Test 1

Subiectul 1. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:

1.1. Definiţi administraţia publică şi identificaţi trăsăturile ei caracteristice.
Administratia publica poate fi definita ca un sistem de autoritati publice in frunte cu Guvernul care monitorizeaza
activitatea de executare a legii.

Administratia publica are urmatoarele trasaturi:

– este un sistem de organizare sociala. Functioneaza la nivel national sau la nivelul unor unitati administrativ-
teritoriale.
– administratia publica este legata de mediul social, unde este creata si functioneaza. Ea este caracterizata prin
perioada instorica, nivel de dezvoltare economica, mediul geografic, traditiile existente. De aceea ea difera de la
un stat la altul.
– trebuie sa posede capacitatea de a se autoperfectiona.
– trebuie sa aiba un rol important in cadrul transformarilor din societate.
– trebuie sa fie in sistem compatibil cu mediul social, sa se adapteze la mediul social, sa admita participarea
cetatenilor la realizarea sarcinlor sale pentru imbunatatirea functionalitatii sistemului administrativ.
-este un element al mecanismului autoritar statal, adica trebuie sa subordoneze ceilalti mebri ai societatii vointei
sale.
– se manifesta subiectiv. Este personificata prin activitatea unor subiecti concreti care au calitatea de functionari
publici.
1.2. Determinaţi sensurile noţiunii administraţiei publice.
b) Sensurile noţiunii administraţiei publice.
Administrarea publica ca sistem de autoritati publice presupune Guvernul iar acesta exercita conducerea generala
a administratiei publice, adica conduce cu un sistem de organe statale.
Ca activitate sociala de interes public, reprezinta Guvernul si alte organe central de specialitate ce organizeaza si
traduc in viata prevederile legii
Conform legii nr158 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public
funcţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de
putere publică;
funcţionar public – persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică;

1.3. Apreciaţi corelaţia între noţiunile „autoritate administrativă”, „autoritate publică” şi „organ al puterii
executive”.
c) Corelaţia între noţiunile „administraţie publică”, „administraţie de stat” şi „putere executivă”.
Termenul de administratie publica a fost adoptat in 1994, anterior fiind folosit ca administratie de stat.
Notiunea administratie publica este mai larga si mai cuprinzatoare decat notiunea administratie de stat si puterea
executiva deoarece notiunea administratie publica cuprinde notiunea administratie de stat, include si
administratia publica locala care privese anumite autoritati publice organizate autonom si independent de
autoritatile executive centrale. Pe langa aceasta apar un sir de servicii pulice si intreprinderi de stat, municipale
care indeplinesc un caracter prestator si nu functii de putere publica. Deci adm publica este foarte strans legata
cu puterea executiva dar depaseste perimetrul puterii executive.
autoritate publică – orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un alt act normativ,
care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public; 
Subiectul 2. Instituirea funcţiei publice şi condiţiile de acces la funcţia publică:
2.1. Determinaţi premisele de apariţie a funcţiei publice şi categoriile de condiţii (exigenţe) privind accesul la
funcţia publică.
Funcția publică reprezintă ansamblul competențelor și responsabilităților, stabilite în temeiul
legii, în scopul satisfacerii în mod continuu și permanent, de către funcțonarii publici a
intereselor generale ale societății.
Temeiurile juridice de aparitie a rapoartelor de servicii sunt acelasi casi modurile de ocupare a fuctieilor in
functiile publice: angajarea in campul munci, alegerea, numirea, concursul, atestarea si contractul individual. a)
posedă limba de stat; b) deține cetățenia Republicii Moldova; c) are capacitate deplină de exercițiu; d) nu a
împlinit vârsta necesară obținerii dreptului la pensie; e) este aptă din punct de vedere al stării sănătății; f) deține
studii necesare pentru funcția respectivă; g) nu are antecedente penale nestinse pentru infracțiuni săvârșite cu
intenție; h) nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcții.
Conform legii 158 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public
Articolul 27. Condiţiile pentru a candida la o funcţie publică
(1) La o funcţie publică poate candida persoana care îndeplineşte următoarele condiţii de bază: 
a) deţine cetăţenia Republicii Moldova; 
b) posedă limba română şi limbile oficiale de comunicare interetnică vorbite în teritoriul respectiv în limitele
stabilite de lege; 
c) are capacitate deplină de exerciţiu; 
d) nu a împlinit vîrsta de 63 de ani; 
e) este aptă, din punct de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform certificatului
medical eliberat de instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale de
sănătate; 
f) are studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă; 
g) în ultimii 5 ani nu a fost destituită dintr-o funcţie publică conform art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) sau nu i-a încetat
contractul individual de muncă pentru motive disciplinare;
h) nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie;
i) nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de
bază sau complementară, ca urmare a sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie.
j) nu are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al
Autorității Naționale de Integritate.
(2) Pentru ocuparea funcţiilor publice în autorităţile publice sînt necesare studii superioare absolvite cu diplomă
de licenţă sau echivalentă, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie din autorităţile administraţiei publice locale
de nivelul întîi şi a funcţiei de grefier din instanţele judecătoreşti, în care, după caz, pot fi încadrate persoane cu
studii medii de specialitate absolvite cu diplomă.
(3) Candidatul la ocuparea funcţiei publice trebuie să întrunească şi cerinţele specifice minime pentru ocuparea
respectivei funcţii, stabilite în Clasificatorul unic al funcţiilor publice, aprobat prin Legea nr. 155 din 21 iulie 2011.
Autoritatea publică poate stabili şi alte cerinţe specifice care se referă la specialitatea studiilor, cunoştinţe,
abilităţi profesionale şi atitudini/comportamente necesare pentru exercitarea eficientă a funcţiei publice, acestea
fiind stipulate în fişa postului aferentă funcţiei publice.
(4) Acțiunea prevederilor prezentului articol se extinde și asupra beneficiarilor de pensii care nu au împlinit vîrsta
de 63 de ani.
 Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare activitate de întreprinzător, cu excepţia calităţii de fondator al
societăţii comerciale. Insa se permite in cadrul didactic si doctorant adica citirea lectiilor

2.2. Comparaţi diferitele condiţii (exigenţe) de acces la funcţia publică şi consecinţele nerespectării acestora.
Răspunderea juridică a demnitarilor şi a funcţionarilor publici presupune obligația acestora de a suporta
sancțiunea prevăzută de lege ca urmare a unei faptei ilegale săvârșite în legătură cu exercitarea atribuţiilor de
serviciu. Tipurile de raspundere: 1. răspunderea disciplinară reprezintă un ansamblu de norme care
reglementează faptele (acţiunile şi inacţiunile) săvârşite de funcţionarul sau demnitarul public în exercitarea
atribuţiilor sale de serviciu 2. răspunderea civilă/răspundere material atunci când, printr-o faptă ilicită, în procesul
exercitării atribuţiilor de serviciu, funcţionarul sau demnitarul public cauzează un prejudiciu persoanelor terţe 3.
răspunderea contravenţională fapte ce constituie contravenţii, comise de funcţionarul sau demnitarul public, şi
săvârşite legătură cu atribuţiile de serviciu ale acestuia. 4. răspunderea penală este cea mai severă formă de
răspundere juridică aplicabilă funcționarilor publici care au comis careva infracțiuni prevăzute de legea penală în
legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Articolul 56. Răspunderea funcţionarului public
Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite,
contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei,
funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz.
Articolul 57. Abaterile disciplinare 
Constituie abateri disciplinare:
a) nerespectarea programului de muncă, inclusiv absenţa sau întîrzierea nemotivată la serviciu ori plecarea
înainte de termenul stabilit în program, admisă în mod repetat;
b) - abrogată;
c) intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legal;
d) nerespectarea cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii informaţiilor de care
funcţionarul public ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei;
e) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu, precum şi dispoziţiile conducătorului;
f) neglijenţa şi/sau tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor;
g) acţiunile care aduc atingere prestigiului autorităţii publice în care activează;
h) încălcarea normelor de conduită a funcţionarului public;
i) desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic specificate la art.15 alin.(4);
j) încălcarea prevederilor referitoare la obligaţii şi restricţii stabilite prin lege;
k) încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului, a regulilor de evaluare a performanţelor
profesionale ale funcţionarilor publici;
l) alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţia din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici;
m) încălcarea regulilor și rigorilor procedurale cu privire la inițierea, desfășurarea și înregistrarea controlului de
stat asupra activității de întreprinzător.
Articolul 58. Sancţiunile disciplinare 
Pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcţionarului public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:
a) avertisment;
b) mustrare;
c) mustrare aspră;
d) suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul a doi ani;
f) - exclusă;
g) destituirea din funcţia publică.
h) retrogradarea în funcție și/sau în grad de calificare.

2.3. Evaluaţi gradul de corespundere necesităţilor zilei a legislaţiei privind instituirea funcţiei publice şi
condiţiile de acces la funcţia publică.
Articolul 6. Instituirea funcţiilor publice
Funcţiile publice se instituie în temeiul actelor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova,
Guvernului şi ale altor autorităţi publice, emise în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de
alte legi.
Articolul 7. Clasificarea funcţiilor publice
(1) Conform nivelului atribuţiilor titularului, funcţiile publice se clasifică în următoarele categorii:
a) funcţii publice de conducere de nivel superior;
b) funcţii publice de conducere;
 c) funcţii publice de execuţie.
(2) În raport cu complexitatea şi natura sarcinilor, cu nivelul de importanţă şi responsabilitate,
fiecare categorie de funcţii publice se împarte în grupuri, specificate în Clasificatorul unic al funcţiilor
publice, aprobat de Parlament.
Condiţiile de bază pentru a candida la o funcţie publică ... (1) Funcţionarul public are dreptul
la acces liber la dosarul său personal şi la datele ...
TEST Nr. 2
Subiectul 1. Noțiunea și însemnătatea fenomenului administrativ în cadrul societății și al statului:
1.1. Descrieţi trăsăturile administraţiei (conducerii) în domeniul social și corelaţia dintre elementele
componente.
Trăsăturile administraţiei (conducerii) în domeniul social.
1 – Administrarea functioneaza in cadrul unor sisteme asigurand integritatea si mentinand regimul optimal de
activitate a lui.
2 – Ea reprezinta calitatea interna a unui sistem, in care elementele pricipale sunt subiectul si obiectul care
permanent interactioneaza pe bazele autoorganzarii si autoconducerii.
3 – Administrarea presupune nu doar o interactiune interna a elementelor sistemului dar si interactiunea
sistemelor de diferit nivel ierarhic, presupunand efectuarea unor functii de administrare atat in cadrul sistemului
cat si intre sisteme diferite.
4 – Administrarea se reduce la influenta subiectului asupra obiectului al carui continut este punerea in ordine a
sistemului, asigurand functionara lui.
5 – Administrarea este reala numai atunci cind exista subordonarea obiectului, subiectului de administrare.
Trasaturile administratiei in domeniul social sunt urmatoarele> *Apare numai acolo unde ste o activitate in
comun a oameni * Are ca scop principal reglementarea si coordonarea relatiilor dintre membrii scoetatii cu
ajutorul influentei *Are ca obiect principal comportamentul/actiunile membrilor societatii *Se bazeaza pe o
anumimta subordonare a vointei celor ce participa la activitatea in comun unei vointei. *Reprezinta o calitate
interna a unui sistem integru al carui elemente principale sunt:subiectul,(elementul conducator)obiectul,.
(elementul condus).
b) Corelaţia dintre elementele componente ale administraţiei (conducerii) în domeniul social.
Elementele componente ale administratiei dupa cum am mentionat sunt subiectul si obiectul. In conducerea
sociala in rol de subiecti si obiecte ale administratiei apar oameni si diferite asociatii ale lor de ex. statul,
formatiunile teritoriale, asociatiile obstesti, societati comerciale, familia etc. Corelatia dintre ele presupune
influenta corecta a subiectului asupra obiectului, continutul acestuia este de a pune in ordine sistemul,
asiguranduse astfel functionarea sa in corespundere cu legitatile de existenta si de dezvoltare.
1.2. Definiţi conducerea statală și determinaţi importanţa puterii executive în cadrul conducerii statale.
a) Definiţia conducerii statale.
Conducerea statala este activitatea de exercitare a puterii de stat de catre puterea legislative, executive si
judecatoreasca care conlucreaza intre ele dar avand in acelasi timp si o anumita independenta. Conducerea
statala – conducerea ce are ca scop satisfacerea intereselor generale in stat, care de regula este exprimata prin
actele politice ale celor care detin puterea in stat.
b) Importanţa puterii executive în cadrul conducerii statale.
Legislatorul nu poate singur sa execute legile. Acelasi lucru il puteam spune si despre puterea judecatoreasca, ce
are sarcina de a ocroti normele de drept. Astfel a aparut necesitatea unei verigi specializate de administrare in
cadrul aparatului de stat. Astfel puterea executiva include in sine o influenta cu caracter administrativ, care are ca
scop realizarea sarcinilor general-statale.  Iar activitatea executiva in cadrul statului estea realizata prin
intermediul administratiei publice.
1.2. Apreciaţi gradul de corespundere a organelor statale (autorităţilor publice) la fiecare din cele trei puteri
care exprimă conducerea statală.
Conducerea statala este exercitata de cele trei puteri legislative , executive si judecatoreasca prin intermediul
puterii de stat. Fiecare putere dispune de propriile organe care transpun in activitatea acestor puteri.Puterea
legislative este reprezentata de Parlament care ia decizii privind cele mai importante problem ale vietii sociale
prin intermediul unor norme cuprinse in legi sau alte acte normative adoptate conform legilor.Puterea executive
este reprezentata de Guvern care realizeaaza executarea in practica a normelor respective iar puterea
judecatoreasca este reprezentata de instantele judecatoresti care efectueaza o functie de ocrotire a valorilor
stabilite inclusive solutionarea litigiilor aparute.Pe cind presedintele statului nu apartine nici unei dintre cele trei
puteri deoarece el este un mediator a acestor puteri.Astfel conducerea statala intro societatea democratic nu
poate apartine unei singure persoane sau unui organ statal deoarece se va crea pericol de instaurare a unui regim
totalitar. Trasaturile caracteristice ale a conducerii statale: *puterea statala este unica in totdeauna inclusiv
conducerea statala se manifesta prin :legislatie executiva legislatie si justitie *in activitatea lor organele statale
dispun de un grad nedeterminat de independenta nu poate apartine unei singure persoane sau unu organ
statal,deoarece creaza pericol in instruirea unui regim totalitar antidemocratic . *Nu poate apartine unei singure
persoane sau unui orgfan de stat. Conducerea statala intr-o societate democrata,exercitarea puterii de stat se
efectuiaza prin intermediul puterii legislative,executive,judecatoresti care conlucreaza intre ele bucurindu-se in
acelasi timp de o anumita independenta.
Subiectul 2. Modurile de ocupare a funcţiei publice şi temeiurile de apariţie a raporturilor de serviciu:
2.1. Identificaţi modurile de ocupare a funcţiei publice şi temeiurile de apariţie a raporturilor de serviciu.
Conform art. 28 din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008cu privire la funcţia publică şi statutul
funcţionarului publicocuparea funcţiei publice vacante sau temporar vacante se face prin:

1. concurs;
2. promovare;
3. transfer;
4. detaşare;
5. asigurare a interimatului funcţiei publice de conducere. Moduri de ocupare a functiei publice:-
Alegere;-Numire;-Concursul;-Promovarea;-Transferul.Temeiurile de aparitie a rapoturilor de
serviciu:-Incheerea unui acord individual de munca;-Emiterea unei hotariri, dispozitii sau ordin
de numire in functie;-Decizia de aprobare a rezultatelor alegerilor

(2) Concursul se organizează, de regulă, după aplicarea modalităţilor de ocupare a funcţiei publice
specificate la alin.(1) lit.b)

Modurile de ocupare a funcției publice 1. Alegerea este reglementată prin diferite acte normative. Pentru
ocuparea funcției prin alegere sunt necesare: 2. Numirea funcționarului public reprezintă emiterea sau adoptarea
unui act administrativ al autorității competente sau persoanei cu funcție de răspundere, ce determină momentul
atribuirii cetățeanului și a posibilității de a executa atribuțiile determinate de funcția respectivă. 3. Concursul e
principalul mod de ocupare a funcției publice vacante, are la bază principiile compentenței deschise,
transparenței, competenței și meritelor profesionale și principiul egalității accesului la funcțiile publice. 4.
Promovarea funcționarului public într-o funcție publică superioară se face în bază de merit și se efectuează de
autoritatea publică în care funcția publică este vacantă 5. Transferul are loc între autoritățile publice sau între
subdiviziunile interioare ale aceleiași autorități publice 6. Detaşarea însemnă trecerea temporară a funcţionarului
public la o altă autoritate publică sau instituție publică pentru realizarea unor sarcini de serviciu în interesul
acesteia 7. Interimatul funcţiei publice de conducere reprezintă exercitarea temporară a unei funcţii publice de
conducere care se realizează prin asigurarea interimatului de către funcţionarul public din aceeaşi autoritate
publică care îndeplineşte condiţiile de bază şi cerinţele specifice prevăzute în fişa postului aferentă funcţiei
publice pentru care se asigură interimatul şi care nu are sancţiuni disciplinare nestinse în condiţiile prezentei legi
2.2. Comparaţi diferitele moduri de ocupare a funcţiei publice şi temeiurile corespunzătoare de apariţie a
raporturilor de serviciu.
Dupa cum am mentionat mai sus in R.M. functiile publice pot fi ocupate prin urmatoarele moduri:
numirea,conrsul, promovarea, transferul, alegerea. La baza acestor modalitati stau temeiurile de aparitie a
raportului de serviciu :incheerea unui acord individual de munca;Emiterea unei hotariri, dispozitii sau ordin de
numire in functie;Decizia de aprobare a rezultatelor alegerilor.Comparaind modul de ocupare prin alegere si prin
numire, am constatat ca ambele sunt moduri de ocupare a functiilor de deminitate publica.Pentru ocupare
functiei prin alegere este necesar sa existe functii eligibile vacante;declansarea procedurii de alegere;alegerea si
stabilirea rezultatelor alegerilor;validarea alegerilor si investirea in functie pe cind pentru numire este necar sa se
emita sau sa se adopte un act de regula administrativ al autoritatilor competente sau persoane cu functie de
raspundere ce determina momentul atribuirii cetateanului, a posibilitatii de a exercita atributii determinate de
functia respectiva.Promovarea si transferul sunt la fel moduri de ocupare a functie publice. Promovarea
presupune dezvoltarea carierei profesionale prin ocuparea unei functii publice superioare care se face in baza de
merit, de catre autoritatile publice in care functia publica respectiva este vacanta.Pe cind Transferul este un mod
de ocupare a functiei publice ce consta in permutarea functionarului public intr-o alta autoritate publica sau in
cadrul unei subdiviziuni interioare din aceiasi autoritate publica, transferul nu presupune o avansare in
funtie.Promovarea si transferul spre deosebire de celelalte moduri se refera la persoanele care deja sunt
incadrate in serviciul public.
2.3. Decideţi asupra celor mai performante moduri de ocupare a funcţiei publice.

Test nr.3
Subiectul 1. Sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice:
1.1. Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Autoritățile administrației publice se caracterizează prin mai multe trăsături comune, dar între ele există
deosebiri determinate de modul lor de formare, activitate, competență și alte criterii.
Prin sistem al autorităţilor administrației publice se înţelege totalitatea autorităților publice care realizează
activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii şi între care există legături prin care se
asigură funcționalitatea și integritatea sistemului. ◈ Sistemul administrației publice, în primul rând, include
Guvernul Republicii Moldova, care prin natura sa este expresia puterii executive a statului, fiind cea mai importantă
autoritate publică prin intermediul căreia se asigură legătura dintre diferite autorităţi ale administrației publice care
formează sistemul administrației publice.

1.2. Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Celelalte autorităţi care formează sistemul administraţiei publice pot fi divizate în următoarele 2 părți
componente:
1) administrația publică centrală de specialitate care include ministerele, agenţiile, birourile,
serviciile, inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile / comitete interministeriale, structuri
organizatorice din sfera lor de competență, inclusiv desconcentrate în teritoriu (în special în ceea
ce priveşte ministerele). Aceste organe împreună cu Guvernul formează categoria generică:
administrația publică centrală;
2) administrația publică locală care include consiliile locale (săteşti, comunale, orăşeneşti,
municipale) şi raionale; primarii şi primăriile satelor (comunilor), oraşelor (municipiilor);
preşedinţii raioanelor şi aparatul acestora, alte servicii locale, inclusiv din unitățile
administrativ-teritoriale cu statut special, adică un șir de autorități deliberative și executive.
◈ Conform prevederilor constituţionale şi angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova relaţiile
 dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale au la bază
principiile autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice, fiind admis doar un control de
legalitate şi oportunitate - doar în cazuri unor atribuţii delegate de stat, din partea autorităţilor
administrative centrale. Prin urmare între administrația publică centrală și administrația publică locală
nu există raporturi de subordonare.
1.3. Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative (executive) din cadrul
statului sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Activitatea fiecăreia din cele trei puteri în stat – legislativă, executivă și judecătorească este înfăptuită de
autorități publice proprii. ◈ Puterea legislativă se exercită prin Parlament iar Președintele Republicii Moldova
exercită doar unele atribuţii, iar puterea judecătorească se înfăptuiește de instanțele judecătorești organizate în
sistem. ◈ Puterea executivă se exercită de Guvern, unele atribuţii aparținând şi Președintelui Republicii Moldova,
precum şi de o varietate de autorităţi administrative, care activează fie la nivel central, fie la nivelul unor unităţi
administrativ-teritoriale

Subiectul 2. Drepturile şi obligaţiile demnitarilor și funcţionarilor publici:

2.1. Enumeraţi drepturile şi obligaţiile demnitarilor și funcţionarilor publici.
Articolul 14. Drepturile generale ale funcţionarului public
Funcţionarul public are următoarele drepturi generale:
a) să examineze probleme şi să ia decizii în limitele competenţei sale;
b) să solicite, în limitele competenţei sale, şi să primească informaţia necesară de la alte
autorităţi publice, precum şi de la persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi
forma lor juridică de organizare;
c) să-şi cunoască drepturile şi atribuţiile stipulate în fişa postului;
d) să beneficieze de condiţii normale de muncă şi igienă de natură să-i ocrotească sănătatea
şi integritatea fizică şi psihică, precum şi de un salariu corespunzător complexităţii atribuţiilor
funcţiei;
e) să se adreseze Guvernului asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei referitoare la funcţia
publică şi la statutul funcţionarului public, cu excepţia funcţionarilor publici care activează în
cadrul autorităţilor publice indicate la art.8 alin.(2) lit.d), care sînt în drept să se adreseze
conducătorilor autorităţilor publice respective;
f) să beneficieze de stabilitate în funcţia publică deţinută, precum şi de dreptul de a fi
promovat într-o funcţie publică superioară;
g) să beneficieze de egalitate de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce
priveşte accesul la încadrare în funcţia publică, la procesul de dezvoltare profesională continuă
şi la promovarea în funcţie.
Articolul 15. Dreptul la opinie al funcţionarului public
Apartenenţa la partide şi la alte organizaţii social-politice.Funcţionarii publici pot avea calitatea de membru al
partidelor politice sau organizaţiilor social-politice legal constituite,cu excepţiile prevăzute de lege. Dreptul de a
întemeia şi de a se afilia la sindicate şi alte organizaţii.Dreptul funcţionarilor publici la asociere în sindicate este
garantat. Accesul la informaţia de ordin personal. Protecţia juridică în exerciţiul funcţiei. Timpul de
muncă.Durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe
săptămână. Dreptul la grevă.
Conform art. 22 din Legea nr. 158-XVI din 04.07.2008cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public
funcţionarul public are următoarele obligaţii generale: a) să respecte Constituţia, legislaţia în vigoare, precum şi
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; b) să respecte cu stricteţe drepturile şi libertăţile
cetăţenilor; c) să fie loial autorităţii publice în care activează; d) să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate
şi promptitudine, în spirit de iniţiativă şi colegialitate toate atribuţiile de serviciu; e) să păstreze, în conformitate
cu legea, secretul de stat, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de
care ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, cu excepţia informaţiilor considerate de interes public; f) să
respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege; g) să respecte regulamentul intern. Funcţionarii
publici de conducere de nivel superior, precum şi funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să încurajeze
propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii
publice în care îşi desfăşoară activitatea. Executarea dispoziţiilor conducătorului. Funcţionarul public este obligat
să se conformeze dispoziţiilor (ordinelor, poruncilor, indicaţiilor obligatorii spre executare) primite de la
conducătorul său direct şi de la conducătorul autorităţii publice în care îşi exercită funcţia. Declaraţia cu privire la
venituri, proprietate şi de interese personale.Funcţionarul public este obligat să prezinte, în condiţiile legii,
declaraţie cu privire la venituri şi proprietate. Funcţionarul public este obligat să respecte întocmai regimul juridic
al conflictului de interese
2.2. Stabiliţi corelaţia dintre drepturile şi obligaţiile demnitarilor și funcţionarilor publici.

