Rolul și importanța managementului resurselor

umane într-o instituție publică

Rolul resurselor umane este fundamental pentru funcţionarea eficientă a oricărei
organizaţii. Alături de celelalte categorii de resurse necesare pentru implementarea
oricărui proiect sau desfăşurarea oricăror activităţi atât în domeniul public cât şi în
domeniul privat, resursele umane reprezintă o componentă fără de care nu se poate
atinge targetul previzionat, cu respectarea ,,sine qua non” a principiilor de bază al
managementului.Un lucru este sigur: nu putem vorbi despre eficiență ori performanță în
instituțiile publice,fără resursă umană bine pregătită.

În ciuda faptului că modernizarea domeniului AP diferă într -o mai mică sau mai mare măsură,
activitățile de modernizare se bazează pe aceleași principii ale
managementului resurselor umane, care reprezintă o garanție pentru dezvoltarea cât mai bună
a domeniului. Chiar șiautoritățile din România, ca și în alte state europene, au demarat
numeroase activități ce vizează valorificarea la potențial maxim a celor
ce lucrează în instituțiile publice, pentru a facilita în felu lacesta angajamentul
acestora față de organizație și, totodată, pentru a ajuta la dezvoltarea lor.Functionarul
public este acea persoana fizica care, prin respectarea conditiilor cerute de lege, a
fost investita prin numire sau alegere, intr-o functie publica pentru a desfasura,
contra unui salariu, o activitate continua.De la aceasta regula fac exceptie
persoanele fizice care alcatuiesc organele reprezentative ale statului (cele doua
Camere ale Parlamentului), ale judetului (consiliile judetene) si ale comunelor
(consiliile locale), care nu au calitatea de functionari publici pentru ca, in primul
rand, ei sunt reprezentantii tarii, judetului sau comunei si in al doilea rand, prin
activitatea limitata in timp, nepermanenta (de regula 4 ani) pe care o desfasoara,
prin modul de lucru (numai in sesiuni), dar si prin alte caracteristici, ei se
deosebesc de functionarii publici. Fiecare din aceste definitii are meritele si
neajunsurile ei. Dar, pornind de la constanta ca persoana fizica ce ocupa, in
conditiile legii, o functie publica, este functionar public si de la prevederile
constitutionale se pot desprinde caracteristici definitorii:

- toate serviciile publice sunt dotate, inca de la infiintare cu grupari de sarcini,

competente si responsabilitati stabilite potrivit legii pentru realizarea scopului
pentru care au fost create; persoanele care ocupa functiile publice trebuie sa fie
cetateni romani si sa aiba domiciliul in tara. Alte legi mai cer si alte conditii, cum
ar fi cele cu privire la varsta, situatii, s.a.;

- pentru a putea fi numit functionar public este necesar ca persoana respectiva sa

aiba varsta de cel putin 18 ani impliniti, daca legea speciala nu cere o alta varsta;

- unele acte normative cer ca persoana fizica ce urmeaza sa devina functionar

public sa posede anumite studii: superioare, liceale sau generale, iar altele cer o
anumita pregatire de specialitate cum ar fi: de jurist, economist, medic, inginer s.a.;

- investirea intr-o functie publica se face pe baza de concurs ori ca urmare a

alegerii;

- pentru activitatea depusa, functionarul public are dreptul la un salariu, stabilit

potrivit legii, pentru a se intretine pe el si familia lui;

- pe durata ocuparii functiei publice, persoana fizica are anumite drepturi si

obligatii;

- cu exceptia functionarilor publici care, potrivit legii, sunt inamovibili, toti se

bucura de stabilitate.

Clasificarea functionarilor publici se poate realiza dupa anumite criterii. In Legea

privind Statutul functionarilor publici (Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999) la
capitolul II se precizeaza categoriile de functionari publici.

Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi. Functionarii publici debutanti

sunt acele persoane care ocupa, in urma concursului sau a examenului, o functie
publica pana la definitivare.

Perioada de functionar public debutant este de cel putin 6 luni, dar nu mai mare de
2 ani.

a. Dupa gradul de pregatire profesionala

- de categoria A: studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta

sau echivalenta;

- de categoria B: studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma;

- de categoria C: studii medii liceale sau post liceale, absolvite cu diploma.

