Sunteți pe pagina 1din 18

REGIONALIZAREA N POLONIA I FRANA.

ANALIZ COMPARATIVA

1. Cadru teoretic-regionalizarea
Regionalizarea constituie una dintre caracteristicile principale ale lumii contemporane. Regionalizarea, adic mprirea teritoriului unei ri n regiuni de dezvoltare, a fost edictat i aprobat de Parlamentul i Consiliul Europei prin Regulamentul nr. 1059 din 26 mai 2003. Regulamentul afirm cele dou nalte foruri a pornit de la o nevoie tot mai mare de armonizare a statisticilor ntocmite de rile membre, pentru a dispune de date comparabile la nivelul ntregii UE. Regulamentul mparte teritoriul economic al fiecrui stat membru al Uniunii n uniti teritoriale de nivel NUTS 1, NUTS 2 i NUTS 3 pe baza unitilor administrative existente n statul respectiv, cu praguri demografice minim i maxim astfel: NUTS 1 cuprind regiunile socio-economice majore cu o populaie de 3-7 milioane de locuitori, la nivelul crora se pot analiza anumite probleme regionale, precum efectele uniunii vamale i integrrii economice. NUTS 2 cuprind regiunile de baz cu o populaie de 0,8 -3 milioane de locuitori, unde pot fi aplicate politicile regionale ale UE, precum acordarea corect de asisten din fondurile structurale. NUTS 3 cuprind regiuni de dimensiuni mai mici cu o populaie de 150-800 mii de locuitori, care sunt eligibile pentru implementarea altor obiective prioritare, precum programele de cooperare transfrontalier. Regionalizarea e unul din cimenturile turnate la fundaia construciei europene, menit s asigure stabilitatea Europei i a statelor membre. Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai. Politica de regionalizare reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice

si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata. Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt : dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura. Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: a)inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; b)echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; c)stimularea initiativelor locale; d)pastrarea patrimoniului spiritual si cultural. Cadrul de implementare si de evaluare a politicii de regionalizare il reprezinta regiunea, constituita ca o asociere benevola de judete vecine. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale. Obiectivele de baza ale politicii de regionalizare sunt urmatoarele: -diminuarea dezechilibrelor regionale existente, cu accent pe stimularea dezvoltarii echilibrate si pe revitalizarea zonelor defavorizate (cu dezvoltare intarziata); - preantampinarea producerii de noi dezechilibre; - indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la instrumentele financiare de asistenta pentru tarile membre (fonduri structurale si de coeziune); - corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare; stimularea cooperarii interregionale, interne si internationale, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in conformitate cu prevederile legale si cu acordurile internationale incheiate de Romania. Principiile care stau la baza elaborarii si aplicarii politicilor de regionalizare sunt:

Descentralizarea procesului de luare a deciziilor, de la nivelul central/guvernamental, spre cel al comunitatilor regionale; Parteneriatul intre toti actorii implicati in domeniul dezvoltarii regionale; Planificarea - proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite; n 1972 au fost puse bazele unor principii unitare privind politicile de dezvoltare regional pe ntreg spaiul comunitar, n 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regional, apoi a fost elaborat Nomenclatorul Unitilor Teritorial-Statistice (NUTS). Conceput pentru a se putea urmri dezvoltarea zonal pe criterii de comparaie, acesta are urmtoarele niveluri ierarhice: NUTS 1 echivalent al nivelului federal, cu suprafa n jur de 50.000 kmp i populaie n jur de ase milioane locuitori; NUTS 2 nivel regional, (medie de 13.500 kmp pentru suprafa, dou milioane locuitori populaie), NUTS 3 nivel departamental, NUTS 4, nivel comunal. n acest fel, s-a realizat o coresponden ntre nivelurile regionale din rile comunitare i dintre acestea i decupajele administrative naionale. 2. Analiza comparativ ntre regionalizarea Poloniei i regionalizarea Franei 2.1. Modelul polonez de regionalizare Discutiile despre descentralizare au inceput inca din 1990, insa reforma propiu-zisa a avut loc in 1999. Polonezii spun ca regionalizarea a fost lovitura de gratie impotriva comunistilor din sistem. In Polonia, implementarea proiectului de regionalizare a fost rapida, insa toata lumea stia ce are de facut: doar dezbaterile au durat trei ani. Polonia este considerata un model de succes in procesul de organizare administrativa, datorita ratei ridicate de absorbtie a fondurilor europene, posibila prin rolul pe care l-au jucat unitatile teritoriale de autoguvernare. Inainte de 1998 ,inainte de regionalizare ,tara cuprindea 49 de unitati administrative similare cu judetele din Romania si 2800 de comune, o impartire administrativ-teritoriala asemanatoare cu cea a Romaniei: 41 de judete si 2700 de comune. De notat este faptul ca Polonia este mai mare totusi cu aproximativ o treime, atat ca suprafata, cat si ca numar de locuitori,fata de Romania.

