Prof. univ. dr.

Vasilica Negruţ
 Analiza unitară a dreptului administrativ impune clarifi­carea unor noţiuni
şi concepte cum sunt: statul, administraţia, administraţia publică şi altele.
 Apariţia administraţiei este legată de geneza statului.
 În opinia unui renumit profesor de drept constituţional, statul, cea mai
importantă instituţie a societăţii, are două accepţiuni.
 Într-o accepţiune lărgită, statul este constituit din trei elemente:
teritoriul; populaţia (naţiunea); suveranitatea (în sensul puterii
organizate statal). Într-o accepţiune restrânsă, prin stat se înţelege
forma organizată a puterii poporului, mai exact mecanismul sau
aparatul statal.
 Strict juridic, statul este un ansamblu sistematizat de
organe de stat (autorităţi), ce cuprinde parlamente,
guverne şi alte autorităţi executive, organe
judecătoreşti, armata, poliţie şi închisori.
 Articolul 1 alin. (3) din Constituţia României
prevede: „Ro­mânia este stat de drept, democratic şi
social, în care dem­ni­ta­tea omului, drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţi umane, dreptatea şi pluralismul politic
reprezintă valori supreme în spiritul tradiţiilor
democratice ale poporului român şi idealurilor
Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate”.
 Statul de drept nu se confundă cu principiul
legalităţii, fiind mai mult decât atât.
 În statul de drept activitatea este determinată şi

limitată de drept.
 El este constituit dintr-un sistem de ga­ran­ţii (inclusiv

juridice) care asigură reala încadrare a au­to­ri­tă­ţilor

publice în coordonatele dreptului.
 Se consideră că suntem în prezenţa unui stat de
drept atunci când:
- conţinutul acestui drept valorifică la dimensiunile
reale drepturile şi libertăţile fundamentale;
- se realizează echilibrul, colaborarea şi controlul
reciproc al puterilor publice (autorităţilor publice);
- se realizează accesul liber la justiţie.
 Demersul privind semnificaţia conceptului de
administraţie trebuie să ţină seama de etimologia
acestui cuvânt.
 Cuvântul „administraţie” provine din limba latină,

fiind compus din prepoziţia „ad”, însemnând „la”,

„către” şi „minister”, traducându-se prin servitor,
supus.
 Se poate aprecia că la origini, prin această noţiune

s-a avut în vedere o activitate subordonată, la

comandă, pusă în slujba cuiva.
 În limbajul curent, termenul de „administraţie” este utilizat în
mai multe sensuri:
- conţinutul principal al activităţii puterii executive a statului;
- sistemul de autorităţi publice care înfăptuiesc puterea
executivă;
- conducerea unui agent economic sau instituţii social-
culturale;
- un compartiment (direcţie, secţie, serviciu, birou) din unităţile
direct productive sau instituţii social-culturale, care nu
desfăşoară, nemijlocit, o activitate direct productivă.
 Dintre multiplele sensuri ale termenului de administraţie,
preocupările teoretice s-au axat pe clarificarea noţiunii de
administraţie publică.
 Pentru a înţelege mai bine această noţiune, sunt necesare
câteva precizări cu privire la faptul administrativ.
 În doctrină a fost subliniat în mod constant caracterul oricărei
activităţi de natură administrativă de a constitui un fapt
administrativ, un fenomen administrativ înţeles ca specie a
fenomenului social.
 Având o natură complexă, social-politică şi juridică, faptul
administrativ este abordat, în vederea cunoaşterii sale, atât de
ştiinţele juridice, cât şi de alte ramuri ale ştiinţelor despre
societate, cum sunt ştiinţele economice, sociologia,
politologia.
 Faptul administrativ este un fapt social, care nu
poate exista decât în cadrul unei colectivităţi sociale
organizate, stabile.
 Acesta reprezintă acţiunea unor oameni în raport cu

