AUTORITATEA MILITARA - ROLUL ACESTEIA IN REALIZAREA APARARII NATIONALE - LUCRARE DE LICENTA INTRODUCERE CAPITOLUL I.

ROLUL AUTORITILOR MILITARE N REALIZAREA SERVICIULUI PUBLIC AL APRRII NAIONALE 1.1. Serviciul public al apararii nationale 1.1.1. Definirea serviciului public al apararii nationale 1.1.2. Caracteristicile serviciului public al apararii nationale 1.1.3. Armata serviciu specializat al apararii nationale 1.1.4. Competanta armatei 1.2. Competenta autoritatilor publice n conducerea apararii nationale 1.2.1. Principiile de baza ale organizarii si functionarii sistemului militar 1.2.2. Autoritatile publice special abilitate n gestionarea problemelor esentiale n materie de aparare 1.2.3. Notiunea de autoritate militara CAPITOLUL II. ACTELE AUTORITILOR MILITARE NOIUNE sI SFER 2.1. Comandament si administratie n activitatea militara 2.1.1. Notiunea de comandament si administratie militara 2.1.2. Evolutia legislatiei administratiei si comandamentului militar 2.2. Raporturile care se stabilesc ntre administratia militara si administratia publica 2.3. Delimitarea sferei actelor autoritatilor militare 2.3.1. Legislatia militara antebelica 2.3.2. Legislatia militara postbelica 2.3.3. Procesul de reformare a legislatiei militare

2.4. Notiune, trasaturi si clasificarea actelor autoritatilor militare 2.4.1. Definitia actelor autoritatilor militare 2.4.2. Trasaturile caracteristice actelor autoritatilor militare 2.4.3. Clasificarea actelor autoritatilor militare 2.4.4. Ordinul, principala forma de manifestare a prerogativelor legale ale autoritatilor militare CAPITOLUL III. REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR DE COMANDAMENT CU CARACTER MILITAR 3.1. Perspectiva juridica asupra actelor autoritatilor militare 3.1.1. Raporturile juridice ale autoritatilor militare cu subiectii interni sau externi sistemului militar 3.1.2. Teoria juridica a actelor de comandament militar 3.1.3. Contenciosul actelor autoritatilor militare 3.2. Regimul juridic al actelor de comandament cu caracter militar 3.2.1. Procedura de elaborare a actelor de comandament cu caracter militar 3.2.2. Modul de intrare n vigoare a actelor de comandament cu caracter militar 3.2.3. Efectele juridice ale actelor de comandament cu caracter militar 3.2.4. Modul de ncetare a efectelor actelor autoritatilor militare CAPITOLUL IV. CONTROLUL ACTELOR AUTORITILOR MILITARE 4.1. Controlul administrativ 4.1.1. Notiunea si rolul controlului administrativ 4.1.2. Forme ale controlului administrative asupra actelor autoritatilor militare 4.2. Controlul administrativ jurisdictional organisme jurisdictionale specializate 4.3. Alte forme ale cotrolului asupra activitatilor cu specific militar 4.4. Discutii privind controlul judiciar asupra actelor autoritatilor militare

4.4.1. Notiunea contenciosului administrativ 4.4.2. Exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la contenciosul administrativ PARTEA A II A : REPERE DE ORDIN PRACTIC CONCLUZII sI PROPUNERI ANEXE Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 Anexa 5 Anexa 6 Anexa 7 Anexa 8 Anexa 9 Anexa 10 Anexa 11 BIBLIOGRAFIE I. Tratate. Monografii. Colectii de studii. Lucrari cu caracter general. Dictionare.

II Studii. Articole III. Legislatie interna IV. Manuale, regulamente, dispozitii militare V. Jurisprudenta

INTRODUCERE Am ales aceasta tema ntruct utilitatea unei astfel de abordari a fenomenului militar din perspectiva stiintelor juridice este nendoielnic att pentru militari, n primul rnd prin aceea ca ar putea fi un multiplicator de forta armata, ct si pentru juristi care nu pot lasa neexplicate aspectele specifice ale aplicarii legilor ntr-un domeniu att de special cum este cel militar. Un astfel de studiu si propune amplificarea eficacitatii fortelor armate ntr-o societate n schimbare prin analiza impactului dreptului administrativ asupra perfectionarii activitatii autoritatilor militare. Prima parte a lucrarii si propune sa defineasca trasaturile particulare ale notiunii de autoritate militara, plecnd de la caracteristicile serviciului public al apararii si de la importanta, necesitatea si atributiile armatei si militarilor ntr-o societate democratica. Cel de-al doilea capitol al lucrarii s-a focalizat pe analiza comandamentului si administratiei militare ca forme conexe de activitate militara, delimitnd sfera actelor autoritatilor militare, definindu-le si clasificndu-le astfel nct sa se poata ntelege diferentele juridice semnificative dintre actele administrative si cele de comandament militar. Regimul juridic al actelor emise de autoritatile militare reprezinta obiectul celui de-al treilea capitol si analizeaza pe rnd legalitatea acestora, forma si procedura emiterii lor, efectele juridice si jurisprudenta acestei specii de acte administrative. n sfrsit, ultima parte a lucrarii a fost destinata analizarii controlului actelor de autoritate militara. Obiectivul acestei lucrari l reprezinta ntelegerea faptului ca scopul nobil al apararii nationale nu poate scuza niciodata mijloacele ilegale utilizate de autoritatile militare n ndeplinirea misiunilor lor, ca puterea lor discretionara pe teatrul de razboi nu este, pna la urma, dect posibilitatea pe care legea le-o acorda de a alege, ntre mai multe cursuri ale actiunii militare, pe acela care e viabil si conform prescriptiilor juridice.

PARTEA I: REPERE DE ORDIN TEORETIC CAPITOLUL I. ROLUL AUTORITILOR MILITARE N REALIZAREA SERVICIULUI PUBLIC AL APRRII NAIONALE 1.1. Serviciul public al apararii nationale 1.1.1. Definirea serviciului public al apararii nationale Cea mai simpla definitie a apararii nationale este aceea de protejare a intereselor natiunii organizate n stat de pericolele externe. Organizarea razboiului ori a apararii nationale reprezinta una din cele mai vechi functii statale si a impus existenta armatelor, ca instrument al utilizarii violentei armate si a autoritatilor executive de administrare a nevoilor armatei, ministere de razboi; interzicerea formala a recursului la violenta n relatiile internationale prin prevederile Cartei ONU a facut ca dupa 1945 sa se generalizeze denumirea acestora din urma de ministere ale apararii nationale. Cea mai raspndita definitie a razboiului este aceea de continuare a politicii cu alte mijloace ceea ce face ca el sa fie decis de autoritati politice si sa reprezinte, n pofida Pactului Briand-Kellogg din 1928, un instrument al politicii nationale[1]. Desfasurarea sa efectiva se realizeaza prin intermediul armatelor care reprezinta mijlocul concret de materializare a intereselor politicii externe ale statelor. n cadrul armatelor, autoritatile militare nu sunt altceva dect organele de stat care asigura managementul apararii armate si gestiunea mijloacelor violentei armate fara de care nu ar exista razboiul. Razboaiele sunt fenomene sociale din acest motiv ele sunt supuse reglementarii juridice ceea ce face ca n cadrul dreptului public sa existe domenii specializate care poarta denumirea de drept al razboiului (conflictelor armate) sau de drept militar. n dreptul international este unanim admis ca razboiul este o solutie exceptionala a grupurilor organizate politic care impune astfel o reglementare juridica speciala; iar n dreptul intern, specificul raporturilor militare conduc n mod necesar la elaborarea unor norme derogatorii de la dreptul comun. Pna la aparitia societatii internationale organizate prin Liga Natiunilor n 1919, dreptul gintilor concepea apararea statului ca decurgnd din dreptul natural, plecnd de la ideea emisa de Platon ca toti sunt inamicii tuturor, att statele ct si particularii, caci ceea ce se numeste ndeosebi pace exista numai cu numele, dar de fapt, fara a avea loc vreo declaratie de razboi, fiecare stat este n mod natural narmat contra celor dimprejur[2]. De la entitatile statale tip cetate si pna la marile imperii, permanenta razboaielor a facut ca n ciuda unei relative izolari a lumilor antice, problema apararii cu mijloace militare a societatii sa fie o necesitate permanenta. Impactul cel mai mare l-a avut ilegalizarea razboiului de agresiune printr-un sir nentrerupt de instrumente juridice internationale[3] care culmineaza cu Carta Natiunilor Unite. Consacrnd principiile fundamentale ale dreptului international contemporan ca rezolvare pasnica a divergentelor, nerecurgerea la forta, dezarmarea, neinterventia n

