Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 1
General şi particular în abordarea managementului resurselor umane în administraţia publică
1.1. Modele şi abordări ale managementului la nivelul instituţiilor publice
1.2. Particularităţile managementului administraţiei publice
CAPITOLUL 2
Eficienţa şi gestionarea resurselor umane în administraţia publică
2.1. Creşterea eficienţei activităţii administrative pe baza resurselor umane
2.2. Mecanisme de gestiune a resurselor umane în administraţia
publică. Modele de sisteme de gestiune a resurselor umane din
administraţia publică în Uniunea Europeană
CAPITOLUL 3
Orientări şi componente ale politicii resurselor umane
3.1. Orientări ale politicii resurselor umane în administraţia publică
3.2. Componentele politicii de resurse umane
CAPITOLUL 4
Personalul public în politica resurselor umane
4.1. Personalul public
4.2. Influenţa personalului public asupra politicii resurselor umane în administraţia publică
CAPITOLUL 5
5.1. Planificarea resurselor umane în administraţia publică
2
Legea nr. 188/1999 a fost publicata in MO al Romaniei partea l, nr.600 din 08.12.1999 si a suferit o
serie de modificari.
In temeiul art. XXVI din legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei si
exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediu de afaceri, prevenirea si
sanctionarea coruptiei, ea a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei partea l
nr.251/22.03.2004, dandu-se textelor o noua numaratoare.
Prezenta lege reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si
autoritatile si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala denumita, raporturi de
serviciu.
Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite in temeiul legii, in
scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.
Functionarul public este persoana numita, in conditiile prevazute de lege, intr-o functie publica.
Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice din administratia publica
centrala si locala constituie corpul functionarilor publici
Activitatile desfasurate de functionarii publici sunt:a punerea in aplicare a legilor si a celorlalte acte
normative elaborarea de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei
publice, precum si asigurarea avizarii acestora consilierea, contractul si auditul public intern
gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare colectarea creantelor bugetare
reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice din tara si strainatate.
Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire emis in
conditiile legii pe perioada nedeterminata.
Beneficiaza de drepturi speciale functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul
urmatoarelelor servicii publice:
- structuri de specialitate ale Parlamentului Romaniei
- structuri de specialitate ale Administratiei Prezidentiale
- structuri de specialitate ale Consiliului Legislativ
- serviciile diplomatice si consulare
- autoritatea vamala
- politia si alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor
- alte servicii publice stabilite prin lege
Personalul din aparatul de lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de
secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere - reparatii si de deservire, este angajat
cu contract de munca individual si nu are calitatea de functionar public.
comisar
Functii publice specifice, altele decat cele prevazute la punctul 2, se pot stabili de autoritatile si
institutiile publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
sa fi obtinut la evaluarea performantelor individuale in ultimii 2 ani, cel putin calificativul "foarte
bun";
sa indeplineasca cerintele fisei postului.
Conditiile de participare la concurs pentru ocuparea functiilor publice de conducere vacante, sunt:
sa fie absolventi ai programelor de formare specializate si perfectionare in administratia publica
organizate de catre INA, de catre regionale, precum si de alte institutii specializate
au fost numiti intr-o functie publica din clasa l
indeplinesc cerintele fisei postului
indeplinesc conditiile de vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice
temporara, dispusa motivat in interesul autoritatii sai institutiei publice, de catre conducatorul
acesteia pe o perioada de maxim 6 luni/an, cu respectarea pregatirii profesionale si a salariului pe
care ii are functionarul public.
Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere:
exercitarea cu caracter temporar a unei functii de conducere vacante se realizeaza prin promovarea
temporara a unui functionar public care indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea acestei
functii publice, prin dispozitia conducatorului autoritatii pe o perioada de maxim 6 luni/ an, cu avizul
ANFP.
exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice al carui titular este suspendat se realizeaza
prin promovare temporara
functionarii publici au obligatia sa respecte constitutia, legile tarii si sa actioneze pentru punerea in
aplicare a dispozitiilor legale in conformitate cu atributiile care le revin
loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice
functionarii publici au obligatia de a apara in mod loial prestigiul autoritatii sau institutiei publice in
care isi desfasoara activitatea
functionarilor publici le este interzis:
a) sa exprime in public aprecieri neconforme cu realitatea in legatura cu activitatea autoritatii
sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea, cu politicile si strategiile acesteia ori cu
proiectele de acte cu caracter normativ sau individual
b) sa faca aprecieri neautorizate in legatura cu litigiile aflate in curs de solutionare
c) sa dezvaluie informatii care nu au caracter public, in alte conditii decat cele prevazute de lege
d) sa dezvaluie informatii la care au acces in exercitarea functiei publice daca aceasta dezvaluire
este de natura sa atraga dezavantaje necuvenite ori sa sa prejudicieze imaginea sau drepturile
institutiei ori ale unor functionari publici, precum si ale persoanelor fizice sau juridice
e) sa acorde asistenta si consultanta persoanelor fizice sau juridice in vederea promovarii de
actiuni juridice ori de alta natura impotriva statului sau autoritatii publice in care isi desfasoara
activitatea
NOTA:
Prevederile de la literele a)-d) se aplica si dupa incetarea raportului de serviciu pentru o perioada de
2 ani, daca dispozitiile din legi speciale nu prevad alte termene.
Dezvaluirea informatiilor care au caracter public, la solicitarea reprezentantilor unei alte autoritati
sau institutii publice este permisa numai cu acordul conducatorului autoritatii sau institutiei publice
in care functionarul public respectiv isi desfasoara activitatea.
Prevederile codului de conduita nu pot fi interpretate ca o derogare de la obligatia legala a
functionarilor publici de a furniza informatii de interes public celor interesati, in conditiile legii.
libertatea opiniilor
in activitatea lor, functionarii publici au obligatia de a respecta liberatatea opiniilor si de a nu se lasa
influentati de considerente personale sau de popularitate
activitatea publica
relatiile cu mijloacele de informare in masa se asigura de catre functionarii publici desemnati in acest
sens de conducatorul autoritatii sau institutiei publice in conditiile legii
functionarii publici desemnati in acest sens trebuie sa respecte limitele mandatului de reprezentare
in cazul in care nu sunt desemnati, functionarii publici care participa la activitati sau dezbateri
publice, au obligatia de a face cunoscut ca opinia exprimata nu reprezinta punctul de vedere oficial
al autoritatii sau institutiei publice in cadrul careia isi desfasoara activitatea
activitatea politica
In exercitarea functiei publice, functionarilor publici le este interzis:
sa participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor
sa furnizeze sprijin logistic candidatilor la functii de demnitate publica
sa colaboreze, in afara relatiilor de serviciu, cu persoane fizice sau juridice care fac donatii sau
sponsorizari partidelor politice
sa afiseze, in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice, insemne sau obiecte inscriptionate cu sigla
sau denumirea partidelor politice ori a candidatilor acestora
folosirea imaginii proprii
functionarilor publici le este interzis sa permita utilizarea numelui sau a imaginii proprii in actiuni
publicitare, pentru promovarea unei activitati comerciale, precum si in scopuri electorale
cadrul relatiilor in exercitarea functiei publice
functionarii publici au obligatia sa aiba un comportament bazat pe respect, buna credinta,
corectitudine si amabilitati
13
In practica, nici:un stat nu aplica strict unul sau altul dintre sisteme. Functiile publice europene sunt
supuse unei miscari generale care se produce in defavoarea sistemului functiei de cariera. Totusi,
sistemul de cariera ofera posibilitatea supletei si flexibilitatii, ceea ce nu este de neglijat. Astfel, in
tari ca Spania, Belgia si Franta, unde este aplicat acest sistem, procedeul recrutarii prin concurs
permite selectia prin supunerea candidatilor la probe de verificare a cunostintelor si aptitudinilor,
probe din care sa rezulte calitatea acestora.
