REGIONALIZAREA ÎN POLONIA ŞI FRANŢA.

ANALIZĂ COMPARATIVA
 

1. Cadr
Cadruu tteore
eoretic-r
tic-region
egionaliz
alizarea
area
Regionaliz
Regionalizarea
area cons
constitu
tituie
ie una din
dintre
tre carac
caracteris
teristicil
ticilee prin
principal
cipalee ale lumi
lumiii
contemporane. Regio
Regional
naliza
izarea
rea,, adi
adică
că împ
împărţ
ărţire
ireaa ter
terito
itoriu
riulu
luii un
unei
ei ţăr
ţării în reg
regiu
iuni
ni de
dezvol
dezvolta
tare
re,, a fo
fost
st ed
edic
icta
tată
tă şi ap
apro
roba
bată
tă de Pa
Parl
rlam
amen
entu
tull şi Co
Cons
nsil
iliu
iull Eu
Euro
rope
peii pr
prin
in
„Regulamentul nr. 1059“ din 26 mai 2003.
„Regulamentul“ – afirmă cele două înalte foruri – a pornit de la „o nevoie tot mai
mare de armonizare“ a statisticilor întocmite de ţările membre, „pentru a dispune de date
comparabile“ la nivelul întregii UE.
Regulamentul împarte teritoriul economic al fiecărui stat membru al Uniunii în
unităţi teritoriale de nivel NUTS 1, NUTS 2 şi NUTS 3 pe baza unităţilor administrative
existente în statul respectiv, cu praguri demografice minim şi maxim astfel:

 NUTS 1 cuprind regiunile socio-economice

socio-economice majore cu o populaţie de 3-7 milioane
de locuitori, la nivelul cărora se pot analiza anumite probleme regionale, precum efectele
uniunii vamale şi integrării economice.
 NUTS 2 cuprind regiunile de bază cu o populaţie de 0,8 -3 milioane de locuitori,
unde pot fi aplicate politicile regionale ale UE, precum acordarea corectă de asistenţă din
fondurile structurale.
 NUTS 3 cuprind regiuni de dimensiuni
dimensiuni mai mici cu o populaţie de 150-800 mii de
locuitor
locuitori,i, care sunt eligibi
eligibile
le pent
pentru
ru impl
implement
ementarea
area altor
altor obie
obiectiv
ctivee priorita
prioritare,
re, precum
precum
 programele de cooperare
cooperare transfrontalieră.
transfrontalieră.
Regionalizarea e unul din cimenturile turnate la fundaţia construcţiei europene,
menită să asigure stabilitatea Europei şi a statelor membre.
Dezvo
Dezvolta
ltarea
rea reg
regio
ional
nalaa este
este un con
concep
ceptt nou ce ur
urmar
marest
estee imp
impul
ulsio
sionar
narea
ea si
divers
diversifi
ificar
carea
ea act
activi
ivitat
tatilo
ilorr eco
econom
nomice
ice,, stimul
stimulare
areaa in
inves
vestit
titiil
iilor
or in sec
sector
torul
ul pr
priva
ivat,
t,
contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a
nivelului de trai.
Politica
Politica de region
regionalizar
alizaree reprezi
reprezinta
nta un ansamblu
ansamblu de masuri planificate si
 promovate de autoritatile
autoritatile administr
administratiei
atiei publice locale si central
centrale,
e, in parteneriat cu diversi

actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice
 

si du
durab
rabile
ile,, pr
prin
in val
valori
orific
ficare
areaa eficie
eficienta
nta a pot
potent
ential
ialulu
uluii reg
region
ional
al si loc
local,
al, in sco
scopu
pull
imbunatatirii conditiilor
conditiilor de viata.
Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt : dezvoltarea
intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie,
dezvoltar
dezvoltarea
ea secto
sectorulu
ruluii I.M.M
I.M.M.-ur
.-urilor
ilor,, imbu
imbunatat
natatirea
irea infr
infrastru
astructur
cturii,
ii, calit
calitatea
atea mediului
mediului
inconjurator,
inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.
Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera
la urmatoarele aspecte:
a)inlaturarea/diminuarea
a)inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale;
 b)echilibrarea oportunitatilor
oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel
rural;
c)stimularea initiativelor locale;
d)pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Cadrul
Cadr ul de impl
implement
ementare
are si de evaluar
evaluaree a poli
politici
ticiii de regi
regional
onalizare
izare il reprezinta
reprezinta
regiunea, constituita ca o asociere benevola de judete vecine.
Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare
nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui
acord liber intre consiliile judetene si cele locale.
Obiectivele de baza ale politi
politicii
cii de regionalizare sunt urmatoarele:
-diminua
-diminuarea
rea dezech
dezechilib
ilibrelo
relorr regi
regional
onalee exis
existent
tente,
e, cu accent pe stimular
stimularea
ea dezvoltar
dezvoltarii
ii
echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata);
- preantampinarea producerii de noi dezechilibre;
- indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la
instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri struct
structurale
urale si de
coeziune);
- corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii
interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care
este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de
Romania.
Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de regionalizare

sunt:
 

• Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental,

spre cel al comunitatilo
comunitatilorr regionale;
• Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale;
• Planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea
atingerii unor obiective stabilite;
În 1972 au fost puse bazele unor principii unitare privind politicile de dezvoltare
regională pe întreg spaţiul comunitar, în 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare
Regională, apoi a fost elaborat Nomenclatorul Unităţilor Teritorial-Statistice (NUTS).
Conceput pentru a se putea urmări dezvoltarea zonală pe criterii de comparaţie, acesta are
următoarele niveluri ierarhice: NUTS 1 – echivalent al nivelului federal, cu suprafaţă în
 jur de 50.000 kmp şi populaţie
populaţie în jur de şase milioane locuito
locuitori;
ri; NUTS 2 – nivel regional,
(medie de 13.500 kmp pentru suprafaţă, două milioane locuitori populaţie), NUTS 3 – 
nivel departamental, NUTS 4, nivel comunal. În acest fel, s-a realizat o corespondenţă

în
într
tree nive
nivelu
luri
rile
le re
regi
gion
onal
alee din
din ţări
ţările
le comu
comuni
nita
tare
re şi dint
dintre
re ac
aces
este
teaa şi de
decu
cupa
paje
jele
le
administrativee naţionale.
administrativ

2. Analiza comparativă între regionalizarea Poloniei şi regionalizarea Franţei

2.1. Modelul polonez de regionalizare 
Discutiile despre descentralizare au inceput inca din 1990, insa reforma propiu-zisa a
avut loc in 1999. Polo
Polonezii
nezii spun ca regi
regional
onalizarea
izarea a fost lovit
lovitura
ura de gratie impo
impotriv
trivaa
comunistilorr din sistem.
comunistilo
In Polonia, implementarea proiectului de regionalizare a fost rapida, insa toata lumea stia
ce are de facut: doar dezbaterile au durat trei ani.
Polo
Poloni
niaa es
este
te co
cons
nsiide
dera
rata
ta un mo
mode
dell de succ
succes
es in proc
proces
esul
ul de orga
organi
niza
zare
re
administrativa, datorita ratei ridicate de absorbtie a fondurilor europene, posibila
pri
prin rolul pe care l-au
-au jucat
cat unitati
tille teritoriale de auto
togguver
vernare.
Inainte de 1998 ,inainte de regionalizare ,tara cuprindea 49 de unitati administrative
similare cu judetele din Romania si 2800 de comune, o impartire administrativ-teritoriala
administrativ-teritoriala
asemanatoare cu cea a Romaniei: 41 de judete si 2700 de comune. De notat este faptul ca
Polonia este mai mare totusi cu aproximativ o treime, atat ca suprafata, cat si ca numar de

locuitori,fata de Romania.
 

Guvernul de atunci, condus de Jerzy Buzek, fostul presedinte al Parlamentului European,

a decis sa puna in aplicare o reforma administrativa.
Impartirea teritoriala a Poloniei, tara cu 38 milioane de locuitori, a intrat in vigoare in
ianuarie 1999, fiind organizata pe 3 niveluri. Ea este compusa din 2.478 comune, 379
districte (powiats) si 16 regiuni (voievodate). Fiecare diviziune are competente proprii si
delegate care sunt atribuite prin lege
Comunele (gmina) sunt conduse de un consiliu, ai carui membri sunt alesi prin vot direct,
 pe 4 ani, si un birou executiv, condus de un primar, numit wojl in comunele rurale,
 burmistrz in comunele urbane si prezydend miasta, in orasele de peste 100.000 locuitori,
ales tot prin vot direct.
Districtele (powiaty) sunt entitati administrative
administrative care au in jur de 100.000 de locuitori. 65
de orase polonez
ezee cumuleaza functii ale co
com
munelor si ale districtel
eloor.
Provincia este condusa de un consiliu si un birou executiv, supervizat,
supervizat, la randul lui, de un

 presedinte. Alegerile sunt tot prin vot direct, la 4 ani.

Regiunile (voievodatele)
(voievodatele) sunt cele mai mari entitati administrative si sunt in numar de 16.
Structura lor cuprinde un corp administrativ (sejmik wojwodzki), ales prin vot direct, si
un corp executiv (zarzad wojwodzki), condus de un maresal, care este numit de premier.
Voivodatele au suprafata cuprinsa intre 9.412 km2 si 35.589 km2 si o populatie intre
1.000.061 si 5.130.000 locuitori. Regiunile au competente in special in domeniul apei,
drumuril
drumurilor,
or, sanat
sanatatii,
atii, serv
servicii
iciilor
lor soci
sociale,
ale, educ
educatiei
atiei,, cult
culturii
urii si dezv
dezvolta
oltarii
rii econ
economic
omice.
e.
Insa din cauza unei implementari stangace si a unei legislatii precare, regiunile nu s-
au dezvoltat uniform, astfel ca diferentele sunt evidente.
Spre exemplu, PIB-ul
PIB-ul pe cap de locuitor din cea mai bogata regiune este de peste doua ori
mai mare fata de cea mai saraca, o discrepanta mult mai mare decat in Spania sau Franta,
se arata intr-un studiu realizat de Andrei I. Lobatch.
In consecinta, se remarca patru categorii de regiuni:
- cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, care au aratat un avans continuu.
Sunt in numar de 6 si cuprind marile centre urbane, dar si zonele in care vin cei mai multi
turisti;
- regiunile care au avut un boom de dezvoltare in ultima perioada, fiind avantajate de

schimburile comerciale cu Austria si Germania;

 

