Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/315677254
CITATIONS READS
0 876
1 author:
Irina Alexe
Romanian Academy
39 PUBLICATIONS 18 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
eurights.eu - Protecting the Civil Rights of the European Citizens – Multidisciplinary Approach View project
All content following this page was uploaded by Irina Alexe on 28 March 2017.
* Opiniile exprimate în acest material sunt personale şi nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al instituţiei în care autorul îşi desfăşoară activitatea şi nici nu
o angajează în vreun fel.
Conferința organizată de Reprezentanța Comisiei Europene în
România, în parteneriat cu Ministerul Finanțelor Publice:
„Raportul de țară pentru România", publicat de Comisia
Europeană în data de 26 februarie 2016
În opinia noastră, una dintre cele mai importante resurse ale statului
este resursa umană specializată.
Care sunt categoriile de funcționari publici?
Răspunsul este oferit în art.10 alin.(1) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor
publici, cu modificările și completările ulterioare.
După nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se împart în trei
categorii după cum urmează:
b) secretar general din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice
centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.
Litera a) a art. 12, deși fusese abrogată în anul 2009, a fost repusă în vigoare prin respingerea actului normativ abrogator. Legea lasă, pentru posturile
respective, dreptul de opțiune între statutul de demnitar și cel de funcţionar public. În acest moment, în temeiul legislației în vigoare (Legea nr.90/2001,
OUG nr.25/2007, ambele cu modificări și completări) Guvernul a decis să ocupe funcțiile de secretar general al Guvernului, respectiv de secretar general
adjunct al Guvernului, ca funcții asimilate celor de demnitate publica, de ministru, respectiv de secretar de stat.
Ce condiții trebuie să îndeplinească un funcționar
pentru a putea face parte din categoria înalților
funcționari publici?
Potrivit alin.(2) și (3) ale art.16 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare, pentru
a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată,
absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
c) cel puţin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
d) a absolvit programe de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare
categoriei înalţilor funcţionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;
Pentru ocuparea funcţiilor publice prevăzute la art. 12 lit. a), b) şi d) se pot stabili condiţii specifice sau
proceduri specifice, în condiţiile legii.
Separarea palierului politic de cel administrativ în
cazul înalților funcționari publici
•înalţii funcţionari publici pot fi numiţi în funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în
condiţiile legii, a raporturilor de serviciu;
•înalţii funcţionari publici pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în
condiţiile legii, a raporturilor de serviciu;
•înalţilor funcţionari publici le este interzis să facă parte din partide politice, organizaţii cărora le este
aplicabil acelaşi regim juridic ca şi partidelor politice sau din fundaţiile ori asociaţiile care funcţionează
pe lângă partidele politice;
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014.
Trăsături specifice înaltului funcţionar public
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
...despre influenţele politice...
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Întrebări
Încercăm să aflăm răspuns la întrebări de genul:
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Posibile răspunsuri în doctrină
Întrebările respective nu sunt noi. Doctrina a fost preocupată, de altfel,
chiar de la apariția primului statut al funcționarilor publici, de situația
legală a funcționarilor publici și de rolul lor în stat. În acest sens, un
cunoscut autor de drept public exprima o opinie valabilă și acum, la
aproape 100 de ani de la Marea Unire din 1918: „Cea dintâi grijă a
guvernanţilor, în epoca de reorganizare şi unificare a Statului nostru,
este asigurarea unei situaţii legale funcţionarilor publici. În adevăr,
aceştia sunt elementele determinante, mulţumită cărora se poate
spera într'o schimbare în bine a administraţiei noastre. De modul
cum vom şti să îngrijim de funcţionari, să-i educăm şi să le asigurăm
o stare compatibilă cu rolul lor în Stat, va depinde înfăţişarea de
mâine a Statului nostru.”
G. Alexianu, Statutul funcţionarilor publici, Revista de drept public nr. 4 din 1926, p. 4, citat în
Irina Alexe, Reforma reformei. Studiu de caz: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.82 din 2013, în
Reforma statului: instituţii, proceduri, resurse ale administraţiei publice, coordonatori: Emil Bălan, Cristi
Iftene, Marius Văcărelu, Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2016, p.132-133.
Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici
Potrivit art.18 din Legea nr.188/1999, cu modificările și completările ulterioare,
•Intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici se face prin concurs naţional.
•Recrutarea se face de către o comisie permanentă, independentă, formată din 7 membri, numiţi
prin decizie a primului-ministru. Membrii comisiei au mandat fixe şi sunt numiţi prin rotaţie.
•Persoanele care au promovat concursul naţional pot fi numite în funcţiile publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici.
•Structura, criteriile de desemnare a membrilor, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare
ale comisiei se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici.
Astfel, pe baza acestei abilitări legale, prin Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, au fost
reglementate normele specifice aplicabile cu privire la intrarea în categoria înalților funcționari
publici, managementul carierei şi mobilitatea înalților funcționari publici.
