REGIONALIZAREA ÎN POLONIA ŞI FRANŢA.

ANALIZĂ COMPARATIVA
 

1. Cadr
Cadruu teore
teoretic-r
tic-region
egionaliz
alizarea
area
Regionaliz
Regionalizarea
area cons
constitu
tituie
ie una din
dintre
tre caracteris
caracteristicil
ticilee principal
principalee ale lumi
lumiii
contemporane. Reg
Regio
ional
naliza
izarea
rea,, adi
adică
că împ
împărţ
ărţire
ireaa ter
terito
itoriu
riulu
luii un
unei
ei ţăr
ţării în reg
regiu
iuni
ni de
dezvol
dezvolta
tare
re,, a fo
fost
st ed
edic
icta
tată
tă şi ap
apro
roba
bată
tă de Pa
Parl
rlam
amen
entu
tull şi Co
Cons
nsil
iliu
iull Eu
Euro
rope
peii pr
prin
in
„Regulamentul nr. 1059“ din 26 mai 2003.
„Regulamentul“ – afirmă cele două înalte foruri – a pornit de la „o nevoie tot mai
mare de armonizare“ a statisticilor întocmite de ţările membre, „pentru a dispune de date
comparabile“ la nivelul întregii UE.
Regulamentul împarte teritoriul economic al fiecărui stat membru al Uniunii în
unităţi teritoriale de nivel NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 pe baza unităţilor administrative
existente în statul respectiv, cu praguri demografice minim şi maxim astfel:

 NUTS 1 cuprind regiunile socio-economice

socio-economice majore cu o populaţie de 3-7 milioane
de locuitori, la nivelul cărora se pot analiza anumite probleme regionale, precum efectele
uniunii vamale şi integrării economice.
 NUTS 2 cuprind regiunile de bază cu o populaţie de 0,8 -3 milioane de locuitori,
unde pot fi aplicate politicile regionale ale UE, precum acordarea corectă de asistenţă din
fondurile structurale.
 NUTS 3 cuprind regiuni de dimensiuni
dimensiuni mai mici cu o populaţie de 150-800 mii de
locuitor
locuitori,i, care sunt eligibi
eligibile
le pentru
pentru implement
implementarea
area alto
altorr obiectiv
obiectivee prio
priorita
ritare,
re, precum
precum
 programele de cooperare
cooperare transfrontal
transfrontalieră.
ieră.
Regionalizarea e unul din cimenturile turnate la fundaţia construcţiei europene,
menită să asigure stabilitatea Europei şi a statelor membre.
Dezvo
Dezvolta
ltarea
rea reg
regio
ional
nalaa est
estee un concep
conceptt nou ce ur
urmar
marest
estee impul
impulsio
sionar
narea
ea si
divers
diversifi
ificar
carea
ea act
activi
ivitat
tatilo
ilorr econom
economice
ice,, sti
stimul
mulare
areaa inves
investit
titiil
iilor
or in sector
sectorul
ul pr
priva
ivat,
t,
contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a
nivelului de trai.
Politica
Politica de regionalizar
regionalizaree reprezi
reprezinta
nta un ansamblu
ansamblu de masuri planificate si
 promovate de autoritatile
autoritatile administr
administratiei
atiei publice locale si centrale,
centrale, in parteneriat cu diversi

actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice
 

si durab
durabile
ile,, pr
prin
in valori
valorific
ficare
areaa eficie
eficienta
nta a potent
potential
ialulu
uluii region
regional
al si local,
local, in scopu
scopull
imbunatatirii conditiilor
conditiilor de viata.
Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt : dezvoltarea
intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie,
dezvoltar
dezvoltarea
ea secto
sectorulu
ruluii I.M.M.-ur
I.M.M.-urilor
ilor,, imbunatat
imbunatatirea
irea infrastru
infrastructur
cturii,
ii, calitatea
calitatea medi
mediului
ului
inconjurator,
inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.
Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera
la urmatoarele aspecte:
a)inlaturarea/diminuarea
a)inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale;
 b)echilibrarea oportunitatilor
oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel
rural;
c)stimularea initiativelor locale;
d)pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Cadrul
Cadr ul de implement
implementare
are si de evaluare
evaluare a politici
politiciii de regional
regionalizare
izare il reprezin
reprezinta
ta
regiunea, constituita ca o asociere benevola de judete vecine.
Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare
nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui
acord liber intre consiliile judetene si cele locale.
Obiectivele de baza ale politicii
politicii de regionalizare sunt urmatoarele:
-diminua
-diminuarea
rea dezech
dezechilib
ilibrelo
relorr regional
regionalee exis
existent
tente,
e, cu accent pe stim
stimular
ularea
ea dezvo
dezvoltar
ltarii
ii
echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata);
- preantampinarea producerii de noi dezechilibre;
- indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la
instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale
structurale si de
coeziune);
- corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii
interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care
este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de
Romania.
Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de regionalizare

sunt:
 

• Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental,

spre cel al comunitatilor
comunitatilor regionale;
• Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;
• Planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea
atingerii unor obiective stabilite;
În 1972 au fost puse bazele unor principii unitare privind politicile de dezvoltare
regională pe întreg spaţiul comunitar, în 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare
Regională, apoi a fost elaborat Nomenclatorul Unităţilor Teritorial-Statistice (NUTS).
Conceput pentru a se putea urmări dezvoltarea zonală pe criterii de comparaţie, acesta are
următoarele niveluri ierarhice: NUTS 1 – echivalent al nivelului federal, cu suprafaţă în
 jur de 50.000 kmp şi populaţie
populaţie în jur de şase milioane locuito
locuitori;
ri; NUTS 2 – nivel regional,
(medie de 13.500 kmp pentru suprafaţă, două milioane locuitori populaţie), NUTS 3 – 
nivel departamental, NUTS 4, nivel comunal. În acest fel, s-a realizat o corespondenţă

într
întree nive
nivelu
luri
rile
le regi
region
onal
alee din
din ţări
ţările
le comu
comuni
nita
tare
re şi dint
dintre
re aces
aceste
teaa şi decu
decupa
paje
jele
le
administrativee naţionale.
administrativ

2. Analiza comparativă între regionalizarea Poloniei şi regionalizarea Franţei

2.1. Modelul polonez de regionalizare 
Discutiile despre descentralizare au inceput inca din 1990, insa reforma propiu-zisa a
avut loc in 1999. Polonezii
Polonezii spun ca regional
regionalizarea
izarea a fost lovit
lovitura
ura de gratie impo
impotriv
trivaa
comunistilorr din sistem.
comunistilo
In Polonia, implementarea proiectului de regionalizare a fost rapida, insa toata lumea stia
ce are de facut: doar dezbaterile au durat trei ani.
Polo
Poloni
niaa es
este
te co
cons
nsiide
dera
rata
ta un mo
mode
dell de su
succ
cces
es in pr
proc
oces
esul
ul de or
orga
gani
niza
zare
re
administrativa, datorita ratei ridicate de absorbtie a fondurilor europene, posibila
pr
priin rolul pe care l-au
-au juca
catt unitatil
tile teritoriale de autog
toguve
verrnare.
Inainte de 1998 ,inainte de regionalizare ,tara cuprindea 49 de unitati administrative
similare cu judetele din Romania si 2800 de comune, o impartire administrativ-teritoriala
administrativ-teritoriala
asemanatoare cu cea a Romaniei: 41 de judete si 2700 de comune. De notat este faptul ca
Polonia este mai mare totusi cu aproximativ o treime, atat ca suprafata, cat si ca numar de

locuitori,fata de Romania.
 

Guvernul de atunci, condus de Jerzy Buzek, fostul presedinte al Parlamentului European,

a decis sa puna in aplicare o reforma administrativa.
Impartirea teritoriala a Poloniei, tara cu 38 milioane de locuitori, a intrat in vigoare in
ianuarie 1999, fiind organizata pe 3 niveluri. Ea este compusa din 2.478 comune, 379
districte (powiats) si 16 regiuni (voievodate). Fiecare diviziune are competente proprii si
delegate care sunt atribuite prin lege
Comunele (gmina) sunt conduse de un consiliu, ai carui membri sunt alesi prin vot direct,
 pe 4 ani, si un birou executiv, condus de un primar, numit wojl in comunele rurale,
 burmistrz in comunele urbane si prezydend miasta, in orasele de peste 100.000 locuitori,
ales tot prin vot direct.
Districtele (powiaty) sunt entitati administrative
administrative care au in jur de 100.000 de locuitori. 65
de orase poloneze
eze cumuleaza functii ale com
comunelor si ale districtelo
elor.
Provincia este condusa de un consiliu si un birou executiv, supervizat
supervizat,, la randul lui, de un

 presedinte. Alegerile sunt tot prin vot direct, la 4 ani.

Regiunile (voievodatele)
(voievodatele) sunt cele mai mari entitati administrative si sunt in numar de 16.
Structura lor cuprinde un corp administrativ (sejmik wojwodzki), ales prin vot direct, si
un corp executiv (zarzad wojwodzki), condus de un maresal, care este numit de premier.
Voivodatele au suprafata cuprinsa intre 9.412 km2 si 35.589 km2 si o populatie intre
1.000.061 si 5.130.000 locuitori. Regiunile au competente in special in domeniul apei,
drumuril
drumurilor,
or, sanatatii,
sanatatii, servicii
serviciilor
lor sociale,
sociale, educatiei
educatiei,, culturii
culturii si dezvolta
dezvoltarii
rii economic
economice.
e.
Insa din cauza unei implementari stangace si a unei legislatii precare, regiunile nu s-
au dezvoltat uniform, astfel ca diferentele sunt evidente.
Spre exemplu, PIB
PIB-ul
-ul pe cap de locuitor din cea mai bogata regiune este de peste doua ori
mai mare fata de cea mai saraca, o discrepanta mult mai mare decat in Spania sau Franta,
se arata intr-un studiu realizat de Andrei I. Lobatch.
In consecinta, se remarca patru categorii de regiuni:
- cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, care au aratat un avans continuu.
Sunt in numar de 6 si cuprind marile centre urbane, dar si zonele in care vin cei mai multi
turisti;
- regiunile care au avut un boom de dezvoltare in ultima perioada, fiind avantajate de

schimburile comerciale cu Austria si Germania;

 