- re
regi
giun
unil
ilee cu sc
scad
ader
eree ec
econ
onom
omic
icaa usoa
usoara
ra,, un
unde
de ex
exis
ista
ta zo
zone
ne in
indu
dust
stri
rial
alee ve
vech
chi;
i;
- regiunile subdezvoltate sunt situate in special in Est, in vecinatatea Rusiei, Belarus si
Ucraina, state mai putin dezvoltate decat ceilalti vecini ai Poloniei. In plus, ele sunt axate
mai ales pe agricultura,,
agricultura vanat si pescuit.
Avantaje si dezavantaje
Polonia a demonstrat ca, sustinuta de o lege puternica si o structura organizatorica
eficienta, abstorbtia fondurilor europene poate depasi nivelul de 80%, un rol important in
succesul acestui program jucand si regiunile, dar si concentrarea programelor europene
sub aripa unei singure institutii.
Varianta poloneza are, prin urmare, avantajul unei mobilizari mai usoare a fondurilor si
costuri mai reduse pentru contribuabili.
Insa principala provocare va fi dezvoltarea aproximativ egala a regiunilor. Daca fiecare
noua diviziune administrativ-regionala nu va cuprinde atat judete bogate, cat si sarace,

atunci se va crea o discrepanta vizibila. In plus, ideal ar fi ca sa existe in fiecare regiune

cat mai multe industrii si locuri de munca variate.
Un alt pericol este legat de alocarea inechitabila a resurselor in interiorul regiunilor,
avand
avand in ved
vedere
ere tendin
tendinta
ta alo
alocar
carii
ii mai mari
mari cat
catre
re cen
centr
tru,
u, res
respec
pectiv
tiv cat
catre
re capita
capitale.
le.
Cum au reusit? Polonezii nu s-au ferit de parteneriatele publice-private (PPP), au renuntat
la nepotism in favoarea competitivitatii sectorului public si n-au lasat loc de interpretari
in distributia competentelor intre regiuni, districte si comune. Sunt masuri care s-au
dovedit de succes pentru imbunatatirea cadrului de guvernare multi-nivel si a politicii de
dezvoltare regionala.Regionalizarea
regionala.Regionalizarea reprezinta marea sansa a economiei poloneze.
In 1999, Polonia a implementat proiectul de reorganizare administrativ-teritoriala pe trei
niveluri: 16 voievodate, corespunzatoare celor 16 regiuni NUTS 2, 379 de districte si
2478 de comune, care functioneaza pe principiile descentralizarii si autoguvernarii.
Totusi, spre deosebire de Polonia, proiectul de regionalizare a Romaniei prevede un
apar
aparat
at ad
admi
mini
nist
stra
rati
tivv ma
maii mi
mic,
c, cu do
doar
ar op
optt regi
regiun
unii NUTS
NUTS,, 41 de jud
udet
etee
(corespondentele districtelor) si 2700 de comune.
 NUTS reprezinta un sistem unitar de diviziune si raportare a statisticilor region
regionale
ale ai este
compus din mai multe niveluri. Romania se imparte in patru regiuni NUTS 1, opt regiuni

 NUTS 2 si 42 de regiuni NUTS 3. In Romania, o regiune NUTS 2 cuprinde 2,693

 

milioane persoane, asemanatoare ca dimensiuni cu: Polonia (2,383 mil. persoane) sau
Frantaa (2,4
Frant (2,455
55 mil. pers
persoane)
oane).Comu
.Comunele
nele si dist
district
rictele
ele repre
reprezint
zintaa unit
unitati
ati de guv
guvernar
ernaree
locala, iar voievodatele sunt unitati de conducere, responsabile de executarea politicii
regionale, la fel cum prevede si proiectul romanesc de regionalizare. Ele au parlament
local
local (un coresp
corespon
onden
dentt pen
pentru
tru Cam
Camera
era reprez
reprezent
entant
antil
ilor
or lo
local
cali)
i) si con
consi
siliu
liu exe
execut
cutiv
iv
(corespondent pentru Consiliul Regional) condus de un presedinte.
In schimb, voievodatele poloneze au autonomie normativa, putand emite reguli proprii in
 privinta functionari
functionariii sistemelor pe care le administreaza (de exemplu, pot impune
 programa scolara proprie). O astfel de libertate este putin probabila in Romania, in
conditiile unei culturi a statului unitar si a relatiei tensionate cu Harghita si Covasna.
Gospodarirea bugetului polonez
Regiunile poloneze au autonomie financiara. Practic, polonezii au suprapus proiectul
de region
regionali
alizare
zare dir
direct
ect pe cerint
cerintele
ele Uni
Uniuni
uniii Europen
Europene.
e. Au neg
negoci
ociat
at pr
progr
ograme
ame

operationale pentru fiecare dintre cele 16 regiuni, care au puterea de a negocia direct cu
Comisia Europeana. Ministerul Dezvoltarii Regionale participa la aceste discutii dar nu
dicteaza directii. In exercitiul bugetar 2007-2013, 25% din fondurile de coeziune au fost
gestionate la nivel regional.
Pe langa faptul ca unitatile teritoriale de autoguvernare, create in urma descentralizarii,
gestioneaza o parte din impozitele incasate, ele au reprezentat cel mai mare grup de
 beneficiari ai fondurilor UE. Astfel, comunele au fost promotoarele proiectelor
proiectelor europene,
 beneficiind de infrastruct
infrastructura
ura de baza.
In 2004, cand Polonia s-a alaturat Uniunii Europene, PIB-ul pe locuitor se afla sub media
europeana, se arata intr-un document UE. In 2007, PIB-ul pe locuitor crescuse cu o
treime, iar rata de angajare de la 51%, la 57%.
O asemenea performanta a fost posibila cu ajutorul profesionistilor. In perioada 2004-
2006, personalul Ministerului
Ministerului Dezvoltarii Regionale s-a schimbat o data la sase luni, ca in
final, Guvernul sa decida cresterea salariilor la nivelul pietei, pentru a atrage cei mai buni
specialisti.
Si in Romania regiunile vor dispune de buget propriu, format taxe si impozite, fonduri
europene si fonduri de coeziune de la bugetul central, dar proportia lor nu a fost inca

