Modalitati de dezvoltare a carierei in functia publica

Lector univ. dr. Cristina CARAMETE,

Catedra de Administratie si Management Public
Facultatea de Management
Academia de Studii Economice din Bucuresti

In administratia publica romaneasca, ca si in statele membre ale Uniunii Europene, sunt

cunoscute, in general, ca modalitati de dezvoltare a carierei functionarilor publici: promovarea,
avansarea in gradele (grila) de salarizare, precum si mobilitatea. Este evident faptul ca, in functie
de sistemul in care este organizat serviciul public in fiecare tara, conditiile in care se realizeaza
promovarea in ierarhie, avansarea in grila de salarizare si mobilitatea functionarilor publici sunt
diferite.
Pentru inceput vor fi prezentate cateva aspecte ale dezvoltarii carierei in functia publica din
Romania, apoi vor fi realizate cateva metode de dezvoltare a carierei in tarile membre ale Uniunii
Europene.
In cadrul autoritatilor si institutiilor publice romanesti, promovarea reprezinta modalitatea de
dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii publice vacante superioare, prin concurs (examen),
fiind necesara indeplinirea de catre functionarii publici a unor conditii minime legale, diferentiate pe
grade profesionale.
De exemplu, promovarea intr-o functie publica de executie superioara, de grad profesional
principal, impune functionarului public cateva conditii minime, cum ar fi:

sa aiba o vechime minima de doi ani in functiile publice de executie din gradul profesional
asistent, in clasa corespunzatoare studiilor absolvite;

sa fi obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii doi ani
calificativul „foarte bun”;

sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului.
Totodata ocuparea unei functii publice de conducere vacante presupune indeplinirea de catre
persoanele interesate a urmatoarelor conditii:
• sunt absolvente ale programelor de formare specializata in administratia publica,
organizate de Institutul National de Administratie, centrele regionale de formare continua pentru
administratia publica locala, precum si de alte institutii specializate din tara sau strainatate;
• au fost numite intr-o functie publica din clasa I;
• indeplinesc cerintele specifice prevazute in fisa postului;
• indeplinesc conditiile de vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei
publice, respectiv de minimum doi ani pentru functiile publice de conducere de sef birou si sef
serviciu, precum si secretar al comunei si de minimum cinci ani pentru celelalte functii publice de
conducere.
La avansarea in gradele de salarizare trebuie avute in vedere cel putin doua aspecte:
calificativele obtinute, de catre functionarul public, la evaluarea performantelor profesionale
individuale si vechimea in gradul de salarizare din care se avanseaza (intre 1-3 ani, in raport cu
principiile stabilite prin legislatia salarizarii functionarilor publici).

ADMINISTRAłIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC
5/2005 29

 Mobilitatea reprezinta un aspect deosebit de important al dezvoltarii carierei functionarilor
publici, fiind incurajata din urmatoarele motive:
• din perspectiva functionarului public, mobilitatea permite familiarizarea lui cu alte
domenii de activitate, dezvoltarea de noi aptitudini, respectiv evolutia sa pe plan profesional;
• din perspectiva administratiei, mobilitatea este un mijloc de a creste flexibilitatea
functionarii autoritatii si institutiei publice respective.
In sistemul administrativ romanesc se practica atat mobilitatea pe orizontala, cand are loc
detasarea, delegarea sau transferul functionarului public in alte autoritati sau institutii publice, cat si
mobilitatea pe verticala, cand, potrivit legii, functionarul public se muta in alt compartiment al
autoritatii sau institutiei publice si atunci cand exercita, cu caracter temporar, o functie publica de
conducere.
Cateva dintre particularitatile acestor forme de mobilitate vor fi prezentate in continuare:

1. Mobilitatea pe orizontala

• Delegarea functionarului public se dispune in interesul institutiei publice in care

functionarul public este incadrat, pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice intr-un an,existand
posibilitatea prelungirii, dar numai cu acordul scris al functionarului public delegat. Legea prevede si
cateva situatii intemeiate in care functionarul public poate refuza delegarea.
• Detasarea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care functionarul
public urmeaza sa isi desfasoare activitatea, pe o perioada de cel mult sase luni si aici existand
posibilitatea prelungirii acestui termen, dar cu acelasi acord scris al functionarului public detasat.
Pe perioada detasarii precum si a delegarii, functionarul public isi pastreaza functia publica si
salariul, cu diferenta ca, in cazul detasarii, daca la institutia publica la care se efectueaza detasarea
functionarul public poate obtine un salariu mai mare, are dreptul la acesta. Si in acest caz, pentru
motive temeinice, functionarul poate refuza detasarea.
• Transferul, ca modalitate a modificarii raporturilor de serviciu si privita din punctul de
vedere al mobilitatii functionarului public, poate avea loc in doua situatii:
a) in interesul serviciului,
b) la cererea functionarului public.
Transferul in interesul institutie publice in care functionarul public este incadrat, se poate
face numai cu acordul scris al functionarului public, avand dreptul la o indemnizatie precum si la
decontarea cheltuielilor de transport, precum si la un concediu platit.
Transferul la cererea functionarului public se face pe o functie publica echivalenta, in urma
aprobarii transferului de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul.
2. Mobilitatea pe verticala, respectiv mutarea in cadrul altui compartiment poate fi, potrivit
legislatiei, definitiva sau temporara:
a) mutarea definitiva se aproba in baza acordului scris al functionarului public de catre
managerul autoritatii sau institutiei publice;
b) mutarea temporara (pe o perioada de maximum sase luni intr-un an) se dispune motivat, in
interesul serviciului public, avandu-se in vedere pregatirea profesionala a persoanei ce urmeaza a fi
mutata.
Pentru a se asigura eficienta necesara mobilitatii functionarilor publici, autoritatile si
institutiile statului sunt nevoite sa initieze o serie de programe si politici in domeniul managementului
resurselor umane.

