Tema : Principiile Administraţiei publice centrale

Obiectivele de referinţă:
- să definească noţiunea de principiu;
- să identifice principiile administraţiei publice centrale;
- să clasifice principiile generale ale administraţiei publice centrale;
- să analizeze principiile speciale de organizare şi funcţionare a Administraţiei publice
centrale;
- să identifice principiile de organizare şi funcţionare a Administraţiei publice centrale de
specialitate;
- să aprecieze rolul principiului legalităţii în realizarea funcţiilor şi sarcinilor
Administraţiei publice centrale.

Unităţile de conţinut:
1. Principiile generale ale Administraţiei publice centrale.
2. Principiile speciale de organizare şi funcţionare a Administraţiei publice centrale.
3. Principiile fundamentale de organizare a Administraţiei publice centrale de specialitate.
4. Principiile fundamentale de funcţionare a Administraţiei publice centrale de specialitate.

Principiile generale ale Administraţiei Publice Centrale.

Aşa cum nici o activitate nu se poate desfăşura în afara unor principii de organizare şi
funcţionare, corespunzător nici activitatea autorităţilor administraţiei publice nu se poate realiza
fără a fi ghidată de o serie de principii.
Principiul reprezintă o idee călăuzitoare, cu forţă juridică obligatorie şi prioritară,
exprimată fie direct, prin una sau printr-un ansamblu de norme juridice, fie desprinse în mod
direct, din ansamblul reglementărilor juridice dintr-un domeniu, idee care nu poate fi ignorată
prin norme cu forţă juridică inferioară. Respectarea oricărui principiu este o obligaţie juridică a
tuturor celor care, într-o formă sau alta, au tangenţă cu domeniul de activitate în care este
instituit, indiferent dacă aceştia au sau nu calitatea de autorităţi sau sunt simple persoane fizice
sau juridice.
Este relevant şi faptul că orice principiu, fir prevăzut expres de lege, fie derivat dintr-un
ansamblu de norme juridice trebuie să fie în strictă conformitate cu Constituţia.
Principiile de organizare şi funcţionare a Administraţiei Publice Centrale reies din
prevederile Constituţiei şi ale altor acte normative. Acestea permit abordarea complexă a
problemelor din Administraţia Publică Centrală, fiind utile şi în activitatea practică a autorităţilor
date.
Activitatea autorităţilor Administraţiei Publice Centrale este guvernată de următoarele
principii generale, fundamentale:

Principiul suveranităţii naţionale (puterii de stat). Acest principiu este consacrat în art.2 al
Constituţiei: „ Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în
mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.” Suveranitatea
puterii de stat este determinată de trei trăsături ale acesteia, şi anume:
- Supremaţia puterii de stat – în stat nu există o altă putere socială care să fie superioară
sau cel puţin egală puterii de stat;
- Deplinătatea puterii de stat – puterea de stat se exercită în întreaga viaţă socială, şi ea nu
poate fi îngrădită prin nimic de alte forţe sociale;
- Independenţa puterii de stat - puterea de stat nu este subordonată nici unei alte puteri din
interiorul sau din afara statului, fie puterii altor state sau puterii unor organisme
internaţionale.
 Principiul separaţiei şi colaborării puterilor. Este stipulat în art.6 al Constituţiei
Republicii Moldova: „În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească şunt
separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor
constituţiei.” Aceasta presupune distribuirea atribuţiilor ţi competenţelor între autorităţile publice
atât pe orizontală în puterea legislativă, executivă, judecătorească, cât şi pe verticală între
autorităţile centrale şi locale
Principiul legalităţii – constituie un principiu fundamental în întreaga activitate a statului
şi presupune respectarea strictă a legii, care, într-un regim democratic, reflectă voinţa poporului
şi apără interesele acestuia. Aceasta înseamnă că toate acţiunile care formează activitatea
Administraţiei Publice Centrale să se bazeze pe Constituţie şi celelalte acte normative. Întreaga
activitate a administraţiei inclusiv aplicarea principiilor sale urmează să se efectueze într-un
cadru legal şi să decurgă din celelalte acte normative pe cate ea le execută.
Într-un stat bazat pe drept, aplicarea acestui principiu este obligatorie, în acest mod
asigurându-se legalitatea şi realizarea unei administrări raţionale şi eficiente.

