TOPUL STATELOR EUATE;

COLAPSUL STATAL, NTRE RESPONSABILITATE

INTERN I FACTORI EXTERNI

CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. DELIMITRI CONCEPTUALE
3. TOPUL STATELOR EUATE
4. METODOLOGIA STUDIERII STATELOR EUATE;

...p. 2
...p. 3
...p. 6

PREMISE INTERNE ALE EURII

5. EUAREA STATAL I FACTORII EXTERNI
6. CONCLUZII
7. BIBLIOGRAFIE
8. ANEXA TOPUL STATELOR EUATE

...p. 11
...p. 13
...p. 16
...p. 19
...p. 21

AUTOR
Alexandru KI

1. INTRODUCERE
1

Conceptul de statalitate a suferit schimbari majore in ultima decada. Noi tipuri

si noi ierarhii a statelor constituie imaginea lumii care a urmat sfarsitului Razboiului
Rece, purtand amprenta influentelor unor procese de dezvoltare multilaterala neoliberale.
In acest context, incepand cu 2005, o organizatie stiintifica din SUA, Fondul
pentru Pace1, in colaborare cu revista Foreign Policy, publica un index anual
denumit The Failed States Index (Topul statelor esuate), in care stabileste (fara
pretentii de exhaustivitate, dar de o maniera din ce in ce mai complexa) ierarhia
statelor ce aluneca spre colaps generalizat. Lista face referinta exclusiv la state
suverane, determinate de apartenenta la ONU2.
La o prima trecere in revista a acestui document, exista tentatia de a atribui
efortul redactional de intocmire a unui astfel de clasament cliseelor propagandistice
americane, in scopul asigurarii unei baze de date justificative care sa pragmatizeze
retorica razboinica si sa legitimizeze ad-hoc reactiile dictate de interesele de orice
natura ale singurei superputeri mondiale actuale. Dezvoltarea conceptelor de stat
bandit, stat esuat si de pseudo-stat permite SUA sa isi construiasca propriile
argumente ce justifica modul de negociere a suveranitatii nationale a adversarilor sai.
In mod firesc, apare interesul de a demonta un astfel de esafodaj si de a
determina in ce masura suspiciunile sunt justificate, care sunt criteriile ce stau la baza
elaborarii sistemului de referinta si gradul de justete al acestora. Indiferent de
rezultatul unui astfel de demers, existenta entitatilor statale nefunctionale este un fapt
cert si consideram de interes in a observa care este echilibrul dintre factorii interni si
cei externi ce se constituie in premize ale colapsului statal.
Conceptul de stat esuat este doar o inovatie lingvistica si stilistica a ultimilor
ani; aceste state au existat pe tot parcursul secolului trecut (adesea pe fundalul
procesului decolonizarii care a lasat in urma sa state cu o geografie imposibila).
Faptul ca aceasta realitate a devenit un subiect de interes mondial il constituie
mutatiile suferite de capabilitatile puse in slujba amenintarilor, care s-au modificat
radical.
Cele mai slabe state ale lumii nu sunt un pericol doar pentru ele insele. Acestea
se pot constitui intr-o amenintare la adresa progresului si stabilitatii altor state, care
depind intr-un fel sau altul de aceste entitati sau se gasesc in situatii care sufera
comparatii, mai ales in conditiile unei lumi in care distantele fizice nu mai reprezinta
un obstacol. Amenintarile statelor slabite pot lovi departe de propriile frontiere si sa
puna in pericol dezvoltarea si securitatea unor natiuni aflate la polul politic si
economic opus, constituindu-se in adevarate puncte de sprijin ale expansiunii
morbului instabilitatii in toate formele sale de manifestare.
2. DELIMITARI CONCEPTUALE
Aprofundand acest subiect, apare necesitatea determinarii plajei conceptuale a
mai multe atribute, relativ asemanatoare ca inductie si sugestie, care definesc state
1

http://en.wikipedia.org/wiki/Fund_for_Peace
Anumite teritorii sunt excluse pana la reglarea statutului lor politic si apartenenta la ONU este consfintita. In aceasta
categorie se regasesc (chiar daca unele sunt recunoscute ca state suverane de catre anumite natiuni): Taiwanul,
Teritoriile Palestiniene, Ciprul de Nord, Kosovo si Sahara Occidentala.
2

sau guverne prezentand simptome ale unei existente ce nu se incadreaza in uzantele

general acceptate si dupa care un stat se manifesta sau fiinteaza in cadrul comunitatii
internationale ca: esuat (failed state), in colaps (collapsed state), escroc sau
bandit (rogue state), pseudo-stat (pseudo-state) sau chiar stat terorist.
Definirea conceptului de stat esuat comporta mai multe sisteme de referinta1.
Abordarea din punct de vedere politic si legal se concretizeaza in trei elemente:
aspectul geografic si teritorial (criza ca implozie, asociata cu probleme interne, dar
incluzand si impactul extern incidental), aspectul politic (colapsul intern al legii si
ordinii datorat prabusirii structurilor responsabile mai degraba decat cel generat de
actiunile unor factiuni care urmaresc intarirea propriei pozitii sau chiar uzurparea
celei de stat) si aspectul functional (absenta structurilor capabile sa reprezinte statul la
nivel international si, pe de alta parte, sa recepteze influentele lumii exterioare).
Tributar contextului istoric si de dezvoltare, observam ca statele considerate ca
esuate apartin eminamente lumii a treia si au fost afectate de trei factori geopolitici:
sfarsitul Razboiului Rece (si implicit al suportului masiv primit de regimurile
ideologice artificiale tinute in functie de catre superputerile lumii; retragerea acestora
a permis intarirea puterii factiunilor rivale, iar statele sa isi piarda legitimitatea
autoritativa si sa se reduca la valoarea de alt grup in conflict cu celelalte), mostenirea
regimurilor colonialiste (care au durat suficient de mult pentru a distruge structurile
sociale traditionale, dar nu suficient de mult pentru a le inlocui cu structurile
constitutionale occidentale si a le da identitatea unui nou stat de aici autoritate
bazata pe dominanta economica sau militara/ politieneasca, nu pe legitimitate,
loialitatea redusa a populatiei si divizarea acesteia 2) si procesele generale de
modernizare care au incurajat mobilitatea sociala si geografica, dar fara a fi
contrabalansata de procese de constructie nationala capabile sa plaseze statul pe un
fundament solid, oferindu-i capabilitatea de a gestiona integrarea pietei si schimbul si
fluxul liber de capital. In viziune critica neo-imperialista3, aceasta se traduce in
transformarea statelor client slabite, cu drepturi de suveranitate restrictionate, in
capete de pod ale pietei statului puternic in expansiunea sa generala, detasand
securitatea economica de functiunile statului legitim.
In al treilea rand, perspectiva sociologica face trimitere la doua fenomene
tributare ideii ca, daca acest fenomen se manifesta actualmente acut doar in anumite
state, ramane latent oriunde in lume. Aceste fenomene sunt: colapsul esentei
guvernarii (inexistenta sau inabilitatea de exercitiu a organelor de lege si ordine) si
brutalitatea si intensitatea violentei folosite (vezi situatia din Liberia).
Subsumand, observam mai multi indicatori care determina catalogarea unui
stat ca fiind esuat, printre acestia regasindu-se:
1

Daniel THRER, The "Failed State" And International Law, International Committee Of The Red Cross,
December 31, 1999, in http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm
2
Procesul de acumulare a puterii centralizate in aceste state a constat intr-o serie de strategii de subordonare si asimilare
care tind sa maximizeze resentimentele grupurilor submise etnic, religios, etc. Rezultatul final il constituie o profunda
polarizare, bazata pe deziluzie si insatisfactii legate de stat atat din partea populatiei, cat si a elitelor locale. A se vedea
pe larg in: The African Studies Centre (Leiden),The Transnational Institute (Amsterdam), The Center of Social Studies/
Coimbra University, The Peace Research Center CIP-FUHEM (Madrid), Failed and collapsed states in the
international system, December 2003, in
http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failed/2003/12failedcollapsedstates.pdf
3
Henry C. K. LIU, The failed-state cancer, in http://www.atimes.com/atimes/Front_Page/GD28Aa02.html, 2005

un stat al carui guvern central este atat de slab sau ineficient incat detine un
control efectiv redus asupra celei mai mari parti a teritoriului sau, dupa cum
vom arata in cadrul acestui capitol, si varianta in care in conditiile pastrarii
controlului supune structura statala intereselor private, in serviciul unei
clientele bogate ce isi trage avantajele din sistemul erodat1;
autoritatea legitima de a lua decizii colective a fost compromisa;
nu este in masura sa asigure servicii publice la un nivel rezonabil (absenta unui
sistem universal de protectie a sanatatii; sistem de invatamant primar public
rezervat copiilor saraci disfunctional);
coruptie si criminalitate larg raspandite;
existenta refugiatilor si a dislocarilor involuntare de populatie;
declin economic accentuat in conditiile unei infrastructuri economice care
clacheaza in a asigura venituri si bunastare in mod echitabil si merge pana la
foamete si lipsa de hrana pentru populatia saraca in timp ce in economie
persista surplusuri de hrana;
interactiuni inexistente sau ratate cu alte state.
Putem considera ca un stat supravietuieste atata timp cat isi mentine monopolul
asupra uzului legitim al fortei fizice in cadrul propriilor frontiere. Cand acest fapt nu
mai este efectiv (in fata prezentei lorzilor razboiului, militiilor rebele sau
elementelor teroriste), existenta propriu zisa a statului devine indoielnica, iar statul
intruneste premisele incadrarii in categoria statelor esuate.
Dificultatea in a determina gradul de mentinere a unui astfel de monopol
asupra uzului legitim al fortei (care include si problema definirii legitimitatii) nu este
clar conturata. Pornind de la premisa ca doar un stat detine mijloacele de productie
necesare asigurarii instrumentelor violentei fizice, nu se pune problema legitimitatii
in ce priveste obtinerea monopolului asupra acestor mijloace (de facto), dar este
important a fi luata in considerare in momentul folosirii lor (de jure). De aici, aparent
paradoxal, unele curente avanseaza ideea conform careia statele esuate nu sunt
intotdeauna state slabe, incluzand in aceasta categorie state puternice 2 care aplica in
mod voluntar anumite politici in baza unor ideologii sau permit uzurparea unor astfel
de functiuni de catre grupuri de interes special. Aceasta categorie de state detin o
putere militara/ politieneasca dezvoltata si promoveaza interesele economice inguste
ale unei mici clase de cetateni, in timp ca sacrifica marea masa a populatiei ca
victime ale unei piete esuate.
Termenul de stat esuat este de asemenea folosit in sensul in care un stat se
dovedeste a fi ineficient, incapabil sa aplice in mod uniform legea din cauza unei rate
inalte a criminalitatii, coruptiei politice extreme, pietei negre supradimensionate,
birocratiei impenetrabile, ineficientei juridice, interferentelor militare in politica,
imprejurarilor culturale in care lideri traditionali reclama mai multa putere decat cea
statala asupra unei anumite zone, dar nu intra in competitie cu statul.