30 ADMINISTRAłIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC
5/2005

 In cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, sunt cunoscute ca forme principale de
dezvoltare a carierei: promovarea, avansarea in grila de salarizare, precum si mobilitatea orizontala.
De fapt, primele doua forme reprezinta o mobilitate pe verticala a functionarilor publici, aceasta
presupunand dezvoltarea, in paralel, atat a carierei profesionale, cat si a celei financiare.
In fiecare stat al Uniunii Europene, sunt diferite conditiile ce trebuie indeplinite pentru
promovarea si avansarea in grila de salarizare, in functie de sistemul in care este organizat serviciul
public, atractivitatea functiei publice si nu in cele din urma, de traditiile administrative ale tarii
respective.
Avand in vedere organizarea serviciului public, exista state ale Uniunii Europene in care
acesta este structurat pe sistemul de cariera si state in care predomina sistemul post. Acolo unde,
serviciul public este organizat pe sistemul de cariera metodele de dezvoltare a acesteia sunt:
• avansarea automata (fara sustinerea vreunui concurs si fara a fi conditionata de existenta
unui post vacant) de la un grad de salarizare la altul;
• promovarea de la un nivel mediu la nivelul superior (promovarea in ierarhie);
• combinatie a celor doua metode principale.
In tarile in care serviciul public este organizat in sistem post nu se poate discuta despre o
anumita cariera in functia publica, pentru ca posturile se ocupa prin concurs, pe baza competitiei
deschise.
Sunt interesante cateva exemple din tarile Uniunii Europene care ilustreaza aspectele
mentionate anterior, astfel:
- in tari ca Franta, Belgia, Luxemburg, Germania, etc. cariera functionarilor publici are la
baza principiul vechimii, conform caruia promovarea sau avansarea este automata, dupa o anumita
perioada petrecuta in serviciul public sau asimilata acesteia. Totusi, pentru unele posturi este necesara
absolvirea unor cursuri speciale de instruire si promovarea unor examinari. In Portugalia si in Spania
promovarea are la baza principiul vechimii, dar in acelasi timp criteriul performantei profesionale,
functionarul public obtinand la evaluarea performantelor cel putin calificativul „FOARTE BUN”,
dupa o activitate in functia publica de minim trei ani consecutivi sau calificativul „BUN”, dupa o
activitate in functia publica de cel putin cinci ani.
- in tari ca Danemarca, Olanda, Suedia si Finlanda unde serviciul public este organizat in
sistem post, nu se mai utilizeaza promovarea interna si/sau avansarea automata in grila de salarizare,
utilizandu-se procedura competitiei deschise. Si in Italia, functionarii publici pot fi promovati numai
prin concurs, organizat o data la doi ani, iar pentru ocuparea unei functii publice de director, candidatii
trebuie sa promoveze o examinare. Astfel, promovarea automata este posibila numai in cazul corpului
diplomatic si al prefecturilor.
In ceea ce priveste mobilitatea pe orizontala orizontala, aceasta presupune schimbarea locului
de munca (delegarea, detasarea, transferul) dintr-un sector al serviciului public in altul, fiind posibila
din punct de vedere teoretic, dar destul de greu de realizat in practica.
Ce se intampla in tarile Uniunii Europene din punct de vedere al mobilitatii orizontale?
Raspunsul la aceasta intrebare este dat prin intermediul catorva exemple, astfel:
- in tari ca Marea Britanie, Germania, Belgia, Danemarca, Portugalia transferul pe un alt
post este posibil la cererea functionarului public;
- in Irlanda exista un program special de promovare a mobilitatii pe orizontala pentru
functiile publice manageriale de nivel mijlociu;
- in Suedia si Olanda mobilitatea intre diversele sectoare ale serviciului public nu mai este
posibila. Astfel, orice persoana trebuie sa candideze pentru postul de care este interesata, indiferent
daca ocupa sau nu un post in sectorul public;

ADMINISTRAłIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC
5/2005 31

 - tarile in care transferurile dintre autoritatile publice sau in cadrul acestora, pe o functie de
acelasi nivel sunt cel mai des intalnite, dar au totusi un caracter temporar sunt Italia, Grecia si
Luxemburg;
- In Franta, de regula, un functionar public isi urmeaza cariera, in cadrul unui corp esalon,
insa in cazul inaltilor functionari publici este posibila mobilitatea pe orizontala.
Putem concluziona, spunand ca promovarea si mobilitatea functionarilor publici sunt elemente
structurale decisive ale carierei acestora.
Eficienta si profesionalismul sistemului administratiei publice depind in egala masura de
calitatea recrutarii functionarilor publici, dar si de conceperea unei metodologii de planificare si
construire a carierei, care sa urmareasca atragerea si mentinerea in functia publica a persoanelor
calificate.

BIBLIOGRAFIE

• Caramete, C., Aspecte ale gestiunii functionarilor publici, Revista de Administratie si

Management Public, nr. 4/2005, Editura A.S.E., Bucuresti;

• Caramete, C., Revista de Economie si Administratie Locala, nr. 10/2003, Bucuresti;

• Caramete C., Revista de Administratie si Management Public, nr. 4/2005, Bucuresti;

• Caramete, C., Legislatia functionarilor publici, ed. a-III-a, rev., 2005, Editura All Beck,
Bucuresti;

• Caramete, C., H. G. nr. 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor

publici.

32 ADMINISTRAłIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC
5/2005