- regi
regiun
unil
ilee cu sc
scad
ader
eree econ
econom
omic
icaa us
usoa
oara
ra,, unde
unde exis
exista
ta zone
zone indu
indust
stri
rial
alee vech
vechi;
i;
- regiunile subdezvoltate sunt situate in special in Est, in vecinatatea Rusiei, Belarus si
Ucraina, state mai putin dezvoltate decat ceilalti vecini ai Poloniei. In plus, ele sunt axate
mai ales pe agricultura,,
agricultura vanat si pescuit.
Avantaje si dezavantaje
Polonia a demonstrat ca, sustinuta de o lege puternica si o structura organizatorica
eficienta, abstorbtia fondurilor europene poate depasi nivelul de 80%, un rol important in
succesul acestui program jucand si regiunile, dar si concentrarea programelor europene
sub aripa unei singure institutii.
Varianta poloneza are, prin urmare, avantajul unei mobilizari mai usoare a fondurilor si
costuri mai reduse pentru contribuabili.
Insa principala provocare va fi dezvoltarea aproximativ egala a regiunilor. Daca fiecare
noua diviziune administrativ-regionala nu va cuprinde atat judete bogate, cat si sarace,

atunci se va crea o discrepanta vizibila. In plus, ideal ar fi ca sa existe in fiecare regiune

cat mai multe industrii si locuri de munca variate.
Un alt pericol este legat de alocarea inechitabila a resurselor in interiorul regiunilor,
avand
avand in vedere
vedere ten
tendin
dinta
ta alocar
alocarii
ii mai mari
mari catre
catre centr
centru,
u, respec
respectiv
tiv catre
catre capita
capitale.
le.
Cum au reusit? Polonezii nu s-au ferit de parteneriatele publice-private (PPP), au renuntat
la nepotism in favoarea competitivitatii sectorului public si n-au lasat loc de interpretari
in distributia competentelor intre regiuni, districte si comune. Sunt masuri care s-au
dovedit de succes pentru imbunatatirea cadrului de guvernare multi-nivel si a politicii de
dezvoltare regionala.Regionalizarea
regionala.Regionalizarea reprezinta marea sansa a economiei poloneze.
In 1999, Polonia a implementat proiectul de reorganizare administrativ-teritoriala pe trei
niveluri: 16 voievodate, corespunzatoare celor 16 regiuni NUTS 2, 379 de districte si
2478 de comune, care functioneaza pe principiile descentralizarii si autoguvernarii.
Totusi, spre deosebire de Polonia, proiectul de regionalizare a Romaniei prevede un
apar
aparat
at ad
admi
mini
nist
stra
rati
tivv ma
maii mi
mic,
c, cu doar
doar opt
opt re
regi
giun
unii NU
NUTS
TS,, 41 de judet
udetee
(corespondentele districtelor) si 2700 de comune.
 NUTS reprezinta un sistem unitar de diviziune si raportare a statisticilor regionale
regionale ai este
compus din mai multe niveluri. Romania se imparte in patru regiuni NUTS 1, opt regiuni

 NUTS 2 si 42 de regiuni NUTS 3. In Romania, o regiune NUTS 2 cuprinde 2,693

 

milioane persoane, asemanatoare ca dimensiuni cu: Polonia (2,383 mil. persoane) sau
Frantaa (2,455
Frant (2,455 mil. persoane)
persoane).Comu
.Comunele
nele si district
districtele
ele repre
reprezint
zintaa unit
unitati
ati de guv
guvernar
ernaree
locala, iar voievodatele sunt unitati de conducere, responsabile de executarea politicii
regionale, la fel cum prevede si proiectul romanesc de regionalizare. Ele au parlament
local
local (un coresp
corespon
onden
dentt pentru
pentru Camera
Camera rep
reprez
rezent
entant
antil
ilor
or local
locali)
i) si consi
consiliu
liu execut
executiv
iv
(corespondent pentru Consiliul Regional) condus de un presedinte.
In schimb, voievodatele poloneze au autonomie normativa, putand emite reguli proprii in
 privinta functionarii
functionarii sistemelor pe care le administreaza (de exemplu, pot impune
 programa scolara proprie). O astfel de libertate este putin probabila in Romania, in
conditiile unei culturi a statului unitar si a relatiei tensionate cu Harghita si Covasna.
Gospodarirea bugetului polonez
Regiunile poloneze au autonomie financiara. Practic, polonezii au suprapus proiectul
de region
regionali
alizare
zare direct
direct pe cerint
cerintele
ele Uniuni
Uniuniii Eur
Europen
opene.
e. Au negoci
negociat
at pr
progr
ograme
ame

operationale pentru fiecare dintre cele 16 regiuni, care au puterea de a negocia direct cu
Comisia Europeana. Ministerul Dezvoltarii Regionale participa la aceste discutii dar nu
dicteaza directii. In exercitiul bugetar 2007-2013, 25% din fondurile de coeziune au fost
gestionate la nivel regional.
Pe langa faptul ca unitatile teritoriale de autoguvernare, create in urma descentralizarii,
gestioneaza o parte din impozitele incasate, ele au reprezentat cel mai mare grup de
 beneficiari ai fondurilor UE. Astfel, comunele au fost promotoarele proiectelor
proiectelor europene,
 beneficiind de infrastruct
infrastructura
ura de baza.
In 2004, cand Polonia s-a alaturat Uniunii Europene, PIB-ul pe locuitor se afla sub media
europeana, se arata intr-un document UE. In 2007, PIB-ul pe locuitor crescuse cu o
treime, iar rata de angajare de la 51%, la 57%.
O asemenea performanta a fost posibila cu ajutorul profesionistilor. In perioada 2004-
2006, personalul Ministerului
Ministerului Dezvoltarii Regionale s-a schimbat o data la sase luni, ca in
final, Guvernul sa decida cresterea salariilor la nivelul pietei, pentru a atrage cei mai buni
specialisti.
Si in Romania regiunile vor dispune de buget propriu, format taxe si impozite, fonduri
europene si fonduri de coeziune de la bugetul central, dar proportia lor nu a fost inca

