UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, SOCIALE și POLITICE

MASTER APIE

INSTITUȚIA PREFECTULUI. ANALIZA COMPARATIVĂ CU

INSTITUȚIA PREFECTULUI ÎN FRANȚA

Coordonatorul ştiinţific,
Prof. univ. dr. Verginia VEDINAȘ

Masterand,

2019
Universitatea Dunărea de Jos Galați

Cuprins
Argument.........................................................................................................................................................3
Capitolul I NOȚIUNI GENERALE.................................................................................................................4
Capitolul II INSTITUȚIA PREFECTULUI ÎN ROMÂNIA............................................................................5
Capitolul III INSTITUȚIA PREFECTULUI ÎN FRANȚA............................................................................11
CONCLUZII......................................................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE:...........................................................................................................................................14

2
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

Argument

Alegerea acestei teme, a avut la bază activitatea derulată în domeniul achizițiilor publice,
unde principlalele personaje sunt autoritățile contractante și operatorii economici.
Autoritățile contractante sunt reprezentate de toate instituțiile statului, indiferente de nivelul
de competență, atribuții, etc., între care identificăm și Instituția Prefectului, cu aceeași calitate de
autoritate contractantă, având necesități ce trebuie satisfăcute pentru a putea atinge scopul pentru
care a ea există.
Indiferent de statul membru al Uniunii Europene, ca de exemplu în Franța, Instituția
Prefectului deține aceeași calitate de autoritate contractantă.
Astfel, ar trebui înțelese noțiunile de bază, cum ar fi sediul materiei, atribuții.

3
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

Capitolul I NOȚIUNI GENERALE

1. Precizări generale.

În fiecare stat, există administrația publică a cărei activitate se derulează prin forme
instituționale constituite într-un mecanism instituțional, ce funcționează pe baza unor principii ce
variază prin raportare la probleme aduse de presiunile exterioare și de preocupările proprii.
Astfel, sistemul administrativ al statului poate fi definit ca fiind un mecanism de structuri, intituții
și reglememtări corelate prin care se realizează administrația publică.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor conferite de societate în vederea realizării interesului public,
sistemul administrativ este configurat pe un aparat instituțional ce se adaptează conform procesului
de dezvoltare a sarcinilor administrative.
Acest proces de dezvoltare a sarcinilor administrative apreciem că este scopul științei
administrative, știință care, potrivit literaturii de specialitate 1 este o știință de sinteză, ce
înglobează informațiile privind concepte, instituții, principii în devenirea lor și în sensul
perfecționării în ansamblu a activității administrației de stat.
Sistemul administrativ public este o comunitate închisă, care-şi găseşte în ea însăşi
principiile de funcţionare; invers, se poate concepe o administraţie deschisă faţă de mediu a cărei
structură organizatorică să reflecte diversitatea sistemului social 2. Practica a demonstrat că sistemul
administrativ este în mod necesar permeabil faţă de mediu, dar în acelaşi timp îşi conservă
specificitatea care îi garantează funcţionarea. Omogenitatea şi eterogenitatea constituie principalii
poli între care oscilează sistemele administrative.
Una din rotițele mecanismului sistemului administrativ o reprezintă Instituția Prefectului,
instituție organizată diferit de la un stat la altul.

1
Prof. Univ. Dr. Verginia Vedinaș “Drept administrativ”, editia a X-a, revăzută și actualizată, Universul Juridic,
București, 2017, pag. 98
2
Prof.Univ. Dr. Mihaela Onofrei „Sisteme administrative europene-suport de curs„, Iasi, 2009/2010

4
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

Capitolul II INSTITUȚIA PREFECTULUI ÎN ROMÂNIA

1. Sediul Materiei

Doctrina de specialitate1 a precizat că Instituția Prefectului are o veche istorie și o întâlnim

încă din Roma Antică, fie ca funcție publică (de exemplu prefectus urbis), fie ca unitate
administrativă (prefectură).
În România, Instituția Prefectului apare după Unirea Principatelor, prin cele două legi ale
lui Cuza - Legea comunală din 1 aprilie 1864 și Legea pentru înființarea consiliilor județene din 2
aprilie 1864.
În prezent, Instituția Prefectului este reglementată de Constituție în cadrul Capitolului V,
Secțiunea a 2-a, art. 123, precum și de Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția
prefectului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr.
215/2001 privind administrația publică locală.