In democratiile europene unde se aplica acest sistem, recrutarea functionarilor are la baza doua
principii: egalitatea la accesul in functia publica si concursul.
Recrutarea unui functionar public, care beneficiaza de garantarea postului, implica pentru stat un
angajament financiar pe termen lung. De aceea, legislatia din unele tari occidentale, dar si din unele
tari din Europa Centrala si de Est, precum Polonia si Lituania, prevede efectuarea unei perioade de
proba, inainte de definitivarea pe post.
Un al doilea principiu care guverneaza recrutarea functionarilor publici este cel al competitiei
deschise, al concursului public. Sunt tari care procedeaza sistematic la o asemenea modalitate de
recrutare, cum ar fi Franta, Italia si Spania, unde se foloseste acest procedeu pentru aproape toate
posturile din administratia publica, cu exceptia acelor posturi care sunt rezervate membrilor
guvernului sau care fac obiectul unei nominalizari politice.
Dar, chiar daca modalitatile practice de recrutare sunt diferite de la tara la tara, sunt urmarite in
mod constant doua obiective:
evaluarea corecta a capacitatilor candidatilor si
garantarea independentei, obiectivitatii si calificarii celor care au sarcina selectionarii.
In plus, publicitatea concursurilor este obligatorie si trebuie facuta in mod repetat prin cat mai multe
mijloace de informare.
In privinta evaluarii capacitatii candidatilor, se practica doua forme de selectie: prin organisme
independente, ca in Marea Britanie si Belgia, sau prin chiar organele administrative care au anuntat
posturi vacante.
In Germania, candidatii trebuie sa urmeze un curs de formare inainte de a solicita un post in functii
publice, in Marea Britanie exista o Comisie "civil service" care defineste conditiile si nivelul recrutarii,
nefiind acceptati decat candidatii care indeplinesc, in prealabil, cerintele respective. Italia aplica un
sistem similar pentru stabilirea, de catre un juriu, a unei liste de posibili candidati. In Franta,
recrutarea se face de catre un juriu independent de autoritatea de numire, care este obligata sa tina
cont de opinia juriului si de clasificarea stabilita de acesta. In Olanda si Danemarca se aplica o
procedura comparabila cu cea din sectorul privat, autoritatea care recruteaza si numeste nefiind
legata de criterii generale.
16
Trebuie precizat ca in numeroase tari nominalizarea pentru posturile de inalti functionari nu se face
prin concurs, ci pe criterii politice si de incredere.
Odata ce o persoana a ocupat o functie publica, este deosebit de importanta, pentru evolutia sa
ulterioara, formarea si perfectionarea sa profesionala, care se prezinta, in general, sub forma
urmatoarelor forme:
pregatirea initiala, care are loc imediat dupa ce o persoana a ocupat o functie publica si care are ca
obiectiv principal asa-zisa socializare, in sensul ca functionarul respectiv trebuie sa constientizeze
apartenenta sa la o anumita colectivitate, cat si faptul ca este in slujba statului si ca trebuie sa dea
dovada de eficienta, operativitate si neutralitate;
pregatirea permanenta, care are drept scop mentinerea gradului de cunostinte la nivelul cerut de
postul respectiv;
pregatirea in vederea evolutiei, care reprezinta perfectionarea profesionala in sensul cel mai larg,
aceasta fiind de fapt modalitatea care permite adaugarea de noi competente, in raport de
necesitatile concrete ale indeplinirii functiei;
pregatirea manageriala, prin care se urmareste oferirea de cunostinte corespunzatoare pentru
ocuparea unor functii de conducere, pornindu-se de la ideea ca nu este suficienta, pentru ocuparea
unor posturi superioare, calificarea tehnica a functionarilor.
Avansarea in cariera a functionarilor publici, in sistemul functionarilor de cariera, are loc in general
de la grad la grad si, in cadrul gradului, de la esalon la esalon.
Avansarea pe esaloane se face de o maniera continua, in functie de vechime st de merite
profesionale, si nu are repercusiuni asupra functiei exercitate.