treburile interne, ONU a oferit premisa determinarii mai clare a dreptului la aparare nationala n ansamblul drepturilor si ndatoririlor fundamentale ale statelor[4]. n actuala ordine juridica mondiala, dreptul la autoaparare decurge nemijlocit din dreptul statelor la existenta iar documentele ulterioare Cartei au precizat ca el apartine nu numai statelor dar si popoarelor care lupta contra regimurilor coloniale si rasiste sau mpotriva ocupatiei straine[5]. Avnd dreptul de a se implica n problemele privind mentinerea pacii internationale susceptibile de actiuni cu caracter regional, organismele regionale de aparare au datoria sa informeze Consiliul de Securitate al ONU si pot fi folosite de acesta n aplicarea masurilor de constrngere exercitate sub autoritatea sa[6]. Pe aceasta baza s-au creat aliante si coalitii militare, adevarate organizatii internationale defensive, reflectnd globarizarea problematicii apararii. Asa este cazul, n Europa, al Pactului Nord Atlantic, al Uniunii Europene, al OSCE sau al CSI, existnd si alte cteva initiative zonale, toate acestea propunndu-si obiective de aparare comuna mpotriva unui atac armat dar si misiuni de gestionare a crizelor. Apararea nationala a primit o multitudine de definitii. Definitia legala este data de Legea nr. 45 din 1994 care n art. 1 precizeaza ca apararea nationala cuprinde ansamblul de masuri si activitati adoptate si desfasurate de statul romn n scopul de a garanta suveranitatea nationala, independenta si unitatea statului, integritatea teritoriala a tarii si democratia constitutionala. 1.1.2. Caracteristicile serviciului public al apararii nationale n actuala configuratie a dreptului international contemporan, apararea nationala are urmatoarele caracteristici: a. subiect nu-i pot fi dect statele, miscarile de eliberare nationala sau organizatiile internationale de securitate; b. obiectul ei e conditionat de existenta agresiunii armate;

c. agresiunea consta n folosirea de catre un stat a fortei sale armate contrar Cartei ONU; d. imposibilitatea activizarii sistemului apararii nationale prin executarea primei lovituri sau alegerea momentului si locului loviturii invocnd iminenta unei agresiuni[7]; e. imposibilitatea operationalizarii actiunilor de aparare militara n caz de agresiuni psihologice sau economice; f. globalizarea apararii nationale;

g. sursa juridica a apararii nationale e constituita din principiile fundamentale ale dreptului international contemporan care sunt norme de jus cogens gentium, norme imperative de la care statele nu pot deroga; h. n ipoteza n care apararea nationala nu-si realizeaza obiectivele, ocuparea de teritorii straine pe calea agresiunii e considerata nula ab initio[8]. Normele juridice referitoare la apararea statului de primejdiile externe (dar si interne) au ramas aceleasi n esenta lor, ele formeaza adevarate permanente ale dreptului public din moment ce suveranitatea nationala ramne piatra de temelie a constructiei statale. Ceea ce s-a modificat cu evolutii oarecum semnificative a fost doar ntelegerea detinatorului suveranitatii precum si modul de organizare a puterii armate a statului. Cnd delimiteaza puterile n stat, literatura politica si juridica avanseaza opinia ca n afara celor trei puteri principale si traditionale (legislativa, executiva si judecatoreasca) exista si altele, ntre care si puterea militara sau armata[9]. Existenta ei obiectiva este argumentata prin intermediul autoritatilor militare si activitatilor desfasurate de acestea iar n mod formal constitutiile unor state se refera expres la puterea armata[10]. Trebuie nsa aratat ca aceasta putere armata are alta natura dect puterile principale ale statului asa cum au fost ele definite n teoria dreptului. Puterea armata reprezinta expresia unui serviciu public caracterizat prin permanenta, specializare si profesionalism. nsa prin misiunea si actele sale el este un serviciu public special, de care depinde n mod esential existenta statului si a societatii, ceea ce face ca unii autori de drept administrativ sa-l denumeasca un mare serviciu public national iar n proiectarea actualei Constitutii a Romniei s-a utilizat, la un moment dat, chiar aceasta expresie[11]. Doctrina de drept public apreciaza ca ntre trasaturile puterii de stat exista si aceea ca ea este o putere civila; aspectul civil al puterii scoate n evidenta tocmai subordonarea puterii militare fata de autorittile civile. Ca domeniu distinct al securitatii nationale, apararea nationala se regaseste n documentele programatice ale planificarii apararii nationale[12], n programe de guvernare ca si n legislatia specifica[13]. Doctrina dreptului public a sistematizat urmatoarele caractere ale apararii nationale: a) exclusivitatea, n sensul ca masurile de aparare nationala constituie un monopol statal; b) legalitatea, apararii nationale, ceea ce nseamna consacrarea prin norme juridice a sistemului; c) primordialitatea valorilor protejate prin masurile de aparare nationala pentru ca daca suveranitatea, independenta si unitatea, integritatea teritoriala si democratia constitutionala a statului ar fi periclitate n-ar mai exista nici natiunea; d) unitatea apararii nationale, cu semnificatia ca actiunile respective trebuie sa aiba coerenta, integrndu-se ntr-un sistem[14];

e)

varietatea masurilor de aparare.

Doua precizari finale n legatura cu serviciul public al apararii nationale. n primul rnd ca el este n legatura cu alte servicii publice ale comunitatii pe care o serveste. n al doilea rnd, ntre fenomenul apararii nationale si dreptul public exista raporturi reciproce. Pe de o parte, factorul militar care e esenta apararii, a stat la origine si a influentat sistemele administrative, literatura de specialitate consemnnd faptul ca este clar ca evolutia organizarii administrative este legata de evolutia armatei; nsasi ideea de ierarhie vine de la ideea subordonarii specifice fenomenului militar[15]. Pe de alta parte, apararea nationala nu exista dect n cadrul juridic al dreptului public. 1.1.3. Armata serviciu specializat al apararii nationale Din punct de vedere terminologic, se utilizeaza att conceptul de armata ct si cel de forte armate. Astazi, acceptiune cea mai mare o are cel de forte armate definit de doctrina ca fiind ansamblul formatiunilor militare ale unui stat, compuse din forte terestre, maritime si aeriene si incluznd efectivele umane si mijloacele militare organizate n vederea ducerii luptei armate. Dreptul international militar defineste fortele armate ale unui beligerant ca fiind toate fortele, gruparile si unitatile armate organizate si puse sub comanda, statul avnd obligatia de a preciza public ce anume trupe include n fortele sale armate[16]. Deoarece constituie un monopol specializat al statului, constituirea si utilizarea unor forte armate n afara unor autoritati statale este interzisa. ARMATA este definita uneori ca ansamblu al fortelor armate ale unui stat. Unele legi militare stabilesc expres ca prin armata se nteleg numai trupele MAp iar Legea nr.45/1994 precizeaza ca armata este componenta de baza a fortelor armate care asigura, pe timp de pace si la razboi integrarea ntr-o conceptie unitara a activitatilor fortelor participante la aparare. Cu toate ca armata reprezinta institutia fundamentala a serviciului public al apararii nationale organizat de catre administratia publica centrala a statului, doctrina administrativa n-a fost ntotdeauna unanima n ceea ce priveste apartenenta organismului militar la sfera administratiei publice. Deosebit de expresiv comenta asupra apartenentei Mircea Djuvara ntr-un ciclu de conferinte destinat militarilor: Actul de executare se reazima n ultima instanta pe forta materiala pusa n serviciul dreptului, n orice acte de stat, fie ca e vorba de o aparare a statului nsusi fata de un alt stat, fie ca e vorba de apararea intereselor generale sau particulare. Organul care face parte n felul acesta esentialmente din puterea executiva si care realizeaza cu forta dreptul, este armata[17]. Natura juridica a armatei de institutie destinata realizarii serviciului public al apararii nationale rezulta, de obicei, din chiar textele constitutionale ale organizarii politicostatale. Constitutia Romniei din 1991 include art. 117 referitor la Fortele armate n sectiunea ntia consacrata administratiei publice centrale de specialitate al capitolului al cincilea destinat administratiei publice din titlul al treilea referitor la autoritatile publice. Apreciem ca aceasta formula de tehnica juridica nu este de loc ntmplatoare ci si are