2. Condiții pentru funcția de Prefect

Prefectul este numit prin Hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor

Interne2.
Prin raportare la categoriile de funcționari publici, Prefectul are statut de înalt funcționar
public astfel încât se supune Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor public, cu
modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor legale3 pentru a ocupa o funcţie publică corespunzătoare categoriei
înalţilor funcţionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;
c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi;
1
Prof. Univ. Dr. VerginiaVedinaș “Drept administrativ”, editia a X-a, revăzută și actualizată, Universul Juridic,
București, 2017, pag. 99
2
Art. 12, din Legea nr. 188/1999
3
Art.16 coroborat cu art. 54 din Legea nr. 188/1999

5
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

d) are capacitate deplină de exerciţiu;

e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe
bază de examen medical de specialitate;
f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică;
g) îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau
contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea
justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o
incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice;
i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă
pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege ;
k) studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă
durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
l) cel puţin 7 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice;
m) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcţii publice
corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici ori a exercitat un mandat complet de
parlamentar;
n) a promovat concursul naţional pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici.

3. Incompatibilități privind funcția de Prefect

Legiuitorul a stabilit o serie de restricții pentru ocuparea funcției de Prefect prin intermediul
legii nr. 161/20031, potrivit căreia, funcţia de prefect şi subprefect este incompatibilă cu:
a) calitatea de deputat sau senator;
b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti;
c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;
d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

1
Titlul V Capitolul III din Legea nr. 161/2003

6
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al

consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte
instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;
f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la
societăţile comerciale prevăzute la lit. e);
g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute
la lit. e);
h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome,
companiilor şi societăţilor naţionale;
i) calitatea de comerciant persoană fizică;
j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;
k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în
acordurile şi convenţiile la care România este parte.
Prefecţii şi subprefecţii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării
ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.
Astfel, cel ce este numit în funcția de prefect sau subprefect poate fi eliberat din funcție, să
își dea demisia din funcția ce o ocupă sau poate să beneficieze de faptul că pe toata durata
îndeplinirii funcției de prefect sau de  subprefect, contractul de muncă al acestora la instituțiile
publice sau la agenții economici cu capital de stat sau majoritar de stat, se suspendă în virtutea
legii1.

4. Atribuțiile Prefectului

Potrivit prevederilor art. 5 din Lege nr. 340/2004, activitatea prefectului se întemeiază pe
principiile:
a) legalităţii, imparţialităţii şi obiectivităţii;
b) transparenţei şi liberului acces la informaţiile de interes public;
c) eficienţei;
d) responsabilităţii;

