SUBIECTE EXAMEN DREPT ADMINISTRATIV II

DREPT II IFR

1. C e rep rezin tă fu n cţia p u b lică?

Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite, în temeiul
legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală,
administrația publică locală și autoritățile administrative autonome 1.
Funcţia publică reprezintă un ansamblu de atribuţii şi responsabilităţi, stabilite prin lege,
exercitate în mod continuu de către persoanele legal învestite din cadrul organelor administraţiei
publice şi din serviciile publice, pentru satisfacerea intereselor generale ale societăţii”.
O problemă extrem de importantă a vizat clarificarea prin lege organică a naturii juridice şi a
statutului funcţiei publice. Astfel, necesitatea elaborării unui Statut al funcţionarilor publici a fost
prevăzută expres în alineatul 3 al art. 73 din Constituţia României, republicată. Formularea textului
art. 73 face şi delimitarea dintre regimul statutar pentru funcţionarii publici şi regimul contractual
pentru restul salariaţilor, bazat pe regimul de dreptul muncii şi pe contractul individual de muncă. -
Statutul funcţionarilor publici a fost adoptat sub forma Legii nr.188/1999. cuprinde 108 articole,
ordonate pe zece capitole.

2. C are s u n t p rin cip alele trăs ătu ri ale fu n cţiei pu b lice?

Din această perspectivă credem că principalele trăsături ale funcţiei publice sunt următoarele:
- reprezintă un set de atribuţii şi responsabilităţi;
- atribuţiile şi competenţele ce îi constituie conţinutul sunt stabilite prin acte normative;
- presupune un ansamblu de activităţi prin care se realizează interesele generale ale statului sau ale
unei colectivităţi locale;
- atribuţiile şi responsabilităţile sunt permanente şi sunt exercitate în mod continuu;
- atribuţiile şi responsabilităţile sunt executate de către titularii funcţiilor publice, învestite legal în
cadrul organelor administraţiei publice, în cadrul serviciilor publice.

3. D etaliați trăs ătu rile con cep tu lu i d e fu n cţion ar pu b lic.

- funcţionar public este acea persoană ce este numită într-o funcţie publică, în
condiţiile legii;
- pentru a fi numit într-o funcţie publică, funcţionarul public trebuie să îndeplinească
criteriul şi condiţiile stabilite de lege;
- numirea în funcţia publică este făcută prin actul unilateral de voinţă al autorităţii
publice;
- funcţionarul public îndeplineşte atribuţiile şi are responsabilităţi din competenţa
autorităţii în care este numit;
- îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor poate fi făcută pe termen
nedeterminat sau pe termen determinat;
- pe timpul îndeplinirii funcţiei publice, funcţionarul public uzează de prerogativele
de putere publică;
- în cadrul raporturilor juridice de drept administrativ, funcţionarul public poate
apare ca subiect subordonat structurilor ierarhice superioare şi supraordonat în
relaţiile cu ceilalţi subiecţi de drept
Nu toate persoanele care lucrează în sectorul public au calitatea de
funcționar public, ci doar cele învestite cu funcția publică. Funcția publică nu se
confundă cu funcția de demnitate publică. Funcționarul public nu se confundă cu
demnitarul public, deoarece funcționarul de demnitate publică, spre deosebire de
funcționarul public, nu beneficiază de stabilitate în funcție, putând fi revocat, în
condițiile legii.
4. C are s u n t p rin cip iile exercităr ii fu n cției p ub lice?
- principiul legalității în îndeplinirea funcției publice, ca aplicație în materie a principiului
general de drept, consacrat constituțional ca fiind principiul legalității;
- principiul imparțialității în exercitarea funcției publice, reflectare a principiului
constituțional al egalității;
- principiul transparenței în activitatea funcționarilor publici, în sensul că cetățeanul
trebuie să aibă acces la informațiile publice;
- principiul stabilității funcției publice: funcția publică se caracterizează prin stabilitate, în
vederea asigurării unei continuități în activitatea administrației publice.

5. C e rep rezin tă p romovarea ca mod alitate d e ocup are a fun ctiei pu b lice.
Modalități de ocupare a funcțiilor publice
Potrivit Statutului, aceste modalități sunt: promovarea, transferul, redistribuirea,
recrutarea și altele.
Promovarea în funcția publică este o modalitate de dezvoltare a carierei profesionale
publice, prin ocuparea unei funcții publice superioare. În general, promovarea în funcția
publică se realizează prin concurs, dar și prin examen, în situația promovării într-o funcție
publică superioară în același compartiment al instituției publice.
6. D etaliați recru tarea ca mod alitate d e ocu p are a fu n ctiei p u b lice.
Recrutarea este o modalitate de ocupare a funcțiilor publice vacante prin concurs. Concursul
pentru ocuparea funcției publice este guvernat de următoarele principii:
- principiul competiției deschise: orice persoană care îdeplinește condițiile legale pentru înscrierea
la concurs are dreptul de a se prezenta și de a susține concursul;
- principiul transparenței derivă din principiul transparenței în exercitarea funcției publice și este
relevat de procedura prevăzută de lege pentru organizarea și desfășurarea concursului, care, potrivit
Statutului, este o procedură publică;
- principiul competenței, care presupune ca evaluarea rezultatelor concursului să fie corectă,
bazată exclusiv pe gradul de competență demonstrat de candidații înscriși la concurs. În
concordanță cu acest principiu, concursul trebuie să fie câștigat de către candidatul cel mai
competent pentru cerințele fișei postului scos la concurs;
- principiul egalității accesului la funcțiile publice, care exprimă ideea că accesul prin
concurs la funcțiile publice nu trebuie să fie îngrădit prin niciun fel de discriminări
7. C are s u n t cond ițiile ocu p ării, p rin con cu rs , a fu n cțiilor pu b lice?
Condițiile ocupării, prin concurs, a funcțiilor publice sunt:

- cetățenia română și domiciliul în România;