Henry C. K. LIU, Op. cit.; Alvaro Varga LLOSA (in The failure of states, 2005, in
http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm) critica punerea in ecuatie a esuarii unui stat cu
absenta sau insuficienta puterii statale, pe motiv ca se induce ideea ca centralizarea este cea mai buna metoda de
a combate faradelegea o viziune favorabila regulii autoritare.
2
Ibidem

Centrul de Cercetare a Crizelor Statale1 defineste statul esuat ca o varianta a

colapsului statal - stat care nu mai este in masura sa isi exercite securitatea de baza
si functiunile de dezvoltare si nu detine un control efectiv asupra teritoriilor si
frontierelor sale. Un stat esuat nu mai este in masura sa asigure conditiile propriei
existente. Aceasta idee este utilizata in modalitati contradictorii in comunitatea
politica, existand o tendinta de a eticheta un stat cu slabe performante ca fiind
esuat, atitudine pe care Centrul de Cercetare a Crizelor Statale o respinge.
Spre deosebire de conceptul de stat esuat sau in colaps, cel de stat bandit
sau escroc pare in esenta sa arbitrar, contestabil si incarcat din punct de vedere
ideologic.
Conceptul isi gaseste originea in adoptarea sa de catre britanici din India, pe
timpul perioadei coloniale. In anii `60 `70, mai multi autori au utilizat termeni
similari pentru a descrie anumite state cu comportament neconform cu normele
internationale. In acceptiunea sa de azi, conceptual de stat bandit se contureaza in
anii `80, cand se vorbea si de state teroriste si in afara legii. In 1986, presedintele
american Ronald Reagan promova idea izolarii totale a statelor teroriste, vizand
inainte de toate regimul in afara legii a colonelului libian Moamer Ghadafi.
Pana in 1994, conceptul suscita putin interes. La acea vreme, Anthony Lake,
consilierul presedintelui american Bill Clinton, publica un articol in care folosea
termenul de stat bandit. Acesta era punctul de plecare a unei noi ideologii care
permitea orientarea politicii externe americane in contextul sfarsitului razboiului rece.
Folosirea conceptului s-a raspandit rapid in sanul Congresului si in media americana.
Pe lista statelor bandit se regaseau: Coreea de Nord, Siria, Libia, Iranul, Irakul,
Sudanul si Cuba. In contextul multiplicarii criticilor legate de folosirea acestui
termen, a fost retras de catre administratia Clinton din discursul sau oficial si inlocuit
cu cel de state of concerns (state care ridica ingrijorari).
Conceptul de stat bandit pare sa isi recastige popularitatea in special dupa 11
septembrie 2001, folosirea lui de catre liderii si formatorii de opinie americani
ajungand sa creeze aparenta ca este suficient un singur criteriu pentru ca un stat sa sa
fie astfel declarat acela de a fi perceput ca o amenintare la adresa intereselor SUA2.
O alta sintagma folosita cu un scop precis este notiunea de pseudo-stat, definita
ca acea entitate care nu este fondata decat pe legaturi personale, de clan sau tribale si
pentru care, in viziunea SUA, Conventia de la Geneva nu se justifica a fi aplicata 3.
Acesta este cazul Afganistanului, unde prizonierii facuti de fortele americane nu s-au
bucurat de statutul de prizonieri de razboi si au creat o noua categorie de detinuti cu
regim special cei suspecti de terorism, beneficiari ai unui tratament aparte.
In contrareactie, adoptand terminologia si criteriile de analiza ale oficialilor
SUA, statele astfel vizate (dar si numerosi critici din interior) considera SUA ca fiind
un exemplu elocvent de stat bandit si totodata cea mai mare amenintare la existenta
proprie, identificand premise ale esuarii constructiei statale americane in primul rand
datorita prapastiei dintre politica publica si opinia publica, precum si a conflictului
ideologic intre Darwinismul socio-economic, considerat indispensabil supravietuirii
1

http://en.wikipedia.org/wiki/Crisis_States_Research_Centre
Jean-Franois RANCOURT, Rogue States , un concept incompatible avec la politique trangre canadienne,
Chaire de recherche du Canada en politiques trangre et de dfense, Vol. 6, no 1 (19 janvier 2005), in
http://www.er.uqam.ca/nobel/cepes
3
***, Un parfum de Guerre froide, 2005, in http://www.voltairenet.org/article16092.html
2

in economia de piata, si Creationismul predat in scolile publice 4. Totodata,

militarismul agresiv al administratiei Bush in cadrul conceptului asa zisei misiuni de
promovare a democratiei oriunde in lume comporta un risc ridicat al unui final
apocaliptic folosirea armei nucleare impotriva SUA.
3. TOPUL STATELOR ESUATE
Revenind la lista statelor esuate intocmita de Fondul pentru Pace in colaborare
cu Foreign Policy si comparand pozitiile inregistrate de anumite state in perioada
2005 - 2007, observam atat evolutii predictibile ale statutului acestora - in ambele
directii, cat si salturi relativ spectaculoase catre imbunatatirea sau, din contra,
inrautatirea situatiei lor.
Nr.
crt.

2005

2006

2007

COASTA DE FILDES

SUDAN

SUDAN

R.D. CONGO

R.D. CONGO

IRAK

SUDAN

COASTA DE FILDES

SOMALIA

IRAK

IRAK

ZIMBABWE

SOMALIA

ZIMBABWE

CIAD

SIERRA LEONE

CIAD

COASTA DE FILDES

CIAD

SOMALIA

R.D. CONGO

YEMEN

HAITI

AFGANISTAN

LIBERIA

PAKISTAN

GUINEA

10

HAITI

AFGANISTAN

R. CENTRAFRICANA

11

AFGANISTAN

GUINEA

HAITI

12

RWANDA

LIBERIA

PAKISTAN

13

COREEA DE NORD

R. CENTRAFRICANA

COREEA DE NORD

14

COLUMBIA

COREEA DE NORD

BURMA/ MYANMAR

15

ZIMBABWE

BURUNDI

UGANDA

16

GUINEA

YEMEN

BANGLADESH

17

BANGLADESH

SIERRA LEONE

NIGERIA

Henry C K LIU, Op. cit.

18

BURUNDI

BURMA/ MYANMAR

ETIOPIA

19

R. DOMINICANA

BANGLADESH

BURUNDI

R. CENTRAFRICANA
NEPAL
TIMORUL DE EST
20
Topul statelor esuate, situatie comparativa - apud: http://en.wikipedia.org/wiki/Failed_state

Pentru al doilea an consecutiv, Sudanul ocupa primul loc in randul statelor cu

cel mai ridicat risc de colaps. Cauza principala a instabilitatii sale, violentele din
regiunea vestica a tarii Darfur, sunt bine cunoscute, pe masura tragismului lor. Intre
200.000 si 400.000 persoane au fost ucise in ultimii patru ani de catre militiile
janjaweed1, inarmate de catre guvern2, si intre doua si trei milioane locuitori si-au
parasit satele incendiate pe masura ce conflictul a inflamat si Republica Centrafricana
si Ciadul, a caror stabilitate era oricum fragila si inainte ca refugiatii si rebelii
sudanezi sa le treaca granitele (R. Centrafricana joaca un rol insemnat de gazda a
comertului modern de sclavi, iar capitala Ciadului a fost supusa atacului rebelilor in
cadrul unei tentative esuate de lovitura de stat in aprilie 2006). In acest an, opt din
primele zece cele mai vulnerabile tari sunt din Africa Subsahariana, fata de sase, cate
se regaseau in topul 2006 si sapte in 2005.
Toate acestea dovedesc faptul ca pericolele ce slabesc un stat contamineaza.
Frontierele permisive, afinitatile culturale si subdezvoltarea generalizata leaga
adeseori populatiile. Iar cand unele dintre acestea traiesc in tari aflate in proces de
subrezire, problemele cu care acestia se confrunta se raspandesc cu repeziciune si in
curtea vecinului (exemplului anterior i se adauga si destabilizarea din Cornul Africii
produsa de fluxurile de refugiati din Etiopia, Eritrea si Kenya ca urmare a luptelor din
Somalia).
Irakul si Afganistanul, doua dintre principalele fronturi in razboiul global
impotriva terorismului, au suferit ambele in ultimul an. Experienta lor a aratat ca
miliardele de dolari investiti in ajutoare de dezvoltare si securitate pot fi inutili daca
nu sunt acompaniati de un guvern functional, lideri de incredere si planuri realiste de
a pastra pacea si a dezvolta economia. In plus, prezenta trupelor straine este de natura
sa mentina un real climat de tensiune, in ciuda eforturilor acestora de a controla
securitatea respectivelor tari.
Irakul a devenit un teren de antrenament pentru teroristii specializati in lupta
urbana. Nu este vorba de ceea ce presedintele Bush afirma ca teroristii au inceput sa
se concentreze in Irak, un teren ideal ca acestia sa fie lichidati, ci despre teroristi fara
un istoric in materie, care au gasit un ideal in a se erija in aparatori ai islamului
amenintat de necredinciosi... Odata cu asta, oprobiul lumii musulmane (si nu numai)
pe care SUA si aliatii sai il intampina ca urmare a implicarii in acest razboi nu este de
neglijat, multe alte zone transformandu-se in rezervoare ale potentialului suport al
terorismului.
1

