Conflictul din Siria

Olarasu Madalina, RISE II, gr. 4

Inceputul revoltelor. Ample micri de protest au nceput pe 18 martie 2011, cnd mai multe familii s-au adunat n Deraa pentru a cere eliberarea a 15 tineri arestai pentru c ar fi scris pe ziduri sloganuri antiguvernamentale. Protestul, la care au participat mii de persoane, s-a extins, au izbucnit ciocniri cu forele de ordine, iar autoritile au deschis n cele din urm focul asupra manifestanilor. Ulterior, cei 15 tineri au fost eliberai. Manifestanii voiau ns eliberarea tuturor prizonierilor politici, anchetarea celor care au tras n protestatari i desfiinarea sediului poliiei secrete din Deraa. n general, protestatarii cer reforme politice n statul care s-a aflat aproape 50 de ani sub controlul unui singur partid, Baas, i este condus cu o mn de fier de preedintele Bashar alAssad, care a preluat efia rii n anul 2000, de la tatl su . O alt solicitare a protestatarilor vizeaz abolirea strii de urgen aflat n vigoare din 1963, care permite autoritilor s aplice msuri speciale pentru asigurarea securitii statului. Prin intermediul reelelor de socializare, care au fost folosite pn acum la organizarea manifestaiilor, protestatarii cer declanarea unei ample micri antiguvernamentale, n ntreaga ar. Aspecte generale. Conflictul din Siria, cruia i-au czut deja prad peste 8000 de oameni (potrivit observatorului sirian al Drepturilor Omului), pare departe de final. Antagonismele dintre protestatari i regimul preedintelui Bashar al-Assad sunt tot mai puternice, n ciuda faptului c mai multe state ale lumii au condamnat grav violenele. nc de la jumtatea lunii martie 2011, violenele au fcut numeroase victime. i totui, autoritile nu renun, iar protestatarii nici att. Puternic contestat, preedintele Assad nu pare dispus s renune la crma rii.

Situaia din Siria este una de o gravitate ieit din comun, ceea ce a strnit reacii la nivel mondial, mai multe state pronunndu-se n favoarea ncheierii conflictului i punnd presiune pentru ca seria de omoruri s nceteze. Dup ce protestatarii au cerut comunitii internaionale s dispun retragerea ambasadorilor lor din Damasc, primele msuri au fost luate. SUA, Frana, Marea Britanie, Arabia Saudit, India sau Africa de Sud i-au anunat deja ntreruperea legturilor diplomatice cu Siria. Cinci motive pentru care Occidentul nu poate ataca Siria, in ciuda macelului Pana la un punct, Siria seamana perfect cu Libia. Acelasi tip de regim dictatorial care concentreaza toata puterea in mainile sale si suprima drepturile omului, acelasi val de revolte populare, acelasi tip de reactie in care guvernul inabuse in sange demonstratiile. Si totusi, NATO a intervenit in Libia, dar e practic imposibil s-o faca si in Siria. Si nu numai pentru NATO ca organizatie, ci si pentru membrii sai individuali. De ce, daca avem acelasi tip de genocid?

E simplu. Siria nu e Libia. Tarile in sine nu sunt asemanatoare, iar conditiile si consecintele unui atac ar fi mult diferite. Regimul de la Damasc e mult, mult mai puternic, mai bine conectat si cu o capacitate de retaliere mai mare decat cel al lui Gaddafi. Desi, in cazul in care represiunea devine extraordinar de sangeroasa, cu ucideri in masa, Occidentul ar putea interveni militar, ipoteza e utopica, iar la aceasta ora un atac pe modelul Libia e imposibil. Din cinci motive mari si late, toate tinand de faptul ca pierderile ar fi mult prea mari. Iar sansele de reusita, infime.

1. Interventia ar starni un conflict regional Sa fie clar, regimul dictatorial al lui Bashar al-Assad domina tara dupa aceeasi reteta folosita in interior de Gaddafi, dar sta cu totul altfel pe plan extern. Are aliati puternici, care pot aprinde intregul Orient Mijlociu. Primul dintre ei este Iranul, al carui regim islamist radical sprijina Siria din toate puterile. Pentru ca acesta e antiamerican si antiisraelian si el, dar mai ales pentru ca e la randul sau unul dintre putinii sustinatori ai regimului de la Teheran, vazut ca amenintator de multe state din regiune si din lume. Daca regimul de la Damasc ar cadea, Iranul ar pierde nu numai un aliat, dar ar avea un vecin mult mai putin prietenos, dar mai inclinat spre Occident. Iar iranienii nu-si pot permite asta. Asa ca sunt dispusi sa ajute, armat sau pe alte cai,

Siria. Un conflict cu Damascul ar insemna, in acelasi timp, un conflict cu Teheranul.

Nu e vorba insa doar de Teheran. Siria mai are aliati, chiar daca nu vorbim de state. Siria se sprijina si pe mai multe grupari considerate teroriste in Occident, extrem de bine inarmate si care nu ar ezita sa sara in sprijinul unui regim ce are multe obiective asemanatoare, pe care le si sprijina extrem de mult. Gruparea Hezbollah, din Liban are zeci de mii de rachete, zeci de mii de fanatici dispusi sa moara in lupta, si o pozitie intarita si extrem de greu de cucerit in sudul Libanului. Daca Siria ar fi atacata, sunt sanse mari ca Hezbollahul sa atace Israelul, aliatul Occidentului din regiune, pentru a speria lumea cu un conflict la scala mare. Acelasi lucru e valabil si cu Hamas, gruparea extremista palestiniana, al carei prim scop e distrugerea Israelului si care controleaza Fasia Gaza, unde are un arsenal impresionant.