Guvernul de atunci, condus de Jerzy Buzek, fostul presedinte al Parlamentului European, a decis sa puna in aplicare o reforma administrativa. Impartirea teritoriala a Poloniei, tara cu 38 milioane de locuitori, a intrat in vigoare in ianuarie 1999, fiind organizata pe 3 niveluri. Ea este compusa din 2.478 comune, 379 districte (powiats) si 16 regiuni (voievodate). Fiecare diviziune are competente proprii si delegate care sunt atribuite prin lege Comunele (gmina) sunt conduse de un consiliu, ai carui membri sunt alesi prin vot direct, pe 4 ani, si un birou executiv, condus de un primar, numit wojl in comunele rurale, burmistrz in comunele urbane si prezydend miasta, in orasele de peste 100.000 locuitori, ales de orase tot poloneze Alegerile cumuleaza sunt prin functii tot ale prin vot comunelor vot si ale la direct. districtelor. 4 ani. Districtele (powiaty) sunt entitati administrative care au in jur de 100.000 de locuitori. 65 Provincia este condusa de un consiliu si un birou executiv, supervizat, la randul lui, de un presedinte. direct, Regiunile (voievodatele) sunt cele mai mari entitati administrative si sunt in numar de 16. Structura lor cuprinde un corp administrativ (sejmik wojwodzki), ales prin vot direct, si un corp executiv (zarzad wojwodzki), condus de un maresal, care este numit de premier. Voivodatele au suprafata cuprinsa intre 9.412 km2 si 35.589 km2 si o populatie intre 1.000.061 si 5.130.000 locuitori. Regiunile au competente in special in domeniul apei, drumurilor, sanatatii, serviciilor sociale, educatiei, culturii si dezvoltarii economice. Insa din cauza unei implementari stangace si a unei legislatii precare, regiunile nu sau dezvoltat uniform, astfel ca diferentele sunt evidente. Spre exemplu, PIB-ul pe cap de locuitor din cea mai bogata regiune este de peste doua ori mai mare fata de cea mai saraca, o discrepanta mult mai mare decat in Spania sau Franta, se In arata intr-un studiu realizat se remarca de Andrei patru I. categorii Lobatch. de regiuni: consecinta,

- cele mai dezvoltate din punct de vedere economic, care au aratat un avans continuu. Sunt in numar de 6 si cuprind marile centre urbane, dar si zonele in care vin cei mai multi turisti; - regiunile care au avut un boom de dezvoltare in ultima perioada, fiind avantajate de schimburile comerciale cu Austria si Germania;

- regiunile cu scadere economica usoara, unde exista zone industriale vechi; - regiunile subdezvoltate sunt situate in special in Est, in vecinatatea Rusiei, Belarus si Ucraina, state mai putin dezvoltate decat ceilalti vecini ai Poloniei. In plus, ele sunt axate mai Avantaje ales pe agricultura, si vanat si pescuit. dezavantaje

