MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA „ DIMITRIE CANTEMIR” DIN TÎRGU MUREȘ

FACULTATEA DE DREPT

DESCHIDERE ȘI PARTICIPARE ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

Îndrumător:

Conf. dr. EMILIA LUCIA CĂTANĂ

Studentă: JANOSI GOMBOS DALMA

Anul II

Târgu Mureș
2021
 
 Administrația publică reprezintă ansamblul activităților Președintelui României, a
Guvernului, al autorităților administrative centrale și locale și a tuturor structurilor coordonate de
acestea, prin care se aduc la îndeplinire legile sau se prestează servicii publice în regim de putere
publică.Noțiunea administrației publice are un dublu sens anume de organizare și de activitate.În
primul sens, prin administrație publică se înțelege totalitatea mecanismelor, a organelor,
structurilor organizatorice, autorităților administrației publice, care realizează o activitate cu un
specific bine conturat.
În acest sistem de organizare a administrației publice intră Președintele Romaniei
(reprezintă autoritatea administrației publice și veghează la buna functionare a autorităților
publice);- Guvernul (exercita conducerea generală a administratiei publice și este șef al
acesteia);- Ministerele;- Alte organe ale administrației centrale de specialitate;- Organele
administrației publice descentralizate: prefectul, consiliile locale și  județene; primarii; instituțiile
publice; regiile autonome etc.
În al doilea sens, prin administrație publică se înțelege activitatea de organizare a
executării si executarea directa și concretă a legilor, de catre părțile acestui mecanism, respectiv
activitatea desfășurată de organele administrației publice pentru îndeplinirea atribuțiilor ce le
revin.O definiție completa a administrației publice poate fi formulată astfel:
Administrația publică este activitatea de organizare și executare concretă a legii, cu
caracter dispozitiv si prestator, realizată în principal de organele administrației publice, și în
subsidiar și de celelalte organe ale statului, precum și de organizații particulare de interes
public.Administrația publică se realizeaza de către acele structuri statale care formează sfera
executivului, funcția executivă fiind exercitată prin intermediul organelor cuprinse în sistemul
administrației publice. Ea reprezintă prestatorul de servicii pentru cetățeni.Actele administrative
pot fi emise de orice autoritate publica, fara deosebire  de natura lor juridică, Guvernul României
exercitând conducerea generală a administrației publice.
Principiile generale de organizare administrativă sunt acele soluții care determină
raporturile dintre autoritățile administrative centrale și cele locale. Conform art.120 din
Constituția României din 2003,administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se
bazează pe principiile:- centralizării administrative;- deconcentrării administrative și autonomiei
locale.
 În literatura juridică de specialitate sunt conturate următoarele principii: Centralizarea
administrativă este procedeul care plaseaza în  mainile puterii centrale conducerea
tuturor problemelor administrative.Centralizarea administrativă poate fi:- directă (când ordinele
vin de la Guvern sau puterea centrală în mod nemijlocit) și indirectă (când ordinele Guvernului
sunt transmise prin agenți ai puterii centrale).
Centralizarea administrativă are ca regula de baza, dreptul superiorului de a exercita
controlul ierarhic asupra activității subordonaților.Caracteristicile controlului ierarhic sunt în
principal, urmatoarele:controlul ierarhic nu trebuie să fie prevazut expres de lege, el este un
atribut al puterii ierarhice ce poate fi exercitat oricând, din oficiu sau la cerere. Controlul ierarhic
privește întreaga activitate a subordonatului, respectiv, actele juridice, faptele juridice,precum și
operațiunile materiale tehnice ale acestuia.Controlul ierarhic se refera la legalitatea și
oportunitatea actelor și măsurilor controlate. Organul ierarhic superior poate anula, abroga,
revoca, suspenda, modifica orice măsura a organului inferior considerată ilegală sau inoportună.
Acest sistem (al centralizarii administrative), prezinta unele inconveniențe, cum ar fi
faptul că cetațenii nu participă la administrația publică, interesele locale nu se satisfac
corespunzător, pentru că puterea centrală nu are posibilități și timp suficient pentru cunoașterea
lor reala iar din cauza supraîncarcării autoritățile puterii centrale pot să apară uneori tergiversari
în soluționarea problemelor administrației publice locale.
Desconcentrarea administrativă este o varianta a sistemului de
centralizare administrativă, caracterizată prin faptul că reprezentanții locali ai autorităților
centrale capătă unele drepturi de decizie proprie, iar anumite probleme ale unităților
administrativ-teritoriale sunt scoase din competența organelor centrale și date spre decizie în
competența autorităților locale. Desconcentrarea administrativă prezintă următoarele
caracteristici:- autoritatea locală rămâne parte integranta din ierarhia centrală, organele centrale
exercită controlul ierarhic al deciziilor luate de autoritățile administrației locale.
Pentru a fi în prezența unui serviciu public, sunt necesare a fi întrunite următoarele
trăsături: serviciile publice se constituie pentru satisfacerea intereselor specifice ale membrilor
societății,aceste organisme se înființează de către stat sau unitățile administrativ-teritoriale,
înființarea serviciilor publice se face prin lege sau pe baza legii, astfel organele administrației
publice se înfiintează prin legi, Hotarari de Guvern, ordine ale miniștrilor, instituțiile publice se