2. Opozitie din interiorul NATO. Turcia si altii NATO n-ar putea interveni in Siria, cum a facut-o in Libia. Pentru ca are nevoie de consens si nu-l poate obtine. In primul rand, Turcia s-ar opune. Nu numai ca aceasta nu ar fi de acord cu o interventie militara intr-o tara vecina, dat fiind ca ar fi afectata de conflict, dar guvernul de la Ankara are relatii bune cu cel de la Damasc. Schimburile economice sunt masive si in crestere, investitiile, la fel, colaborarea pe chestiuni de securitate e la un nivel ridicat. Sigur, se poate interveni si fara umbrela NATO, intr-o "coalitie a vointei". Doar ca nimeni nu pare dispus la asta.

3. Siria - greu de batut Daca regimul politic din Siria seamana cu cel din Libia, potentialul si fortele lor nu seamana deloc. Libia e o tara desertica, cu circa 6 milioane de oameni, concentrati in cateva localitati usor de atacat. Siria, de partea cealalta, are aproape 23 de milioane de oameni, un relief foarte variat si potential armat mult mai important. Atacarea Siriei, chiar daca ramane doar pe cont propriu, inseamna confruntarea cu o armata puternica, de la aviatie la capabilitati de operatiuni teroriste, care ar putea pricinui daune Occidentului, in ciuda faptului ca ar putea-o invinge foarte clar.

4. Situatia din Libia, greu de repetat

Tarile NATO au intervenit in Libia in momentul in care Gaddafi era gata sa infranga cvasistatul creat de rebeli si sa macelareasca orase intregi. In Siria, inca nu avem acest lucru, ci avem grupuri disparate de oameni care nu controleaza un teritoriu concret. Chiar si daca situatia s-ar repeta in Siria, prin instituirea unui control rebel in parti ale tarii, protejarea lor prin atacuri aeriene e mult mai dificila. In primul rand, localitatile sunt mult mai multe, iar relieful permite ascunderea unei mari parti a potentialului militar sirian.

5. Efortul pentru Vest, prea mare Atacarea Siriei ar insemna supraextinderea potentialului militar al Vestului, lucru deloc de neglijat in acest moment. Sa nu uitam ca America e implicata in doua razboaie intense in Irak si Afganistan, pe langa Libia. In plus, interventia nu poate fi facuta fara America, datorita resurselor militare si economice. La fel stau lucrurile si pentru celelalte state occidentale, care au capabilitati mult mai reduse ca SUA si nici nu sunt dispuse la o implicare ce i-ar costa. Concluzia: o interventie militara in Siria e imposibila acum. Demonstrantii din Siria sunt pe cont propriu. Si le va fi infinit mai greu sa rastoarne regimul decat le-a fost celor din Tunisia, Egipt sau Libia. Pozitia Romaniei. "Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a aprobat participarea Romaniei cu un numar de cinci observatori militari la misiunea ONU de monitorizare in Siria - UNSMIS, ca o reflectare a interesului Romaniei de a contribui la pacea si stabilitatea in Orientul Mijlociu", se arata in comunicatul Presedintiei. Romania isi mentine abordarea privind identificarea prin mijloace pasnice a unei solutii durabile la actuala criza interna din Siria. "Prin participarea la UNSMIS, Romania isi confirma angajamentul de a contribui la implementarea deplina a Planului in Sase Puncte propus de Trimisul Special Comun al ONU si Ligii Statelor Arabe, Kofi Annan", se mai arata in comunicat. Planul Annan, aprobat pe 21 martie de Consiliul de Securitate, preconizeaz ncetarea tuturor formelor de violen armat de ctre toate prile sub supravegherea ONU, furnizarea de ajutor umanitar tuturor zonelor afectate de lupte i eliberarea persoanelor deinute n mod arbitrar. Pozitia NATO.

Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a declarat c cele 28 de state membre ale alianei nu planific operaiuni n Siria: "Nu avem intenia de a interveni n Siria. Nu intenionm s acionm", a evideniat Rasmussen. Anterior, guvernul turc afirmase, dup bombardarea teritoriului Turciei cu proiectile lansate din Siria, c n acest fel nu este atacat numai Turcia ci ntreaga alian NATO. Articolul cinci al acordului NATO oblig ntr-adevr toate statele membre s vin n ajutorul unui stat membru dac este agresat. Rasmussen a declarat c, bineneles, orice problem de securitate a unui stat membru este discutat i tratat ca atare, dar c Turcia nu intenioneaz s activeze articolul cinci. Delegaia Turciei a confirmat aceast poziie. Aliana NATO i propune s observe cu atenie situaia la grania turco-sirian. Hillary Clinton a amintit c Turcia este afectat direct de situaia din Siria. "Nu pierdei din vedere c acest conflict are loc exact la grania teritoriului NATO", a declarat ea la Bruxelles. "Partenerul nostru Turcia simte efectele conflictului prin afluxul de refugiai, care sunt primii cu mrinimie. n plus, dou persoane au fost ucise n Turcia n urma tirurilor de artilerie", a adugat Clinton. Pozitia Rusiei. Rusia, sustinuta de China, a spus raspicat ca se opune sanctiunilor ONU si nu va sprijini niciodata o forta militara care sa indeparteze guvernul sirian. Moscova si Beijingul au facut uz deja de doua ori de dreptul de veto in cadrul Consiliului de Securitate ONU, pentru a bloca proiecte de rezolutii privind Siria. Siria este considerat un aliat al Rusiei, ar care export armament
regimului de la Damasc.