Sunteți pe pagina 1din 8

Bazele sectorului public

Evoluția reformei serviciilor publice în România în


perioada 1990-prezent

Realizator : Gaiță Andrei-Nicolae


Managementul Sectorului Public

Facultatea : Facultatea de Administrație Publică

Anul de studiu : MASTER, ANUL 1

Profesor coordonator :
Lect.univ.dr.Corina Antonovici
Evoluția reformei serviciilor publice în
Romania în perioada 1990-prezenț
Încă din titlu putem observa că ne sunt prezentate conceptele cheie care își vor pune
amprenta asupra lucrării pe care o voi redacta.
Astfel, putem observa faptul că ne este precizat intervalul de timp pentru cercetarea
serviciului public din România, și mai exact, este vorba de perioada de tranziție de la dictatură la
democrație.
Un alt concept cheie este cel de evoluție.Potrivit dicționarului explicativ al limbii române,
termenul de evoluție este definit ca fiind un “ proces cu caracter istoric constând mai ales într-o
formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative în viața socială și care poate duce la
schimbări radicale, calitative”.1
Tema lucrării nu ar putea fi clarificată fără explicația conceptului de serviciul
public.Potrivit unui autor cunoscut, serviciul public reprezintă acțiunea autorităților publice cu
competență de a satisface nevoile, interesele și doleanțele indivizilor din cadrul unei societăți.2

1. Așadar, în lucrarea mea voi începe prin a prezenta Serviciul public de educație din
România.
Nu este deloc ușor să definești noțiunea de educație.Totuși, într-o definire generală,
putem arăta că educația reprezintă ansamblul de procese și acțiuni sociale prin care societatea
transmite noilor generații cunoștințele, valorile, atitudinile și comportamentele necesare
integrării în societate.3
Sistemul de educație din România se referă la totalitatea instituțiilor, fie ele de stat sau
private, cu scopul formării și dezvoltării însușirilor intelectuale morale și fizice ale indivizilor
din societate, ale colectivităților umane.
Putem afirma, de altfel, că educația nu vizează doar copii și adolescenții.Educația este
mult mai complexă și vom vorbi astfel de un proces continuu, care se realizează pe toată
durata vieții.4

2. Într-o altă ordine de idei, voi analiza trăsăturilor reformei serviciului public de educație
din 1990 si până în prezent.
Potrivit unei cunoscute autoare pe nume Lucica Matei, aceasta era de părere că
“Strategiile de reformă a administraţiei publice au drept scop identificarea măsurilor pentru
asigurarea modernizării administraţiei publice în vederea optimizării procesului decizional,
îmbunătăţirii managementului resurselor umane, al finanţelor publice, al calităţii serviciilor
publice prin promovarea şi introducerea elementelor managementului calităţii”.5

1
Dictionar explicativ român, https://dexonline.ro/definitie/evolu%C8%9Bie, accesat la data de 06.01.2020
2
Tarangul E.D., Tratat de drept administrativ român, Tipografia Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1944, p.15
3
Doina-Olga Ștefănescu, Sociologie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas Educațional, București,2010,
p.51
4
Idem, p.51
5
Lucica Matei,Corina Georgiana-Lazăr, Managementul calității și reforma administrației publice în unele state din
Sud-Estul Europei.Analiză comparativă, SNSPA, București, 2011, p.65