- cunoașterea limbii române (scris și vorbit);
- vârsta minimă 18 ani împliniți;
- capacitatea de exercițiu deplină;
- stare de sănătate corespunzătoare exercitării funcției publice scoase la concurs;
- nivel de studii corespunzător postului de concurs;
- condițiile specifice ocupării funcției publice respective;
- candidatul să nu fi suferit vreo condamnare pentru anumite infracțiuni, cum ar fi acelea de fals, de
corupție, de serviciu, de ultraj, contra înfăptuirii justiției (exempu mărturie mincinoasă), precum și
pentru orice infracțiune săvârșită cu intenție, în legătură cu exercitarea funcției publice. Dacă intervine
reabilitarea, nu se mai ține seamă de această condiție;
- inexistența unei destituiri sau a unei încetări a contractului individual de muncă, pe motiv disciplinar,
în ultimii 7 ani anterior datei de desfășurare a concursului;
- neapartenența la activitățile de poliție politică.
8. C are s u n t cond ițiile p rivin d p romovarea ca mod alitate d e ocup are a
fu n ctiei pu b lice?
Promovarea, ca modalitate de ocupare a funcțiilor publice, se face prin concurs, cu respectarea de
către candidat a următoarelor condiții:
- absolvirea unui curs de masterat sau studii postuniversitare echivalente, în domeniul
administrației publice, managementului sau în specialitatea respectivă;
- să facă parte din clasa I de funcționari publici;
- să îndeplinească cerințele fișei postului, potrivit legii;
- vechimea în specialitate;
 - să nu aibă sancțiuni disciplinare neradiate.
9. D etaliați d rep tu rile fu n cțion aru lu i p u b lic.
- dreptul la informare, care vizează informarea funcționarului public cu privire la decizii care-l
privesc;
- dreptul la asociere. Acest drept este limitat, Statutul instituind o îngrădire în privința aderării la
partide sau organizații politice;
- dreptul de a-și perfecționa continuu pregătirea profesională. Există situații în care funcționarii
își păstrează drepturile salariale pe perioada perfecționării. Această perfecționare poate fi dispusă de
către conducătorul autorității publice, sau poate fi realizată ca urmare a deciziei personale a
funcționarului, în vederea dezvoltării carierei profesionale, dar numai cu acordul autorității publice.
Dacă perfecționarea se întinde pe o perioadă mai mare de 90 de zile, iar pregătirea se face pe
cheltuiala autorității respective, funcționarul are obligația să-și asume un angajament scris că își va
desfășura activitatea ca funcționar public la autoritatea respectivă, pe o perioadă stabilită
proporțional cu durata cursurilor de perfecționare, dar nu mai mică de 2 ani, nici mai mare de 5 ani.
Dacă funcționarul public nu finalizează cursurile de perfecționare, sau nu își respectă angajamentul
scris și asumat, va fi obligat să returneze toate cheltuielile realizate pentru perfecționare. De
asemenea, aceste cheltuieli vor fi imputate funcționarului public, prin decizia conducătorului
instituției, în situația în care funcționarul public a fost, între timp, destituit, sau s-a încetat contractul
de muncă, din motive imputabile funcționarului public;
- dreptul la grevă;
- dreptul la concediu, odihnă și refacere. Durata maximă normală a muncii este, conform
Statutului, de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Dacă, prin decizia conducătorului
autorității sau instituției publice, funcționarul efectuează ore suplimentare, atunci poate beneficia,
alternativ, de următoarele drepturi:
- dreptul de recuperare;
- dreptul la plata suplimentară a acestor ore (potrivit legii, orele suplimentare sunt
remunerate cu un cuantum dublu față de orele efectuate în cadrul programului normal de muncă).
10. C are s u n t înd atoriril e fu n cțion aru lu i p u b lic?
Îndatoririle funcționarului public sunt, potrivit Statutului, următoarele:
- fidelitate față de autoritatea sau instituția publică unde exercită funcția publică. Pe cale de
consecință, cumulul de funcții publice este interzis, iar funcționarului public nu i se permite să aibă
interese personale în societăți private care sunt supuse controlului său;
- conformare la dispozițiile superiorului ierarhic. Statutul prevede o singură excepție de la
respectarea acestei obligații, recte în ipoteza în care refuzul de conformare la dispoziția superiorului este
justificată de caracterul ilegal al acestei dispoziții. Cu toate acestea, dacă dispoziția îmbracă forma
scrisă, atunci funcționarul nu poate refuza executarea acesteia. Dacă, totuși, dispoziția este vădit ilegală,
atunci funcționarul public are obligația de a-l încunoștiința pe superiorul superiorului;
- păstrarea secretului de stat sau, după caz, a secretului de serviciu, ceea ce înseamnă obligația
funcționarului public de confidențialitate cu privire la informațiile la care are acces potrivit funcției
publice pe care o exercită;
- obligația de perfecționare a pregătirii profesionale care, așa cum am văzut in supra, reprezintă,
deopotrivă, și un drept al funcționarului public, diferența constând în izvorul obligației de perfecționare,
recte dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice unde se exercită funcția publică;
- obligația de întocmire și de depunere a declarației de avere. Statutul prevede două
momente în care funcționarului public îi incumbă această obligație: momentul numirii în funcția publică
și acela al încetării exercițiului funcției publice. Statutul instituie și o obligație subsidiară în materie,
recte aceea de actualizare anuală a declarației.
11. C e rep rezin tă rap ortu l ju rid ic d e s erviciu ?
Raportul juridic de serviciu este acel raport juridic de drept administrativ ce reprezintă o relație
socială reglementată de lege, ia naștere prin actul de numire în funcția publică, se desfășoară între
funcționarul public și autoritatea sau instituția publică unde este numit și are ca obiect realizarea
atribuțiilor de putere publică, conform legii.
12. C are s u n t elemen te d in care s e comp u n e s tru ctu ra rap ortu lu i
ju rid ic d e s erviciu ?
Structura raportului juridic de serviciu se compune din următoarele elemente:
- părțile sau subiectele raportului juridic: funcționarul public și autoritatea sau instituția publică
unde acesta își exercită funcția;
- conținut: drepturile și obligațiile corelative ale părților raportului juridic. Ca o particularitate a
raportului juridic de serviciu, aceste drepturi și obligații nu pot fi negociate, fiind prestabilite de
lege. Expresia acestor drepturi și obligații este concretizată în atribuțiile prevăzute în fișa
postului corespunzător funcției publice exercitate;
- obiect: conduita părților raportului juridic de serviciu în relație cu drepturile și obligațiile ce
intră în conținutul acestui raport, în cadrul exercitării funcției publice.
13. C are s u n t cond ițiile d elegării?
Delegarea funcționarului public este o modalitate de modificare temporară a raportului de
serviciu și constă în schimbarea locului de muncă al funcționarului în cadrul aceleiași
autorități sau instituții publice.
Condițiile delegării sunt următoarele:
- nu poate fi dispusă pentru o perioadă mai mare de 60 calendaristice pe an;de zile
- poate fi prelungită numai cu acordul scris al funcționarului public delegat;
- nu poate fi dispusă, fără acordul funcționarului public, în situația în care acesta are calitatea de
părinte unic sau este în stare de graviditate, ori starea de sănătate, dovedită cu certificat medical, nu
permite exercitarea funcției publice prin delegare.
Pe perioada delegării, funcționarul beneficiază de indemnizație de delegare, cheltuieli de transport
și cazare suportate sau decontate de către autoritatea sau instituția în cadrul căreia exercită funcția
publică.
 14.C are s u n t cond ițiile d etaș ării?
Detașarea este o modalitate de modificare a raportului de serviciu în mod temporar și constă în
schimbarea autorității sau a instituției publice la care funcționarul public își exercită activitatea.
Detașarea se efectuează în interesul autorității sau instituției publice la care urmează a se exercita
funcția publică prin această modalitate.
Condițiile detașării sunt următoarele:
- poate fi dispusă prin acordul de voință al celor două autorități sau instituții publice, recte cea la
care funcționarul își exercită funcția publică și cea la care urmează a fi detașat;
- nu poate fi dispusă pentru o perioadă mai mare de 6 luni într-un an calendaristic;
- nu poate fi prelungită decât cu acordul scris al funcționarului detașat;
- pregătirea profesională a funcționarului trebuie să corespundă atribuțiilor și responsabilităților
corespunzătoare funcției publice pe care urmează a o exercita prin detașare, sau, în mod excepțional
și numai cu acordul scris al funcționarului, acesta poate fi detașat pe o funcție de nivel inferior, cu
păstrarea drepturilor salariale.
15. D etaliați tran s feru l în in teres d e s erviciu ș i tran s feru l la cerere.
Transferul este o modalitate de modificare a raportului de serviciu în mod definitiv, prin trecerea
definitivă la o altă autoritate sau instituție publică, cu menținerea funcției și a drepturilor salariale.
Transferul se poate face și pe o funcție de nivel inferior, dar numai cu acordul scris al funcționarului
public.
Transferul este de două feluri:
- transferul în interes de serviciu;
- transferul la cerere.
Transferul în interes de serviciu este fundamentat și generat de interesul autorității sau instituției
publice care are, așadar, un rol primordial în dispunerea acestei modalități de modificare a raportului de
serviciu. Pentru realizarea transferului este necesar acordul de voință între autoritățile sau
instituțiile publice în cauză, respectiv cea la care funcționarul îndeplinește activitatea și cea la care
urmează a fi transferat.
Transferul la cerere poate fi acordat la inițiativa funcționarului, care întocmește o cerere în acest
sens, dar numai cu consimțământul celor două autorități sau instituții publice în cauză. Cererea de
transfer trebuie întemeiată pe motive personale legitime.
16. C are s u n t cond ițiile mu tării?
Mutarea la alt compartiment sau într-o altă funcție publică din cadrul autorității sau instituției
reprezintă o modalitate de modificare temporară sau definitivă a raportului de serviciu.
Condițiile mutării sunt:
- funcția publică pe care se dispune mutarea să fie vacantă, de același rang, grad profesional
sau categorie cu funcția deținută de subiectul mutării. Dacă mutarea este temporară, ea poate fi
realizată și pe o funcție de nivel inferior, dar numai cu acordul scris al funcționarului public;
- să fie făcută în concordanță cu salariul și cu pregătirea profesională a funcționarului public.
Mutarea temporară nu poate fi dispusă pentru mai mult de șase luni într-un an calendaristic.
 17. C are fap te s ăvârș ite d e fu n cțion arii p u b lici con s titu ie ab ateri
d is cip lin are?
Abaterea disciplinară este fapta prin care funcționarul public încalcă normele de drept
administrativ referitoare la corectitudinea îndeplinirii atribuțiilor specifice funcției publice pe care o
exercită.
Legea enumeră care fapte săvârșite de funcționarii publici constituie abateri disciplinare5, și
anume:
- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
- neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;
- absențe nemotivate de la serviciu;
- nerespectarea, în mod repetat, a programului de lucru;
- intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor cereri în afara cadrului legal;
- nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor având acest caracter;
- manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în cadrul căreia își
desfășoară activitatea;
- desfășurarea, în timpul programului de lucru, de activități cu caracter politic;
- refuzul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu;
- încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și
interdicții pentru funcționarii publici;
- alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției
publice și a funcționarilor publici.
18. C are s u n t s itu ațiile în care p oate fi an gajată răs p u nd erea civilă a
fu n cțion aru lu i pu b lic?

Răspunderea civilă a funcționarului public poate fi angajată în următoarele situații:

- pagube produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care exercită
funcția publică;
- nerestituirea, în termenul legal, a sumelor de bani ce i s-au acordat necuvenit;
- pentru daunele plătite de către autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe
persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
19. C are s u n t cond ițiile răs pu n d erii civile a fu n cțion aru lu i pu b lic?
Răspunderea civilă a funcționarului public este o aplicație, în dreptul administrativ pozitiv, a
răspunderii civile delictuale, mai precis o formă de răspundere pentru fapta proprie, instituție a
dreptului civil, care constituie dreptul comun în materie.
Condițiile răspunderii civile a funcționarului public sunt:
- existența unei fapte săvârșite cu vinovăție de către un funcționar public;
- săvârșirea faptei în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu specifice funcției publice sau în legătură cu
aceste atribuții;
- existența unui prejudiciu, a unei pagube;
- stabilirea unui raport de cauzalitate între fapta funcționarului și prejudiciul apărut.

20. Care s u n t atrib u țiile p rin cip ale ale Preș ed in telu i R omân iei, în
d omen iu l ad min is trației p u b lice?
Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi
al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice. In acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între
puterile statului, precum şi între stat şi societate”.
În domeniul administrației publice, Președintele României are atribuții principale:
- veghează la respectarea Constituției României și la buna funcționare a autorităților publice;
- desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru și numește Guvernul României;
- numește și revocă pe unii membri ai Guvernului în caz de remaniere guvernamentală sau de
vacanță a postului;
- participă la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național privind politica
externă, apărarea țării, asigurarea ordinii publice, precum și în alte situații, la cererea prim-
ministrului;
- acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României;
- aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
- instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență și solicită Parlamentului încuviințarea
unei astfel de măsuri;
- numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege.

21.D etaliați fu n cțiile p e care le înd ep lin eş te Gu vern u l?

Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care asigură realizarea politicii
interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice7.
Guvernul îndeplineşte următoarele funcţii:
a) Funcţia de strategie, prin care se asigură punerea în aplicare a Programului de guvernare pe
baza căruia Guvernul a primit votul de încredere al Parlamentului.
b) Funcţia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional
necesar în vederea realizării Programului de guvernare. În acest sens, guvernul poate adopta
hotărâri pentru punerea în aplicare a legilor, dar şi ordonanţe prin care îşi exercită funcţia de
reglementare primară a unor relaţii sociale din anumite domenii de activitate. De asemenea, potrivit
art. 74 alin. 1, din Constituţie, iniţiativa legislativă aparţine, în primul rând, Guvernului;
c) Funcţia de administrare a proprietăţii statului, prin care se asigură administrarea proprietăţii
publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor publice pentru care statul este
responsabil.
d) Funcţia de reprezentare, prin care se asigură reprezentarea statului român pe plan intern şi
extern. Pe plan intern, guvernul reprezintă statul în relaţiile cu celelalte autorităţi publice,
organizaţii neguvernamentale, asociaţii profesionale, alte persoane juridice şi persoane fizice, iar pe
plan extern, Guvernul reprezintă statul în relaţiile cu guvernele diferitelor state şi cu organismele
internaţionale;
e) Funcţia de autoritate de stat, prin care Guvernul asigură urmărirea şi controlul aplicării şi
respectării reglementărilor în domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi în
domeniile economic şi social şi al funcţionării instituţiilor şi organismelor care îşi desfăşoară
activitatea în subordinea sau sub autoritatea sa..
22. C are s u n t atrib u țiile Prim- min is tru lu i?
Prim-ministrul conduce și coordonează Guvernul, activitatea membrilor acestuia, pentru
îndeplinirea atribuțiilor ce le revin, potrivit legii.
Atribuţii ale primului-ministru, respectiv:
a) propune Preşedintelui României revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului, în
condiţiile;
b) cere Preşedintelui României să participe la anumite şedinţe de Guvern;
c) contrasemnează, cu unele excepţii, decretele Preşedintelui;
d) semnează actele Guvernului.

23. C are s u n t atrib u țiile p rin cip ale ale min is tru lu i?
Atribuțiile principale ale ministrului sunt următoarele11:

- organizează, coordonează și controlează aplicarea legilor în sens larg, cu respectarea normelor de

competență și a autonomiei locale;
- elaborează și avizează proiectele de lege, ordonanțe, hotărâri de Guvern, conform metodologiei
aprobate de Guvern;
- acționează pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului pe care îl conduce;
- fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Guvernului;
- urmărește proiectarea și realizarea investițiilor din domeniul coordonat;
- reprezintă interesele statului în diferite organe și organisme internaționale, dezvoltă relații de
colaborare cu organizații similare din alte țări;
- inițiază și negociază încheierea de convenții, acorduri și alte înțelegeri internaționale sau, după
caz, propune întocmirea formelor de aderare la cele existente;
- urmărește și controlează aplicarea convențiilor și acordurilor internaționale la care România este
parte;
- coordonează și urmărește elaborarea și implementarea de politici și strategii în domeniu;
- avizează înființarea organismelor neguvernamentale și cooperează cu acestea;
- colaborează cu instituțiile de specialitate pentru formarea și perfecționarea pregătirii profesionale a
personalului din sistem;
- conduce aparatul propriu al ministerelor;
- numește și eliberează din funcție personalul din minister, aprobă statele de funcții ale
ministerului.
24. D etaliați atrib u țiile Con s iliu lu i Local?
Consiliul local este o autoritate a administrației publice locale de tip deliberativ, prin care se
realizează autonomia locală. Rolul principal al consiliului local este acela de a rezolva treburile
publice în localitatea unde funcționează, comună sau oraș.
Atribuțiile consiliului local sunt structurate pe următoarele categorii:
- organizarea și funcționarea aparatului de lucru al primarului, al instituțiilor și serviciilor publice de
interes local, al societăților comerciale și al regiilor autonome de interes local;
-, aprobarea bugetului local, impozitelor, taxelor, strategiilor de dezvoltare, contractarea datoriei
publice)
- atribuții precum darea în administrare sau concesionarea domeniului public
- gestionarea serviciilor publice furnizate către cetățeni, privind educația, asistența socială, cultura,
tineretul;
- cooperarea internațională și internă, concretizată prin înfrățirea cu diferite localități din străinătate,
asocierea cu persoane juridice române sau străine pentru realizarea anumitor proiecte și lucrări.

25. C are s u n t atrib u țiile p rin cip ale ale Primaru lu i?

Primarul îndeplineşte o funcţie de autoritate publică, acesta fiind şeful administraţiei publice locale
şi al aparatului propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale, pe care îl conduce şi
îl controlează. De asemenea, primarul conduce serviciile publice locale.
Primarul indeplineste urmatoarele categorii principale de atributii:
a) atributii exercitate in calitate de reprezentant al statului, in conditiile legii;
b) atributii referitoare la relatia cu consiliul local;
c) atributii referitoare la bugetul local;
d) atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor;
e) alte atributii stabilite prin lege.
Primarul indeplineste functia de ofiter de stare civila si de autoritate tutelara si asigura functionarea
serviciilor publice locale de profil, atributii privind organizarea si desfasurarea alegerilor,
referendumului si a recensamantului. Primarul indeplineste si alte atributii stabilite prin lege.
Primarul:
a) prezinta consiliului local, in primul trimestru, un raport anual privind starea economica, sociala si
de mediu a unitatii administrativ-teritoriale;
b) prezinta, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte si informari;
c) elaboreaza proiectele de strategii privind starea economica, sociala si de mediu a unitatii
administrativ-teritoriale si le supune aprobarii consiliului local.
De asemenea, primarul:
a) exercita functia de ordonator principal de credite;
b) intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului bugetar si le supune spre
aprobare consiliului local;
c) initiaza, in conditiile legii, negocieri pentru contractarea de imprumuturi si emiterea de titluri de
valoare in numele unitatii administrativ-teritoriale;
d) verifica, prin compartimentele de specialitate, corecta inregistrare fiscala a contribuabililor la
organul fiscal teritorial, atat a sediului social principal, cat si a sediului secundar.
Primarul mai îndeplinește și următoarele atribuții:
a) coordoneaza realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de
specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice si de utilitate publica
de interes local;
b) ia masuri pentru prevenirea si, dupa caz, gestionarea situatiilor de urgenta;
c) ia masuri pentru organizarea executarii si executarea in concret a activitatilor din domeniile
prevazute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d);
d) ia masuri pentru asigurarea inventarierii, evidentei statistice, inspectiei si controlului efectuarii
serviciilor publice de interes local prevazute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d), precum si a bunurilor din
patrimoniul public si privat al unitatii administrativ-teritoriale;
e) numeste, sanctioneaza si dispune suspendarea, modificarea si incetarea raporturilor de
serviciu sau, dupa caz, a raporturilor de munca
f) asigura elaborarea planurilor urbanistice prevazute de lege, le supune aprobarii consiliului local si
actioneaza pentru respectarea prevederilor acestora;
g) emite avizele, acordurile si autorizatiile date in competenta sa prin lege si alte acte normative;
h) asigura realizarea lucrarilor si ia masurile necesare conformarii cu prevederile
angajamentelor asumate in procesul de integrare europeana in domeniul protectiei mediului si
gospodaririi apelor pentru serviciile furnizate cetatenilor.
 26. C las ificați atrib u ţiile Con s iliu lu i Jud eţean .
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru
coordonarea activităţii consiliilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
Atribuţiile consiliului judeţean sunt clasificate, de lege, astfel:
a) atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al Consiliului judeţean, ale
instituţiilor şi serviciilor publice de interes
judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean;
b) atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului;
c) atribuţii privind gestionarea patrimoniului judeţului;
d) atribuţii privind gestionarea serviciilor publice din subordine;
e) atribuţii privind cooperarea inter-instituţională.
27. C are s u n t atrib u țiile Prefectu lu i?
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile
administrativ-teritoriale.
Din economia textului constituţional şi a statutului prefectului rezultă că prefectul, în calitatea sa de
reprezentant în teritoriu al Guvernului, are două sarcini importante:
a) conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităţilor
adminitrativ-teritoriale.
b) verifică legalitatea actelor administrative ale Consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale
primarului. Deşi în această nouă reglementare legală a prefectului, aceasta este considerată a fi una
dintre atribuţiile acestuia, apreciem că importanţa acesteia, mai ales sub aspectele efectelor care pot
apare în urma exercitării acestui control, justifică considerarea acestei atribuţii ca fiind o veritabilă
sarcină a prefectului.
Atribuțiile prefectului sunt:
a) organizează, coordonează şi controlează aplicarea legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului,
a ordinelor şi instrucţiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate şi a
principiului autonomiei locale;
b) acţionează pentru realizarea în judeţ a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune
măsurile necesare pentru îndeplinirea lor, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce îi revin,
potrivit legii;
c) dispune măsuri de aplicare a politicilor naţionale hotărâte de Guvern;
d) verifică măsurile întreprinse de către primar sau preşedintele consiliului judeţean în calitatea lor
de reprezentanţi ai statului în unitatea administrativ-teritorială;
e) colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale pentru determinarea priorităţilor de
dezvoltare teritorială;
f) verifică legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de către consiliul judeţean,
preşedintele consiliului judeţean, consiliul local sau primar;
g) conduce activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale
administraţiei publice centrale organizate la nivelul judeţului;
h) realizează atribuţiile de conducere şi control delegate de către miniştrii şi conducătorii celorlalte
organe ale administraţiei publice centrale cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din
subordine;
i) avizează proiectul de buget, precum şi situaţiile financiare privind execuţia bugetară întocmite de
serviciile publice deconcentrate;
j) conduce lucrările colegiului prefectural;
k) aprobă, în calitate de ordonator terţiar de credite, bugetul instituţiei prefectului;
l) aprobă organigrama instituţiei prefectului, cu încadrarea în numărul şi structura posturilor alocate de
către ordonatorul principal de credite;
m) acţionează pentru apărarea ordinii de drept, a liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului, precum şi a
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, în condiţiile prevăzute de lege;
n) asigură, împreună cu autorităţile şi organele abilitate, pregătirea şi aducerea la îndeplinire a măsurilor
de apărare care nu au caracter militar, precum şi a celor de protecţie civilă;
o) dispune, în calitate de preşedinte al Comitetului judeţean pentru situaţii de urgenţă, măsurile care se
impun pentru prevenirea şi gestionarea acestora;
p) asigură realizarea politicilor şi a planului de măsuri pentru integrarea europeană;
q) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi de celelalte acte normative, precum şi sarcini stabilite
de Guvern.
28. C are s u n t atrib u țiile Su b p refectu lu i?
Atribuțiile subprefectului vizează:
-coordonarea activităţii desfăşurate de serviciile publice deconcentrate şi elaborarea propunerilor de
îmbunătăţire al activităţii acestora;
-examinarea, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale şi conducătorii serviciilor
publice deconcentrate a stadiului de execuţie a unor lucrări şi acţiuni care se derulează în comun;
-coordonarea activităţilor de dezvoltare economică şi integrare europeană şi a structurilor
organizatorice din cadrul instituţiei Prefectului;
-consultarea conducătorilor serviciilor publice deconcentrate şi a şefilor structurilor organizatorice
din cadrul Instituţiei Prefectului cu privire la elaborarea ordinelor prefectului prin care se stabilesc
măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate potrivit legii;
-contrasemnarea ordinelor prefectului care au legătură cu activitatea structurilor coordonate şi
asigurarea difuzării acestora la cei interesaţi;
-asigurarea examinării proiectelor bugetelor precum şi a situaţiilor financiare privind execuţia
bugetară întocmite de serviciile publice deconcentrate cu ajutorul structurii proprii din cadrul
Instituţiei Prefectului, în vederea emiterii avizului prefectului;
-întocmirea proiectului regulamentului de funcţionare a Colegiului Prefectural cu respectarea
prevederilor regulamentului cadru;
-dispunerea măsurilor necesare în vederea organizării şedinţelor Colegiului Prefectural.
-urmărirea realizării Hotărârilor Colegiului Prefectural şi elaborarea propunerilor cu privire la
creşterea eficienţei implementării acestora;
-gestionarea şi urmărirea măsurilor dispuse de prefect în calitate de preşedinte al comitetului
judeţean pentru situaţii de urgenţă, precum şi a Hotărârilor luate în cadrul comitetului judeţean
pentru situaţii de urgenţă;
-conducerea comisiilor care funcţionează potrivit legii la nivelul Instituţiei Prefectului a căror
preşedinţie le asigură;
-coordonarea activităţii secretariatelor tehnice a comisiilor care funcţionează potrivit legii la nivelul
Instituţiei Prefectului;
-coordonarea activităţii oficiilor prefecturale în sfera de competenţe definit prin ordin al prefectului;
-elaborarea propunerilor cu privire la organizarea internă a instituţiei, aplicarea reformei în
administraţie şi înaintarea acestora prefectului.
29. C are s u n t ob iective le d e b ază ale p oliticii d e d ezvoltare region ală?
Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare,
care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete.
Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind
rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.
Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate
de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati,
publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin
valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata .
Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala sunt urmatoarele:
 - diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si
pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); preintimpinarea producerii de noi
dezechilibre;
 -indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele
financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune);
 -corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare;
 -stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea
economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate
de Romania.