logica n natura juridica a fortelor armate de autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate. Analiznd normele constitutionale si legale referitoare la armata putem sistematiza urmatoarele caracteristici esentiale ale acestui serviciu al administratiei publice: a) autonomia armatei n sistemul institu 12112d324m ;iilor publice nationale;

b) specializarea armatei, dotarea si functionarea ei specifica n scopul ndeplinirii competentelor ce-i revin; c) comanda unica si disciplina;

d) subordonarea fortei armate puterii civile, plecnd de la ideea ca statul modern este un stat civil[18]; e) apolitismul armatei, n sensul ca membrii activi ai fortelor armate nu pot face parte din partide politice; f) democratismul armatei, manifestat n faptul ca toti membrii societatii au obligatii n domeniul securitatii nationale; g) caracterul permanent, rezultnd din functia de aparare nationala care nu poate fi improvizata la nceputul razboiului; h) integrarea armatei n sistemul global al autoritatilor statale ca efect al globalizarii apararii nationale; Plecnd de la definitia data de doctrina organului administratiei publice ca fiind acea structura organizationala care, potrivit Constitutiei si legii, are personalitate de drept public si actioneaza, din oficiu, pentru executarea legii sau prestarea serviciilor publice, n limitele legii, sub controlul, direct sau indirect, al Parlamentului, costatam ca armata este un organ al administratiei publice deoarece: 1) are o structura organizationala complexa aflata sub conducerea administrativa directa a MAp; 2) dispune, potrivit Constitutiei si legii, de personalitate de drept public ceea ce-i permite sa intre n nume propriu n raporturi juridice de drept administrativ[19]; actioneaza, din oficiu, pentru executarea legii sau prestarea serviciului public al apararii nationale n limitele legii; 3) se afla sub controlul direct sau indirect al Parlamentului ca organ reprezentativ al vointei poporului. 1.1.4. Competanta armatei

COMPETENA ARMATEI reprezinta ansamblul atributiilor stabilite de Constitutie si lege acestei persoane morale de drept administrativ prin care i se confera drepturi si ndatoriri n desfasurarea n nume propriu si n realizarea puterii publice a activitatii executive de aparare nationala. n schimb, capacitatea administrativa a armatei consta n aptitudinea acesteia de a fi subiect n raporturile juridice administrative reclamate de realizarea competentei ei, ceea ce nseamna ca doar armata n ansamblul ei dispune de capacitate administrativa deplina deoarece numai ea are personalitate morala de drept public. Competenta si capacitatea armatei nu pot fi ntelese fara precizarea misiunilor acestui organ al administratiei publice. Misiunile armatei sunt determinate att de dreptul international ct si de dreptul public al fiecarui stat deoarece armata este un instrument al politicii nationale statale n raport cu alte state. Potrivit rapoartelor prezentate congreselor Societatii, principiile si normele dreptului international admit urmatoarele misiuni ale armatelor nationale: 1) apararea independentei, suveranitatii si integritatii teritoriale a statelor; 2) executarea de represalii n autoaparare; 3) participarea la actiuni militare n cadrul unei aliante militare care are ca scop apararea colectiva; 4) protejarea drepturilor statelor pe mare, n spatiul aerian si cel cosmic; 5) participarea la operatiuni de mentinere a pacii sub mandatul ONU sau al altor organizatii internationale. Examinnd Constitutiile mai multor state, Societatea Internationala de Drept Militar si Dreptul Razboiului a concluzionat ca nici un stat n-a prevazut n legislatia sa pentru fortele armate ndatoriri incompatibile cu dreptul international. n ceea ce priveste dreptul public romn, constatam lipsa unor prevederi exprese asupra misiunilor armatei n Constitutiile de la 1866, 1923 si 1938, probabil fiindca misiunea esentiala de aparare a tarii era ratiunea de a fi a armatei. n Constitutiile socialiste din 1948, 1952 si 1965 existau prevederi generale referitoare la apararea hotarelor tarii, a suveranitatii si independentei poporului romn. Constitutia actuala dispune n art. 117 alineatul nti ca "armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale". Alte misiuni ale armatei rezulta implicit din unele prevederi ale Legii nr. 415/2002 a CSAT (care n art.2 vorbeste despre paza si apararea unor obiective importante, mentinerea si restabilirea ordinii de drept, limitarea si nlaturarea efectelor calamitatilor sau catastrofelor) sau ale Legii nr. 45/1994 (participarea la misiuni internationale de mentinere a pacii sau n scopuri umanitare este prevazuta n art. 5 al legii) ca si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta. Mai detaliata n ceea ce priveste misiunile armatei sunt documentele programatice ale apararii nationale (Strategia de securitate nationala, Carta alba a Guvernului si Strategia militara a Romniei) ca si doctrinele si regulamentele militare generale. 1.2. Competenta autoritatilor publice n conducerea apararii nationale 1.2.1. Principiile de baza ale organizarii si functionarii sistemului militar

Noile exigente militare ale lumii de astazi impun o conceptie globala asupra serviciului public al apararii nationale, o organizare fondata pe dispersare si mobilitate si o dotare cu sisteme moderne de armament. Principiile de baza ale organizarii si functionarii oricarui sistem militar de aparare nationala ntr-o societate democratica sunt: 1. permanenta, n sensul ca apararea ca serviciu public nu se poate improviza la izbucnirea ostilitatilor ci trebuie pregatita nca din timp de pace; 2. specializarea ramne esentiala n realizarea obiectivelor defensive;

3. subordonarea serviciului apararii unui control strict al puterii civile, autoritatile civile interpunndu-se ntre armata si indivizi prin reguli foarte stricte; 4. prevenirea, adica dimensionarea si organizarea apararii n functie de riscurile si amenintarile probabile; 5. socializarea apararii nationale, cu semnificatia ca nevoile de securitate cuprind ansamblul activitatilor sociale: organizarea administrativa si economica, educatie, cercetare stiintifica si informatica; 6. unitatea serviciului public al apararii, reprezentnd necesitatea ca sistemul n toata complexitatea lui sa fie coordonat de o singura autoritate; 7. universalitatea, care exprima corelatia dintre importul si exportul de securitate ca o consecinta a globalizarii lumii si a necesitatii apararii de agresiuni prin ncheierea de aliante si coalitii militare. Principiile enumerate mai sus au fost sistematizate din analiza legislatiei militare comparate a diferitelor state. Din punct de vedere juridic, organizarea sistemului public al apararii nationale se bazeaza pe cadrul constitutional si legal al fiecarei tari care sunt expresie a politicii proprii de securitate nationala. DREPTUL COMPARAT ne demonstreaza ca diferentele de forma de guvernamnt si de structura de stat ca si traditiile specifice ale tarilor Uniunii Europene au facut ca termenii constitutionali ai organizarii serviciului public al aparari nationale sa fie destul de diferiti. Totusi, nu e deloc hazardat sa afirmam ca Europa dispune de traditii constitutionale comune care, n special dupa Maastricht, s-au constituit ntr-un adevarat patrimoniu comun bazat pe valorile democratice ale statului de drept, patrimoniu ce constituie fundamentul politicii de aparare comune si a identitatii europene de securitate. 1.2.2. Autoritatile publice special abilitate n gestionarea problemelor esentiale n materie de aparare Principalele repere ale modificarii serviciului public de aparare nationala dupa 1989 au fost legislatia militara romneasca antebelica precum si legislatia militara occidentala