Principiul priorităţii şi garantării drepturilor omului. Art.1 al Constituţiei Republicii

Moldova stipulează că „...că demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a
personalităţii umane sunt valori supreme şi sunt garantate de stat”. Drepturile omului sunt o
valoare supremă, toate autorităţile administraţiei publice poartă răspundere faţă de cetăţeni
pentru respectarea lor. Activitatea administraţiei trebuie să fie fundamentată pe baze morale, ca
ceva obligatoriu, dar nu facultativ. Orice funcţionar public în activitatea sa trebuie să se conducă
de acest principiu, cu alte cuvinte de a servi cetăţenii satisfăcând astfel interesul public. Aceasta
decurge din prevederile constituţionale, care prevăd ( cap. II ) că demnitatea omului, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea reprezintă valori
supreme şi sunt garantate.

Principiul unităţii poporului şi integrităţii teritoriale. Unitatea poporului înseamnă că

Republica Moldova este patria comună a tuturor cetăţenilor, indiferent de apartenenţa lor la
vreun grup etnic (alin.1 Art. 10 al Constituţiei). Unitatea este generată de egalitatea între cetăţeni
în baza pluralismului în societate, iar asigurarea integrităţii teritoriale este o sarcină importantă în
activitatea autorităţilor publice. Integritatea teritorială este consfinţită de art.1 şi art.3 al
Constituţiei. Acest principiu pentru Republica Moldova are o semnificaţie deosebită la etapa
actuală de dezvoltare, când problemele depăşirii tendinţelor de dezmembrare teritorială şi
asigurării unităţii poporului continuă să rămână actuale pentru activitatea autorităţilor
administraţiei publice centrale.

Principiul transparenţei. Transparenţa în activitatea administraţiei publice e este un

concept multidimensional, care a suscitat discuţii controversate în cercul savanţilor, analiştilor şi
politicienilor din diverse societăţi contemporane. Aceasta nu este echivalentă doar cu dreptul
cetăţenilor de avea acces la informaţie, chiar dacă anume acesta reprezintă latura cea mai
importantă şi mai larg deschisă diverselor interpretări. În afara dreptului de a fi informat, o
administrare pe deplin transparentă presupune recunoaşterea şi respectarea drepturilor
cetăţeanului de a înţelege procesul administrativ, dreptul de a face cunoscută propria opinie şi
dreptul de a expune opinia altora unei critici obiective şi argumentate. Din interferenţa acestor
drepturi rezultă trei domenii distincte ale unei administrări publice transparente şi anume
informarea, controlul şi participarea cetăţenilor la procesul decizional.
Sintagma de transparenta decizionala desemneaza setul de instrumente prin care
administratia (institutiile si autoritatile administratiei publice locale) da socoteala cetatenilor /
contribuabililor cu privire la activitatea desfasurata în serviciul acestora. În calitatea lor de
contribuabili, cetatenii au dreptul de a fi informati sau consultati, precum si de a participa la
deciziile luate de catre autoritatile administratiei publice locale si centrale, pe care le sustin
financiar prin taxele si impozitele pe care le platesc.
 Principiile speciale de organizare şi funcţionale ale Administraţiei Publice Centrale.