2.3. Formulaţi garanţiile ce asigură exercitarea drepturilor şi obligaţiilor demnitarilor și funcţionarilor

publici.. Răspunderea funcționarilor publici și a demnitarilor pentru încălcarea clauzei ... de a-şi exercita obligaţiile
şi atribuţiile legale şi profesionale în mod
TEST Nr. 4
Subiectul 1. Principiile dreptului administrativ / administraţiei publice:
1.1. Definiţi şi enumeraţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice.
Articolul 5. Principiile fundamentale ale serviciului public
Serviciul public se bazează pe principiile egalității și nondiscriminării legalităţii, profesionalismului, transparenţei,
imparţialităţii, independenţei, responsabilităţii, stabilităţii şi loialităţii.
Principiile administraţiei publice rezultă din prevederile legislaţiei în vigoare şi ale ştiinţei dreptului administrativ şi
ele pot fi clasificate în următoarele categorii: a) Principii fundamentale ale administraţiei publice; b) Principii
organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice. Principiile fundamentale ale administraţiei publice rezultă
din prevederile Constituţiei Republicii Moldova. Aceste principii servesc în acelaşi timp ca principii și pentru alte
ramuri de drept, având un caracter interramural, iar unele din ele sunt, în acelaşi timp, principii generale pentru
toate ramurile de drept (principiul legalităţii). În calitate de principii fundamentale se identifică: 5 a) Principiul
legalităţii (în cadrul administraţiei publice) b) Principiul democratismului şi pluralismului politic (art. 5 din
Constituţie) c) Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în procesul administrării publice (art. 16 din
Constituţie) d) Principiul descentralizării serviciilor publice (în raport cu principiul desconcentrării serviciilor
publice) e) Principiul autonomiei locale
1.2. Clasificaţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice în raport cu legislaţia şi doctrina.
Conform doctrine si legislatiei principiile administratiei publice pot fi clasificare in : -principii fundamentale ale
administratiei publice -principii organizatorice si functionale ale administratiei publice -principii de perspective ale
administratie publice Principiile fundamentale sunt destul de importante pentru administratia publica fiind ideile
consfintite in Constitutia RM.Aceste principia servesc ca principii si pentru alte ramuri de drept iar unele din ele
reprezinta principia generale ale dreptului.Ca exemplu de principia fundamentale ale administratie publice ne pot
servi:p.legalitatiii in administratia publica,p democratismului si pluralismului politic in ap, p autonomiei locale,p.
egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor in domeniul ap. Principiile organizatorice si functionale ale administratiei
publice sunt prinipii ale ramurii drept administrativ , in calitate de asemenea principii pot fi mentionate: p.
subsidiaritatii,p.raspunderii in limitele competentei,p imbinarii conducerii ramurale ,interramurale si locale in
domeniul ap. Deasemenea conform literaturii de specialitate inclusive de influenta forurilor international in
domeniu pot fi mentionate urmatoarele principia de perspective ale adm. Pub.:P.proportionalitatii,p
obiectivitatii,p. impartialitatii, p.bunei-credinte, p. participarii etc.
1.3. Formulaţi principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă).
Principiile de perspective sunt principiile are sunt putin sau deloc reglementate in legislatia statului nostru si
urmeaza a avea o reglementare mai detaliata si complexa.In vategoria acestor principia pot fi mentionate: -
Principiul obiectivitatii-acest principiu presupune luarea in consideratie a tutror circumstantelor adecvate la
emiterea unei deciziiadministrative cu character particular. -Principiul bunei-credinte-conform acestui principiu
administratia trebuie sa actioneze onest sis a fie consecventa in deciziile si declaratiile sale. -Principiul participarii-
conform acestui principiu autoritatile publice trebuie sa ofere ocazia persoanelor private de a participa prin
mijloace adecvate la pregatirea si aplicarea deciziilor administrative care afecteaza drepturile sau interesele lor.
Principiul de a fi reprezentat sau asistat-In Constitutia RM este prevazut dreptul la aparare insa acest principu este
mai larg si prevede ca persoana interesata are dreptul de a fi reprezentata sau asistata la toate etapele unei
procedure administrative. -Principiul obligativitatii de a lua decizii conform acestui principiu autoritatea publia are
obligatia de a lua o anumita decizie la finele oricarei proceduri. -Principiul accesului la informative-conform
acestui principiu persoanele interesate au dreptul de a fi informate prin mijloace suficiente despre argumentele si
probele pe baza carora autoritatea administrative isi va intemeia decizia inclusive argumentele legale ce vor fi
invocate la luarea deciziei Alte principia de perspective ar fi:p.respectarii scopului si a obiectivelor trasate de lege,
p.proportionalitatii,p.impartialitatii,p.securitatii juridice,p.luarii de masuri intrun termen rezonabil, p. respectarii
intimitatii,p.trasparentei,p.emiterii deciziei in interesul particularului, p. obligativitatii autoritatii administrative de
a informa interesatii despre procedura administrative.etc.
Subiectul 2. Incompatibilităţile, restricţiile și alte limitări faţă de demnitari și funcţionarii publici:
2.1. Identificaţi incompatibilităţile, restricţiile și alte limitări faţă de demnitari și funcţionarii publici.
Nu poate ocupa o functie publica persoana care:-este considerata, prin hotarirea judecatii, incapabila;-are
antecedente penale, care rezulta dintr-o infractiune savirshita cu intentie, antecedente ce nu au fost ridicate sau
stinse in modul stabilit de lege;-nu are dreptul sa ocupe o functie in subordinea sau sub controlul functiilor
detinute in aceeasi autoriate publica sau in altele de rudele lui directe;-functionarul public nu are dreptul sa
detina 2 functii in acelasi timp sau sa cumuleze o alta munca, prin contract sau acord, in intreprinderi straine sau
organizatii mixte.. cu exceptia activitatilor stiintifice, didactice si de creatie;-sa fie imputernicit al unor terte
persoane in autoritatea publica in care este angajat;-sa desfasoare nemijlocit activitate de intreprinzator ori sa
inlesneasca , in virtutea functiei sale, activitatea de intreprinzator a persoanelor fizice si juridice in schimbul unor
recompense, servicii, inlesniri;-sa aiba conturi nedeclarate in bancile straine;-sa plece in delegatie peste hotare
din contul persoanelor fizice sau juridice;-sa primeasca daruri si servicii pentru indeplinirea atributiilor de serviciu,
cu exceptia semnelor de atentie simbolice, conform normelor de politete si ospitalitate recunoscute;-sa participe
la greve care deregleaza functionarea autoritatii publice respective, de a carei activitate depinde asigurarea
societatii cu bunuri si servicii de importata vitala
2.2. Clasificaţi incompatibilităţile, restricţiile și alte limitări faţă de demnitari și funcţionarii publici.
Articolul 25. Incompatibilităţi generale pentru funcţia publică (1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă
cu orice altă funcţie publică decît cea în care a fost numit. (2) Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare
alte activităţi remunerate: a) în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege; b) în funcţie de
demnitate publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care exercită funcţie de demnitate publică, cu
excepţia cazului în care raporturile de serviciu sînt suspendate pe perioada respectivă în condiţiile legii; c) prin
contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul societăţilor comerciale,
cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul
public sau privat, a căror activitate este controlată, subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa
autorităţii în care el este angajat, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie şi de reprezentare a
statului în societăţile economice. Modul de cumulare a acestor activităţi cu funcţia publică se stabileşte de
Guvern. (3) Funcţionarul public poate cumula, în cadrul autorităţii publice în care îşi desfăşoarăactivitatea,
atribuţiile funcţiei sale cu atribuţiile funcţiei publice temporar vacante, fapt confirmat prin actul administrativ al
conducătorului. (4) Funcţionarul public nu poate fi mandatar al unor terţe persoane în autoritatea publică în care
îşi desfăşoară activitatea, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o
exercită. (5) Alte incompatibilităţi şi conflicte de interese se stabilesc prin legislaţie specială. (6) Funcţionarul
public antrenat în una din activităţile incompatibile enumerate la alin.(2) şi (4) este avertizat în scris de către
conducătorul autorităţii publice să abandoneze activitatea. Dacă, după expirarea unei luni de la data primirii
avertismentului, funcţionarul public nu abandonează activitatea, el este destituit din funcţia publică. Articolul 26.
Restricţii în ierarhia funcţiei publice (1) Funcţionarul public nu poate exercita o funcţie publică în subordinea
nemijlocită a unei rude directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau a unei rude prin afinitate (soţ/soţie, părinte,
frate şi soră a soţului/soţiei) în cadrul aceleiaşi autorităţi publice. (2) Aceeaşi prohibiţie se aplică şi în situaţia în
care conducătorul superior nemijlocit al funcţionarului public are calitatea de persoană ce exercită funcţie de
demnitate publică. (3) Persoanele care se află în situaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) vor întreprinde acţiuni în
vederea încetării raporturilor ierarhice nemijlocite în termen de 2 luni. (4) În cazul în care condiţiile alin.(3) nu se
respectă, funcţionarul public se transferă într-o funcţie care ar exclude o astfel de subordonare, iar dacă
transferul nu este posibil, acesta este eliberat din funcţia publică deţinută.
2.3. Estimaţi nivelul eficienţei incompatibilităţilor, restricţiilor și altor limitări prevăzute pentru demnitari și
funcţionarii publici.
TEST Nr. 5
Subiectul 1. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:
1.1. Identificaţi obiectul de reglementare şi definiţi dreptul administrativ ca ramură a dreptului.
Dreptul administrativ -este o ramura a dreptului public,iar dreptul public ,impreuna cu dreptul privat ,alcatuiesc
sistemul dreptului in statul nostru.Intre puterile statului si principalele ramuri ale dreptului public exista o
anumita corelatie.Astfel dr.constitutional si dr.international al corespunde puterii legislative ,pe cind dreptul
administrativ si dreptul financiar se refera la puterea executiva ,iar dreptul penal,dr.procesual penal si
dr.procesual civil –la puterea judecatoreasca. Obiectul de reglementare a dr.administrativ ar putea fi,intr-o
anumita masura,identificat pornind de la principalii subiectii la raporturile sociale reglementate de normele
dreptului administrativ. Obiectuldr.adm.include relatiile sociale atit interne cit si externe care reies din activitatea
organele administratiei publice deasemeneainclude si unele relatii sociale care reies din adm.interna a altor
organe statale,iar instantele judecatoresti examinind dosarelecontraventionale realizeaza nu justitia
judecatoreasca dar jurisdictia administarativa, nu emit acte judecatoresti dar acte administrative cucaracter
individual.
Dreptul administrative este acea ramura a dreptului public care reglementeaza in temei organizarea si activitatea
autoritatilor administrative pe baza legii si pentru executarea legii.
Dreptul administrativ are ca obiect:
-organizarea si functionarea autoritatilor administrative publice  desemnate in sistem,
-raporturile ce apar intre autoritatile administrativ publice  precum si intre acestea si organizatiile subordinate sau
care tin de competenta lor.
–raporturile dintre autoritatile administrative publice si locale,
-raporturile cu caracter de organizare interna si de alta natura ce apar in procesul activitatii altor autoritati
publice.
1.2. Determinaţi particularităţile metodei de reglementare a dreptului administrativ.
In calitate de metoda a dreptului administrativ este folostia prescriptia, care reprezinta stabilirea unei obligatiuni
juridice directe de a efectua o actiune sau alta conform conditiilor normei de drept.
Interdicita presupune stabilirea unei obligatiuni directe de a nu savarsi unele sau alte actiuni in conditiile
prevazute de norma de drept.
Si permisiunea care reprezinta o autorizare juridica de a efectua in conditiile prevazute de norma de drept unele
sau alte actiuni sau de a se abtine de la savarsirea acestor actiuni conform aprecierii personale.
1.2. Formulaţi trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ ca ramură distinctă a dreptului.
-mecanismului de reglementare a dreptului administrativ ii sunt caracteristice procedee sub forma de prescriptii,
se aplica interdictii si mai rar permisiuni. O parte a relatiilor reglementate poseda un volum determinat de
imputerniciri juridice cu caracter autoritar care sunt adresate celeilalte parti obligata sa se supuna.
-reglementarea relatiilor sociale presupune o exprimare a vointei a doar unui participant la relatia sociala. Astfel
raporturile apar, se modifica si inceteaza doar la initiativa unui subiect.
-in anumite cazuri se pot folosi si procedee de reglementare permisiva in urma carora pot aparea raporturi de
natura administrativa unde exista egalitate intre parti.
Subiectul 2. Stimularea demnitarilor și funcţionarilor publici:
2.1. Definiţi şi identificaţi măsurile de stimulare a demnitarilor și funcţionarilor publici.
Ca masuri de stimulare a functionarilor publici servesc inlesnirile si unele masuri de stimulare.Inlesnirile isi gasesc
definitia in legea cu privire la functionarul public si statutul functionarului public,ea prezuma in sine posibilitatea
autoritatii publice de a acorda functionarilor publici asa numitele garantii sociale,care constau in acordarea
ajutoarelor material pentru solutionarea problemelor sociale,acordarea unor inlesniri persoanelor care au
dobindit dreptul la pensie,aceste persoane beneficiaza de o indemnizatie unica pentru fiecare an de activitate in
valoare de 50 % din salariul lunar. In calitate de masuri de incurajare a functionarilor publici pot servi masurile
morale de incurajare,prin acordarea diplomelor si a diferitor mentiuni cu privire la activitatea profesionala a
functionarului,alturi de aceste masuri sunt si alte masuri care au character material,general si cele cu character
exceptional care au la baza avansarea functionarului inainte de limita de virsta stabilita sau alte criteria notorii
pentru careva merite exceptionale
2.2. Determinaţi deosebirile dintre diferite categorii de măsuri de stimulare a demnitarilor și funcţionarilor
publici.
Cele mai relevante deosebiri am putea sa le regasim intre masurile cu character moral si cele cu character
material sau cele cu carcter exceptional,deoarece intre toate aceste 3 este o tangenta mica care este insasi scopul
de a stimula functionarul public la nivel psihologic de a avea o activitate cit mai eficienta insa o deosebire
concreta ar fi obiectul acestui procesul de stimulare,caci in cazul masurilor cu character moral functionarului ii
este acordata o atentie pur simbolica fara careva greutate materiala in skimb la cele cu character material
stimularea propriuzisa este resimtita si la nivel economic in sensul transmiterii unui premiu banesc sau material.
In cazul masurilor exceptionale ,functionarul public poate beneficia de o avansare in functie pentru merite
exceptionale,in urma careia functionarul infara de acea stimulare psihologica mai si primeste si o functie mai
avansata decit initial acesta o avea,in pofida faptului ca nu a indeplinit unele conditii necesare pentru acel post.
2.3. Estimaţi gradul eficienţei măsurilor de stimulare a demnitarilor și funcţionarilor publici.
TEST Nr. 6
Subiectul 1. Normele de drept administrativ:
1.1. Definiţi norma de drept administrativ şi enumeraţi trăsăturile ei caracteristice.
Norma de drept administrativ este o regula de comportament ce reglementeaza raporturile sociale,ce apar intre
autoritatile administrative in realizarea sarcinilor puterii executive in stat ,precum si raporturile dintre aceste
organe si particulari.
Trasaturile normei juridice. ♦Norme prin care se reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea organelor
administraţiei publice, competenţa lor materialăşiteritorială, raporturile cu alte organe de stat, controlul ce se
poate exercita asupra activităţii lor; ♦ normele dr .admin.nu reglementeaza relatiile dintre particulari findca ele de
regula sunt imperative adica contin manifestari de vointa abligatorii ale autoritatii publice sau reprezentantului
acestuia. *Norme.de dr, admin.au un grad diferit de generalitate astfel unele sunt obligatorii pentru toate
persoanele aletele se refera la alte categorie de persoane. *Normele de drept administrativ asigura organizarea si
functionarea intregului sistem al administratiei publice.
1.2. Determinaţi structura şi categoriile (clasificarea) normelor de drept administrativ.
Structura normei de drept administrativ Norma de drept administrativ are o structura trihotomica, respectiv
ipoteza, dispozitie si sanctiune. Ipoteza normei de drept administrativ ca regula, este foarte dezvoltata, datorita
specificului administratiei de a pune în practica vointa politica a legiuitorului si de a se adapta la situatiile foarte
variate din societate si se refera la: - împrejurarile, conditiile, situatiile în care se aplica norma juridica; - subiectele
de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenta normei; - definitii; - principii; - explicarea
semnificatiei unor termeni. În functie de atitudinea impusa administratiei printr-un act cu caracter normativ,
ipoteza: - are caracter absolut determinat, fiind vorba despre asa numita „competenta legata”, când norma legala
impune un anumit comportament; - are caracter relativ determinat, lasând posibilitatea administratiei sa decida,
în functie de circumstante, daca va face sau nu ceea ce legea consacra în termeni generici. .Dispozitia normei de
drept administrativ Deoarece administratia publica se desfasoara în regim de putere publica si are ca scop
realizarea unui bine general, este normal ca dispozitia normei administrative sa fie imperativa, categorica,
impunând o anumita prestatie sau interzicând o anumita activitate. Exista trei categorii de dispozitii ale normei de
drept administrativ: a) onerative, prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept; b) prohibitive, prin
care se interzice a anumita conduita subiectului de drept; c) permisive, când se prevede o anumita actiune,
lasându-se la latitudinea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma îi permite, dar nu îl obliga.
Normele permisive nu constituie o exceptie de la caracterul imperativ al normei juridice de drept administrativ,
deoarece odata adoptata o anumita conduita, trebuie sa se respecte în mod strict reglementarile juridice privind
acea conduita. Aceasta clasificare a dispozitiei normei de drept administrativ nu înseamna ca un izvor de drept
contine numai un anumit tip de dispozitie, din cele sus mentionate. Sanctiunea normei de drept administrativ
Chiar daca o anumita norma de drept administrativ nu prevede expres în cuprinsul ei care este sanctiunea în cazul
nerespectarii ei, aplicarea îi este garantata în permanenta si asigurata la nevoie prin coercitia statala, apelându-se
la regulile generale în materie. Structura tehnico –juridic(sectiuni ,capitole ,articole) Structura logico juridical
Clasificarea normelor de drept administrativ a)Dupa obiectul de reglementare : 1.norme organice
( reglementeaza infiintarea , organizarea sifunctionarea structurii administrative) , 2.norme de drept material
( reglementeaza drepturile si obligatiileunor structuri administrative ) 3.norme de drept procesual
( reglementeaza aspecte procesuale indomeniul contraventilor si al contenciosului). b)Dupa crietriul sferei de
cuprindere a normei administrative : 1.norme generale 2.norme speciale 3.norme exceptionale c)Dupa criteriul
specificului raporturilor sociale pe care le reglementeazanormele de drept administrativ : 1.norme care
reglementeaza organizarea si raporturile dintreautoritatile publice pe de-o parte si privati pe de alta parte
2.norme referitoare la statutul functionarului public 3.norme care reglementeaza raspunderea administrativa
4.norme care reglementeaza controlul administrativ 5.norme care reglementeaza contenciosul administrativ
d)dupa criteriul gradului de impunere : 1.norme cu caracter imperativ 2.norme cu caracter prohibitiv 3.norme cu
caracter permisiv
Clasificarea respective prezinta importanta pentru interpretarea si aplicarea normelor de drept
administrativeASTFEL O NORMA SPECIALA SAU UNA EXCEPTIONALA poate deroga DE LA NORMELE generale de
acelasi rang aplicinduse in princiupiul prioritatii normelor speciale. Cele mentionate reiese de asemenia si din
legea privind actele legislative nr.780. din 27 decembrie 2001. Continutul juridic al normelor de drept
administrative normele de drept administrative se impart in urmatoarele categorii: 1.norme obligatiuni
(onerative)-aceste norme prescriu ca in conditiile prevazute de aceasta sa fie effectuate actiuni concrete 2.norme
interdictii (proxibitive)-Aceste norme prevad o interdictie in savirsirea unor sau altor actiuni in conditiile
determinate de norma. Pot avea character general sau pot avea character special 3.norme permisive –aceste
norme prevad posibilitatea adresatului de a actiona in limitele prevazute de norma la aprecierea sa.
1.3. Estimaţi asemănarea şi deosebirea normelor de drept administrativ în raport cu alte norme drept.
Subiectul 2. Modificarea şi suspendarea raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor publici:
2.1. Determinaţi temeiurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi
funcţionarilor publici.
.In calitate de temei de modificare a raporturilor de serviciu a functionarilor publici pot servi 1) Interesul
serviciului unde functionarul activeaza,unde in calitatea de initiator al modificarii este autoritatea publica si 2) La
cererea functionarului . In cazul suspendarii ca temei pot servi 3 circumstante de suspendare a functionarului :
1)In circumstante ce nu depend de vointa partilor ; 2)In cazul in care ambele parti ajung la un accord comun; si
3)La initiativa uneia din parti.
2.2. Clasificaţi temeiurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi
funcţionarilor publici.
 Clasificarea temiurilor de modificare a raporturilor de serviciu este una cu 2 ramuri distincte: prima
ramura e cu privire la interesul serviciului la care activeaza functionarul, si a doua ramura este cea in
care insasi functionarul cere administratiei autoritatii publice modificare raporturilor de serviciu.
Ambele temeiuri au la baza undele scopuri stabilite,in calitate de aceste scopuri poate servi si insasi
modalitatile legale prevazute in legislatia in vigoare.Modalitatile de modificare a raporturilor de
serviciu pot fi cu scop de : promovare,avansarea in trepte de salarizare,detasarea de la autoritatea
publica,transferul si interimatul unei functii publice de conducere in cazul in care acesta este vacant.
Ceea ce tine de suspendare raporturilor de serviciu a functionarilor publici temeiurile se clasifica in
modul urmator,1)cind suspendarea este generate de circumstante ce nu depend de vointa partilor
( in acest sens pot servi circumstante cum ar fi carantina, forta majora,etc ; 2)suspendarea la cererea
autoritatii publice (aceasta actiune poate fi initiate in cazul in care functionarul este arestatat,in
calitate de banuit sau are loc o ancheta de serviciu in privinta functionarului) ;si 3)Suspendarea la
cererea functionarului ( in cazul in care functionarul este inregistrat in cursa electorala,in cazul in care
are grija de copii pina la 6 ani sau o persoana bolnava,si in cazul in care functionarul necesita un
concediu neplatit conform legislatiei muncii.