care au fost adaptate la contextul conditiilor interne si internationale ale epocii noastre, chiar daca, inevitabil, s-au manifestat din inertie si unele atitudini reflectnd regimurile de dictatura anterioare. Pe aceste baze, Constitutia din 1991, a articulat un sistem n care fortele armate realizeaza serviciul public al securitatii democratice a societatii supus controlului civil n toate actiunile sale. Problemele esentiale n materie de aparare sunt n atributia organului reprezentativ suprem al poporului romn iar organizarea executarii acestora revine unor autoritati publice special abilitate n centrul carora se afla Presedintele Romniei, CSAT, Guvernul si MAp. Pe baza prevederilor constitutionale, n 1994 a fost elaborata Legea nr.45 a apararii nationale a Romniei[20]. innd cont de interesele nationale dar si de obligatiile internationale asumate, legea-cadru din 1994 precizeaza n art.4 ca organizarea apararii nationale n caz de agresiune se bazeaza pe principiul suficientei defensive (cu posibilitatea angajarii tuturor resurselor umane si materiale) iar masurile legal adoptate sunt obligatorii pentru toti cetatenii si pentru toate autoritatile si institutiile publice si private; este, de asemenea, stipulata posibilitatea participarii la constituirea fortelor internationale destinate mentinerii pacii potrivit obligatiilor reiesite din tratate internationale. Structura sistemului apararii nationale include; conducerea, fortele, resursele si infrastructura teritoriala. CONDUCEREA este un atribut exclusiv si inalienabil al autoritatilor constitutionale iar pe timp de razboi se nfiinteaza; la nivel national Marele Cartier General (MCG) n timp ce la nivel judetean va fi functia de comandant militar ale caror atributii se aproba prin hotarre a CSAT. FORELE destinate apararii se compun din fortele armate (armata, unitatile MI si ale serviciilor de informatii) si forte de protectie (formatiunile sanitar-voluntare si de protectie civila)[21]. RESURSELE aparari se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale si de alta natura pe care statul le asigura si le angajeaza n sustinerea serviciului public al apararii. INFRASTRUCTURA TERITORIAL se constituie din ansamblul lucrarilor si amenajarilor teritoriului care pot fi folosite n scopuri militare. PARLAMENTUL, ca organ reprezentativ suprem al poporului romn, dezbate n sedintele comune ale camerelor urmatoarele probleme ale apararii: declararea mobilizarii generale sau partiale; declararea starii de razboi; suspendarea sau ncetarea ostilitatilor; examinarea rapoartelor CSAT; aprobarea hotarrii Presedintelui Romniei de declarare a mobilizarii sau ncuviintarea instituirii starii de asediu ori a celei de urgenta. n timp de pace, el accepta programul de guvernare care contine si politica de aparare iar n caz de agresiune armata, daca nu se afla n sesiune, el se convoaca de drept n 24 de ore ori n 48 de ore n caz de stare de asediu (urgenta) si functioneaza pe toata durata acestora. Ca unica autoritate legiuitoare, Parlamentul reglementeaza si problematica apararii adoptnd legi constitutionale, organice si ordinare. Legea nr. 45/1994 abiliteaza Parlamentul de a aproba participarea Romniei cu efective si tehnica militara la actiuni n sprijinul pacii sau scopuri umanitare precum si intrarea, stationarea ori trecerea unor unitati militare straine pe teritoriul Romniei. PREsEDINTELE ROMNIEI este garantul independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii si are urmatoarele atributii constitutionale specifice serviciului public al apararii nationale: poate lua parte la sedintele Guvernului n care se

dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice (art.87); este comandantul fortelor armate si presedinte al CSAT (art.92 al.l); poate declara mobilizarea generala sau partiala a fortelor armate cu aprobarea prealabila a Parlamentului iar n cazuri exceptionale hotarrea lui se supune ulterior aprobarii n 5 zile de la adoptare (art.92 al.2); ia masuri pentru respingerea agresiunii armate si le aduce la cunostinta Parlamentului printr-un mesaj (art.92 al.3); instituie, potrivit legii, starea de asediu (urgenta) n ntreaga tara ori n unele localitati si solicita pentru aceasta ncuviintarea Parlamentului n 5 zile (art.93); acorda gradele de maresal, de general si de amiral (art.94 lit.b). CONSILIUL SUPREM DE APRARE A RII, cu antecedente n perioada interbelica, este o institutie autonoma prevazuta n art. 118 din Constitutie, care organizeaza unitar activitati care privesc apararea tarii si siguranta nationala. Organizat n conformitate cu Legea nr.415/2002, acest organism de solutionare a problemelor apararii care cer conlucrarea mai multor autoritati este compus din Presedintele Romniei (presedinte al CSAT), primul ministru (vicepresedinte) si noua membrii, avnd diferite atributii printre care: propune spre aprobarea Parlamentului (strategia de securitate, structura sistemului de aparare, declararea starii de razboi, suspendarea ostilitatilor, ncheierea armistitiului sau ncetarea starii conflictuale, etc.). Dupa peste 10 ani de functionare s-a apreciat ca era necesara o noua reglementare a organizarii si functionarii CSAT, avnd n vedere att faptul ca prima lege organica fusese elaborata naintea Constitutiei ct si pe acela al mutatiilor produse n serviciul public al apararii nationale. GUVERNUL, ca autoritate publica ce nfaptuieste ntreaga politica statala a tarii, are atributii si n domeniul apararii. n primul rnd, e vorba de faptul ca, n conformitate cu art. 101 lit.c din Constitutie, el asigura realizarea politicii interne si externe si exercita conducerea generala a administratiei publice potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament; n programul de guvernare un capitol special este consacrat apararii nationale[22]. Potrivit art.1 par.5 din Legea nr.90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romniei si a ministerelor[23] ntre alte functii pentru realizarea programului de guvernare, Guvernul o exercita si pe aceea de autoritate de stat prin care se asigura urmarirea si controlul aplicarii reglementarilor n domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale; de asemenea, conform art. 11 lit.i, el are ntre alte atributii, si pe aceea de a aduce la ndeplinire masurile adoptate potrivit legii pentru apararea tarii, scop n care organizeaza si nzestreaza fortele armate. MINISTERELE sI CELELALTE AUTORITI ALE ADMINISTRAIEI PUBLICE CENTRALE raspund de executarea masurilor de aparare, fiecare n domeniul sau de activitate, potrivit legilor din domeniu; ele au atributii generale prevazute n Legea apararii nationale dar si atributii specifice rezultate alte legi ce reglementeaza serviciul public al apararii si ndeplinirea atributiilor generale si speciale, ministrii emit ordine si instructiuni pe baza si n vederea executarii legilor si hotarrilor Guvernului, uneori realizndu-se acorduri de colaborare ntre MAp si alte autoritati[24]. AUTORITILE ADMINISTRAIEI PUBLICE LOCALE au n timp de pace, de mobilizare si de razboi, potrivit competentei teritoriale, anumite atributii n legatura cu