Pe lângă principiile generale există şi principii speciale care urmează să se aplice doar în
anumite domenii de activitate ale Administraţiei Publice Centrale precum organizarea,
conducerea, metodele de activitate şi altele. Ele au ca suport principiile generale ale ştiinţei
administrative, se bazează pe ele şi se aplică în domeniile respective conform particularităţilor
acestor domenii de activitate.
Primul grup al principiilor speciale vizează organizarea administraţiei publice:
- Principiul organizării unitare a administraţiei publice. Unitatea teoretică şi practică a
unui asemenea principiu constă în faptul că evită tendinţele divergente ce pot apărea în domeniul
organizării din cauza numărului mare şi variat al autorităţilor administraţiei publice centrale.
Elaborarea şi aplicarea acestui principiu reiese din cerinţele sociale, dat fiind faptul că în lipsa
unei concepţii de organizare unitară a administraţiei publice centrale ar crea dificultăţi în
realizarea proceselor de dirijare (conducere, coordonare şi control) .
- Principiul autonomiei de organizare. Autorităţile administraţiei publice centrale
beneficiază de o autonomie relativă în conformitate cu legea, fiind capabile de autoreglare. La
înfiinţarea ori reorganizarea unei autorităţi a administraţiei publice centrale, trebuie să se ţină
seama de particularităţile funcţiilor pe care urmează să le exercite, de caracteristica şi capacitatea
substructurilor de a fi autoreglabile. Aceasta înseamnă că autorităţile au posibilitatea de adoptare
a deciziilor, de căutare a soluţiilor adecvate pentru fiecare problemă în parte.
Al doilea grup al principiilor speciale se referă la conducerea administraţiei publice:
- Principiul conducerii unitare. În administraţia publică, organizarea şi conducerea
urmează a fi înfăptuită în mod unitar. Realizarea unei concepţii de conducere unitară este o
cerinţă obligatorie în orice condiţii şi la toate nivelurile activităţii.
Unitatea de gândire şi de acţiune nu este incompatibilă cu un schimb liber de păreri în
cadrul căreia pot să apară şi puncte de vedere diferite. Mai mult ca atât, în faza de elaborare a
orientărilor şi deciziilor trebuie asigurate condiţii pentru dezbaterea amplă şi aprofundată a
problemelor, pentru realizarea unei largi confruntări a opiniilor şi propunerilor pentru o
fundamentare cât mai temeinică a soluţiilor ce urmează a fi adoptate. Dar o dată ce s-a ajuns la o
concluzie şi s-a adoptat o decizie, aceasta devine obligatorie pentru toţi, chiar şi pentru cei care
au o altă părere .
O conducere raţională şi eficientă se poate realiza doar printr-o unitate de gândire şi
acţiune. Conducerea în Administraţia publică centrală trebuie să fie coordonată şi orientată într-
un singur sens.
- Principiul participării funcţionale la conducerea instituţiilor. Conducerea unitară nu
neagă participarea funcţionarilor la conducerea instituţiilor administraţiei publice, ba,
dimpotrivă, o presupune. Acest principiu presupune consultarea sistematică a funcţionarilor
asupra sarcinilor ce le revin. Pentru a crea un climat de colaborare, un conducător eficient cere,
ori de câte ori are posibilitatea, sugestii şi propuneri de la subalterni. Aplicarea acestui principiu
are efecte psihologice profunde. Dacă funcţionarii participă la elaborarea programului sau la
adoptarea deciziilor, le consideră ca fiind personale şi în consecinţă se simt răspunzători şi de
îndeplinirea lor.
În legătură cu aplicarea acestui principiu, se cere de menţionat că funcţionarii publici îşi
îmbunătăţesc rezultatele cu atât mai mult cu cât sunt mai bine informaţi asupra problemelor
referitoare la realizarea sarcinilor. Comunicarea dă un sens atât acţiunilor realizate, cât şi
colaborării dintre conducere şi funcţionari.
Al treilea grup al principiilor speciale ţine de metodele de activitate:
- Principiul definirii prealabile a problemei de rezolvat. În administraţia publică nu se
poate ajunge la o decizie raţională şi eficientă decât dacă problema care urmează a fi rezolvată
aste mai întâi exact definită. Metoda definirii prealabile constituie un imperativ, deoarece nu se
poate rezolve judicios o problemă insuficient cunoscută sau eronat expusă. Aceasta înseamnă că,
înainte de a se lua o decizie, trebuie să se formuleze precis definiţia problemei respective pentru
a şti ce anume urmează a fi rezolvat.
- Principiul special că orice problemă nouă cere metode noi. Dinamica vieţii sociale
pune în faţa administraţiei noi probleme, din ce în ce mai complexe şi mai imprevizibile, care nu
mai pot fi rezolvate prin procedeele tradiţionale oricât au fost ele de valoroase sau de eficiente la
timpul lor. Acest principiu este foarte actual în timpul de faţă când administraţia publică trece
prin nişte procese foarte profunde, care cer o mare flexibilitate de gândire şi atitudine, o
m4entalitate nouă, curajoasă şi inventivă. Pentru a se aplica o asemenea metodă modernă de
administraţie, aste necesară o concepţie fundamentală de democraţie, dreptate şi morală,
orientată la satisfacerea interesului general.
Principiul proporţionalităţii.. Ca principiu al dreptului proporţionalitatea implică ideile
de rezonabilitate, echitate, toleranţă, dar şi necesara adecvare a măsurilor adoptate de stat la
situaţia de fapt şi la scopul legitim urmărit.
In masura in care administratia publica dispune de puteri care ii permit sa asigure
promovarea interesului general, uneori putand aduce atingere drepturilor si intereselor
cetatenesti, ea nu trebuie sa uzeze de acestea decat in limitele necesare, atingerile aduse acestor
drepturi si libertati devenind ilegale atunci cand sunt excesive in raport cu finalitatea actiunii
administrative. Este necesar ca administratia publica sa actioneze in astfel de situatii cu
respectarea principiului proportionalitatii.Proportionalitatea trebuie analizata in legatura cu
puterea discretionara de care beneficiaza administratia publica pentru indeplinirea misiunilor
sale. Actionand in diverse domenii, administratia trebuie sa isi adapteze permanent mijloacele la
finalitatea urmarita, incalcarea principiului proportionalitatii insemnand depasirea libertatii de actiune lasata
autoritati ipublice, utilizarea excesiva a puterii discretionare. Natura principiului proportionalitatii variaza de
la o tara la alta datorita originii sale formale.Principiul proportionalitatii poate fi prevazut si in Constitutia unui stat s au,
chiar daca nu este prevazut explicit, doctrina si jurisprudenta il pot considera unanim ca facand
parte din notiunea de stat de drept, consacrata expres.