stabilita. Guvernul va gestiona doar proiecte nationale, toate celelalte fiind transferate
 

catre
catre regi
regiun
unii (i
(inc
nclu
lusi
sivv fo
fond
ndur
uril
ilee din
din cadr
cadrul
ul POS-
POS-ur
uril
ilor
or:: medi
mediu,
u, resu
resurs
rsee uman
umane,
e,
admini
administr
strati
atie,
e, transp
transport
ortur
urii etc.),
etc.), prin
prin creste
cresterea
rea rol
rolulu
uluii Autori
Autoritat
tatilo
ilorr de Dez
Dezvo
volta
ltare
re
Regionala
Regionala (ADR)
(ADR).. Dezavantajele
Dezavantajele regionaliza
regionalizarii
rii
In Polonia n-au mers toate perfect. Suprabirocratizarea, luptele politice si o insuficienta
comunicare pe verticala, intre guvern si institutiile regionale si locale sunt doar cateva
dintre problemele de care s-au lovit polonezii.
 Nici fenomenul clientelismul
clientelismului
ui politic nu este strain. Fonduri sunt impartite uneori pe
criterii politice, recunoaste presedintele Fundatiei pentru Libertate si Democratie din
Polonia, Tomasz Pisula.
In perioada 2004-2006, odata cu cresterea economiei pe baza fondurilor europene, au
crescut si disparitatile economice intre regiuni, fenomen care deja se resimte si in
Romania, in ciuda nivelului de absorbtie incomparabil. Circa 33 de orase poloneze au
intrat in declin, in urma stabilirii noilor capitale regionale, care au format noi centre ale

dezvoltarii economice. Insa dezvoltarea economica generata de rata inalta de

absorbtie a fondurilor europene a eclipsat toate aceste neajunsuri. Cheia succesului in
regionalizarea Poloniei a fost acordarea unui rol central in administratie, sistemului de
fonduri europene. “Stabilitatea politica si vointa politica,
 precum si stabilitatea personalulu
personaluluii implicat in gestionarea fondurilo
fondurilorr UE, reprezinta
factorii cheie care influenteaza capacitatea de absorbtie. Corupt
Coruptia
ia si politizarea excesiva a
administratiei publice locale, regionale si nationale este, probabil, unul dintre cei mai
importanti factori care diminueaza capacitatea de absorbtie a fondurilor UE in Romania”,
a sp
spus
us Grat
Gratia
iann Miha
Mihail
iles
escu
cu,, Cons
Consul
ulta
tant
nt Afac
Afacer
erii Eu
Euro
rope
pene
ne & Dezv
Dezvol
olta
tare
re Lo
Loca
cala
la..
Vestea proasta este ca la nivel regional, Romania nu exceleaza la niciunul din acesti
factori. Capacitatea administrativa slaba la nivel local si regional a fost raportata adesea
in statisticile internationale, drept factor major pentru gestionarea slaba a fondurilor 
europene.
2.2. Modelul francez de regionalizare 
În Franța, istoric, regionalizarea s-a făcut pas cu pas, acum există patru niveluri
administrative,
administrative, iar procesul nu este considerat a fi pe deplin încheiat.
Franţa şi-a regionalizat teritoriul în debutul anilor ’80, sub Mitterand, obligată de Europa.
Transferul parţial de putere de la centru către regiuni a fost făcut nu fără sacrificii şi
 

trecând peste multe principii şi tradiţii istorice, aruncând în foc o parte din mentalităţile
adânc înrădăcinate în rândul populaţiei. Francezii au fost obligaţi, printre altele, să
conceapă regiuni administrative care nu mai corespundeau regiunilor
regiunilor istorice.
In Franta, procesul regionalizare a inceput in anii '50 si a inaintat cu pasi mici, impartirea
teritoriala in 26 de regiuni avand loc in 1992.
La o populatie de 60 milioane de locuitori si o suprafata de 550.000 de km2, Franta
numara in prezent 26 de regiuni (dintre care patru peste mari), 100 de departamente si
 peste 36000 de comune.
comune.
În urma procesului de regionalizare administrativă,
administrativă, francezii au creat 22 de regiuni care
funcţionează ca nişte micro-state. Înainte de regionalizare, Franţa era constituită
administrativ la fel ca România de azi: capitală, judeţe, municipii, oraşe, comune.  
Toate deciziile erau luate la Paris, judeţele (departamentele) dispunând de putere extrem
de limitată: construir
c onstruirea
ea sau întreţinerea şoselelor departamentale, deşeurilor populaţiei,