Clasificarea se realizeaza potrivit studiilor pe care le cere functia publica si nu
acelea pe care le are persoana fizica. in functie de categoria din care fac parte,
functionarii publici desfasoara urmatoarele activitati:

- aplicarea si executarea legilor, studii, control, consiliere si coordonare,

conducere, elaborarea de reglementari, luarea deciziilor sau alte activitati care
necesita cunostinte superioare de specialitate - functionari publici din categoria A;

- aplicarea si executarea legilor, studii, indrumarea, elaborarea unor proiecte de

reglementari, lucrari pregatitoare pentru luarea deciziilor, unele activitati de
conducere, precum si alte activitati care necesita pregatirea superioara de scurta
durata - functionari publici din categoria B;

- aplicarea si executarea legilor si a altor reglementari, activitati de birou sau de

control care necesita o cultura generala medie si cunostinte tehnice sau
profesionale de nivel mediu - functionari publici din categoria C.

b. Dupa natura functiei

- functionari publici cu functii manageriale (de conducere);

- functionari publici cu functii de executie. Acestia se impart in doua categorii si

anume: cu functii de executie pe grade profesionale (se cer studii superioare) si cu
functii de executie pe trepte profesionale (se cer studii liceale sau chiar generale).

c. Dupa modul de investire

- functionari publici alesi (primarii localitatilor);

- functionari publici numiti (prefectii judetelor, al municipiului Bucuresti).

Fiecare dintre cele trei categorii ale functiei publice se imparte in doua grade.
Gradul este o etapa din cariera functionarului public.

Fiecare grad se imparte in trei clase de functionari publici definitivi. Structura

ierarhica a claselor este urmatoarea: clasa a III-a, clasa a II-a si clasa I-a, ca nivel
maxim. Fiecare clasa se imparte in trei trepte. Structura ierarhica a treptelor este
urmatoarea: treapta a 3-a, treapta a 2-a si treapta 1, ca nivel maxim.Functionarii
publici care nu pot fi incadrati in alta functie publica in conditiile precizate mai sus
beneficiaza de masuri de protectie sociala conform legii. Categoriile, gradele,
clasele si treptele carierei unui functionar public sunt urmatoarele:
Functiile publice se pot clasifica astfel:

a. dupa natura competentelor:

- manageriale (de conducere);

- de executie.

b. dupa cerintele privind nivelul studiilor absolvite:

- functii publice de categoria A;

- functii publice de categoria B;

- functii publice de categoria C;

Functionarii publici se identifica prin categoria, gradul, clasa si treapta

corespunzatoare. Prin actul de infiintare a unei autoritati sau institutii publice se va
stabili numarul maxim de posturi aferente functiilor publice.

In cariera profesionala functionarul public beneficiaza, in urma rezultatelor

obtinute la evaluarea performantelor profesionale individuale, de dreptul de a
avansa in treapta, clasa sau grad ori in categorie in urma obtinerii unei diplome de
studii de nivel superior celei avute. Avansarea in treapta urmatoare se face in
cadrul aceluiasi grad si al aceleiasi clase anual si produce efecte pentru toti
functionarii publici care au obtinut rezultate bune la evaluarea anuala a
performantelor profesionale individuale. Pot beneficia de avansarea in grad numai
functionarii publici inscrisi in tabelul de avansari in grad, care se intocmeste si se
completeaza anual in fiecare autoritate sau institutie publica.

Avansarile in grad se fac in ordinea inscrierii pe tabelul de avansari, in cadrul

numarului de posturi vacante, fara a se depasi numarul maxim de titulari pentru
fiecare grad stabilit in conditiile legii nr. 188/1999.

DREPTURILE SI INDATORIRILE FUNCTIONARILOR PUBLICI

Dupa cum serviciul public in care sunt incadrati functionarii publici are dreptul sa
ceara acestora prezenta la timp la serviciu, conform programului acestuia, sa ceara
lucrari de calitate, pastrarea secretului lucrarilor pe care le efectueaza si un
comportament corect fata de cei care apeleaza la serviciul public respectiv, tot asa
si functionarii publici au fata de serviciul public, anumite drepturi.
Drepturile si indatoririle functionarilor publici pot fi delimitate in doua
mari categorii si anume:

1. drepturi si indatoriri cu caracter general, pe care le au toti functionarii

publici;

2. drepturi si indatoriri speciale (specifice), pe care le au numai anumite

categorii de functionari publici.

Drepturi si indatoriri cu caracter general.

Drepturi:

- dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat. Exercitarea acestui drept

trebuie sa influenteze comportarea functionarului in raporturile lui cu publicul si
nici in modul de rezolvare a lucrarilor ce-i

revin din atributiile functiei publice pe care le detine;

- dreptul la asociere sindicala este garant functionarilor publici in conditiile legii.