30. D etaliați atrib u țiile p rin cip ale ale C ons iliu lu i p en tru d ezvoltare
region ală.
Consiliul pentru dezvoltare regională se compune din președinții de consilii județene și din
reprezentanți ai consiliilor locale din regiunea de dezvoltare.
Consiliul pentru dezvoltare regionala are urmatoarele atributii principale:
a) analizeaza si aproba strategia si programele de dezvoltare regionala;
b) sprijina elaborarea in partener iat a Planului national de dezvoltare;
c) aproba proiectele de dezvoltare regionala, selectionate la nivel regional, in concordanta cu
criteriile, prioritatile si metodologia elaborate de institutia nationala cu atributii in domeniul
dezvoltarii regionale, impreuna cu organismele regionale specializate;
d) transmite Consiliului national pentru dezvoltare regionala, spre aprobarea finantarii, portofoliul
propus de proiecte pentru care se aplica o procedura de selectie la nivel national;
e) aproba criteriile, prioritatile, alocarea si destinatiile resurselor Fondului pentru dezvoltare
regionala;
f) prezinta Consiliului national pentru dezvoltare regionala propuneri privind alocarea de resurse la
Fondul pentru dezvoltare regionala;
g) urmareste utilizarea fondurilor alocate din Fondul national pentru dezvoltare regionala;
h) propune Consiliului national pentru dezvoltare regionala cuantumul contributiilor anuale, in
limita sumelor aprobate prin bugetele judetelor, respectiv al municipiulu i Bucuresti, dupa caz,
alocate pentru Fondul pentru dezvoltare regionala, pentru finantarea obiectivelor politicilor
regionale, precum si destinatia si esalonarile de plata ale acestora;
i) atrage alte contributii financiare, locale si regionale, in vederea realizarii obiectivelor regionale;
sursele atrase se constituie ca venituri la Fondul pentru dezvoltare regionala;
j) aproba rapoartele de activitate semestriale intocmite de agentiile pentru dezvoltare regionala;
k) coordoneaza si sprijina d ezvoltarea parteneriatelor regionale;
l) elaboreaza si aproba regulamentul propriu de functionare, in conformitate cu regulamentul -cadru
de organizare si functionare a consiliilor pentru dezvoltare regionala;
m) avizeaza contractele, conventiile, a cordurile, protocoalele, precum si alte documente similare,
incheiate de catre agentia pentru dezvoltare regionala cu tertii in domeniul specific de activitate,
inclusiv cu institutiile similare din cadrul Uniunii Europene, si informeaza corespunzator Consiliul
national pentru dezvoltare regionala;
n) aproba statutul de organizare si functionare a agentiei pentru dezvoltare regionala, precum si
organigrama acesteia;
o) coordoneaza activitatile de mediatizare la nivel regional a politicilor si obiectivelor de dezvoltare
regionala, a programelor regionale finantate de Uniunea Europeana, precum si pe cele privind
utilizarea, la nivelul regiunii, a fondurilor, asigurand transparenta si informarea corecta, rapida si in
timp util a cetatenilor, in special a intreprinzatorilor.
31.D etaliați atrib u țiile Agen ției p en tru d ezvoltare region ală.
Agentia pentru dezvoltare regionala funcționeaza in fiecare regiune de dezvoltare, este un organism
neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care functioneaza in
domeniul dezvoltarii regionale. Acestea se organizeaza si functioneaza in conditiile legii si ale
statutului de organizare si functionare, aprobat de consiliul pentru dezvoltare regionala.
Agentia pentru dezvoltare regională are următoarele atribuții:
a) elaboreaza si propune cons iliului pentru dezvoltare regionala, spre aprobare, strategia, planul si
programele de dezvoltare regionala, precum si planurile de gestionare a fondurilor;
b) asigura realizarea programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de gestionare a fondu rilor,
in conformitate cu hotararile adoptate de consiliul pentru dezvoltare regionala, cu respectarea
legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta pentru realizarea lor;
c) solicita institutiei nationale cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale sume din Fondul
national pentru dezvoltare regionala, pentru finantarea proiectelor de dezvoltare aprobate;
d) actioneaza, impreuna cu consiliul pentru dezvoltare regionala, pentru atragerea de resurse, in
scopul indeplinirii atributiilor sale;
e) asigura managementul tehnic si financiar al Fondului pentru dezvoltare regionala, in scopul
realizarii obiectivelor prevazute in programele de dezvoltare regionala;
f) raspunde fata de consiliul pentru dezvoltare regionala, fata de institutia/institutiile nationale cu
care are incheiate contracte, precum si fata de organele abilitate prin lege pentru corecta gestionare
a fondurilor incredintate;
g) transmite, spre aprobare, consiliului pentru dezvoltare regionala proiectele selectate in cadrul
programelor de dezvoltare regionala in baza prioritatilor, criteriilor si a metodologiei elaborate de
institutia nationala responsabila pentru dezvoltarea regionala, impreuna cu organismele regionale
specializate; in cazul licitatiilor organizate la nivelul fiecarei regiuni de dezvoltare, proiectele
aprobate de consiliul
pentru dezvoltare regionala vor fi trimise spre avizare Consiliului national pentru dezvoltare
regionala; in cazul licitatiilor de proiecte organizate la nivel national, proiectele selectate vor fi
avizate de consiliul pentru dezvoltare regionala si aprobate de Consiliul national pentru dezvoltare
regionala;
h) asigura si raspunde, pe baza contractelor incheiate cu institutiile nationale, de implementarea,
monitorizarea tehnica si financiara si controlul executiei proiectelor finantate de Uniunea
Europeana in cadrul programelor de dezvoltare regionala si/sau, dupa caz, a proiectelor din cadrul
programelor nationale, care se implementeaza la nivel regional prin agentia pentru dezvoltare
regionala; pentru atributiile delegate agentiilor pentru dezvoltare regionala de catreinstitutiile
apartinand administratiei publice centrale sau locale, monitorizarea si controlul unor astfel de
activitati se fac de catre institutia care a delegat aceste atributii;
i) intocmeste rapoarte semestriale, precum si raportul anual de implementare referitor la activitatile
derulate conform contractelor cu institutia nationala cu atributii in domeniul dezvoltarii regionale;
j) evidentiaza stadiul, dificult atile de implementare, precum si impactul programelor/proiectelor de
dezvoltare regionala si propune masuri de imbunatatire; rapoartele se aproba in prealabil de catre
consiliul pentru dezvoltare regionala si sunt transmise institutiei nationale cu atribut ii in domeniul
dezvoltarii regionale;
k) realizeaza si asigura, in baza contractelor, mediatizarea/publicitatea la nivel regional a
programelor si proiectelor de dezvoltare regionala;
l) organizeaza si dezvolta, cu sprijinul si sub coordonarea consiliului pentru dezvoltare regionala,
parteneriatele regionale si promoveaza la nivel regional cunoasterea politicilor si practicilor Uniunii
Europene, precum si a principiilor care stau la baza politicilor de dezvoltare regionala;
m) identifica si promoveaza, in parteneriat, proiecte de interes regional si local, precum si proiecte
de cooperare intraregionala; promoveaza, cu sprijinul consiliului pentru dezvoltare regionala,
regiunea si atragerea de investitii straine; dezvolta colaborari cu organisme si institutii similare din
Uniunea Europeana si participa la implementarea proiectelor internationale de interes regional si
local;
n) elaboreaza propunerile anuale ale bugetelor proprii de venituri si cheltuieli destinate desfasurarii
activitatilor prevazute prin prezenta lege si le supune aprobarii consiliului pentru dezvoltare
regionala;
o) asigura, printr-o structura de audit intern proprie, subordonata directorului agentiei, desfasurarea
unei activitati independente si obiective, care da asigura re si consiliere conducerii agentiei, pentru
buna administrare a veniturilor si cheltuielilor, perfectionand activitatile agentiei, ajutand-o sa-si
indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste
eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe analiza riscului, a controlului si a
proceselor de administrare;
p) incheie si supune spre avizare consiliului pentru dezvoltare regionala contracte, conventii,
acorduri si protocoale, precum si alte documente similare incheiate cu tertii in domeniul specific de
activitate, inclusiv cu institutii similare din cadrul Uniunii Europene;
q) indeplineste obligatiile contractuale si raspunde pentru realizarea acestora, in conformitate cu
criteriile si in dicatorii de performanta stabiliti prin contractele incheiate in acest scop;
r) asigura, prin personal specializat, secretariatul consiliului pentru dezvoltare regionala;
s) participa in structurile parteneriale stabilite la nivel national, in comitetele si subcomitetele
nationale, precum si in grupurile de lucru organizate de institutiile nationale responsabile pentru
managementul si gestionarea programelor finantate de Uniunea Europeana;
t) elaboreaza propriul statut de organizare si functiona re si il supune spre aprobare consiliului
pentru dezvoltare regionala;
u) indeplineste atributiile privind elaborarea in parteneriat a Planului national de dezvoltare;
v) asigura, impreuna cu organismele regionale specializate, colectarea si centralizarea
datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor.
32. D etaliați atrib u țiile C ons iliu lu i n ațion al p en tru d ezvoltare
region ală.
Consiliul national pentru dezvoltare regionala este structura nationala de tip partenerial, cu rol
decizional privind elaborarea si implementarea obiectivelor politicii de dezvoltare regionala. Este
alcătuit din președinții și vicepreședinții consiliilor pentru dezvoltare regională și, la paritate cu
numărul acestora, din reprezentanți ai Guvernului, desemnați de acesta.
Consiliul national pentru dezvoltare regionala are urmatoarele atributii:
a) avizeaza politicile si strategia nationala pentru dezvoltare regionala, precum si Planul national de
dezvoltare, care contine prioritatile si masurile multianuale de finantare a obiectivelor nationale ale
coeziunii economice si sociale;
b) aproba criteriile si prioritatile privind utilizarea Fondului national pentru dezvoltare regionala;
c) prezinta Guvernului, spre aprobare, programele prioritare finantate din Fondul national pentru
dezvoltare regionala;
d) analizeaza utilizarea fondurilor alocate agentiilor pentru dezvoltare regionala din Fondul national
pentru dezvoltare regionala, pe baza rapoartelor de monitorizare elaborate si transmise de catre
consiliile pentru dezvoltare regionala;
e) propune modul de utilizare a fondurilor de preaderare pentru dezvoltarea regionala alocate
Romaniei de catre Uniunea Europeana in perioada de preaderare;
f) urmareste realizarea obiectivelor dezvoltarii regionale, inclusiv in cadrul activitatilor de
cooperare externa a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier, interregional, la nivelul
euroregiunilor;
g) avizeaza proiectele propuse de agentiile pentru dezvoltare regionala si aprobate de consiliul
pentru dezvoltare regionala pentru finantarea acestora din programele de dezvoltare regionala, in
cazul licitatiilor de proiecte organizate la nivel regional;
h) aproba proiectele propuse de agentiile pentru dezvoltare regionala si aprobate de consiliul pentru
dezvoltare regionala, pentru finantarea acestora din programele de dezvoltare regionala, in cazul
licitatiilor de proiecte organizate la nivel national;
i) analizeaza si aproba rapoartele de activitate prezentate de catre Comitetul National de
Coordonare a Programelor PHARE - componenta de coeziune economica si sociala, constituit in
baza prevederilor Memorandumului de finantare PHARE, precum si propunerile inaintate de acest
comitet.
33. D etaliați s erviciu l p u b lic su b du b lu asp ect: material ş i formal.
În doctrina juridică a dreptului public, serviciul public a fost definit sub un dublu aspect: material şi
formal .
Din punct de vedere material, serviciul public este privit ca o activitate de interes general
care se desfăşoară de către organele administraţiei publice sau de către persoane particulare
autorizate, abilitate în acest scop.
Din punct de vedere formal, serviciul public poate fi definit ca ansamblul de structuri ale
administraţiei publice sau al organismelor private care desfăşoară activităţi în regim de serviciu
public.
34.Î n fu n cţie d e mod u l lor d e organ izare, d etaliați servicii le p ub lice
care p ot fi in terioare sau exterioare.

