SUBIECTELE PENTRU EXAMENUL LA DREPTUL ADMINISTRATIV

1 Noțiunea și însemnătatea fenomenului administrativ în cadrul societății și al statului:

a) Administrația în domeniul social are ca trăsături principale:

1. Orientarea către cetățeni - administrația trebuie să fie axată pe nevoile și cerințele

cetățenilor, să le ofere servicii publice de calitate și să răspundă prompt la solicitarile lor.

2. Transparența - administrația trebuie să fie deschisă și transparentă în activitatea sa, să

ofere informații relevante și accesibile cetățenilor și să fie supusă unui control democratic.

3. Responsabilitatea - administrația trebuie să își asume responsabilitatea pentru deciziile

și acțiunile sale, să își respecte obligațiile legale și să ofere soluții la problemele sociale.

4. Eficiența - administrația trebuie să fie eficientă în utilizarea resurselor publice, să își

optimizeze activitatea și să ofere servicii de calitate la costuri rezonabile.

Aceste trăsături sunt strâns legate între ele și se influențează reciproc. De exemplu, o
administrație orientată către cetățeni va fi mai transparentă și responsabilă, iar o
administrație eficientă va putea oferi mai multe servicii publice de calitate. În același timp,
o administrație responsabilă va fi mai eficientă în utilizarea resurselor publice și va oferi
servicii mai bune cetățenilor. Corelația dintre aceste elemente componente este esențială
pentru asigurarea unei administrații eficiente și responsabile în domeniul social.

B) Conducerea statală reprezintă ansamblul instituțiilor și persoanelor care au rolul de a

conduce și guverna un stat, de a lua decizii importante și de a implementa politici publice
în beneficiul cetățenilor. Această conducere poate fi împărțită în trei ramuri principale:
puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească.

Puterea executivă este una dintre cele trei ramuri ale puterii statale și are rolul de a pune
în aplicare deciziile luate de către puterea legislativă și de a gestiona afacerile curente ale
statului. Această putere este exercitată de către președintele sau prim-ministrul unui stat,
împreună cu membrii cabinetului său.

Importanța puterii executive în cadrul conducerii statale este crucială, deoarece aceasta
este responsabilă pentru administrarea efectivă a statului și pentru asigurarea bunăstării
cetățenilor. Puterea executivă are rolul de a implementa politici publice, de a asigura
securitatea națională, de a menține ordinea publică, de a administra resursele publice și
de a reprezenta statul în relațiile internaționale.

De asemenea, puterea executivă are capacitatea de a lua decizii rapide și eficiente în

situații de urgență sau criză, precum pandemii, dezastre naturale sau conflicte armate.
Această putere este, de asemenea, responsabilă de aplicarea legii și de asigurarea
respectării drepturilor și libertăților cetățenilor.

În concluzie, puterea executivă are un rol esențial în cadrul conducerii statale, fiind
responsabilă pentru administrarea efectivă a statului și pentru asigurarea bunăstării
cetățenilor. Prin urmare, este important ca această putere să fie exercitată în mod
responsabil și transparent, cu respectarea principiilor democratice și a drepturilor și
libertăților cetățenilor.

2. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:

a) Administrația publică reprezintă ansamblul instituțiilor și organizațiilor care

asigură gestionarea și implementarea politicilor publice, în numele și în beneficiul
cetățenilor. Aceasta include atât administrația centrală (guvernul, ministerele și
agențiile guvernamentale) cât și administrația locală (primării, consilii județene și
locale).

Trăsăturile caracteristice ale administrației publice includ:

1. Funcționarea în numele și în beneficiul cetățenilor - administrația publică are

rolul de a asigura buna funcționare a serviciilor publice și de a răspunde nevoilor
și cerințelor cetățenilor.

2. Responsabilitatea față de cetățeni - administrația publică trebuie să fie

transparentă, responsabilă și să răspundă în fața cetățenilor pentru acțiunile sale.

3. Supunerea la lege - administrația publică trebuie să respecte legile și

regulamentele în vigoare și să acționeze în conformitate cu acestea.

4. Eficiența și eficacitatea - administrația publică trebuie să fie capabilă să își

îndeplinească sarcinile într-un mod eficient și eficace, cu resursele disponibile.