apararea nationala prevazuta n legislatia specifica[25] iar aparatul tehnic de specialitate al prefecturii conlucreaza cu reprezentatii locali ai MAp, MI si SRI n elaborarea masurilor ce se impun pentru asigurarea respectarii drepturilor individuale, apararea proprietatii publice si private, securitatea cetatenilor si prevenirea infractiunilor[26]. AUTORITILE JURISDICIONALE, prin instantele judecatoresti si ministerul public rezolva problemele legate de situatii de ncalcare a dispozitiilor referitoare la apararea nationala aducndu-si un aport deosebit la asigurarea legalitatii si ordinii de drept n sistemul securitatii nationale. De remarcat, n acest context, dispozitiile speciale ale Codului penal si Codului de procedura penala, competenta special determinata a instantelor militare ca si competenta n materie de contencios administrativ a instantelor judecatoresti pentru actele autoritatilor publice cu atributii n domeniul apararii nationale. si unele autoritati publice autonome participa n modalitati proprii la buna functionare a serviciului public al apararii. Concluzionnd spunem ca Romnia dispune de un mecanism institutional complex n conducerea sistemului public de aparare nationala, eforturile autoritatilor publice abilitate trebuie sa fie ndreptate pentru buna functionare a acestuia. Desi ndeplinesc functii de aparare nationala, autoritatile publice prezentate ramn civile realiznd si sarcini apartinnd altor domenii si si subordoneaza si autoritatile militare care ndeplinesc misiuni specifice de aparare armata. 1.2.3. Notiunea de autoritate militara Studiul legislatiei romnesti elaborate dupa 1991 releva ca sintagma "autoritate militara" a fost utilizata prima data n Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila[27]; dupa aceasta prima mentiune, notiunea a fost folosita de cinci ori n Legea din 1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii n interes public[28] si de noua ori n Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta. Ea a mai facut obiectul Legii nr. 61/2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele NATO si celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la Statutul fortelor lor si al Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale. Se poate concluziona ca legislatia romneasca actuala foloseste destul de rar notiunea de autoritate militara, ca efect prelungit n timp al nlocuirii denumirii consacrate antebelic cu sintagme de mprumut ca "organe militare" sau "cadre militare". Pe de alta parte, trebuie mentionat ca utilizarea indirecta a notiunii de autoritate militara are un caracter general deoarece ori de cte ori legea foloseste denumirile unor anumite structuri militare (SMG, CMZ, comandamente etc.) ne indica de fapt autoritati militare specifice. O alta concluzie este aceea ca referirea legala la autoritati militare se face nu att pentru raporturile existente n interiorul armatei ct la relatiile acesteia cu cetatenii sau cu alte autoritati publice. Sintagma "autoritati militare'' este folosita expres si n tratatele internationale: sectiunea a III-a a Regulamentului anexa la Conventia de la Haga din 1907 privitoare la legile si obiceiurile razboiului terestru se intituleaza chiar "Despre autoritatea militara pe teritoriul Statului inamic; numeroase norme ale Conventiilor de la Geneva din 1949 si ale Protocoalelor aditionale din 1977 se refera direct la autoritatile militare[29].

Regulamentul disciplinei militare din anul 2000 este primul regulament al perioadei actuale care foloseste n mod expres notiunea n chiar titlul capitolului al doilea Autoritatea militara si obligatiile care decurg din aceasta ca si n art. 10, 11, 19 si n glosarul anexat; nsa, inertial, mult mai frecvente sunt expresiile comandanti, superiori, structuri militare, esalonul superior s.a. Mai mult chiar, atunci cnd defineste abaterile disciplinare, art. 44 include ntre altele "lipsa de respect manifestata fata de comandanti, superiori, egali sau inferiori n grad si fata de autoritati indicnd astfel, n mod indirect, ca autoritatile ar fi doar cele civile; aceasta inconsecventa se va diminua probabil cu timpul, pe masura ce notiunea analizata va fi utilizata tot mai mult. De altfel, Doctrina actiunilor ntrunite aprobata de MAp n iulie 2001, introduce fara nici un fel de prejudecata termenul de autoritate militara, alaturi de cel de Autoritate Nationala de Comanda si de alte structuri cu caracter de autoritate militara, ceea ce se ntmpla si n Doctrina operatiunilor multifunctionale ntrunite, din octombrie 2001. n ceea ce priveste semnificatiile notiunii de autoritate militara, n legislatia antebelica ea desemna pe comandantii sau structurile militare ce se ncadrau n ceea ce Constitutiile denumeau ''puterea armata", ca putere publica a statului. Pentru autoritatile militare, Constitutia nu ntrebuinteaza, de fapt, nici unul din termenii echivalenti si nici pe acela antebelic de "putere armata" deoarece astazi functiile armatei sunt mai complexe dect simpla asigurare a serviciului public al apararii. Articolul 117 al Constitutiei se margineste sa proclame ca "armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale". Aceasta nu nseamna ca armata este lipsita de prerogativele ei de putere armata sau de autoritate publica; ea ramne puterea armata a statului n sensul ca reprezinta instrumentul de forta publica pentru apararea comunitatii de eventualele pericole externe (dar si interne) si exercita, prin misiunile care-i sunt stabilite constitutional, atributii de autoritate publica att n domeniul apararii ct si al securitatii, ordinii publice, politicii externe. n legislatia militara actuala nu exista o definitie generica a autoritatilor militare ci numai definitii ale unor autoritati militare concrete, prin specificarea atributiilor acestora. Totusi, o definitie generica a autoritatilor militare o gasim n Legea nr.6/2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul fortelor lor[30]; conform art. 1 al.5 al legii, notiunea de "autoritati militare ale statului trimitator" nseamna acele "autoritati nvestite cu atributii de comanda si de aplicare a legislatiei acestui stat cu privire la membrii fortei sale sau ai componentei civile". Se poate observa, pe de o parte, ca legea romna preia, de fapt, definitia din textul international mentionat si, pe de alta parte, ca n ntelesul acestui act normativ accentul se pune pe atributiile de comanda si de aplicare a legislatiei militare fata de militari; fiind autoritate publica, autoritatea militara se poate nsa manifesta nu numai fata de militari ci si fata de civili, att autoritati ct si particularii.

Dupa aparitia Statutului cadrelor militare n 1995, primul regulament militar romnesc ce se refera expres la notiunea de autoritate militara este Regulamentul general pentru conducerea actiunilor militare din 1998, care contine n art.3 dispozitia potrivit careia "comandantul este autoritatea nvestita sau asumata legal care exercita actul de comanda asupra personalului structurilor subordonate precum si asupra celui avut temporar n subordine iar n art.4 prevede ca "actul de comanda include autoritatea si responsabilitatea pentru folosirea eficienta a resurselor disponibile si pentru planificarea actiunii, organizarea, coordonarea si controlul fortelor n vederea ndeplinirii misiunilor. Acelasi regulament mai defineste: n art.7 pe loctiitorul comandantului drept "autoritatea nvestita care participa la actul de comanda n limitele stabilite de comandant", relatiile acestuia cu seful de stat major, cu statul major si cu comandantii unitatilor subordonate fiimd stabilite, de asemenea, de catre comandant; n art. 17. pe seful de stat major ca "autoritate nvestita cu exercitarea actului de comanda asupra statului major,el putnd lua decizii care privesc ntreaga unitate numai n absenta comandantului si a loctiitorului acestuia"; n art.1, comandamentul, care apare ca elementul de structura al unitatii militare organizat pentru exercitarea actului de comanda si nvestit prin acte normative cu competente specifice n domeniul actiunilor militare, organizat pe compartimente; n art. 14, statul major, care apare ca fiind structura de baza a comandamentului prin care comandantul realizeaza actul de comanda asupra fortelor subordonate; n art. 16, compartimentele comandamentului care, prin relatiile organizatorice stabilite, au fiecare n parte, autoritate functionala n problemele specifice domeniului lor asupra celorlalte compartimente. Glosarul Regulamentului defineste si "autoritatea asumata legal" ca "drept de a da ordine pe care un militar si-l asuma potrivit actelor normative n vigoare, a ierarhizarii gradelor, functiilor si a competentelor n domeniu ; dispozitiile mentionate mai sus, completate cu atributii concrete ale functiilor respective, sunt reluate si n Regulamentul de ordine interioara n unitate intrat n vigoare n iulie 2000 ca si n Doctrina actiunilor ntrunite ale fortelor armate si Doctrina operatiilor multinationale din anul 2001. Analiza notiunii de autoritate militara implica si cteva consideratii asupra delegarii de autoritate si transferului de autoritate. n cele mai multe cazuri, autoritatea apartine de drept comandantilor numiti legal n functii publice militare si se supune principiilor constitutionale care prevad ca functiile si demnitatile publice civile si militare pot fi ocupate de persoane care au numai cetatenia romna si domiciliul n tara (art.16) si ca cetatenii carora le sunt ncredintate functii publice, precum si militarii, raspund de ndeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, n acest scop, vor depune juramntul cerut de lege (art.50); ea poate fi nsa delegata de comandant si altor persoane. 1.2.3.1. Delegarea de autoritate n lipsa unor prevederi legale exprese referitoare la delegarea de autoritate militara, ramn aplicabile regulile generale ale delegarii atributiilor de functie publica ca si referirile la aceasta chestiune existente n regulamentele militare. Astfel, Regulamentul general pentru conducerea actiunilor militare (ale carui prevederi au fost preluare si n art.49 din Regulamentul de ordine interioara n unitate) dispune n art.5 ca n functie de