Ann McFERRAN, Curse of the Janjaweed, The Sunday Times, September 23, 2007, in
http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/africa/article2489206.ec
2
Guvernul sudanez intelege in continuare sa promoveze in functii de raspundere criminali cu care a colaborat in
savarsirea atrocitatilor din Darfur a se vedea pe larg in:
http://www.guardian.co.uk/international/story/0,,2244581,00.html, http://www.washingtonpost.com/wpdyn/content/article/2008/01/22/AR2008012203537.html

Dincolo de insurgenta talibana, Afganistanul ingrijoreaza prin recoltele record

de mac care alimenteaza rutele traficului catre nord, prin fostele republici sovietice
Tadjikistan, Uzbekistan, Turlmenistan insotindu-se de crima, dependenta de
narcotice si boli ca HIV/SIDA.
Situatia este oricum departe de a-si fi gasit o rezolvare. Un intelectual afgan era
convins ca doar prezenta trupelor NATO impiedica liderii tribali sa reporneasca
luptele inter-tribale istorice...
In Pakistan, eforturile guvernului de a lichida elementele Al Qaeda care
opereaza in zona de frontiera cu Afganistanul au dus la proteste violente si atentate,
intr-unul din acestea pierzandu-si viata si fostul premier pakistanez Benazir Buttho.
Comentatorii politici din India obisnuiesc sa considere statul vecin ca fiind un stat
esuat, dar numai putini dintre ei admit ca si India se confrunta cu situatii critice, in
special violenta extremei stangi (Naxal) si terorismul islamic, provenit in special din
Bangladesh1.
Indexul anului 2007 releva ca, in timp ce state esuate ca Irakul sau Somalia pot
suferi datorita proastei guvernari, acestea sunt acompaniate de catre un anumit numar
de tari conduse de catre lideri atotputernici care prezideaza supra colapsului propriilor
natiuni. Trei dintre statele cu cele mai slabe performante Ciad, Sudan si Zimbabwe
au lideri care sunt la putere de mai bine de 15 ani. Dar problema nu se limiteaza
doar la Africa Subsahariana. Presedintele Uzbekistanului, Islam Karimov, care a
continuat represiunile asupra dizidentilor pana la masacrul a sute de protestatari
neinarmati in mai 2005, este la putere din 1991. Presedintele egiptean Hosni
Mubarak, aflat la putere in ultimul sfert de secol, isi orchestreaza acum propria-i
succesiune, promovandu-si fiul. Ali Abdul Saleh, presedintele yemenit, la putere din
1978, a fost in unanimitate reales pentru un alt mandat de sapte ani la electiile din
septembrie, in cadrul unei runde condamnate de opozitie ca fiind frauduloase.
Dintre tarile aflate in zona geopolitica si geostrategica a Marii Negre si a
Balcanilor, regiuni in care Romania are interese de securitate majore - Moldova,
Georgia si Bosnia, prezinta inca deficite majore. Republica Moldova se afla pe locul
48-49, la egalitate cu Cambodgia, cu un scor de 85,7 puncte; Georgia, stat care ar
putea deveni relativ curand membru al NATO (dar care a experimentat in aceasta
iarna alegeri prezidentiale contestate si a carui politica va cunoaste o evolutie
interesanta2), ocupa locul 58 si are un scor de 82,3 puncte. Dintre statele balcanice,
Bosnia are un scor ceva mai slab decat al Georgiei: cu 84,5 puncte, aceasta tara exiugoslava ocupand locul 54 in randul celor mai instabile si ineficiente state din
intreaga lume. In cazul Republicii Moldova, dupa cercetarile intreprinse de autorii
clasamentului statelor esuate, cele mai clar profilate componente ale instabilitatii
sunt: exodul grupurilor calificate si active, vitale pentru dezvoltare (nota 8,4 din
maximum 10) si transformarea statului intr-o entitate perceputa ca fiind tot mai putin
legitima (7,9 din 10).
In ce priveste R. Moldova, dincolo de argumente care ar putea fi afectate de
subiectivism,observam problematica standard a imaturitatii statale: performante
economice slabe, violente politice, politie politica, justitia subordonata politic,
1

Ravi Shanker KAPOOR, India: A Failed State, 10 June 2005, in

http://www.intellectualconservative.com/article4391.html
2
Tinand cont de declaratia presedintelui republicii la ceremonia de reinvestire in functie, care a marcat cu regret
actiunile din mandatul sau care au dus la inrautatirea relatiilor tarii sale cu Rusia.

conflicte majore privind ideologia organizationala a statului (comunism versus

democratie), lipsa de coerenta in identitatea nationala, control guvernamental asupra
mass-media, nerespectarea drepturilor cetatenesti si imixtiuni externe, situatia critica
din Transnistria, lipsa liberalizarii economice, exodul provocat de populatia saracita
catre vecini, transformarea tarii intr-un paradis al tranzitului de droguri, de carne vie
si si armament. Ca in mai toate statele slabe, guvernul de la Chisinau are un inalt
nivel de preocupare fata de amenintarile interne (opozitia, minoritatile, structuri
administrative secesioniste) si nu reuseste sa creeze un consens politic si social
suficient de puternic pentru a elimina folosirea pe scara larga a fortei. Acest fapt ne
arata ca relatia stat-cetatean este primul element care atenteaza la dimensiunea interna
a securitatii nationale. Cultivarea ideii amenintarii externe ca mijloc de a mentine un
nivel ridicat al coeziunii interne poate reusi, in cazul Moldovei, doar cu riscul
imaginarii Romaniei drept stat imperialist si agresor1.
In ultimul an, anumite tari si-au imbunatatit considerabil statutul. Liberia, dupa
ce a indurat ani de razboi civil, a facut progrese semnificative in mare parte calitatilor
de lider ale presedintelui Ellen Johnson-Sirleaf. Desi mai are inca 14.000 de soldati
ONU pe teritoriu, Liberia a inregistrat o crestere economica de 7%, militiile au fost
dezarmate si sunt luate masuri anticoruptie care incep sa se dovedeasca eficiente.
Tot conducerea eficienta, de data aceasta a primului presedinte indonezian
direct ales, Susilo Bambang Yudhoyono, a avut un rol decisiv in obtinerea stabilitatii
tarii indelung afectate de coruptia endemica si devastata de tsunami in 2004. In cei
trei ani de cand se afla la conducere, acesta a initiat reforma sistemului de securitate
national, a negociat un acord de pace cu rebelii din provincia Aceh si a adus
imbunatatiri moderate serviciilor guvernamentale. Aceste eforturi nu l-au facut in
mod necesar si popular. Dar, dincolo de asta, acest tip de conducere este exact ceea ce
un stat in proces de cadere are nevoie: un conducator care alege sa continue reformele
dincolo de propria-i putere si recunoastere a meritelor.
Alegerile de anul trecut din Congo au adus o relativa stabilitate in tara dupa
mai mult de patru decade de razboi al tuturor impotriva tuturor, in care militiile s-au
dezintegrat in bande de talhari, comandantii militari au intrat in afaceri pe cont
propriu, folosind unitatile militare pentru propria imbogatire, in timp ce resursele
economice ale tarii au fost exploatate in folosul privat al celor aflati la putere, de
asemenea implicati in traficul de droguri si armament.
Tribunalele Gacaca2 din Rwanda pot insemna un nou inceput prin reconciliere,
fara de care orice incercare de reconstructie statala si sociala este sortita esecului.
Analiza realizata de Foreign Policy scoate la iveala si alte cateva progrese
notabile: Rusia si China au facut progrese si au iesit din primele 60 de state
1

Republica Moldova a reusit, ntr-un deceniu de existent, un traseu de neanticipat - de la emancipare culturala si
politica la agresivitate internationala si export de insecuritate, fiind azi un stat cu structuri corupte si mafiote, a carui
conducere incearca sa abata atentia de la problemele interne cu care se confrunta aratand acuzator cu degetul catre
Romania. Realizrile ultimului guvern comunist au definitivat dezastrul spiritual. Oficializarea limbii ruse,
introducerea Istoriei Moldovei, atitudinea fata de infiintarea Mitropoliei Basarabiei si de reprezentantii clerului
romanesc, fata de initiativele politicii externe romanesti venite in sprijinul romanilor de peste Prut, intentiile
presedintelui de a face demersurile necesare pentru schimbarea Imnului de Stat, a drapelului national si a stemei
republicii pentru a le indeparta de orice poate aminti de Romania, promovarea unui proiect administrativ atipic pentru o
Europ democrat si declararea romnilor drept minoritate (etnie "diferit" de moldovenii majoritari) echivaleaz cu un
rzboi dur, neoficial, contra Romniei. In acest mod, un guvern antinational si lucrand spre exploatarea inuman a
propriilor cetteni, vrea s capete o legitimitate pe care nu o merit.
2
http://www.inkiko-gacaca.gov.rw; http://www.jhuccp.org/africa/rwanda/gacaca.shtml