Principiul permanentei si continuitatii in asigurarea interesului general. Acest

principiu exprima perenitatea activitatilor de organizare a executarii si de executare inconcret a
legii, realizata de catre administratia publica. Administratia publica trebuie sa fie continua,
prompta si energica deoarece ea reprezinta statul, atat in exterior, cat si in interior. Pentru a asigura
desfasurarea regulata si continua a actiunii sale, administratia publica se bucura de un regim juridic special,
regimul administrativ, care ii permite sa efectueze acte unilaterale, in regim derogatoriu de la
dreptul comun. În viziunea actual asupra administraţiei publice, caracterul regulat şi continuu
vizează toate acţiunile acestuia prin care se organizează executarea şi se execută în concret legea.
Principiul subsidiaritatii .Subsidiaritatea are la baza ideea fundamentala in conformitate cu care
decizia in ceea cepriveste realizarea propriilor interese trebuie sa apartina persoanei, comunitatii,
care suntcele mai apropiate de nivelul de aplicare a deciziei.
Principiul subsidiaritatii isi gaseste o definitie in Carta Europeana a Autonomiei Locale:
Exercitarea responsabilitatilor publice trebuie, de o maniera generala, sa revina, depreferinta,
autoritatilor celor mai apropiate de cetateni. Atribuirea unei responsabilitati uneialte autoritati
trebuie sa tina seama de amploarea si de natura sarcinii, precum si decerintele de eficacitate si
economie.
Principiul subsidiaritatii este un principiu esential politic pentrt ca el are in vedere
apropierea cat mai mult posibil a deciziei de cetateni. În acest context, trebuie să destingem
caracterul necesar politic al descentralizării, care nu se poate extinde decât în favoarea
autorităţilor alese ce au competenţe proprii, de preferat competenţelor del gate.

Principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act edministrativ să

arăte, în mod expres şi implicit, elementele de fapt şi de drept care determină soluţia adoptată.
Astfel, motivarea se referă în primul rând la faptele şi împrejurările care au determinat
soluţia cuprinsă în act, confirmând că acestea s-au produs sau existat. Când motivarea se referă
la elemente de drept avute în vedere, deci la legalitatea actului, este necesar să se explice modul
în care autoritatea eminentă a înţeles să aplice dispoziţiile legale în vigoare.
Orice document administrativ sau decizie luată la nivelul unei autorităţi a administraţiei
publice trebuie însoţit de o motivare. Din aceasta trebuie să rezulte în mod firesc motivele care
au dus la luarea deciziei finale, fiind necesară de asemenea, corelarea celor solicitate cu legislaţia
în vigoare. Astfel, această motivare trebuie să includă faptele şi evidenţa lor, la fel ca şi
justificarea legală.
Motivarea apare ca un eliment esenţial pentru formarea convigerii cetăţenilor cu privire la
legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, reprezentând, în acelaşi timp, şi o garanţie a
unei analize temeinice şi obiective a împrejurărilor de fapt, a cunoaşterii aprofundate şi a unei
aplicări corespunzătoare a normelor legale în vigoare la fiecare speţă, a alegerii soluţiei optime
de către organul de decizie.
Principiile fundamentale de organizare a administraţiei publice centrale de
specialitate: ierarhie instituţională; delimitare a funcţiilor de elaborare şi de promovare a
politicilor de funcţiile de implementare a acestora; atribuire clară a responsabilităţilor şi
competenţelor evitând ambiguitatea, dublarea şi suprapunerea acestora; desconcentrare a
serviciilor publice; simplitate şi claritate a structurii instituţionale.
Principiile fundamentale de funcţionare a administraţiei publice centrale de
specialitate: legalitate; eficacitate în atingerea obiectivelor şi realizarea sarcinilor stabilite;
gestionare în mod economic a proprietăţii publice şi utilizare eficientă a fondurilor publice
alocate; planificare strategică; colaborare interinstituţională; asigurare a controlului financiar
public intern; responsabilitate pentru activitate; raţionalizare şi promptitudine a procedurilor şi
activităţilor administrative; deservire eficientă a cetăţenilor; asigurare a accesului la informaţie, a
publicării datelor guvernamentale cu caracter public şi a transparenţei în procesul decizional.
Aplicarea principiilor administraţiei publice centrale de specialitate. Principiile
administraţiei publice centrale de specialitate sînt aplicate: - la exercitarea de către Guvern a
controlului legalităţii şi oportunităţii activităţii ministerelor, a altor autorităţi administrative
centrale şi a structurilor organizaţionale din sfera lor de competenţă; - la verificarea şi evaluarea
de către Guvern a calităţii serviciilor de interes public prestate de către ministere, de alte
autorităţi administrative centrale şi de structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă; -
la exercitarea de către ministere şi de alte autorităţi administrative centrale a controlului ierarhic
asupra legalităţii şi oportunităţii activităţii structurilor organizaţionale din sfera lor de
competenţă, precum şi la verificarea şi evaluarea calităţii serviciilor de interes public pe care
acestea le prestează; - la înfăptuirea de către instanţa de contencios administrativ competentă, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, a controlului judecătoresc al legalităţii actelor
administrative emise de ministere, alte autorităţi administrative centrale şi de structurile
organizaţionale din sfera lor de competenţă.
Seminar: Principiile de organizare şi funcţionare a administraţiei publice centrale