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Programele de formare specializată
Condiția de a accede la o funcție din categoria înalților funcționari
publici, de a fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea
unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici
(condiție care vizează pregătirea profesională și dobândirea unor abilități
necesare exercitării înaltei funcții publice, verificabile printr-un examen de
absolvire) a fost echivalată prin lege, în anul 2006, cu cea de a fi exercitat un
mandat complet de parlamentar.
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Concursul naţional pentru intrarea în categoria
înalţilor funcţionari publici
Concursul naţional se organizează, de regulă anual, de către comisia de concurs, iar la
acesta pot participa persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege,
menționate anterior.
În cadrul probelor de concurs, care presupun parcurgerea a cel puțin trei etape
(verificarea şi selecţia dosarelor de înscriere pe baza îndeplinirii condițiilor de
participare la concurs, proba scrisă şi interviul), precum şi o probă suplimentară
bazată pe teste, examinatorii testează nivelul cunoştințelor generale teoretice şi
practice în domeniul administrației publice din România şi în domeniul funcției
publice, nivelul cunoştințelor generale în domeniul instituțiilor Uniunii Europene,
nivelul cunoaşterii unei limbi străine de circulație internațională utilizate în cadrul
instituțiilor Uniunii Europene, capacitatea de analiză şi sinteză, capacitatea de a
fundamenta şi de a prezenta o viziune strategică, previzionarea impactului deciziilor
şi exercitarea controlului decizional.
Ca regulă generală, nu au fost organizate concursuri naționale de intrare în categorie
ci concursuri punctuale, de intrare pe un anumit post, respectiv concursuri de
atestare pe post.
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Intrarea în categorie pe funcţia publică de
inspector guvernamental
Deşi legea nu ierarhizează înalta funcție publică,
tratând în mod unitar toate aşa‐zisele subcategorii de înalți
funcționari publici, Hotărârea Guvernului nr. 341/2007, cu
modificările şi completările ulterioare, a făcut acest lucru,
introducând o dispoziţie (abrogată în prezent și neutilizată
niciodată) potrivit căreia intrarea în categoria înalţilor
funcţionari publici se face pe o funcţie de inspector
guvernamental, urmând ca după o perioadă de 6 luni,
respectiv un an, inspectorul guvernamental să poată fi
promovat într-o funcţie publică de prefect sau subprefect,
respectiv de secretar general sau secretar general adjunct.
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici (I)
Mobilitatea funcţionarilor publici, pe post sau în categorie,
constituie un subiect strâns legat de neutralitatea, dar şi de stabilitatea în
funcţie, deoarece realitatea demonstrează că primele persoane eliberate din
funcţia publică, de către noile guvernări, au fost cele care aparţineau
categoriei înalţilor funcţionari publici, în România existând situații în care
înalți funcționari publici au fost pur şi simplu eliberați din funcția publică prin
încetarea raportului de serviciu, sau au fost „transformaţi” din secretari
generali/secretari generali adjuncţi ori din prefecţi/subprefecţi în inspectori
guvernamentali.
Apreciem că putem vorbi inclusiv despre retrogradarea din înalta
funcție publică ocupată prin concurs, în condițiile în care, aşa cum am
precizat anterior, concursul are loc pentru ocuparea unui anumit post şi nu
pentru intrarea într‐o anumită categorie.
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Mobilitatea înalţilor funcţionari publici (II)
Analizând modalitățile de aplicare, până în prezent, a
mobilității înalților funcționari publici, chiar şi în condițiile
existenței textului legal potrivit căruia înalții funcționari publici
trebuie să prezinte disponibilitate pentru aplicarea mobilității,
apreciem că se impune reconsiderarea modului de aplicare a
mobilităţii înalţilor funcţionari publici, astfel încât aceasta să
poată să devină o modalitate eficientă de utilizare a experienţei
înalţilor funcţionari publici în interesul statului şi nu un mijloc
politic de înlăturare a unor înalţi funcţionari publici deveniţi
incomozi ori de câte ori se schimbă componenţa politică a
Parlamentului sau a Guvernului, fără respectarea garanțiilor
minime conferite de lege acestei categorii de funcționari publici.
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Mobilitate versus exercitare cu caracter
temporar
Irina Alexe, Înalții funcționari publici, Editura Universul Juridic, București, 2014
Perspective imediate
Stabilirea de către toți actorii politici a categoriilor de funcții care vor fi
ocupate de funcționari publici, pe criterii de meritocrație și de evoluție în
cariera profesională, respectiv a acelor funcții care vor fi ocupate de
demnitari și, ulterior, respectarea acelor reguli.
Irina Alexe
doctor în drept, chestor de poliţie,
secretar de stat la Secretariatul General al Guvernului
Link-uri utile:
•Agenda conferinței „Raportul de țară pentru România”
•Comunicatul de presă privind publicarea rapoartelor de țară
•Raportul de țară privind România
•Comunicat de presă - Comisia Europeană lansează Raportul de țară 2016
•Comunicat de presă - Conferința „Raportul de țară pentru România”
•SSRN – Irina Alexe