amenintate de prabusire. Acest fapt poate fi si un simplu efect matematic de

excludere pentru ca, in 2006, au fost analizate inca 36 de noi state, cu situatii mai
negre decat ale Chinei si Rusiei. Paradoxurile insa persista - China avanseaza
vertiginos din punct de vedere economic, dar in plan social se adanceste fractura intre
urban si rural, iar masinaria puterii centralizate nu reuseste sa tina pasul. In plus,
raman de actualitate incalcarile drepturilor omului. In Rusia, avantul economic si
relativa liniste din Cecenia se impleteste cu grave carente in democratie si in
libertatea de expresie.
In procesul complex de analiza a situatiei lor, unele state pot prezenta
personalitati duble. In unele domenii, acestea pot sa prezinte o imagine a
stabilitatii, pacii si cresterii economice, pe cand alte domenii sa se situeze la antipodul
dezideratelor. O duzina din cele 60 cele mai vulnerabile state contin entitati
separatiste, adevarate state virtuale, zone caracterizate prin autoguvernare, dar
nerecunoscute ca atare de catre guvernul central. In fost republica sovietica Georgia,
cele doua regiuni separatiste Abhazia si Osetia de Sud au construit structuri de
guvernare paralele. Ambele regiuni, puternic sprijinite de fortele de securitate si
ajutorul economic rusesc, continua sa nege autoritatea guvernului de la Tbilisi. In
Columbia, miscarea de insurgenta narcoterorisa FARC controleaza o buna parte a
teritoriului tarii si se cunoaste ca aceasta asigura atat servicii sociale de baza, cat si
securitatea populatiei traind in afara sferei de influenta a Bogotei.
Un caz aparte in ecuatia esuarii statelor il prezinta SUA, pe care le regasim atat
in postura de factor extern de influenta, cat si in cea de entitate a caror pradigme o fac
sa alunece pe panta decaderii. O perspectiva in acest sens o prezinta cartea lui Noam
Chomsky1 (profesor de lingvistica la The Massachusetts Institute of Technology si
una dintre cele mai avizate voci ale criticii politicii externe a SUA), Failed States:
The Abuse of Power and the Assault on Democracy; aceasta examineaza cum SUA
incepe sa semene cu un stat esuat2 care nu isi mai poate proteja cetatenii de violenta si
are o guvernare care se priveste pe sine ca fiind imuabila la legea interna si
internationala.
In multe locuri din lume SUA sunt vazute ca un stat bandit 3, un rau hegemonic,
o amenintare la adresa pacii si stabilitatii 4. Astfel de referinte negative apar desul de
des, in special coreland politica SUA cu cea a Israelului 5 in Orientul Mijlociu
musulman. Si SUA, si Israelul au condus lumea in actiuni militare agresive; ambele
intrunesc principalii indicatori din Indexul statelor esuate (inegalitate, criminalizare si
delegitimizare a statului, cand institutiile statului sunt privite ca fiind corupte, ilegale
1

Noam CHOMSKY, Failed States: The Abuse of Power and the Assault on Democracy in
http://www.democracynow.org/2006/3/31/exclusive_noam_chomsky_on_failed_states
2
Analistul israelian Sam VAKNIN considera insa ca acest atribut este putin exagerat si ca particularitatile sale
incadreaza SUA in categoria statelor semi-esuate (http://samvak.tripod.com/failedstate.html)
3
William BLUM - "Rogue State: A Guide to the World's Only Superpower" si "Rogue Nation" de Clyde
PRESTOWITZ
4
Aceasta perceptie nu trebuie inteleasa in mod absolut. De exemplu, atitudinea musulmanilor fata de SUA poate fi
considerata ca ambivalenta: pe langa perceptia larg raspandita ca SUA este straina, daca nu chiar ostila, fata de credinta
Islamica si valorile ei, multi locuitori ai Orientului Mijlociu sunt atrasi de principiile democratice si oportunitatile
economice pe care acestia le gasesc in SUA. In plus, SUA furnizeaza un ajutor financiar considerabil tarilor din
Orientul Mijlociu. (Alfred B. PRADOS, Middle East: Attitudes toward the United States (CRS Report for Congress),
Congressional Research Service, the Library of Congress, 2001)
5
Paul Craig ROBERTS, The US and Israel - The Real Failed States, in
http://www.counterpunch.org/roberts02052007.html, 2007

10

sau ineficiente, existenta presiunilor populare si determinarea de exoduri,

manifestarea de animozitati etnice si rasiale). Statul israelian, prin actiunile sale,
incearca sa reduca Palestina la statutul de stat esuat, acest fapt justificandu-i in
continuare politica pe motiv ca nu are interlocutori. Actiunile militare sunt vadit
orientate in acest sens distrugerea singurei uzine de electricitate din Gaza (cu
consecinte in cascada), deprivarea populatiei civile de somn prin realizarea de boomuri supersonice ale avioanelor de lupta, etc1.
SUA sunt condamnabile si pentru fanatismul isteric cu care se zbate, dincolo
de embargoul ilegal la care o supune, sa saboteze cu aroganta relatiile economice ale
Cubei, in virtutea unei doctrine desuete (Monroe), vechi de 150 de ani, si avand ca
scop subminarea autoritatilor insulare prin provocarea de suferinte intregului popor
cubanez.
4. METODOLOGIA STUDIERII STATELOR ESUATE; PREMISE INTERNE
ALE ESUARII
Pentru a putea determina scorurile si a stabili clasamentul statelor in topul
susceptibilitatii de esuare, Fondul pentru Pace a folosit o metodologie proprie
denumita Conflict Assessment System Tool (CAST) Complex de Sisteme de
Evaluare a Conflictului. Pe langa notarea a 12 indicatori 2 sociali, economici si
politico militari pe care ii vom detalia in cadrul acestui capitol, alte etape cuprind
evaluarea capabilitatilor a cinci institutii de stat considerate esentiale pentru
sustenabilitatea securitatii, identificarea factorilor idiosincratici si a surprizelor
precum si plasarea tarilor pe o harta a conflictelor care sa arate istoricul riscurilor la
care sunt supuse tarile analizate.
Notarea pe care o face institutia este bazata pe un scor obtinut in urma analizei
indicatorilor de vulnerabilitate a statelor: patru in domeniul social, doi economici si
sase politici, cu un rating cuprins de la 0 la 10, 10 semnificand cel mai putin stabil.
Indicatorii nu sunt conceputi sa prezica momentul in care statele analizate risca sa se
confunte cu violente sau sa intre in colaps; in schimb, sunt apti sa masoare
vulnerabilitatea unui stat la colaps sau conflict.
3.1 Indicatori sociali
1). Presiuni demografice: include presiunile derivate din densitatea mare a
populatiei relativ la posibilitatile de asigurare cu hrana si alte resurse vitale. Presiunea
izvorata din patternurile sociale si delimitarile fizice, incluzand disputele de frontiera,
detinerea sau ocuparea de pamanturi, acces la caile de transport, controlul locatiilor
cu semnificatie religioasa sau istorica si apropierea de pericole environmentale.
2. Deplasari masive de refugiati sau de persoane dislocate: imprastierea fortata a
largi comunitati ca rezultat al violentelor directe (care ii vizeaza) sau aleatoare, a
represiunilor, lipsei hranei, bolilor, lipsei apei potabile, competitiei pentru terenuri si
tulburarilor care pot sa le antreneze in spirala unor mari probleme umanitare si de
securitate, atat in cadrul propriei tari cat si intre state.
3. Neajunsul reprezentat de perpetuarea gruparilor care cauta razbunare in
virtutea unor nedreptati recente sau mai vechi, chiar datand secole in urma, incluzand
1
2

Juan COLE, Israel's failed-state strategy, in http://www.salon.com/opinion/feature/2006/07/07/gaza/

Apud http://en.wikipedia.org/wiki/Failed_state

11

atrocitati, persecutii sau represiuni traite de marea masa sau de grupuri particulare in
relatia cu statul sau cu alte grupari dominante. Aceste atitudini revansarde pot sa aiba
la origini si excluderea politica institutionalizata, putand capata forme de
responsabilizare publica in cadrul retoricii politice nationaliste lansate in critici aduse
gruparilor considerate a fi responsabile.
4. Emigrare cronica si sustinuta: atat exodul creierelor, alimentat de emigratia
profesionistilor, intelectualilor si dizidentilor politici, cat si emigratia voluntara a
reprezentantilor clasei mijlocii. Cresterile comunitatilor in exil/ expatriate sunt de
asemenea folosite ca parte ale acestui indicator.
3.2 Indicatori economici
5. Dezvoltarea economica inegala determinata de inegalitatile de grup ori de
inechitatile percepute in educatie, munca si statut economic. De asemenea, include
masurile nivelurilor saraciei la nivel de grup, rata de mortalitate infantila, nivelurile
de educatie.
6. Declinul economic accentuat/ sever, care este masurat ca progresie a declinului
economic al societatii ca intreg (folosindu-se in acest sens: venitul brut per capita,
PIB, datoriile, rata de mortalitate a copiilor, nivelurile de saracie, esecurile in afaceri)
si vizeaza in egala masura evolutia preturilor, schimburile, investitii straine sau plata
datoriilor. Este urmarit colapsul sau devalizarea monedei nationale si cresterile pe
care le inregistreaza economia subterana, incluzand traficul de droguri, armament,
minerale rare, precum si expedierile de capital. Un alt reper il constituie neplata de
catre stat a salariilor catre functionarii publici, catre fortele armate sau a altor
obligatii financiare catre proprii cetateni, cum ar fi plata pensiilor.
3.3 Indicatori politici interni
7. Criminalizarea si/ sau delegitimarea statului: coruptie si profitorism al elitelor
conducatoare, rezistenta la transparenta, politica financiara, reprezentare politica.
Reperul include orice pierdere a increderii populatiei pe scara larga in procesele si
institutiile statului.
8. Deteriorarea progresiva a serviciilor publice: o disparitie a functiunilor de baza
ale statului care serveau populatiei, incluzand lipsa protectiei acesteia fata de terorism
si violenta si asigurarea serviciilor esentiale in domeniile: sanatate, educatie, igiena,
transport public. De asemenea, folosirea aparatului de stat in folosul agentiilor
subordonate elitelor conducatoare, cum ar fi fortele de securitate, stafful prezidential,
banca centrala, serviciul diplomatic, vamile si agentiile de colectare a taxelor si
impozitelor.
9. Violarea pe scara larga a drepturilor omului: emergenta unor reguli
autoritariste, dictatoriale sau militare in care institutiile si procesele constitutionale si
democratice sunt suspendate sau manipulate. Mai sunt cuantificate: izbucniri ale
violentei de inspiratie politica impotriva civililor nevinovati; un numar crescut de
prizonieri politici sau dizidenti carora li se refuza un proces echitabil, in concordanta
cu practicile si normele internationale; orice abuz asupra drepturilor legale, politice si
sociale, incluzandu-le pe cele ale indivizilor, grupurilor sau institutiilor culturale (ex.:
hartuirea presei, politizarea sistemului judiciar, folosirea armatei in scopuri politice,
in interiorul tarii, represiunea publica a oponentilor politici, persecutii religioase sau
culturale).
12