5. Profesionalismul - administrația publică trebuie să fie compusă din profesioniști

calificați, care să poată gestiona probleme complexe și să răspundă la nevoile și
cerințele cetățenilor într-un mod adecvat.
b) Noţiunea de administraţie publică poate fi definită într-un sens dublu: a) Ca sistem de
autorităţi publice – sens formal-organic; b) Ca activitate socială în cadrul statului,
activitate de organizare a executării şi executării în concret a legii – sens material-
funcţional. Sensurile respective rezultă din legislaţie. De exemplu: a) Potrivit articolului
96 din Constituţia Republicii Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a
statului şi exercită conducerea generala a administraţiei publice. În acest caz fiind vorba
de conducerea cu un sistem de organe (autorităţi publice). b) Guvernul, în conformitate
cu articolului 30 din Legea nr. 64-XII din 31.05.1990 cu privire la Guvern, exercită
atribuţiile constituţionale şi organizează executarea legilor. În acest caz este vorba de o
activitate în cadrul statului. Administraţiapublică reprezintă o totalitate de autorităţi
publice în frunte cu guvernul, care efectuează activitatea de organizare a executării şi de
executare în concret a legilor şi de asigurare a serviciilor publice. Conform prevederilor
capitolului VIII din Constituţia Republicii Moldova, întitulat „Administraţia publică”,
administraţia publică ca sistem de autorităţi publice este formată din: a) administraţia
publică centrală b) administraţia publică locală. În afară de Guvern, conform art. 107 din
Constituţia Republicii Moldova ca autorităţi ale administraţiei publice centrale activează
 ministerele şi alte autorităţi administrative centrale. Noțiunile de „autoritate
administrativă” și „autoritate publică” sunt strâns legate de administrația publică,
fiind utilizate pentru a descrie puterea și responsabilitatea instituțiilor și
organizațiilor care gestionează politicile publice în numele cetățenilor. Acestea se
referă la capacitatea de a lua decizii și de a implementa politici în numele statului
și în beneficiul cetățenilor.

Pe de altă parte, noțiunea de „organ a puterii executive” se referă la instituțiile și

organizațiile care sunt responsabile de implementarea politicilor publice și de
gestionarea afacerilor guvernamentale. Aceste organizații sunt subordonate
puterii executive a statului și includ guvernul, ministerele și agențiile
guvernamentale.

Astfel, putem spune că noțiunile de „autoritate administrativă” și „autoritate

publică” sunt componente ale organizațiilor care formează puterea executivă a
statului, iar aceste organizații sunt denumite „organe ale puterii executive”. Toate
aceste noțiuni sunt interconectate și se referă la modul în care administrația
publică funcționează în numele și în beneficiul cetățenilor.

3. Principiile dreptului administrativ / administraţiei publice:

A) Principiile dreptului administrativ/administrației publice sunt:

1. Principiul legalității - autoritățile administrative trebuie să acționeze în conformitate cu legea

și să respecte drepturile cetățenilor.

2. Principiul eficienței - administrația publică trebuie să își îndeplinească atribuțiile și să își

realizeze obiectivele într-un mod eficient și economic.

3. Principiul transparenței - autoritățile administrative trebuie să ofere informații complete și

accesibile cu privire la deciziile și acțiunile lor.

4. Principiul imparțialității - autoritățile administrative trebuie să ia decizii în mod obiectiv și

fără discriminare, bazându-se pe criterii legale și raționale.

5. Principiul participării cetățenilor - cetățenii trebuie să aibă posibilitatea de a participa la

procesul decizional al administrației publice prin consultare și dialog.

6. Principiul subsidiarității - autoritățile administrative trebuie să acționeze doar în cazurile în

care intervenția lor este necesară și nu există alte soluții mai eficiente la nivelul comunității.

7. Principiul continuității - administrația publică trebuie să își asigure continuitatea în

funcționarea sa, astfel încât serviciile publice să fie oferite în mod constant și fără întreruperi.

Aceste principii sunt fundamentale pentru buna funcționare a administrației publice și pentru
protejarea drepturilor și intereselor cetățenilor.
b) tot Ca la 1
c) Principiile bunei guvernări în spațiul european sunt următoarele:

1. (responsabilitate): Orice autoritate sau instituție guvernamentală trebuie să fie responsabilă în

fața cetățenilor, să ofere transparență și să răspundă în mod corespunzător la cerințele lor.

2. Participarea cetățenilor: Cetățenii trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia și de a se

implica în procesele decizionale ale guvernului. Participarea activă a cetățenilor este esențială
pentru o guvernare democratică și eficientă.

3. Transparența: Autoritățile guvernamentale trebuie să fie transparente și să-și justifice acțiunile

și deciziile luate în fața cetățenilor. Cetățenii au dreptul de a fi informați cu privire la politicile și
activitățile autorităților guvernamentale.

4. Responsabilitatea: Autoritățile guvernamentale trebuie să-și asume responsabilitatea pentru

acțiunile și deciziile lor și să ofere răspuns la cerințele cetățenilor.