2
Dacă în secolul XX, România se bucura de o înaltă apreciere în privința educației, în
prezent învățămantul românesc se află în declin din unele puncte de vedere.
În prezent, asistăm la o creștere în masă a abandonului școlar.Putem spune, de altfel, că
România se află printre locurile fruntașe la acest capitol.Numarul elevilor din bănci a scăzut la
jumătate față de anii 1990 când școala nu era o opțiune pentru elevi, ci obligatorie.În sec XX,
tinerii care erau conștiincioși și învățau în timpul liceului aveau deja o meserie, iar după facultate
primeau repartiție pentru locul de muncă în funcție de notele obținute.
În anul 2020, acest lucru nu se întâmplă la fel, iar tinerii care sunt absolvenți de studii
superioare trebuie să-și găsească singuri un loc de muncă.Pe de-o parte, acest lucru te
resposabilizează, dar pe de altă parte te face să eșuezi din tema faptului că nu-ți vei găsi un loc de
muncă în domeniul studiilor de specialitate.
Cel mai mare câştig pe care l-a avut România după aderarea la Uniunea Europeană, în
anul 2007, a fost libertatea de mişcare în ţările membre ale acesteia. Putem merge să vizităm
orice obiectiv din Uniune, putem merge la studii mult mai uşor, la universităţi din străinătate, şi
putem să ne găsim de muncă în afara graniţelor mult mai uşor decât în România. Însă dacă
această mobilitate ne avantajează pe noi, nu acelaşi lucru se poate spune despre statul român,
care pierde tot mai mulţi oameni valoroşi.
Unele studii au arătat că tot mai mulți tineri aleg să părăsească România dupa finalizarea
studiilor superioare.În prezent, mai mult de jumătate dintre proaspeții absolvenți de studii
superioare, respectiv 55%, vor să emigreze.
Care ar fi totuși cauzele acestui fenomen ? Potrivit unui sondaj “ un motiv pentru care
tinerii sunt in bună parte șomeri este tocmai faptul ca sunt tineri. Mai exact, că angajatorii prefera
să angajeze pe locurile de muncă doar persoane cu experienta si abilitati bine șlefuite, pe care le
obții după ani buni de experiența”.6
O altă cauză ar fi faptul ca tinerii nu își găsesc atât de repede de lucru în domeniul în care
și-au finalizat studiile.Pe de alta parte, aceștia sunt atrași de salariile mai mari, de posibilitatea de
avansare, de nivelul de trai ridicat din celelalte state membre. Majoritatea tinerilor îşi doresc să
găsească de lucru în afara graniţelor ţării, unde cred că sunt mai bine motivaţi să pot să-şi pună în
practică valoarea.
De asemenea, o altă cauză este lipsa de interes a angajatorilor de a-i motiva să lucreze în
aceeaşi companie.Angajatorii nu sunt interesaţi să testeze şi să evalueze valorile personale ale
fiecărui angajat.Ei vor să aibă coerenţă în valorile grupului, fără să identifice dacă angajatul
respectiv se integrează în grup.Nu există o relaţie la nivel personal între angajator şi angajat, iar
rezultatele se vor vedea mai târziu.
Însă, pe lângă aceste cauze mai întâlnim una care determină tinerii să migreze, respectiv
lipsa unor programe coerente care să motiveze românii să rămână în ţară şi să îşi pună în
evidenţă valoarea, precum şi condiţiile dificile în care se lucrează.

6
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-19691913-avem-atat-multi-someri-tineri-cat-pierde-economia-
din-cauza-somerilor.htm accesat la 03.01.2020