Cu unele exceptii, cum sunt functionarii publici din Ministerul Apararii Nationale
si al Ministerului de Interne, care nu se pot organiza in sindicate, restul
functionarilor publici pot face parte din organizatii profesionale si din sindicate
pentru apararea drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice si
sociale ale acestora.

- dreptul la greva. Functionarii publici isi pot exercita acest drept numai in
conditiile legii.

- dreptul la salarii. Pentru activitatea depusa functionarii publici au dreptul la

salariu, care se compune din salariul de baza, sporuri si indemnizatii. Salariul
constituie un drept castigat si ca urmare, el nu poate fi micsorat decat in conditiile
legii, ca o sanctiune disciplinara. La stabilirea sistemului de salarizare se vor avea
in vedere: reducerea costurilor administratiei publice, crearea unei ierarhii salariale
bazate pe evaluarea postului, motivarea si recompensarea corespunzatoare.

- dreptul la stabilitate. Acesta garanteaza dreptul de a nu fi pedepsiti, transferati sau

inlocuiti decat in conditiile legii.
- dreptul la promovare in functii, grade si trepte profesionale. Promovarea in
functie se face pe baza de concurs.

- dreptul la concedii de odihna, concedii medicale si la alte concedii. Concediul

anual de odihna se acorda cu luarea in considerare a intereselor bunei functionari a
serviciului public si cu cele ale functionarilor pentru ca, un serviciu public trebuie
sa functioneze continuu. in perioada concediilor de boala, de maternitate si a celor
pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot
fi modificate decat din initiativa functionarului public in cauza.

- dreptul la pensie. Pensia poate fi: pentru implinirea varstei prevazute de lege,
pentru incapacitate de munca si pentru urmasi.

Indatoriri:

- functionarii publici sunt datori sa-si indeplineasca cu profesionalism, loialitate,

corectitudine si in mod constiincios indatoririle de serviciu si sa se abtina de la
orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii autoritatii sau institutiei publice in care
isi desfasoara activitatea;

- functionarii publici au obligatia ca in exercitarea atributiilor ce le revin sa se

abtina de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice;

- functionarii publici raspund, potrivit legii, de indeplinirea atributiilor ce le revin

din functia publica care o detin, precum si a atributiilor ce le sunt delegate;

- functionarii publici au indatorirea sa pastreze secretul de stat si secretul de

serviciu, in conditiile legii;

- functionarii publici trebuie sa pastreze confidentialitatea in legatura cu faptele,

informatiile sau documentele de care iau la cunostinta in exercitarea functiei;

- functionarilor publici le este interzis sa solicite sau sa accepte, direct sau indirect,
pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte
avantaje;

- la numirea si la eliberarea din functie, functionarii publici sunt obligati sa

prezinte, in conditiile legii, conducatorului autoritatii sau institutiei publice
declaratia de avere;
- functionarii publici au indatorirea de a rezolva lucrarile repartizate de
conducatorul compartimentului in care functioneaza;

- functionarii publici au indatorirea sa isi perfectioneze pregatirea profesionala fie

in cadrul autoritatii sau institutiei publice, fie prin cursuri de perfectionare
organizate in acest scop.

2. Drepturi si indatoriri speciale (specifice)

Drepturi:

- functionarii publici care sunt obligati sa poarte uniforma, au dreptul sa primeasca

uniforma gratuit;

- functionarii publici cu functii de executie care presteaza in interesul serviciului,

ore suplimentare, au dreptul la o salarizare suplimentara, daca timpul lucrat peste
durata normala de lucru nu a putut fi compensat cu timp liber corespunzator;

- functionarii publici care lucreaza in schimburi sau ture au dreptul la timpul liber
corespunzator;

- functionarii publici inamovibili au dreptul de a nu fi mutati, chiar prin avansare,

fara acordul lor;

- dreptul la cumul de functii, cu obligatia efectuarii lucrarilor ce le revin, din

atributiile pe care le au in cadrul serviciului public unde sunt incadrati, cu functia
de baza;

- potrivit legii, se pot acorda si alte drepturi speciale (specifice) functionarilor

publici.

Indatoriri:

Acestea sunt determinate de natura serviciului public (Directia generala a vamilor

impune indatoriri speciale, institutiile publice de invatamant, cultura, arta sau
sanatate impun alte indatoriri etc.).

Agentia Nationala a Functionarilor Publici

Pentru crearea si dezvoltarea unui corp profesionist de functionari publici s-a

infiintat, in subordinea Guvernului Romaniei, Agentia Nationala a Functionarilor
Publici (A.N.F.P), organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu
personalitate juridica.