Avansarea in grad inseamna transferarea de la o activitate la alta, ierarhic superioara. Este insotita
de o schimbare de functie, o crestere a responsabilitatii si, in general, de o sporire a gradului de
apreciere si tratare. O asemenea avansare nu este posibila daca nu exista locuri vacante si, la
efectuarea ei, se tine cont de meritele celui in cauza, de vechime si de formarea profesionala.
Este necesara o reglementare riguroasa pentru a nu se manifesta arbitrarul.
O caracteristica esentiala a functiei publice o reprezinta continuitatea, ca expresie a unei functiuni
specializate care nu trebuie exercitata cu intermitente.
In toate tarile studiate opereaza principiul potrivit caruia functia publica este subordonata autoritatii
publice. In regimurile democratice, puterea de decizie politica este exercitata de reprezentantii alesi
pe cale electorala, functionarii publici, nonpartizani din punct de vedere politic, trebuind sa execute
deciziile responsabililor politici, in conformitate cu legislatia in vigoare.
In general se disting trei situatii:
Functia publica este in totalitate separata de autoritatea politica, careia ii este subordonata. Este
sistemul separatiei intre functia publica si puterea politica si se intalneste in Marea Britanie si in
Belgia, in aceste tari, separarea amintita este realizata prin reglementari legale exprese, functionarii
putand fi demisi numai in situatii exceptionale, strict delimitate. Pe de alta parte, este insa
obligatoriu ca acestia, prin activitatea desfasurata, sa dovedeasca neimplicare politica;
Functia publica este, teoretic, separata de puterea executiva, careia ii este subordonata, dar, practic,
un numar mai mult sau mai putin important de functionari sunt dependenti de un legamant de
credinta fata de reprezentantii puterii:
Acesta este sistemul osmozei partiale intre functia publica si puterea politica si se regaseste in
Germania si in Franta:
Functia publica este legata de cea politica, guvernamentala, care este asumata de un partid si este
subordonata acestuia. Acest sistem este sistemul integrarii intre functia publica si puterea
politica si el este propriu regimurilor comuniste.
O problema mai controversata este cea care se refera la inaltii functionari. In privinta acestora nu s-a
cristalizat inca o parere unitara, in sensul ca nu se stie inca cum este mai indicat: ca acestia sa fie
administratori de cariera, sa fie independenti sau sa fie numiti pe criterii politice. Dintre toate tarile
evaluate, numai in Marea Britanic si in Irlanda se considera ca independenta este necesara la toate
esaloanele. De obicei, ministrii au o oarecare putere discretionara in numirea functionarilor
17
aptitudini de comunicare;
cunostinte de informatica.
In multe tari se subliniaza, in paralel, necesitatea existentei calitatilor si valorilor traditionale cerute
inaltilor functionari, de exemplu integritatea si impartialitatea. Multe tari europene au trecut ca fiind
foarte importanta aptitudinea de a aborda probleme internationale de interes.
In unele tari sunt stabilite criterii imperative de selectie a functionarilor superiori.
Aceste criterii scot in evidenta rolul important conferit aptitudinii de conducere si competentelor de
gestiune in general.
In Marea Britanie, acesti functionari trebuie sa posede:
aptitudine de conducere;
gandire si planificare strategice;
preocuparea pentru rezultate;
aptitudini de comunicare;
administrarea resurselor financiare si de alia natura;
inteligenta, creativitate si discernamant;
competenta profesionala.
In multe tari, ministerul sau agentia care angajeaza, fixeaza criteriile de selectie. De exemplu, in
Germania conditiile de formare profesionala si de studii sunt cerute prin lege. In Danemarca si in
Finlanda, recent, s-au impus criterii de selectie-tip pentru functiile publice cu atributii de conducere.
Statutul functionarilor publici cu atributii de conducere
O categorie speciala in cadrul functionarilor publici o reprezinta, in unele state, functionarii publici
care deservesc pe seful statului sau cei care lucreaza pentru parlament sau guvern.