1
art. 130 alin. 5 din Legea nr. 215/2001

7
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

e) profesionalizării;
f) orientării către cetăţean.
Prefectul era conducătorul administraței județene și comisar al Guvernului, pe lângă
Consiliul județean. În această calitate, prefectul putea sesiza cu recurs Guvernul ori de câte ori
considera că s-au adoptat acte de către consiliul județean și delegația permanentă, cu încălcarea
legalității.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Legea pentru organizarea administraței locale din 1929,
Prefectul avea o triplă calitate: delegat al autorității centrale, reprezentant al Guvernului și șeful poliției
în județ. Atribuțiile Prefectului de șef al administrației județene descentralizate au fost date în
competența președintelui delegației consiliului județean. Prin Legea din 1931 aceste atribuții au fost
redate din nou Prefectului.Legile ulterioare din 1936 și 1938 nu mai aduc modificări esențiale în
statutul funcției de prefect.
Astfel, în calitate de șef al judetului, nu în calitate de reprezentant al puterii centrale, Prefectul emitea
ordonante, care înainte de a fi publicate se comunicau Ministerului de Interne.
Prin Legea nr. 17/1949 privind organizarea consiliilor populare, funcția de Prefect a fost
desființată pentru ca ea să fie reînființată prin Legea nr. 69/1991 și Constituția din 1991.
Legea nr. 69/1991 stabilea că Prefectul era reprezentantul Guvernului în teritoriu, autoritate a
administrației publice locale și conducator al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale
celorlalte autorități centrale ale administrației publice.
Rolul de reprezentant al Guvernului pe plan local și de conducător al serviciilor publice
descentralizate, este recunoscut Prefectului și de nouă reglementare cuprinsă în Legea nr.
215/2001 privind administrația publiăca locală prin care s-a abrogat Legea nr. 69/1991.
În calitatea pe care o are, Prefectul, conform Constituției 1, are competența de a verifica
legalitatea actelor emise de consiliile locale, primar, consiliile județene, președinții consiliilor
județene, ceea ce înseamnă și dreptul de control asupra oricărui act individual sau normativ emis
de aceste organe2. Menționăm că, între prefect pe de o parte și consiliile locale și județene,
primari, delegațiile permanente și președintii consiliilor județene pe de altă parte, nu există
raporturi de subordonare, ci de conlucrare și colaborare3.
Atribuțiile principale ale Prefectului ca reprezentant al Guvernului sunt următoarele:
1
Art.123 alin. 5 din Constituție
2
Art. 22 si 135 din Legea nr. 215/2001
3
art. 132 alin. 2 din legea nr. 215/2001

8
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

- a) asigură realizarea intereselor naționale, respectarea legilor, hotărârilor și

ordonanțelor Guvernului și a ordinii publice;
- b) exercita controlul cu privire la legalitatea actelor administrative ale autorităților
publice locale și județene;
- c) avizează (aviz consultativ) numirea sau eliberarea din funcție a conducătorilor
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe centrale din
unitățile administrativ-teritoriale;
- d) dispune luarea măsurilor corespunzătoare pentru prevenirea infracțiunilor și
apărarea drepturilor cetățenilor, prin organele legal constituite;
- e) răspunde, în condițiile stabilite prin lege, de pregătirea și aducerea la îndeplinire a
măsurilor de apărare care nu au un caracter militar; autoritățile militare și organele
locale ale Ministerului de Interne au obligația să informeze pe Prefect asupra oricărei
probleme care poate avea importanță pentru județ;
- f) prezintă, anual, Guvernului un raport asupra stadiului realizării sarcinilor ce îi revin
potrivit programului de guvernare, precum și în legatură cu controlul exercitat asupra
legalității actelor administrației publice locale.
Ca și conducător al serviciilor deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe
centrale, Prefectul are atribuția de a prezenta anual o informare consiliului județean sau consiliului
general al municipiului București, cu privire la activitatea desfășurată de acestea.
Prefectul poate îndeplini si alte atributii prevazute de lege1 sau însarcinari date de Guvern2.
Conform art. 123 alin. 5 din Constituție "prefectul poate ataca în fața instanței de
contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul
în care considera actul ilegal".
În art. 27 din Legea nr. 215/2001, adaugând la Constituție, se prevede că Prefectul poate
ataca în fața instanței de contencios administrativ și actele președintelui consiliului județean, dacă
le consideră ilegale.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Prefectul emite ordine, cu caracter normativ sau
individual, în condițiile legii3.