Polonia a demonstrat ca, sustinuta de o lege puternica si o structura organizatorica eficienta, abstorbtia fondurilor europene poate depasi nivelul de 80%, un rol important in succesul acestui program jucand si regiunile, dar si concentrarea programelor europene sub costuri aripa mai unei reduse singure pentru institutii. contribuabili. Varianta poloneza are, prin urmare, avantajul unei mobilizari mai usoare a fondurilor si Insa principala provocare va fi dezvoltarea aproximativ egala a regiunilor. Daca fiecare noua diviziune administrativ-regionala nu va cuprinde atat judete bogate, cat si sarace, atunci se va crea o discrepanta vizibila. In plus, ideal ar fi ca sa existe in fiecare regiune cat mai multe industrii si locuri de munca variate. Un alt pericol este legat de alocarea inechitabila a resurselor in interiorul regiunilor, avand in vedere tendinta alocarii mai mari catre centru, respectiv catre capitale. Cum au reusit? Polonezii nu s-au ferit de parteneriatele publice-private (PPP), au renuntat la nepotism in favoarea competitivitatii sectorului public si n-au lasat loc de interpretari in distributia competentelor intre regiuni, districte si comune. Sunt masuri care s-au dovedit de succes pentru imbunatatirea cadrului de guvernare multi-nivel si a politicii de dezvoltare regionala.Regionalizarea reprezinta marea sansa a economiei poloneze. In 1999, Polonia a implementat proiectul de reorganizare administrativ-teritoriala pe trei niveluri: 16 voievodate, corespunzatoare celor 16 regiuni NUTS 2, 379 de districte si 2478 de comune, care functioneaza pe principiile descentralizarii si autoguvernarii. Totusi, spre deosebire de Polonia, proiectul de regionalizare a Romaniei prevede un aparat administrativ mai mic, cu doar opt regiuni NUTS, 41 de judete (corespondentele districtelor) si 2700 de comune. NUTS reprezinta un sistem unitar de diviziune si raportare a statisticilor regionale ai este compus din mai multe niveluri. Romania se imparte in patru regiuni NUTS 1, opt regiuni NUTS 2 si 42 de regiuni NUTS 3. In Romania, o regiune NUTS 2 cuprinde 2,693

milioane persoane, asemanatoare ca dimensiuni cu: Polonia (2,383 mil. persoane) sau Franta (2,455 mil. persoane).Comunele si districtele reprezinta unitati de guvernare locala, iar voievodatele sunt unitati de conducere, responsabile de executarea politicii regionale, la fel cum prevede si proiectul romanesc de regionalizare. Ele au parlament local (un corespondent pentru Camera reprezentantilor locali) si consiliu executiv (corespondent pentru Consiliul Regional) condus de un presedinte. In schimb, voievodatele poloneze au autonomie normativa, putand emite reguli proprii in privinta functionarii sistemelor pe care le administreaza (de exemplu, pot impune programa scolara proprie). O astfel de libertate este putin probabila in Romania, in conditiile unei culturi a statului unitar si a relatiei tensionate cu Harghita si Covasna. Gospodarirea bugetului polonez Regiunile poloneze au autonomie financiara. Practic, polonezii au suprapus proiectul de regionalizare direct pe cerintele Uniunii Europene. Au negociat programe operationale pentru fiecare dintre cele 16 regiuni, care au puterea de a negocia direct cu Comisia Europeana. Ministerul Dezvoltarii Regionale participa la aceste discutii dar nu dicteaza directii. In exercitiul bugetar 2007-2013, 25% din fondurile de coeziune au fost gestionate la nivel regional. Pe langa faptul ca unitatile teritoriale de autoguvernare, create in urma descentralizarii, gestioneaza o parte din impozitele incasate, ele au reprezentat cel mai mare grup de beneficiari ai fondurilor UE. Astfel, comunele au fost promotoarele proiectelor europene, beneficiind de infrastructura de baza. In 2004, cand Polonia s-a alaturat Uniunii Europene, PIB-ul pe locuitor se afla sub media europeana, se arata intr-un document UE. In 2007, PIB-ul pe locuitor crescuse cu o treime, iar rata de angajare de la 51%, la 57%. O asemenea performanta a fost posibila cu ajutorul profesionistilor. In perioada 20042006, personalul Ministerului Dezvoltarii Regionale s-a schimbat o data la sase luni, ca in final, Guvernul sa decida cresterea salariilor la nivelul pietei, pentru a atrage cei mai buni specialisti. Si in Romania regiunile vor dispune de buget propriu, format taxe si impozite, fonduri europene si fonduri de coeziune de la bugetul central, dar proportia lor nu a fost inca stabilita. Guvernul va gestiona doar proiecte nationale, toate celelalte fiind transferate