3
În consecință, economia țării are cel mai mult de suferit în prezent.Partea negativă legată
de acest fenomen este că tot noi, cetăţenii care rămânem în ţară, avem de suferit. Pe de o parte,
din cauză că s-a investit enorm în educaţia acestor tineri care apoi au plecat fără ca statul să
beneficieze de ceva de pe urma lor, iar în al doilea rând, suntem lipsiți de specialiştii de care
avem nevoie. Astfel, vom avea mai puţini medici, mai puţini profesori, vom avea mai puţini
cercetători, lipsa de personal fiind una deficitară.
Si cu toate acestea, care este impactul migrării în alte state ? Statul investeşte în sistemul
de învăţământ pentru pregătirea tinerilor, tocmai ca, după terminarea şcolii, valoarea acestora să
se reflecte pozitiv în societatea românească. Numai că nimeni nu poate opri pe cineva să plece
spre o viaţă pe care o crede mai bună. Astfel că sunt investiţi bani în educaţia cuiva care nu îşi va
plăti datoriile niciodată.
O altă problemă ar putea fi calitatea scăzută a educației în zilele noastre.Cu privire la
această problematică eu sunt de părere că programa din zilele noastre este mult prea încărcată,
noțiunile prezentate fiind înregimentate de către studenți doar la stadiul de prezentare și atât,
nemaifiind pus accentul pe lucruri practice care să pregătească studentul pentru viitoarea sa
meserie.Cu toate că în sec XX, copii din acea vreme erau înrolați într-un regim sistem de
învățământ rigid, totuși acesta era un sitem performant pentru că producea absolvenți cu o vastă
cultură generală.
În anii ’90 meseria de profesor era respectată și bine plătită.După opt clase, elevii dădeau
examenul de treaptă, iar la finalul clasei a 10-a încă o examinare îi departaja.Cine nu reușea să ia
acest examen ajungea la o școală profesională.Așadar, elevii care o absolveau puteau să intre în
câmpul muncii, fiind astfel asigurați cu o meserie.În opinia mea, în acea perioadă, exista o mai
mare siguranță a locurilor de muncă în sensul că statul îti oferea posibilitatea de ați găsi un loc de
muncă.
Ca să fac o scurtă paralelă, în zilele de azi, mai exact în sec XXI, profesorii nu mai sunt la
fel de respectați, meseria lor fiind luată în batjocoră de proprii elevi.În ziua de azi, dacă în timpul
orelor de curs se ridică tonul la elev, se consideră că acesta a fost agresat verbal, fapt incorect
din punctul meu de vedere.

3. În continuare, voi evidenția câteva dintre reformele din cadrul legislativ propriu și
instituțional în evoluție a serviciului de educație.

Descrierea evoluţiei specializărilor universitare în perioada postcomunistă ne relevă pe de-o


parte unele dintre problemele societăţii româneşti, pe de altă parte ne arată că şi în acest domeniu
este necesară o preocupare constantă din partea autorităţilor şi existenţa unor organisme speciale
care să analizeze şi să propună schimbările cerute de societatea românească, în concordanţă cu
necesităţile economice şi sociale.7
Din punct de vedere instituţional, în învăţământul superior noua direcţie de dezvoltare a fost
vizibilă încă din ianuarie 1990. Hotărârea de Guvern H.G. nr. 41 din 13 ianuarie 1990, privind

7
Ion Petrescu, Contribuția la conturarea unui model românesc de management, Expert, București, 2014, pp.189-
204

4
unele măsuri referitoare la învăţământul superior la forma „cursuri de zi”, a impus autonomia
universitară drept criteriu fundamental în organizarea şi în funcţionarea învăţământului
superior.Alte schimbări, rupturi evidente faţă de regimul comunist, au constat în suprimarea
vechiului sistem de repartiţie al absolvenţilor, din acest moment contând doar media de absolvire
şi concursul.
De altfel, în această perioadă, a fost desfiinţat stagiul de pregătire militară al studenţilor,
care se realiza înainte de începerea cursurilor în anul I. H.G. nr. 41 din 13 ianuarie 1990 a
reglementat învăţământul superior la seral, această formă de învăţământ a rămas în vigoare cu
menţiunea că examenele urmau să se desfăşoare cu aceeaşi exigentă ca şi în cazul învăţământului
superior de zi, iar conţinutul pregătirii era identic.8
Încă din primii ani după revoluţia din 1989 a existat o conştientizare la nivelul
universităţilor, Guvernului, Parlamentului, dar şi a opiniei publice privind necesitatea unei
reforme în învăţământul public.
În 1993, la cererea Guvernului României a fost redactat un raport privind Reforma
învăţământului din România: condiţii şi perspective. Un act legislativ esenţial care a reglementat
sistemul de învăţământ în perioada de după 1989 a fost Legea nr. 88 din 17 decembrie 1993
privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor.9
Art.9 prevedea ca “ facultăţile, colegiile şi specializările instituţiei de învăţământ superior
să se supună periodic, din cinci în cinci ani, evaluării academice a Consiliului Naţional de
Evaluare Academică şi Acreditare”.
Legea din 1995 a reglementat metodologia de urmat pentru cei care absolviseră înainte de
1989, precizându-se că: „diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ universitar de lungă
durată până în anul 1993 inclusiv sunt echivalente cu diploma de licenţă.10
Sistemul creditelor transferabile a fost introdus experimental în anumite instituţii de
învăţământ superior din România încă din anul universitar 1995/1996, şi dezvoltat în anii
următori în principalele centre universitare ale ţării. Sistemul european de credite de studiu
transferabile (ECTS) a devenit obligatoriu din anul 2004, fiind adoptat la nivel naţional.11
În perioada 1997-2001 a avut loc implementarea unor noi iniţiative guvernamentale,
reclamate atât de mediul politic, cât şi de cel universitar. Amintim că proiectul de reformă din
învăţământul superior românesc negociat în anii 1994-1995 şi pus în aplicare în perioada
1997-2001 a fost sprijinit financiar şi tehnic din trei surse: Banca Mondială, Uniunea Europeană
şi de Guvernul României.12
O altă etapă de reformă a învățământului românesc a fost pusă în aplicare între anii
2004-2005, această reformă fiind consacrată prin Legea privind organizarea studiilor
universitare.Această lege a consacrat aplicarea sistemului Bologna în România prin organizarea