Sarcini de evaluare/autoevaluare:
1. Definiţi conceptele de principiu ale administraţiei publice, principiu al administraţiei
publice centrale.
2. Explicaţi noţiunea de principiu al administraţiei publice centrale de specialitate.
3. Clasificaţi principiile administraţiei publice centrale de specialitate.
4. Distingeţi condiţiile şi modalităţile de aplicare a principiilor administraţiei publice
centrale de specialitate.
Literatura recomandată:
1. Constituţia Republicii Moldova, în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.l
din 12.08.1994, cu modificări la data de 20.06.2006, prin Legea nr.l85-XVI, în:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.l06-111 din 14.07.2006
2. Legea cu privire la Guvern nr.64-XII din 31.05.1990, Veştile nr.8/191,1990, cu
modificări la data de 18.09.2009, prin Legea nr.21-XVIII, în: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.149, din 22.09.2009.
3. Lege privind administraţia publică centrală de specialitate nr.98 din 04.05.2012,
în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.160-164 din 03.08.2012.
4. Badea N., Geneza principiilor pluralismului politic şi transparenţei, Legea şi viaţa, 2009,
nr.10, p.34-37.
5. Bantuş A., Delimitări conceptuale ale principiilor de organizare şi funcţionare a unei
administraţii moderne, în: Teoria şi practica administraţiei publice: Materiale ale
conferinţei ştiinţifico-practice cu participare internaţională, 20 mai 2013, A.A.P,
Chişinău, 2013, p.169-174.
6. Chiperi N., Belecciu Şt., Principiile administraţiei publice, Academia „ Ştefan cel Mare”
al MAI al Republicii Moldova, Chişinău, 2005.
7. Cioaric V., Transparenţa şi organele administraţiei publice, Administrarea publică, 1997,
nr.1, p.37-46.
8. Cracuian V, Principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a administraţiei publice
centrale de specialitate, în: Dimensiuni reformatoare ale administraţiei public centrale de
specialitate din Republica Moldova: Materialele Conf. şt. a cadrelor didactice de la
Catedra Ştiinţe Administrative din 15 mai 2013, CEP USM, Chişinău, 2013, p.44-51.
9. Iacub I., Principiile organizării şi funcţionării administraţiei publice într-un stat de drept,
în: Teoria şi practica administraţiei publice: Materiale ale conferinţei ştiinţifico-practice
cu participare internaţională, 20 mai 2013, A.A.P, Chişinău, 2013, p.242- 246.
10. Manda C, Manda C. C., Ştiinţa administraţiei: curs universitar, Universul juridic,
Bucureşti, 2008, p.76-87.
11. Mardare G., Transparenţa administrativă – un principiu prioritar în activitatea
funcţionarului public, în: Teoria şi practica administraţiei publice: Materiale ale
conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 24 mai 2011, A.A.P., Chişinău, 2011,
p.261-263.
Scripnic V., Transparenţa decizională în administraţia publică a Republicii Moldova în
contextul integrării în Uniunea Europeană, în: Teoria şi practica administraţiei publice:
Materiale ale conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 24 mai 2011, A.A.P.,
Chişinău, 2011, p.55-57.