catre regiuni (inclusiv fondurile din cadrul POS-urilor: mediu, resurse umane, administratie, transporturi etc.), prin cresterea rolului Autoritatilor de Dezvoltare Regionala (ADR). Dezavantajele regionalizarii In Polonia n-au mers toate perfect. Suprabirocratizarea, luptele politice si o insuficienta comunicare pe verticala, intre guvern si institutiile regionale si locale sunt doar cateva dintre problemele de care s-au lovit polonezii. Nici fenomenul clientelismului politic nu este strain. Fonduri sunt impartite uneori pe criterii politice, recunoaste presedintele Fundatiei pentru Libertate si Democratie din Polonia, Tomasz Pisula. In perioada 2004-2006, odata cu cresterea economiei pe baza fondurilor europene, au crescut si disparitatile economice intre regiuni, fenomen care deja se resimte si in Romania, in ciuda nivelului de absorbtie incomparabil. Circa 33 de orase poloneze au intrat in declin, in urma stabilirii noilor capitale regionale, care au format noi centre ale dezvoltarii economice. Insa dezvoltarea economica generata de rata inalta de absorbtie a fondurilor europene a eclipsat toate aceste neajunsuri. Cheia succesului in regionalizarea Poloniei a fost acordarea unui rol central in administratie, sistemului de fonduri europene. Stabilitatea politica si vointa politica, precum si stabilitatea personalului implicat in gestionarea fondurilor UE, reprezinta factorii cheie care influenteaza capacitatea de absorbtie. Coruptia si politizarea excesiva a administratiei publice locale, regionale si nationale este, probabil, unul dintre cei mai importanti factori care diminueaza capacitatea de absorbtie a fondurilor UE in Romania, a spus Gratian Mihailescu, Consultant Afaceri Europene & Dezvoltare Locala. Vestea proasta este ca la nivel regional, Romania nu exceleaza la niciunul din acesti factori. Capacitatea administrativa slaba la nivel local si regional a fost raportata adesea in statisticile internationale, drept factor major pentru gestionarea slaba a fondurilor europene.

2.2. Modelul francez de regionalizare


n Frana, istoric, regionalizarea s-a fcut pas cu pas, acum exist patru niveluri administrative, iar procesul nu este considerat a fi pe deplin ncheiat. Frana i-a regionalizat teritoriul n debutul anilor 80, sub Mitterand, obligat de Europa. Transferul parial de putere de la centru ctre regiuni a fost fcut nu fr sacrificii i

trecnd peste multe principii i tradiii istorice, aruncnd n foc o parte din mentalitile adnc nrdcinate n rndul populaiei. Francezii au fost obligai, printre altele, s conceap regiuni administrative care nu mai corespundeau regiunilor istorice. In Franta, procesul regionalizare a inceput in anii '50 si a inaintat cu pasi mici, impartirea teritoriala in 26 de regiuni avand loc in 1992. La o populatie de 60 milioane de locuitori si o suprafata de 550.000 de km2, Franta numara in prezent 26 de regiuni (dintre care patru peste mari), 100 de departamente si peste 36000 de comune. n urma procesului de regionalizare administrativ, francezii au creat 22 de regiuni care funcioneaz ca nite micro-state. nainte de regionalizare, Frana era constituit administrativ la fel ca Romnia de azi: capital, judee, municipii, orae, comune. Toate deciziile erau luate la Paris, judeele (departamentele) dispunnd de putere extrem de limitat: construirea sau ntreinerea oselelor departamentale, deeurilor populaiei, etc. Dup crearea regiunilor administrative, o parte din puterea central a fost transferat la nivel local: educaia, infrastructurile rutiere i feroviare, politicile agricole i industriale, amenajarea teritoriului, cultura. Toate acestea aparin azi regiunilor, care beneficiaz de un buget pentru a decide singure. De unde le vin banii pentru buget? Statul distribuie o parte din colectrile de TVA, iar regiunile beneficiaz n acelai timp de impozite directe, aa-numitele impozite locale: taxele de habitaie colectate de la populaie, taxele profesionale sau industriale colectate de la intreprinderile implantate n regiune, etc. Valoarea i gestiunea acestor taxe i impozite e decis de fiecare regiune n parte i nu de ctre Paris. Dirijarea regiunii (deci implicit a bugetului acesteia) e ncredinat unui preedinte de regiune, care e asistat de ctre un consiliu regional. Att preedintele ct i consiliul sunt alei de ctre electori, prin vot. n Frana, la fiecare 5 ani se organizeaz alegeri regionale, ca i cum fiecare regiune ar fi un stat: electoratul se duce la vot i-i alege conductorii regiunii sale. Consiliul regional functioneaz ca un parlament local: exist chiar i hemiciclul, dezbaterile n jurul deciziilor de luat, votul consilierilor, toat funcionarea democratic. n fapt, e o chestiune de semantic: fiecare ar utilizeaz n administraia regional termenii cei mai apropiai culturii sale. Practic, funcionarea regiunilor i transferul de putere e n esen acelai n toat Europa.

