Incompatibilități funcționari publici

Noțiunea de administrație publică

,,Termenul de administraţie îşi are originea în limba latină, derivând din cuvântul „administer”, format din
prepoziţia ad(spre, la) şi minister(servitor, supus, mai mic) traducându-se prin agent, ajutător, servitor sau
instrument. De precizat că şi cuvântul ministro înseamnă a servi, a sluji.” 1

Termenul de administrație publică are mai multe înțelesuri în literature de specialitate romană:

,,– conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului;

– sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea executivă;

– conducerea unui agent economic sau instituţii social-culturale;

– un compartiment(direcţie, sector, secţie, serviciu, birou) din unităţile direct productive sau instituţii
social-culturale, care nu desfăşoară nemij locit o activitate direct productive” 2.

Administrația publică reprezintă un intermediar între planul conducerii politice și planul în care se
realizează valorile pulitice și deciziile politice.

Caracteristicile administrației publice:

-este un cop intermediar, creat în vederea acțiunii

-este ierarhizată și ordonată

-este remunerate, civilă, laică și egalitară

-este formalistă, scrisă și birocratică

- este permanentă, ea necesită, din ce în ce mai mult, cunoaștere, tehnicitate și progress

-este într-o continua dezvoltare.

În cadrul administrației publice se desfăsoara serviciile publice.

În cadrul serviciilor publice există funcții publice.

În literatura de specialitate romanească„funcția publică este complexul de compe - tențe, organizat de lege
pentru satisfacerea unui interes general, destinată a fi ocupată, în mod temporar, de unul sau mai mulți titulari,

1
Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Ediţia a II-a, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 13.
2
Ioan Alexandru, Administraţia publică, teorii, realităţi, perspective, ediţia a IVa, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2007,
p. 66; Ion Imbrescu, Elemente de ştiinţa administraţiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008, p. 18.
persoane fizice, care exercită atribuțiile în limitele competenței legale, urmărind realizarea scopului pentru a care a
fost creată funcțiunea”.3

Potrivit Lefii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici ,, Funcţionarul public este persoana numită,
în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică. Persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive
neimputabile ei îşi păstrează calitatea de funcţionar public, continuând să facă parte din corpul de rezervă al
funcţionarilor public”, iar ,,Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul
legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală.”.

Categorii de funcționari publici:

1)Funcții publice generale:

-secretar general al Guvernului;

-secretar general adjunct al Guvernului; secretar general din ministere şi alte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale;

- secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale inspector guvernamental prefect subprefect director general din cadrul autorităţilor adminis
trative autonome, al ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale; director general adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul
ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

-secretar al judeţului şi al municipiului Bucureşti; director din cadrul autorităţilor administrative

autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice
centrale, precum şi director executiv în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul autorităţilor administraţiei
publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora;

-director adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al
celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv adjunct din cadrul
instituţiei prefectului, în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice
subordonate acestora;

- secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei;

- şef serviciu;

-şef birou consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;

3
Mihai. T. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, Editura Cerma SRL, București, 1997, p. 318.
 - referent de specialitate;

- referent.

2)Funcții publice specific:

-arhitect -şef;

-inspector de concurenţă

- inspector vamal

-inspector de muncă

-controlor delegat

-Comisar expert în tehnologia informaţiilor şi a telecomunicaţiilor.

Cel mai important criteriu de clasificare a funcţiilor publice, conform Statutului este după natura
atribuţiilor stabilite în realizarea competenţei unei autorităţi sau instituţii publice . Sub acest aspect,
funcţiile publice se împart în trei categorii: – funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici, – funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere şi –
funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.

Potrivit Legii nr. 188/1999, pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) cele prevăzute la art. 54, pentru orice funcţionar public;

b) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă

durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;

c) cel puţin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;

d) să fi absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice

corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ori a exercitat un mandat complet de
parlamentar; e) a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici.
Potrivit Legii 161/2003 calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în
care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică, precum nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura
alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

a) în cadrul autorităților sau instituțiilor publice;

b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepția cazului în care funcționarul public este suspendat din funcția
publică, în condițiile legii, pe durata numirii sale;

c) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau
privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată; d) în calitate de membru al unui grup de
interes economic.

Funcționarii publici care, în exercitarea funcției publice, au desfășurat activități de monitorizare și control cu privire
la societăți comerciale sau alte unități cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) nu pot să-și
desfășoare activitatea și nu pot acorda consultanță de specialitate la aceste societăți timp de 3 ani după ieșirea din
corpul funcționarilor publici.

(4) Funcționarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privește efectuarea unor acte în legătură cu
funcția publică pe care o exercită.

(5) În situația prevăzută la alin. (2) lit. b), la încheierea mandatului demnitarului, funcționarul public este reîncadrat
în funcția publică deținută sau într-o funcție similară.

Incompatibilități privind funcția de membru al Guvernului

Potrivit Legii 161/2003, funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

a) orice altă funcție publică de autoritate, cu excepția celei de deputat sau de senator ori a altor situații prevăzute
de Constituție;

b) o funcție de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizațiilor cu scop comercial

c) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de

administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare
și cele financiare, precum și la instituțiile publice;

d) funcția de președinte sau de secretar al adunărilor generale ale acționarilor sau asociaților la societățile comerciale
prevăzute la lit. c)

e) funcția de reprezentant al statului în adunările generale ale societăților comerciale prevăzute la lit. c);

f) funcția de manager sau membru al consiliilor de administrație ale regiilor autonome, companiilor și societăților
naționale

g) calitatea de comerciant persoană fizică;Jurisprudență

h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

i) o funcție publică încredințată de un stat străin, cu excepția acelor funcții prevăzute în acordurile și convențiile la
care România este parte.

Bibliografie:

1.Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Ediţia a II-a,
Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 13.
2.Iooan Alexandru, Administraţia publică, teorii, realităţi, perspective, ediţia a IVa, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2007, p. 66; Ion Imbrescu, Elemente de ştiinţa administraţiei, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008
3.Mihai. T. Oroveanu, Tratat de drept administrativ, Editura Cerma SRL, București, 1997