NOTIUNEA DE

ADMINISTRATIE PUBLICA
 În studiul dreptului administrativ, ramură a dreptului public, noțiunea de administrație publică
ocupă poziția centrală.
 Cuvântul administrație provine din limba latină fiind compus din prepoziția ad (însemnând "la",
"către") şi minister (însemnând "servitor", "supus"). Se evocă astfel o activitate subordonată, la
comandă, pusă în slujba cuiva.
 Analiza noțiunii de administrație publică presupune şi clasificarea celor două sensuri ale sale:
 - pe de o parte administrația publică are un sens funcțional, material, în înțelesul de activitate de
organizare a executării şi de executare în concret a legilor, urmărindu-se satisfacerea interesului
public prin asigurarea bunei funcționări a serviciilor publice şi prin executarea unor prestații
către particulari;
 - pe de altă parte, identificăm un sens organic conform căruia administrația publică fie continuă
și omniprezentă, în așa fel încât să răspundă neîncetat cerințelor tuturor cetățenilor și să fie
promptă și energică, deoarece mediul în care se desfășoară se află într-o schimbare
 continuă, exigențele și nevoile supușilor săi crescând și diversificându-se tot mai
mult.Totodată, administrația reprezintă necontenit statul, nu doar pe plan intern, dar și pe plan
extern.
 NOTIUNEA DE ADMINISTRATIE
PUBLICA(continuare)
 Cu ajutorul administrației publice, respectiv a autorităților publice, statul își
exercită întreaga putere asupra cetățenilor săi, cu scopul de a organiza societatea
dintr-o anumităzonăadministrativ-teritorială. Autoritățile publice sunt alese în mod
direct de către cetățeni, alese
 prin vot secret, direct, universal, egal și liber exprimat. În vederea exercitării
puterii, statul are nevoie de trei instituții diferite cu constă într-un ansamblu de
activități publice prin care în regim de putere publică se aduc la îndeplinire legile
sau, în limitele legii, se prestează servicii publice.
 Administrația publică este înfăptuită de anumite organisme denumite generic
structuri administrative şi pentru care în Constituție, legislație şi doctrină se
folosește fie noțiunea de autoritate a administrației publice, de organ al
administrației publice, sau chiar cea de instituție (cu referire la autorități publice
centrale).
 NOTIUNEA DE ADMINISTRATIE
PUBLICA(continuare)
 O definitie completa a administratiei publice poate fi formulata astfel:
Administratia publica este activitatea de organizare si executare concreta a legii, cu
caracter dispozitiv si prestator, realizata in principal de organele administratiei
publice, si in secundarsi de celelalte organe ale statului, precum si de organizatii
particulare de interes public.
 Într-un stat de drept, administrația publică se prezintă drept pârghia principală prin
care sunt realizate valorile și obiectivele stabilite la palierul politic. Aceasta trebuie
să ajutorul cărora să poată realiza următoarele funcții:
 - funcția legislativă;
 - funcția executivă;
 - funcția judecătorească.
 Funcția legislativă este executată prin intermediul Parlamentului, cea executivă
este pusă în practică cu ajutorul Guvernului și a administrației publice, iar funcția
jurisdicțională se realizează prin instantele judecatoresti.
 Principiile fundamentale ale
administrației
publice

• Principiul legalităţii
• Principiul democratismului și pluralismului
politic
• Principiul egalității în drepturi a tuturor
cetățenilor în procesul administrării publice
• Principiul descentralizării serviciilor publice
• Principiul autonomiei locale
 Principiul legalităţii (indirect art.
15 Constituția RM)
Conform acestui principiu administraţia publică se organizează şi
funcţionează în conformitate cu normele de drept, care exprimă voinţa
poporului, adică în conformitate cu legea. În conformitate cu principiul
legalităţii orice autoritate publică (factor de decizie), organizaţie sau
persoană este obligată să se supună legii (statul prin intermediul
autorităţilor publice poartă răspundere în faţa cetăţenilor, iar cetăţenii în
faţa statului).
• În dezvoltarea lui conform art. 21 din Codul administrativ al RM acesta
presupune că autoritățile publice competente trebuie să acționeze în
conformitate cu legea și alte acte normative. Exercitarea atribuțiilor legale
nu poate fi contrară scopului pentru care acestea au fost reglementate.
Autoritățile publice competente nu pot dispune limitarea exercitării
drepturilor și a libertăților persoanelor, decît în cazurile și în condițiile
expres stabilite de lege.
 Principiul democratismului și pluralismului
politic
Conform art. 5 din Constituţia Republicii
Moldova „democraţia în Republica Moldova
se exercită în condiţiile pluralismului politic”.
Principiul respectiv se manifestă în mod direct
în cadrul organizării şi funcţionării
autorităţilor publice locale, şi indirect în
procesul organizării şi funcţionării
administraţiei publice centrale.