Pentru a ntelege consecinele regionalizrii la 30 de ani de la aplicarea acesteia, e suficient sa priveti harta infrastructurilor Franei: nainte de asta, toate autostrzile i cile ferate erau linii directe ctre Paris. Capitala constituia centrul unei stele, cu ramificatii ctre principalele orae din toate punctele cardinale ale Franei. ParisBordeaux, Paris-Toulouse etc. Azi, harta infrastructurilor de transport e complet diferit: rutele Franei constituie cercuri, legturi orizontale ntre diversele puncte economice (tip Toulouse-Bordeaux pentru a pstra exemplul de mai sus), consecin a gestionrii regionale a teritoriului su. Dupa ce a prezentat, intr-un articol anterior, particularitatile modelului polonez de regionalizare, vehiculat de Bucuresti pentru reforma romaneasca, Business24 face o analiza comparata si pe modelul francez, invocat, de asemenea, de guvernantii romani. Un model usor de replicat, dar cu riscul de a rata esenta: dezvoltarea regionala. Schema institutionala franceza se potriveste ca o manusa administratiei romanesti, avand in vedere ca ea este constrituita pe fundamente franceze. Asemenea Frantei, caracterul unitar al statului roman este puternic, iar tensiunile sociale din Covasna si Harghita nu ar permite un nivel de autonomie ridicat si putere financiara mare, potrivit lectorului universitar Vasile Ostaciuc. Totusi, modelul francez de administratie regionalizata nu corespunde decat partial nevoilor Romaniei. In ciuda legaturilor istorice si culturale, dezvoltarea economica dintre cele doua state se afla la niveluri incomparabile, iar obiectivele difera. In timp ce Franta lupta sa isi mentina pozitia in UE, in randul celor mai dezvoltate state de pe continent, Romania se lupta pentru depasirea conditiei de tara periferica. Romania mai doreste Curte de Apel Regionala si infiintarea unui Consiliu Economic si Social regional cu rol consultativ, alcatuit din principalele categorii socio-economice, care sa functioneze dupa modelul francez. Consultarea CES va fi obligatorie. Franta este unul dintre putinele state europene cu existenta neintrerupta si chiar daca numara mai multe niveluri administrative, ramane in continuare un stat centralizat, cu un caracter puternic unitar. Din cauza tensiunilor din anumite zone, puterea regiunilor este limitata si uneori se confunda cu cea a departamentelor (corespondent al judetelor romanesti). Desi dispun de capacitate investitionala mare, regiunile franceze nu au autonomie legislativa.

Principalele domenii de competenta la nivel regional sunt educatia (constructia, echipamentul si intretinerea scolilor); pregatirea si formarea profesionala; planificarea, mediul si patrimoniul oraselor (de exemplu, parcurile nationale regionale); transporturile (organizare, finantare).

3. Concluzii privind Proiectul de regionalizare a Romniei comparativ cu modelul Poloniei i modelul Franei
Principalele argumente care susin ideea i nevoia de regionalizare a Romniei, sintetizate n cele ce urmeaz, n ordinea importanei lor, prin prisma frecvenei cu care au fost enunate n opiniile scrise colectate i analizate, sunt: 1. eficientizarea procesului decizional public i, implicit, omai bun gestionare a resurselor publice, precum i a tuturor resurselor disponibile, n general, limitate i constantinsuficiente n raport cu nevoile, argument susinut de o seriede alte argumente specifice subsecvente, cum ar fi: reducerea costurilor i a birocraiei n sistemuladministrativ public n general, prin simplificarea i optimizarea administraiei publice, n contextul regionalizrii; corelarea deciziilor publice cu nevoi i probleme specifice, precum i cu oportuniti de dezvoltare specifice,diferite i diverse de la o regiune la alta; necesitatea susinerii i chiar a accelerrii descentralizrii din mai multe puncte de vedere: un management regional competent i motivat, cu un instrument legislativ corespunztor i flexibil ce ar trebui s permit creterea nivelului economic al regiunii; gestionarea regional aproape n totalitate a veniturilor i cheltuielilor, centralizarea naional doar a unei pri din veniturile regionale, n scopul meninerii n funciune a instituiilor naionale, eliminarea pierderilor financiare datorate unor decizii politice de redirecionare unei pri din venituri ctre instituii i entiti inutile sau neperformante; creterea transparenei actului decizional public i o mai mare i mai bun accesibilitate la informaii de interes public, datorit apropierii de cetean i nevoile sale, comparativ cu nivelul naional, fapt ce va induce i o mai mare responsabilizare a decidenilor i reducerea corupiei n administraia public.