etc. După crearea regiunilo

regiunilorr administrative,
administrative, o parte din puterea
centrală a fost transferată la nivel local: educaţia, infrastructurile
infrastructurile rutiere şi feroviare,
 politicile agricole
agricole şi industri
industriale,
ale, amenajarea teritoriului,
teritoriului, cultura. Toate acestea aparţin azi
regiunilor,, care beneficiază de un buget pentru a decide singure.
regiunilor
De unde le vin banii pentru buget? Statul distribuie o parte din colectările de TVA, iar 
regiunile beneficiază în acelaşi timp de impozite directe, aşa-numitele “impozite locale”:
taxele de habitaţie colectate de la populaţie, taxele profesionale sau industriale
industriale colectate
de la intreprinderile implantate în regiune, etc. Valoarea şi gestiunea acestor taxe şi
impozite e decisă de fiecare regiune în parte şi nu de către Paris.
Dirijarea regiunii (deci implicit a bugetului acesteia) e încredinţată unui preşedinte de
regiune, care e asistat de către un consiliu regional. Atât preşedintele cât şi consiliul sunt
aleşi de către electori, prin vot. În Franţa, la fiecare 5 ani se organizează alegeri regionale,
ca şi cum fiecare regiune ar fi un stat: electoratul se duce la vot şi-şi alege conducătorii
regiunii sale. Consiliul regional functionează ca un parlament local: există chiar 
şi hemiciclul, dezbaterile în jurul deciziilor de luat, votul consilierilor, toată funcţionarea
democratică. În fapt, e o chestiune de semantică: fiecare ţară utilizează în administraţia
regională termenii cei mai apropiaţi culturii sale. Practic, funcţionarea regiunilor şi

transferul de putere e în esenţă acelaşi în toată Europa.

 

Pentru a întelege consecinţele regionalizării la 30 de ani de la aplicarea acesteia, e

suficient sa priveşti harta infrastructurilor Franţei: înainte de asta, toate autostrăzile şi
căile ferate erau linii directe către Paris. Capitala constituia centrul unei stele, cu
ramificatii către principalele oraşe din toate punctele cardinale ale Franţei. Paris-
Bordeaux, Paris-Toulouse
Paris-Toulouse etc. Azi, harta infrastructurilor de transport e complet diferită:
rutele Franţei constituie cercuri, legături orizontale între diversele puncte economice (tip
Toulouse-Bordeaux
Toulouse-Bordeaux pentru a păstra exemplul de mai sus), conseci
consecinţă
nţă a gestionării
regionale a teritoriul
teritoriului
ui său. Dupa ce a prezentat, intr-un
articol anterior, particularitatile modelului polonez
polonez de regionalizare, vehiculat de
Bucuresti pentru reforma romaneasca, Business24 face o analiza comparata si pe
modelul francez, invocat, de asemenea, de guvernantii romani. Un model usor de
replicat, dar cu riscul de a rata esenta: dezvoltarea regionala. Schema institutionala
franceza se potriveste ca o manusa administratiei romanesti, avand in vedere ca ea

este constrituita pe fundamente franceze. Asemenea Frantei, caracterul unitar al

statului roman este puternic, iar tensiunile sociale din Covasna si Harghita nu ar permite
un nivel de autonomie ridicat si putere financiara mare, potrivit lectorului universitar 
Vasile Ostaciuc. Totusi, modelul francez de administratie regionalizata nu
corespunde decat partial nevoilor Romaniei.  In ciuda legaturilor istorice si
culturale, dezvoltarea economica dintre cele doua state se afla la niveluri
incomparabile, iar obiectivele difera. In timp ce Franta lupta sa isi mentina pozitia
in UE, in randul celor mai dezvoltate state de pe continent, Romania se lupta pentru
depasirea conditiei de tara periferica.
Romania mai doreste Curte de Apel Regionala si infiintarea unui Consiliu Economi
Economicc si
Social regional cu rol consultativ,
consultativ, alcatuit din principalele categorii socio-economice,
socio-economice,
care sa functioneze dupa modelul francez. Consultarea CES va fi obligatorie.
obligatorie.
Franta este unul dintre putinele state europene cu existenta neintrerupta si chiar daca
numara mai multe niveluri administrative,
administrative, ramane in continuare un stat centralizat, cu un
caracter puternic unitar. Din cauza tensiunilor din anumite zone, puterea regiunilor
este limitata si uneori se confunda cu cea a departamentelor (corespondent al
 judetelor romanesti). Desi dispun de capacitate
capa citate investitionala mare, regiunile

franceze nu au autonomie legislativa.

 

Principalele domenii de competenta la nivel regional sunt educatia (constructia,

echipamentul si intretinerea scolilor); pregatirea si formarea profesionala; planificarea,
mediul si patrimoniul
patrimoniul oraselor (de exemplu, parcurile nationale regionale); transporturile
(organizare, finantare).
3. Concluzii
Concluzii privind Proiectul de regionalizare
regionalizare a României
României comparativ
cu modelul Poloniei şi modelul Fran
Franţei
ţei
Principalele argumente care susţin ideea şi nevoia de regionalizare a României, sintetizate
în cele ce urmează, în ordinea importanţei lor, prin prisma frecvenţei cu care au fost
enunţate în opiniile scrise colectate şi analizate, sunt:
1. eficie
eficienti
ntizar
zarea
ea pro
proces
cesul
ului
ui decizi
deciziona
onall publi
publicc şi, implic
implicit,
it, omai
omai bună
bună ges
gestio
tionar
naree a
resurselor publice, precum şi a tuturor resurselor disponibile, în general, limitate şi
constantinsuficiente în raport cu nevoile, argument susţinut de o seriede alte argumente
specifice subsecvente, cum ar fi:
− reducerea
reducerea cost
costuril
urilor
or şi a birocraţi
birocraţiei
ei în sistemul
sistemuladmi
administ
nistrativ
rativ public în general,
general, prin
simplificarea şi optimizarea administraţiei
administraţiei publice, în contextul regionalizării;
− corelarea deciziilor publice cu nevoi şi probleme specifice, precum şi cu oportunităţi
oportunităţi de
dezvoltare specifice,diferite
specifice,diferite şi diverse de la o regiune la alta;
− necesitat
necesitatea
ea susţ
susţiner
inerii
ii şi chiar a accelerării
accelerării descent
descentrali
ralizării
zării din mai multe puncte
puncte de
vedere:
− un mana
manage
geme
ment
nt regi
region
onal
al comp
compet
eten
entt şi moti
motiva
vat,
t, cu un inst
instru
rume
ment
nt legi
legisl
slat
ativ
iv
corespunzător şi flexibil ce ar trebui să permită creşterea nivelului economic al regiunii;