10. Aparatul de securitate ca stat in stat: emergenta elitelor sau a garzilor

pretoriene care opereaza fara a fi supuse pedepsei; emergenta militiilor private
sponsorizate sau sprijinite de stat in vederea terorizarii oponentilor politici, a celor
suspectati ca fiind inamici sau a civililor care simpatizeaza opozitia; o armata in
cadrul armatei, care serveste interesele unei clici militare sau politice dominante;
emergenta militiilor rivale, fortelor de guerilla sau armatelor private in actiuni armate
sau campanii violente impotriva fortelor de securitate a statului.
11. Ridicarea elitelor factionalizate, focalizandu-se asupra fragmentarii elitelor
conducatoare si a institutiilor statului pe linia intereselor de grup. Este urmarit orice
uz al retoricii politice nationaliste de catre elitele conducatoare, adeseori in termeni
iredentisti sau de solidaritate comunitara (ex.: purificarea etnica).
Observam ca metodologia CAST, permanent revizuita si perfectionata cu
concursul unor experti si agentii din toate sectoarele de interes, prezentand garantia
folosirii surselor alternative de informare, se constituie, in principiu, intr-un
instrument complex si viabil de analiza a starii generale a unui stat. In sprijinul
acestei afirmatii vine faptul ca aceasta metodologie este folosita de guverne, printre
alte instrumente de analiza, pentru a obtine avertizari timpurii si a desemna strategiile
de asistenta economica care pot reduce potentialul pentru conflict si sa promoveze
dezvoltarea in statele fragile. Uzul militar al CAST se regaseste in intarirea
avertizarilor punctuale, perfectionarea gradului de pregatire si aplicarea de strategii
de evaluare a succesului in operatiuni de stabilitate si pace. Sectorul privat foloseste
aceasta metodologie pentru a calcula riscurile politice pentru oportunitatile de
investitii. Organizatiile multinationale si un segment al altor entitati gasesc acest
instrument util pentru modelare si simularea de scenarii, managementul organizatiilor
complexe si pentru evaluarea riscurilor conflictuale. Educatorii il folosesc pentru a
antrena studentii in analiza problemelor aferente starilor de razboi si pace prin
mixarea tehnicilor specifice tehnologiei informatiilor cu stiintele sociale. Finalmente,
tarile implicate in testare folosesc CAST pentru autoevaluare cu criterii obiective in
cautarea reperelor propriei stabilitati si performante.
5. ESUAREA STATALA SI FACTORII EXTERNI
Nu numai realitatile politice interne sau factori indigeni de alta natura sunt
responsabili pentru problemele cu care unele state se confrunta. Factorii externi, chiar
daca nu sunt intotdeauna vizibili, au o importanta care nu poate fi neglijata. Fondul
pentru Pace a identificat o serie de astfel de factori de natura externa, pe care ii
evalueaza in vederea stabilirii scorului de risc: angajari militare sau paramilitare in
afacerile interne ale statului aflat in situatie de risc; prin actiuni ale unor armate
externe, state, grupuri de identitate sau entitati care afecteaza balanta interna a puterii
ori rezolutia unui conflict; interventii ale unor donori, in mod special daca exista o
tendinta catre dependenta exclusiva de sprijin strain1 sau misiuni peacekeeping.

Ajutorul international nu reuseste sa depaseasca etapa de control al pagubelor, ramane la statutul de peticire rapida a
crizelor umanitare fara sa se transforme in proiecte viabile pe termen lung. Ajuta-i sa se ajute singuri ramane doar un
vis. De obicei, ajutoarele sint distribuite nechibzuit sau ajung in buzunare nepotrivite, reformele sunt ori prea putine, ori
prea multe ca sa mai aiba coerenta, provocarile la adresa securitatii fac fortele de stabilizare sa se simta depasite sau
absenta acestora in unele zone aduce haosul la ordinea zilei.

13

Relatia statelor in cauza cu factorii externi comporta un aspect dualist pe de o

parte, interventiile din exterior pot fi de natura destabilizatoare (purtand mesajul
intereselor, de regula, a unor entitati restranse ca numar), pe de alta parte aparand
interventia cu scop de redresare din partea unor grupari internationale de larg
consens. Manifestarea puterii, atat cea soft cat si cea hard1, in sprijinul statelor
aflate in situatie de criza trebuie sa dispuna de un suport adecvat.
In conditiile in care majoritatea covarsitoare a semnelor de ingrijorare legate de
starea de securitate la nivel mondial provin din zona statelor slabite, liderii mondiali
si institutiile internationale au capatat o rutina in a-si reitera determinarea de a atenua
realitatile ce anima aceste state, dar este deosebit de dificil sa faci pasul de la a
constata la a gasi solutii viabile, pe termen lung, care sa aduca necesarele corectii.
Ajutoarele sunt de multe ori in mod gresit utilizate, reformele sunt aplicate in exces
sau superficial, nevoile de securitate depasesc mandatul castilor albastre
internationale sau haosul domneste in absenta lor. Cu toate acestea, natiunile
puternice stiu ca nu pot sa ignore aceste zone, nu numai din ratiuni morale, dar si
pragmatice problemele se raspandesc in propriile curti intrand pe usa din spate.
Ce autorizeaza insa statele sa intervina in astfel de situatii de catastrofa
umanitara? Acum un secol, raspunsul parea sa fie: o tara civilizata sa colonizeze o
tara necivilizata2. Ulterior, echilibrul Razboiului Rece a dus eminamente la
dezbateri, rezolutii pline de noblete ale ONU si, eventual, de trimiterea ocazionala a
unor contingente de casti albastre3. Aceasta atitudine a autorizat genocidul din
Rwanda, masacrele din Bosnia si ororile din Liberia si Haiti. Atacurile teroriste tot
mai indraznete din ultima perioada au dus insa la radicalizarea atitudinii si la
demararea unui proces de adaptare a doctrinei si a resurselor in acest sens.
Reforma ONU intrevede sperante pentru imbunatatirea implicarii in rezolvarea
situatiilor de criza profunda pe care le parcurg aceasta categorie de state (prin: nou
stabilita Comisie de Constructie a Pacii finantata printr-un fond dedicat; infiintarea
unui Consiliu ONU al Drepturilor Omului flexibil, care sa inlocuiasca Comisia pentru
Drepturile Omului, care sufera de deficit de incredere; bugetare eficienta a misiunilor
de mentinere a pacii si a interventiilor de sprijin umanitar; eludarea imuabilitatii
conceptului de suvernitate statala4; punerea accentului pe actiuni preventive nonmilitare).
Urmand sensul acestor schimbari, politicienii trebuie sa urmareasca un anumit
set de orientari5 in considerarea actiunilor globale:
- abordarea urgentelor cu care se confrunta statele fragile folosindu-se de
mijloace ale unui mecanism concret de avertizare timpurie, traducerea
1

Cristian BHNREANU, Puterea militar n secolul XXI. Modaliti de realizare i manifestare a puterii militare
n societatea democratic romneasc, Editura Universitii Naionale de Aprare, Bucureti, 2005, p. 8 et passim
2
Ludovic MONNERAT, Arme onusienne et puissances rgionales, ou comment prendre en charge le fardeau de la
paix, in http://www.checkpoint-online.ch/CheckPoint/Forum/For0068-FardeauPaix.html, 14 martie 2004
3
Eficacitatea lor este sever limitata de faptul ca sunt obligati sa respecte acordurile de pace existente, sa ramana strict
neutri chiar daca una dintre parti este in mod evident responsabila. Ideea de a crea o forta ONU mai robusta, capabila sa
loveasca agresorii, este vehiculata de la sfarsitul anilor 40, recastigand interes dupa sfarsitul razboiului rece, dupa
esecurile ONU in Bosnia, Rwanda si Somalia.
4
Prin documentul elaborat la Summitul Mondial vizand reforma ONU se prevede ca statele au responsabilitatea sa
inlature conditiile care pot duce la violarea drepturilor omului, cum ar fi: genocidul, purificarea etnica, crimele de
razboi sau crimele impotriva umanitatii.
5
Vitit MUNTARBHORN, Fragile Countries and United Nations Reform, Bangkok Post , February 23, 2006 in
http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm

14

actiunii intr-un raspuns eficient, masuri de recuperare si resurse

adecvate;
- folosirea totalitatii sistemului ONU, a procesului sau de reforma si a
diferitor fonduri la dispozitie pentru a proteja si asista pe cei afectati de
fragilitatea statului (femei, copii, refugiati, persoane dislocate,
minoritati, popoare indigene si alte grupuri);
- activarea Consiliului de securitate al ONU, complementar cu alte organe
ONU, pentru a exista siguranta ca toate partile interesate protejeaza
populatia de violarea drepturilor sale;
- construirea sistemelor nationale si locale, a mecanismelor si proceselor
necesare protejarii drepturilor omului, cu largul concurs al populatiei,
completat cu sisteme multilaterale si regionale in special acolo unde
premisele nationale nu sunt in masura sau nu au vointa necesara pentru a
preveni violarile drepturilor si a asigura redresarea.
Nu numai ONU este preocupata de reforma. Atat timp cat mediul contemporan
de securitate ridica intrebari privind granitele conceptuale si fizice dintre securitatea
interna si externa si diviziunea traditionala a responsabilitatilor intre institutiile
internationale si agentiile nationale, iar in plan extern armatele isi asuma din ce in ce
mai multe sarcini din domeniul legii si ordinii in cadrul misiunilor, resursele de
politie fiind tot mai mult folosite in cooperare cu misiunile NATO, raspunsul la
provocarile de securitate a caror natura este simultan intra-statala si transfrontaliera
va face necesara o reforma a NATO.
Transformarea politica a organizatiei trebuie sa includa dezvoltarea
parteneriatelor cu state si institutii din alte regiuni ale lumii. Multe dintre provocarile
de securitate curente si emergente, in mod special cele legate de fenomenul esuarii
statale, cu care se confrunta Alianta isi au originea in afara spatiului euro-atlantic,
avand caracteristici i efecte globale. Organizatia trebuie sa devina un instrument mai
eficient pentru analiza conditiilor socio-economice care genereaz amenintari de
securitate. Acest fapt presupune detinerea de mijloace de comunicare si consultare
imbunatatite cu organizatiile de securitate internationale si nationale, o capacitate de
informare si analiza sporita, o dezvoltare a cunoasterii dimensiunii etice si o
capacitate imbunatatita de construire a statelor si a pacii.
Dupa implicarea in Kosovo, Afganistan si Irak, la 9 iunie 2005, cu prilejul
Reuniunii formale a ministrilor apararii de la Bruxelles, secretarul general al NATO,
Jaap de Hoop Scheffer, a anunat ca Alianta va sprijini Uniunea Africana in
gestionarea crizei din Darfur (Sudan), oferind asistenta logistica si de instructie, ceea
ce reprezinta prima misiune a NATO pe continentul african. Toate aceste operatii,
alaturi de dimensiunea sa de gestionare a crizelor, arata vointa membrilor NATO de a
transforma Alianta intr-o organizatie globala, viitoarele directii de dezvoltare
focalizandu-se pe consolidarea rolului sau de a asigura securitatea si stabilitatea
dincolo de granitele membrilor sai.
Si UE urmareste dezvoltarea cadrelor de cooperare strategica si militara cu
Uniunea Africana in vederea prevenirii, gestionarii si incheierii conflictelor, precum
si a garantarii consolidarii statelor africane1. Acest aspect a facut parte ca problema
1

Parlementaires europens pour l'Afrique (AWEPA), Evnements parallles. La Rponse Stratgique de l'UE aux
Situations de Fragilit en Afrique, in http://www.eudevdays.eu/Public/SideEvent.php?ID=507&parentID=357

15

prioritara pe ordinea de zi a prezidentei portugheze a UE, lansand un proces de

revizuire a capacitatii si experientei sale pentru a face fata situatiilor de fragilitate in
tarile in curs de dezvoltare, pe timpul reuniunii din iulie 2007 discutandu-se
responsabilitatile parlamentare pentru favorizarea prevenirii conflictelor si aparitiei
statelor esuate.
In Uniunea Europeana, ideea constituirii unor capacitati militare dedicate s-a
impus odata cu sporirea preocuparilor in domeniul Politicii Externe si de Securitate
Comuna (PESC), cu al sau principal pilon Politica Europeana de Securitate si Aparare
(PESA). In acest sens, Uniunea depune eforturi sustinute pentru a dispune de
capabilitati militare credibile si a face fata cu succes misiunilor de prevenire a
conflictelor si gestionare a crizelor pe intreg mapamondul, in special pe continentul
European, beneficiind si de suportul NATO, care ii garanteaza accesul la capacitatile
si mijloacele sale colective pentru propriile operatii de gestionare a crizelor. In plus,
compatibilitatea si interoperabilitatea cu Forta de Raspuns a NATO, in conditiile in
care aceasta le revine in mare parte membrilor individuali, este aproape rezolvata,
multe tari membre UE fiind partenere de baza ale Aliantei Nord-Atlantice.
Dificultatile intampinate si lectiile invatate in misiunile desfasurate, evolutia
mediului de securitate si adoptarea unei Strategii Europene de Securitate au impus
adaptarea Obiectivului Global 2003 la noile realitati. Astfel, in mai 2004, a fost
adoptat un nou Obiectiv Global 2010 (Headline Goal 20101), mult mai realist,
consfintind rolul de actor mondial al Uniunii. Documentul itereaza ca statele membre
vor fi pregatite, pana in anul 2010, sa actioneze rapid si decisiv, intr-o abordare
coerenta, la intregul spectru de operatii de gestionare a crizelor. In mod evident,
majoritatea acestora vor avea loc in folosul unor state esuate.
Dincolo de implicarea la nivel mondial a principalelor institutii de securitate,
este evident faptul ca sarcina de politist al planetei este peste puterile unui singur stat;
SUA trebuie sa incurajeze puterile regionale sa isi asigure responsabilitatea pentru
zonele proximale Australia in Asia de SE, Nigeria in Africa de Vest, Africa de Sud
in Africa Australa samd. Acest fapt se si produce in fapt (a se vedea interventiile
australiene in Timorul Oriental si in Insulele Solomon.), sprijinite de SUA (mai putin
prin trimiterea de trupe de manevra).
6. CONCLUZII
Observam din cele prezentate in cadrul lucrarii ca afisarea consistenta a grijilor
legate de statele esuate sau in cadere au aparut in politica internationala dupa 1990,
odata cu aplicarea principiului Westfalian al suveranitatii 2 in functie de alte criterii
decat cele consacrate pana atunci. Promotorul acestei noi terminologii - diplomatia
americana, s-a lansat in paralel in gasirea de solutii pentru nou identificatele
provocari la adresa dinamicii de securitate globala.
In 1994, vicepresedintele SUA Al Gore stabilea institutia State Failure Task
Force3, compusa dintr-un grup de distinsi academicieni care aveau ca sarcina, in
cooperare cu agentiile guvernamentale, sa analizeze factorii care duc la colapsul
1

http://consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/2010%20Headline%20Goal.pdf
Sistemul interstatal, simbolizat de catre tratatul de la Westfalia din 1648, a fost fondat pe principiul teritorialitatii si
suveranitatii statelor. In interiorul frontierelor, ordinea este de apanajul autoritatilor statale, detinatoare ale monopolului
violentei legitime, in timp ce viata internationala este caracterizata de anarhie.
2

16

statal si sa dezvolte scheme de actiune pentru contracararea acestora. Ulterior,

politica lui Clinton fata de aceste state s-a bazat pe trei componente: actiunea asupra
cauzelor destabilizatoare din statele esuate, promovarea securitatii colective si a
capacitatii de reactie corelate cu nevoile (bazata pe ONU si NATO) si angajarea in
diplomatia preventiva.
In aprilie 2000, Comisia de Securitate Nationala a S.U.A. (cunoscuta si sub
denumirea Hart Rudman, de la numele componentilor) a elaborat un raport ce
sublinia sase obiective-cheie de securitate nationala a S.U.A. pentru primul sfert al
secolului XXI. Comisia recomanda ca prima reactie in relatia cu entitati statale esuate
folosirea diplomatiei preventive, incluzand apelul la initiative politice si economice.
In caz de insucces, SUA trebuia sa fie pregatite sa actioneze militar in cooperare cu
alte natiuni in situatii caracterizate de urmatoarele criterii1:
- cand state aliate/ prietene ale SUA erau in pericol;
- cand aparea pericolul folosirii de arme de distrugere in masa care sa afecteze
populatia civila;
- cand accesul sistemului economic global la resurse critice este pus in pericol;
- cand un regim isi demonstra intentia de a aduce atingeri serioase intereselor
SUA;
- in caz de genocid.
Comisia a considerat ca existenta premiselor unui singur factor din cei amintiti
era suficient pentru a justifica o interventie militara. In consecinta, pe langa statele
care, intr-adevar sufera de tare politice, sociale, economice ce le deviaza de la cursul
normal al existentei, adancindu-le in crize care duc, inevitabil, la catastrofe
umanitare, exista si state puse in pozitia ori de a nu fi suficient de puternice in a-si
gestiona problemele interne si de aici a risca neacceptarea lor ca fiind suverane de
catre alte state, fie sa fie etichetate ca state esuate pentru violarea drepturilor omului
in incercarea lor de a-si mentine securitatea interna. Aceasta postura a razboiului care
nu se naste din puterea statului, ci din slabiciunea sa 2, poate justifica interventiile
peste frontiere din motive legate de drepturile omului sau din ratiuni economice, in
special cand optiunea interventiei apartine exclusiv statelor puternice care, in baza
puterii lor militare, isi aroga privilegiul de a defini standardele drepturilor omului si
echitatii economice3.
Desi algoritmul si logica analizei CAST sunt imbietoare ca demers stiintific,
ideea in sine de a realiza un top al statelor esuate forteaza etica relatiilor
internationale si stigmatizeaza oarecum intregul pe care statul il reprezinta. Nu se
pune problema aici de formalism si curtoazie proprii limbajului diplomatic. A spune
despre un stat ca este esuat induce ideea de ireversibilitate a fenomenului si confera o
senzatie de intrunire a tuturor tarelor abordate in cadrul sistemelor de referinta
anterior trecute in revista. Comentariile legate de acest subiect vadesc o stare de
confuzie; studiind forumurile de discutii pe Internet avand ca referinta acest topic,
observam pe langa frustrarea unor participanti, cetateni ai unor state listate in partea
3

Rachel STOHL, Michael STOHL, Fatally Flawed? U.S. Policy Toward Failed States, in The Defense Monitor,
Volume XXX, number 8, October 2001
1
Rachel Stohl, Michael Stohl, Op. cit.
2
Batrice POULIGNY, Un seul monde, un monde pour tous ? Interventions militaires et rgulation des conflits,
2000, in http://www.ceras-projet.com/index.php?id=2062
3
Henry C K LIU, Op. cit.