2. creterea gradului de absorbie a fondurilor europene, corelat cu o mai eficient i eficace utilizare a acestor fonduri, prin: posibilitatea integrrii proiectelor mici, disparate la nivel local, n proiecte strategice, de anvergur la nivel regional i prin extragerea leciilor nvate din perioada experienelor 2007-2013; 3. stimularea i susinerea dezvoltrii economice, n general, i, implicit, prin aceasta reducerea disparitilor i decalajelor economice interjudeene i interregionale: din acest punct de vedere, esenial este obiectivul general de dezvoltare a resurselor umane, promovarea ocuprii i a incluziunii sociale n baza experienelor, considernduse c economia local nu poate prezenta o diversitate i specificitate corespunztoare ateptrilor cetenilor, iar cetenii i cunosc i recunosc capacitatea de mobilitate profesional i geografic i o valorific ca atare, n msura oportunitilor existente, cu precdere ntr-un areal maximal regional; simplificarea accesului la resurse a mediului de afaceri autohton. 4. nevoia de identificare identitar, precum i nevoia de notorietate a regiunilor, eseniale pentru ntrirea spiritului de apartenen, ncredere i solidaritate a populaiei, toate acestea contribuind la potenarea identitii naionale a statului unitar roman. Frana i Polonia, dou state ale Uniunii Europene, dou modele diferite de regionalizare, zeci de ani de experien n spate. Dou modele spre care Romnia se poate uita pentru propria regionalizare, de la care poate prelua exemplele bune i cu ajutorul crora poate evita greelile. Politicienii romni au vorbit n contextul regionalizrii de aceste modele principale ca surs de inspiraie: polonez si francez. Actualul sistem administrativ are la baz fundamente franceze, ns specialitii afirm c o implementare a regionalizrii dup modelul Franei nu ar duce la o reducere a birocraiei. Cel mai agreat este cel polonez, sistemul artndu-i din plin eficiena n contextul absorbiei de fonduri europene, n timp ce modelul german este unul federalist, cu puine anse de aplicare n Romnia. Pe de alt parte, Polonia este singura ar cu care ne putem compara n multe privine: poziie geografic, mrime, populaie, nivelul disparitor regionale asemntor Vest-Est. Planul autoritilor romne este ca proiectul regionalizrii s intre n vigoare de la 1 ianuarie 2014, dup ce, n toamna acestui an, va fi convocat un referendum pentru

modificarea Constituiei pentru introducerea regiunilor n legea fundamental. Recent, vicepremierul Liviu Dragnea a precizat c proiectul regionalizrii va fi adoptat, ulterior, prin asumarea rspunderii de ctre Guvern. Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Noul proiect de regionalizare a Romniei ar urma s in seama deopotriv de faptul c teritoriul rii este structurat n ansambluri regionale cu personalitate istoric i cultural distinct, provincii a cror funcionalitate a fost demonstrat de-a lungul timpului, de realitatea c organizarea pe regiuni, nsoit de o real descentralizare, este un proces susinut de UE, dar i de imperativul economic al apropierii exerciiului bugetar 2014-2020 al Uniunii Europene. Proiectul romanesc, in limita in care a fost conturat pana la aceasta ora, se inspira din structura institutionala franceza. Fiecare regiune e condusa de un Consiliu Regional, ai carui membri sunt alesi prin vot. Presedintele consiliului este seful executivului si conducatorul echipei administrative. In cadrul fiecarei administratii regionale exista un secretariat general al problemelor regionale. Acesta se ocupa mai ales de proiectele cofinantate de fondurile structurale europene, care ar putea fi un corespondent al Autoritatilor de Dezvoltare Regionale. Un alt element comun este reprezentat de Consiliul economic si social, compus din reprezentanti ai mediului de afaceri, ai sindicatelor si organizatiilor sociale. Desi institutia are doar rol consultativ, autoritatile sunt obligate sa obtina punctul de vedere al acesteia, inainte de aplicarea oricaror masuri. Proiectul romanesc mai propune si o Curte de Apel regionala. Numarul prefectilor numiti de Guvern va fi redus de la 41 la opt, potrivit proiectului USL, iar in privinta presedintilor de Consilii judetene circula mai multe variante: ori se va desfiinta aceasta functie, ori vor intra in Consiliul Regional. Astfel, regiunile vor detine fonduri in scopul dezvoltarii echilibrate a regiunilor. Guvernul va gestiona doar proiecte nationale, toate celelalte fiind transferate catre regiuni (inclusiv fondurile din cadrul POS-urilor: mediu, resurse umane, administratie, transporturi etc.). O inovatie romaneasca este infiintarea mai multor capitale in cadrul aceleiasi regiuni, dar cu functii specifice: centru economic, centru politico-administrativ, centru cultural, centru universitar etc.