stabilita. Guvernul va gestiona doar proiecte nationale, toate celelalte fiind transferate
 

catre
catre re
regi
giun
unii (inc
(inclu
lusi
sivv fond
fondur
uril
ilee din
din ca
cadr
drul
ul PO
POS-
S-ur
uril
ilor
or:: me
medi
diu,
u, re
resu
surs
rsee um
uman
ane,
e,
admini
administr
strati
atie,
e, tra
transp
nsport
ortur
urii etc
etc.),
.), prin
prin cre
creste
sterea
rea rol
rolulu
uluii Aut
Autori
oritat
tatilo
ilorr de Dez
Dezvo
volta
ltare
re
Regionala
Regionala (ADR)
(ADR).. Dezavantajele
Dezavantajele region
regionaliza
alizarii
rii
In Polonia n-au mers toate perfect. Suprabirocratizarea, luptele politice si o insuficienta
comunicare pe verticala, intre guvern si institutiile regionale si locale sunt doar cateva
dintre problemele de care s-au lovit polonezii.
 Nici fenomenul clientelismul
clientelismului
ui politic nu este strain. Fonduri sunt impartite uneori pe
criterii politice, recunoaste presedintele Fundatiei pentru Libertate si Democratie din
Polonia, Tomasz Pisula.
In perioada 2004-2006, odata cu cresterea economiei pe baza fondurilor europene, au
crescut si disparitatile economice intre regiuni, fenomen care deja se resimte si in
Romania, in ciuda nivelului de absorbtie incomparabil. Circa 33 de orase poloneze au
intrat in declin, in urma stabilirii noilor capitale regionale, care au format noi centre ale

dezvoltarii economice. Insa dezvoltarea economica generata de rata inalta de

absorbtie a fondurilor europene a eclipsat toate aceste neajunsuri. Cheia succesului in
regionalizarea Poloniei a fost acordarea unui rol central in administratie, sistemului de
fonduri europene. “Stabilitatea politica si vointa politica,
 precum si stabilitatea personalulu
personaluluii implicat in gestionarea fondurilor
fondurilor UE, reprezinta
factorii cheie care influenteaza capacitatea de absorbtie. Coruptia
Coruptia si politizarea excesiva a
administratiei publice locale, regionale si nationale este, probabil, unul dintre cei mai
importanti factori care diminueaza capacitatea de absorbtie a fondurilor UE in Romania”,
a sp
spus
us Grat
Gratia
iann Mi
Miha
hail
iles
escu
cu,, Co
Cons
nsul
ulta
tant
nt Afac
Afacer
erii Eu
Euro
rope
pene
ne & De
Dezv
zvol
olta
tare
re Loca
Locala
la..
Vestea proasta este ca la nivel regional, Romania nu exceleaza la niciunul din acesti
factori. Capacitatea administrativa slaba la nivel local si regional a fost raportata adesea
in statisticile internationale, drept factor major pentru gestionarea slaba a fondurilor 
europene.
2.2. Modelul francez de regionalizare 
În Franța, istoric, regionalizarea s-a făcut pas cu pas, acum există patru niveluri
administrative,
administrative, iar procesul nu este considerat a fi pe deplin încheiat.
Franţa şi-a regionalizat teritoriul în debutul anilor ’80, sub Mitterand, obligată de Europa.
Transferul parţial de putere de la centru către regiuni a fost făcut nu fără sacrificii şi
 

trecând peste multe principii şi tradiţii istorice, aruncând în foc o parte din mentalităţile
adânc înrădăcinate în rândul populaţiei. Francezii au fost obligaţi, printre altele, să
conceapă regiuni administrative care nu mai corespundeau regiuni
regiunilor
lor istorice.
In Franta, procesul regionalizare a inceput in anii '50 si a inaintat cu pasi mici, impartirea
teritoriala in 26 de regiuni avand loc in 1992.
La o populatie de 60 milioane de locuitori si o suprafata de 550.000 de km2, Franta
numara in prezent 26 de regiuni (dintre care patru peste mari), 100 de departamente si
 peste 36000 de comune.
comune.
În urma procesului de regionalizare administrativă,
administrativă, francezii au creat 22 de regiuni care
funcţionează ca nişte micro-state. Înainte de regionalizare, Franţa era constituită
administrativ la fel ca România de azi: capitală, judeţe, municipii, oraşe, comune.  
Toate deciziile erau luate la Paris, judeţele (departamentele) dispunând de putere extrem
de limitată: construir
c onstruirea
ea sau întreţinerea şoselelor departamentale, deşeurilor populaţiei,