Serviciile interioare sunt reprezentate de compartimentele de lucru ale autorităţilor administraţiei

publice.
Serviciile exterioare sunt constituite din entităţile distincte, autonome, cu sau fără personalitate
juridică, constituite de către administraţia publică, care au organizare de sine stătătoare şi conducere
proprie.
35.Î n rap ort d e în tin d erea comp eten ţelor, d etaliați s erviciile p ub lice
care p ot fi organ izate atât la n ivel n aţion al cât ş i la n ivel local.
În raport de întinderea competenţelor, serviciile publice pot fi organizate atât la nivel naţional cât şi
la nivel local.
- Serviciile publice de interes naţional sunt organizate, de obicei, fie sub forma unor structuri
interioare (departamente, inspectorate, direcţii generale), fie sub forma unor instituţii sau regii
autonome exterioare, organizate de autorităţile administraţiei publice centrale.
 Serviciile publice de interes local sunt organizate de autorităţile administraţiei publice locale
sau de către organisme private, autorizate în acest scop, care îşi limitează activitatea la nivelul unei
singure unităţi administrativ-teritoriale.
35.D etaliați clas ificarea s erviciilor pu b lice în fu n cţie d e natu ra
activităţii d es făşu rate, res p ectiv s ervicii ad min is trative ş i s ervicii
econ omice.
În fine, se mai utilizează şi clasificarea în funcţie de natura activităţii desfăşurate în: servicii
administrative şi servicii economice.
- Astfel, au caracter administrativ serviciile de protecţie socială şi sanitară, cele cu scop educativ şi
cultural, precum şi cele de menţinere a ordinii publice.
- Serviciile publice cu caracter economic desfăşoară activităţi lucrative, cu conţinut economico-
financiar, care aduc şi un profit.
37. D etaliați p rin cip iile care fu n d amen tează activitatea organ is mu lu i
ce d es făş oară activităţi în regim pu b lic.
Pentru abordarea noastră este importantă analiza principiilor care fundamentează activitatea
organismului ce desfăşoară activităţi în regim public: egalitatea în faţa serviciului public,
continuitatea funcţionării, adaptarea la nevoile interesului public şi eficienţa serviciului public.
Principiul egalităţii tuturor cu privire la funcţionarea serviciilor publice se degajă din principiul
egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără discriminări şi fără privilegii, înscris în
Constituţia României şi se referă şi priveşte atât egalitatea condiţiilor de încredinţare, prin
concesionare sau prin delegare, a gestiunii serviciilor publice către stabilimente, instituţii publice,
agenţi economici şi/sau regii autonome, cât şi calitatea de beneficiari ai cetăţenilor în ce priveşte
funcţionarea serviciilor publice, poziţia lor în raporturile juridice cu aceste servicii publice, în
cadrul cărora nu trebuie să fie dezavantajate sub nici un motiv.
Principiul continuităţii presupune asigurarea funcţionării neîntrerupte a serviciilor publice -
esenţa şi caracteristica principală a serviciilor publice - create şi destinate eminamente pentru a
răspunde, în permanenţă, nevoilor de interes general ale persoanelor fizice şi juridice. Prin lege şi
prin normele interne ale autorităţilor publice centrale şi locale, se reglementează în mod detaliat nu
numai modul de organizare şi funcţionare, ci, mai ales, statutul personalului, drepturile si obligaţiile
acestuia raportate la continuitatea serviciului, condiţiile de exercitare a dreptului la grevă de către
personalul fiecărui serviciu, modul de rezolvare a situaţiilor excepţionale care se pot ivi pe timpul
funcţionării serviciilor publice, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră.
Principiul adaptării serviciilor publice la exigenţele interesului public general presupune
mobilitatea şi corelarea cu schimbările şi cu evoluţiile de ordin politic, economic, social şi juridic
care au loc în timp, şi care determină noi premise pentru funcţionarea acestor servicii.
Principiul eficienţei serviciului public derivă din faptul că toate cheltuielile necesare se
suportă, în general, din bugetul de stat sau din bugetele locale ale autorităţilor care le înfiinţează şi
controlează. De aceea, administraţia publică are obligaţia de a stabili cel mai convenabil raport
între cheltuieli şi cantitatea/calitatea serviciilor prestate cetăţenilor, care prin taxele şi impozitele
plătite contribuie la alimentarea bugetului local.
38.C are su n t atrib u țiile p rin cip ale ale S erviciilor p u b lice comu n itare
locale p en tru evid en ța pop u lației?
Serviciile publice comunitare locale pentru evidența populației au urmatoarele atributii principale:
a) intocmesc, tin evidenta si elibereaza certificatele de stare civila;
b) inregistreaza actele si faptele de stare civila, precum si mentiunile si modificarile intervenite in
statutul civil, in domiciliul si resedinta persoanei, in conditiile legii;
c) intocmesc si pastreaza registrele de stare civila, in conditiile legii;
d) intocmesc, completeaza, rectifica, anuleaza sau reconstituie actele de stare civila si orice
mentiuni efectuate pe actele de stare civila, in conditiile legii;
e) actualizeaza Registrul national de evidenta a persoanelor cu datele de identificare si adresele
cetatenilor care au domiciliul in raza de competenta teritoriala a serviciului public comunitar
respectiv;
e) furnizeaza, in cadrul Sistemului national informatic de evidenta a populatiei, date necesare pentru
actualizarea Registrului permanent de evidenta a populatiei;
f) furnizeaza, in conditiile legii, datele de identificare si de adresa ale persoanei catre autoritatile si
institutiile publice centrale, judetene si locale, agentii economici si catre cetateni;
g) constata contraventiile si aplica sanctiuni, in conditiile legii;
h) primesc, in sistem de ghiseu unic, cererile si documentele necesare in vederea eliberarii cartilor
de identitate, cartilor de alegator, pasapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de
inmatriculare si a placilor cu numere de inmatriculare a vehiculelor si le inainteaza serviciilor
publice comunitare judetene de evidenta a persoanelor, serviciilor publice comunitare pentru
eliberarea si evidenta pasapoartelor, respectiv serviciilor publice comunitare regim permise de
conducere si inmatriculare a vehiculelor;
i) primesc de la serviciile publice comunitare competente cartile de identitate, cartile de alegator,
pasapoartele simple, permisele de conducere, certificatele de inmatriculare si placile cu numere de
inmatriculare a vehiculelor, pe care le elibereaza solicitantilor;
j) tin registrele de evidenta pentru fiecare categorie de documente eliberate;
k) utilizeaza si valorifica Registrul national de evidenta a persoanelor.
39. C are s u n t trăs ătu rile con tractu lu i ad min is trativ?
Trăsăturile contractului administrativ sunt:
- se încheie în baza acordului de voință între o autoritate a administrației publice și o persoană
privată;
- persoana privată își ia angajamentul de a asigura funcționarea unui serviciu public ori efectuarea
unei lucrări publice, care reprezintă obligația legală a administrației publice, în schimbul unei sume
de bani;