,,Toata aceasta schema institutionala se potriveste ca o manusa administratiei romanesti, avand in vedere ca ea este construita pe fundamente franceze. Asemenea Frantei, caracterul unitar al statului roman este puternic, iar tensiunile sociale din Covasna si Harghita nu ar permite un nivel de autonomie ridicat si putere financiara mare, potrivit lectorului universitar Vasile Ostaciuc, specializat pe politici publice, la Universitatea Dimitrie Cantemir. Tema redesenrii Romniei prin reconfigurarea sa regional revine n spaiul public. Imperativul unei mai bune i mai eficiente organizri administrativ-teritoriale a rii este aproape unanim consimit de ctre actorii politici, mass-media, societatea civil i publicul larg. Diferena i, deci, sursa primordial de conflict ntre cei mai sus enumerai (i alii) const, evident, n concepia asupra modului n care aceast regionalizare ar trebui s se nfptuiasc. Autoritile publice romneti au lansat recent ca tem de luat n calcul posibilitatea mpririi rii n opt mari uniti administrativ-teritoriale rezultate din comasarea judeelor. Motivaia unei astfel de soluii (crearea de super-judee) const n faptul c o asemenea siluet administrativ ar facilita un mai bun proces de absorbie a resurselor financiare europene deoarece, la scar teritorial mrit, proiectele bazate pe fonduri structurale pot avea o pondere mai serioas i, astfel, anse mai mari de reuit. Indiferent de forma sa viitoare, proiectul reorganizrii regionale a Romniei trebuie s satisfac exigenele de conformare la sistemul NUTS (Nomenclatorul Unitilor Teritoriale de Statistic) care presupune mprirea unitilor administrative ale Uniunii pe unul dintre urmtoarele arhetipuri:

NUTS 1: uniti ntre 3 i 7 milioane de locuitori NUTS 2 (cel agreat de decideni): 800.000 3 milioane de locuitori NUTS 3 (similar cu ceea ce exist n prezent): uniti ntre 150.000 i maxim 800.000 de locuitori. In concluze, modelul francez de administratie regionalizata nu corespunde decat partial nevoilor Romaniei. In ciuda legaturilor istorice si culturale, dezvoltarea economica dintre cele doua state se afla la niveluri incomparabile, iar obiectivele difera. In timp ce Franta lupta sa isi mentina pozitia in UE, in randul celor mai