17

superioara a clasamentului, interventii care demonstreaza scoaterea din context a unor

indicatori, nuantarea unor abordari, apelul la evenimente mai mult sau mai putin
relevante, si peste toate acestea tendinta de a compara. Acest aspect il consideram
important din urmatorul considerent: nimeni nu neaga problemele cu care o entitate
statala se poate confrunta intr-o anumita perioada a existentei sale istorice, este insa
fortat a supune aceluiasi complex de sisteme de referinta state cu fundamente istorice
si culturale radical diferite. Acest fapt poate alimenta sovinismul si se constituie in
argumente ce justifica interventionismul.
In plus, apare intrebarea privind independenta de opinie si neutralitatea
institutiilor care au intocmit lista. Legat de aceasta, fragilitatea credibilitatii unui
astfel de top se invarte in posibilitatea influentarii scorului in sensul dictat de anumite
interese. In virtutea ratiunilor anterior amintite, unele state pot aluneca pe o panta
care sa justifice masuri radicale favorabile jucatorului din umbra, in timp ce state care
prezinta mari neajunsuri raportat la criteriile asa zis generale ale esuarii pot fi
recompensate cu o pozitie favorabila pe lista in functie de atitudinea care o au fata de
superputere si de serviciile pe care le aduc acesteia.
Cu rezerva acestor obiectii consideram, totusi, ca rezultatul acestui demers se
constituie intr-un instrument deosebit de util de avertizare si diagnosticare a
slabiciunilor, primul pas in conturarea strategiilor pentru intarirea statelor aflate in
cadere, un excelent reper pentru dezvoltarea unor studii aprofundate punctuale, avand
ca finalitate definirea complexa a situatiei unui anumit stat, mai ales in conditiile in
care se apeleaza la corelarea datelor statistice cu informatii valuabile legate de
specificul evolutiei istorice si a valentelor culturale care definesc profilul respectivei
entitati. Cu cat factorii de decizie avizati pot anticipa, monitoriza si masura
problemele, cu atat mai mult pot fi prevenite caderi violente, proteja civilii aflati in
zone de conflict si promova refacerea si recuperarea. In acelasi timp, politicienii
trebuie sa se concentreze in construirea capacitatii institutionale a statului slabit, in
principal cele cinci institutii de baza: cea militara, politia, serviciile civile, sistemul de
justitie si conducerea. Politicile in acest sens trebuie ajustate nevoilor concrete ale
statului, monitorizate si evaluate permanent, ajustate in functie de necesitati.
In ce priveste termenul de stat esuat, sugestivitatea sa l-a consacrat in
limbajul profan, dar si cel stiintific. In mod firesc, datorita incarcaturii sale aparte,
acesta nu poate fi in nici un caz folosit in limbajul diplomatic.
Dincolo de abordarea critica a problematicii topului statelor esuate, dorim sa
atragem atentia asupra realitatilor de stricta actualitate care zugravesc spectacolul
sumbru al scenelor de violenta din anumite zone fierbinti ale globului, precum si
perspectivele oferite de consecintele unor decizii politice.
Pakistanul ofera un model clasic de incapacitate a guvernului de a stapani
situatia de securitate interna, facand cu greu fata provocarilor la care este supus de
catre forte interne potrivnice; Ciadul, la randul sau, macinat de lupte interne si in
pragul unei catastrofe umanitare, ilustreaza incapacitatea fortelor de securitate
franceze sub mandatul UE de a putea face altceva decat sa extraga cetateni straini din
zona de conflict si sa ii repatrieze in siguranta. Aproape inevitabila acceptare a
independentei Kosovo este asteptata cu interes declarat de catre liderii pseudorepublicilor de genul Transnistriei, care vad in crearea acestui precedent legitimizarea
eforturilor lor de a capata recunoastere internationala. Cunoscut fiind modul in care
18

astfel de entitati supravietuiesc, compromisurile la care se dedau in acest sens,

interesele care le tin in viata, putem prefigura aparitia pe harta lumii a unor noi state
care isi fac intrarea direct in ... topul statelor esuate. In logica realitatii, interactiunile
de orice natura intre componentele sistemului international creaza in mod inevitabil
invingatori si invinsi. Statele esuate, in consecinta, nu exista in izolare; ele sunt parte
integranta ale sistemului mondial de guvernare.
In mod evident, caracterul acestor provocari de securitate au valente atat socioeconomice, cat si militar-tehnice. Toate problematicile amintite sunt generate si
definite de conditiile politice, economice si sociale. Raspunsurile pe termen scurt si
solutiile pe termen lung la amenintarile actuale si emergente depind de existenta unor
politici solide in domeniile politic, social si economic, care tin de apanajul
organizatiilor de securitate internationale si a polilor de putere mondiali si regionali.
Dezvoltarea formala a parteneriatelor cu tarile si institutiile interesate din
diferite regiuni ale lumii are capacitatea de a intari capabilitatile NATO si UE si de a
spori credibilitatea si legitimitatea acestora ca institutii de securitate. Parteneriatele
globale vor crea o cultura a cooperarii in domeniul securitatii, vor reduce
neintelegerea si proasta comunicare si vor spori cunoasterea si constientizarea in
privinta politicii si a conditiilor sociale regionale, care au o importanta fundamentala
pentru conceperea unor raspunsuri de securitate de succes in cazul amenintarilor
curente si emergente.
7. BIBLIOGRAFIE
1. Alocutiunea dlui Mircea Geoan, ministrul Afacerilor externe, la deschiderea seminarului
NATO/EAPC "Abordri regionale ale noilor riscuri de securitate", Bucuresti, 30.06 2003, in
http://www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=20312
2. APAHIDEANU, Ionut, Criza ruso-georgian, cnd prea c s-a terminat,
http://ro.altermedia.info/
3. BAUER, Alain, RAUFER, Xavier, La guerre ne fait que commencer. Rseaux, financements,
armements, attentats les scnarios de demain, JC Latts, Paris, 2002
4. BAY, Austin , The Next Failed State, April 27, 2005, in
http://www.strategypage.com/on_point/2005427.aspx
5. BHNREANU, Cristian, Puterea militar n secolul XXI. Modaliti de realizare i
manifestare a puterii militare n societatea democratic romneasc, Editura Universitii
Naionale de Aprare, Bucureti, 2005
6. BERRAIES-GUIGNY, Friel, Les tats parias des tats-Unis : doctrine ou drive politique
linternational ?, in La Lettre dinformation de lIris, n. 213, 06 iunie 2007
7. BLAMONT, Jacques, Introduction au sicle des menaces, 2004, in
http://www.automatesintelligents.com/interviews/2004/oct/blamont.html
8. CHOMSKY, Noam, Failed States: The Abuse of Power and the Assault on Democracy in
http://www.democracynow.org/2006/3/31/exclusive_noam_chomsky_on_failed_states
9. CHOMSKY, Noam, Superpower and Failed States, Khaleej Times, April 5, 2006, in
http://www.chomsky.info/articles/20060405.htm
10. COHEN, Samy, Les etats face aux " nouveaux acteurs, 2005, in
http://www.politiqueinternationale.com/PI_PSO/fram_revpde_ar_04107.htm
11. COLE, Juan, Israel's failed-state strategy, in
http://www.salon.com/opinion/feature/2006/07/07/gaza/