− gestionar
gestionarea
ea regi
regional
onalăă apro
aproape
ape în totalitat
totalitatee a venituri
veniturilor
lor şi cheltuieli
cheltuielilor,
lor, centralizar
centralizarea
ea
naţională doar a unei părţi din veniturile regionale, în scopul menţinerii în funcţiune a
instituţiilor naţionale, eliminarea pierderilor financiare datorate unor decizii politice de
redirecţionare unei părţi din venituri către instituţii şi entităţi inutile sau neperformante;
− creşterea transparenţei actului decizional public şi o mai mare şi mai bună accesibilitate
la informaţii de interes public, datorită apropierii de cetăţean şi nevoile sale, comparativ
cu nivelul naţional, fapt ce va induce şi o mai mare responsabilizare a decidenţilor şi
reducerea corupţiei în
administraţia publică.
 

2. creşterea gradului
gradului de absorbţi
absorbţiee a fonduril
fondurilor
or europene,
europene, corelat
corelat cu o mai eficientă
eficientă şi
eficace utilizare a acestor fonduri, prin: posibilitatea integrării proiectelor mici, disparate
la nivel
local, în proiecte strategice, de anvergură la nivel regional şi prin extragerea lecţiilor 
învăţate din perioada experienţelor 2007-2013;
3. stimular
stimularea
ea şi susţiner
susţinerea
ea dezvo
dezvoltăr
ltării
ii economice,
economice, în general, şi, implicit,
implicit, prin aceasta
aceasta
reducerea disparităţilor şi decalajelor economice interjudeţene şi interregionale:
− din acest punct de vedere, esenţial este obiectivul general de dezvoltare a resurselor 
umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale în baza experienţelor, considerându-
se că economia locală nu poate prezenta o diversitate şi specificitate corespunzătoare
aşteptărilor cetăţenilor, iar cetăţenii îşi cunosc şi recunosc capacitatea de mobilitate
 profesională şi geografică şi o valorifică ca atare, în măsura oportunităţilor
oportunităţilor existente, cu
 precădere într-un areal
areal maximal regional;

− simplificarea accesului la resurse a mediului de afaceri autohton.

4. nevoia de identificare identitară, precum şi nevoia de notorietate a regiunilor, esenţiale
 pentru întărirea spiritul
spiritului
ui de apartenenţă, încredere şi solidaritate a populaţiei, toate
acestea contribuind la potenţarea identităţii naţionale a statului unitar roman.
Franța și Polonia, două
două state ale Uniunii Europene,
Europene, două modele diferite
diferite de
regionalizare, zeci de ani de experiență în spate. Două modele spre care România se
 poate uita pentru propria
propria regionalizare,
regionalizare, de la care poate prelua exemplele
exemplele bune și cu
ajutorul cărora poate evita greșelile.
Politicienii români au vorbit
vorbit în contextul regionalizării
regionalizării de aceste modele principale ca
sursă de inspiraţie: polonez si
si francez. Actualul si
sistem
stem admini
administrativ
strativ are la bază
fundamente franceze, însă specialiştii afirmă că o implementare a regionalizării după
modelul Franţei nu ar duce la o reducere a birocraţiei. Cel mai agreat este cel polonez,
sistemul arătându-şi din plin eficienţa în contextul absorbţiei de fonduri europene, în timp
ce modelul german este unul
unul federalist, cu pu
puţine
ţine şanse de aplicare
aplicare în România. Pe de
altă parte, Polonia este singura ţară cu care
ca re ne putem compara  ȋ n multe privinţe: poziţie
geografică, mărime, populaţie, nivelul disparităţo
disparităţorr regionale asemănător Vest-Est.
Planul autorităţilor române este ca proiectul regionalizării să intre în vigoare
de la 1 ianuarie 2014, după ce, în toamna acestui an, va fi convocat un referendum pentru
 

modificarea Constituţiei pentru introducerea regiunilor în legea fundamentală. Recent,

vicepremierul Liviu Dragnea a precizat că proiectul regionalizării va fi adoptat, ulterior,
 prin asumarea răspunderii
răspunderii de către Guvern.
Guvern. Pentru a putea fi aplicata
aplicata politica de
dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul
Romaniei. Noul proiect de regionalizare a
României ar urma să ţină seama deopotrivă
deopotrivă de faptul că teritoriul ţării este structurat în
ansambluri regionale cu personalitate istorică şi culturală distinctă, provincii a căror 
funcţionalitate
funcţionalitate a fost demonstrată de-a lungul timpului, de realitatea că organizarea pe
regiuni, însoţită
însoţită de o reală descentralizare, este un proces susţinut de UE, dar şi de
imperativul economic al apropierii exerciţiului bugetar 2014-2020
2014-2020 al Uniunii Europene.
Proiectul romanesc, in limita in care a fost conturat pana la aceasta ora, se inspira din
structura institutionala
institutionala franceza. Fiecare regiune e condusa de un Consiliu Regional, ai
carui membri sunt alesi prin vot. Presedintele consiliului este seful executivului si

conducatorul echipei administrative.