etc. După crearea regiunilo

regiunilorr administrati
administrative,
ve, o parte din puterea
centrală a fost transferată la nivel local: educaţia, infrastructuril
infrastructurilee rutiere şi feroviare,
 politicile agricole
agricole şi industri
industriale,
ale, amenajarea teritoriului
teritoriului,, cultura. Toate acestea aparţin azi
regiunilor,, care beneficiază de un buget pentru a decide singure.
regiunilor
De unde le vin banii pentru buget? Statul distribuie o parte din colectările de TVA, iar 
regiunile beneficiază în acelaşi timp de impozite directe, aşa-numitele “impozite locale”:
taxele de habitaţie colectate de la populaţie, taxele profesionale sau industriale
industriale colectate
de la intreprinderile implantate în regiune, etc. Valoarea şi gestiunea acestor taxe şi
impozite e decisă de fiecare regiune în parte şi nu de către Paris.
Dirijarea regiunii (deci implicit a bugetului acesteia) e încredinţată unui preşedinte de
regiune, care e asistat de către un consiliu regional. Atât preşedintele cât şi consiliul sunt
aleşi de către electori, prin vot. În Franţa, la fiecare 5 ani se organizează alegeri regionale,
ca şi cum fiecare regiune ar fi un stat: electoratul se duce la vot şi-şi alege conducătorii
regiunii sale. Consiliul regional functionează ca un parlament local: există chiar 
şi hemiciclul, dezbaterile în jurul deciziilor de luat, votul consilierilor, toată funcţionarea
democratică. În fapt, e o chestiune de semantică: fiecare ţară utilizează în administraţia
regională termenii cei mai apropiaţi culturii sale. Practic, funcţionarea regiunilor şi

transferul de putere e în esenţă acelaşi în toată Europa.

 

Pentru a întelege consecinţele regionalizării la 30 de ani de la aplicarea acesteia, e

suficient sa priveşti harta infrastructurilor Franţei: înainte de asta, toate autostrăzile şi
căile ferate erau linii directe către Paris. Capitala constituia centrul unei stele, cu
ramificatii către principalele oraşe din toate punctele cardinale ale Franţei. Paris-
Bordeaux, Paris-Toulouse
Paris-Toulouse etc. Azi, harta infrastructurilor de transport e complet diferită:
rutele Franţei constituie cercuri, legături orizontale între diversele puncte economice (tip
Toulouse-Bordeaux
Toulouse-Bordeaux pentru a păstra exemplul de mai sus), consecinţă
consecinţă a gestionării
regionale a teritoriul
teritoriului
ui său. Dupa ce a prezentat, intr-un
articol anterior, particularitatile modelului polonez
polonez de regionalizare, vehiculat de
Bucuresti pentru reforma romaneasca, Business24 face o analiza comparata si pe
modelul francez, invocat, de asemenea, de guvernantii romani. Un model usor de
replicat, dar cu riscul de a rata esenta: dezvoltarea regionala. Schema institutionala
franceza se potriveste ca o manusa administratiei romanesti, avand in vedere ca ea

este constrituita pe fundamente franceze. Asemenea Frantei, caracterul unitar al

statului roman este puternic, iar tensiunile sociale din Covasna si Harghita nu ar permite
un nivel de autonomie ridicat si putere financiara mare, potrivit lectorului universitar 
Vasile Ostaciuc. Totusi, modelul francez de administratie regionalizata nu
corespunde decat partial nevoilor Romaniei.  In ciuda legaturilor istorice si
culturale, dezvoltarea economica dintre cele doua state se afla la niveluri
incomparabile, iar obiectivele difera. In timp ce Franta lupta sa isi mentina pozitia
in UE, in randul celor mai dezvoltate state de pe continent, Romania se lupta pentru
depasirea conditiei de tara periferica.
Romania mai doreste Curte de Apel Regionala si infiintarea unui Consiliu Economi
Economicc si
Social regional cu rol consultativ
consultativ,, alcatuit din principalele categorii socio-economi
socio-economice,
ce,
care sa functioneze dupa modelul francez. Consultarea CES va fi obligatori
obligatorie.
e.
Franta este unul dintre putinele state europene cu existenta neintrerupta si chiar daca
numara mai multe niveluri administrative,
administrative, ramane in continuare un stat centralizat, cu un
caracter puternic unitar. Din cauza tensiunilor din anumite zone, puterea regiunilor
este limitata si uneori se confunda cu cea a departamentelor (corespondent al
 judetelor romanesti). Desi dispun de capacitate
capa citate investitionala mare, regiunile

franceze nu au autonomie legislativa.

 

Principalele domenii de competenta la nivel regional sunt educatia (constructia,

echipamentul si intretinerea scolilor); pregatirea si formarea profesionala; planificarea,
mediul si patrimoni
patrimoniul
ul oraselor (de exemplu, parcurile nationale regionale); transporturile
(organizare, finantare).
3. Concluzii
Concluzii privind Proiectul de regionalizare
regionalizare a României
României comparativ
cu modelul Poloniei şi modelul Franţei
Franţei
Principalele argumente care susţin ideea şi nevoia de regionalizare a României, sintetizate
în cele ce urmează, în ordinea importanţei lor, prin prisma frecvenţei cu care au fost
enunţate în opiniile scrise colectate şi analizate, sunt:
1. efi
eficie
cienti
ntizar
zarea
ea pro
proces
cesul
ului
ui dec
decizi
iziona
onall publi
publicc şi, imp
implic
licit,
it, om
omai
ai bu
bună
nă gestio
gestionar
naree a
resurselor publice, precum şi a tuturor resurselor disponibile, în general, limitate şi
constantinsuficiente în raport cu nevoile, argument susţinut de o seriede alte argumente
specifice subsecvente, cum ar fi:
− redu
reducerea
cerea cost
costuril
urilor
or şi a biro
birocraţi
craţiei
ei în sist
sistemul
emuladmi
administ
nistrativ
rativ public în gener
general,
al, prin
simplificarea şi optimizarea administraţi
administraţiei
ei publice, în contextul regionalizării;
− corelarea deciziilor publice cu nevoi şi probleme specifice, precum şi cu oportun
oportunităţi
ităţi de
dezvoltare specifice,diferite
specifice,diferite şi diverse de la o regiune la alta;
− neces
necesitat
itatea
ea susţ
susţiner
inerii
ii şi chiar a accele
accelerării
rării descentrali
descentralizării
zării din mai multe punc
puncte
te de
vedere:
− un ma
mana
nage
geme
ment
nt regi
region
onal
al comp
compet
eten
entt şi mo
moti
tiva
vat,
t, cu un in
inst
stru
rume
ment
nt le
legi
gisl
slat
ativ
iv
corespunzător şi flexibil ce ar trebui să permită creşterea nivelului economic al regiunii;