1
art. 123 alin. 3 din Constitutie
2
art. 134 din Legea nr. 215/2001
3
art. 137 alin. 1 din Legea nr. 215/2001

9
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

Potrivit precizării făcute de art. 137 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, ordinele se emit "în
condițiile legii", ceea ce înseamnă că aceste acte, normative sau  individuale, trebuie să
îndeplinească toate condițiile de valabilitate cerute oricărui alt act administrativ. Potrivit
literaturii de specialitate1, actul administrativ este forma juridică principală de activitate a
administrației publice, care constă într-o manifestare de voință expresă, unilaterală și
supusă unui regim de putere publică, precum controlului de legalitate al instanțelor
judecătorsști, care emană de la autorități administrative sau de la persoane private
autorizate de acestea, prin care se nasc, modifică sau sting drepturi și obligații corelative.
Intituția Prefectului este obligată să analizeze, periodic, stadiul aplicarii actelor și face
propuneri, temeinic justificate, prefectului în vederea adaptării reglementarilor în vigoare la
cerințele impuse de evoluția vieții economico-sociale.
Din punct de vedere organizatoric, aparatul propriu de specialitate al Prefectului are un
secretar general, funcționar public de conducere, cu studii de specialitate, de regulă juridice sau
administrative, ce se bucură de stabilitate în funcție în condițăile legii.
Ordinele prefectului, indiferent de caracterul acestora, pot fi anulate de catre Guvern la
propunerea Ministrului Administrației și Internelor, în exercitarea controlului ierarhic al acestuia,
pe motiv de ilegalitate sau inoportunitate. Această măsura este o noutate introdusa de Legea nr.
215/2001, cu atât mai mult, cu cât, potrivit art. 138 alin. 2, ordinele cu caracter normativ se
comunică de îndată Ministrului Administraței și Internelor.

Capitolul III INSTITUȚIA PREFECTULUI ÎN FRANȚA

1. Reguli de organizare

1
Prof. Univ. Dr. VerginiaVedinaș “Drept administrativ”, editia a X-a, revăzută și actualizată, Universul Juridic,
București, 2017, pag. 328

10
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

În Franța, sistemul administrativ are rădăcinile în perioada absolutist și centralizată a

statului francez unde regele era în fruntea sistemului executiv pe care îl conducea şi îl controla.
Revoluţia franceză de la 1789 şi Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului marchează
trecerea de la statul nedemocratic de tip despotic la un stat de tip constituţional, bazat pe reguli de
drept care fundamentează, prin intermediul dreptului public (administrativ) şi în temeiul
principiului separaţiei puterilor în stat, o administraţie publică modernă supusă statului de drept.
Constituţia Franţei din anul 1958 instituie o formă de guvernământ republicană de tip
semiprezidenţial în care atribuţiile de vârf ale executivului se împart între preşedintele ţării şi
guvernul condus de premier. Parlamentului îi revine competenţa de a legifera în domenii foarte
importante ale vieţii sociale, expres şi limitativ enunţate, în legea fundamentală (art. 34 şi urm.), în
vreme ce guvernul poate interveni normativ practic în orice domeniu din proprie iniţiativă sau din
împuternicirea legislativului chiar şi în domenii rezervate acestuia din urmă, emiţând ordonanţe.
Până în anul 1982, se exercita o tutelă administrativă de către stat asupra colectivităților
locale, ce consta într-un control riguros exercitat prin intermediul Prefectului, control exercitat a
priori, cât și a posteriori1.
În anul 1982 a fost adoptată Legea privind drepturile și libertățile comunelor,
departamentelor și regiunilor, ”legea descentralizării”, care a eliminat termenul de tutelă
administrative și a introdus termenul de control de legalitate exercitat de Prefect a posteriori.
Administraţia publică în teritoriu este formată din administraţia publică locală şi din
structurile teritoriale ale administraţiei publice centrale.
Administraţia publică locală este compusă din regiuni (21), departamente (96) şi comune
(3621) iar cea centrală îşi exercită puterea indirect prin intermediul serviciilor publice
deconcentrate, constituite la nivel teritorial, aparţinând ministerelor şi altor autorităţi naţionale de
resort.