Statutul acestora cat si regimul aplicabil sunt in general stabilite printr-o legislatie speciala.
A. Mobilitatea
Marea majoritate a statelor nu au elaborat o strategie privind mobilitatea functionarilor publici. Cu
toate acestea, mai multe tari si-au manifestat dorinta de a creste mobilitatea la nivelurile superioare
ale ierarhiei administrative, si un anumit numar dintre ele au creat sau consolidat in ultimii ani
instrumente vizand mobilitatea (de diverse feluri).
In Olanda ca si in Marea Britanie se acorda o importanta speciala mobilitatii cadrelor, mai ales de
cand este pus in practica noul sistem de incadrare a functionarilor superiori. Cercetarile efectuate de
catre administratia olandeza indica faptul ca "nivelul mediu de mobilitate in cadrul functiei publice
olandeze este relativ ridicat in raport cu alte tari ale Europei". Promovarea mobilitatii inaltilor
functionari este un element determinant de dezvoltare a noii functii publice.
In Marea Britanie, Cartea alba intitulata "Serviciul public: continuitate si schimbare" subliniaza
contributia pe care mobilitatea functionarilor publici o aduce la realizarea obiectivelor noului serviciu
public, in special prin:
promovarea metodelor de perfectionare si de desfasurare in cel mai eficient mod a ansamblului de
activitati specifice functiei publice;
intelegerea interesului general al administratiei, in sustinerea responsabilitatii colective a
cabinetului;
incurajarea serviciilor publice si a personalului acestora de a participa la schimbul de idei intre
servicii;
evitarea pe viitor ca functionarii ramana intr-un serviciu public sau intr-o functie atunci cand acestia
pot fi mai utili in alt post.
Australia
Ministerele pot pune in aplicare formule de rotatie periodica a personalului. Functionarii apartinand
serviciului public interesati de o schimbare isi pot depune candidatura pentru posturile declarate
vacante, posturi care, in majoritatea cazurilor, releva o optiune pentru avansare. Exista o comisie
alcatuita din principalii secretari de ministere si din comisari ai functiei publice, care se ocupa in
20
principal de desfasurarea carierei inaltilor functionari, la nivel de secretar adjunct si secretar prim
asistent, iar hotararile acestei comisii conduc la un anumit numar de mutatii dintr-un minister in
altul.
Danemarca
Anumite ministere (ex: Justitia, Apararea) si unele dintre marile directii (ex: Politia) au programe
oficiale privind mobilitatea. In afara acestor exemple, instrumentul de mobilitate cel mai frecvent
intalnit este constituit din contractele de scurta durata, de 3,5 sau 6 ani. Aceste contracte au ca
obiectiv cresterea mobilitatii si largirea bazei de recrutare, in 1994, 10% din totalul efectivelor
functiei publice de conducere erau angajati cu contract de scurta durata.
Finlanda
Mobilitatea este considerata un element esential in perfectionarea cadrelor, dat fiind
ca ea ocupa un loc important in desfasurarea carierei si in recrutarea inaltilor functionari. Un
decret din 1994 creeaza posibilitatea de numire a functionarilor pentru o durata determinata, fapt
ce permite mobilitatea.
Franta
Pentru functionarii de stat exista o obligatie de mobilitate, care functioneaza inca de la inceputul
carierei si care conditioneaza accesul in functiile de conducere. Nu exista un mecanism de stimulare
a inaltilor functionari prin mobilitate in decursul carierei. Dar, este vorba de o preocupare continua
in politica de gestiune a cadrelor pentru administratie si ea este luata in considerare de catre cei
interesati ca un element pozitiv in evolutia lor profesionala.
Olanda
Mobilitatea, in special de la un minister la altul, este considerata drept o conditie esentiala in ce
priveste profesionalismul si dinamismul functiei publice. Promovarea mobilitatii este unul dintre
scopurile fundamentale ale functiei publice nou create si, in acest context, se acorda o atentie
speciala modului in care posturile vacante sunt ocupate si organizarii schimbarilor in cadrul
sistemului de gestiune a carierelor. Obiectivul vizat este ca pana in anul 2000 functionarii publici sa
ramana cel putin o perioada de 5 ani in acelasi post.