situatie, comandantul poate transmite temporar prin delegare de comanda atributiile si sarcinile sale unor persoane subordonate ierarhic. Regulamentele contin nsa si doua precizari pe care le putem considera contradictorii: n prima se spune ca "delegarea de comanda e nsotita si de competenta si responsabilitatea corespunzatoare", ceea ce este normal, iar n a doua se adauga ca "prin delegare de comanda, competenta si responsabilitatea comandantului n fata superiorilor nu se diminueaza ", ceea ce este ilogic, chiar avnd n vedere principiul unitatii de comanda, deoarece daca delegarea a fost legala nu se poate nicidecum contrazice principiul raspunderii individuale. Rezolvarea acestei contradictii impune un apel la teoria competentei organelor administratiei publice, n conformitate cu care prin competenta ntelegem ansamblul atributiilor stabilite legal, ce confera drepturi si obligatii pentru a duce n nume propriu si n realizarea puterii publice o anumita activitate administrativa; spre deosebire de competenta ce poate fi delegata altei persoane, capacitatea administrativa a organelor administratiei publice, nteleasa ca aptitudine a acestora de a fi subiecte n raporturile juridice administrative reclamate de realizarea competentei lor, nu poate fi delegata. n art. 6 al regulamentelor mentionate se adauga si ideea ca nu poate fi delegata de catre comandant raspunderea pentru ndeplinirea misiunii ncredintate unitatii pe care o comanda deoarece decizia finala si responsabilitatea finala i revin. Analiznd cele 22 de atributii ale comandantului prevazute n art. 52 din Regulamentul de ordine interioara n unitate, se poate presupune ca el ar putea delega temporar autoritatea sa unor subordonati n ceea ce priveste 20 de atributii; doua dintre ele ramn incompatibile cu delegarea si anume asigurarea permanenta a capacitatii de lupta pentru trecerea la ndeplinirea misiunii precum si aceea de informare a loctiitorului cu datele necesare preluarii comenzii. Tot o referire la delegarea de comanda, indirecta de data aceasta, exista n art. 7 care dispune ca loctiitorul comandantului participa la actul de comanda n limitele stabilite de catre comandant; se poate presupune ca loctiitorul va participa la actul de comanda n limitele delegarii de autoritate decise de comandant. 1.2.3.2. Transferul de autoritate

Spre deosebire de delegarea de autoritate care opereaza n interiorul organismului militar national, transferul de autoritate presupune trecerea conducerii operationale a fortelor militare n sarcina unor comandanti militari straini, n cadrul procesului de participare nationala la operatiuni multinationale. Avnd n vedere ca apararea armata a unui stat se concepe si se realizeaza n conformitate cu interesele sale fundamentale, conducerea acesteia revine n exclusivitate organelor sale constitutionale si legale, ntre care se numara si autoritatile militare. n acest sens, Strategia militara a Romniei precizeaza ca armata se subordoneaza si raspunde n fata conducerii democratice civile a statului . Pe de alta parte, una din modalitatile traditionale de ntarire a securitatii nationale dincolo de propriile eforturi militare este reprezentata de participarea la coalitii militare n cadrul eforturilor internationale de asigurare a securitatii colective a statelor. Specificul coalitiilor si aliantelor militare consta n utilizarea fortei combinate a mai multor state pentru a impune vointa si scopurile comune. Indiferent ca avem de a face cu aliante

permanente sau coalitii ad-hoc sau n cadrul unor organizatii internationale integratoare, unitatea de comanda si actiune ramne principiul fundamental al utilizarii eficiente a fortelor militare, lucru dificil de realizat n cadrul operatiilor combinate. n fapt, n cadrul unei operatiuni combinate avem de a face cu mai multe contingente nationale ce intra n compunerea unei forte multinationale condusa de un comandament numit prin consens de catre tarile participante. Deoarece contingentele nationale sunt si subdiviziuni ale fortei multinationale, ele se subordoneaza direct si nemijlocit comandamentului fortei, potrivit principiului militar universal conform caruia comandantii se succed pe nivele ierarhice, raspunznd de disciplina militarilor aflati sub autoritatea lor si asumndu-si adesea, pe deasupra, anumite responsabilitati si competente penale referitoare la subordonatii lor. Ca urmare, comandantul fortei e investit cu autoritatea deplina de comanda din punct de vedere operational asupra contingentelor nationale cu exceptia deciziilor administrative si disciplinare; chiar si n aceste domenii, el poate solicita informatii, rapoarte si investigatii deoarece are o responsabilitate generala asupra ordinii si disciplinei n cadrul fortei. Din punct de vedere politic si juridic, aceasta autoritate a comandamentului fortei multinationale provine din tratatele de alianta (coalitie) si din aranjamentele tehnice militare ncheiate nainte de nceperea operatiunii, care prevad un transfer de autoritate de la organele nationale la cele multinationale. n conceptia NATO, unitatea de comanda a fortelor militare este considerata ca esentiala, fie ca e vorba de operatiuni de razboi sau de actiuni de sprijinire a pacii. De aceea, structura de comanda a operatiunii trebuie sa ia n considerare specificitatea fiecarei misiuni si modalitatile de care se dispune pentru a fi dusa la ndeplinire, respectndu-se cerinta eficientei militare, indiferent ca avem de a face cu o actiune proprie (a NATO) sau de una n realizarea unui mandat al ONU ori OSCE. Pactul Nord Atlantic considera ca pentru a fi eficienta, o operatiune combinata trebuie sa asigure concordanta deplina ntre toate aspectele misiunii politic, civil, administrativ, juridic, umanitar si militar[31]. Acesta este motivul pentru care Doctrina NATO opereaza cu conceptul de "Transfer de autoritate" (TOA - Transfer of Authority). n legislatia militara romneasca publicata pna n prezent, referirile la TOA se rezuma la Acordul privind Forta de Mentinere a Pacii n Europa de Sud Est[32] ncheiat ntre Albania, Bulgaria, Grecia, Fyrom, Italia, Romnia si Turcia, prin care se creeaza o brigada notificata la ONU si OSCE pentru angajarea n prevenirea conflictelor si n alte operatiuni n sprijinul pacii. Conform art.1 al acordului, expresia "transfer de autoritate'" nseamna transferul oficial al unui anumit grad de autoritate asupra fortelor desemnate efectuat ntre unul din statele participante si comandamentul Brigazii sau ntre oricare din cei doi comandanti aflati n subordinea acestuia. ncepnd cu acest moment, contingentele nationale sunt subordonate autoritatii Comandamentului Fortei Multinationale de Pace, asa cum s-a convenit n cadrul Comitetului Director PoliticoMilitar; se mai precizeaza ca procedurile detaliate pentru generarea fortei vor fi elaborate de catre Nucleul de Stat Major, sub responsabilitatea Comandantului Fortei de Pace pentru a fi aprobate si de catre Comitetul Director Politico-Militar. Sa notam, n acest context, ca prevederile respective nu nseamna numai subordonarea unor unitati

