Familiei si Protectiei Sociale
10
  cuprinderea in educatia timpurie a peste 80% dintre copii intre 3 ÷ 5 ani
 construirea de crese
 promovarea pactului legislativ pentru invatamantul preuniversitar
 trecerea de la un curriculum flexibil centrat pe formarea de competente relevante pe piata
muncii
 accelerarea descentralizarii in contextul asigurarii calitatii invatamantului
 eliminarea abandonului scolar din invatamantul obligatoriu
 cresterea proportiei absolventilor in domeniul tiintelor exacte si al tehnologiei
 generalizarea invatarii informatizate
 asigurarea coerentei procedurilor de evaluare si a examenelor pe baza standardelor nationale
 generalizarea programului “Scoala dupa scoala”
 dezvoltarea invatamantului in mediul rural
 eliminarea violentelor din scoala si din jurul ei
 dezvoltarea invatamantului superior. Pregatirea de specialisti cu creativitate si capacitate de
inovare
 deschiderea spre comunitate si participare cu expertiza la stabilirea directiilor de dezvoltare
nationala
 promovarea excelentei personale si intitutionale pe baza de criterii valorice validate
international
 incurajarea repatrierii elitelor universitare romanesti
 modernizarea managementului si conducerii universitatilor
 finantarea multianuala a programelor de studii
 implicarea universitatilor in educatia permanenta pentru cuprinderea a 10% din populatia
activa
 asigurarea mobilitatii studentilor la nivel national si international
 internationalizarea invatamantului superior in Romania
In domeniul sanatatii obiectivele de guvernare sunt:
 imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, compatibilizarea sistemului sanitar romanesc cu
cel din UE
 aprobarea unei strategii nationale de dezvoltare a serviciilor sanitare pe o perioada de minim
8 ani
 cresterea resurselor alocate pentru asigurarea unui sistem de sanatate la nivel european
 dezvoltarea programelor de punere si de depistare precoce a bolilor
 redresarea si dezvoltarea asistentei medicale in mediul rural
 asigurarea transparentei in cheltuirea banilor publici
iar directiile de actiune vor fi indreptate spre:
 elaborarea unui cadru legislativ si institutional
 sa permita interconectarea cu sistemul european
 accelerarea procesului de descentralizare si cresterea fondului de implicare a administratiei
locale in managementul spitalelor
 punerea in aplicare a unui program national de investitii
 promovarea parteneriatelor cu societatea civilain dezvoltarea de programe pentru educatie
sanitara si a unui stil de viata sanatos
 integrarea serviciilor sanitare in retele complexe de asistenta de la medicina primara pana la
nivel spitalicesc
 infiintarea de centre multifunctionale in special in mediul rural
 informatizarea sistemului sanitar

11
  introducerea de standarde pentru toate nivelurile sitemului anitar rmanesc si a unui sistem de
asigurare a calitatii serviciilor medicale
 elaborarea unui plan national de resurse umane in domeniul medical.

12