- particularul are obligația să accepte clauzele reglementare, adică acele clauze stabilite, potrivit
legii, în caietul de sarcini;
- autoritatea de administrație publică poate denunța unilateral contractul administrativ, dacă
interesul public impune, fără a recurge la o acțiune în justiție, prin simpla motivare a unei asemenea
denunțări;
- autoritatea de administrație publică nu poate să cedeze drepturile și obligațiile contractuale
decât unei autorități de administrație publică, iar persoana privată poate să cedeze drepturile și
obligațiile sale unei altei persoane, numai cu acordul autorității publice contractante.
40.C e rep rezin tă con tractu l ad min is trativ?
Acel contract încheiat între o autoritate de administrație publică și o persoană privată, prin care
aceasta din urmă se angajează ca, în schimbul unei sume de bani, să asigure funcționarea unui
serviciu public ori efectuarea unei lucrări publice care intră în sfera de obligații a administrației
publice.
41.Î n fu n cție d e ob iect, con tractele ad min is trative s e împ art în :
- contractele de concesiune de bunuri din domeniul public, în această categorie incluzându-se acele
contracte prin care o autoritate administrativă, numită concedent, transmite, pe o perioadă
determinată, unei persoane numite concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea proprie,
dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei redevențe;
- contractele de achiziție publică, adică acele contracte care au ca obiect dobândirea, temporară sau
definitivă, de către o autoritate publică, numită achizitor, de bunuri sau investiții publice, prin
cumpărare, închiriere sau antrepriză, precum și servicii publice finanțate din bugetul public sau din
surse extrabugetare. Legea21 distinge între mai multe tipuri de astfel de contracte: contractul de
furnizare de produse, care are ca obiect furnizarea unuia sau a mai multor produse, prin cumpărare
sau închiriere, contractul de lucrări publice, al cărui obiect îl reprezintă proiectarea sau/și execuția
unei lucrări publice, contractul de servicii, având ca obiect prestarea unui serviciu în favoarea unei
autorități publice, de către o persoană privată;
- contractele de împrumut public, care au ca obiect obținerea sau garantarea de către stat sau
de către unitățile administrativ-teritoriale, de împrumuturi pentru investiții publice sau pentru
refinanțarea datoriei publice;
- contractele de grant, în baza cărora Fondul Român de Dezvoltare Socială transmite
beneficiarilor (care sunt membri ai comunităților rurale, grupuri dezavantajate sau organizații care
intermediază relația acestora cu Fondul), cu titlu gratuit, sume de bani, denumite granturi, pentru
executarea proiectelor aprobate.
42.D etaliați C on tractu l d e con ces iu n e d e b u nu ri p rop rietate pu b lică.
Reprezintă acel contract prin care o autoritate de administrație publică, numitã concedent,
transmite, pe o perioadã determinatã, unei persoane, numitã concesionar, dreptul şi obligaţia de
exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe.
Actul juridic care se află la baza concesiunilor domeniului public este un contract, un act bilateral,
spre deosebire de actele administrative unilaterale pe care se întemeiază permisiunea de staţionare
sau ocupare temporară a domeniului public.
Efectele contractului de concesiune vizează concedentul, pe de o parte, şi concesionarul, pe de altă
parte, presupunând, însă, şi existenţa unor drepturi şi obligaţii ale celor două părţi dar, în egală
măsură, efectele contractului se răsfrâng şi asupra terţilor, adică asupra beneficiarilor bunului,
activităţii sau serviciului public concesionat.
Au calitatea de concedent, în numele statului, judeţului, oraşului sau comunei: ministerele
sau alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publică
sau privată a statului ori pentru activităţile şi serviciile publice de interes naţional, precum şi
Consiliile judeţene, Consiliile locale sau instituţiile publice de interes local pentru bunurile
proprietate publică sau privată a judeţului, oraşului sau comunei ori pentru activităţile şi serviciile
publice de interes local.
43.C are s u n t t răs ătu rile con tractu lu i d e con ces iu n e?
Trăsăturile contractului de concesiune sunt:
- este un contract cu titlu oneros, deoarece părțile urmăresc avantaje prin încheierea contractului, fie
interesul public, fie profitul;
- mereu, parte în contract este o autoritate publică;
- mereu, cealaltă parte este o persoană privată;
- contractul este mereu intuitu personae, adică încheiat în considerarea persoanei concesionarului, în
mod excepțional el poate fi substituit, exclusiv cu aprobarea concedentului22;
- este contract solemn, legea prevede, sub sancțiunea nulității, forma scrisă a contractului de
concesiune, ad validitatem;
- este contract pe perioadă determinată (49 de ani);
- este contract comutativ, întinderea obligațiilor este certă de la momentul încheierii contractului;
- este un contract cu executare succesivă, presupunând o continuitate în exploatarea bunului
supus concesiunii.
4 4. C e elemen te treb u ie s ă con țin ă Stu diu l de opo rtun ita te din cad rul
c o ntra ctu lu i de conc esi un e?
Studiul de oportunitate cuprinde următoarele elemente:
- descrierea bunului;
- motivele care justifică concesionarea;
- nivelul minim al redevenței;
- procedura de atribuire a concesiunii;
- durata estimată a concesiunii;
- termenele prevăzute pentru realizarea procedurii de concesionare;
- avizul obligatoriu al Oficiului Central de Stat pentru probleme speciale și al Statului Major
General pentru încadrarea obiectului concesiunii în infrastructura sistemului de apărare,
după caz;
- avizul obligatoriu, după caz, al structurii de administrare a ariei naturale protejate sau al
autorității teritoriale pentru protecția mediului.
Concedentul inițiază procedura de concesionare prin întocmirea și aprobarea studiului de
oportunitate și, consecutiv, a caietului de sarcini. Apoi, concedentul realizează publicarea anunțului
privind organizarea licitației pentru selecția concesionarului.
Dacă concesiunea este propusă de către investitorul privat, autoritatea administrativă trebuie să
întocmească studiul de oportunitate într-un termen de 30 de zile de la primirea propunerii de
concesionare.
Studiul de oportunitate este supus aprobării concedentului. Concesionarea este aprobată, apoi, după
caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau a consiliului local, având în vedere
îndeplinirea caietului de sarcini al concesiunii.
45.C are s u n t clau zele caietu lu i d e s arcin i în tocmit d e con ced en t în
c a dru l contract ulu i de co n cesiun e?
Caietul de sarcini se întocmește de către concedent și cuprinde condițiile minimale de participare la
licitația în vederea concesionării, care sunt prevăzute în anexa la lege. Legea impune concedentului
să prevadă în caietul de sarcini, cel puțin, clauze referitoare la:
- informații generale privitoare la obiectul concesiunii;
- condițiile generale ale concesiunii;
- condițiile de valabilitate ale ofertelor depuse de către candidați;
- încetarea contractului.

46.D etaliați în ch eierea con tractu lu i d e con ces iu n e.