dezvoltate state de pe continent, Romania se lupta pentru depasirea conditiei de tara periferica, iar obiectivele imediate sunt o mai buna absorbtie a fondurilor europene si o dezvoltare economica omogena in teritoriu. Birocratia franceza e cea mai mare si stufoasa din Europa. Administraia numara peste cinci milioane de bugetari si un sistem care pregateste aceste cadre. Nu cred ca bugetul Romaniei ar suporta o proportie atat de mare de bugetari". Implementat corespunzator, modelul polonez de regionalizare ar putea aduce o lunga perioada de prosperitate Romaniei. Un asemenea proces implica insa reformarea totala a sistemului de fonduri europene si introducerea unui concept nou in administratia romaneasca: meritocratia. Romania va fi impartita in opt regiuni de dezvoltare, iar procesul va incepe chiar din acest an. Desi ne aflam in cel de-al doisprezecelea ceas, prea putine aspecte se cunosc despre atributiile unui nou nivel administrativ: regiunea. Polonia este considerata un model de succes in procesul de organizare administrativa, datorita ratei ridicate de absorbtie a fondurilor europene, posibila prin rolul pe care l-au jucat unitatile teritoriale de autoguvernare. Aflata sub auspiciile regimului comunist, administratia poloneza a infruntat probleme similare cu ale noastre, chiar daca sistemele sunt diferite (Romania important modelul administratiei franceze): atat administratia centrala, cat si cea locala erau extrem de centralizate si politizate, sub dominatia directa a ministerelor. In Romania, descentralizarea s-a realizat pana acum doar pe hartie, dupa cum subliniaza chiar un proiect de regionalizare al USL. Pe de o parte, aparatul administrativ central ia fonduri din judete si le redistribuie discretionar, iar pe de alta parte, Consiliile judetene primesc atributii fara a avea puterea necesara de a le sustine. Administratia romaneasca sufera in continuare de bolile comunismului: lipsa de eficienta, coruptie si politizare. In Polonia n-au mers toate perfect. Suprabirocratizarea, luptele politice si o insuficienta comunicare pe verticala, intre guvern si institutiile regionale si locale sunt doar cateva dintre problemele de care s-au lovit polonezii. Nici fenomenul clientelismului politic nu este strain. Fonduri sunt impartite uneori pe criterii politice, recunoaste presedintele Fundatiei pentru Libertate si Democratie din Polonia, Tomasz Pisula.

In perioada 2004-2006, odata cu cresterea economiei pe baza fondurilor europene, au crescut si disparitatile economice intre regiuni, fenomen care deja se resimte si in Romania, in ciuda nivelului de absorbtie incomparabil. Circa 33 de orase poloneze au intrat in declin, in urma stabilirii noilor capitale regionale, care au format noi centre ale dezvoltarii economice. Insa dezvoltarea economica generata de rata inalta de absorbtie a fondurilor europene a eclipsat toate aceste neajunsuri. Cheia succesului in regionalizarea Poloniei a fost acordarea unui rol central in administratie, sistemului de fonduri europene. Stabilitatea politica si vointa politica, precum si stabilitatea personalului implicat in gestionarea fondurilor UE, reprezinta factorii cheie care influenteaza capacitatea de absorbtie. Coruptia si politizarea excesiva a administratiei publice locale, regionale si nationale este, probabil, unul dintre cei mai importanti factori care diminueaza capacitatea de absorbtie a fondurilor UE in Romania, a spus Gratian Mihailescu, Consultant Afaceri Europene & Dezvoltare Locala. ,,Am observat mai ales greelile pe care le-a fcut Frana. n special am fcut o eroare enorm cnd am fcut regionalizarea, o greeal pe care Romnia o poate evita. Am dat puteri regiunilor i am lsat bineneles competene i departamentelor, ba chiar le-am extins. Dar nu am separat suficient de clar atribuiile regiunilor de cele ale departamentelor. Consecina este c cele dou structuri i fac unele altora concuren n ceea ce privete cheltuielile i investiiile. Fiecare structur vrea s arate c ea este mai important, iar consecina este c sporesc cheltuielile publice. a declarat ambasadorul Frantei la Bucuresti. ,,Modificarea organizrii teritoriale a Romniei este o ans istoric, ine ns de noi cum o vom valorifica

Bibliografie:
1.PACESILA MIHAELA- Regionalizarea n statele Uniunii Europene, n Administraie i management public, nr. 3/2004, ASE Bucureti. 2. DUU PETRE- Fenomene diverse cu impact asupra stabilitii i securitii locale, regionale i internaionale, Editura Universitii Naionale de Aprare Carol I, Bucureti, 2012. 3.GHIOLAN CALIN SABIN- Legtura dintre regiunea administrativ i politica regional, n Revista Transilvan de tiine Administrative nr. 2(22)/2008. 4.SANDU DUMITRU- Dezvoltarea regional n Romnia. Granie socioculturale n micare, Bucureti, 2011, https://sites.google.com/site/dumitrusandu/regionalizare. 5. SGEAT RADU- Regiunile Europei. Metodologie de analiz regional, Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti, 2008. 6.INTERNET http://www.ziare.com http://cursdeguvernare.ro. http://www.dezvoltaregionala.ro.

http://www.onuinfo.ro. 7.MASS -MEDIA