Securitatea si relatiile internationale

Fundamentele studiilor de securitate : Hobbes , Clausewitz si Tucidide

Construirea unui fundament pentru securitate si securitatea internationala

In mod cert , conflictele armate si amenintarile fara sfarsit dintre adversari variaza intrun grad semnificativ in regiuni diferite si in perioade diferite .
Conflictele vor degenera in violenta atunci cand mijloacele nonviolente de rezolvare a
diferendelor vor fi epuizate .
Exista asteptarea ca statul , de unul singur sau intr-o alianta , s ofere securitate pentru a
castiga sprijin intern si extern .
Kolodziej nu vrea sa se bazeze pe idei preconcepute despre securitate si pleaca practic de
la punctul 0.
Cei trei mari teoreticieni despre care vorbeste Kolodziej (Hobbes , Clausewitz si
Tucidide) nu ne vor oferi toate informatiile pe care vrem sa le stim , dar vor invata cum
si ce sa gandim despre securitate. Ei nu au putut identifica alti factori si actori datorita
perioadei in care au trait.
Trebuie privita securitatea si din perspectiva evolutiei societatii ai tehnologiei. Aceste
schimbari au influentat dezvoltarea intregii lumi.
Cei trei teoreticieni au adus in prim plan atat dileme cu care se confrunta societatea cat
si schimbarile in societati. Intuitile lor se aplica nu doar la societatile vechi , ci si la cele
moderne si contemporane.

Hobbes : Dielma securitatii si individul

Oamenii , ca oameni , nu se pot astepta ca in schimburile lor sociale sa apara in mod

natural o congruenta a preferintelor lor privind practicile sociale , regurile si principiile
de guvernare , ba chair la contrariu .
Natura razboiului nu consta in lupta propriu zisa , ci intr-o dispozitie cunoscuta pentru
lupta , atat timp cat nu exista nici o asigirare in sens contrar. Orice alte vremuri sunt
vremuri de pace.
Statul Organizatie obligatorie cu o baza teritoriala. ( Weber)
Rezolvarea dilemei securitatii si stabilirea unei ordini politici functionalee constituiau
conditiile mentinerii si reproducerii vietii sociale dincolo de existenta membrilor sai .
Securitatea existenta in prezent in luem se bazeaza pe un sistem descentralizat de state
natiune .
Solutia lui Hobbes la dilema securitatii nu o constituie regii sau printii , ci conducerea
populara . In prezent , nici un regim , oricat este de represiv sau autoritar , nu pretinde
ca se reprezinta pur si simplu , ca isi reprezinta interesele particulare si supravietuirea .
Solutia temporara a dilemei securitatii globale este statul suveran .
A identificat problema securitatii in cei mai generali termeni , a afirmat ca genereaza o
problema sociala perpetua , ceea ce caracterizam astazi drept o deliema a securitatii.
Tot el vorbeste de nasterea unui cerc vucios referitor la violenta. Pe de o parte neglijarea
sau respingerea violentei prezinta riscul de a fii subjugat si chiar ucis, iar pe de alta
parte recurgerea la vorta declansa un ciclu de violente care se termina doar cand unu
sau ambii actionari erau eliminati.
Toti oamenii au dorinte si nevoi , iar ciocnirile dintre pereferinte erau inevitabile.
Oamenii dorind toti sa devina sefi , trebuie se se recurga la violenta si la instalarea fricii
unuia fata de celalalt. Fiecare om vedea statul in felul lui, deci se respinge posbilitatea
unei utopii definita prin reconcilierea preferintelor si vointelor divergente.
Hobbes a observat ca oamenii se luptau sa-si impuna vointa prin forta si amenintari.
Conditia umana era indiferent de caz una de insecuritate.