Contractul de concesiune este încheiat în termen de 20 de zile calendaristice de la data la care
concedentul l-a informat pe participantul care a fost selectat pentru atribuire, dacă, prin caietul de
sarcini, nu se prevede altfel. Contractul se încheie în formă scrisă ad validitatem. Nerespectarea formei
scrise atrage nulitatea contractului. Nerespectarea termenului pentru încheierea în formă scrisă a
contractului conduce la nașterea dreptului la daune-interese.
Refuzul ofertantului de a încheia contractul atrage, de asemenea, dreptul la daune-interese și conduce la
anularea procedurii de atribuire. Concedentul nu poate să-l oblige pe ofertantul câștigător să încheie
contractul, în schimb, concedentul va trebui să reia procedura de atribuire.
Majoritatea clauzelor din contractul de concesiune sunt prestabilite prin caietul de sarcini. Clauzele
negociate de părți nu pot contraveni celor prevăzute în caietul de sarcini. Clauzele preluate din caietul de
sarcini constituie partea reglementară a contractului de concesiune, iar clauzele negociate formează
partea convențională a acestui contract.
Indiferent de naționalitatea sau cetățenia concesionarului, contractul va respecta în totalitate
legea română. Durata maximă de derulare a contractului este de 49 de ani, începând de la data încheierii.
47.C are su n t d rep tu rile și ob ligațiil e con ces ion aru lu i în cad ru l
con tractu lu i d e con ces iu n e ?
Drepturile concesionarului sunt:
- de exploatare în mod direct, pe riscul și pe răspunderea sa, a bunului sau a bunurilor publice care
fac obiectul concesiunii;
- de folosire și de culegere a fructelor bunului sau bunurilor care fac obiectul concesiunii, potrivit
scopului prevăzut în contract.
Obligațiile concesionarului sunt:
- să asigure exploatarea eficientă, în regim continuu și permanent, a bunului care face obiectul
contractului;
- să exploateze direct bunul concesionat, fără posibilitatea subconcesionării;
- plata redevenței;
- să restituie concedentului bunurile concesionate, gratuit și libere de orice sarcini, la expirarea
termenului concesiunii;
- să asigure continuitatea în exploatarea bunului public, în situația în care contractul a încetat din
alte cauze decât ajungerea la termen;
- să notifice deîndată pe concedent privind apariția unor cauze sau evenimente care ar putea
conduce la imposibilitatea exploatarea bunului.
48. Care s u n t d rep tu rile și ob ligațiile con ced en tu lu i în cad ru l
con tractu lu i d e con ces iu n e ?

Drepturile concedentului sunt:

- de supraveghere și control al activității concesionarului, în privința modului de respectare a
obligațiilor contractuale. Acest drept are în conținutul său activități precum inspecția bunurilor,
verificarea stadiului de realizare a lucrărilor, investițiilor, verificarea satisfacerii interesului public.
Controlul nu poate fi efectuat decât cu notificarea prealabilă a concesionarului și cu respectarea
condițiilor din contract;
- dreptul de a modifica unilateral partea reglementară a contractului de concesiune. Acest drept este
recunoscut concedentului numai în situații excepționale în legătură cu interesul public și nu poate fi
exercitat fără notificarea prealabilă a concesionarului. În situația modificării de față, concesionarul
este obligat să continue executarea contractului în noile condiții impuse, el neputând solicita
desființarea contractului. Dacă concesionarul suferă un prejudiciu ca urmare a implementării noilor
condiții, legea îl îndreptățește să solicite o justă despăgubire, fără întârziere. Se prevede și
posibilitatea concesionarului de a obține despăgubirile solicitate prin hotărâre judecătorească, dacă
există un dezacord între părți privind cuantumul despăgubirilor cuvenite.
Obligațiile concedentului sunt:
- de a pune la dispoziția concesionarului bunul care constituie obiectul concesiunii;
– de a nu-l tulbura pe concesionar în exercitarea drepturilor izvorâte din contract;
– de notificare a concesionarului privind apariția unei împrejurări de natură a aduce atingere drepturilor
concesionarului sau executării corespunzătoare a contractului.
49.D etaliați în cetarea con tractu lu i d e con ces iu n e.
Contractul de concesiune încetează în următoarele cazuri:
- de drept; - Încetarea de drept a contractului de concesiune intervine prin ajungerea la termenul
prevăzut în contract, dacă nu s-a prevăzut altfel.
- pe cale judecătorească; - este rezultatul rezilierii contractului și poate opera pentru neexecutarea,
nerespectarea, din culpă, a obligațiilor contractuale. Partea care a respectat clauzele contractului
depune o cerere la instanța de judecată, în acest sens, putând solicita și daune-interese.
- prin manifestarea de voință a părților.
50.C are s u n t f ormele con tractu lu i d e ach iziție p ub lică?
- contractul de furnizare de produse, având ca obiect achiziționarea, de către o autoritate publică,
a unuia sau a mai multor produse prin cumpărare, închiriere sau leasing;
- contractul de lucrări publice, adică acel contract de achiziție publică care are ca obiect
executarea și, uneori, proiectarea uneia sau a mai multor lucrări de construcții de către o persoană
privată, pentru o autoritate publică;
- contractul de servicii, care are ca obiect prestarea unui serviciu de către o persoană privată în
favoarea unei autorități publice.
51.C are su n t tipu rile d e p roced u ri d e atrib u ire a con tractu lu i d e
ach iziție pu b lică?

- licitația deschisă, prin care orice furnizor de produse, orice executant de lucrări sau prestator de
servicii interesat are dreptul de a depune ofertă;
- licitația restrânsă, care presupune două etape distincte. În cadrul acestei proceduri, participanții
sunt selectați de către autoritatea contractantă, într-o primă etapă, urmând ca într-o a doa etapă,
participanții selectați să poată depune oferte;
- negocierea, prin care autoritatea derulează consultări cu participanții selectați și negciază clauzele
contractuale, inclusiv prețul, cu unul sau mai mulți participanți. Negocierea poate avea loc și fără
publicarea prealabilă a anunțului de participare;
- cererea de ofertă, prin care autoritatea solicită oferte de la mai mulți furnizori de produse,
executanți de lucrări sau prestatori de servicii, fără publicarea unui anunț prealabil;
- concursul de soluții, o procedură prin care sunt achiziționate un plan, un proiect, prin selecția
acestora pe baze concurențiale, evaluate de un juriu;
- dialogul competitiv, prin care orice agent economic poate să-și depună candidatura și prin care
autoritatea realizează un dialog cu candidații selectați pentru a găsi soluții necesităților sale, urmând
ca, ulterior, pe baza propunerilor candidaților, să se elaboreze soluția finală;
- achiziția directă de produse, servicii sau lucrări, unde ordonanța 34/2006 impune un prag,
în art. 19.

52.E xp licați c on tes tația în materia ach izițiilor pu b lice.

Astfel, dacă o persoană se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-
un act emis de către autoritatea contractantă cu încălcarea legii, ea poate solicita anularea actului,
obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins, după caz, în fața
CNSC.
CNSC este un organ administrativ cu activitate jurisdicțională, competent să soluționeze
contestațiile în cadrul procedurii de atribuire, dacă au fost formulate până la încheierea contractului
de achiziție publică.
Legea reglementează o procedură prealabilă contestației. Astfel, persoana vătămată poate notifica
autoritatea contractantă cu privire la pretinsa încălcare a legii și cu privire la intenția de a formula
contestație. Dacă persoana primește un răspuns considerat favorabil și este de acord cu măsurile
adoptate, aceasta poate transmite o notificare de renunțare la acțiunea în contestație sau la
continuarea procedurii în contestație.
Procedura propriu-zisă de contestație în materie începe cu învestirea CNSC cu soluționarea
contestației. Aceasta se face prin însăși depunerea contestației la registratura CNSC sau prin
transmiterea ei prin poștă.
Contestația trebuie depusă până la momentul încheierii în formă scrisă a contractului de achiziție
publică, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibilă. Depunerea contestației are ca efect imediat
suspendarea de drept a procedurii de atribuire până la soluționarea contestației. Dacă se încheie
contract de achiziție publică până la soluționarea contestației, acest contract este lovit de nulitate
absolută.
Contestatorul este obligat să înainteze autorității contractante o copie de pe contestație și de pe
înscrisurile care o însoțesc, cel târziu în următoarea zi lucrătoare datei depunerii contestației.
Contestația necomunicată de către contestator autorității contractante nu suspendă de drept
procedura de atribuire.
Primind contestația, CNSC fixează termen de judecată și citează părțile. Autoritatea contractantă are
obligația să comunice CNSC un punct de vedere asupra contestației și o copie de pe dosarul de
achiziție publică. Lipsa acestui punct de vedere nu împiedică judecata. Autoritatea contractantă are
obligația de a răspunde oricărei solicitări a CNSC, în maxim 5 zile de la momentul solicitării. În caz
de neconformare, autoritatea contractantă poate fi sancționată, prin conducătorul său, cu plata unei
amenzi. Decizia CNSC privind aplicarea sancțiunii, neatacată în termen, constituie titlu executoriu.
Dacă se apreciază, de către CNSC, că o contestație nu întrunește toate elementele cerute de
lege, acesta va solicita completarea contestației, sub sancțiunea respingerii ei, în termen de 5 zile de
la momentul solicitării. CNSC poate desemna, în cursul judecății, la cererea părților, sau a uneia
dintre ele, un expert independent care să lămurească, după caz, problemele tehnice sau financiare
legate de soluționarea contestației. Oricum, soluționarea contestației trebuie făcută în termen de 30
de zile de la momentul la care CNSC a primit dosarul de achiziție publică de la autoritatea
contractantă.
53.Parten eriatu l pu b lic- p rivat: d efin ire, con țin u t, forme.
Noţiunea de parteneriat evocă o relaţie de colaborare între un organism public şi unul privat
în vederea realizării unor sarcini comune.
Prin contractele de parteneriat public-privat se intenţionează punerea unor bunuri publice la
dispoziţia particularilor, pentru a face să funcţioneze un serviciu public, în condiţiile legii.
Actualmente, parteneriatul public-privat este reglementat, în special, de Legea 178/2010.
Potrivit legii25, parteneriatul public-privat are ca obiectiv public proiectarea, finanțarea, construcția,
reabilitarea, modernizarea, operarea, întreținerea, dezvoltarea și transferul unui bun sau serviciu
public. Realizarea parteneriatului public-privat presupune un proiect, care vizează următoarele
aspecte:
- cooperarea dintre partenerul public și partenerul privat;
- finanțarea privată a proiectului;
- respectarea contractului de parteneriat public-privat;
- finanțarea și punerea în aplicare a obiectivelor de interes public;
- riscurile sunt alocate proporțional și echitabil între cei doi parteneri.
Formele parteneriatului public-privat se realizează, potrivit art. 5 din Lege, prin următoarele tipuri
de activități:
- contractul de lucrări;
- contractul de servicii;
- contractul de bunuri.