− gesti
gestionar
onarea
ea regional
regionalăă apro
aproape
ape în tota
totalitat
litatee a veni
venituri
turilor
lor şi chelt
cheltuieli
uielilor,
lor, centr
centralizar
alizarea
ea
naţională doar a unei părţi din veniturile regionale, în scopul menţinerii în funcţiune a
instituţiilor naţionale, eliminarea pierderilor financiare datorate unor decizii politice de
redirecţionare unei părţi din venituri către instituţii şi entităţi inutile sau neperformante;
− creşterea transparenţei actului decizional public şi o mai mare şi mai bună accesibilitate
la informaţii de interes public, datorită apropierii de cetăţean şi nevoile sale, comparativ
cu nivelul naţional, fapt ce va induce şi o mai mare responsabilizare a decidenţilor şi
reducerea corupţiei în
administraţia publică.
 

2. creşterea gradului
gradului de abso
absorbţi
rbţiee a fond
fonduril
urilor
or europen
europene,
e, corel
corelat
at cu o mai eficien
eficientă
tă şi
eficace utilizare a acestor fonduri, prin: posibilitatea integrării proiectelor mici, disparate
la nivel
local, în proiecte strategice, de anvergură la nivel regional şi prin extragerea lecţiilor 
învăţate din perioada experienţelor 2007-2013;
3. stimular
stimularea
ea şi susţ
susţiner
inerea
ea dezvoltăr
dezvoltării
ii econo
economice,
mice, în general, şi, impl
implicit,
icit, prin aceas
aceasta
ta
reducerea disparităţilor şi decalajelor economice interjudeţene şi interregionale:
− din acest punct de vedere, esenţial este obiectivul general de dezvoltare a resurselor 
umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale în baza experienţelor, considerându-
se că economia locală nu poate prezenta o diversitate şi specificitate corespunzătoare
aşteptărilor cetăţenilor, iar cetăţenii îşi cunosc şi recunosc capacitatea de mobilitate
 profesională şi geografică şi o valorifică ca atare, în măsura oportuni
oportunităţilor
tăţilor existente, cu
 precădere într-un areal
areal maximal regional;

− simplificarea accesului la resurse a mediului de afaceri autohton.

4. nevoia de identificare identitară, precum şi nevoia de notorietate a regiunilor, esenţiale
 pentru întărirea spiritul
spiritului
ui de apartenenţă, încredere şi solidaritate a populaţiei, toate
acestea contribuind la potenţarea identităţii naţionale a statului unitar roman.
Franța și Polonia, două
două state ale Uniunii Euro
Europene,
pene, două modele di
diferite
ferite de
regionalizare, zeci de ani de experiență în spate. Două modele spre care România se
 poate uita pentru propria
propria regio
regionalizare,
nalizare, de la care poate prelua exemp
exemplele
lele bune și cu
ajutorul cărora poate evita greșelile.
Politicienii români au vorbit
vorbit în contextul regionalizării
regionalizării de aceste modele principale ca
sursă de inspiraţie: polonez ssii francez. Actualul si
sistem
stem admini
administrativ
strativ are la bază
fundamente franceze, însă specialiştii afirmă că o implementare a regionalizării după
modelul Franţei nu ar duce la o reducere a birocraţiei. Cel mai agreat este cel polonez,
sistemul arătându-şi din plin eficienţa în contextul absorbţiei de fonduri europene, în timp
ce modelul german este unul
unul federalist, cu pu
puţine
ţine şanse de aplicare
aplicare în România. Pe de
altă parte, Polonia este singura ţară cu care
ca re ne putem compara  ȋ n multe privinţe: poziţie
geografică, mărime, populaţie, nivelul disparităţo
disparităţorr regionale asemănător Vest-Est.
Planul autorităţilor române este ca proiectul regionalizării să intre în vigoare
de la 1 ianuarie 2014, după ce, în toamna acestui an, va fi convocat un referendum pentru
 

modificarea Constituţiei pentru introducerea regiunilor în legea fundamentală. Recent,

vicepremierul Liviu Dragnea a precizat că proiectul regionalizării va fi adoptat, ulterior,
 prin asumarea răspunderii
răspunderii de către Guvern.
Guvern. Pentru a putea fi aplicata
aplicata politica de
dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul
Romaniei. Noul proiect de regionalizare a
României ar urma să ţină seama deopotriv
deopotrivăă de faptul că teritoriul ţării este structurat în
ansambluri regionale cu personalitate istorică şi culturală distinctă, provincii a căror 
funcţionalitate
funcţionalitate a fost demonstrată de-a lungul timpului, de realitatea că organizarea pe
regiuni, însoţită
însoţită de o reală descentralizare, este un proces susţinut de UE, dar şi de
imperativul economic al apropierii exerciţiului bugetar 2014-202
2014-20200 al Uniunii Europene.
Proiectul romanesc, in limita in care a fost conturat pana la aceasta ora, se inspira din
structura institutionala
institutionala franceza. Fiecare regiune e condusa de un Consiliu Regional, ai
carui membri sunt alesi prin vot. Presedintele consiliului este seful executivului si

conducatorul echipei administrative.