alţi oameni, acţiune care se desfăşoară în cadrul unei

colectivităţi organizate şi prin care se urmăreşte
atingerea unui scop care justifică şi determină
organizarea colectivităţii respective.
 Mediul social, se arată în literatura de specialitate,
exercită o influenţă considerabilă asupra structurilor,
asupra fenomenelor şi a conţinutului activităţilor
organelor administraţiei publice, asupra psihologiei şi
comportamentelor individuale şi colective ale
personalului administraţiei.
 Caracterul grupării sociale în care se realizează faptul
administrativ determină caracterul acestuia.
 Dacă gruparea are caracter privat şi urmăreşte realizarea
unor interese particulare, admi­nistraţia respectivă va fi o
administraţie privată.
 Administraţia va fi publică dacă gruparea se constituie după
criterii politice şi urmăreşte satisfacerea unor interese
generale ale societăţii.
 Pentru a stabili deosebirea dintre administraţia publică şi
administraţia privată trebuie să pornim de la conceptul de
„public”.
 Este „public” ceea ce priveşte comunitatea în ansam­blul său.
 Ne aflăm în faţa „interesului public” atunci când acesta este o
consecinţă a acţiunii organizate în vederea satisfacerii unor
nevoi sociale recunoscute tuturor.
 În timp ce raporturile particularilor se bazează pe egalita­tea
juridică şi pe acordul de voinţe, administraţia publică trebuie
să dispună de mijloacele juridice necesare pentru a apăra
interesul public.
 Datorită acestui fapt, administraţia publică îşi desfăşoară
activitatea în regim de putere publică.
Potrivit art. 5 lit. jj C.admin., regimul de putere publică
„reprezintă ansamblul prerogativelor şi constrângerilor
prevăzute de lege în vederea exercitării atribuţiilor autorităţilor
şi instituţiilor administraţiei publice şi care le conferă
posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie în
raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea
interesului public”.
 Noţiunea de putere publică desemnează ansamblul prero­
gativelor acordate autorităţilor publice, care le permite
acestora să acţioneze pentru prevalarea interesului public,
atunci când acesta se află în conflict cu interese particulare.
 Administraţia publică poate fi:
- o admi­nistraţie a statului, „administraţie de stat”, situaţie în
care interesul realizat de cei ce înfăptuiesc administraţia este
un interes general al statului
sau
- o administraţie a unităţilor admi­nistrativ-teritoriale -
„administraţie publică locală”. În acest caz, interesul realizat
este al unei colectivităţi locale, recunoscută ca atare de stat.
 Specific faptului administrativ este şi modul în care acesta
satisface interesele.
 Este vorba de interese care nu îi aparţin, care îi sunt
superioare şi exterioare şi care sunt stabilite prin decizii emise
de autorităţi care deţin puterea politică la un moment dat.
 Totodată, faptul administrativ se caracterizează prin orga­
nizarea (cu ajutorul mijloacelor materiale, umane, finan­ciare)
unor acţiuni care conduc la îndeplinirea intereselor.
 Noţiunea de administraţie publică are două accepţiuni:
formal-organică şi material – funcţională.
 În sens formal - organic, noţiunea de administraţie publică
desemnează autorităţile publice care acţionează în regim de
putere publică pentru satisfacerea intereselor publice,
 În sens funcţional - material, termenul evocă activităţile pe
care trebuie să le realizeze aceste autorităţi publice.
 În acepţiunea formal – organică, noţiunea de administraţie
publică are în vedere următoarele autorităţi publice:
Preşedintele României; Guvernul; ministerele şi alte organe
centrale de specialitate subordonate Guvernului; autorităţi
ale administraţiei centrale de specialitate autonome;
instituţii subordonate ministerelor şi autorităţilor centrale
autonome; prefectul; serviciile publice deconcentrate ale
ministerelor şi celorlalte organe centrale de specialitate,
conduse de prefect; autorităţile publice locale, respectiv
consiliile locale, primarii şi consiliile judeţene şi instituţiile
subordonate acestora.
 Atunci când defineşte anumiţi termeni şi unele expresii,
Codul administrativ, în art. 5, face referire la:
 autorităţi deliberative la nivelul unităţilor administrativ

- teritoriale;
 autorităţi executive la nivelul unităţilor administrativ -

teritoriale.
 Autorităţile deliberative la nivelul unităţilor administrativ
- teritoriale sunt: consiliile locale ale comunelor, ale oraşelor
şi ale municipiilor, Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-
teritoriale ale municipiilor şi consiliile judeţene;
 Autorităţile executive la nivelul unităţilor administrativ -
teritoriale sunt: primarii comunelor, ai oraşelor, ai
municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale
municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti
(preşedintele consiliului judeţean).
 Putem defini administraţia publică ca fiind ansamblul
activităţilor desfăşurate de către autorităţile publice centrale,
locale, precum şi de către alte structuri prevăzute de lege
care, în regim de putere publică, organizează şi execută în
concret legea, în vedeea satisfacerii interesului public.
 Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, sunt asimilate
autorităţilor publice şi persoanele juridice de drept privat
care, potrivit legii au obţinut statut de utilitate publică sau
sunt autorizate să presteze un serviciu public.
 Conform Codului administrativ aprobat prin Ordonanța de
urgență nr. 57/2019, administrația publică reprezintă
„totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere
publică, de organizare a executării şi executare în concret a
legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii
interesului public” [art. 5 lit. b)].
 Noţiunea de interes public desemnează necesităţile
materiale şi spirituale ale cetăţenilor, la un moment
dat.
 Serviciul public reprezintă „activitatea sau
ansamblul de activităţi organizate de o autoritate a
administraţiei publice ori de o instituţie publică sau
autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în
scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau
a unui interes public, în mod regulat şi continuu”.
 „Administraţia publică centrală - totalitatea activităţilor
desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de
servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public
naţional/general” [art. 5 lit. c) C.admin].
 „Administraţia publică locală - totalitatea activităţilor
desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de
servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local”
[art. 5 lit. d) C.admin].
 Reţineţi sensul noţiunilor:
 - administraţie publică (art. 5 lit. b) C.admin.);
 - autoritate publică (art. 5 lit. k) C.admin.) ;
 - regim de putere publică (art. 5 lit. jj) C.admin.);
 - serviciu public (art. 5 lit. kk) C.admin.);
 - interes public.