2.3. Apreciaţi temeiurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi

funcţionarilor publici.
TEST Nr. 7
Subiectul 1. Raportul juridic administrativ:
1.1. Definiţi noţiunea raportului juridic administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice.
raporturilor juridice de drept administrativ-reprezinta relatiile sociale care au fost reglementate în mod direct sau
indirect prin interventia unor fapte juridice de catre normele de drept administrativ. Raportul juridic administratib
reprezinta o varietate a raporturilor juridice si difera de alte raporturi juridice reesind din caracterul sau
continutul juridic subiecvtele participante etc. Asadar raportul juridic administrativb poate fi definit ca o relatie
sociala de administrare reglementata de normele dreptului administrativ in cadrul careia partile apar ca purtatori
de drepturi si obligatii tabilite si garantate de normele de drept administrative. Raporturile juridice administrative
se deosebesc de alte juridice reesind din alte trasaturi juridice : 1. cel putin unul din subiectele raportului juridic
administrative este o autoritate a administratiei publice sau o alta autoritate publica. 2. obiectul raportului juridic
administrative este determinat de domeniul de activitate al autoritatilor administrative, adica realizarea sarcinilor
puterii executive in stat. sfera obiectlui raportului juridic administrative e destul de larga si variata. 3. de regula
raporturile juridice administrative apar se modifica sau inceteaza pe baza unei manifestari unilaterale de vointa cu
precizarea ca aceasta vointa se manifesta din oficiul sau la cerere. Apar din oficiu acele raporturi juridice
administrative care stabilesc in temeiul unui act normative anumite drepturi sau obligatii insa de regula obligatii
pentru particulari(achitarea amenzi ,taxe..)
1.2. Determinaţi elementele (structura) şi categoriile (clasificarea) raporturilor juridice administrative.
Raportul administrativ – juridic si structura lui. Raporturile de drept administrativ sunt relatii sociale reglementate
de normele dreptului administrativ care se formeaza în legatura cu organizarea si functionarea administratiei
publice. Ca orice raport juridic, raportul de drept administrativ are trei elemente componente:subiecte,obiect,
continut. Fiecare din cele trei elemente componente are trasaturi specifice care îl deosebesc de alte raporturi
juridice. Înceea ce priveste subiectele raporturilor de drept administrative se cuvine a mentiona ca unul dintre ele
este fie o autoritate a administratiei publice, fie un functionar public.Celalalt subiect de drept administrativ poate
fi o autoritate a administratiei publice sau un functionar public,o autoritate publica din sfera altei puteri sau un
particular, persoana fizica sau juridica.Obiectul raporturilor de drept administrativ îl constituie acele actiuni sau
fapte materiale care se realizeaza în cadrul administratiei publice si care, prin natura lor sunt extrem
denumeroase si variate.Astfel, pot constitui obiect al raportului juridic administrativanumite activitati, precum:
executarea actelor juridice, executarea unor lucrari publice, prestarea unor servicii publice, controluladministrativ
etc. Continutul raporturilor de drept administrativ este format din drepturile si obligatiile partilor. O caracteristica
a acestor raporturi, din punct de vedere al continutului o constituie faptul ca exercitarea drepturilor autoritatilor
administratiei publice este o obligatielegala a acestora si nu o facultate. Raporturile juridice administrative pot fi
clasificate dupa statutul juridic al participantilor astfel pot fi deosebite urmatoarele categorii ale raporturilor
juridice administrativeL: 1. raporturi in care ambele subiecte sun autoritati administrative 2. raporturi juridice in
care un subiect este autoritate publica iar cel de-al doilea un particular adica o persoana fizica sau juridical. La
prima categorie de raporturi pot I evidentiate 2 situatii: 1. cele doua subiecte autoritati administrative sunt
plasate pe locuri diferite in ierarhia autoritatilo administrative (raportul dintre govern si minister) in asemenia caz
este vorba de raporturi de subordonare 2. cele 2 subiecte autoritati administrative sunt plasate pe acelasi loc in
sistemult autoritatilo administrative (raporturile dintre 2 ministere) in asemenia caz de regula este vorba de
raporturi de colaborare, adica aceste 2 subiecte conclucreaza la indeplinirea unor activitati ce tin de competenta
ambelor subiecte insa pot exista situatii cind unul dintre subiecte este indreptatit conform legii sa ceara de la
celalalt subiect savirsirea anumitor actiuni sau activitati. In asemenia caz vom fi in prezenta unor raporturi de
subordonare.
1.3. Decideţi asupra specificului raporturilor juridice administrative în raport cu alte relaţii juridice.
Subiectul 2. Încetarea raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor publici:
2.1. Identificaţi temeiurile de încetare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Incetarea raporturilor de serviciu a functionarilor publice survine in cazurile prevazute de legea cu privire la
functionarul public si statutul functionarului public,cum ar fi : decesul,functionarul public nu indeplineste
conditiile necesare pentru ocuparea functiei in cauza,autoritatea publica si-a incetat activitatea prin lichidare,
reformarea cadrelor autoritatii, sustinerea evaluarii anuale cu calificativul nesatisfacator si multe late cazuri care
pot servi ca temei in procesul de incetare a raporturilor de serviciu a functionarului public.
2.2. Clasificaţi temeiurile de încetare a raporturilor de serviciu ale demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Temeiurile de incetare a raporturilor de serviciu a functionarilor publici pot fi clasificate in 3 categorii : 1)
Incetarea raporturilor de serviciu in circumstante ce nu depind de vointa partilor (in cazul decesului,constatarii
disparitiei fara veste,etc) ; 2)Incetarea raporturilor de serviciu din initiative autoritatii publice (sustinerea evaluarii
anuale cu calificativul nesatisfacator,functionarul nu indeplineste conditiile necesare pentru ocuparea functiei in
cauza,etc) si 3) La initiativa functionarului public ( in acest caz pot servi ca temei atit motive personale cit si
profesionale,in cazul celor profesionare ar fi transferul acestuia intr-o alta institutie.)
2.3. Apreciaţi temeiurile de încetare a raporturilor de serviciu din iniţiativa autorităţii publice.
Incetarea raporturilor de serviciu din initiative autoritatii publice poate survine doar in cazurile in care temeiurile
aceste actiuni corespund cu legislatia in vigoare , si nu este o actiune prin care se interprinde un abuz de putere
sau incompetenta profesionale a conducerii autoritatii publice sau persoanelor ierarhic mai inalt situate in cadrul
autoritatii publice.In calitate de temei legal si echivoc este sustinerea evaluarii anuale a functionarului public cu
calificativul nesatisfacator, neindeplinirea cerintelor si obiectivelor stabilite de catre autoritate,dar care nu trebuie
sa contravina criteriilor prevazute in legislatia muncii, dovedirea vinovatiei functionarului public in urma unei
anchete de serviciu in care acesta era in calitate de banuit,destituirea din functie a functionarului din motive
disciplinare care in repetate rinduri a incasat mai multe sanctiuni disciplinare,etc. Aceste temeiuri sunt necesare
pentru destituirea sau eliberarea din functie a functionarului public.
TEST Nr. 8
Subiectul 1. Noţiunea şi sistemul subiectelor dreptului administrativ:
1.1. Definiţi şi enumeraţi subiectele dreptului administrativ.
Prin subiect al dreptului administrative se intelege persoana fizica sau organizatia care ,conform legislatiei RM
poate fi parte la raporturile sociale reglementate de normele de drept administrativ.Cercul subiecteleo al
dreptului administrtiv este destul de variatsi principalul moment care caracterizeaza posibilitatea de a fi subiect a
raportului juridic administrativ este capacitatea juridica administrativa.Capacitatea de a fi subiect de drept
administrativ rezulta din prevederile legii. Subiectii dreptului administrativ in general pot fi divizati in urmatoarele
categorii: *subiecti individuali -cet.RM ,,cetateni streini,apatrizi,functionari publici. *subiecti colectivi
1.2. Clasificaţi subiectele dreptului administrativ.
- In calitate de subiecti individuali apar cetatenii RM ,cetatenii straini si apatrizii.De asemenea subiectii individuali
specifici sunt considerati si functionarii publici,particularitatea acestora din urma consta in faptul ca manifestindu-
se individual ca cetateni ei concomitent sunt si functionari publici.Momentul cheie in ceea ce priveste subiectii
individuali este de a sti din ce moment aceste subiecte pot avea calitatea de subiect a dreptului
administrativ.Astfel se identifica categoriile de capacitate de folosinta administrativa si capacitatea de exercitiu
administrativa. -In calitate de subiecti colectivi sunt considerate diferitele asociatii de persoane,adica anumite
structuri organizatorice cu ompetente proprii.Subiectii colectivi,dupa scopul si statutul lor se impart in
urmatoarele grupe: *organizatii statale *organizatii nestatale Organizatii statale ca subiecte ale dreptului
administrativ pot fi considerate autoritatile administratiei publice,in anumite cazuri alte unitati publice inclusiv
unitatile structurale ale acestora cu competenta proprie. Organizatiile nestatale ca subiecte a dreptului
administrativ include organizatiile social-politice[partidele],asociatiile obstesti,asociatiile
religioase,sindicatele,patronatele, fundatiile,societatile comerciale,cooperativele, institutiile private si alte
structuri similare private.Aceste organizatii devin subiecte a drepului administrativ ca regula din momentul
inregistrarii de stat
1.3. Formulaţi din ce moment persoana devine subiect a dreptului administrativ.
Subiectul 2. Noțiunea, trăsăturile și clasificarea contractelor administrative:
2.1. Definiţi contractul administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice.