administrative. In cadrul fiecarei administratii regionale exista un
secretariat general al problemelor regionale. Acesta se ocupa mai ales de proiectele
cofinantate de fondurile structurale europene, care ar putea fi un corespondent
al Autoritatilor de Dezvoltare Regionale. Un alt element comun este reprezentat
de Consiliul economic si social, compus din reprezentanti ai mediului de afaceri, ai
sindicatelor si organizatiilor sociale. Desi institutia are doar rol consultativ, autoritatile
sunt obligate sa obtina punctul de vedere al acesteia, inainte de aplicarea oricaror masuri.
Proiectul romanesc mai propune si o Curte de Apel regionala.
 Numarul prefectilor
prefectilor numiti de Guvern va fi redus de la 41 la opt, potriv
potrivit
it proiectulu
proiectuluii
USL, iar in privinta presedintilor de Consilii judetene circula mai multe variante: ori se
va desfiinta aceasta functie, ori vor intra in Consiliul
Consiliul Regional.
Astfel, regiunile vor detine fonduri in scopul dezvoltarii echilibrate a regiunilo
regiunilor.
r.
Guvernul va gestiona doar proiecte nationale, toate celelalte fiind transferate catre regiuni
(inclusiv fondurile
fondurile din cadrul POS-urilor: mediu, resurse umane, administratie,
transporturii etc.).
transportur
O inovatie romaneasca este infiintarea mai multor capitale in cadrul aceleiasi regiuni, dar 
cu functii specifice: centru economic, centru politico-ad
politico-administrativ,
ministrativ, centru cultural, centru

universitar etc.
 

,,Toata aceasta schema institution

institutionala
ala se potriveste ca o manusa administrati
administratiei
ei romanesti,
avand in vedere ca ea este construita pe fundamente franceze. Asemenea Frantei,
caracterul unitar al statului roman este puternic, iar tensiunile sociale din Covasna si
Harghita nu ar permite un nivel de autonomie ridicat si putere financiara mare”, potrivit
lectorului universitar
universitar Vasile Ostaciuc, specializat pe politici publice, la Universitatea
Dimitrie Cantemir.
Tema redesenării României prin reconfigurarea sa regională revine în spaţiul public.
Imperativul unei mai bune şi mai eficiente organizări administrativ-teritoriale
administrativ-teritoriale a ţării este
aproape unanim consimţit de către actorii politici, mass-media, societatea civilă şi
 publicul larg. Diferenţa
Diferenţa şi, deci, sursa primordială
primordială de conflict
conflict între cei mai sus enumeraţi
enumeraţi
(şi alţii) constă, evident, în concepţia asupra modului în care această regionalizare ar 
trebui să se înfăptuiască.
Autorităţile publice
publice româneşti au lansat recent ca temă de luat în ca
calcul
lcul posibilitat
posibilitatea
ea

împărţirii ţării în opt mari unități administrativ-teritoriale

administrativ-teritoriale rezultate din comasarea
 județelor. Motivaţia unei astfel de soluţii (crearea de super-județ e) constă în faptul că o
asemenea siluetă administrat
administrativă
ivă ar facilita un mai bun proces de absorbţie a resurselor 
financiare europene deoarece, la scară teritorială mărită, proiectele bazate pe fonduri
structurale pot avea o pondere mai serioasă şi, astfel, şanse mai mari de reuşită.
Indiferent de forma sa viitoare, proiectul reorganizării regionale
regionale a României trebuie să
satisfacă exigenţele de conformare la sistemul NUTS (Nomenclatorul Unităţilor 
Teritoriale de Statistică) care presupune împărţir
împărţirea
ea unităţilor administrative ale Uniunii
 pe unul dintre
dintre următoarele arhetipuri
arhetipuri::

•  NUTS 1: unităţi între

între 3 şi 7 milioane
milioane de locuitori
•  NUTS 2 (cel agreat de decidenţi):
decidenţi): 800.000 – 3 milioane de locu
locuitori
itori
•  NUTS 3 (similar cu ceea ce există în prezent): unităţ
unităţii între 150.000 şi maxim
800.000 de locuitori.
In concluze, modelul francez de administratie regionalizata nu corespunde decat
partial nevoilor Romaniei. In ciuda legaturilor istorice si culturale, dezvoltarea
economica dintre cele doua state se afla la niveluri incomparabile, iar obiectivele
difera. In timp ce Franta lupta sa isi mentina pozitia in UE, in randul celor mai
 

dezvoltate state de pe continent, Romania se lupta pentru depasirea conditiei de tara

periferica, iar obiectivele imediate sunt o mai buna absorbtie a fondurilor europene
si o dezvoltare economica omogena in teritoriu.
Birocratia franceza e cea mai mare si stufoasa din Europa. Administraia numara peste
cinci milioane de bugetari
bugetari si un sistem
sistem care pregateste aceste cadre. Nu cred ca bugetul
Romaniei ar suporta o proportie atat de mare de bugetari".
Implementat corespunzator, modelul polonez de regionalizare ar putea aduce o lunga
 perioada de prosperitate
prosperitate Romaniei. Un asemenea
asemenea proces implica insa refor
reformarea
marea totala a
sistemului de fonduri europene si introducerea unui concept nou in administrati
administratiaa
romaneasca: meritocratia.
Romania va fi impartita in opt regiuni de dezvoltare, iar procesul va incepe chiar din
acest an. Desi ne aflam in cel de-al doisprezecelea ceas, prea putine aspecte se cunosc
despre atributiile unui nou nivel administrati
administrativ:
v: regiunea.