Finantata de bugetul de stat Agentia Nationala a Functionarilor Publici (A.N.F.P)

are in principal, urmatoarele atributii:

- elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al

functionarilor publici;

- elaboreaza si avizeaza propuneri de acte normative privind functia publica si

functionarii publici;

- verifica modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii

publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;

- elaboreaza reglementari comune tuturor autoritatilor si institutiilor publice

privind functiile publice, gradarea si clasificarea posturilor;

- elaboreaza propuneri pentru crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil

tuturor functionarilor publici;

- stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;

- organizeaza sistemul de formare profesionala a functionarilor publici;

- elaboreaza si urmareste punerea in aplicare a unor programe de pregatire si

perfectionare, a functionarilor publici;

- creeaza si administreaza baza sa de date privind evidenta functiilor publice si a

functionarilor publici;

- intocmeste rapoarte anuale cu privire la managementul functiilor publice si al

functionarilor publici, pe care Guvernul le supune spre dezbatere Parlamentului;

- elaboreaza si urmareste punerea in aplicare a normelor de organizare a

concursurilor pentru intrarea in corpul functionarilor publici;

- coordoneaza si monitorizeaza implementarea prevederilor Legii privind Statutul

functionarilor publici (L-188/1999);

- acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de

resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale;
- colaboreaza cu organisme si organizatii internationale din domeniul
managementului resurselor umane.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici indeplineste orice alte atributii stabilite

de Guvern legate de politicile de resurse umane si de managementul resurselor
umane.

Gestiunea resurselor umane si a functiilor publice este organizata si realizata in

cadrul fiecarei autoritati si institutii publice, de catre un compartiment specializat
in domeniu, care colaboreaza cu Agenttia Nationala a Functionarilor Publici.

 POLITICA DE RESURSE UMANE DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

Doctrina administratiei publice si actele normative care se refera la gestionarea

resurselor umane delimiteaza doua acceptiuni ce se pot da notiunii de politica a
resurselor umane in administratia publica:

- in sens restrans, se refera la principiile si regulile dupa care se realizeaza

incheierea, modificarea sau desfacerea contractului de munca, precum si obligatiile
personalului din administratia publica;

- in sens larg, cuprinde in plus principiile si regulile care se refera la realizarea

conditiilor necesare a fi create in cadrul autoritatilor administratiei publice pentru
desfasurarea in bune conditiuni a activitatii personalului salariat. Din acest punct
de vedere politica de resurse umane are in vedere pregatirea, recrutarea,
promovarea si

perfectionarea functionarilor publici si a celorlalti salariati, relatiile in cadrul

autoritatilor administratiei publice si cu beneficiarii administratiei, calitatile, stilul
si metodele utilizate de conducatori specializati in administratia publica.

Politica de resurse umane in administratia publica trebuie sa se realizeze potrivit

unor cerinte cum sunt:

- rolul functionarului ce contureaza infaptuirea optima a sarcinilor administratiei

publice;

- se desfasoara cu respectarea ferma a criteriilor etice si profesionale de apreciere,

repartizare si promovare;
- caracterul unitar al politicii rezultat din faptul ca autoritatile administratiei
publice formeaza un sistem unitar;

- se bazeaza pe rationalitate si continuitate, adica pe de o parte existenta unor

norme logice simple si clare realizabile in conditii specifice iar pe de alta parte,
adaptarea acestei politici la mutatiile ce se produc in viata economico-sociala a
tarii;

- umanitarismul, adica respectarea intereselor celor care lucreaza in administratia

publica;

- eficienta activitatii autoritatilor administratiei publice obtinuta prin indeplinirea

cu profesionalism de catre functionarii publici a atributiilor ce le revin.

Astfel, se poate afirma ca elaborarea unei politici de resurse umane in administratia

publica implica:

- planificarea resurselor umane;

- recrutarea si selectia resurselor umane;

- analiza si evaluarea posturilor;

- salarizarea si motivarea resurselor umane;

- formarea si perfectionarea resurselor umane;

- evaluarea resurselor umane si gestionarea carierei;

- comunicarea, stilul managerial si creativitatea functionarilor publici.

FORMAREA RESURSELOR UMANE  DIN ADMINISTRATIA PUBLICA

Eficienta serviciilor publice din administratie este determinata, nu atat de mult de

resursele materiale si financiare de care dispune, cat mai ales de potentialul sau
uman. Un sistem administrativ dotat cu suficiente mijloace materiale si financiare,
cu legi administrative necesare nu-si poate indeplini functiile fara functionari
publici bine pregatiti profesional si managerial.