Razboaiele viitorului, eficien si aliane militare

Cel mai important factor intr-un sistem militar este eficienta. O armata ineficienta poate castiga un razboi, dar nu poate servi interesul national al unui stat independent. Interesul national trebuie intotdeuna vazut si prin prizma economiei unui razboi, insemnand costurile in resurse investite in comparatie cu rezultatele obtinute. Cand vorbesc despre costuri ma refer in primul rand la costurile umane si numai dupa aceea la costurile economico-financiare. Din nefericire, costurile umane nu sunt considerate in unele state drept o prioritate, in altele sunt considerate ca prioritate principala. Daca vom analiza razboiul Irak Iran (1980-1988), vom constata ca pentru cele doua regimuri de tip dictatorial pierderile umane nu au fost o problema importanta. Irakul a pierdut aproximativ 500 000 de oameni si Iranul 800 000. Nici un regim occidental democrat nu si-ar putea permite astfel de pierderi. Analizand in comparatie unul din cele mai urte razboaie din istoria Statelor Unite, razboiul din Vietnam, razboi in care au fost omorati sau dati diparuti 58,236 oameni, ne dam seama ca intr-o perioada asemanatoare, intrun conflict la fel de sangeros, un stat democrat a pierdut numai 5% fata de pierder ile paralele. Aceaste pierderi umane au facut imposibila victoria Americii in acel razboi. O doctrina militara moderna a unui stat democrat trebuie sa tina seama in primul rand de costurile umane ale unui razboi. Asta inseamna protejarea maxima a populatiei civile si protectia maxima a fortei militare combatante. De aici se pot trage cateva concluzii in construirea unei doctrine: (1) posibilitatea de a suporta un prim atac inamic, alternativa ar fi un atac preventiv. (2) existenta unui spatiu teritorial strategic; alternativa ar fi transferarea razboiului pe teritoriul inamic. (3) timpul necesar pentru mobilizarea maxima a fortelor armate, inclusiv rezervele; calcule exacte in legatura cu dimensiunile armatei regulate pana la intrarea in lupta a rezervelor. (4) existenta unor aliante militare si timpul necesar pentru activarea lor; in caz ca nu exista vezi cele cuprinse in punctul 3 de mai sus. (5) posibilitatea de a apara obiectivele strategice ale tarii; definitivareametodei de protectie si paralele (6) resursele diplomatice pentru diminuarea rezultatului maximalizarea unei victorii. crearea de alternative unei infrangeri sau

Toate cele sase puncte au nevoie de o coordinare maxima, eficienta si congruenta diversitatii elementelor doctrinei alese. In aceasta postare am ales sa ma refer la aspectele tactice militare, neluand in considerare aspectele civile ale unui conflict armat ipotetic. Coordonarea unui conflict armat intre doua entitati regulate se face prin capabilitatile de comanda si control ale eforturilor militare; in engleza mai simplu C2W(adica Command & Control Warfare). Capabilitatile C2 (comanda si control) trebuie sa asigure exercitarea autoritatii unui comandament superior catre toate dispozitivele de lupta ale unei armate. Aceste capabilitati asigura fluxul de informatii si comenzi de la nivelul comandamentului central pana la nivelul unui pluton. C2 isi are puncte de tangenta de la Statul Major prin corpurile de armata pana la nivel de batalion. Intr-o lume moderna in care traim aceste puncte de tangenta sunt comunicatii de tot felul, care implica integrarea unor tehnologii de o diversitate enorma. De la comunicatii analogice transferate prin telefonie de camp si pana la interfete digitale de mare compresie pentru comunicare cu drone sau sateliti militari. Ciclul de transmisie informational este critic; cu cat o armata micsoreaza acest ciclu, cu atat eficienta acestei armate va fi mai mare. Capabilitatile C2 trebuie sa raspunda la diverse provocari sau sa creeze aceste provocari inamicului. Voi aminti cateva din ele : (1) securitatea operationala (operations security OPSEC) ; (2) razboi electronic ( electronic warfare EW); (3) interceptare sau propagare de informatii false sau contrafacute (military deception); (4)aparare sau declansare a unor operatiuni psihologice (psychological operations -PSYOP) Intorcandu-ne la doctrina militara a unui democratii moderne putem concluziona ca Romania are una. Prezenta bazelor de la Kogalniceanu poate micsora timpul declansarii aliantei militare in care Romania este membra (vezi punctul 4 de mai sus) si scutul antiracheta mult discutat in ultimele zile, care poate raspunde la necesitatile mentionate in puntele 1 si 5 de mai sus, ne acorda circumstantele unei concluzii ca totusi sus cineva gandeste corect. Nu stiu daca cel care gandeste are sau nu uniforma militara, important ca cel care ia deciziile gandeste bine si face bine. Din nefericire, lucrurile nu sunt dezbatute in public la nivelul pe care-l dezbatem noi, pentru ca nu trebuie sa fii Napoleon ca sa intelegi lucrurile simple pe care le-am descris eu