2.2. Clasificați contractele administrative conform anumitor criterii.

2.3. Estimaţi importanţa practică a contractelor administrative.
TEST Nr. 9
Subiectul 1. Izvoarele dreptului administrativ:
1.1. Definiţi şi enumeraţi izvoarele dreptului administrativ.
1. Constitutia si alte legi constitutionale - Constitutia este sursa directa sau indirecta a tuturor actelor juridice
emise deadministratia publica 2. Legile organice - Pot privi administratia publica, organizarea si functionarea
Guvernului, statutulfunctionarilor publici, etc 3. Legile ordinare si hotaririle parlamentului - Aceste legi cuprind
norme ce reglementeaza raporturile juridice administrative si potavea caracter normativ sau individual 4.
Decretele prezidentiale - Acte juridice ce pot avea caracter normativ sau individual 5. Ordonantele si hotararile
Guverunului - Emise in baza legii de abilitare sau de urgenta a Guvernului 6. Ordinele si instructiunile ministrilor -
De asemenea reprezinta izvoare ale dreptului administrativ 7. Actele normative ale administratiei publice locale -
Hotarari, dipozitii ale primarului si presedintilor consililor judetene, ordinele prefectului 8. Actele unor institutii
publice centrale - Pot constitui surse ale dreptului administrativ cu conditia ca acestea sa contine norme juridice
de drept administrativ 9. Conventiile si tratatele internationale - Au stranit discutii si controverse.Dar in masura in
care din conventiile internationalerezulta nemijlocit drepturi si obligatii pentru organele administrative, aceste
conventiisunt izvoare ale dreptului administrativ 1. Cutuma - Normele cutumiare nu sunt recunoscute ca izvor de
drept administrativ dar trebuie saadmitem ca practica normativa de la noi din tara, demonstreaza ca si cutuma
poatedeveni izvor de drept. Conditiile cutumei sunt: a) practica indelungata si b) formareaconvingerii opiniei
publice asupra caracterului obligatoriu 2. Doctrina - Reprezinta un ansamblu de opinii si conceptii si nu poate
constitui un izvor formal aldreptului. O data cu redactarea si codificarea regulilor de drept, rolul doctrinei apierdut
din importanta constituind doar un izvor interpretativ. 3. Jurisprudenta - Este constituita din hotararile pe care
instantele judecatoresti de toate gradele le-audat in spetele ce le-au avut de judecat, spre a rezolva conflictele de
orice natura cucare au fost sesizate. Juridprudenta nu constituie izvor de drept, deoarece instanteleaplica si
interpreteaza legea, nu o creeaza.- Juridprudenta are un caracter aparte nascut din 2 argumente:a) O instanta nu
are dreptul sa se pronunte decat intr-o cauza dedusa judecatii ei,deci intr-un caz particularb) In organizarea
noastra judecatoreasca o instanta nu este legata de hotarareaunei alte instante superioare in grad si nici chiar de
propriile sale hotararianterioareDe aici concluzia ca jurisprudenta nu poate prezenta aspectul de generalitate
ininterpretare, de sistematizare si stablitate ce i-ar permite sa devina ansolutobligatorie.
1.2. Clasificaţi izvoarele dreptului administrativ.
Izvoarele scrise 1. Constitutia si alte legi constitutionale 2. Legile organice 3. Legile ordinare si hotaririle parlament
4. Decretele prezidentiale 5. Ordonantele si hotararile Guverunului 6. Ordinele si instructiunile ministrilor 7.
Actele normative ale administratiei publice locale 8. Actele unor institutii publice centrale 9. Conventiile si
tratatele internationale Izvoarele nescrise 1. Cutuma 2. Doctrina 3. Jurisprudenta
1.3. Decideţi asupra - ştiinţei juridice, practicii judecătoreşti, inclusiv europene în domeniul drepturilor
omului, hotărârilor Curţii Constituţionale - în aspectul calităţii de izvoare a dreptului administrativ.
Subiectul 2. Răspunderea disciplinară şi răspunderea civilă a demnitarilor şi funcţionarilor publici:
2.1. Identificaţi răspunderea disciplinară şi răspunderea civilă a demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Raspunderea disciplinara este raspunderea care survine in cazul in care functionarul public savirseste o abatere
disciplinara cum ar fi intirzierea sistematica la serviciu,absenta nemotivata de la serviciu mai mult de 4 ore pe
parcursul zilei,refuzul nejustificat de indeplinire a atributiilor de serviciu precum si neglijenta in serviciu pot duce
la o raspundere disciplinara care se poate materializa in evertismente ,mustrari si chiar si suspendari.Raspunderea
civila a functionarilor publici este o forma a raspunderii juridice care are ca temei cauzarea de catre autoritatea
publica sau de catre functionarul public cu functie de raspundere a unui prejudiciu cetatenilor si altor persoane
2.2. Determinaţi deosebirile dintre răspunderea disciplinară şi răspunderea civilă a demnitarilor şi
funcţionarilor publici.
.Raspunderea disciplinara este raspunderea functionarilor publici care are in calitate de sanctiune in urma
nerespectarii normelor disciplinare citeva masuri cum ar fi : avertismentul,mustrarea,mustrarea
aspra,suspendarea dreptului de a fi promovat in functie pe un termen de 1 an,suspendarea dreptului de a fi
avansat in trepte de salarizare pe o perioada de la 1 la 2 ani si ultima masura ar fi destituirea din functie publica.
In schimb raspunderea civila are la baza raspunderea materiala in urma cauzarii unui prejudiciu altei persoane
care a solicitat printro cerere despagubirea prejudiciului cauzat de catre autoritatea publica sau functionarul
public.Raspunderea materiala poate fi de 2 feluri: raspundere materiala limitata sau raspundere materiala deplina
,prin aceste 2 tipuri de raspundere materiala autoritatea publica sau functionarul public care a prejudiciat o alta
persoana, este achitat sa despagubeasca pagubasul
2.3. Estimaţi rolul răspunderii disciplinare şi răspunderii civile a demnitarilor şi funcţionarilor publici în
coraport cu alte forme de răspundere juridică.
Raspunderea disciplinara si cea civila in coraport cu celelate forme de raspundere juridical am putea spune ca
sunt cele mai blinde si care au ca urmari compensarea incalcarilor desciplinare sau civile cu niste masuri educative
care ar evita repetarea incalcarilor produse pe plan disciplinar si civil.
TEST Nr. 10
Subiectul 1. Noţiunea autorităţii (organului) administraţiei publice:
1.1. Definiţi autoritatea (organul) administraţiei publice şi enumeraţi trăsăturile caracteristice.
1.Activitatea fiecaria dintre cele 3 puteri in stat este infaptuita de autoritati publice proprii. Daca puterea
legislativa se exercita in temei de parlamen, iar presedintele RM are doar unele atributii in domniu, iar puterea
judecatoreasca se infaptuieste de instantele judecatoresti, organizate in sistem atunci puterea executiva se
exercita de guvern, unele atributii in domeniu avind si preseditele RM, precum si aceasta se exercita de o
varietate de autoritati administrative care activiazafie la nivel general statal,fie la nivelul unor unitati administrativ
teritoriale. Organele administratiei publice sunt acele structuri infiintate prin lege sau in bazalegii care isi
desfasoara activitatea in vederea executarii legii, actele juridice adoptate sauemise de aceste organe fiind supuse
unui control de legalitate , prevazut de lege,activitatea acestora fiind realizata in practica de un personal de
specialitate, intreaga activitate desfasuranduse in interesul statului, al judetului , al comunei sau al particularilor.
Clasificarea organelor administratiei publice -dupa modul de formare avem organe alese ( presedinte,
parlamentari , primari),organe numite ( guvern) -dupa natura lor avem organe ale administratiei publice
colegiale , si organeadministrative individuale ( presedinte, primar) -dupa competenta lor avem : organe ale
administratiei publice centrale si locale( competenta teritoriala ), organe cu competenta generala si speciala
( competentamateriala)
1.2. Determinaţi trăsăturile ce deosebesc autoritatea (organul) administraţiei publice de alte autorităţi
publice (organe statale).
Autoritatile administratiei publice, intrunesc un sir de trasaturi care le deosebesc de alte autoritati publice,sau
organe statale cum ar fi: 1) organele administartiei publice int un gen de organe statale ceea ce imlica
posibilitatea de a folosi, forta de constringere a statului. 2) autoritatile administratiei public sint infiintate prin
lege sau in baza legii, dearece infiintarea in alt mod liar lipsi de autoritate publica, de care au nevoie la indeplinrea
atributiilor. 3) intreaga activitate a acestor autoritati, se desfasoara pe baza si vederii executarii legii. 4)intreaga
actiitate a acestor autoritati e desfasoara in interesul statului, sau al unitatii administratv teritoriale precum si a
cetatenilo. Activitatea organului administratiei publice e realizata in practica de un personal de specialitate numiti
functionari publici. 5) actele juridice doptate sau emise de autoritatilor administartei publice sint supuse unui
control de regula de legalitate inclusiv controlului judecatoresc 6)autorit administratiei publice activeaza conform
competenti sau aributiilor stabilite de lege sau cnf legii. Conform literaturii de specallitatea ntiunea competentei
ar fi mailarga decit notiunea atributii. Prin atributii se intelege totalitatea imputernicirilor si obligatiilor
autoritatior, iar prin competenta- totalitatea atributiilor plus domeniu de activitate. DE EX: doua ministere au in
temei cam acelasi gen de atributii insa competenta lor va fi diferitadeoarece activiaza in domenii diferite. 7) Orice
organ al administratiei publice are o structura interna care e formata din asa elemente cum ar fi; sectii si directii,
servicii, departamente si alte unitati structurale. 8) aceste organe au un statut juridic independent care e stabilit
pin lege sau in ba legii si care includ rolul si locul organului in sistemul diministrativ, modul lui de constituir,
competenta, inclusiv relaatiile cu alte autoritati si persoane precum si modul de incetare a activitatii 9) org
administratiei publice sin formate intr-un sistem care constituie administartia publica in RM si acest sstem de
descris inc aptolul 8 al constitutiei RM. pRIN URMARE, REESIND DIN CELE MENTIONATE, ORG ADMINISTRATIEI
PUBLICE sint o categorie de autoritati publice care infaptuiesc functiile si sarcinile puterii executive in cadrul
statului.
1.3. Apreciaţi locul şi rolul autorităţilor (organelor) administraţiei publice în cadrul sistemului autorităţilor
publice.
Rolul administratiei in domeniul social este foarte important, asigurand de fapt functionarea sistemului.
Conducerea reprezinta o grupa concreta de oameni care este formata din punct de vedere organizatoric, din
structuri ale administrarii obstesti sau statale, persoane concrete imputernicite pentru aceasta. Scopul conducerii
este de a pune in ordine cu ajutorul influentei membrii activitatii comune dand activitatii respective un caracter
organizat. Obiectul de influenta al conducerii sociale este comportarea participantilor la activitatea comuna.
Conducerea se bazeaza pe subordonarea vointei oamenilor- participanti la relatiile de administreare.
Subiectul 2. Răspunderea penală a demnitarilor şi funcţionarilor publici:
2.1. Definiţi răspunderea penală a demnitarilor şi funcţionarilor publici.
Raspunderea penala este o forma a raspunderii juridice care survine in cazul cind functionarul public comite o
infracitune prevazuta de codul penal al RM , care in cele din urma este atras la raspundere penala da intruneste 2
conditii: 1)functionarul public este o persoana cu functie de raspundere sau persoana cu inalta functie de
raspundere si 2) Infractiunea este savirsita in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu
2.2. Determinaţi deosebirile dintre răspunderea penală şi răspunderea contravenţională a demnitarilor şi
funcţionarilor publici.
In primul rind raspunderea penala este cea mai aspra forma de raspundere a raspunderii juridice deoarece ea
este urmata de catre sanctiuni severe sau chiar privatiunea de libertate in conformitate cu fractiunea comisa,ea
se mai deosebeste de raspunderea contraventionala a functionarilor publice prin faptul ca raspunderea penala
este reglementata de catre legislatia in vigoare cu privire la raspunderea penala si codul penal.O alta deosebire ar
fi gradul de gravitate a infractiunilor comise caci cit in raspunderea penala si in raspunderea contraventionala este
prevazuta infractiunea cu privire la depasirea atributiilor de serviciu insa sub incidenta care-i forme de raspundere
juridica depinde de gravitatea infractiunii comise si urmarilor acesteea
2.3. Estimaţi rolul răspunderii penale a demnitarilor şi funcţionarilor publici în coraport cu alte forme de
răspundere juridică.
Raspunderea penala a functionarilor publici are un rol primordial in setul de forme de raspundere
juridica,deoarece ea vine ca ultima instanta cea mai severa si cea mai grea,care aduce in urma acesteea
urmari,adica sanctiuni majore care nu sunt folosite in celelate forme de raspundere.
TEST Nr. 11
Subiectul 1. Clasificarea autorităţilor (organelor) administraţiei publice:
1.1. Enumeraţi criteriile de clasificate a autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Autritatile administartiei ublice se caracterizeaza prin mai multe trasaturi comun dar in acelasi timp, intre ele
exista deosebiri determinate de modul de formare, activitate, competenta si alte criterii. Prin urmare, autoritatile
administratiei publice pot fi claificate, in mai muulte categorii conform urmatoarelor criterii: 1) ordinea de
formare a organelor sau autoritatilor administratiei publice 2) modul de formare a organelor administr. publice 3)
natura sau modul de activitate al autoritatii administratiei publice 4) Citeriu competentei
1.2. Clasificaţi autorităţile (organele) administraţiei publice conform criteriilor stabilite.
Prin urmare, autoritatile administratiei publice pot fi claificate, in mai muulte categorii conform urmatoarelor
criterii: 1) ordinea de formare a organelor sau autoritatilor administratiei publice- potrivit acetui criteriu deosebim
urmatoarele categorii de autoritati administratiei publice 1) organe a administratiei publice formate de
cetateni(consiliile locale); 2) organe a administartiei publice formate de org legislatv si presedintele RM
( guvernul, ministerele) 3) organe formate de insasi autoritatile administratiei publice(comsii, inpectorate de stat)
2) modul de formare a organelor administr. publice- potrivit acestui criteriu, autoritatil admis-ve sint de doua
feluri: organe administrative alese (consiliile locale, primarii) organe ale administratiei publice numite(guvernu,
ministerele) 3) natura sau modul de activitate al autoritatii administratiei publice, potrivit acstui criteiu avem
urmtoarele categorii: 1) organe colegiale alcatuite din mai multe persoane(guvernul, consiliile locale ) 2) rgane
individuale sau unipersonale(acele organe care sint cnduse de o singura persoana(ministerele, primariile) 4)
Citeriu competentei-competenta se imparte in urmatoarele:competenta teritoriala, competenta materiala, si
comp. temporala. Din punct de vedere al competentei teritoriale, autoritatile administratiei publice pot fi
urmatoarele: organe centrale, care au competenta pe inrteg teritoriu tarii, cum ar fi guvernul, ministerele,
agentiile -organe locale sau teritoriale-au competenta in limitele unei sau citeva unitati administrativ
teritoriale(consiliile locale)
1.3. Estimaţi importanţa clasificării autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Subiectul 2. Noţiunea şi categoriile formelor de realizare a administraţiei publice:
2.1. Definiţi şi enumeraţi formele administraţiei publice.
Prin forma a administratiei publice se intelege o actiune a autoritatii publice sau a reprezentatntului acesteea ce
exercita activitati de natura executive efectuata in limitele competentei care genereaza efecte fie cu character
juridic fie cu cacaracter ne juridic.Iar formele administratiei publice sunt variate,care isi gasesc realizarea in
dependenta de competenta autoritatii publice si particularitatile obiectului administrarii.Ca forma de realizare ale
administratiei publice putem exemplifica urmatoarele: emiterea sau adoptarea unor acte normative si acte
individuale cu character administrative,aplicarea unor acte normative care duc ca urmare la acordarea unor
drepturi speciale,inregistrarea de exemplu a unei persoane juridice,etc.
2.2. Clasificaţi formele administraţiei publice.
Formele administratie publice se clasifica in principiu in 2 categorii,in forme juridice de realizare a administratiei
publice si forme nejuridice.Cele juridice la fel se impart in mai multe forme de realizare cum ar fi : 1)Adoptarea
sau emiterea unor acte normative si acte individuale cu character individual care sunt cele mai raspindite forme
de realizare a administratiei publice ; 2)Aplicarea actelor adoptate sau emise de catre autoritatea administratiei
publice care produce efecte juridice cu scop administrative; 3)Forma de activitate contractual sau incheierea
actelor administrative care duc ca effect folosirea unor bunuri sau service in interes public.Cele nejuridice le
putem numi forme auxiliare care duk la buna desfasurare a activitati administratiei publice,aceste forme sunt de
nivel organizatoric,tehnico –organizatorice sau operatiuni material-tehnice.
2.3. Formulaţi cele mai răspândite forme de realizare a administraţiei publice.
1)Adoptarea sau emiterea unor acte normative si acte individuale cu character individual care sunt cele mai
raspindite forme de realizare a administratiei publice ;
TEST Nr. 12
Subiectul 1. Sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice:
1.1. Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Prin sistem al autoritatilor administratiei publice se intelege totalitatea de autoritati publice ce realizeaza
activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legii, si intre care exista, legaturi prin care se
asigura, functioalitatea sitemului respectiv. Sistemul administr publice, include in 1 rind guvernul RM care prin
natura sa este expreia puterii executve a statului, fiind cea mai importanta autoritatea publica prin intermediul
careia se asigura,legatura dintre diferite autoritati ale administratiei publice care in totalitate formeaza sistemul
administartiei publice. Celelalte autoritati care form. sistemul administratiei publice, pot fidivizate in urmatoarele
categorii: -minsterele, gentiile, srviciile, birourile, inspectoratele de stat, comisiile si consiliile precum si structuri
suboronate ale acestora inclusiv deconcentrate in unitatile administrativ tertoriale. TOate aceste autoritati poarta
denumirea generica, de administratie publica centrala de specialitate - consiliile locale, si raionale,primaii si
primariile satelor, comunelor, or, municipiilor presedintii raioanelor si aparatul acestora .Toate aceste autoritati
poarta denumrea generica de administratie publica locala.
1.2. Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Părţile componente ale autorităţilor administrative publice, respectiv elementele ce le alcătuiesc structura, sunt
formate din personalul acestora, mijloacele materiale şi cele financiare cu care sunt înzestrate, precum şi
competenţa decare dispun , după caz, capacitatea juridică pe care oexercită .Studiul acestor componente
structurale se face atât deştiinţa dreptului administrativ, mai ales sub aspectul juridic al problematicii funcţiei,
competenţei şi capacităţii adminis-trative, cât şi de ştiinţa administraţiei sub aspectul recrutării,repartizării şi
promovării personalului, a sarcinilor organelor administrative şi a mijloacelor materiale din dotare, în timp
ceştiinţa dreptului financiar şi unele ştiinţe economice abordeazăaspectele economico-financiare ale acestor
instituţii bugetare.
1.3. Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative (executive) din cadrul statului
sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Subiectul 2. Noţiunea şi însemnătatea juridică a actelor administrative:
2.1. Definiţi actul administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice.
.Actul administrative este prinicipala forma juridica a autoritatilor administratiei publice intru administrarea
activitatilor administratiei publice, el este manifestarea unilateral de vointa cu character normative sau individual
din partea unei autoritati publice in vederea organizarii,executarii sau executarii in concret a legii. Actul
administrative are un sir de trasaturi care determina insemnatatea lor juridical,cum ar fi: 1)Actul administrative
reprezenta o variant juridical a deciziei cu privire la rezolvarea unei probleme; 2)reprezinta un temei, o
manifestare unilateral de vointa a autoritatii competente ceea ce presupune ka el kontine prescriptii juridice ceea
ce inseamna ca acest act este obligatoriu pentru cei carora i-a fost adresat; 3)este emis sau adoptat in baza
legislatiei in vigoare; 4)actul ocupa un loc determinant pentru autoritatile ierarhic mai inferioare ceea ce
inseamna ca ele trebuie sa se conformeze acestui act; 5)actul poate fi contestat iun ordinea stabilite de lege in
special in instanta de conteinciosul administrative ; 6) actul poate genera consecinte cu character jurisdictional
care in urma nerespectarii acestui poate surveni raspunderea partii vinovate; 7)actul trebuie sa fie elaborate in
conformitate cu legea; 8)actul de regula este emis in forma de document insa in unele cazuri poate fi exprimat si
in forma verbala sau electronica.
2.2. Determinaţi rolul actelor administrative.
Actele administrative constituie principal forma de realizare a administratiei publice ele isi gasesc rolul in
administrarea publica din simplu motiv ca ele sunt obligatorii si daca nu sunt contestate ele pot da nastere la
unele sanctiuni sau o raspundere juridical a celor ce incalca prescriptiile din acest act.Cu alte cuvinte actul
administrativ este o unealta de efectuare a activitatii administratie publice si care poate face posibila
administrarea patrimoniului public.
2.3. Formulaţi asemănările şi deosebirile dintre actul administrativ şi alte acte juridice.
TEST Nr. 13
Subiectul 1. Locul şi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul autorităţilor publice:
1.1. Determinaţi natura atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova.
Analizind atributiile Presedintelui R.M. se poate de concluzionat ca el are imputerniciri specifice activitatii sau
puterii legislative, imputerniciri specifice activitatii puterii executive si in anumite cazuri , chiar atributii specifice
puterii judecatoresti.Cu toate acestea se considera ca Presedintele R.M. are atributii de mediere intre puterile
statului.
atribuţii în raport cu Parlamentul sau exercitarea unor funcții general statale ◈ atribuţii din sfera executivului
◈ atribuţii în raport cu justiţia
atribuţii în raport cu Parlamentul sau exercitarea unor funcții general statale Preşedintele Republicii Moldova
este şeful statului. ◈ Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii,
independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării (art. 77 din Constituția RM). ◈ Poate lua parte la
lucrările Parlamentului; adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii (art. 84
din Constituția RM). ◈ Are dreptul de iniţiativă legislativă (art. 73 din Constituția RM). ◈ Promulgă legile (art. 93
din Constituția RM). ◈ După consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul, în cazul
imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni (art. 85 din
Constituția RM). ◈ Soluționarea problemelor cetățeniei, poate acorda azil politic (art. 88 din Constituția RM) ◈
Poate declara, cu aprobarea pprealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală (art. 87 din Constituția
RM). ◈ atribuţii din sfera executivului Desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru după
consultarea fracţiunilor parlamentare. ◈ Numeşte Guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament. ◈
Revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, unii membrii ai Guvernului, în caz de remaniere
guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei. ◈ Suspendă actele Guvernului ce contravin legislaţiei până la
adoptarea hotărârii definitive a Curţii Constituţionale ◈ atribuţii în domeniul apărării: este comandant suprem al
forţelor armate; în caz de agresiune armată, ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le
aduce, neîntîrziat, la cunoştinţa Parlamentului (art. 87 din Constituția RM). ◈ atribuţii în domeniul politicii
externe: poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova, etc.
(art. 86 din Constituția RM). ◈ numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege; conferă decoraţii şi
titluri de onoare. ◈ exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege. ◈ atribuţii în raport cu justiţia Acordă graţiere
individuală. ◈ Numește și eliberează din funcție judecătorii. ◈ Conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor
din procuratură, judecătorii, în condiţiile legii.
1.2. Stabiliţi locul Preşedintelui Republicii Moldova în sistemul autorităţilor publice.
Presedintele Republicii Moldova reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independetei nationale, al unitatii
si integritatii teritoriale a tarii.Din atributiile sus mentionate se poate de afirmat ca Presedintele R.M.ocupa locul
de arbitru, adica are functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate, astfel Presedintel
R.M. este chemat sa asigure echilibru si colaborarea puterilor statului, iar pentru aceasta el nicidecum nu poate
face parte din una fin puterile statului
Instituţiei Președintelui Republicii Moldova i se acordă o mare atenţie în literatura de specialitate din domeniul
dreptului, mai ales public. ◈ Interesul faţă de această instituţie s-ar datora faptului că ea a evaluat de la monarh
ca funcţie transmisă prin ereditate până la funcţia de preşedinte sau şef al statului ca funcţie electivă, constituită
prin vot universal sau de un corp electoral. ◈ În literatura de specialitate există o diversitate de opinii referitor la
locul și rolul Preşedintelui Republicii Moldova. ◈ Conform unor opinii se consideră că el se află în fruntea puterii
executive şi puterea executivă este bicefală, adică el împarte conducerea puterii executive cu Guvernul. Suportul
în argumentare s-ar datora faptului că foarte multe atribuţii ale Preşedintelui Republicii Moldova ţin de domeniul
executivului.
1.3. Apreciaţi rolul Preşedintelui Republicii Moldova în cadrul sistemului autorităţilor publice (organelor
statale).
Președintele Republicii Moldova ar avea un rol de mediator (arbitru) dintre puterile statului precum și între stat și
societate. ◈ Sarcina lui principală este ca puterile statului (legislativă, executivă și judecătorească) să nu se
blocheze reciproc și să activeze eficient în interesul și pentru prosperarea societății. ◈ Având rol de mediator el
trebuie să fie imparțial. Această teză este acceptabilă și în ceea privește apartenența Președintelui Republicii
Moldova la un partid, în special pe parcursul exercitării mandatului. ◈ Astfel Președintele Republicii Moldova ar fi
o autoritate publică autonomă ce asigură pe de o parte colaborarea puterilor în stat, iar pe de altă parte
suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a țării.
Presedintele are un rol semnificativ in cadrul sistemului autoritatilor publice (organelor statale).Astef vedem
contributia acestuia in executarea activitatilor tuturor puterilor de stat. O atributie specifica procesului legislativ
este evidenta din faptul ca conform Constitutiei orice lege ca sa fie publicata si sa intre in vigoare trebuie mai intii
promulgata de catre Presedintele R.M.In unele cazuri Presedintele R.M. indeplineste chiar unele atributii ale
Parlamentului, cum ar fi decalararea mobilizarii generale sau partiale si luarea de masuri pentru respingerea
admisiunii. In domeniul puterii executive Presedintele R.M. numeste guvernul in baza votului de incredere
acordat de catre parlamentul; poate suspenda actele guvernului ce contravin legislatiei pina la adoptarea hotaririi
Curti Constitutionale, acorda grade militare supreme...De asemena Presedintele R.M. conform prevederilor
constitutionale poate numi sau elibera din functie judecatorii instantelor judecatoresti in baza propunerii
Consiliului Superior al Magistraturiisi multe altele. Din cele mentionate este evident ca Presedintele Republicii
Moldova ocupa un rol foarte important in cadrul sistemului autoritatilor publice.
Subiectul 2. Clasificarea actelor administrative:
2.1. Relataţi criteriile de clasificare ale actelor administrative.
Principalele criteria de clasificare a actelor administrratiei publice sunt: Continutul juridic al actelor administrative
care la rindul ei se imparte inca in 2 mari criterii: 1)acte cu character normative si 2) acte cu character
individual.Aceste 2 criterii si stau la baza crearii unei clasificari a actelor administrative
2.2. Clasificaţi actele administrative conform criteriilor stabilite.
In cazul actelor cu character normative actele se clasifica in 1)cele care reglementeaza raporturile sociale
omogene; 2)care stabilesc reguli de aplicare repetata la un numar indefinite de situatii juridice; 3)ele servest ca
baza juridical pentru apariatia,modificarea sau incetarea unor raporturi juridice insa nemijlocit ele nu creaza
careva raporturi juridice; 4)ele concretizeaza normele de drept prevazute in lege; 5)prin intermediul acestor acte
se exercita ocrotirea ordinii relatiilor sociale ce tin de domeniu administrari publice. Iar in cazul actelor cu
character individual ele se clasifica in: 1)care reprezinta manifestari juridice de vointa,concrete ale auroritatii
publice adica emit sau se adopta cu un scop bine stabilit; 2)acestea de regula sunt personificate; 3)aceste acte se
aplica pe un termen determinat
2.3. Estimaţi importanţa practică a clasificării actelor administrative.
Clasificarea actelor administrative au o importanta pur administrativa pentru a le clasa pe fiecare din aceste acte
la nivelul bine definit al acestora.Ca exemplu echitabil poate servi diferenta actelor normative si celor individuale
in sensul termenului sau subiectului carui a fost adresat.Cele individuale au un continut,termen si subiect bine
definit si nu pot servi ca o regula generala pentru majoritatea raporturilor in schimb cele normative servesc ca
temei,ca regula generala pentru realizarea tuturor raporturilor sociale din cadrul administrarii publice.
TEST Nr. 14
Subiectul 1. Locul şi rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi puterii executive::
1.1. Descrieţi locul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi puterii executive.
Guvernul este o autoritate publică colegială care îşi desfăşoară activitatea sub formă de şedinţe. Guvernul se
convoacă în şedinţe de către prim-ministru în funcţie de necesităţi, dar nu mai rar decât o dată pe trimestru.
Şedinţele Guvernului sunt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor Guvernului. În cadrul
şedinţelor sunt examinate problemele aflate în competenţa Guvernului şi se adoptă decizii cu caracter politic sau
juridic. Hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Guvernului prezenţi la şedinţă, excepţii de la acesta
face adoptarea ordonanţelor de către Guvern unde se cere votul majorităţii membrilor Guvernului.. La şedinţele
Guvernului pot participa şi alte persoane, în conformitate cu legislaţia (Preşedintele Republicii Moldova, deputaţi
în Parlament, avocaţii parlamentari, alte persoane invitate în modul stabilit). Şedinţele Guvernului sunt prezidate
de prim-ministru sau de unul din viceprim-miniştri, care coordonează activitatea membrilor Guvernului cu
respectarea competenţelor şi responsabilităţilor ce le revin.
Hotărârile, ordonanţele adoptate de Guvern
1.2. Determinaţi rolul Guvernului Republicii Moldova în sistemul administraţiei publice şi puterii executive.
Constituţia Republicii Moldova porneşte de la fixarea rolului Guvernului (art. 96), stabilind că acesta asigură
realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. În
exercitarea atribuţiilor, se conduce de programul său de activitate, acceptat de Parlament.
În aspect comparat există Guverne formate din Prim-ministru şi membri, adică fără un nivel ierarhic intermediar,
denumite şi uni-organice. Dar există Guverne cu o structură bi-organică, când Prim-ministrul cu anumiţi miniştri
formează un Birou Permanent, cu dreptul de a adopta anumite decizii în numele întregului Guvern. În Republica
Moldova este vorba de un Guvern uni-organic format din Prim-ministru și membri care în marea lor majoritate
sunt miniștri. Guvernul este axat pe conducerea generală a sistemului administraţiei publice.
Guvernul este axat pe conducerea generală a sistemului administraţiei publice. ◈ Raporturile Guvernului cu
autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate sunt cu caracter de subordonare. ◈ Raporturile
Guvernului cu autoritățile administrației publice locale se bazează pe principiile autonomiei locale,
descentralizării, colaborării și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit, inclusiv în scopul
asigurării de către Guvern a respectării legalității și realizării corespunzătoare a competențelor delegate la nivel
local.
1.3. Decideţi asupra structurilor organizatorice care activează pe lângă Guvern.
Pe lângă Guvern activează aşa organe permanente de lucru cum ar fi : ◈ Cancelaria de Stat este autoritatea
publică care asigură organizarea activității Guvernului, stabilește cadrul general pentru definirea priorităților
Guvernului. ◈ Corpul de control al Prim-ministrului este o structură fără personalitate juridică, organizată în
cadrul Cancelariei de Stat, care se subordonează direct Prim-ministrului. Efectuează controlul realizării de către
Cancelaria de Stat, ministere, alte autorități administrative centrale și structuri organizaționale din sfera lor de
competență a atribuțiilor prevăzute de cadrul normativ și a sarcinilor stabilite în actele Guvernului, în programul
de activitate al Guvernului și în alte documente de politici publice, precum și în indicațiile Prim-ministrului. ◈
Cabinetul Prim-ministrului este o subdiviziune separată în cadrul Cancelariei de Stat, constituită din consilieri,
asistenți și secretari ai Prim-ministrului și condusă de șeful Cabinetului. Modul de organizare și funcționare a
Cabinetului Prim-ministrului se stabilește prin regulamentul privind organizarea și funcționarea Cancelariei de Stat
Subiectul 2. Cerinţele înaintate faţă de actele administrative normative:
2.1. Determinaţi cerinţele înaintate faţă de actele administrative normative.
Principalele cerinte inaintate fata de actele administrative sunt ca in cazul adoptarii sau emiterii acestora sa fie
respectate prevederile legislatiei care reglementeaza adoptarea acestor acte cu privire la corectitudinea si
legalitatea formarii acestui act,cu corectitudinea evaluarii posibilitatii executarii acestui act in privinta resurselor
materiale si umane,cu privire la continutul actului actului normativ emis sau adoptat
2.2. Clasificaţi cerinţele faţă de actele administrative normative.
Cerintele fata de actele administrative se clasifica in : 1)cerinte fata de ordinea de pregatire sau procedura de
elaborare a actului administrativ; 2) cerinte fata de ordinea de aprobare precum si punerea in aplicare a actului
administrative si 3)cerinte fata de continutul actului administrativ. In ceea ce priveste cerintele cu privire la
ordinea de pregatire sau procedura de elaborare a actului administrative putem clasifica cerinte cum ar fi
organizarea lucrului,grupei de lucru,intocmirea proiectului care poate dura pina la 3 luni conform legislatiei in
vigoare,coordonarea proiectului organelor interesate si asigurarea transparentei formarii actului administrativ. In
cazul cerintelor fata de ordinea de aprobare si punerea in aplicare a actului si cerinte privind continutul actului
administrative putem evidential urmatoarele cerinte cum ar fi competena organului emitent,prezenta datei
aprobarii semnatura conducatorului,stampila,etc
2.3. Formulaţi care ar fi cele mai importante cerinţe faţă de actele administrative normative.
Una din cele mai importante cerinte fata de acetele administrative ar fi expertiza proiectului si verificarea acestuia
in unele cazuri la autoritatile ierarhic superioare care sunt raspunzatoare de legalitatea si corectitudinea actului
emis.Caci in principiu aceasta expertiza poate depista toate neregulile si actualitatea actului administrative emis
sau aprobat.
TEST Nr. 15
Subiectul 1. Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale deliberative:
1.1. Determinaţi modul de constituire şi activitate a autorităţilor administraţiei publice locale deliberative.
Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă atribuțiile, luate în ansamblu, cu care sunt
învestite pentru a activa în domeniile proprii de competență, în condițiile legii.
Autoritatile administratiei publice locale sunt constituite intr-un sistem si pot fi evidentiate autoritatile
administratiillor publice locale deliberative si autoritatile administratiei publice locale executive, precum si
serviciile publice de interes local create de acestea.In calitate de autoritati care formeaza sistemul administratiei
publice locale apar urmatoarele categorii:-Consiliile-sunt autoritati alese de populatia unitatii administratiei
teritoriale in conditiile codului electoral pe un mandat de 4 ani.Consiliile sunt formate din consilieri numarul
carora se alfa in dependeta de numarul populatiei din UTA respective.Consiliul se intruneste in prima sedinta
dupa validarea a cel putin 2/3 din numarul necesar de consilieri.Consiliul se intruneste in sedinte ordinare o data
la 3 luni si de asemenea se poate intilni in sedinte extraordinare sau de urgenta.In activitatea sa consiliul adopta
decizii ca acte administrative de regula cu votul a majoritatii conslierilor prezenti. -Primarii –sunt autoritati alese
de populatia UTA pe un termen de 4 ani.Primarul exercita un sir de atributii privind executarea deciziilor
consiliului local, atributii cu caracter organizatoric, atributii de natura financiara,emite dispozitii...
1.2. Determinaţi categoriile de acte şi modul de încetare a mandatului (activităţii) autorităţilor
administraţiei publice locale deliberative.
Consiliul adopta decizii ca acte administrative de regula cu votul a majoritatii conslierilor prezenti.Deciziile
consiliului pot fi: cu caracter normativa si cu caracter individual.Consiliul isi inceteza madatul in urmatoarele
cazuri:-a expirat termenul mandatului;-Consiliul a adoptat decizii repetate in aceiasi materie care au fost anulate
de catre instanta de contencios administrativ,d/e incalcau grav prevederile constitutiei sau ale legislatiei in
vigoare;-Numarul consilierilor s-a redus sub jumatate din numarul stabilit de lege;-Consiliul nu a adoptat nici o
decize timp de 6 luni consecutive indiferent de numarul sedintelor;-Consiliul nu s-a intrunit in prima sedinta dupa
3 convocari.Primarii- de competenta lor tine emiterea dispozitiilor ca acte administrative, care pot fi cu caracter
normativ (de regula) si cu caracter individual.Mandatul primarului poate inceta in urmatoarele situatii:-a expirat
termenul mandatului;-demisie;-incopatibilitate a functiei-imposibilitatea de asi exercita functiile pe o perioada de
4 luni consecutive;-intrarea in vigoare a sentintei de condamanare;-decesul.
1.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice
locale deliberative.