Suedia
Regula este ca cei aflati in functii de conducere nu trebuie sa ramana in fruntea aceluiasi
departament pentru o lunga durata. Mobilitatea este considerata, de preferat pentru dezvoltarea
profesionala, eficacitatea si eficienta functionarilor si pentru desfasurarea carierei celor ce conduc
anumite servicii publice. Numirile pentru o durata determinata sunt un mijloc de crestere a
mobilitatii, iar subiectul schimbarilor in cariera face parte, in mod normal, din intalnirile pe care
ministrii le au cu functionarii aflati la conducerea unor departamente.
Marea Britanie
Nu exista un program oficial privind mobilitatea. Mobilitatea face parte integranta din formarea
permanenta si din perfectionarea personalului din serviciul public.
B. Contractul de munca
Prin contract se intelege un acord scris, incheiat intre serviciul public angajator si un inalt functionar,
acord care fixeaza salariul, conditiile de angajare si durata angajarii, stabilind responsabilitatile si
performantele care se cer a fi inregistrate.
In mai multe tari este prevazuta forma contractelor cu durata determinata, cu sau fara clauza de
reinnoire. Contractele pe durata determinata sunt utilizate in Suedia. Formulele contractuale recent
intrate in vigoare pentru serviciul public din Marea Britanie sunt, in mare parte, pentru o durata
nedeterminata.
Australia
Secretarii de ministere sunt numiti cu contract, pentru o durata maxima de 5 ani. Revocarea lor
poate interveni prin decizia primului ministru, in termenii noii legi privind functia publica, supusa
adoptarii Parlamentului in 1997, personalul de conducere din serviciul public trebuie sa fie in masura
21
de a incheia contracte pe durata determinata cu secretarii lor permanenti, trecand peste obstacolele
de procedura.
Austria
O parte dintre inaltii functionari sunt angajati cu contract pe o durata determinata. Contractele sunt
uniforme si principalele lor dispozitii fac referire la remuneratie. Contractele sunt stabilite pentru o
organizatie unde exista un post vacant, dar ele trebuie sa fie aprobate de catre Cancelaria federala si
de catre Ministerul de Finante. Daca ministrul propune sa nu fie reinnoit contractul functionarului
respectiv, acesta poate face apel, invocand valoarea sa profesionala si calitatile care il indreptatesc
pentru o prelungire a contractului. Decizia finala de reinnoire a contractului este luata de catre
ministru.
Danemarca
Un anumit numar de inalti functionari sunt angajati cu contract pe o durata determinata, de 3, 5 sau
6 ani. Functionarii ce pot beneficia de aceasta formula sunt directorii de departamente si
responsabilii marilor directii. Contractul este negociat intre secretarul permanent din minister si
functionarul respectiv, si el trebuie sa fie aprobat de catre Ministerul de Finante. Principalul obiectiv
pentru care s-a recurs la contracte a fost instaurarea unei legaturi intre performanta si remuneratie.
Angajarea cu contract este relativ noua si va progresa, fiind apreciata intr-o proportie destul de mare
de catre personalul de conducere.
Finlanda
Contractele intre angajator si functionar pot face referire la conditiile de angajare si nu la durata
angajarii. Cei 140 de functionari principali au contracte incheiate cu administratia. Aceste contracte
precizeaza conditiile de remunerare, care sunt determinate de la caz la caz. Contractele nu cuprind
alte aspecte si ele sunt incheiate pe o durata nedeterminata. Departamentele pot incheia cu cadrele
lor superioare contracte care stabilesc durata lor de angajare. Ca urmare a unei modificari legislative,
intervenita in 1994, este posibila numirea unui functionar pentru o durata determinata, daca aceasta
este ceruta de natura si exigentele functiei.