romnesti unui comandant strain ci si subordonarea unor unitati militare straine unor comandanti romni, ncepnd din anul 2007 Romnia fiind la conducerea militara a Fortei pentru o perioada de doi ani, asa cum prevede Anexa privind localizarea comandamentului si rotatia posturilor principale[33]. Directiva actiunilor ntrunite ale fortelor armate din anul 2001 prevede n art. 65 ca fortele armate ale Romniei vor conlucra cu structurile de securitate euroatlantice pe baza parteneriatului si a memorandumurilor de ntelegere; n situatia desfasurarii pe teritoriul national a actiunilor strategice ntrunite sau combinate, conducerea efortului multinational va apartine, n exclusivitate, Autoritatii Nationale de Comanda, recunoscndu-se si egalitatea tuturor partenerilor. n concluzie, potrivit transferului de autoritate ca si principiului unitatii de comanda care se aplica n cazul fortelor multinationale, un contingent national fiind o parte componenta a fortei nu mai poate primi instructiuni si ordine dect pe cale ierarhica, de la comandantul fortei, si nici propriul guvern nu poate ncalca aceasta regula. Aceasta nu nseamna, totusi, ca militarii contingentului national nu mai depind n nici un fel de propriul guvern: n ceea ce priveste autoritatea administrativa si jurisdictionala, comandantul unui contingent national ramne subordonat total autoritatilor sale nationale, fiind responsabil de resursele, de ordinea si disciplina propriilor forte si avnd atributii precise pe aceasta linie prevazute n acordul de participare si n SOFA. Pe de alta parte, actele autoritatii militare n astfel de cazuri au un regim juridic distinct: n interiorul contingentului national ele se supun cerintelor de legalitate nationala, iar n cadrul fortei multinationale cerintelor prevazute n documentele de organizare si functionare ale aliantei/coalitiei respective care implica procedurile standard de operare.

CAPITOLUL II. ACTELE AUTORITILOR MILITARE NOIUNE sI SFER 2.1. Comandament si administratie n activitatea militara 2.1.1. Notiunea de comandament si administratie militara Dictionarele definesc, la modul general, comandamentul militar ca actiunea, dreptul de a comanda, ca putere, responsabilitate si functie a celui care comanda; exista si o definitie specifica a comandamentului militar, ca ansamblu al instantelor superioare ale armatelor sau organ de conducere a unei (mari) unitati sau a unei institutii militare[34]. Mai detaliate sunt dictionarele militare care se refera la comandament ca organ de conducere specific organizarii militare, nglobnd personal cu grade, functii si specialitati stabilite prin statele de organizare sau prin ordine speciale, existnd un comandament suprem (cel

mai nalt organ militar n timp de razboi care conduce n mod centralizat operatiile si toate celelalte activitati necesare desfasurarii razboiului), comandamente de arma (geniului, transmisiunilor, logisticii, protectiei civile), comandamente de mari unitati (armata, corp de armata, divizie, brigada) si comandamente operationale sau teritoriale (organe militare teritoriale ale MAp destinate a ndruma activitatea centrelor militare judetene iar n timp de razboi a rezolva si alte probleme militare n raza sa de activitate); de regula, comandamentul cuprinde comandantul cu loctiitorii sai, statul major, comandantii (sefii) de arme (servicii) cu statele lor majore, unitatile (subunitatile) de paza si deservire[35]. Notiunea de administratie militara are, n general, semnificatia de sectie a unei institutii, nsarcinata cu gestiunea unui patrimoniu dar si de parte a armatei care se ocupa cu organizarea, ntretinerea, completarea si mobilizarea fortelor armate precum si cu probleme privitoare la ordinea interioara a trupelor . Dictionarele militare definesc administratin militara fie ca sistem de organizare si conducere instaurat de autoritatile militare pe un teritoriu ocupat n timp de razboi, fie ca termen care definea, n trecut, totalitatea activitatilor privind organizarea, nzestrarea, asigurarea tehnico-materiala (echipare, hranire. ntretinere) si financiara a fortelor armate precum si elaborarea regulilor specifice pentru aplicarea n armata a legislatiei si actelor normative[36]. n acest ultim sens, administratia militara este echivalata de unii cu termenul actual de "intendenta" (desi ea reprezinta mult mai mult). Legislatia romna mentine distinctia ntre comandament si administratie, aplicndu-le un regim juridic deosebit, regulamentele militare actuale nu mai definesc dect comandamentul n care, ntr-un anume fel si pe baza ideii unitatii de comanda introduc n mod fortat si administratia. Astfel, Regulamentul general al actiunilor militare n 1996 defineste comandamentele structurilor militare de la categoriile de forte ale armatei, genurile de arme si specialitatile militare ca organe de conceptie si executie care raspund de ntrebuintarea fortelor si mijloacelor din subordine si se subordoneaza structurilor organizatorice de care apartin. Regulamentul general pentru conducerea actiunilor militare din 1998 defineste comandamentul ca element de structura al unitatii militare, organizat pentru exercitarea actului de comanda si investit, prin acte normative, cu competente specifice n domeniul actiunii militare; el este structurat pe compartimente (comandant, loctiitor, asistenta religioasa, juridic, financiar, statul major, personal, informatii, operatii, logistic, comunicatii si informatica). Comandamentul exercita actul de comanda a tuturor elementelor structurii unitatii, desfasurnd activitati de prevedere (prognoza, planificare, programare), organizare, coordonare si control[37]. Fata de situatia creata de regulamentele militare romnesti actuale apreciem ca este foarte adevarat ca n lupta armata administratia militara este subordonata comandamentului; ceea ce nu nseamna nicidecum ca administratia nu mai exista ca activitate deoarece att n razboi ct mai ales n timp de pace multe din problemele ce trebuiesc rezolvate sunt strict administrative, existnd chiar o administratie a comandamentului. Din punctul de vedere al dreptului administrativ, reabilitarea termenului de "administratie militara" ar rezolva problema delimitarii regimului juridic diferentiat aplicat actelor de comandament si actelor de administratie. Abia n anul 2001 a nceput sa se vorbeasca din nou despre administratia militara ca forma de activitate militara; astfel, Doctrina operatiilor ntrunite