administrative. In cadrul fiecarei administratii regionale exista un
secretariat general al problemelor regionale. Acesta se ocupa mai ales de proiectele
cofinantate de fondurile structurale europene, care ar putea fi un corespondent
al Autoritatilor de Dezvoltare Regionale. Un alt element comun este reprezentat
de Consiliul economic si social, compus din reprezentanti ai mediului de afaceri, ai
sindicatelor si organizatiilor sociale. Desi institutia are doar rol consultativ, autoritatile
sunt obligate sa obtina punctul de vedere al acesteia, inainte de aplicarea oricaror masuri.
Proiectul romanesc mai propune si o Curte de Apel regionala.
 Numarul prefectilor
prefectilor numiti de Guvern va fi redus de la 41 la opt, potrivit
potrivit proiectului
proiectului
USL, iar in privinta presedintilor de Consilii judetene circula mai multe variante: ori se
va desfiinta aceasta functie, ori vor intra in Consiliul
Consiliul Regional.
Astfel, regiunile vor detine fonduri in scopul dezvoltarii echilibrate a regiunilo
regiunilor.
r.
Guvernul va gestiona doar proiecte nationale, toate celelalte fiind transferate catre regiuni
(inclusiv fondurile
fondurile din cadrul POS-urilor: mediu, resurse umane, administratie,
transporturii etc.).
transportur
O inovatie romaneasca este infiintarea mai multor capitale in cadrul aceleiasi regiuni, dar 
cu functii specifice: centru economic, centru politico-ad
politico-administrativ,
ministrativ, centru cultural, centru

universitar etc.
 

,,Toata aceasta schema institutionala

institutionala se potriveste ca o manusa administratiei
administratiei romanesti,
avand in vedere ca ea este construita pe fundamente franceze. Asemenea Frantei,
caracterul unitar al statului roman este puternic, iar tensiunile sociale din Covasna si
Harghita nu ar permite un nivel de autonomie ridicat si putere financiara mare”, potrivit
lectorului universitar
universitar Vasile Ostaciuc, specializat pe politici publice, la Universitatea
Dimitrie Cantemir.
Tema redesenării României prin reconfigurarea sa regională revine în spaţiul public.
Imperativul unei mai bune şi mai eficiente organizări administrativ-teritoriale
administrativ-teritoriale a ţării este
aproape unanim consimţit de către actorii politici, mass-media, societatea civilă şi
 publicul larg. Diferenţa
Diferenţa şi, deci, sursa primordială
primordială de conflict
conflict între cei mai sus en
enumeraţi
umeraţi
(şi alţii) constă, evident, în concepţia asupra modului în care această regionalizare ar 
trebui să se înfăptuiască.
Autorităţile publice
publice româneşti au lansat recent ca temă de luat în ca
calcul
lcul posibilitat
posibilitatea
ea

împărţirii ţării în opt mari unități administrativ-teritoriale

administrativ-teritoriale rezultate din comasarea
 județelor. Motivaţia unei astfel de soluţii (crearea de super-județ e) constă în faptul că o
asemenea siluetă administrat
administrativă
ivă ar facilita un mai bun proces de absorbţie a resurselor 
financiare europene deoarece, la scară teritorială mărită, proiectele bazate pe fonduri
structurale pot avea o pondere mai serioasă şi, astfel, şanse mai mari de reuşită.
Indiferent de forma sa viitoare, proiectul reorganizării regionale
regionale a României trebuie să
satisfacă exigenţele de conformare la sistemul NUTS (Nomenclatorul Unităţilor 
Teritoriale de Statistică) care presupune împărţirea
împărţirea unităţilor administrative ale Uniunii
 pe unul dintre
dintre următoarele arhetipuri
arhetipuri::

•  NUTS 1: unităţi între

între 3 şi 7 milioane
milioane de locuitori
•  NUTS 2 (cel agreat de decidenţi):
decidenţi): 800.000 – 3 milioane de locuitori
locuitori
•  NUTS 3 (similar cu ceea ce există în prezent): unităţi
unităţi între 150.000 şi maxim
800.000 de locuitori.
In concluze, modelul francez de administratie regionalizata nu corespunde decat
partial nevoilor Romaniei. In ciuda legaturilor istorice si culturale, dezvoltarea
economica dintre cele doua state se afla la niveluri incomparabile, iar obiectivele
difera. In timp ce Franta lupta sa isi mentina pozitia in UE, in randul celor mai
 

dezvoltate state de pe continent, Romania se lupta pentru depasirea conditiei de tara

periferica, iar obiectivele imediate sunt o mai buna absorbtie a fondurilor europene
si o dezvoltare economica omogena in teritoriu.
Birocratia franceza e cea mai mare si stufoasa din Europa. Administraia numara peste
cinci milioane de bugetari
bugetari si un sistem
sistem care pregateste aceste cadre. Nu cred ca bugetul
Romaniei ar suporta o proportie atat de mare de bugetari".
Implementat corespunzator, modelul polonez de regionalizare ar putea aduce o lunga
 perioada de prosperitate
prosperitate Romaniei. Un asemenea
asemenea proces implica insa refor
reformarea
marea totala a
sistemului de fonduri europene si introducerea unui concept nou in administrati
administratiaa
romaneasca: meritocratia.
Romania va fi impartita in opt regiuni de dezvoltare, iar procesul va incepe chiar din
acest an. Desi ne aflam in cel de-al doisprezecelea ceas, prea putine aspecte se cunosc
despre atributiile unui nou nivel administrativ:
administrativ: regiunea.