înfiintează numai prin lege, regiile autonome de interes public se înființează prin Hotărâri de
Guvern (regiile autonome de interes public național), hotărâri ale organizațiilor administrației
publice județene și locale (regii autonome de interes public local), serviciile publice utilizează
mijloace de informare corectă a opiniei publice, toate serviciile publice, sunt dotate cu funcții
publice adică atribuții, puteri și competențe de a satisface anumite interese generale și care
trebuiesc ocupate de funcționari publici, în conditiile legii; serviciile publice desfășoara
o activitate continuă și ritmică, dupa un program stabilit și adus la cunostința publicului și baza
materială (cladiri, mijloace materiale, fonduri bănești) necesară activității serviciului public
se asigura,în principal prin bugetul statului, județului sau comunei, aceasta pentru că, serviciile
publice urmaresc în primul rând satisfacerea intereselor generale ale membrilor societății și
numai în subsidiar, realizarea de beneficii.
Din expunerea acestor trasături rezultă că serviciile publice sunt create de stat sau sub
împărțirile sale administrative, pentru îndeplinirea atribuțiilor lor executive, în scopul satisfacerii
intereselor specifice generale ale membrilor societății. Necesitatea serviciilor publice înființarea
serviciilor publice este determinată în principal, de creșterea continuă a rolului statului în viața
societatii, precum și de necesitatea satisfacerii unor aspecte specifice ale intereselor generale ale
membrilor societății.
Opinam faptul că participarea cetăţenească în procesul de guvernare nu prezintă avantaje
doar pentru cetăţeni, care pot astfel să-şi apere drepturile şi interesele ce le revin prin lege, ci şi
pentru administraţia publică.
Participarea cetățenilor promovează şi apără democraţia deoarece ea presupune
repartizarea în mod real a puterii. Participarea autorizează cetăţenii să repună în discuţie, să
respingă sau să critice revendicări care nu au justificare. De asemenea, ea permite influenţarea de
către cetăţeni a politicilor pentru a se promova interesul public şi nu interese restrânse, de grup
sau izolate.Ea permite cunoaşterea adevăratelor şi celor mai urgente nevoi şi aşteptări legitime, a
diversităţii opiniilor (chiar şi a celor defavorizaţi), valorificând experienţe diverse şi informaţii ce
s-ar putea dovedi esenţiale în adoptarea deciziilor publice.
Pentru a se asigura rezultate optime procesului participativ, cetăţenii trebuie să fie
informaţi în avans cu privire la acţiunile publice care vor face sau sunt deja obiect al deciziilor
administraţiei publice. Ea promovează şi consolidează parteneriatul între societatea civilă şi
administraţia publică. Prin intermediul său, cetăţenii au posibilitatea să înţeleagă mecanismele
guvernării şi ale administraţiei, iar proiectele care iau în considerare participarea se bucură de
mai multă viabilitate. Dacă părerile exprimate sunt luate în considerare, cetăţenii vor manifesta
mai multă încredere în actul guvernării, ceea ce creează un climat de adeziune şi de angajare a
comunităţii în procesele decizionale.
De asemenea putem deduce si unele dezavantaje sau demersuri neprielnice acesteiași
anume faptul că participarea poate să constituie o frână în procesul de elaborare a deciziilor. În
situaţia obţinerii unor cantităţi enorme de informaţii din partea membrilor colectivităţii,
identificarea şi gruparea preferinţelor exprimate se poate dovedi un proces extrem de complicat
şi chiar anost. Gruparea opiniilor membrilor colectivităţii presupune, în primul rând, crearea
oportunităţilor pentru ca aceştia să-şi exprime preferinţele. Apoi, aceste informaţii trebuie să fie
corect înţelese, fapt ce supune administraţia unui efort suplimentar şi de durată.
O altă ipoteză are în vedere complexitatea şi specialitatea subiectului ce va face obiect al
deciziei. Există, ca atare, posibilitatea ca cetăţenii să nu îl înţeleagă imediat, ceea ce va obliga
administraţia la proiectarea unor modalităţi speciale de furnizare a informaţiilor (spre exemplu,
în cazul informaţiilor complexe, etapizat). De asemenea, este posibil ca cetăţenii de rând să nu
aibă opinii precise asupra chestiunilor de politică ce i-ar viza (de exemplu, pentru că nu este un
domeniu accesibil acestora datorită gradului de cultură mai redus). De aici şi până la formarea
unor opinii conflictuale este doar un pas şi această stare de fapt obligă administraţia la efortul de
conciliere.
Din alt punct de vedere, un alt dezavantaj ar fi pierderile și costurile pe care le suportă
administrația în acest proces, și anume: timpul, resurse bugetare, creativitate, energie, dorinţă
politică şi curaj .
Câteodată administraţiile locale trebuie să împărtăşească publicului veşti proaste, ca de
exemplu: lipsuri bugetare, proiecte amânate sau chiar greşeli care au fost făcute. Acesta este
momentul când intervin voinţa politică şi curajul. Cetăţenii au dreptul să fie informaţi despre
planuri sau proiecte de la demararea până la finalizarea lor. Dacă un proiect este mai dificil sau
mai costisitor decât se prevăzuse, ei au dreptul să ştie acest lucru. Pe termen lung, onestitatea
construieşte încredere, chiar dacă, pe termen scurt creează dificultăţi.
 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.scribd.com/doc/25419904/ADMINISTRATIA-PUBLICA
Data accesări:02.06.2021,Ora:21:18
2. https://administrare.info/administra%C8%9Bie-public%C4%83/9857-avantaje-si-
dezavantaje-ale-participarii-cetatenilor-la-procesul-de-guvernare
Data accesări:02.06.2021,Ora:23:37
3. Constantin Petraru, Aurel Gabriel Simionescu, “Management public şi administraţie”-
2001,Pitești.