Subiectul 2. Acţiunea actelor administrative şi consecinţele nevalabilităţii acestora:

2.1. Definiţi actele administrative nevalabile.
Actele administrative nevalabile sunt acele acte care sunt create,aprobate sip use in aplicare cu incalcarea
cerintelor fata de asemenea acte conform legii
2.2. Determinaţi consecinţele constatării nevalabilităţii actului administrativ.
Constatarea nevalabilitatii actului administrative duce la crearea unor consecinte,ca exemplu putem evidential
crearea unui noi act juridic care ar anula total sau partial actul anulat,de catre autoritatea emitenta, cea ierarhic
superioara,curtea constitutional sau instantele judecatoresti in special cele de conteincios administrative.Daca
precedentul act a produs careva efecte materiale atunci actul care vine intru anulare actului anulat la fel va
produce consecinte materiale intru aducerea la initial a situatiei anterioare modificate prin efectele actului
constatat nul
2.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind reglementarea nevalabilităţii actelor administrative.
TEST Nr. 16
Subiectul 1. Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale executive:
1.1. Determinaţi modul de constituire şi activitate a autorităţilor administraţiei publice locale executive.
Statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice locale reprezintă atribuțiile, luate în ansamblu, cu care sunt
învestite pentru a activa în domeniile proprii de competență, în condițiile legii. În calitate de autorităţilor
administraţiei publice locale executive putem evidenția următoarele: 1. în sate (comune), oraşe (municipii) sunt
primarii și aparatul lor de lucru (primăria) 2. în raioane sunt preşedinţii de raioane și aparatul lor de lucru.
Primarul- Este şeful administraţiei publice locale. El participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să se
pronunţe asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii. Președintele raionului- Exercită conducerea operativă a
serviciilor publice de interes raional. El reprezintă raionul în raporturile cu Guvernul, cu alte autorităţi publice
centrale, cu persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate, precum şi în instanţe judecătoreşti. ◈
Preşedintele raionului este coordonator al serviciilor publice descentralizate din cadrul raionului şi exercită
atribuţiile de preşedinte al comisiei pentru situaţii excepţionale.
Autoritatile administratiei publice locale sunt constituite intr-un sistem si pot fi evidentiate autoritatile
administratiillor publice locale deliberative si autoritatile administratiei publice locale executive, precum si
serviciile publice de interes local create de acestea.In calitate de autoritati care formeaza sistemul administratiei
publice locale apar urmatoarele categorii:-Consiliile-sunt autoritati alese de populatia unitatii administratiei
teritoriale in conditiile codului electoral pe un mandat de 4 ani.Consiliile sunt formate din consilieri numarul
carora se alfa in dependeta de numarul populatiei din UTA respective.Consiliul se intruneste in prima sedinta
dupa validarea a cel putin 2/3 din numarul necesar de consilieri.Consiliul se intruneste in sedinte ordinare o data
la 3 luni si de asemenea se poate intilni in sedinte extraordinare sau de urgenta.In activitatea sa consiliul adopta
decizii ca acte administrative de regula cu votul a majoritatii conslierilor prezenti. -Primarii –sunt autoritati alese
de populatia UTA pe un termen de 4 ani.Primarul exercita un sir de atributii privind executarea deciziilor
consiliului local, atributii cu caracter organizatoric, atributii de natura financiara,emite dispozitii...
1.2. Determinaţi categoriile de acte şi modul de încetare a mandatului (activităţii) autorităţilor
administraţiei publice locale executive.
Consiliul adopta decizii ca acte administrative de regula cu votul a majoritatii conslierilor prezenti.Deciziile
consiliului pot fi: cu caracter normativa si cu caracter individual.Consiliul isi inceteza madatul in urmatoarele
cazuri:-a expirat termenul mandatului;-Consiliul a adoptat decizii repetate in aceiasi materie care au fost anulate
de catre instanta de contencios administrativ,d/e incalcau grav prevederile constitutiei sau ale legislatiei in
vigoare;-Numarul consilierilor s-a redus sub jumatate din numarul stabilit de lege;-Consiliul nu a adoptat nici o
decize timp de 6 luni consecutive indiferent de numarul sedintelor;-Consiliul nu s-a intrunit in prima sedinta dupa
3 convocari.Primarii- de competenta lor tine emiterea dispozitiilor ca acte administrative, care pot fi cu caracter
normativ (de regula) si cu caracter individual.Mandatul primarului poate inceta in urmatoarele situatii:-a expirat
termenul mandatului;-demisie;-incopatibilitate a functiei-imposibilitatea de asi exercita functiile pe o perioada de
4 luni consecutive;-intrarea in vigoare a sentintei de condamanare;-decesul.
1.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice
locale executive.
Subiectul 2. Noţiunea metodelor de realizare a administraţiei publice şi corelaţia dintre ele:
2.1. Identificaţi metodele administraţiei publice.
Metodele administraţiei publice reprezintă mijloacele și procedeele practice de realizare a funcțiilor și atribuțiilor
de către autoritățile publice administrative conform competenței stabilite ți prin intermediul formei
corespunzătoare de realizare a administrației publice. Metoda directă reprezintă mijloace sau procedee de
influență directă din partea subiectului administrării asupra obiectului administrării, indiferent de domeniul vieții
sociale. Metoda indirectă reprezintă mijloace sau procedee de influență indirectă, în cadrul cărora obiectul
administrării este cointeresat de a avea un anumit comportament. Metoda convingerii Reprezintă milocul
principal de influiență care asigură transformarea benevolă a voinței obiectului administrării conform voinței
subiectului administrării. Met,Constrangerii Reprezintă milocul de influiență cu caracter secundar, folosită în cazul
ineficienței convingerii.
Procedeul practice de realizare a sarcinilor in cadrul administrarii publice este insasi metoda de realizare a
administratiei publice,si in acest sens sunt definite 2 tipuri de metode una de baza si a 2-a secundara.Prima
metoda tine de metoda convingerii prin care autoritatea administratie publice in scopuri educationale si morale
aduce la cunostinta societatii necesitatea si legalitatea normelor de drept ce tin de administrarea public,ea este
exercitata in sensul de a convinge societatea de necesitatea acestor reguli,ceea ce si defineste un principiu de
baza a unui stat de drept,democratia.Metoda secundara este metoda constringerii care prin urmarea a
nerespectarii regulilor generale si actiiunilor amorale din partea unui sau a mau multi indivizi survine cu anumite
sanctiuni si penalizari pentru tragerea la raspundere a persoanelor ce nu se conformeaza regulilor de administrare
publica..
2.2. Determinaţi corelaţia dintre metodele administraţiei publice.
Pentru indeplinirea sarcinilor si functiilor sale atit ale administratiei publice cit si a puterii de stat in general
trebuie sa aiba la fundament convingerea membrilor societatii in transformarilor dictate de politica statului,astfel
metoda convingerii trebuie sa stea la baza administrarii publice,iar metoda constringerii in corelatie cu cea
convingerii vine doar ca supliment la cazurile in care in urma convingerilor unii indivizi nu se conformeaza unor
norme sociale cum ar fi cele de conduita in societate sau altele,organelle competente vin cu actiuni de
constringere a acestoro intru respectarea acestor norme dictate de politica de stat.
2.3. Recomandaţi metode ale administraţiei publice într-o societate democratică.
TEST Nr. 17
Subiectul 1. Modul de funcţionare şi atribuţiile Guvernului:
1.1. Determinați modul de funcționare a Guvernului.
Activiatatea Guvernului se desfasoara sub forma de sedinte care au loc in functie de necesitati, dar nu mai rar
decit o dat pe trimestru.Sedintele Guvernului sunt publice.La ele pot participa si alte persoane, in conformitate cu
legislatia.La decizia prim-ministrului, sedintele pot fi inchise.Sedintele sunt prezidate de prim-ministru, care
coordoneaza activitatea membrilor Guvernului cu respectarea competentelor si responsabilitatilor ce le revin.
Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului, exercita conducerea generala a administratiei
publice si este responsabil in fata Parlamentului pentru activitatea sa. Guvernul cel putin o data pe an , tine in fata
Parlamentului o dare de seama asupra activitatii sale.Membrii Guvernului sunt obligati sa raspunda la intrebarile
formulate de deputati referitor la activitatea Guvernului si a organelor din subordonarea acestora.
1.2. Determinaţi şi clasificaţi atribuţiile Guvernului.
Guvernul:1) promovează în viaţă legile Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi exercită
controlul asupra executării hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului; 2) stabileşte funcţiile ministerelor, ale altor
autorităţi administrative centrale şi ale celor din subordinea sa, asigură întreţinerea autorităţilor administraţiei
publice centrale în limitele mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament; 3) coordonează şi exercită
controlul asupra activităţii organelor administraţiei publice locale ale Republicii Moldova; 4) realizează
programele dezvoltării economice şi sociale a republicii, creează condiţii pentru funcţionarea autoadministrării; 5)
conduce organele de apărare a teritoriului, securităţii Republicii Moldova şi a cetăţenilor ei; 6) asigură
promovarea politicii interne şi externe a Republicii Moldova.b)Clasificati atributiile Guvernului.Clasificare
atributiilor Guvernului se face in baza aprtenetei lor la urmatoarele atributii:-Atributiile generale ce ţin de
competenţa Guvernului;- Atributiile Guvernului în domeniul dezvoltării sociale, învăţămîntului, tineretului şi
sportului, culturii şi ocrotirii sănătăţii ;-Atributiile Guvernului în domeniul economiei;-Atributiile Guvernului în
domeniul finanţelor, creditelor, impozitelor, preţurilor şi circulaţiei monetare;-Atributiile Guvernului în domeniul
muncii şi politicii de cadre în serviciul public;-Atributiile Guvernului în domeniul ştiinţei şi tehnicii;-Atributiile
Guvernului în domeniul asigurării legalităţii;-Atributiile Guvernului în domeniul asigurării securităţii şi capacităţii
de apărare a ţării; -Atributiile Guvernului în domeniul politicii externe
1.3. Apreciaţi corelaţia dintre atribuţiile Guvernului şi atribuţiile Prim-ministrului şi viceprim - miniştrilor.
Analizind atributiile Guvernului, prim-ministrului si a viceprim-ministrilor, deducem ca intre aceste atributii exista
o strinsa relatie si conlucrare care urmaresc scopul unei mai bune activitati a intregului guvern. O atributie a
Guvenului este de a stabili functiile ministerelor si altor autoritati administrative centrale de specialitate din
subordine, o similitudine gasim in atributiile prim-minstrului de a forma Guvernul si propune copmozitia acestuia
in modul stabilit.O alta atributie a guvernului este promovarea in vaita a legilor R.M. , hotaririlor parlamentului,
dectretele presedintelui R.M. precum si a exercita controlul asupra executarii propriilor decizii, aici vedem o
continuitate a atributiilor Guvernului cu ale prim-minstrului si a viceprim-ministrilor care au atributia de a
contrasemna actele adoptate de catre Guvern si de asigura controlul activitatii autoritatilor din subordine, si chiar
de competenta prim-ministrului in unele situatii intra si atributia de a contrasemna decretele Presedintelui R.M.
Guvernul mai are atributii în domeniul politicii externe, unde prim-ministru acorda imputerniciri privind acordul
incheerii trataelor internationale.Guvernul este o autoritate publica care asigura realizarea politicii interne si
externe si exercita conducerea generala a administratiei publice, prin intermediul Prim-ministrului, viceprim-
mistrilor si ministrilor.
Subiectul 2. Constrângerea administrativă:
2.1. Definiţi constrângerea administrativă şi identificaţi trăsăturile ei.
Constrîângerea Reprezintă milocul de influiență cu caracter secundar, folosită în cazul ineficienței convingerii.
Trasaturile: Este însoțită de aplicarea diferitor limitări ale anumitor drepturi; Se exercită, de regulă, pe cale
extrajudiciară; Se efectuiază în baza normelor juridice de drept administrativ; Se aplică cu scopul de a preveni
anumite fapte ilegale, asigurând ordinea de drept.
Procedeul practice de realizare a sarcinilor in cadrul administrarii publice este insasi metoda de realizare a
administratiei publice.Constringerea amdinistrativa vine ca supliment al convingerii administrative cu niste
trasaturi psihice,fizice si materiale. Caci prin intermediul constringerii administrative in urma nerespectarii unor
norme de administrare publica vine cu constringeri de ordin psihic,fizic si moral.
2.2. Clasificaţi măsurile de constrângere administrativă.
Categoriile măsurilor de constrângere administrative: 1. Măsuri administrative de prevenire Se aplică în scopul
de a preveni posibilele încălcări în în domeniul administrativ: - controlul și acțiunile de supraveghere; - controlul
obiectelor și controlul corporal; - controlul actelor de identitate; - reținerea; - stabilirea stării de carantină. 2.
Măsuri administrative de stopare Se aplică pentru întreruperea unor fapte ilegale și prevenirea consecințelor
negative ce pot apărea în urma acestor fapte: - cerința de a înceta acțiunile ilegale; - aplicarea forței fizice; -
aplicarea armei de foc, etc.3.Măsuri administrative de răspundere Se aplică pentru încălcarea normelor de drept,
în special a celor administrative, de regulă, de către autoritățile administrative competente.
Masurile de constringere administrative se clasifica in constringerea morala sau obsteasca sic ea statala sau
juridica.Constringerea obsteasca se caracterizeaza prin condamnarea din partea societatii a actiiunilor amorale
din partea unui sau mai multi indivizi.Iar constringerea statala sau juridical vine cu actiuni concrete si bine stabilite
in conformitate cu legea,cum ar fi constringerea diisciplinara,materiala,civila.penala,administrative sau chiar si
internationala daca ea depaseste sistemul nostru de drept.
2.3. Apreciaţi locul şi rolul constrângerii administrative ca formă a constrângerii statale (juridice).
TEST Nr. 18
Subiectul 1. Actele Guvernului ca o categorie de acte administrative:
1.1. Identificaţi actele Guvernului.
Potrivit prevederilor Constituției Republicii Moldova (art. 102 (1)) şi art. 36 din Legea cu cu privire la
Guvern,nr.136 din 7 iulie 2017, Guvernul adoptă: • hotărâri • ordonanțe, și • dispoziții. Hotărârile Guvernului ca
categorie de acte administrative pot avea:  caracter normativ;  caracter individual. ◈ Hotărârile Guvernului cu
caracter normativ pot fi clasificate în următoarele categorii:  hotărâri ce conţin ele însele norme juridice pe bază
și în vederea executării legii;  hotărârile prin care se aprobă alte acte juridice așa cum sunt hotărârile de
aprobare a regulamentelor, normelor, etc. (de exemplu regulamentele de organizarea şi funcţionare a
ministerelor);  hotărâri cu caracter mixt (îmbină ambele elemente). ◈ Hotărârile Guvernului cu caracter
individual se referă la persoane și situații juridice concrete (de exemplu numirea în funcţie a unui conducător de
autoritate administrativă centrală de specialitate). Ordonanțele Adoptarea ordonanțelor de către Guvern ține de
instituţia constituţională a delegării legislative. ◈ Întru realizarea programului său de activitate și în temeiul art.
1062 din Constituția Republicii Moldova, Guvernul adoptă ordonanțe în conformitate cu o lege specială de
abilitare. ◈ Ordonanțele, spre deosebire de alte acte ale Guvernului, sunt acte normative cu putere de lege
ordinară, adoptate într-o anumită perioadă de timp și în domeniile care nu fac obiectul legilor organice. ◈
Această categorie nu și-a găsit o largă răspândire în statul nostru. Dispozitiile Conform art. 102 (5) al Constituției
Republicii Moldova și art. 39 din Legea cu privire la Guvern, dispozițiile se emit de către Prim-ministru pentru
organizarea activității interne a Guvernului, deci ele în mare parte sunt acte cu caracter individual. ◈ Efectiv
dispoziţiile ar fi acte ale Prim-ministrului, iar actele Guvernului ar fi hotărârile şi ordonanţele. ◈ Noua legislaţie a
stabilit şi o mai multă incertitudine. Astfel art. 22 alin. (3) din Legea cu privire la Guvern „în exercitarea funcţiilor şi
atribuţiilor sale, Prim-ministrul emite decizii”. Apare întrebarea de ce sunt necesare două categorii de acte.
1.2. Comparaţi diferitele categorii de acte ale Guvernului.
Dupa cum am mentionat Guvernul adopta: hotariri,ordonante si dispozitii.Hotaririle sunt cele mai raspindite acte
adoptate de catre Guvern,prin intermediul lor Guvernul asigura organizarea si executarea legii, pe cind
ordonantele sunt niste acte normative cu putere de lege ordinara adica ele se adopta in domeniile care nu fac
obiectul legilor organice si dispozitiile la rindul lor sunt acte care in parte este considerat ca se emit de catre
prim-ministru pentru organizarea activitatii interne a Guvernului si in majoritatea cazurilor poarta un caracter
individual.Caracter individual pot avea si hotaririle, care sunt cu caracter individual.Atit hotaririle cit ordonantele
si dispozitiile se emit de catre prim-ministru, iar ordonantele si unele hotariri ale guvernului cum ar fi cele cu
caracter normativ se contrasemneaza de ministri care au obligatia punerii lor in aplicare.Toate aceste 3 acte intra
in vigoare de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al R.M. sau la data expres prevazuta in lege
1.3. Decideţi asupra coraportului dintre actele Guvernului şi actele Prim – ministrului.
Hotărârile, ordonanțele și dispozițiile Guvernului se semnează de Prim-ministru
De competenta Guvernului tine adoptarea urmatoarelor acte: hotariri, ordonante si dispozitii.La adoptarea
acestor acte a Guvernului un loc aparte il detine prim-ministru de competenta caruia tine semnarea acestor acte
emise de Guvern, iar ordonantele si unele hotariri ale guvernului cum ar fi cele cu caracter normativ se
contrasemneza si de ministri a caror specializarea este cointeresata, si au obligatia de a le pune in aplicare.
Numeroase discutii se duc pe baza aspectului daca dispozitiile sunt acte ale Guvernului sau actele prim-
ministrului. Dispozitiile se emit de catre prim-ministru pentru organizarea activitatii interne a guvernului, si in
majoritatea cazurilor poarta un caracter individual, adica se refera la situatii si persoane sau subiecte concrete.
Subiectul 2. Caracteristica răspunderii juridice în dreptul administrativ:
2.1. Identificaţi formele de răspundere juridică în dreptul administrativ.
.Raspunderea juridical in principiu reprezinta aplicarea diferitor forme de raspundere juridical pentru incalcarea
normelor de drept administrativ.La general in dreptul administrative exista 3 forme de raspundere juridical: 1)
Raspunderea disciplinara; 2)Raspunderea materiala si 3) raspunderea contraventionala.Doar acestea 3 tin de
competenta autoritatilor administratiei publice.
2.2. Determinaţi temeiurile de apariţie a diferitor forme de răspundere juridică în dreptul administrativ.
 Ca temei de aparitie a raspuderii juridice de exemplu in cea disciplinara poate fi intirzierea
functionarului la serviciu,in cazul celei materiale poate survine in cazul in care autoritatea sau
functionarul public cauzeaza vreun prejudiciu material acesta prin persoana cu raspundere a
autoritatii este achitata de a intorce prejudicial cauzat,iar in cazul raspunderii contraventionale ca
temei serveste incalcarea sau nerespectarea unor contraventii,iar acest fapt este penalizat de catre
partea speciala a codului contraventional a RM.

2.3. Apreciaţi gradul de corespundere a opiniilor din doctrină cu prevederile legislaţiei privind răspunderea
în dreptul administrativ.
TEST Nr. 19
Subiectul 1. Încetarea mandatului şi responsabilitatea Guvernului:
1.1. Determinaţi durata mandatului şi temeiurile de încetare înainte de termen a mandatului Guvernului.
Conform prevederilor constituţionale încetarea mandatului Guvernului are loc:  în mod ordinar (numit și de
drept);  Înainte de termen. ◈ În mod ordinar mandatul Guvernului încetează la data validării alegerilor pentru
un nou Parlament (termen 4 ani). Astfel conform art. 12 din Legea cu privire la Guvern, nr.136 din 7 iulie 2017,
mandatul Guvernului încetează de drept la data confirmării rezultatelor alegerilor pentru un nou Parlament și
validării de către Curtea Constituțională a mandatelor noilor deputați aleși, respectiv acest fapt nu necesită
îndeplinirea vreunei condiții de formă sau de procedură de către Guvern. ◈ Încetarea mandatului Guvernului
înainte de termen are loc conform prevederilor constituționale și Legii cu privire la Guvern.
◈ Mandatul Guvernului încetează înainte de termen, în următoarele cazuri (art. 103 din Constituția Republicii
Moldova și art. 11 din Legea cu privire la Guvern): 1) în cazul exprimării votului de neîncredere de către
Parlament; 2) în cazul demisiei Guvernului în componență deplină (Nota aut. Constituţia RepubliciiMoldova nu
prevede asemenea temei; 3) în cazul în care Prim-ministrul se află în: o imposibilitate definitivă de a-și exercita
atribuțiile (Nota aut. Constituţia Republicii Moldova prevede doar imposibilitatea de aşi exercita atribuţiile dar nu
imposibilitate „definitivă”, respectiv acest temei este discutabil în aspectul constituţionalităţii) o în cazul demisiei,
sau al o decesului acestuia. ◈ Deşi şi terminologia din Constituţia Republicii Moldova este incertă referindu-se
doar la un temei– demisia prim-ministrului, noile prevederi din Legea cu privire la Guvern prevăd trei
temeiuri:imposibilitate definitivă de a-și exercita atribuțiile, demisie sau deces. Ar fi fost necesar să fiecorelate cu
prevederile privind încetarea funcţiei de membru a Guvernului adică demisie,revocare, incompatibilitate sau
deces.
1.2. Stabiliţi modalităţile şi caracterul responsabilităţii Guvernului.
Guvernul răspunde în faţa Parlamentului pentru activitatea sa.Astfel Guvernul trebuie sa prezinte informatiile si
documentele cerute de Parlament, de comisiile Parlamentare si de deputati.De asemenea membrii Guvernului au
acces la lucrarile Parlamentului, iar in cazul cind li se solicita prezenta participarea lor este obligatorie. Guvernul
cel puţin o dată pe an, ţine în faţa Parlamentului o dare de seamă despre activitatea sa.Miniştrii şi conducătorii
altor autorităţi administrative centrale, în baza unei hotărîri a Parlamentului, ţin în faţa lui dări de seamă asupra
activităţii lor. Membrii Guvernului sînt obligaţi să răspundă la întrebările formulate de deputaţi referitor la
activitatea Guvernului şi a organelor din subordinea lui în modul stabilit. Guvernul examinează deciziile comisiilor
Parlamentului vizînd activitatea Guvernului şi a organelor din subordinea lui, comunică comisiilor rezultatele
examinării deciziilor sau măsurile luate pe marginea lor.
1.3. Evaluaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei referitor la încetarea mandatului Guvernului şi decideţi
asupra posibilităţii de influenţă a Guvernului asupra organului legislativ.

Subiectul 2. Controlul administrativ în domeniul administraţiei publice:

2.1. Identificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă).
Controlul administrativ este de regula un control de egalitate, insa in anumite cazuri poate fi si un control de
oportunitate.Controlul administrativ se efectuiaza din oficiu sau la cere, de asemeni controlul de legalitate poate
fi obligatoriu sau facultativ
Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale este supusă controlului administrativ . Controlul
administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale vizează respectarea Constituţiei, a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a altor acte normative atît de către autorităţile
administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, cât şi de către funcţionarii acestora
Principiile: - exercitarea acestuia numai potrivit procedurilor şi în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare; -
respectarea proporţionalităţii între amploarea intervenţiei autorităţii de control şi importanţa intereselor pe care
le protejează; ◈ - neadmiterea limitării dreptului autorităţii administraţiei publice locale de a administra în mod
autonom, în condiţiile legii, afacerile ce ţin de propria competenţă.
2.2. Clasificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă).
Controlul administrativ este de regula un control de egalitate, insa in anumite cazuri poate fi si un control de
oportunitate.Controlul administrativ se efectuiaza din oficiu sau la cere, de asemeni controlul de legalitate poate
fi obligatoriu sau facultativ
- controlul legalităţii a) obligatoriu b) facultativ •- controlul oportunităţii
Controlului de legalitate obligatoriu pot fi supuse următoarele acte ale autorităţilor administraţiei publice locale:
a) deciziile consiliilor locale de nivelurile întîi şi al doilea; b) actele normative ale primarului, ale preşedintelui
raionului şi ale pretorului; c) actele privind organizarea licitaţiilor şi actele privind atribuirea de terenuri; d) actele
de angajare şi cele de încetare a raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului administraţiei publice
locale; e) actele care implică cheltuieli sau angajamente financiare de peste 30 mii lei - în unitatea administrativ-
teritorială de nivelul întîi şi de peste 300 mii lei - în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea; f) actele
emise în exercitarea unei atribuţii delegate de stat autorităţilor administraţiei publice locale
Controlul administrativ vizează, în principal, legalitatea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.
Exercitarea controlului administrativ de oportunitate (de către autorităţi de nivel superior) se admite doar în cazul
realizării competenţelor delegate de către stat autorităţilor administraţiei publice locale. Anual, pînă la sfîrşitul
lunii martie, Cancelaria de Stat elaborează şi prezintă Guvernului un raport privind controlul actelor autorităţilor
administraţiei publice locale din anul precedent. Rapoartele oficiilor teritoriale al Cancelariei de Stat se vor publica
periodic în presa locală. În acelaşi mod este publicată lista actelor administrative abrogate ale autorităţilor publice
locale.
2.3. Estimaţi rolul controlului (supravegherii) administrativ(e) în asigurarea legalităţii şi eficienţei
administraţiei publice.
TEST Nr. 20
Subiectul 1. Organizarea şi funcţionarea organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice:
1.1. Determinaţi modul de organizare şi structura organelor centrale de specialitate ale administraţiei
publice.
Pentru infaptuirea adm. pub. si rezolvarea problemelor variate ale acestora un rol important il au ministerele, in
afar de ministere ca autoritati centrale de specialitate ale administratiei publice fuunctioneaza diferite agentii,
birouri, servicii, inspectorate, comisii si consilii guvernamentale.Structura Organelor centrale de specialitate ale
administraţiei publice.În republică activează: 1) următoarele ministere: Ministerul Economiei Ministerul
Finanţelor Ministerul Justiţiei Ministerul Afacerilor Interne Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene
Ministerul Apărării Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor Ministerul Mediului Ministerul Educaţiei Ministerul Culturii
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei Ministerul Sănătăţii Ministerul Tineretului şi Sportului Ministerul
Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor; 2) alte autorităţi administrative centrale: Biroul Naţional de
Statistică Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru Biroul Relaţii Interetnice Serviciul Grăniceri Agenţia “Moldsilva”
Agenţia Rezerve Materiale Agenţia Turismului Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
1.2. Determinaţi modul de funcţionare a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Ministerele sunt conduse de ministri numiti in modul stabilit de Constitutie, ei avind si calitatea de membri ai
guvernului.Conducerea celorlalte autoritati administrative centrale de specialitate este asigurata de directori
generali, deirectori, sefi, presedinti.Ministerele si respectiv ceilalti conducatori ai organelor centrale de
specialitate asigura aplicarea programului guvernului si in activitatea lor ei sunt ajutati de viceministri, de
vicedirectori, sefi adjuncti sau vicepresedinti care de regula sunt numiti de catre guvern. Pe linga majoritatea
organelor centrale ale administratiei publice activeaza colegiile acestor autoritati. Pentru asi desfasura activitatea
fiecare organ central ale aut. pub. are o anumita structura organizatorica:1.aparatul propriu al
autoritatii.2.aparatul tehnic al autoritatii respective.Aparatul propriu indeplineste nemijlocit atributiile organului,
pe cind aparatul tehnic asigura functionarea optimala a organului sau a autoritatii respective.
1.3. Evaluaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind organizarea şi funcţionarea organelor centrale de
specialitate ale administraţiei publice.
Subiectul 2. Noţiunea şi însemnătatea legalităţii şi disciplinei în domeniul administraţiei publice:
2.1. Definiţi legalitatea şi disciplina în domeniul administraţiei publice.
2.2. Determinaţi corelaţia dintre legalitate şi disciplină în domeniul administraţiei publice.
2.3. Decideţi asupra compatibilităţii categoriei „legalitate şi disciplină” cu categoria „oportunitate
(necesitate)” în procesul activităţii administraţiei publice.
TEST Nr. 21
Subiectul 1. Atribuţiile şi actele organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice:
1.1. Determinaţi categoriile de atribuţii ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Administrația publică centrală de specialitate: ansamblul autorităților publice, având o competență materială de
specialitatea și o competență teritorială națională/regională; - exercită administrației publice (organizarea
executării și executarea în concret a legilor, precum și asigurarea bunei funcționări a serviciilor publice de diferită
natură). Atribuții comune  atribuții privind organizarea și asigurarea executării legilor;  atribuții în domeniul
economico-social și financiar;  atribuții de natură organizatorică;  atribuții în domeniul reprezentării pe plan
extern. Atribuții specifice - Reflectă particularitățile activității desfășurate de fiecare organ al administrației
publice centrale de specialitate
1.2. Determinaţi categoriile de acte ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice
Din activitatea practică a autorităților administrației publice centrale de specialitate, s-au conturat a fi răspândite
următoarele acte:  Ordine (hotărâri)  Instrucțiuni (regulamente, reguli, etc.)  Dispoziții. Instrucțiunile  au un
caracter normativ;  cuprind regulile de conduită cu caracter general și impersonal. Dispozițiile  sunt acte emise
pentru rezolvarea unor probleme concrete sau operative. Ordine (hotărâri) au un caracter normativ sau
individual, fiind emise pentru aplicarea unor prevederi legale.
1.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind identificarea şi delimitarea diferitor categorii de acte
ale organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice.
Subiectul 2. Noţiunea și clasificarea funcţiilor publice, inclusiv de demnitate publică:
2.1. Definiţi noţiunea de funcţie publică şi identificaţi criteriile de clasificare a acestora.
Conform art.2 a lehii nr. 158 DAfuncţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite
în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică;
Functionar public- este persoana fizica numita in conditiile legii intr-o functie publica iar prin functie publica se
intelege ansamblul de atributii si obligatii stabilite in temeliul legii in scopul realizarii prerogativelor de putere
publica.Criteriile de clasificarea functinarilor publici sunt :-Particularitatile statutului juridic a functionarului
public.-Caracterul atributiilor ce determina locul si rolul functionarului in cadrul serviciului public.
2.2. Determinaţi categoriile de funcţii publice conform prevederilor legale şi conform doctrinei.
Functiile publice se impart in :-Functii de demnitate publica;-Functii exercitate de personalul incadrat pe baza
increderii personalului in cabinetul persoanelor ce ezercita functii de demnitate publica;-Functii publice propriu-
zisa.-Functiile publice conform nivelului atributiilor titularului, care se clasifica in:1)Functii publice de conducere
de nivel superior; 2)Functii publice de conducere;-Functii publice de exercitiu
2.3. Decideţi asupra gradului de perfecţiune a noţiunii funcției publice şi clasificarea funcțiilor publice
conform legislaţiei în vigoare.
TEST Nr. 22
Subiectul 1. Noţiuni generale privind administraţia publică locală:
1.1. Definiţi administraţia publică locală şi enumeraţi principiile de organizare şi funcţionare a acesteia.
Administratia publica locala este totalitatea autoritatilor publice locale constituite in conditiile legii, pentru
promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unitati administrativ teritorialePrinciipile de organizare si
functionare administratiei publice locale:-Principiul autonomiei locale;-Principiul descentralizarii serviciilor
publice;-Principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale;-Principiul consultarii cetatenilor in
probleme locale de interes deisebit.-Principiul subsidialitatii;-Principiul echitatii;-Principiul integritatii
competentelor;-Principiul corespunderii resurselor cu competentele;-Principiul solidaritatii financiare;-Principiul
dealogului institutional;-Principiul parteneriatului public-privat, public-public,public-civil. -Principiul
responsabilitatii autoritatilor administratiei publice locale
1.2. Stabiliţi sistemul autorităţilor administraţiei publice locale.
Autoritatile administratiei publice locale sunt constituite intr-un sistem si pot fi evidentiate autoritatile
administratiillor publice locale deliberative si autoritatile administratiei publice locale executive, precum si
serviciile publice de interes local create de acestea.In calitate de autoritati care formeaza sistemul administratiei
publice locale apar urmatoarele categorii:-Consiliile satesti, comunale, orasenesti, municipale, care poarta
denumirea generica de consilii raionale, ele sunt principalel autoritati locale care iau decizii in numele populatiei
unitatii administrativ teritoriale respective.-Primarii satelor, comunelor, oraselor, municipiilor si primariile
respective precum si presedintii raionelor si aparatul acestora ca autoritati executive.
1.3. Estimaţi nivelul de respectare a principiilor privind administraţia publică locală.
Subiectul 2. Principiile controlului (supravegherii) în domeniul administraţiei publice:
2.1. Identificaţi principiile controlului (supravegherii) în domeniul administraţiei publice.
Principiile: 1)legalitatea controlului sau supravegherii ,adica verificarea activitatii trebuie sa fie efectuata in
conformitate cu legea; 2)Obligativitatea de a pastra secretele de stat ,comerciale precum si cele private in
procesul de supraveghere; 3)Obiectivitatea controlului ceea ce presupune ca verificarea obiectului controlat
trebuie sa aiba labazafapte concrete ,adica criteria obicetive; 4)independent,acest principiu presupunde
inadmisibilitatea amestecului in activitatea operative a obiectuluiverificat; 5)operativitatea controlului acest
principiu presupune reactia imediata a aitoritatilor de control si sypravegherei la semnalele privind careva
incalcari; 6) rationalitatea contolului; 7) eficienta controlului; 8)Neadmiterea aplicarii sanctiunilor care nu sunt
stabilite de lege; 9)Principiul tratarii dubiilor aparute la aplicarea legislatiei in favoarea celui controlat;
10)Principiul efectuarii cheltuielilor de control din contul statului; 11)Principiul transparente sau publicitatii
rezultatelor controlului sau supravegherei; 12)Principiul colaborarii dintre autoritatile de control si de
supraveghere in exercitarea atributiilor
2.2. Stabiliţi importanţa principiilor controlului (supravegherii) în domeniul administraţiei publice.
importanta majora
2.3. Evaluaţi gradul de corespundere necesităţilor zilei a principiilor controlului (supravegherii) în domeniul
administraţiei publice.
TEST Nr. 23
Subiectul 1. Caracteristica controlului administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale:
1.1. Identificaţi categoriile de control administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.
Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale este supusă controlului administrativ . Controlul
administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale vizează respectarea Constituţiei, a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a altor acte normative atît de către autorităţile
administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, cât şi de către funcţionarii acestora.
controlul legalităţii a) obligatoriu b) facultativ • controlul oportunităţii Controlului de legalitate obligatoriu pot fi
supuse următoarele acte ale autorităţilor administraţiei publice locale: a) deciziile consiliilor locale de nivelurile
întîi şi al doilea; b) actele normative ale primarului, ale preşedintelui raionului şi ale pretorului; c) actele privind
organizarea licitaţiilor şi actele privind atribuirea de terenuri; d) actele de angajare şi cele de încetare a
raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului administraţiei publice locale; e) actele care implică
cheltuieli sau angajamente financiare de peste 30 mii lei - în unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi şi de
peste 300 mii lei - în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea; f) actele emise în exercitarea unei
atribuţii delegate de stat autorităţilor administraţiei publice locale. Controlul administrativ vizează, în principal,
legalitatea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale. Exercitarea controlului administrativ de
oportunitate (de către autorităţi de nivel superior) se admite doar în cazul realizării competenţelor delegate de
către stat autorităţilor administraţiei publice locale. Anual, pînă la sfîrşitul lunii martie, Cancelaria de Stat
elaborează şi prezintă Guvernului un raport privind controlul actelor autorităţilor administraţiei publice locale din
anul precedent. Rapoartele oficiilor teritoriale al Cancelariei de Stat se vor publica periodic în presa locală. În
acelaşi mod este publicată lista actelor administrative abrogate ale autorităţilor publice locale.
Controlul administrativ este de regula un control de egalitate, insa in anumite cazuri poate fi si un control de
oportunitate.Controlul administrativ se efectuiaza din oficiu sau la cere, de asemeni controlul de legalitate poate
fi obligatoriu sau facultativ
1.2. Determinaţi subiectele şi obiectele controlului administrativ al autorităţilor administraţiei publice
locale.
Subiectele:-Guvernul;-Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate;-Alte autoritati administrative
inclusiv serviciile lor desconcentrate in unitati administrative teritoriale.Obiecte:-Autoritati ale administratiei
publice locale de nivelul I si II si functionarii acesteia.
1.3. Estimaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind controlul administrativ al activităţii autorităţilor
administraţiei publice locale.
Subiectul 2. Acţiunea actelor administrative şi consecinţele nevalabilităţii acestora:
2.1. Definiţi actele administrative nevalabile.
Actele administrative nevalabile sunt acele acte care sunt create,aprobate sip use in aplicare cu incalcarea
cerintelor fata de asemenea acte conform legii
2.2. Determinaţi consecinţele constatării nevalabilităţii actului administrativ.
Constatarea nevalabilitatii actului administrative duce la crearea unor consecinte,ca exemplu putem evidential
crearea unui noi act juridic care ar anula total sau partial actul anulat,de catre autoritatea emitenta, cea ierarhic
superioara,curtea constitutional sau instantele judecatoresti in special cele de conteincios administrative.Daca
precedentul act a produs careva efecte materiale atunci actul care vine intru anulare actului anulat la fel va
produce consecinte materiale intru aducerea la initial a situatiei anterioare modificate prin efectele actului
constatat nul
2.3. Apreciaţi gradul de perfecţiune a legislaţiei privind reglementarea nevalabilităţii actelor administrative.
TEST Nr. 24
Subiectul 1. Noţiunea şi clasificarea funcţiilor publice, inclusiv de demnitate publică:
1.1. Definiţi noţiunea de funcţie publică şi identificaţi criteriile de clasificare a acestora.
Conform art.2 a lehii nr. 158 DAfuncţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în
scopul realizării prerogativelor de putere publică;
Functionar public- este persoana fizica numita in conditiile legii intr-o functie publica iar prin functie publica se
intelege ansamblul de atributii si obligatii stabilite in temeliul legii in scopul realizarii prerogativelor de putere
publica.Criteriile de clasificarea functinarilor publici sunt :-Particularitatile statutului juridic a functionarului
public.-Caracterul atributiilor ce determina locul si rolul functionarului in cadrul serviciului public.
1.2. Determinaţi categoriile de funcţii publice conform prevederilor legale şi conform doctrinei.
Functiile publice se impart in :-Functii de demnitate publica;-Functii exercitate de personalul incadrat pe baza
increderii personalului in cabinetul persoanelor ce ezercita functii de demnitate publica;-Functii publice propriu-
zisa.-Functiile publice conform nivelului atributiilor titularului, care se clasifica in:1)Functii publice de conducere
de nivel superior; 2)Functii publice de conducere;-Functii publice de exercitiu
1.3. Decideţi asupra gradului de perfecţiune a noţiunii de funcţiei publice şi clasificarea funcţiei publice
conform legislaţiei în vigoare.
Subiectul 2. Controlul administrativ în domeniul administraţiei publice:
2.1. Identificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă).
Controlul administrativ este de regula un control de egalitate, insa in anumite cazuri poate fi si un control de
oportunitate.Controlul administrativ se efectuiaza din oficiu sau la cere, de asemeni controlul de legalitate poate
fi obligatoriu sau facultativ
Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale este supusă controlului administrativ . Controlul
administrativ al activităţii autorităţilor administraţiei publice locale vizează respectarea Constituţiei, a tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi a altor acte normative atît de către autorităţile
administraţiei publice locale de nivelurile întîi şi al doilea, cât şi de către funcţionarii acestora
Principiile: - exercitarea acestuia numai potrivit procedurilor şi în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare; -
respectarea proporţionalităţii între amploarea intervenţiei autorităţii de control şi importanţa intereselor pe care
le protejează; ◈ - neadmiterea limitării dreptului autorităţii administraţiei publice locale de a administra în mod
autonom, în condiţiile legii, afacerile ce ţin de propria competenţă.
2.2. Clasificaţi controlul (supravegherea) administrativ(ă).
Controlul administrativ este de regula un control de egalitate, insa in anumite cazuri poate fi si un control de
oportunitate.Controlul administrativ se efectuiaza din oficiu sau la cere, de asemeni controlul de legalitate poate
fi obligatoriu sau facultativ
- controlul legalităţii a) obligatoriu b) facultativ •- controlul oportunităţii
Controlului de legalitate obligatoriu pot fi supuse următoarele acte ale autorităţilor administraţiei publice locale:
a) deciziile consiliilor locale de nivelurile întîi şi al doilea; b) actele normative ale primarului, ale preşedintelui
raionului şi ale pretorului; c) actele privind organizarea licitaţiilor şi actele privind atribuirea de terenuri; d) actele
de angajare şi cele de încetare a raporturilor de serviciu sau de muncă ale personalului administraţiei publice
locale; e) actele care implică cheltuieli sau angajamente financiare de peste 30 mii lei - în unitatea administrativ-
teritorială de nivelul întîi şi de peste 300 mii lei - în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea; f) actele
emise în exercitarea unei atribuţii delegate de stat autorităţilor administraţiei publice locale
Controlul administrativ vizează, în principal, legalitatea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale.
Exercitarea controlului administrativ de oportunitate (de către autorităţi de nivel superior) se admite doar în cazul
realizării competenţelor delegate de către stat autorităţilor administraţiei publice locale. Anual, pînă la sfîrşitul
lunii martie, Cancelaria de Stat elaborează şi prezintă Guvernului un raport privind controlul actelor autorităţilor
administraţiei publice locale din anul precedent. Rapoartele oficiilor teritoriale al Cancelariei de Stat se vor publica
periodic în presa locală. În acelaşi mod este publicată lista actelor administrative abrogate ale autorităţilor publice
locale.
2.3. Estimaţi rolul controlului (supravegherii) administrativ(e) în asigurarea legalităţii şi eficienţei
administraţiei publice.
TEST Nr. 25
Subiectul 1. Normele de drept administrativ:
1.1. Definiţi noţiunea normei de drept administrativ şi enumeraţi trăsăturile ei caracteristice.
Normele de drept administrativ sunt reguli care reglementeaza in principal raporturile ce apar intre autoritatile
administratiei publice in realizarea activitatii executive in stat precum si raporturiile dintre aceste autoritati si
particulari.Trasaturile caracteristirice normelor de drept administrative:-normele de dr. adm. are ca scop
asigurarea realizarii eficiente a mecanismului puterii executive conform constitutiei si altor legi;-dupa obiectul lor
de reglementare aceste norme sunt foarte variate avind in vedere ca si obiectul de reglementare a dreptului
administrative este complex.-normle de drept adm. determinind limitele de conduita, urmaresc scopul asigurarii
legalitatii si disciplinei, in cadrul raporturilor sociale care apar in procesul activitatii adm. publice.-normele de dr.
adm. au grad diferit de generalitate.Astfel deosebim norme ce se refera la toate persoanele;norme ce se refera la
o categorie larga de persoane si norme ce se refera la o categorie mai mica de pers.-normele de drept
administrativ nu reglementeaza relatiile dintre particulari.-normele de drept administrativ asigura organizarea si
functionarea intregului sistem al administratiei publice
1.2. Determinaţi structura şi categoriile (clasificarea) normelor de drept administrativ.
Normele de drept administrative au o structura logico-juridia si tehnico-juridica.Din punct de vedere al structurii
logico-juridice norma de dr. adm are 3 elemente:-ipoteza(imprejurarile in care se aplica norma de dr. adm.)-
dispozitia(continutul reglementarii)-sanctiunea(consecintele juridice ale nerespectarii prevederilor acesteia)Din
punct de vedere tehnico-juridic normele de dr. adm. sunt exprimate de regula in articole cu subdiviziunile
acesteia (aliniate, paragrafe) precum si gruparea articolelor in sectiuni capitol, titluri…Clasificarea normelor de
drept administrative.Dupa obiectul de reglementare deosebim :-norme materiale(acele norme care
reglementeaza drepturile si obligatiile autoritatilor adm. precum si altor categorii de persoane fizice sau juridice.)-
norme procedural (aceste norme au ca obiect reglementarea unor relatii procesuale in procesul activitatii
autoritatilor ad, publice)In dependeta de forta juridical sau actul juridic in care sunt cuprinse atit normele
materiale cit si procedurale pot fi clasificate in: 1.norme constitutionale2. norme organice3.norme ordinare4.
norme subordinate legii.Dupa sfera de cuprindere normele de dr. adm . se clasifica in urmatoarele categorii:-
norme generale (care au o sfera larga de reglementare)-norme speciale (care reglementeaza o anumita grupa de
raporturi sociale bine determinate)-norme exceptionale (care sunt adoptate in cazuri de exceptie)Dupa continutul
juridic al normelor de dr. adm. deosebim:-norme obligatiuni (onerative, prescriu un comportament)-norme
interdictii (prohibitive,interzic un anumit comportament)-norme de imputernicire (permisive, prevad posibilitatea
de actiona la propria alegere in limitele legislative)-norme de stimulare ( au ca scop asigurarea prin intermediul
mijloacelor de influenta morala si/sau materiala a comportarii necesare a participantilor.)-norme de
recomandare( sunt aplicabile in acele relatii unde autoritatile publice nu pot intervene cu prescriptii directe
1.3. Estimaţi asemănarea şi deosebirea normelor de drept administrativ în raport cu alte norme drept
. Comparind caracteristicile normelor de drept administrativ si normelor de drept constitional, am depistat unele
asemari si deosebiri.Astfel dupa obiectul lor de reglementare normele de drept administrativ sunt foarte variate
avind in vedere ca si obiectul de reglementare a drepului administrative este complex, iar obiectul de
reglementare a normelor de drept constitutional il constituie relatiile sociale ce apr in procesul de instaurare,
mentinere si exercitare a puterii in stat. Normele de dr. adm. au grad diferit de generalitate.Astfel deosebim
norme ce se refera la toate persoanele;norme ce se refera la o categorie larga de persoane si norme ce se refera
la o categorie mai mica de pers., pe cind normele de drept constitutional au o forta juridica suprema , cu un
caracter general, impersonal si obligator.Atit normele de drept administrative cit si normele de drept
constitutional nu reglementeaza relatiile dintre particulari.
Subiectul 2. Caracteristică generală a controlului judecătoresc în domeniul administraţiei publice:
2.1. Identificaţi modalităţile de influenţă ale instanţelor judecătoreşti (în procesul examinării cauzelor
penale, contravenţionale, de contencios administrativ) asupra activităţii administraţiei publice.
2.2. Determinaţi esenţa controlului judecătoresc în domeniul administraţiei publice.
2.3. Apreciaţi gradul de eficienţă a controlului judecătoresc în domeniul administraţiei publice.
TEST Nr. 26
Subiectul 1. Principiile administraţiei publice (dreptului administrativ):
1.1. Definiţi şi enumeraţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice.
Articolul 5. Principiile fundamentale ale serviciului public
Serviciul public se bazează pe principiile egalității și nondiscriminării legalităţii, profesionalismului, transparenţei,
imparţialităţii, independenţei, responsabilităţii, stabilităţii şi loialităţii.
Principiile administraţiei publice rezultă din prevederile legislaţiei în vigoare şi ale ştiinţei dreptului administrativ şi
ele pot fi clasificate în următoarele categorii: a) Principii fundamentale ale administraţiei publice; b) Principii
organizatorice şi funcţionale ale administraţiei publice. Principiile fundamentale ale administraţiei publice rezultă
din prevederile Constituţiei Republicii Moldova. Aceste principii servesc în acelaşi timp ca principii și pentru alte
ramuri de drept, având un caracter interramural, iar unele din ele sunt, în acelaşi timp, principii generale pentru
toate ramurile de drept (principiul legalităţii). În calitate de principii fundamentale se identifică: 5 a) Principiul
legalităţii (în cadrul administraţiei publice) b) Principiul democratismului şi pluralismului politic (art. 5 din
Constituţie) c) Principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în procesul administrării publice (art. 16 din
Constituţie) d) Principiul descentralizării serviciilor publice (în raport cu principiul desconcentrării serviciilor
publice) e) Principiul autonomiei locale
1.2. Clasificaţi principiile dreptului administrativ / administraţiei publice în raport cu legislaţia şi doctrina.
Conform doctrine si legislatiei principiile administratiei publice pot fi clasificare in : -principii fundamentale ale
administratiei publice -principii organizatorice si functionale ale administratiei publice -principii de perspective ale
administratie publice Principiile fundamentale sunt destul de importante pentru administratia publica fiind ideile
consfintite in Constitutia RM.Aceste principia servesc ca principii si pentru alte ramuri de drept iar unele din ele
reprezinta principia generale ale dreptului.Ca exemplu de principia fundamentale ale administratie publice ne pot
servi:p.legalitatiii in administratia publica,p democratismului si pluralismului politic in ap, p autonomiei locale,p.
egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor in domeniul ap. Principiile organizatorice si functionale ale administratiei
publice sunt prinipii ale ramurii drept administrativ , in calitate de asemenea principii pot fi mentionate: p.
subsidiaritatii,p.raspunderii in limitele competentei,p imbinarii conducerii ramurale ,interramurale si locale in
domeniul ap. Deasemenea conform literaturii de specialitate inclusive de influenta forurilor international in
domeniu pot fi mentionate urmatoarele principia de perspective ale adm. Pub.:P.proportionalitatii,p
obiectivitatii,p. impartialitatii, p.bunei-credinte, p. participarii etc.
1.3. Formulaţi principiile bunei guvernări în spațiul european (principii de perspectivă).
Principiile de perspective sunt principiile are sunt putin sau deloc reglementate in legislatia statului nostru si
urmeaza a avea o reglementare mai detaliata si complexa.In vategoria acestor principia pot fi mentionate: -
Principiul obiectivitatii-acest principiu presupune luarea in consideratie a tutror circumstantelor adecvate la
emiterea unei deciziiadministrative cu character particular. -Principiul bunei-credinte-conform acestui principiu
administratia trebuie sa actioneze onest sis a fie consecventa in deciziile si declaratiile sale. -Principiul participarii-
conform acestui principiu autoritatile publice trebuie sa ofere ocazia persoanelor private de a participa prin
mijloace adecvate la pregatirea si aplicarea deciziilor administrative care afecteaza drepturile sau interesele lor.
Principiul de a fi reprezentat sau asistat-In Constitutia RM este prevazut dreptul la aparare insa acest principu este
mai larg si prevede ca persoana interesata are dreptul de a fi reprezentata sau asistata la toate etapele unei
procedure administrative. -Principiul obligativitatii de a lua decizii conform acestui principiu autoritatea publia are
obligatia de a lua o anumita decizie la finele oricarei proceduri. -Principiul accesului la informative-conform
acestui principiu persoanele interesate au dreptul de a fi informate prin mijloace suficiente despre argumentele si
probele pe baza carora autoritatea administrative isi va intemeia decizia inclusive argumentele legale ce vor fi
invocate la luarea deciziei Alte principia de perspective ar fi:p.respectarii scopului si a obiectivelor trasate de lege,
p.proportionalitatii,p.impartialitatii,p.securitatii juridice,p.luarii de masuri intrun termen rezonabil, p. respectarii
intimitatii,p.trasparentei,p.emiterii deciziei in interesul particularului, p. obligativitatii autoritatii administrative de
a informa interesatii despre procedura administrative.etc.
Subiectul 2. Cerinţele înaintate faţă de actele administrative individuale:
2.1. Determinaţi cerinţele înaintate faţă de actele administrative individuale.
2.2. Clasificaţi cerinţele faţă de actele administrative individuale.
1) Cerinţe privind forma şi conţinutul actelor administrative individuale; 2) Cerinţe privind modul de emitere
(adoptare) a actelor administrative individuale; 3) Cerinţe privind modul de punere în aplicare a actelor
administrative individuale.
2.3. Formulaţi care ar fi cele mai importante cerinţe faţă de actele administrative individuale.
TEST Nr. 27
Subiectul 1. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a dreptului administrativ:
1.1. Identificaţi obiectul de reglementare şi definiţi dreptul administrativ ca ramură a dreptului.
Dreptul administrativ -este o ramura a dreptului public,iar dreptul public ,impreuna cu dreptul privat ,alcatuiesc
sistemul dreptului in statul nostru.Intre puterile statului si principalele ramuri ale dreptului public exista o
anumita corelatie.Astfel dr.constitutional si dr.international al corespunde puterii legislative ,pe cind dreptul
administrativ si dreptul financiar se refera la puterea executiva ,iar dreptul penal,dr.procesual penal si
dr.procesual civil –la puterea judecatoreasca. Obiectul de reglementare a dr.administrativ ar putea fi,intr-o
anumita masura,identificat pornind de la principalii subiectii la raporturile sociale reglementate de normele
dreptului administrativ. Obiectuldr.adm.include relatiile sociale atit interne cit si externe care reies din activitatea
organele administratiei publice deasemeneainclude si unele relatii sociale care reies din adm.interna a altor
organe statale,iar instantele judecatoresti examinind dosarelecontraventionale realizeaza nu justitia
judecatoreasca dar jurisdictia administarativa, nu emit acte judecatoresti dar acte administrative cucaracter
individual.
Dreptul administrative este acea ramura a dreptului public care reglementeaza in temei organizarea si activitatea
autoritatilor administrative pe baza legii si pentru executarea legii.
Dreptul administrativ are ca obiect:
-organizarea si functionarea autoritatilor administrative publice desemnate in sistem,
-raporturile ce apar intre autoritatile administrativ publice precum si intre acestea si organizatiile subordinate sau
care tin de competenta lor.
–raporturile dintre autoritatile administrative publice si locale,
-raporturile cu caracter de organizare interna si de alta natura ce apar in procesul activitatii altor autoritati
publice.
1.2. Determinaţi particularităţile metodei de reglementare a dreptului administrativ.
In calitate de metoda a dreptului administrativ este folostia prescriptia, care reprezinta stabilirea unei obligatiuni
juridice directe de a efectua o actiune sau alta conform conditiilor normei de drept.
Interdicita presupune stabilirea unei obligatiuni directe de a nu savarsi unele sau alte actiuni in conditiile
prevazute de norma de drept.
Si permisiunea care reprezinta o autorizare juridica de a efectua in conditiile prevazute de norma de drept unele
sau alte actiuni sau de a se abtine de la savarsirea acestor actiuni conform aprecierii personale.
1.3. Formulaţi trăsăturile care caracterizează dreptul administrativ ca ramură distinctă a dreptului.
-mecanismului de reglementare a dreptului administrativ ii sunt caracteristice procedee sub forma de prescriptii,
se aplica interdictii si mai rar permisiuni. O parte a relatiilor reglementate poseda un volum determinat de
imputerniciri juridice cu caracter autoritar care sunt adresate celeilalte parti obligata sa se supuna.
-reglementarea relatiilor sociale presupune o exprimare a vointei a doar unui participant la relatia sociala. Astfel
raporturile apar, se modifica si inceteaza doar la initiativa unui subiect.
-in anumite cazuri se pot folosi si procedee de reglementare permisiva in urma carora pot aparea raporturi de
natura administrativa unde exista egalitate intre parti.
Subiectul 2. Subiecții şi obiectul acţiunii în contenciosul administrativ:
2.1. Identificaţi subiecții în litigiul de contencios administrativ.
Legea contenciosului administrativ 793-XIV din 10.02.2000 defineşte serviciu publicca o activitate de interes
public organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice
Părţile în litigiile de contencios administrativ sunt reclamaţii, care trebuie să fie subiecţi cu drept de sesizare în
contenciosul administrativ, şi pîrîţii, adică autorităţile publice şi persoanele asimilate acestora. Conform art. 5 din
Legea contenciosului administrativ din 10 februarie 2000 subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul
administrativ sunt: 69 a) persoana fizică, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se
consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; b) persoana juridică, care se consideră
vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau
prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; c) Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei
de Stat, preşedintele raionului şi primarul - în condiţiile Legii privind administraţia publică locală, inclusiv privind
controlul administrativ al autorităţilor administraţiei publice locale; d) procurorul care, în condiţiile Codul de
procedură civilă, atacă actele emise de autorităţile publice; e) avocatul parlamentar, care, la sesizarea persoanei
vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative - în condiţiile Legii cu privire la avocaţii parlamentari din
17 octombrie 1997; f) Comisia Naţională de Integritate – în condiţiile Legii cu privire la Comisia Naţională de
Integritate nr. 180 din 19 decembrie 2011; g) instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării
excepţiei de ilegalitate. h) alte persoane, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Încalitate de pîrît apar
autorităţile publice şi organizaţiile asimilate acestora cum ar fi: a) subdiviziunile autorităţilor publice cu
competenţă decizională; b) funcţionarii din structurile menţionate.
2.2. Determinaţi obiectul acţiunii în contenciosul administrativ.
Legea contenciosului administrativ are o importanţă deosebită pentru construcţia statului de drept în ţara
noastră. Prin contencios administrativ se înţelege o instituţie juridică ce cuprinde activitatea de soluţionare de
către autorităţile competente, şi în special instanţele de contencios administrativ, a litigiilor juridice generat fie de
un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept
recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei
autorităţi ca putători de putere publică. Scopul contenciosului administrativ este contracararea abuzurilor şi
exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii
autorităţilor publice şi asigurarea ordinii de drept.
Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi
individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise
(adoptate) de autorităţile publice şi organizaţiile asimilate acestora în sensul Legii contenciosului administrativ din
10 februarie 2000, precum şi funcţionarii acestora. Astfel obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.Nesoluţionarea în
termenul legal a unei cereri reprezintă refuzul de a primi o cerere sau faptul de a nu răspunde petiţionarului în
termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către o autoritate publică, în cazul în care legea nu dispune
altfel.
2.3. Identificați actele exceptate de la controlul în contenciosul administrativ.
Conform art. 4 din Legii contenciosului administrativ sunt prevăzute actele exceptate de la controlul în instanţele
de contencios administrativ, cum ar fi: a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii
Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de
Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale
sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a
intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui
interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a prezentei legi; b) actele
administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova; 70 c) legile, decretele
Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ,
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sunt supuse controlului de constituţionalitate;
d) actele de comandament cu caracter militar; e) actele administrative referitoare la securitatea naţională a
Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile
publice în vederea combaterii calamităţilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor şi altor fenomene de
aceeaşi natură; f) actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative
pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară; g) actele de gestiune emise de
autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin
domeniului său privat; h) actele administrative emise pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile.
TEST Nr. 28
Subiectul 1. Noţiunea administraţiei publice şi trăsăturile ei caracteristice:
1.1. Definiţi administraţia publică şi identificaţi trăsăturile ei caracteristice.
Administratia publica poate fi definita ca un sistem de autoritati publice in frunte cu Guvernul care monitorizeaza
activitatea de executare a legii.