8
H.G. nr. 41/1990, art. 1, M.O., partea I, nr. 9, 14 ianuarie 1990, p. 3
9
Legea nr. 144 din 27 iulie 1999, M.O., partea I, nr. 361, 29 iulie 1999
10
Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, art. 60, alin. (3), M.O., partea I, nr. 167, 31 iulie 1995, p. 6.
11
Lege pentru organizarea programelor de studii în instituţiile de învăţământ superior din subordinea Ministerului
Apărării Naţionale vezi: H.G. nr. 606, 23 iunie 2005, M.O., partea I, nr. 578, 5 iulie 2005
12
Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, art. 70, alin. (2), M.O., partea I

5
studiilor pe 3 cicluri : studii universitare de licență, materat și doctorat.
Așadar, în anii următori, România participă la rentabilizarea, eficientizarea, creşterea
gradului de transparenţă şi la sincronizarea învăţământului superior românesc cu cel european.
Anul 2011 a venit cu noi schimbări iar pe baza unei noi legi se asigură exercitarea
dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții.
După anul 2012 “Ministerului Educației Naționale continuă reformele în domeniul
educaţiei şi formării, în vederea asigurării unui învăţământ adaptat cerinţelor pieţei muncii şi
centrat pe dezvoltare personală şi socială, cu impact pozitiv asupra prevenirii şi combaterii
părăsirii timpurii a şcolii”.13

4. Identificarea posibilelor schimbări în furnizarea serviciului public de educație

Cu toate că ne aflăm la începutul anului 2020, o perioadă considerată a fi într-o continuă