Polonia este considerata un model de succes in procesul de organizare administrativa,

datorita ratei ridicate de absorbtie a fondurilor europene, posibil
posibilaa prin rolul pe care l-au
 jucat unitatile teritoriale
teritoriale de autoguvernare.
autoguvernare.
Aflata sub auspiciile regimului comunist, administratia poloneza a infruntat probleme
similare cu ale noastre, chiar daca sistemele sunt diferite (Romania import
important
ant modelul
administratiei franceze): atat administratia
administratia centrala, cat si cea locala erau extrem de
centralizate si politizate, sub dominatia directa a ministerelor.
In Romania, descentralizarea s-a realizat pana acum “doar pe hartie”, dupa cum
subliniaza chiar un proiect de regionalizare al USL. Pe de o parte, aparatul administrativ
central ia fonduri din judete si le redistribuie discretionar, iar pe de alta parte, Consiliile
 judetene primesc atributii
atributii fara a avea puterea necesara de a le
le sustine. Admini
Administratia
stratia
romaneasca sufera in continuare de bolile comunismul
comunismului:
ui: lipsa de eficienta, coruptie si
 politizare. In Polonia n-au mers toate perfect. Suprabirocratizarea,
Suprabirocratizarea, luptele
luptele
 politice si o insuficienta
insuficienta comunicare
comunicare pe verticala, intre guvern si institu
institutiile
tiile regionale si
locale sunt doar cateva dintre problemele de care s-au lovit polonezii.
polonezii.
 Nici fenomenul clientelismului
clientelismului pol
politic
itic nu este strain.
strain. Fonduri sunt impartite uneori pe
pe
criterii politice, recunoaste presedintele Fundatiei pentru Libertate si Democratie din

Polonia, Tomasz Pisula.

 

In perioada 2004-2006, odata cu cresterea economiei pe baza fondurilor europene, au

crescut si disparitatile economice intre regiuni, fenomen care deja se resimte si in
Romania, in ciuda nivelului de absorbtie incomparabil.
incomparabil. Circa 33 de orase poloneze au
intrat in declin, in urma stabilirii noilor capitale regionale, care au format noi centre ale
dezvoltarii economice. Insa dezvoltarea economica generata de rata inalta de
absorbtie a fondurilor europene a eclipsat toate aceste neajunsuri. Cheia succesului in
regionalizarea Poloniei a fost acordarea unui rol central in administratie, sistemului de
fonduri europene. “Stabilitatea politica si vointa politica, precum
si stabilitatea personalului implicat in gestionarea fondurilor UE, reprezinta factorii cheie
care influenteaza capacitatea de absorbtie. Coruptia si politizarea excesiva a
administratiei publice locale, regionale si nationale este, probabil, unul dintre cei mai
importanti factori care diminueaza capacitatea de absorbtie a fondurilor UE in Romania”,
a spus Gratian Mihailescu, Consultant Afaceri Europene & Dezvoltare Locala.

,,Am observat mai ales greșelile pe care le-a făcut Franța. În special am făcut o eroare
enormă când am făcut regionalizarea, o gre șeală pe care România o poate evita. Am dat
 puteri regiunilor 
regiunilor și am lăsat bineînțeles competențe și departamentelor, ba chiar le-am
extins. Dar nu am separat suficient de clar atribuțiile regiunilor de cele ale
departamentelor. Consecința este că cele două structuri își fac unele altora concurență în
ceea ce privește cheltuielile și investițiile. Fiecare structură vrea să arate că ea este mai
importantă, iar consecința este că sporesc cheltuielile
cheltuielile publice. ‘’a declarat ambasadorul
Frantei la Bucuresti.

,,Modificarea organizării teritoriale a României este o şansă istorică, ţine însă de noi
cum o vom valorifica”
 

Bibliografie:

1.PACESILA MIHAELA- Regionalizarea în statele Uniunii Europene, în

„Administraţie şi management public”, nr. 3/2004, ASE Bucureşti.
2. DUŢU PETRE- Fenomene diverse cu impact asupra stabilităţii şi
securităţii locale, regionale şi internaţionale,
internaţionale, Editura Universităţii
 Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti,
Bucureşti, 2012.
3.GHIOLŢAN CALIN SABIN- Legătura dintre regiunea administrativă
şi politica regională, în „Revista Transilvană de Ştiinţe
Administrative”
Administrative” nr. 2(22)/2008.
2(22)/2008.
4.SANDU DUMITRU- Dezvoltarea regională în România. Graniţe
socioculturale
socioculturale în mişcare, Bucureşti, 2011,
https://sites.google.com/s
https://sites.google.com/site/dumitrusan
ite/dumitrusandu/regionali
du/regionalizare.
zare.
5. SĂGEATĂ RADU- Regiunile Europei. Metodologie de analiză
regională, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.
6.INTERNET
http://www.ziare.com
http://cursdeguvernare.ro.

http://www.dezvoltaregionala.ro.
 

http://www.onuinfo.ro.

7.MASS -MEDIA