Franta
Se practica sistemul functionarilor de cariera, astfel incat, angajarile cu contract special pentru o
anumita functie sunt posibile pentru un numar mic de posturi, dar numirea de persoane fara
experienta in administratie ramane o masura luata in mod exceptional. Nu se poate vorbi de
contracte cu durata nedeterminata.
Germania
Angajarea cu contract special pentru o anumita functie nu este utilizata decat in cazuri rare de
numire de persoane care nu au lucrat in serviciul public. In 1994, 5,4% din functionarii cu atributii de
conducere, erau angajati cu contract. Contractele intervin pentru o durata nedeterminata.
Irlanda
Angajarea cu contract nu este prevazuta prin dispozitii speciale. Durata functiilor de secretar de
minister este, totusi, limitata la 7 ani.
Suedia
Cea mai mare parte a directorilor de departamente sunt numiti cu contracte pe durata determinata,
in mod normal pentru o perioada de 6 ani. Ei nu pot fi revocati inainte de expirarea contractului, dar
se poate atribui conducatorului departamentului un alt post administrativ. Contractele sunt
incheiate cu administratia si prevederile contractuale sunt stabilite de la caz la caz. Sefii de
departamente sunt angajati cu contract individual pentru o durata nedeterminata.
Recurgerea la contract tine esential de necesitatea remunerarii acestor posturi intr-un mod
competitiv, in special comparativ cu recrutarea in sectorul privat. Contractul este stabilit de
angajator. Un consiliu consultativ special examineaza continutul contractului si prezinta
recomandarile sale guvernului inainte de a fi luata o decizie oficiala.
Marea Britanie
22
In 1996, toti membrii noului serviciu public au incheiat contracte individuale. Pentru majoritatea
dintre acestia, este vorba de un contract tip, pe o durata nedeterminata. Prevederile contractuale
stabilesc durata si conditiile de angajare, in special in ceea ce priveste gestiunea performantei.
Contractul este incheiat intre functionarul respectiv si Coroana; in practica, conducatorul permanent
al unui minister sau directorul executiv al unui departament are puterea de a discuta in numele
ministerului atunci cand se stabilesc termenii contractului. Ministerele si departamentele pot
recurge la contracte cu durata determinata sau la contracte flexibile atunci cand se convine cu
functionarul in cauza sau pentru un anumit post, de exemplu pentru persoanele numite in functiile
temporare.
Procedurile de angajare a functionarilor publici cu atributii de conducere in diverse tari
Interventia Apelarea la Conditii de
Publicitatea Proceduri de
unui Aprobarea norme de acces in
Tari posturilor selectionare
organism ministrului selectie posturile
vacante explicite
central imperative superioare
Austria Nu Da Nu Publicitate Nu Da
externa
Belgia Nu Da Nu Jurnalul Oficial Da, numai Nu
anumiti
functionari de
la anumite
nivele pot
accede la
functiile inalte
Danemarca Nu Nu Nu Vezi nota 1 Nu Da
2
Franta Nu Da Nu Jurnalul Oficial Da Nu
3 4
Germania Nu Da Nu Vezi nota Da Nu
Irlanda Da Da Nu Publicitate Nu Da
interna
Olanda Da Da In curs de Publicitate Nu Da
introducere interna
Marea Da Da Da Hotaraste Nu Da
Britanie organismul de
angajare
Posturile vacante sunt initial anuntate in interiorul organismului care recruteaza; in absenta
candidatilor calificati se face un anunt in exterior
Titularii posturilor inaltelor functii publice se recruteaza din randul functionarilor proveniti de la
Scoala nationala de administratie si Scoala politehnica. Trebuie sa indeplineasca o conditie de
mobilitate si o conditie de vechime.
Se face publicitate in exterior pentru posturile de sef de departament in ministerele federale si
pentru posturile de director in agentiile federale ale ministerelor federale. Pentru celelalte posturi
importante se face o publicitate interna. Candidatii pentru functiile inalte trebuie sa posede o
diploma si trebuie sa sustina un examen; trebuie sa faca un stagiu de pregatire si sa sustina un
examen la sfarsit.