2. Prefectul.

Reprezentarea statului în cadrul entităţi teritoriale are loc prin Prefect (regiunea), comisar
(împuternicit al Republicii) care a luat locul prefectului (pentru departament), respectiv primarul
pentru localităţi prin unele atribuţii speciale încredinţate în acest sens.
1
Prof. Univ. Dr. VerginiaVedinaș “Drept administrativ”, editia a X-a, revăzută și actualizată, Universul Juridic,
București, 2017, pag. 275

11
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

3. Atribuțiile Prefectului.

Ca și atribuții, Prefectul îşi exercită autoritatea numai asupra serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor şi altor organe centrale constituite la nivel regional şi departamental.
În anul 1982 a fost adoptată Legea privind drepturile și libertățile comunelor, departamentelor și
regiunilor, ”legea descentralizării”, care a eliminat termenul de tutelă administrative și a introdus
termenul de control de legalitate exercitat de Prefect a posteriori.
Astfel el a pierdut dreptul de a anula actele autorităților locale, dobândind doar dreptul de a
ataca la tribunalul administrative, doar actele considerate ilegale, aceasta fiind una din asemănările
cu sistemul constituțional românesc1.
Controlul administrativ general asupra actelor autorităţilor publice locale este numai de
legalitate, nu şi de oportunitate, se exercită numai ulterior activităţii verificate şi se înfăptuieşte de
prefect (comisar) prin sesizarea tribunalului administrativ competent.
Prefectul regiunii reprezintă statul în teritoriu şi este funcţionar executiv al Guvernului,
exercitând aceeaşi funcţie şi asupra departamentului component în care îşi are sediul regiunea
(comisar, după 1982/83, care a luat locul prefectului), având autoritate ierarhică asupra celorlalţi
comisari din departamentele care alcătuiesc regiunea, conducând, totodată, serviciile deconcentrate
ale ministerelor constituite la nivelul regiunii.
Prefectul este singurul titular al autorităţii de stat şi reprezentant al şefului statului, al
primului ministru şi a fiecărui ministru de resort în teritoriu 2, conducând serviciile publice
deconcentrate ale ministerelor, este responsabil cu ordinea publică, organizarea alegerilor şi cu
situaţiile de urgenţă.

1
Prof. Univ. Dr. Verginia Vedinaș “Drept administrativ”, editia a X-a, revăzută și actualizată, Universul Juridic,
București, 2017, pag. 275
2
I. Alexandru „Drept administrativ comparat”, Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 111

12
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

CONCLUZII
În urma celor analizate anterior se desprind următoarele concluzii:
- Există o serie de asemănări și deosebiri între Instituția Prefectului în România și Instituția
Prefectului în Franța,
- Funcția de Prefect este o funcție publică, având aceeași bază, atât în România cât și în
Franța.
- În ambele țări, este implementat principiul descentralizării, instituția Prefectului fiind
reprezentantul Guvernului în teritoriu.

13
INSTITUȚIA PREFECTULUI
Universitatea Dunărea de Jos Galați

BIBLIOGRAFIE:

 Prof. Univ. Dr. Verginia Vedinaș “Drept administrativ”, editia a X-a, revăzută și actualizată,
Universul Juridic, București, 2017,
 Prof.Univ. Dr. Mihaela Onofrei „Sisteme administrative europene-suport de curs”,Iasi,
2009/2010
 I. Alexandru „Drept administrativ comparat”, Lumina Lex, Bucureşti, 2003,
 Constituția Romaniei, publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 21 noiembrie 1991, cu
toate modificările și completările ulterioare,
 Legea nr. 215/2001 din 23 aprilie 2001 privind administraţia publice locale publicată în
Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie. 2001, cu toate modificările și completările
ulterioare,
 Legea nr. 340 din 12 iulie 2004 privind prefectul şi instituţia prefectului publicată în
Monitorul Oficial nr. 658 din 21 iulie 2004, cu toate modificările și completările ulterioare,
 Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu toate
modificările și completările ulterioare,

14
INSTITUȚIA PREFECTULUI