Administratia publica are urmatoarele trasaturi:

– este un sistem de organizare sociala. Functioneaza la nivel national sau la nivelul unor unitati administrativ-
teritoriale.
– administratia publica este legata de mediul social, unde este creata si functioneaza. Ea este caracterizata prin
perioada instorica, nivel de dezvoltare economica, mediul geografic, traditiile existente. De aceea ea difera de la
un stat la altul.
– trebuie sa posede capacitatea de a se autoperfectiona.
– trebuie sa aiba un rol important in cadrul transformarilor din societate.
– trebuie sa fie in sistem compatibil cu mediul social, sa se adapteze la mediul social, sa admita participarea
cetatenilor la realizarea sarcinlor sale pentru imbunatatirea functionalitatii sistemului administrativ.
-este un element al mecanismului autoritar statal, adica trebuie sa subordoneze ceilalti mebri ai societatii vointei
sale.
– se manifesta subiectiv. Este personificata prin activitatea unor subiecti concreti care au calitatea de functionari
publici.
1.2. Determinaţi sensurile noţiunii administraţiei publice.
b) Sensurile noţiunii administraţiei publice.
Administrarea publica ca sistem de autoritati publice presupune Guvernul iar acesta exercita conducerea generala
a administratiei publice, adica conduce cu un sistem de organe statale.
Ca activitate sociala de interes public, reprezinta Guvernul si alte organe central de specialitate ce organizeaza si
traduc in viata prevederile legii
Conform legii nr158 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public
funcţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de
putere publică;
funcţionar public – persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică;

1.3. Apreciaţi corelaţia între noţiunile „autoritate administrativă”, „autoritate publică” şi „organ al puterii
executive”.
Termenul de administratie publica a fost adoptat in 1994, anterior fiind folosit ca administratie de stat.
Notiunea administratie publica este mai larga si mai cuprinzatoare decat notiunea administratie de stat si puterea
executiva deoarece notiunea administratie publica cuprinde notiunea administratie de stat, include si
administratia publica locala care privese anumite autoritati publice organizate autonom si independent de
autoritatile executive centrale. Pe langa aceasta apar un sir de servicii pulice si intreprinderi de stat, municipale
care indeplinesc un caracter prestator si nu functii de putere publica. Deci adm publica este foarte strans legata
cu puterea executiva dar depaseste perimetrul puterii executive.
autoritate publică – orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un alt act normativ,
care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public;
Subiectul 2. Competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ:
2.1. Descrieţi competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ.
Competenţa jurisdicţională se referă la competenţa de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ de către
judecătorii, curţile de apel şi Curtea Supremă de Justiţie.Competenţa jurisdicţională este prevăzută de Legea
contenciosului administrativ din 10 februarie 2000 şi Codul de procedură civilă din 30 mai 2003. Conflictul de
competenţă dintre judecătorii şi colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel se
soluţionează de Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie. Competenţa
judecătoriilor: 1) Judecătoriile examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de
verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sunt constituite şi
activează pe teritoriul satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor
colectivităţilor locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-
teritorială respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de
drept privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice. 2) În baza legislaţiei cu privire la administraţia
publică locală, judecătoriile soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea
activităţii consiliului local. 3) În baza legislaţiei electorale, judecătoriile soluţionează contestaţiile în materie
electorală, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti. 4) Judecătoriile judecă
litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale, precum şi verifică legalitatea
actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor când între persoanele interesate apare un litigiu de drept privat
ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se examinează în ordinea acţiunii civile. Competenţa
curţilor de apel: 71 1) Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul
legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care
sunt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic
special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale, de
serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de
serviciile publice desconcentrate, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate, precum şi
de persoanele de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice, care prestează servicii publice. 2)
În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, curţile de apel soluţionează cererile privind constatarea
circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional. 3) În afară de litigiile enumerate în alin.(1)
şi (2), Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de contencios administrativ, judecă în primă instanţă litigiile ce ţin de
nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate
de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale, de autorităţile publice autonome constituite de
către autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe. 4) În condiţiile Codului
electoral, Curtea de Apel Chişinău verifică legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale Centrale cu privire la
încălcarea legislaţiei electorale. 5) Verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile
publice centrale ale Găgăuziei ţine de competenţa Curţii de Apel Comrat. 6) Prin lege, curţilor de apel li se pot
atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze. 7) Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă
recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de judecătorii. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie: 1)
Curtea Supremă de Justiţie, în primă instanţă: a) exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu
caracter individual adoptate şi/sau emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, prin care sunt
lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în afara actelor exceptate de la controlul
judecătoresc; b) verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege. 2)
Prin lege, Curţii Supreme de Justiţie i se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze. 3) Ca
instanţă de recurs, Curtea Supremă de Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în
primă instanţă de curţile de apel, precum şi alte recursuri date prin lege în competenţa sa. În ceea ce priveşte
completul de judecată şi temeiurile de recuzare a judecătorului se aplică prevederile Codul de procedură civilă din
30 mai 2003.
2.2. Stabiliţi sistemul instanţelor de contencios administrativ.
2.3. Evaluaţi perfecţiunea legislaţiei privind competenţa jurisdicţională în contenciosul administrativ.
TEST Nr. 29
Subiectul 1. Raportul juridic administrativ: test 7
1.1. Definiţi noţiunea raportului juridic administrativ şi enumeraţi trăsăturile lui caracteristice.
1.2. Determinaţi elementele (structura) şi categoriile (clasificarea) raporturilor juridice administrative.
1.3. Decideţi asupra specificului raporturilor juridice administrative în raport cu alte relaţii juridice.
Subiectul 2. Controlul extern în domeniul administraţiei publice:
2.1. Determinaţi rolul controlului extern în asigurarea legalităţii şi disciplinei în domeniul administraţiei
publice. Controlul (supravegherea) în domeniul administrației publice cuprinde controlul (supravegherea)
exercitat în raport cu autoritățile publice şi alte structuri subordonate ale acestora și, de asemenea, controlul
(supravegherea) exercitat de către autorităţile administrative, conform prevederilor legii și în limitele legii, asupra
activității persoanelor juridice și persoanelor fizice. 15.2. Controlul formaţiunilor nestatale în domeniul
administraţiei publice; Controlul formaţiunilor nestatale, denumit şi control obştesc, este una din formele
principale de control exercitat față de administraţia publică din partea organizaţiilor social – politice, asociaţiilor
obşteşti, mijloacelor de informare în masă şi alte formaţiuni nestatale, adică ceea ce poate fi numit prin termenul
generic de societatea civilă. Această formă de control reiese, în temei din dreptul cetăţeanului la asociere
prevăzut de art. 41, 42 din Constituţia Republicii Moldova (libertatea partidelor şi a altor organizaţii socialpolitice,
dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate, etc.).Acest control este efectuat în diferite direcţii cum ar fi: a)
crearea grupurilor de iniţiativă pentru soluţionarea diferitor probleme ce se referă la interesele anumitor asociaţii
şi grupuri de persoane; 61 b) ocrotirea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor formaţiunilor obşteşti şi
cetăţenilor; c) activitatea mijloacelor de informare în masă, inclusiv în domeniul informării populaţiei despre
neajunsurile în activitatea administraţiei publice (derularea unor certări în procesul pregătirii informaţiei); d)
activitatea sindicatelor şi patronatelor, care trebuie să asigure un echilibru real între interesele angajaţilor şi
angajatorilor (inclusiv protecţia muncii, asistenţa socială, remunerarea muncii, etc.); f) un control specific asupra
activităţii diferitor autorităţi administrative se exercită prin intermediul agenţilor economici şi altor structuri
private, mai ales în domeniile ce ţin de activitatea nemijlocită a acestora (adresarea cu propuneri, cereri,
reclamaţii), aceasta având efect asupra îmbunătăţirii atât a legislaţiei, cât şi perfecţionarea activităţii autorităţilor
respective.
2.2. Determinaţi modalităţile de control extern în domeniul administraţiei publice.
2.3. Evaluaţi gradul de corespundere necesităţilor zilei a legislaţiei privind controlul extern în domeniul
administraţiei publice.
TEST Nr. 30
Subiectul 1. Izvoarele dreptului administrativ: test 9
1.1. Definiţi şi enumeraţi izvoarele dreptului administrativ.
1.2. Clasificaţi izvoarele dreptului administrativ.
1.3. Decideţi asupra - ştiinţei juridice, practicii judecătoreşti, inclusiv europene în domeniul drepturilor
omului, hotărârilor Curţii Constituţionale - în aspectul calităţii de izvoare a dreptului administrativ.
Subiectul 2. Caracteristica generală a procedurii în contenciosul administrativ:
2.1. Definiţi procedura în contenciosul administrativ. Articolul 6. Procedura administrativă
(1) Procedura administrativă este activitatea autorităţilor publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea
condiţiilor, pregătirea şi emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condiţiilor, pregătirea şi
încheierea unui contract administrativ sau examinarea condiţiilor, pregătirea şi întreprinderea unei măsuri strict
de autoritate publică.(2) Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract administrativ sau
întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sînt părţi ale procedurii administrative.
2.2. Determinaţi etapele procedurii în contenciosul administrativ.
Procedura în contenciosul administrativ poate fi divizată în mai multe etape cum ar fi: a) examinarea prealabilă a
cazului; b) adresarea şi examinarea cazului în instanţa de contencios administrativ; c) emiterea hotărîrii asupra
cazului de către instanţa de contencios administrativ; d) calea de atac sau recursul; e) executarea hotărîrii. 72
Examinarea prealabilă a cazului. Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege,
printr-un act administrativ solicită, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile
de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfe.
Adresarea şi examinarea cazului în instanţa de contencios administrativ. Cererea de chemare în instanţa de
contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă.Reclamantul va depune, o
dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii
sau primirii acesteia de către organul respectiv, Judecătorul decide primirea cererii de chemare în judecată sau
respingerea acesteia în termen de 3 zile de la data depunerii, în condiţiile Codului de procedură civilă.În cazul
punerii cererii pe rol, judecătorul dispune: a) înmînarea copiei cererii de chemare în judecată şi a copiilor actelor
anexate la cerere pîrîtului; b) prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a
stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea
pricinii; c) citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii
cererii pe rol. Pîrîtul este obligat să prezinte instanţei documentele solicitate la prima zi de înfăţişare, în caz
contrar i se aplică o amendă judiciară.Aplicarea amenzii judiciare nu scuteşte pîrîtul de obligaţia de a prezenta
documentele solicitate. Emiterea hotărîrii asupra cazului de către instanţa de contencios administrativ.În
rezultatul judecării acţiunii instanţa de contencios administrativ, conform principiilor, prevederilor procedurii
civile și a normelor materiale, adoptă una din următoarele hotărîri: a) respinge acţiunea ca fiind nefondată sau
depusă cu încălcarea termenului de prescripţie; b) admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul
administrativ, sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o
adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în
contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii; c) admite acţiunea şi constată
circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a consiliului raional, după caz. Actul
administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis
contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei; c) este ilegal ca fiind emis cu
încălcarea procedurii stabilite. Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra
oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia, cu
anumite excepții menționate mai jos. În cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă,
la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin
neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.Mărimea prejudiciului moral se stabileşte independent de
prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de
vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a
fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Instanţa de contencios administrativ
adoptă hotărîrea în condiţiile Codului de procedură civilă. Recursul.Hotărîrea instanţei de contencios
administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs (respectiv în curtea de apel sau Curtea
Supremă de Justiție), în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în
cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii.Recursul suspendă executarea hotărîrii.Recursul se judecă în
condiţiile Codului de procedură civilă.Instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept: a) să respingă
recursul şi să menţină hotărîrea primei instanţe; b) să admită recursul şi să modifice hotărîrea primei instanţe; c)
să admită recursul şi să dea o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulîndhotărîrea primei
instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate 74 în instanţă de recurs şi dacă
circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat;
d) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial hotărîrea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare
în primă instanţă în cazul în care eroarea judiciară a primei instanţe nu poate fi corectată de instanţa de recurs; e)
să admită recursul şi să caseze hotărîrea primei instanţe, luînd spre examinare pricina dacă constată că este
competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în recurs; f) să admită recursul şi să caseze integral sau
parţial hotărîrea primei instanţe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol dacă există
temeiurile prevăzute de lege Dacă se constată mai multe motive întemeiate dintre care unele ţin de modificare,
iar altele de casare, instanţa de recurs, pentru a asigura o judecată unitară, casează integral hotărîrea atacată.
Executarea hotărîrii.Hotărîrile judecătoreşti irevocabile constituie titluri executorii.Instanţa de contencios
administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă,
trimite o copie a hotărîriipîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului pentru
controlul executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare silită.Hotărîrea se execută în termenul
stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile de la data la care
hotărîrea devine irevocabilă.În cazul neexecutării în termen a hotărîrii, conducătorul autorităţii publice în a cărei
sarcină a fost pusă executarea acesteia poate fi tras la răspundere în conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare. Actul administrativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care
hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă.Ţinînd cont de unele circumstanţe concrete şi
de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative, instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin
hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului administrativ
(adică cu efect de rezoluțiune).
2.3. Identificați cele mai importante etape ale procedurii în contenciosul administrativ.
TEST Nr. 31
Subiectul 1. Noțiunea și principiile procedurii administrative:
1.1. Definiți și enumerați trăsăturile procedurii administrative.
Din perspectivea sociologica,administratia publica reprezinta sistemele birocratice si procedurile acestora care
deservesc aparatul guvernamental si ii pun in aplicare politicile. In absenta unei procedure administrative
unitare,demersul de a optimiza functionarea entitatilor publice poate fi iluzoriu.Conform art.6 al legii Nr. 116
din 19-07-2018 privin codul admin. A RM Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect
în exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ individual, spre
examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract administrativ sau examinarea condițiilor,
pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică.(2) Emiterea unui act administrativ
individual, încheierea unui contract administrativ sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sînt
părți ale procedurii administrative.
1.2. Caracterizați principiile procedurii administrative.