5. Eficiența și eficacitatea: Guvernul trebuie să fie eficient și să ia decizii care să aibă efecte
pozitive asupra cetățenilor și asupra societății în ansamblu.

6. Legea și garanția drepturilor: Guvernul trebuie să respecte legea și să garanteze drepturile și

libertățile cetățenilor, precum și să promoveze o societate justă și egală.

Aceste principii sunt esențiale pentru o guvernare democratică, eficientă și responsabilă în

Europa.

4. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:

a) Obiectul de reglementare al dreptului administrativ este relația dintre autoritățile

administrative (cum ar fi ministerele, agențiile guvernamentale, consiliile locale etc.) și
persoanele fizice sau juridice care sunt afectate de deciziile acestora.

Dreptul administrativ este o ramură a dreptului care se concentrează pe regulile care

guvernează modul în care administrația publică exercită puterea și ia decizii în cadrul unei
societăți. Dreptul administrativ se ocupă de structurile guvernamentale și de procedurile pe care
administrația le utilizează în funcționarea sa, precum și de puterile și responsabilitățile
autorităților administrative.

Pe scurt, dreptul administrativ reglementează activitățile administrației publice și relațiile cu

persoanele fizice și juridice care sunt afectate de aceste activități. Dreptul administrativ se
concentrează în special asupra regulilor care guvernează relația dintre cele două părți și asigură
că puterea administrativă este exercitată într-un mod corespunzător și în conformitate cu legea
și drepturile cetățenilor.

b) Metoda de reglementare a dreptului administrativ are ca particularități următoarele:

1. Reglementarea prin acte administrative - dreptul administrativ este în principal reglementat

prin acte administrative. Acestea sunt emise de autoritățile administrative și reglementează
diferite aspecte ale activității lor, cum ar fi proceduri de luare a deciziilor, reglementări privind
personalul și bugetele lor.

2. Prevalența principiului legalității - în dreptul administrativ, principiul legalității este unul dintre
cele mai importante principii care guvernează activitatea administrației publice. Acest principiu
implică faptul că orice activitate administrativă trebuie să fie autorizată de lege, iar deciziile
administrative trebuie să se bazeze pe motive obiective și criterii clare.

3. Participarea publicului - participarea publicului este o metodă importantă de reglementare a

dreptului administrativ. Aceasta implică faptul că autoritățile trebuie să ofere oportunități pentru
ca cetățenii și alte persoane interesate să poată contribui la procesul de luare a deciziilor.

4. Reglementarea prin practica administrativă - dreptul administrativ este, de asemenea,

reglementat prin practica administrativă, adică prin interpretarea și aplicarea regulilor de către
autoritățile administrative. Această practică poate fi formalizată prin norme administrative sau
poate fi neformalizată, bazată pe precedente și obiceiuri.

În concluzie, metoda de reglementare a dreptului administrativ se bazează pe reglementarea

prin acte administrative, prevalența principiului legalității, participarea publicului și
reglementarea prin practica administrativă. Aceste particularități reflectă importanța relației
dintre administrația publică și cetățeni și a necesității ca puterea administrativă să fie exercitată
în conformitate cu legea și cu respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

c) Dreptul administrativ este o ramură distinctă a dreptului care se ocupă cu regulile și principiile
care guvernează activitatea administrației publice și relațiile dintre autoritățile publice și cetățeni.
Trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ sunt:

1. Subiectul său de reglementare: Dreptul administrativ se concentrează asupra activității

administrației publice și a autorităților publice, inclusiv instituțiile guvernamentale, agențiile,
autoritățile locale și regionale.

2. Caracterul său public: Dreptul administrativ are un caracter public, deoarece se referă la
modul în care administrația publică își îndeplinește funcțiile și responsabilitățile sale legale în
interesul public.

3. Reglementarea relațiilor dintre administrație și cetățeni: Dreptul administrativ reglementează

relațiile dintre administrația publică și cetățeni, inclusiv drepturile și obligațiile acestora, precum
și modalitățile de soluționare a conflictelor dintre aceste părți.

4. Caracterul său dinamic: Dreptul administrativ este o ramură dinamică a dreptului, care se
adaptează la schimbările din societate și la evoluția administrației publice.

5. Caracterul său interdisciplinar: Dreptul administrativ este o ramură interdisciplinară a

dreptului, care se intersectează cu alte domenii, cum ar fi dreptul constituțional, dreptul fiscal,
dreptul muncii și dreptul mediului.
6. Reglementarea procedurilor administrative: Dreptul administrativ reglementează procedurile
administrative, inclusiv modul în care sunt luate deciziile administrative, cum sunt contestate
acestea și cum sunt soluționate disputele dintre autoritățile publice și cetățeni.