Oamenii erau in esenta egali in eforturile de a domina pe doua cai. Forta bruta era de
ajutor, dar nu decisiva precum inteligenta si strategiile de lupta.
Hobbes a invocat o stare de natura in care oamenii intrau pentru a stabili o ordine
politica si morala prin forta si constrangere. S-a concentrat pe descrierea, intelegerea si
explicarea securitatii ca aspect esential pentru conditia umana. Solutia Hobbesbiana a
Leviathanului este pur imaginara , dupa cum zic multi critici.

Clausewitz : dilema securitatii si statul

Se formeaza un sistem de state descentralizat , ca garantie fragila si nedemna de
incredere a securitatii si ordinii internationale .
Un sistem de state - natiune descentralizat , slab si fragil transfera obiectul dilemei
securitatii de la nivel individual si social al relatiile dintre state si la puterea de care
dispun in masura inegala .
Cu cat statele se pregateau mai mult pentru razboi , cu atat omoloagele lor reactionau
pe masura , conducand la tendinta spre razboi pur .
Suveranitatea populara nu a rezolvat dilema securitatii .
O solutie la tendinta omenirii de a recurge la forta cand doreste sa obtina ceva este
contracararea fortei.
Cand mijloacele nonviolente vor fii epuizate conflictele vor degenera in violenta , iar
limitarea recurgerii la forta a devenit obiectivul principal al politicii. Necesitatea
securitatii este esentiala pentru supravietuirea si prosperitatea societatiilor.
Leviathanul lui Hobbes este ceea ce modernii numesc astazi statul , care trebuie sa fie
suficient de puternic pentru a rezolva divizarile dintre membrii societatii si astefel ataca
din interior toate societatiile. Trebuie sa fie suficient de puternica pentru a apara
societatea impotriva rivalilor , sa genereze securitatea si supravietuirea societatii si sa
dureze mult mai mult decat viata unui individ.

Puterea statului trebuie sa se bucure de sprijinul poporului. Autoritatea statului si

monopolul asupra violentei depindeau de punea in aplicare a functiilor sale de
securitate, atat in interior cat si in exterior.
Fiecare stat determina monopolul constrangerii asupra natiunii peste care este suveran
si astfel se formeaza un sistem de state descentralizat cu garantie fragila.
Nu exista o putere care sa impuna solutii statelor competitoare , iar problema securitatii
ramane nerezolvarea acesteia la nivel de state-natiune.
Odata cu afirmarea statului modern, dilema securitatii se adanceste de la indivizi si
grupuri la relatiile dintre state. Anarhia domneste ca o proprietate centralaa sistemului
de stat-natiune.
Statele traiau in conditii de conflict perpetuu tinzand catre razboiul pur. Conflictele,
hotararea de a ramane independente, viziunile contrare au determinat statele sa
considere razboiul un imperativ continuu si o prioritate absoluta.
Dilema securitatii a fost definita deplasarea spre extreme intr-un conflict armat intre
state. Cu cat statele se pregateau mai mult de razboi, la fel faceau si omoloagele lor
tinzand spre acest razboi pur, iar cu cat statele se procupau mai putin de razboi, cu
atat ajungeau sa fie supuse vointei altore state. Ele nu puteau supune unuo Leviathan
pentru ca ele sunt Leviathani, iar supunerea fata de alt stat inseamna autodistrugere.
Nationalizarea si democratizarea razboiului au permis statului sa dispuna de intraga
varietate de resurse umane si materiale. Razboiul total au redus toate procuparile si
interesele umane la un simplu duel, in care distrugerea adversarului absorbea toate
resursele.
Clausewitz realizeaza o legatura intre conditiile noi si schimbarile revolutionare si
recunoasterea ca razboaiele anterioare se apropiau treptat de o forma pura . Daca nu
este constrans de normele nonmateriale politice sau morale, razboiul in formapura va
ingloba toate grijiile is consideratiile oamenilor.