dezvoltare, totuși sistemul educațional din România are încă mari lacune de rezolvat.
Sistemul de educație ar fi trebuit să avanseze o data cu trecerea timpului, însă abandonul
școlar rămâne încă de nerezolvat.Totuși ce este de facut ? În opinia mea, aș implementa un
proiect de monitorizare și consiliere al elevilor/studenților.Există multe cazuri reale și bine-
cunoascute când după terminarea celor 8 clase, iar aici fac referire la mediul rurar, adolescenții
renunță la aprofundarea studiilor din mai multe motive printre care : pe de-o parte, lipsa banilor
și a resurselor materiale, motiv pentru care fie se angajează ( asta în cazul în care reușesc să-și
găsească un loc de muncă fără studii), fie lucrează cu ziua pentru existența lor zilnică.Pe de altă
parte, aceștia renunță la școală după cele 8 clase tocmai pentru că nu au idee ce vor să facă mai
departe.Aici voi face un apel critic la instituția de învățământ- școala, care nu reușește să
implementează aceste programe de consiliere și formare profesională pentru adolescenți,
programe care cu siguranță i-ar ajuta să-și descopere vocația și să reușească să se dezvolte
profesional.
O altă problematică la care voi face referire se referă la programa foarte încărcată din
zilele de azi.La inceputul anilor 1990 exista cultură generală tocmai din prisma limitării
informațiilor nesemnificative în viața unui elev/student.În prezent, elevilor li se introduc
informații fără sens, nefolositoare pe care nu le vor aplica vreodată, rămânând la stadiul de
informații auzite și atât.Accentul, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să se pună pe
dezvoltarea culturii elevilor și a opiniei personale.Spre deosebire de 1990, există și un aspect
pozitiv pentru zilele de azi, care oferă posibilitatea exprimării libere a opiniilor și concepțiilor
fără ca cineva să le limiteze această exprimare.
Nu in ultimul rând, prin prisma procesului de benchmarking-ul din zilele de azi, putem
adopta diferite idei de educație atractivă.De exemplu, cunoaștem faptul că modelul de
învățământ finlandez este unul dintre cele mai porformante și dezvoltate sisteme de învățămând
din lume, având de asemenea și cei mai inteligenți elevi.S-ar putea adopta o practică care să le
ofere tinerilor ore mai scurte, dar intense care să cuprindă informații clare și concise.În România,

13
https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/national-reforms-school-education-56_ro accesat la
12.01.2020

6
chiar și în anul 2020 se merge pe tradiționala metodă ca orele de curs să dureze până la epuizarea
elevului.De asemenea, ar trebui ca și sistemul de învățământ românesc să-și concentreze mai
mult atenția pe experimentele practice și nu pe examenele și testările nefolositoare.Din punctul
meu de vedere, modelul finlandez ar fi o bună practică pe care ar trebui să o implementăm și la
noi în țară.

5. CONCLUZII

În opinia mea, în momentul de față, pot afirma faptul că învățământul românesc se află
într-un punct critic al evoluției sale.Acest fapt se datorează din cauza implicării reduse a statului,
de instabilitate legislativă, dar și de elaborare defectuoasă a politicii de învățământ.
Statul în momentul de față nu poate să ofere garanția oferirii unui loc de muncă stabil și
în domeniu după finalizarea studiilor.
Cu toate acestea, dacă ne raportăm la perioada 1990 și prezent vom constata o schimbare
semnificativă în sistemul educațional după cum am arătat în cele prezentate.
Asistăm astfel la o creștere a gradului de transparență, la libertatea de exprimare, asistăm
de asemenea, la discutarea planurilor de învățământ și implicit la integrarea României in Spațiul
European al Învățământului Superior.

7
Bibliografie

Literatură de specialitate

1. Dictionar explicativ român


2. Tarangul Erast Diti., Tratat de drept administrativ român, Tipografia Glasul Bucovinei,
Cernăuți, 1944
3. Doina-Olga Ștefănescu, Sociologie – manual pentru clasa a XI-a, Editura Humanitas
Educațional, București
4. Lucica Matei,Corina Georgiana-Lazăr, Managementul calității și reforma administrației
publice în unele state din Sud-Estul Europei.Analiză comparativă, SNSPA, București,
2011
5. Ion Petrescu, Contribuția la conturarea unui model românesc de management, Expert,
București, 2014

Reglementări legale

1. H.G. nr. 41/1990, art. 1, M.O., partea I, nr. 9, 14 ianuarie 1990


2. Legea nr. 144 din 27 iulie 1999, M.O., partea I, nr. 361
3. Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, art. 60, alin. (3), M.O., partea I
4. Lege pentru organizarea programelor de studii în instituţiile de învăţământ superior
din subordinea Ministerului Apărării Naţionale vezi: H.G. nr. 606, 23 iunie 2005,
M.O., partea I
5. Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, art. 70, alin. (2), M.O., partea I

Website-uri

1. https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-19691913-avem-atat-multi-someri-
tineri-cat-pierde-economia-din-cauza-somerilor.htm
2. https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/national-reforms-school-
education-56_ro