TEMA 1: NOTIUNI FUNDAMENTALE PENTRU DREPTUL ADMINISTRATIV

Caracterizați fenomenul administrativ. Fenomenul administrativ este un fenomen social.

Administraţia publică, prin agenţii săi de putere, funcţionarii publici, acţionează în şi pentru
mediul social, pentru societate, pentru colectivitatea naţională ori pentru colectivităţile locale.
Daţi noţiunea de administraţie publică. Etimologic, termenul de administraţie provine din
limba latină, fiind format din prepoziţia ,,ad” – care se traduce prin ,,la”, ,,către” – şi
„minister”, cu semnificaţia de „servitor”, „îngrijitor”, „ajutător”. Din aceste traduceri,
cuvântul administer apare într-un dublu înţeles, având o semnificaţie directă: „ajutor al cuiva”,
„executant”, „slujitor” şi o semnificaţie figurativă de „unealtă”, „instrument”. Prin
adjectivarea cu termenul „publică”, sintagma administraţie publică dobândeşte înţelesul de
„serviciu pus în slujba tuturor, a celor mulţi”.
Termenul administraţie publică a fost menţionat pentru prima dată în legislaţia
Republicii Moldova în Constituţia adoptată la 29 iulie 1994.
Care sunt trăsăturile conducerii sociale?
Trăsăturile conducerii în domeniul social:
a) apare odată cu societatea, acolo unde există activitate în comun a oamenilor;
b) are ca scop principal reglementarea şi coordonarea relaţiilor dintre membrii societăţii prin
intermediul influenţei;
c) are ca obiect principal comportamentul/acţiunile membrilor societăţii;
d) se bazează pe o anumită subordonare a voinţei celor ce participă la activitatea în comun,
unei voinţe prioritare ce aparţine celor ce conduc.
Conducerea socială cunoaşte 2 forme:
a) conducerea statală - exercitată prin organele de stat;
b) conducerea nestatală/obştească – de ex.: partide politice, culte religioase, sindicate etc.
Deosebirea dintre aceste două forme de conducere o constituie:
a) mijloacele de influenţă pe care le folosesc, adică metoda constrângerii şi metoda
convingerii;
b) sfera intereselor pe care le promovează și apară, adică interesele populaţiei în toate
domeniile vieţii.
Deci conducerea socială are ca scop stabilirea şi menţinerea ordinii şi disciplinei în societate
pentru dezvoltare şi prosperare.
Ce presupune, în esenţă, conducerea statală ca parte componentă a conducerii sociale?
Pentru a înţelege semnificaţia noţiunii de conducere statală, este necesar de pornit de la
următoarea premisă (axiomă): orice activitate umană constă din decizie, executarea deciziei şi
controlul executării. În esenţă, pe această bază, este creat şi aparatul de stat constituit dintr-o
totalitate de organe (autorităţi) ce exprimă puterea de stat şi efectuează conducerea statală a
societăţii şi, respectiv, divizarea puterii:
a) organe care iau decizii în numele membrilor societăţii, stabilesc norme generale de
conduită publică (organe legislative - Parlamentul);
b) organe care execută aceste decizii sau asigură executarea lor şi aplică normele de conduită
în practică (organe executive);
c) organe care verifică cum se execută deciziile, se respectă normele generale de conduită,
soluţionează conflictele (litigiile) apărute şi aplică sancţiuni (pedepse) pentru cei ce încalcă
normele generale (organe judecătoreşti) sau nu execută deciziile.
În concluzie, conducerea statală în statele contemporane se realizează prin intermediul puterii
legislative, puterii executive şi puterii judecătoreşti, care sunt separate (independente) şi care
(concomitent) colaborează între ele în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova (art. 6).
Administraţia publică reprezintă „ansamblul activităţilor Preşedintelui, Guvernului,
autorităţilor administrative centrale, autorităţilor administrative locale şi, după caz,
structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere publică, se aduc la îndeplinire
legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice”
Noţiunea de administraţie publică este susceptibilă de a căpăta două sensuri: unul material şi
unul formal.
Pe de o parte administraţia publică are un sens funcţional, material, în înţelesul de
activitate de organizare a executării şi de executare în concret a legilor, urmărindu-se
satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice şi prin
executarea unor prestaţii către particulari;
Pe de altă parte, identificăm un sens organic conform căruia administraţia publică constă
într-un ansamblu de activităţi publice prin care în regim de putere publică se aduc la
îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice.
Conform prevederilor capitolului VIII din Constituţia Republicii Moldova, intitulat
„Administraţia publică”, administraţia publică ca sistem de autorităţi publice este formată din:
a) administraţia publică centrală;
b) administraţia publică locală.
Scopul administraţiei publice este servirea interesului general, public, interes ce este
recunoscut ca cerinţă socială, de către stat atunci când prin diferite legi se stabilesc obligaţii
concrete administraţiei într-un domeniu sau altul al vieţii sociale. Interesul public general
reprezintă acele cerinţe esenţiale, comune ale colectivităţilor umane, pe care statul le
recunoaşte, le reglementează prin lege şi le repartizează spre executare unor servicii publice
existente sau pe care le creează.
TEMA 2: DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURA DE DREPT