Tucidide : Dilema securtiatii si atenuarea, daca nu chiar rezolvarea ei

Expune dilema securitatii prin relatarea razboiului peloponesiac.
In Dialogul melian, reprezentatii Atenei merg in melos pentru a le cere locuitorilor sa
li se alature in raboiul impotriva Spartei pentru suprematia peninsulei Pelopones, dar
Melosul doreste sa ramana neutra, fapt ce reprezinta o amenintare al adresa securitatii
Atenei. O relatie de cooperare a fost transformata intr-un schimb ostil si o problema de
securitate. Sparta deorea si ea o alinata cu Melosul. Daca Atenienii cedau in fata
neutralitatii Melosului si ceilalti aliati ai Atenei puteau sa dezerteze. Amenintarea
Melosului ca se aliaza cu Sparta daca presiunile Atenei nu inceteaza, intaresc
sceptitudinea Atenei fata de sinceritatea Melosului.
Cetatile aliate cu Atena nu mai aveau putere de decizie in privinta securitatii. Dorinta
Atenei de a invinge cu orice pret Sparta va fii caracterizata de Clausewitz ca razboiul
pur.
Atenienii reduc securitatea la un test de putere materiala si la forta careia I se opune
doar forta. Melosul a fost distrus pentru ca s-a impotrivit Atenei. Aceste incursiuni spre
razboiul pur cun le-ar descrie Hobbes si Clausewitz nu au avut sorti de izbanda in
cazul Atenei. Ea a facut cateva greseli esentiale si a de accea a pierdut razboiul : si-a
supraestimat puterea si i-a subestimat pe aliati.
Acestnu a dus doar la infrangerea Atenei, ci ulterior a expuizat toata Grecia si a dus la
subjugarea acesteia de catre Alexandru si macedonieni.
Dilema securitatii nu se atenueaza si nu este rezolvata prin reducerea problemei de
securitate la un raport de forte. Securitatea s-ar afla in slabiciune rivalilor. Dominatia ar
aduce securitatea. O lsolutie mai buna pentru Ateniei ar fii fost realizarea unui dialog si
a unei relatii chair cu rivalii sai.
Recurgerea la forta in rezolvarea dilemei securitatii trebuie sa fie realizata in modalitati
semnificative dpdv moral si politic, acceptabile atat pentru adversari cat si pentru aliati.
Finalul este defavorabil pentru toata lumea, pentru ca razboiul acapareaza capacitatea
oameniilor de a defini conditiile acceptabile si tolerabile reciproc pentru securitate si
ordine. Comportamentul uman este perea imprevizibil pentru a oferi o solutie dilemei
securitatii care sa se apropie de rigoarea stiintei naturale.

A alege sau nu sa recurgi la forta : relevanta lui Tucidide pentru razboiul contemporan
In privinta celor doua razboaie mondiale din secolul XX forta a fost elementul principal.
In cazul esuarii oricarei negocieri, statele se luptau sa fie primele care ataca si care isi
impun dominatia. Razboiul nu a rezolvat problemele de securitate, pentru ca a aparut al
Doilea Razboi Mondial, nascut din primul.
Democratiile liberale s-au unui cu Uniunea Sovietica impotriva Germaniei si apoi a
Japoniei, I ntermeni de capitaulare neconditionata ce a dus la un razboi pur.

Concluzii
Importanta celor trei mari teoreticieni consta in capacitatea de a defini dilema
securitatii in termeni universali. Modul de comportament intr-o epoca poate fii reprodus
si in alte vremuri.
Oamenii au preferinte diferite, diverse si conflictuale referitor la ceea ce isi doresc de la
ceilalti. Din aceasta lupta pentru putere rezulta un razboi continuu.
Hobbes afirma ca dilema securitatii se inradacineaza in indivizi si in preferintele lor
persoanel si sociale conflictuale.
Clausewitz afirma ca dilema securitatii e inradacinata in statele-natiune. Conflictul este
impins spre forma lui pura.
Toti trei sunt de acord cu ideea ca problema violentei si a relatiilor dintre state trebuie sa
fie abordata prin crearea unei forte contracarante. Dilema securitatii poate fi
rezolvatadoar printr-o solutie umana.