54.D etaliați e tap ele realizări i p arten eriatu lu i p ub lic- p rivat.

- inițierea proiectului de parteneriat public-privat prin publicarea anunțului de selecție de către
partenerul public, la acest anunț partenerul public atașează documentele aferente (documentația de
inițiere);
- selecția investitorilor privați, care se realizează prin două proceduri alternative prevăzute de lege:
procedura licitației deschise și procedura dialogului competitiv;
- semnarea acordului de proiect de parteneriat public-privat cu investitorii privați selectați;
- negocierea cu investitorii privați selectați care au semnat acordul de proiect de parteneriat public-
privat.
55.C are s u n t p rin cip iile activității d e amen ajare a teritoriu lu i?
Principiile activității de amenajare a teritoriului sunt:
- principiul autonomiei locale, potrivit căruia autoritățile administrației publice locale au dreptul
să-și stabilească propria strategie de dezvoltare a localităților respective potrivit legii și fără
amestecul autorităților administrației publice centrale, în realizarea și respectarea acestui principiu,
autorităților locale fiindu-le conferite, prin legea 215/2001, competențe în domeniu;
- principiul parteneriatului, prin care se înțelege stabilirea, în vederea punerii în aplicare, a
documentațiilor de amenajare a teritoriului și urbanism aprobate, conform legii, de relații între
autoritățile administrației publice de specialitate și persoane fizice și/sau juridice;
- principiul descentralizării serviciilor publice, potrivit căruia o parte semnificativă a atribuțiilor
administrației publice centrale în domeniu este transferată agenților locali ai acesteia, care participă
la activitățile din domeniu;
- principiul transparenței în elaborarea, aprobarea și punerea în aplicare a programelor de
amenajare a teritoriului și dezvoltare a localităților, care au la bază desfășurarea unor proceduri
publice;
- principiul participării populației la procesul de luare a deciziilor, care exprimă ideea că
programele de amenajare a teritoriului sunt aduse la cunoștința populației, care are, astfel,
posibilitatea să exprime opinii și opțiuni cu privire la acestea, anterior aprobării lor;
- principiul dezvoltării durabile, conform căruia amenajarea teritoriului trebuie să asigure
dezvoltarea și progresul, fără a compromite dreptul generațiilor viitoare la propria existență și
dezvoltare.
56.D etaliați p lan u l u rb an is tic gen eral.
Prin planul urbanistic înțelegem acea documentație constând în planuri de urbanism însoțite de
regulamentele aferente, care se referă la localitățile urbane și rurale și reglementează utilizarea
terenurilor și condițiile de ocupare a acestora cu construcții. Tipurile de plan urbanistic sunt:
- plan urbanistic general;
- plan urbanistic zonal;
- plan urbanistic de detaliu.
Planul urbanistic general se întocmește și se aprobă pentru fiecare localitate și trebuie actualizat.
Acesta cuprinde reglementări pe termen scurt, mediu și lung. Reglementările pe termen scurt se
referă la următoarele:
- stabilirea și delimitarea teritoriului de intravilan, precum și a modului de utilizare a acestuia;
- zonificarea funcțională, în corelație cu organizarea rețelei de circulație;
- delimitarea zonelor protejate, de protecție a monumentelor istorice;
- precizarea condițiilor de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate;
- zone de risc, natural sau generat de activități umane.
Reglementările pe termen mediu și lung din planul urbanistic general vizează următoarele aspecte:
- evoluția în perspectivă a localității;
- direcțiile de dezvoltare;
- traseele coridoarelor de circulație;
- lista principalelor proiecte de dezvoltare;
- delimitarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire
57.D etaliați p lan u l u rb an is tic zon al.
Planul urbanistic zonal are caracter de reglementare specifică detaliată și are ca scop corelarea
dezvoltării urbanistice a unei anumite zone de pe teritoriul localității, cu prevederile planului
urbanistic general al localității. Reglementările specifice acestui tip de plan urbanistic fac referire la:
- organizarea rețelei stradale în zona respectivă;
- organizarea arhitecturală urbanistică;
- modul de utilizare a terenurilor;
- protejarea monumentelor istorice;
Potrivit legii, anumite zone din perimetrul localităților trebuie să aibă întocmit un plan urbanistic
zonal: zonele centrale, zonele de protecție a monumentelor, a complexelor de odihnă și tratament
ș.a.
 58.D etaliați p lan u l u rb an is tic d e d etaliu .
Planul urbanistic de detaliu are caracter de reglementare specifică, prin care se asigură condițiile de
amplasare, dimensionare, conformare și servire edilitară a unuia sau a mai multor obiective, cuprinzând
prevederi de asigurare a accesibilității, permisivitatea și constrângerile urbanistice privind volumele
construite și amenajările, relațiile funcționale și estetice cu vecinătatea ș.a.
59.D etaliați a u torizația d e con s tru ire.
Potrivit legii, prin autorizație de construire înțelegem un act de autoritate al administrației
publice locale, prin care este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător prevederilor
legii referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
Aceasta se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii la autoritatea publică
competentă, cerere care trebuie să aibă atașate următoarele înscrisuri:
- actul doveditor al titlului asupra imobilului, care conferă solicitantului dreptul de execuție a
lucrărilor de construcții;
- certificatul de urbanism;
- proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire;
- avizele favorabile;
- documentele care atestă plata taxei de emitere a autorizației
Prin autorizația de construire, emitentul fixează durata de executare a lucrărilor și perioada
de valabilitate, care este de cel mult 12 luni de la data emiterii. În această perioadă, solicitantul e
obligat să demareze lucrările autorizate. Dacă acestea nu sunt finalizate în perioada inițială,
valabilitatea autorizației poate fi prelungită, o singură dată, pentru o perioadă de maxim 12 luni.
Acordarea prelungirii nu e obligatorie, ci se apreciază, ținând seama de complexitatea lucrărilor
autorizate, de stadiul executării, de cauzele care au condus la nerespectarea perioadei inițiale de
execuție a lucrărilor. Emitentul autorizației poate să reducă durata execuției lucrărilor, față de cea
solicitată, cu consultarea investitorului, managerului de proiect, proiectantului.
60.C are s u n t ob iective le p rivin d p roced u ra ap rob ării tacite care a
in trod u s o mod alitate altern ativă d e emitere sau reîn n oire a au torizaţiilor
d e către au torităţile ad min is traţiei p u b lice?
Problematica legată de procedura de aprobare tacită a autorizaţiilor a fost reglementată prin
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite care a introdus o
modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei
publice, având la bază următoarele obiective:
a) înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri;
b) responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de
lege pentru emiterea autorizaţiilor;
c) impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiţii cât mai favorabile
întreprinzătorilor, implicând costuri de autorizare cât mai reduse;
d) combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei;
e) promovarea calităţii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.
61.A u torităţile ad min is traţiei p ub lice care au comp eten ta d e a emite
au torizaţii au ob ligaţia d e a afiş a la s ed iu l aces tora s au p e p agin a p rop rie
d e I n tern et, p en tru fiecare tip d e au torizaţie, u rmătoarele in formaţii:
a) formularul cererii care trebuie completată de către solicitant, precum şi modul de completare a
acesteia;
b) lista cu toate documentele necesare pentru eliberarea autorizaţiei şi modul în care acestea trebuie
prezentate autorităţii administraţiei publice;
c) toate informaţiile privind modul de întocmire a documentelor şi indicarea autorităţilor
administraţiei publice care au competenţa de a emite acte administrative ce fac parte din
documentaţia ce trebuie depusă.
62.Pen tru în călcarea ob ligaţiilor ce revin au torităţilor p ub lice ş i a
p ers oan
elor vin ovate d e în călcarea lor, legea a in s titu it forme con crete d e tragere la
răs p un d ere. D etaliați răs pu n d erea d is cip lin ară.
a) Răspunderea disciplinară. Constituie abatere disciplinară, dacă nu a fost săvârşită în astfel de
condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiune, fapta funcţionarului public sau a
personalului contractual din vina căruia autoritatea administraţiei publice nu a răspuns în termenul
prevăzut de lege, aplicându-se procedura aprobării tacite pentru acordarea sau reînnoirea unei
autorizaţii, şi se sancţionează potrivit Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu
modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii.
63.Pen tru în călcarea ob ligaţiilor ce revin au torităţilor p ub lice ş i a
p ers oan elor vin ovate d e în călcarea lor, legea a in s titu it forme con crete d e
tragere la răsp u n d ere. D etaliați răs p un d erea p en ală.
b) Răspunderea penală. Fapta unei persoane de a invoca în faţa unei autorităţi sau instituţii
publice existenţa unei autorizări ca urmare a procedurii aprobării tacite, omiţând cu ştiinţă
prezentarea răspunsului sau a notificării primite în cadrul procesului de autorizare, constituie
infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.