7. Caracterul său normativ: Dreptul administrativ este o ramură normativă a dreptului, care
stabilește reguli și principii generale pentru activitatea administrației publice și relațiile dintre
aceasta și cetățeni.

5. Normele de drept administrativ:

a) Norma de drept administrativ reprezintă un act juridic emis de autoritatea competentă în

domeniul administrației publice, care reglementează anumite aspecte ale activității
administrației și relațiile dintre aceasta și cetățeni. Trăsăturile caracteristice ale normei de drept
administrativ sunt:

1. Caracterul obligatoriu: Norma de drept administrativ are caracter obligatoriu și trebuie

respectată de toți cei implicați în activitatea administrației publice.

2. Caracterul general: Norma de drept administrativ stabilește reguli și principii generale care se
aplică tuturor situațiilor similare.

3. Caracterul abstract: Norma de drept administrativ se referă la situații abstracte și nu la situații

concrete.

4. Caracterul impersonal: Norma de drept administrativ este emisă de o autoritate publică și se

adresează tuturor celor implicați în activitatea administrației, fără a ține cont de identitatea lor.

5. Caracterul clar și precis: Norma de drept administrativ trebuie să fie formulată într-un mod
clar și precis, astfel încât să poată fi înțeleasă și aplicată în mod corect.

6. Caracterul actual: Norma de drept administrativ trebuie să fie actuală și să țină cont de
schimbările din societate și din administrația publică.

7. Caracterul coercitiv: Norma de drept administrativ poate fi aplicată prin forța coercitivă a
statului, în cazul în care nu este respectată de cei implicați în activitatea administrației publice.

b) Structura normelor de drept administrativ cuprinde:

- partea introductivă, care conține preambulul și dispozițiile generale;
- partea principală, care reglementează aspectele specifice ale activității administrației publice;
- partea finală, care conține dispozițiile finale și tranzitorii.

Clasificarea normelor de drept administrativ se poate face în funcție de mai multe criterii:
1. După sursa lor de emanare: norme de drept administrativ emise de autoritățile centrale sau
locale, norme de drept administrativ emise de autorități independente (ex: Autoritatea Națională
de Reglementare în Domeniul Energiei), norme de drept administrativ emise de organisme
internaționale (ex: Uniunea Europeană).
2. După obiectul lor de reglementare: norme de drept administrativ referitoare la organizarea și
funcționarea administrației publice, norme de drept administrativ referitoare la relațiile dintre
administrația publică și cetățeni, norme de drept administrativ referitoare la activitatea
economică și socială desfășurată în cadrul administrației publice.
3. După nivelul lor de generalitate: norme de drept administrativ generale (ex: Legea
administrației publice) și norme de drept administrativ speciale (ex: Regulamentul privind
organizarea și funcționarea unui serviciu public).
4. După efectele lor juridice: norme de drept administrativ obligatorii și norme de drept
administrativ facultative (ex: recomandările emise de autoritățile independente).
5. După durata lor de valabilitate: norme de drept administrativ permanente și norme de drept
administrativ temporare (ex: ordonanțele de urgență).

c) Normele de drept administrativ sunt similare cu alte norme de drept în sensul că sunt emise
de autorități cu putere de decizie și au ca scop reglementarea unor aspecte specifice. De
asemenea, acestea sunt obligatorii și trebuie respectate de către toți cei care se află sub
incidența lor.

Totuși, normele de drept administrativ se diferențiază prin faptul că se referă la activitatea

administrației publice și la relațiile dintre aceasta și cetățeni sau alte entități. De asemenea,
acestea pot fi emise de autorități centrale sau locale, precum și de organisme internaționale, în
timp ce alte norme de drept pot fi emise doar de către autorități naționale.

În plus, normele de drept administrativ pot fi clasificate în funcție de obiectul lor de

reglementare, ceea ce nu este cazul pentru alte norme de drept care pot avea un domeniu mai
larg sau mai specific de aplicare.

6. Raportul juridic administrativ

a) Raportul juridic administrativ reprezintă relația juridică care se stabilește între autoritățile
administrației publice și persoanele fizice sau juridice cu care acestea intră în contact în
exercitarea atribuțiilor lor.

Trăsăturile caracteristice ale raportului juridic administrativ sunt:

1. Subiectele raportului - autoritățile administrației publice și persoanele fizice sau juridice cu

care acestea intră în contact.

2. Obiectul raportului - activitatea administrației publice, respectiv îndeplinirea atribuțiilor și

competențelor sale.