 Principiul egalității în drepturi a tuturor
cetățenilor în procesul administrării publice
Egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor este un principiu general a dreptului care rezultă din prevederile
art. 16 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova. În ceea ce priveşte domeniul administraţiei publice,
realizarea principiului respectiv include așa aspecte:
1) Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să respecte drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor
şi altor persoane, conform legii, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
2) Cetăţenii pot participa la organizarea (constituirea), precum, şi funcţionarea (activitatea) organelor
(autorităţilor) administraţiei publice în mod egal.
3) În caz de încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor acestea au dreptul să depună petiţii
organelor administrative, sau să se adreseze în justiţie, in special în instanţa de contencios administrativ.
Conform art. 23 din Codul administrativ al RM acest principiu se numește și principiul egalității de
tratament care presupune că autoritățile publice competente acționează respectînd principiul egalității și
nediscriminării. Autoritățile publice competente trebuie să trateze în mod egal persoanele aflate în situații
similare. Orice diferență de tratament trebuie justificată în mod obiectiv. Atît în cadrul procedurii
administrative, cît și în cadrul procedurii de contencios administrativ sau ca rezultat al acestora, nicio
persoană nu poate beneficia de privilegii, nu poate fi dezavantajată, lipsită de drepturi sau scutită de obligații
pe motiv de rasă, origini familiale, sex, limbă, cetățenie, apartenență etnică, religie, convingeri politice sau
ideologice, educație, situație economică, condiție socială.
 Principiul descentralizării
serviciilor publice
Acest principiu este prevăzut, conform art. 109 din Constituţia Republicii
Moldova, ca principiu de bază pentru administraţia publică locală, însă el indică
în primul rând cum este creat sistemul administraţiei publice, adică indică raporturile şi
limitele de interacţiune dintre administraţia publică centrală şi administraţia publică locală.
Sistemele administrative descentralizate presupun independenţa organizaţional funcţională
şi financiară a autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu autorităţile
administraţiei publice centrale. Adică principalele autorităţi ale administraţiei publice
locale sunt create, în condiţiile legii, de populaţia din unitatea administrativ-teritorială.
Competenţa şi atribuţiile acestor autorităţi şi altor servicii publice locale sunt stabilite în
lege sau conform legii (adică independent de autorităţile administrative centrale) şi ele
dispun de bugete locale, adică resurse financiare formate din surse la nivel local.
 Principiul autonomiei
locale
Acest principiu este prevăzut de asemenea de art. 109 din Constituţia Republicii Moldova, ca
principiu de bază pentru administraţia publică locală, însă el indică cum este realizat efectiv
principiul precedent.
Principiul autonomiei locale presupune garantarea dreptului şi capacităţii efective a autorităţilor
publice locale de a reglementa şi gestiona, conform legii, sub propria lor responsabilitate şi în
interesul populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice. Are 3 elemente de bază:
1. autonomie decizională – dreptul autorităţilor publice locale de a adopta liber decizii, în
condiţiile legii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării
intereselor sale;
2. autonomie organizaţională – dreptul autorităţilor publice locale de a aproba, în condiţiile
legii, statutul, structurile administrative interne, modalităţile de funcţionare a acestora, statele
şi organigrama lor, precum şi de a institui persoane juridice de drept public de interes local;
3. Autonomie financiară şi bugetară – dreptul autorităţilor publice locale de a dispune de
resurse financiare proprii suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin adoptarea
propriilor bugete locale.
 Principiile organizatorice și
funcționale ale
administrației publice (cu caracter
Principiulramural)
diferențierii și fixării funcțiilor și atribuțiilor autorităților
administrației publice
Principiul îmbinării conducerii colegiale cu conducerea unipersonală în
procesul funcționării administrației publice
Principiul îmbinării conducerii ramurale, interamurale și teritoriale
Principiul subsidiarității
Principiul răspunderii în limitele competenței (conform art. 35 din Codul
administrativ al RM, nr. 116/2018, autoritățile publice și persoanele fizice care le
reprezintă răspund, după caz, penal, contravențional, civil sau disciplinar pentru
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a activității administrative, în
condițiile legii).
 Principiile de perspectivă
Sunt prevăzute de forurile internaționale privind buna guvernare, cum ar fi structurile
Consiliului Europei, etc.:
1. principiul obiectivităţii
2. principiul participării
3. principiul respectării intimităţii
4. principiul emiterii deciziei în interesul particularului (notă: parțial aplicat în cadrul
răspunderii juridice)
5. dreptul persoanei private de a fi audiate cu privire la deciziile individuale
6. principiul contribuţiei corecte şi rezonabile a persoanei private la costurile pentru
deciziile administrative
7. principiul accesului la informaţie
8. principiul obligativităţii de a lua o decizie
9. dreptul persoanelor private de a se implica în anumite decizii non-reglementare (care
poate afecta un număr nedeterminat de persoane, sunt necesare proceduri care să
permită participarea acestora la procesul de luare a deciziilor, cum ar fi observaţii
scrise, audieri, reprezentarea într-un corp consultativ al autorităţii competente,
consultări şi anchete publice. Procedura respectivă trebuie să aibă loc într-un termen
rezonabil).