Polonia este considerata un model de succes in procesul de organizare administrativa,

datorita ratei ridicate de absorbtie a fondurilor europene, posibila
posibila prin rolul pe care l-au
 jucat unitatile teritoriale
teritoriale de autoguvernare.
autoguvernare.
Aflata sub auspiciile regimului comunist, administratia poloneza a infruntat probleme
similare cu ale noastre, chiar daca sistemele sunt diferite (Romania important
important modelul
administratiei franceze): atat administratia
administratia centrala, cat si cea locala erau extrem de
centralizate si politizate, sub dominatia directa a ministerelor.
In Romania, descentralizarea s-a realizat pana acum “doar pe hartie”, dupa cum
subliniaza chiar un proiect de regionalizare al USL. Pe de o parte, aparatul administrativ
central ia fonduri din judete si le redistribuie discretionar, iar pe de alta parte, Consiliile
 judetene primesc atributii
atributii fara a avea puterea necesara de a le
le sustine. Administratia
Administratia
romaneasca sufera in continuare de bolile comunismul
comunismului:
ui: lipsa de eficienta, coruptie si
 politizare. In Polonia n-au mers toate perfect. Suprab
Suprabirocratizarea,
irocratizarea, luptele
luptele
 politice si o insuficienta
insuficienta comuni
comunicare
care pe verticala, intre guvern si institu
institutiile
tiile regionale si
locale sunt doar cateva dintre problemele de care s-au lovit polonezi
polonezii.i.
 Nici fenomenul clientelismului
clientelismului pol
politic
itic nu este strain
strain.. Fonduri sunt impartite uneori ppee
criterii politice, recunoaste presedintele Fundatiei pentru Libertate si Democratie din

Polonia, Tomasz Pisula.

 

In perioada 2004-2006, odata cu cresterea economiei pe baza fondurilor europene, au

crescut si disparitatile economice intre regiuni, fenomen care deja se resimte si in
Romania, in ciuda nivelului de absorbtie incomparabil.
incomparabil. Circa 33 de orase poloneze au
intrat in declin, in urma stabilirii noilor capitale regionale, care au format noi centre ale
dezvoltarii economice. Insa dezvoltarea economica generata de rata inalta de
absorbtie a fondurilor europene a eclipsat toate aceste neajunsuri. Cheia succesului in
regionalizarea Poloniei a fost acordarea unui rol central in administratie, sistemului de
fonduri europene. “Stabilitatea politica si vointa politica, precum
si stabilitatea personalului implicat in gestionarea fondurilor UE, reprezinta factorii cheie
care influenteaza capacitatea de absorbtie. Coruptia si politizarea excesiva a
administratiei publice locale, regionale si nationale este, probabil, unul dintre cei mai
importanti factori care diminueaza capacitatea de absorbtie a fondurilor UE in Romania”,
a spus Gratian Mihailescu, Consultant Afaceri Europene & Dezvoltare Locala.

,,Am observat mai ales greșelile pe care le-a făcut Franța. În special am făcut o eroare
enormă când am făcut regionalizarea, o gre șeală pe care România o poate evita. Am dat
 puteri regiunilor 
regiunilor și am lăsat bineînțeles competențe și departamentelor, ba chiar le-am
extins. Dar nu am separat suficient de clar atribuțiile regiunilor de cele ale
departamentelor. Consecința este că cele două structuri își fac unele altora concurență în
ceea ce privește cheltuielile și investițiile. Fiecare structură vrea să arate că ea este mai
importantă, iar consecința este că sporesc cheltuielil
cheltuielilee publice. ‘’a declarat ambasadorul
Frantei la Bucuresti.

,,Modificarea organizării teritoriale a României este o şansă istorică, ţine însă de noi
cum o vom valorifica”
 

Bibliografie:

1.PACESILA MIHAELA- Regionalizarea în statele Uniunii Europene, în

„Administraţie şi management public”, nr. 3/2004, ASE Bucureşti.
2. DUŢU PETRE- Fenomene diverse cu impact asupra stabilităţii şi
securităţii locale, regionale şi internaţional
internaţionale,
e, Editura Universităţii
 Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti,
Bucureşti, 2012.
3.GHIOLŢAN CALIN SABIN- Legătura dintre regiunea administrativă
şi politica regională, în „Revista Transilvană de Ştiinţe
Administrative”
Administrative” nr. 2(22)/2008.
2(22)/2008.
4.SANDU DUMITRU- Dezvoltarea regională în România. Graniţe
socioculturale
socioculturale în mişcare, Bucureşti, 2011,
https://sites.google.com/s
https://sites.google.com/site/dumitrusan
ite/dumitrusandu/regionali
du/regionalizare.
zare.
5. SĂGEATĂ RADU- Regiunile Europei. Metodologie de analiză
regională, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008.
6.INTERNET
http://www.ziare.com
http://cursdeguvernare.ro.

http://www.dezvoltaregionala.ro.
 

http://www.onuinfo.ro.

7.MASS -MEDIA