19

12. COMUNICAT DE PRES - Discurs al Excelenei Sale Chris Patten, Comisar European
pentru Relaii Externe, Conferina ministerial OSCE, Bucureti, 3 decembrie 2001, in
http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=196&lid=1&id=15885
13. FRUNZETI, Teodor, ZODIAN, Vladimir, Lumea 2007: enciclopedie politico militara; studii
strategice si de securitate, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucuresti, 2007
14. IBRAHIM, Saad Eddin, Ce pot nva democraii arabi de la Europa de Est?, in Dilema
Veche, Anul IV, nr.163 - 23 martie 2007
15. KAPOOR, Ravi Shanker, India: A Failed State, 10 June 2005, in
http://www.intellectualconservative.com/article4391.html
16. LIU, Henry C K, Militarism and failed states, in
http://www.atimes.com/atimes/Front_Page/GD28Aa02.html, 2005
17. LIU, Henry C K, The failed-state cancer, in
http://www.atimes.com/atimes/Front_Page/GD28Aa02.html, 2005
18. LLOSA, Alvaro Varga, The failure of states, 2005, Mother Jones , in
http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm
19. MALLABY, Sebastian , The Reluctant Imperialist: Terrorism, Failed States, and the Case for
American Empire, 2002, in http://www.foreignaffairs.org/20020301facomment7967/sebastianmallaby/the-reluctant-imperialist-terrorism-failed-states-and-the-case-for-american-empire.html
20. McFERRAN, Ann, Curse of the Janjaweed, The Sunday Times, September 23, 2007, in
http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/africa/article2489206.ec
21. MOLNR Gusztv, Despre democraiile particulare sau formele cu fond, in
http://epa.oszk.hu/00200/00278/00023/c000475.html
22. MONNERAT, Ludovic, Arme onusienne et puissances rgionales, ou comment prendre en
charge le fardeau de la paix, 2004 in http://www.checkpoint-online.ch/CheckPoint/Forum/For0068FardeauPaix.html
23. MUNTARBHORN, Vitit, Fragile Countries and United Nations Reform, Bangkok Post ,
February 23, 2006 in http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm
24. PARLEMENTAIRES EUROPENS POUR L'AFRIQUE (AWEPA), Evnements parallles. La
Rponse Stratgique de l'UE aux Situations de Fragilit en Afrique, in
http://www.eudevdays.eu/Public/SideEvent.php?ID=507&parentID=357
25. POULIGNY, Batrice, Un seul monde, un monde pour tous ? Interventions militaires et
rgulation des conflits, 2000, in http://www.ceras-projet.com/index.php?id=2062
26. PRADOS, Alfred, Middle East: Attitudes toward the United States (CRS Report for Congress),
Congressional Research Service, the Library of Congress, 2001
27. RANCOURT, Jean-Franois, Rogue States , un concept incompatible avec la politique
trangre canadienne, Chaire de recherche du Canada en politiques trangre et de dfense, Vol. 6,
no 1 (19 ian. 2005), http://www.er.uqam.ca/nobel/cepes
28. ROBERTS, Paul Craig, The US and Israel - The Real Failed States, in
http://www.counterpunch.org/roberts02052007.html, 2007
29. ROIBU, Petru, Republica Moldova sau agonia unei constructii statale esuate, in
http://www.rostonline.org/rost/pilot/rmoldova.shtml, 2002
30. SACHDEVA, Gulshan, Indias Attitude towards Chinas Growing Influence in Central Asia,
Central Asia-Caucasus Institute & Silk Road Studies Program, China and Eurasia Forum Quarterly,
Volume 4, No. 3 (2006)
31. STOHL, Rachel, STOHL, Michael, Fatally Flawed? U.S. Policy Toward Failed States, in The
Defense Monitor, Volume XXX, number 8, October 2001
32. The African Studies Centre (Leiden),The Transnational Institute (Amsterdam), The Center of
Social Studies/Coimbra University, The Peace Research Center CIP-FUHEM (Madrid), Failed and
collapsed states in the international system, December 2003
33. THRER, Daniel, The "Failed State" And International Law, International Committee Of
The
Red
Cross,
December
31,
1999,
in
http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm
34. VAKNIN, Sam, The Semi-failed State, in http://samvak.tripod.com/failedstate.html
20

35. ***, Il est urgent de considrer la dfense europenne comme une priorit, 2007, in
http://www.lefigaro.fr/debats/20070928.FIG000000091_il_est_urgent_de_considerer_la_defense_eu
ropeenne_comme_une_priorite.html
36. ***, Un parfum de Guerre froide, 2005, in http://www.voltairenet.org/article16092.html
37. ***, Sommes-nous en guerre ?, 2007, in http://www.huyghe.fr/actu_278.htm
38. http://consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/2010%20Headline%20Goal.pdf
39. http://www.ciaonet.org/isa/hop01/ Une analyse quantitative de lusage du concept durant la
prsidence de Bill Clinton
40. http://en.wikipedia.org/wiki/Fund_for_Peace
41. http://en.wikipedia.org/wiki/Crisis_States_Research_Centre
42. http://en.wikipedia.org/wiki/Failed_state
43. http://globalguerrillas.typepad.com/globalguerrillas/2004/05/failed_states.html
44. http://www.ceip.org/files/publications/rogue.asp
45. http://www.event365.ro/Topul_statelor_esuate-n266581.html
46. http://www.foreignpolicy.com/story/cms.php?story_id=3865
47. http://www.ForeignPolicy.com
48. http://www.fundforpeace.org.
49. http://www.globalpolicy.org/nations/sovereign/failedindex.htm
50. http://www.guardian.co.uk/international/story/0,,2244581,00.html,
51. http://www.inkiko-gacaca.gov.rw
52. http://www.jhuccp.org/africa/rwanda/gacaca.shtml
53. http://www.nato.int/docu/review/2006/issue4/romanian/analysis3.html
54. http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=3991
55. http://www.sourcewatch.org/index.php?title=Failed_state
56. http://www.state.gov/t/us/rm/21247.htm Liste et
57. http://www.whitehouse.gov/nsc/nss.html The National Security Strategy of the United States of
America
58. http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/01/22/AR2008012203537.html

8. ANEXA
TOPUL STATELOR ESUATE 2007
(apud http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_Failed_States_Index)

NOTA: Schimbarile de pozitie fata de anul 2006 sunt marcate intre paranteze cu (+) sau (-).
ALERTA
Poziti
e

Tara

Scor 2007

1 (0)

Sudan

113.7

2 (+2)

Irak

111.4

3 (+4)

Somalia

111.1

4 (+1)

Zimbabwe

110.1

5 (+1)

Ciad

108.8

6 (-3)

Coasta de Fildes

107.3

7 (-5)

R.D. Congo

105.5

8 (+2)

Afghanistan

102.3

9 (+2)

Guinea

101.3

10 (+3)

R. Centrafricana

101.0

11 (-3)

Haiti

100.9

12 (-3)

Pakistan

100.1

13 (+1)

Corea de Nord

97.7

14 (-1)

Myanmar

97.0

15 (+6)

Uganda

96.4

16 (+3)

Bangladesh

95.9

(+5)

Nigeria

95.6

18 (+8)

Ethiopia

95.3

19 (-4)

Burundi

95.2

20

Timorul de Est

94.9

21
22
21

Nepal
Uzbekistan

93.6
93.5

23

Sierra Leone

93.4

60

Guatemala

81.4

24

Yemen

93.2

61

Swaziland

81.3

25

Sri Lanka

93.1

62

Lesotho

81.2

26

RepublicaCongo

93.0

62

Rusia

81.2

27

Liberia

92.9

62

Azerbaidjan

81.2

28

Liban

92.4

62

R.P. China

81.2

29

Malawi

92.2

66

Capul Verde

81.1

30

Ile Solomon

92.0

66

Maldive

81.1

31

Kenya

91.3

66

Serbia

81.1

91.0

69

R. Dominicana

80.6

69

Zambia

80.6

32

Niger
AVERTIZARE
33
Columbia

89.7

71

Djibouti

80.3

34

Burkina Faso

89.7

72

Nicaragua

80.0

35

Camerun

89.4

73

Ecuador

79.9

36

Egipt

89.2

74

Venezuela

79.8

37

Ruanda

89.2

75

Israel

79.6

38

Guinea-Bissau

88.6

76

Tanzania

79.3

39

Tadjikistan

88.7

77

Sao Tome si Principe 78.6

40

Siria

88.6

78

Cuba

78.6

41

Guinea Ecuatorial

88.2

79

Vietnam

77.8

42

Kirgistan

88.2

79

Comore

77.8

43

Turkmenistan

87.5

81

Mozambic

76.9

44

Laos

87.2

82

Iordania

76.6

45

Mauritania

86.7

83

Madagascar

76.5

46

Togo

86.6

83

Arabia Saudita

76.5

47

Bhutan

86.4

85

Peru

76.4

48

Cambogia

85.7

86

Gambia

76.0

48

Moldova

85.7

86

Maroc

76.0

50

Eritrea

85.5

86

Thailanda

76.0

51

Belarus

85.2

89

Algeria

75.9

52

Papua Noua Guinee 85.1

90

Fiji

75.7

53

Angola

84.9

91

Mali

75.5

54

Bosnia Hertegovina 84.5

92

El Salvador

74.9

55

Indonezia

84.4

93

Turcia

74.9

56

Filipine

83.2

94

Honduras

74.8

57

Iran

82.8

95

R. Macedonia

74.1

58

Georgia

82.3

96

Surinam

73.9

59

Bolivia

82.0

97

Samoa

73.8

22

98

S.F. Micronezia

73.5

135

Letonia

56.7

99

Gabon

73.3

136

Muntenegru

55.6

99

Guyana

73.3

137

Qatar

53.6

101

Paraguay

72.9

138

E.A.U.

51.6

102

Mexic

72.6

139

Ungaria

51.2

103

Kazahstan

72.3

140

Costa Rica

50.5

104

Benin

72.0

140

Estonia

50.5

105

Grenada

71.6

142

Slovacia

49.3

106

Ucraina

71.4

143

Lituania

49.0

107

Seychelles

71.3

144

Malta

48.5

107

Namibia

71.3

145

Polonia

47.6

109

Brunei

71.2

146

Oman

45.5

110

India

70.8

147

Grecia

43.5

111

Albania

70.5

148

Mauritius

42.7

112

Armenia

70.3

149

R. Ceha

42.1

113

Cipru

70.2

150

Argentina

41.4

114

Belize

69.8

151

Uruguay

40.9

115

Libia

69.3

152

Corea de Sus

39.7

116

Trinidad si Tobago

67.6

153

Spania

39.2

117

Senegal

66.9

154

Germania

38.4

117

Brazil

66.9

155

Slovenia

37.5

119

Botswana

66.4

156

Italia

37.1

120

Malaiezia

65.9

157

U.K.

34.1

121

Antigua si Barbuda

65.7

157

Franta

34.1

122

Tunisia

65.6

159

Chile

33.8

123

Jamaica

65.1

160

S.U.A.

33.6

124

Kuwait

62.1

161

Singapore

33.0

125

Ghana

61.9

32.4

126

Romania

60.9

127

Croatia

60.5

162
Portugalia
STATE SUSTENABILE
163
Olanda

128

Bulgaria

60.3

164

Japonia

28.5

165

Luxemburg

28.1

166

Austria

26.0

28.6

129
Bahamas
RISC MODERAT
130
Barbados

60.1
59.9

167

Belgia

25.5

131

Panama

59.4

168

Canada

25.1

132

Mongolia

58.4

169

Australia

23.2

133

Africa de Sud

57.4

170

Danemarca

22.2

134

Bahrain

57.0

171

Islanda

21.1

23

172

Noua Zeelanda

20.5

173

Elvetia

20.2

174

Irlanda

19.5

175

Suedia

19.3

176

Finlanda

18.5

177

Norvegia

17.1

24