3. Caracterul unilateral al raportului - deoarece autoritatea administrației publice are puterea de

a impune anumite obligații sau restricții persoanelor cu care intră în contact.

4. Caracterul imperativ al normelor care reglementează raportul juridic administrativ - aceste

norme fiind obligatorii și trebuie respectate de către toți cei care se află sub incidența lor.

5. Caracterul public al raportului - deoarece activitatea administrației publice se desfășoară în

interesul general al societății și nu în interesul privat al unei persoane sau grup de persoane.
B) Structura raportului juridic administrativ în Republica Moldova este formată din următoarele
elemente:

1. Subiectele raportului - autoritățile administrației publice și persoanele fizice sau juridice cu

care acestea intră în contact.

2. Obiectul raportului - activitatea administrației publice, respectiv îndeplinirea atribuțiilor și

competențelor sale.

3. Conținutul raportului - drepturile și obligațiile părților implicate în raportul juridic

administrativ.

4. Durata raportului - perioada pentru care este stabilit raportul juridic administrativ.

5. Modalitățile de încetare a raportului - prin îndeplinirea obligațiilor, expirarea termenului,

renunțarea la raport sau prin hotărâre judecătorească.

Categoriile raporturilor juridice administrative în Republica Moldova sunt:

1. Raporturi de autoritate - între autoritățile administrației publice și persoanele fizice sau

juridice cu care acestea intră în contact în exercitarea atribuțiilor lor.

2. Raporturi de serviciu public - între autoritățile administrației publice și persoanele fizice sau
juridice care beneficiază de serviciile publice oferite de acestea.

3. Raporturi de proprietate publică - între autoritățile administrației publice și persoanele fizice

sau juridice care utilizează bunurile de proprietate publică.

4. Raporturi de contract - între autoritățile administrației publice și persoanele fizice sau juridice
care încheie contracte cu acestea pentru prestarea unor servicii sau achiziționarea unor bunuri.

C) Raporturile juridice administrative se diferențiază de alte relații juridice din Republica

Moldova prin faptul că implică autoritățile administrației publice și activitatea lor în îndeplinirea
atribuțiilor și competențelor prevăzute de lege. Aceste raporturi sunt reglementate de norme
specifice, cum ar fi Legea privind administrația publică și alte acte normative care stabilesc
drepturile și obligațiile părților implicate în aceste raporturi.

În contrast, alte relații juridice, cum ar fi cele civile sau comerciale, implică în principal persoane
fizice sau juridice care acționează în interesul lor privat și care încheie contracte sau tranzacții
pentru a-și realiza scopurile. Aceste relații sunt reglementate de Codul civil și alte acte normative
specifice.

De asemenea, raporturile juridice administrative implică de multe ori exercitarea puterii publice
de către autoritățile administrației publice, ceea ce poate duce la restricționarea unor drepturi și
libertăți fundamentale ale persoanelor implicate. În acest sens, există o serie de garanții și
mecanisme de protecție a drepturilor și libertăților persoanelor în raporturile juridice
administrative, cum ar fi dreptul la apărare și accesul la justiție.

În concluzie, raporturile juridice administrative au un specific aparte în Republica Moldova, fiind

reglementate de norme specifice și implicând autoritățile administrației publice și activitatea lor
în îndeplinirea atribuțiilor și competențelor prevăzute de lege.

7. Noţiunea şi sistemul subiectelor dreptului administrativ:

a) Subiectele dreptului administrativ în Republica Moldova includ:

1. Autoritățile administrației publice centrale și locale, care au competența de a gestiona și de a

administra resursele publice și de a asigura buna funcționare a serviciilor publice.

2. Persoanele fizice sau juridice care au relații juridice cu autoritățile administrației publice, cum
ar fi cetățenii, companiile, organizațiile non-guvernamentale și alte entități.

3. Funcționarii publici, care sunt angajați ai autorităților administrației publice și au

responsabilitatea de a pune în aplicare politicile și programele guvernamentale.

4. Instituțiile administrative, cum ar fi tribunalele administrative, care au rolul de a soluționa

litigiile dintre autoritățile administrației publice și persoanele fizice sau juridice.

5. Reglementatorii, cum ar fi Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice

și Tehnologia Informației (ANRCETI), care au rolul de a reglementa activitatea unor sectoare
specifice ale economiei.

6. Instituțiile de control, cum ar fi Curtea de Conturi sau Inspectoratul Fiscal, care au rolul de a
verifica respectarea legilor și reglementărilor în domeniul financiar și fiscal.

7. Instituțiile de audit, cum ar fi Consiliul Național de Audit, care are rolul de a verifica legalitatea
și eficiența cheltuielilor publice.

b)