Principiile procedurale: a) principiul dreptului de a prezenta reclamaţii sau cereri organelor

administrative (dreptul la petiţionare); b) principiul de a fi reprezentat (asistat); c) principiul operativităţii
(promptitudinii) în executare; d) dreptul de a fi auzit; e) principiul obligativităţii autorităţii administrative
de a informa persoanele interesate despre procedura administrativă şi dreptul lor de a fi ascultate sau
auzite; f) principiul procedurii colective; g) principiul accesului la informaţie; h) principiul obligativităţii
de a lua o decizie. Principiile procedurii administrative rticolul 28. Eficiența(1) Procedura administrativă
se realizează într-un mod simplu, adecvat, rapid, eficient şi corespunzător scopului. Articolul 29.
Proporționalitate(1) Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează drepturile sau
libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului proporționalității. Articolul 30. Securitatea
raporturilor juridice. Articolul 31. Motivarea Actele administrative individuale și operațiunile
administrative scrise trebuie să fie motivate.Articolul 32. Comprehensibilitatea și transparența acțiunilo
autorităților publice. Articolul 33. Comunicarea. Articolul 34. Cooperarea Autoritățile publice au
obligația să contribuie și să colaboreze în vederea realizării competențelor ce le revin potrivit legii.
Articolul 35. Răspunderea1.3. Apreciați locul și rolul procedurii administrative în cadrul
activității administrative în cadrul statului. Subiectul 2. Executarea hotărârilor judecătorești și a
tranzacțiilor judiciare de împăcare în contenciosul administrativ
2.1. Caracterizați etapa executării hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare de împăcare în
contenciosul administrativ.
Potrivit alin. (1) art. 1 Codul de executare al Republici Moldova nr.443/20042 , sarcina procedurii de executare
este de a contribui la realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu prezentat
spre executare, în modul stabilit de lege.
2.2. Determinați măsurile de asigurare a executării hotărârilor judecătorești în contenciosul administrativ.
Articolul 63. Măsurile de asigurare a executării documentului executoriu aplicate de către executorul judecătoresc
(1) În scopul asigurării executării eficiente a documentului executoriu, odată cu intentarea procedurii de
executare și pe tot parcursul acesteia, executorul judecătoresc este în drept să aplice măsuri de asigurare a
executării documentului executoriu în măsura în care acestea au o legătură cauzală directă cu dispozitivul
documentului executoriu sau rezultă direct din acesta, după cum urmează: a) să aplice sechestru pe mijloacele
bănești sau pe bunurile debitorului; b) să interzică debitorului de a săvârși anumite acte; c) să interzică altor
persoane de a transmite debitorului bunuri sau de a îndeplini față de el alte obligații; d) să interzică persoanelor
fizice și juridice, indiferent de tipul de proprietate și de forma juridică de organizare, efectuarea anumitor acte în
privința debitorului sau a bunurilor lui, inclusiv a bunurilor care vor fi dobândite în viitor, care ar putea duce la
împiedicarea executării documentului executoriu. (11 ) Executorul judecătoresc este obligat să țină un registru de
evidență a măsurilor de asigurare a executării documentului executoriu. (2) Încheierea privind asigurarea
executării documentului executoriu poate fi contestată în instanță de judecată. În cadrul examinării cererii de
contestare a aplicării măsurilor de asigurare, instanța de judecată nu poate dispune suspendarea executării
încheierii prin care acestea au fost aplicate. (3) Recursul depus împotriva încheierii instanței de judecată privind
anularea sau substituirea măsurilor de asigurare a executării suspendă executarea încheierii. (5) Sistarea
executării încheierilor de aplicare a măsurilor de asigurare a executării, în cazul anulării acestora de către instanță,
se admite doar în temeiul hotărârii judecătorești definitive și se execută imediat de executorul judecătoresc care
are în procedura sa documentul executoriu în baza căruia s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare a executării.
(6) Ridicarea măsurilor de asigurare se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc, din oficiu, în cazul în
care debitorul achită datoria și restituie cheltuielile de executare.
2.3. Estimați etapa executării hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare de împăcare în
contenciosul administrativ în contextul general al legislației de executare.
TEST Nr. 32
Subiectul 1. Participanții la procedura administrativă:
1.1. Definiți și enumerați participanții la procedura administrativă.
Legea 116 cod adm Articolul 44. Participanții la procedura administrative (1) Participanți la procedura
administrativă sînt: autoritatea publică, orice persoană fizică și juridică care a solicitat inițierea procedurii sau în
privința căreia procedura a fost inițiată, precum și orice altă persoană atrasă de autoritatea publică în procedura
administrativă.
1.2. Caracterizați participanții la procedura administrativă și reprezentanții acestora.
Dacă procedura administrativă implică necesitatea soluționării unei chestiuni cu privire la drepturile și obligațiile
comune ale mai multor participanți sau drepturile și obligațiile participanților decurg din aceleași temeiuri de fapt
sau de drept, participarea lor la procedura administrativă este obligatorie. (3) Autoritatea publică este obligată să
atragă în procedura administrativă, din oficiu sau la cerere, persoanele ale căror drepturi pot fi afectate prin
procedura administrativă. Dacă are cunoștință despre astfel de persoane, autoritatea publică le informează
despre inițierea sau desfășurarea procedurii administrative. (4) Pentru desfășurarea cu celeritate a procedurii
administrative, autoritatea publică este în drept să admită examinarea concomitentă a mai multor petiții depuse
de mai mulți participanți la aceeași autoritate publică cînd, în baza raportului material-juridic dintre participanți,
ele se află în conexiune prin pretențiile revendicate sau problemele comune și cînd există posibilitatea examinării
lor în aceeași procedură și de aceeași autoritate publică. Fiecare participant participă în cadrul procedurii
administrative în mod independent față de ceilalți participanți. (5) O persoană audiată în cadrul procedurii
administrative în calitate de martor, expert, specialist sau din alte motive nu devine prin aceasta participant la
procedura administrativă. În procedura administrativă participanții pot fi reprezentați de o persoană
împuternicită. Împuternicirile reprezentantului se consemnează în procură (semnată olograf sau prin semnătura
electronică) sau în împuternicirea de reprezentare în baza semnăturii electronice create în Registrul
împuternicirilor de reprezentare în baza semnăturii electronice (în continuare – împuternicire în baza semnăturii
electronice). În măsura în care din conținutul procurii sau al împuternicirii în baza semnăturii electronice nu
rezultă altceva, acestea conferă împuterniciri pentru toate acțiunile procedurale ce țin de procedura
administrativă.
1.3. Formulați și apreciați limitările privind participarea la procedura administrativă.
Legea 116 Articolul 49. Persoanele care nu au dreptul să acționeze în procedura administrativă(1) Într-o
procedură administrativă, pentru o autoritate publică nu au dreptul să acționeze persoanele care:a) înseși au
statut de participant la procedura administrativă;b) sînt membri de familie ai unui participant;c) în virtutea legii
sau în baza procurii/împuternicirii în baza semnăturii electronice, reprezintă în general sau în această procedură
administrativă un participant;d) sînt membri de familie ai reprezentantului unui participant în această procedură
administrativă;e) desfășoară activitate remunerată la un participant al procedurii administrative sau activează la
el în calitate de membru al consiliului de conducere, al consiliului de supraveghere sau al unui alt organ de acest
gen. Această prevedere nu se aplică persoanelor angajate la o instituție de drept public participantă la procedura
administrativă;f) în chestiunea respectivă au întocmit o expertiză sau au acționat în mod similar în afara calității
lor funcționale/de serviciu.(2) Persoana care, prin activitate sau decizie, poate avea nemijlocit avantaje sau
dezavantaje este asimilată participantului. Această prevedere nu se aplică dacă avantajul sau dezavantajul se
bazează doar pe faptul că cineva face parte dintr-un grup de populație sau grup profesional ale cărui interese
comune sînt atinse de chestiunea în cauză.(3) Membru de familie în sensul alin. (1) lit. b) și d) sînt:a)
logodnicul/logodnica;b) soțul/soția;c) ruda sau afinul pe linie dreaptă sau colaterală pînă la gradul IV inclusiv;d)
persoanele care printr-un raport de îngrijire creat pe o durată mai îndelungată sînt legate unele de altele ca
părinții cu copilul (părinți educatori și copil îngrijit).(4) Persoanele indicate la alin. (3) se consideră membri de
familie și atunci cînd căsătoria pe care se întemeia relația sau comunitatea domestică nu mai există dacă
persoanele sînt legate în continuare între ele ca soț și soție sau ca părinți și copil.
Subiectul 2. Procedura de contencios administrativ în prima instanță:
2.1. Definiţi și caracterizați procedura de contencios administrativ în prima instanță.
LEGE Nr. 793 din 10-02-2000 contenciosului administrativ* copul contenciosului administrativ (1) Contenciosul
administrativ ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor
publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea
ordinii de drept. Leg.116 Articolul 196. Competenţa teritorială pentru acţiunea în contencios administrativ(1)
Acţiunea în contencios administrativ se depune la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială îşi are sediul
autoritatea publică care a desfăşurat activitatea administrativă contestată, daca legea nu prevede altfel.(2) Dacă
la o procedură de contencios administrativ participă mai multe autorităţi publice, acţiunea în contencios
administrativ se depune la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea publică pîrîtă.
Articolul 197. Imutabilitatea competenţei jurisdicţionaleNimeni nu poate fi lipsit de dreptul judecării procesului de
către instanţa în a cărei competenţă este dată prin lege cauza, cu excepţiile expres stabilite de lege. Articolul 198.
Strămutarea acţiunii în contencios administrativ(1) Acţiunea în contencios administrativ reţinută spre examinare
de către o instanţă de judecată cu respectarea normelor de competenţă se soluţionează de către aceasta în fond,
inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe. (2) Dacă constată că nu este competentă
teritorial sau material, instanţa de judecată transmite acţiunea în contencios administrativ instanţei de judecată
competente printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs. (3) Instanţa ierarhic superioară decide, printr-o încheiere
nesusceptibilă de recurs, strămutarea acţiunii în contencios administrativ la o altă instanţă de judecată dacă
instanţa competentă nu poate adopta o hotărîre: a) cînd, din motivul recuzării sau abţinerii unui sau mai multor
judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor devine imposibilă;b) cînd, din cauza unor
circumstanţe excepţionale, nu poate funcţiona o perioadă îndelungată. (4) Instanţa ierarhic superioară remite
instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data adoptării încheierii de strămutare a acţiunii în
contencios administrativ.mArticolul 199. Declinarea competenţei în cauze civile (1) Dacă s-a constatat că
judecătorului sau completului competent pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ i s-a distribuit
o cauză civilă de competenţa aceleiaşi instanţe de judecată, acesta, printr-o încheiere nesusceptibilă de recurs, îşi
declină competenţa şi remite preşedintelui de instanţă dosarul spre redistribuire aleatorie.(2) Dacă s-a constatat
că judecătorului sau completului competent pentru examinarea acţiunilor în contencios administrativ i s-a
distribuit o cauză civilă de competenţa altei instanţe de judecată, acesta, printr-o încheiere nesusceptibilă de
recurs, o transmite instanţei competente. (3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică corespunzător şi în cazul în care
judecătorului sau completului de judecată competent pentru examinarea cauzelor civile i se repartizează o
acţiune de contencios administrativ.Articolul 200. Soluţionarea conflictelor de competenţă(1) Instanţa de
judecată în faţa căreia a apărut conflictul de competenţă de natura celui definit la art.58 alin.(2) suspendă din
oficiu procesul şi prezintă dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul de competenţă. (2) Conflictul de
competenţă dintre două judecătorii din jurisdicţia aceleiaşi curţi de apel se soluţionează de către curtea de apel
respectivă. (3) Conflictul de competenţă dintre judecătoriile din jurisdicţia diferitor curţi de apel, dintre o
judecătorie şi o curte de apel sau dintre două curţi de apel se soluţionează de către Curtea Supremă de Justiţie.(4)
Conflictul de competenţă se soluţionează fără citarea participanţilor la proces, printr-o încheiere nesusceptibilă de
recurs.
2.2. Determinaţi fazele de contencios administrativ în prima instanță.nu
116Articolul 196. Competența teritorială pentru acțiunea în contencios administrativ(1) Acțiunea în contencios
administrativ se depune la instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică care a
desfășurat activitatea administrativă contestată, daca legea nu prevede altfel.(2) Dacă la o procedură de
contencios administrativ participă mai multe autorități publice, acțiunea în contencios administrativ se depune la
instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea publică pîrîtă.
TEST Nr. 33
Subiectul 1. Regimul juridic al competenței autorităților publice și termenele în procedura administrativă:
1.1. Definiți și enumerați categoriile de competență al autorității publice.Leg.98
1.2. Caracterizați competența și termenele aplicabile în procedura administrativă.l.116
(1) Competența reprezintă totalitatea atribuțiilor acordate autorităților publice sau persoanelor din cadrul
acestora prin lege sau alte acte normative.(2) Competența se stabilește la momentul inițierii procedurii
administrative.(3) Modificarea dispozițiilor legale privind competența pe parcursul derulării procedurii
administrative nu afectează competența stabilită inițial, cu excepția cazului în care autoritatea publică este
desființată sau dacă pentru procedurile administrative în desfășurare legea prevede în mod expres transferul de
competență.TERMEN Articolul 60. Termenul general(1) Termenul general în care o procedură administrativă
trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.(2) Termenul general curge de la:a) data
prevăzută în lege pentru exercitarea unei atribuții stabilite;b) data înregistrării cererii de către autoritatea publică
ierarhic superioară sau de cea de control;c) data înregistrării cererii complete, după caz cu toate actele necesare,
sau de la data la care petiția a fost transferată autorității publice competente. Dacă cererea nu este completă,
autoritatea publică propune petiționarului să prezinte actele lipsă și stabilește un termen în acest sens.(3) În
cazul depunerii cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin emiterea unui act
administrativ individual sau normativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care hotărîrea instanței
de judecată prin care s-a anulat actul administrativ ilegal a rămas definitivă. Dacă autoritatea publică a anulat un
act administrativ ilegal, termenul general începe să curgă din data în care decizia cu privire la anularea actului
administrativ ilegal a rămas incontestabilă.(4) Din motive justificate legate de complexitatea obiectului procedurii
administrative, termenul general poate fi prelungit cu cel mult 15 zile. Această prelungire are efect doar dacă este
comunicată în scris participanților la procedura administrativă în termen de 30 de zile, împreună cu motivele
prelungirii.(5) În mod excepțional, cînd în procedura administrativă se înregistrează cazuri de complexitate
deosebită care necesită timp pentru prelucrarea documentelor, autoritatea publică poate stabili un termen mai
mare pentru finalizarea procedurii administrative, care nu va depăși 90 de zile.
1.3. Decideți referitor la soluționarea conflictelor de competență și repunerea în termen.116 rticolul 64.
Refuzul sau nesoluționarea în termen a unei cereri(1) Autoritatea publică este obligată să soluționeze o cerere
potrivit competențelor sale și în termenul stabilit de lege.(2) Refuzul de a primi sau a examina o cerere se
consideră drept respingere a cererii. Aceeași regulă se aplică și în cazul nesoluționării unei cereri în termen legal.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazurile prevăzute de lege, nesoluționarea în termen a unei cereri
se consideră drept acceptare a acesteia.Articolul 65. Repunerea în termen(1) Dacă o persoană, din motive
independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen.
Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.(2) Cererea de repunere în termen se
depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă
faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.(3) După 6 luni de la
expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi
recuperată, cu excepția cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a
forței majore.(4) Persoanele interesate pot contesta actul/refuzul autorității publice de repunere în termen cu
acțiune în contencios administrativ numai odată cu fondul.(5) Repunerea în termen nu se permite în cazurile
excluse prin lege.
Subiectul 2. Procedura de contencios administrativ în apel:
2.1. Definiţi și caracterizați procedura de contencios administrativ în apel.
116 Articolul 231. Apelul(1) Hotărîrile judecătoriilor adoptate în contenciosul administrativ pot fi contestate cu
apel. (2) Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din
prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.
2.2. Determinaţi fazele procedurii de contencios administrativ în apel. Articolul 232. Depunerea apelului(1)
Apelul se depune la instanţa de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la
pronunţarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de judecată care a emis
hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanţei
de apel.(2) Motivarea apelului se prezintă la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărîrii
motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanţa de judecată care a emis
hotărîrea contestată. Articolul 236. Examinarea admisibilităţii apelului. Articolul 239. Procedura soluţionări cererii
de apel (1) Examinarea şi soluţionarea cererii de apel are loc în şedinţă publică, iar în cazuri de excepţie stabilite
de lege – în şedinţă închisă. Dacă participanţii la proces convin de comun acord, examinarea şi soluţionarea cererii
de apel are loc în procedură scrisă.(2) Participanţii la proces se citează. În citaţie se comunică locul, data şi ora
şedinţei. Neprezentarea participanţilor la proces nu împiedică instanţa de apel să decidă în privinţa apelului.
Articolul 240. Deciziile instanţei de apel
2.3. Estimați locul și rolul procedurii de contencios administrativ în apel.
TEST Nr. 34
Subiectul 1. Etapele procedurii administrative:
1.1. Definiți și enumerați etapele procedurii administrative. Articolul 6. Procedura administrativă
(1) Procedura administrativă este activitatea autorităţilor publice cu efect în exterior, îndreptată spre examinarea
condiţiilor, pregătirea şi emiterea unui act administrativ individual, spre examinarea condiţiilor, pregătirea şi
încheierea unui contract administrativ sau examinarea condiţiilor, pregătirea şi întreprinderea unei măsuri strict
de autoritate publică.(2) Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract administrativ sau
întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sînt părţi ale procedurii administrative.
1.2. Caracterizați etapele procedurii administrative.
Articolul 69. Iniţierea procedurii administrative
(1) Procedura administrativă se iniţiază la cerere sau din oficiu. Procedura administrativă iniţiată din oficiu începe
odată cu efectuarea primei acţiuni procedurale, iar cea iniţiată la cerere se consideră iniţiată din momentul
depunerii cererii. Articolul 72. Depunerea petiţiei Articolul 73. Înregistrarea petiţiei .. readresarea .. Articolul 77.
Soluţionarea petiţiei Colaboratorii din cadrul autorităţilor publice sînt obligaţi să soluţioneze numai petiţiile care
le sînt repartizate, fiindu-le interzis să le primească direct de la petiţionari sau să intervină în soluţionarea
acestora în afara cadrului legal. Încălcarea acestor dispoziţii constituie abatere disciplinară şi se sancţionează
conform legislaţiei în vigoare. Articolul 78. Finalizarea procedurii administrative (1) Procedura administrativă se
finalizează prin efectuarea unei operaţiuni administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual,
respectiv încheierea unui contract administrativ.(2) Participantul care a iniţiat procedura poate retrage petiţia
iniţială pînă la finalizarea procedurii. Prin renunţare procedura se declară finalizată, cu excepţia cazului în care
există obligaţia continuării ei din oficiu, despre aceasta fiind informaţi şi ceilalţi participanţi
1.3. Estimați locul și rolul etapelor procedurii administrative.
Subiectul 2. Procedura de contencios administrativ în recurs:
2.1. Definiţi și caracterizați procedura de contencios administrativ în recurs. 116 Articolul 244. Recursul
împotriva hotărîrilor şi deciziilor curţii de apel (1) Hotărîrile curţii de apel ca instanţa de fond, precum şi deciziile
instanţei de apel pot fi contestate cu recurs. (2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile
cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva,.
2.2. Determinaţi fazele de contencios administrativ în recurs. Articolul 245. Depunerea cererii de recurs (1)
Recursul se depune la instanţa de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanţei de apel, dacă
legea nu stabileşte un termen mai mic. Instanţa de apel transmite neîntîrziat Curţii Supreme de Justiţie recursul
împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curţii Supreme de Justiţie în termen de 30 de
zile de la notificarea deciziei instanţei de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanţa de apel. Articolul 246. Examinarea admisibilităţii cererii de recurs . rticolul 248.
Deciziile instanţei de recurs (1) Examinînd recursul, Curtea Supremă de Justiţie adoptă una dintre următoarele
decizii: a) respinge recursul; b) casează parţial decizia instanţei de apel şi emite o altă decizie în partea casată; c)
casează integral decizia instanţei de apel şi emite o nouă decizie; d) casează integral decizia instanţei de apel şi
restituie cauza instanţei de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta
o soluţie finală în acest caz. (2) Decizia instanţei de recurs este irevocabilă din momentul emiterii. Decizia se
consideră emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie. (3) Decizia
instanţei de recurs se notifică participanţilor în termen de 5 zile de la data emiterii.
2.3. Estimați locul și rolul procedurii de contencios administrativ în recurs.
TEST Nr. 35
1.1. Descrieţi sistemul autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Autoritățile administrației publice se caracterizează prin mai multe trăsături comune, dar între ele există
deosebiri determinate de modul lor de formare, activitate, competență și alte criterii.
Prin sistem al autorităţilor administrației publice se înţelege totalitatea autorităților publice care realizează
activitatea de organizare a executării și de executare în concret a legii şi între care există legături prin care se
asigură funcționalitatea și integritatea sistemului. ◈ Sistemul administrației publice, în primul rând, include
Guvernul Republicii Moldova, care prin natura sa este expresia puterii executive a statului, fiind cea mai
importantă autoritate publică prin intermediul căreia se asigură legătura dintre diferite autorităţi ale
administrației publice care formează sistemul administrației publice.
1.2. Determinaţi părţile componente ale sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Celelalte autorităţi care formează sistemul administraţiei publice pot fi divizate în următoarele 2 părți
componente:
1) administrația publică centrală de specialitate care include ministerele, agenţiile, birourile,
serviciile, inspectoratele de stat, comisiile şi consiliile / comitete interministeriale, structuri
organizatorice din sfera lor de competență, inclusiv desconcentrate în teritoriu (în special în ceea
ce priveşte ministerele). Aceste organe împreună cu Guvernul formează categoria generică:
administrația publică centrală;
2) administrația publică locală care include consiliile locale (săteşti, comunale, orăşeneşti,
municipale) şi raionale; primarii şi primăriile satelor (comunilor), oraşelor (municipiilor);
preşedinţii raioanelor şi aparatul acestora, alte servicii locale, inclusiv din unitățile
administrativ-teritoriale cu statut special, adică un șir de autorități deliberative și executive.
◈ Conform prevederilor constituţionale şi angajamentelor internaţionale ale Republicii Moldova relaţiile
dintre autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale au la bază
principiile autonomiei locale şi descentralizării serviciilor publice, fiind admis doar un control de
legalitate şi oportunitate - doar în cazuri unor atribuţii delegate de stat, din partea autorităţilor
administrative centrale. Prin urmare între administrația publică centrală și administrația publică locală
nu există raporturi de subordonare.
1.3. Apreciaţi gradul de corespundere (atribuire) a autorităţilor administrative (executive) din cadrul
statului sistemului autorităţilor (organelor) administraţiei publice.
Activitatea fiecăreia din cele trei puteri în stat – legislativă, executivă și judecătorească este înfăptuită de
autorități publice proprii. ◈ Puterea legislativă se exercită prin Parlament iar Președintele Republicii Moldova
exercită doar unele atribuţii, iar puterea judecătorească se înfăptuiește de instanțele judecătorești organizate în
sistem. ◈ Puterea executivă se exercită de Guvern, unele atribuţii aparținând şi Președintelui Republicii Moldova,
precum şi de o varietate de autorităţi administrative, care activează fie la nivel central, fie la nivelul unor unităţi
administrativ-teritoriale
Subiectul 2. Executarea actelor administrative individuale și a contractelor administrative:
2.1. Definiți și caracterizați etapa executării actelor administrative individuale și a contractelor
administrative.
116 Articolul 117. Procesul-verbal Modul de îndeplinire a cerinţelor legale privind cvorumul şi majoritatea
necesară emiterii unui act administrativ individual de către organele colegiale se consemnează în procesul-verbal
al şedinţei de către persoana care prezidează şedinţa sau de altă persoană competentă potrivit legii. Opiniile
minoritare se consemnează separat. Articolul 118. Motivarea (1) Motivarea este operaţiunea administrativă prin
care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică
temeiurile esenţiale de drept şi de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din
motivarea deciziilor discreţionare trebuie să poată fi recunoscute şi punctele de vedere din care autoritatea
publică a reieşit la exercitarea dreptului discreţionar. Motivarea trebuie să se refere şi la argumentele expuse în
cadrul audierii. (2) Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept –
temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se bazează
actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului
discreţionar, dacă este cazul;c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii
administrative care a stat la baza emiterii actului: investigaţii, probe, audieri, opinii ale participanţilor contrare
conţinutului final al actului etc. (3) Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului
administrativ individual şi condiţionează legalitatea acestuia. (4) Motivarea nu este obligatorie în cazul în care:a)
autoritatea publică admite o petiţie în totalitate fără ca prin decizia de soluţionare a ei să fie afectate drepturile
sau interesele legitime ale altor persoane; b) acest lucru este prevăzut expres de lege; sau c) autoritatea publică
emite acte administrative individuale de acelaşi fel într-un număr mai mare sau automatizat şi, conform
circumstanţelor de fapt ale cazului în parte, nu se cere o motivare. Articolul 119. Certitudinea şi forma actului
administrativ individual (1) Conţinutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. (2) Un act
administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin comportament concludent. Forma actului
administrativ individual este aleasă de autoritatea publică care emite actul administrativ în baza dreptului
discreţionar corespunzător obligaţiilor sale. (3) La cererea unui participant, actul administrativ individual emis
verbal este confirmat în scris în termen de o săptămînă. Cererea se depune în decursul unei luni de la
comunicarea actului administrativ. (4) Autoritatea publică poate elibera o confirmare scrisă şi din oficiu.
2.2. Specificați modalitatea executării creanțelor bănești și aplicarea măsurilor coercitive.
Articolul 147. Anularea actelor administrative individuale de acordare periodică a prestaţiilor materiale sau
băneşti în cazul schimbării situaţiei