ale fortelor armate si Doctrina operatiilor ntrunite multinationale definesc att notiunile de "comanda" si "comanda operativa" dar si pe aceea "conducere operationala" si "conducere administrativa", aceasta din urma reprezentnd ansamblul de activitati desfasurate de comandamentele militare pentru generarea fortelor, realizarea logisticii fortelor, ntretinerea infrastructurii militare s.a. n conceptia prof. A. Iorgovan, comandamentele militare, cum este general acceptat si n doctrina militara actuala, au drept ratiune de a fi conducerea armatei si a celorlalte componente ale fortelor armate n timp de razboi n scopul asigurarii victoriei, ele avnd "in mna" conducerea operatiilor militare iar n timp de pace, dincolo de alte semnificatii, comandamentele militare au misiunea de a pregati si instrui armata, de a mentine la cele mai nalte cote capacitatea de lupta a trupei si a tehnicii militare; desigur, aceste misiuni nu apar ca un scop n sine, dimpotriva, ele reprezinta mijloace de gestionare a marilor valori nationale, evocate de mai multe ori n mod expres si legea fundamentala. S-ar putea spune ca, la modul general, comandamentul si administratia se regasesc n functionarea oricarei institutii: o scoala sau o primarie, o posta sau o directie de minister, o ntreprindere comerciala sau o unitate militara si rezolva problemele prin intermediul unor acte de autoritate si de gestiune, ambele fiind indispensabile n realizarea scopurilor specifice iar existenta esecurilor se datoreaza att comandamentului ineficient ct si ineficacitatii administratiei. n ciuda cresterii considerabile a dimensiunilor logistice ale razboiului, militarul de profesie ramne, totusi, n ultima instanta, un comandant militar si nu un om de afaceri sau un administrator de organizatie; iata de ce trebuie cautat echilibrul optim ntre comandament si administratie n activitatea militara. Este nendoios faptul ca specialitatea militara impune ca o necesitate imperativa cunostinte de stiinta si arta militara care sunt indispensabile exercitarii comandamentului pentru ndeplinirea misiunilor primite si obtinerea victoriei n razboi. Pe lnga aceste cunostinte strict tehnice, conducerea eficienta a structurilor militare moderne ca sisteme complexe, cere nsa si o cultura generala si speciala ct mai ampla, n care se includ si notiunile de drept administrativ militar si stiinta administratiei militare; speram ca putem convinge cu argumente solide ca si aceste cunostinte reprezinta o necesitate la fel de imperativa ntru obtinerea succesului n activitatea militara. Formarea si perfectionarea activitatii cadrelor militare trebuie sa aiba n vedere, n acest sens, att comandamentul ct si administratia, echilibrate n mod judicios; iar controlul intern, ierarhic si jurisdictional trebuie sa asigure functionarea optima att a comandamentelor ct si a administratiei. n conditiile n care armata poate fi considerata drept una din cele mai mari ntreprinderi nationale de stat, putem spune ca si va putea ndeplini sarcinile ncredintate doar daca pe lnga un comandament stiintific va avea si o buna organizare si functionare administrativa, va fi mai bine si legal gospodarita iar conducatorii ei, chemati prin comenzile ncredintate sa o administreze, vor fi convinsi de importanta ce trebuie s-o acorde atributiunilor lor administrative.

2.1.2. Evolutia legislatiei administratiei si comandamentului militar Dupa primul razboi mondial, legislatia administratiei si comandamentului militar se perfectioneaza n functie de nvatamintele razboiului dar ramne n linii esentiale asa cum fusese statuata n perioadele anterioare. Mentionam Decizia ministeriala din 1921 privind supravegherea administratiei, ordonantarea cheltuielilor si verificarea actelor tuturor formatiunilor armatei realizate de comandamente si servicii[38] sau Regulamentul inspectorilor de armata si Consiliului Superior al Armatei din 1922. nsa din 1919, Legea de organizare a Ministerului de Razboi fusese completata[39] cu acest nou organism compus din ministru (presedinte), inspectorii de armata si seful S.M.G. (membrii) si secretarul general al ministerului (secretar al Consiliului). Experienta celui de-al doilea razboi mondial n-a putut fi pe deplin fructificata eficace dupa aceea deoarece, n conditiile concrete posterioare anului 1945, s-au impus mai degraba modelele sovietice de organizare a comandamentului si administratiei militare fara a fi utilizate nvatamintele rezultate din modul istoric traditional romnesc. Astfel, nca prin Legea nr. 452 din 1946 de organizare si functionare a Ministerului de Razboi[40], distinctia dintre comandament si administratie se dilueaza si mai mult, M.St.M. avnd si atributia de a propune proiecte de legi militare. Despre o lege asupra organizarii armatei, n care sa se puna problema separarii comandamentului de administratie, nu se va pomeni dect n Constitutia din 1991. Asa s-a putut ajunge n zilele noastre la conceptia ca n armata totul este comandament iar administratia este un termen iesit din uz, conceptie reflectata si n legislatia militara actuala. Astfel, ultimul act normativ n domeniu, Ordonanta de Urgenta a Guvernului privind organizarea si functionarea MAp[41] din 2006, are doar doua referiri la administratia militara; prima, n legatura cu atributia Secretariatului general al ministerului care rezolva, ntre altele, probleme privind asigurarea administrativa a ministerului; a doua, n enumerarea atributiilor principale ale MAp, face trimitere la administratia patrimoniului aflat n dotare; n rest, totul n activitatea MAp ar parea sa fie comandament. Prezentarea evolutiei comandamentului si administratiei n legislatia militara romneasca ne permite sa concluzionam ca aceste institutii distincte desi oarecum independente, au progresat n strnsa legatura, amndoua avnd o importanta particulara n apararea nationala; ca, nca de la origini, legiuitorul a asigurat un raport optim ntre ele, avnd n vedere specificul ndeplinirii misiunilor militare. 2.2. Raporturile care se stabilesc ntre administratia militara si administratia publica Intrnd n domeniul cercetarii stiintelor administrative, putem constata ca literatura de specialitate enumera diverse modele de administratie (modelul liberal, weberian, neoliberal) si o serie de metode de analiza asupra administratiei publice (analiza organizationala, functionala sau analiza sistemica)[42]. Analiza organizationala pleaca de la studiile sistemului politico-administrativ francez si raporturile sale cu puterea centrala, aceasta diferentiind ntre studiile empirice, care vad administratia ca fiind o mare masina unitara ale carei organe asculta orbeste ordinele

puterii centrale, si compartimentarea organizatiei n sisteme de actiune cu reguli si caracteristici proprii. Referindu-ne la analiza functionala, definim functia unei institutii sau a unei activitati ca fiind procesul prin care se cauta ndeplinirea rolului social si contributia la continuitatea structurilor acesteia. Analiza functionala face referire la doua teme: diferentierea functiunilor si disfunctiile administratiei. Analiza tranzactiilor dintre sistem si mediul sau a putut pune n legatura analiza sistemica, elaborata de David Easton, strns legata de politic cu domeniul administrativ. Easton adopta urmatoarea definitie politicii: ansamblul interventiilor prin care obiectivele de valoare sunt repartizate pe calea autoritatii ntr-o societate. stiinta administratiei distinge pentru mediul intrasocietal interventiile sistemului administrativ, politic, economic si social. Sistemul administrativ este dependent de puterea politica, asigurndui legitimitate, orientare si control. Teoria persistentei sistemelor, care n conceptia lui Easton nu apare ca o teorie a echilibrului, presupune prezenta unor tensiuni n cadrul sistemlui provocate de anumite perturbari. Putem sa spuneam despre trecutul administratiei publice ca avem o imagine destul de clara, a unei organizatii ierarhice, subordonate, coerente n structurile si actiunile sale.Cele trei modele amintite mai sus ntaresc aceasta imagine asupra adminisratiei. Totusi sistemele administrative de astazi, care par a fi satisfacatoare se confrunta cu probleme de genul: schimbarii unui sistem paralizat de blocajele institutionale si culturale si problema stapnirii unei birocratii sufocante si omipotente[43]. Cautarea unor remedii constituie o reflectie prospectiva asupra viitorului administratiei publice. Astfel, idealul descentralizarii propune schimbarea sistemului administrativ si idealul statului-holding propune debarasarea statului de birocratia sa, prin introducerea managementului n administratia publica. Teoria procesual-organica ofera si ea repere pentru depasirea interpretarilor reductioniste ale organizatiilor, pentru ca acestea sa adopte atitudini constructive fata de socioorganizarile n care functioneaza si n relatiile dintre ele. Conform acestei teorii organizatiile sunt procesualitati, adica organizari sociale capabile sa-si modifice modalitatile de functionare nct sa ramna functionale n conditiile n care socioorganizarile n care se maifesta sunt, de asemenea, procesualitati[44]. Cu alte cuvinte organizatiile se specializeaza n functie de nevoile sociale pe care ncearca sa le satisfaca si sunt particularizate de contextele sociale care le integreaza: manifestari interioare organizatiei constituite n modalitati exterioare organizatiilor n care acestea functioneaza prin reglementari[45]. Particulariznd n cazul nostru serviciul public de aparare, fie ca este aparare colectiva sau ca este aparare nationala, subliniem faptul ca el reprezinta o necesitate a societatii n care traim. Ea a facut ca la nivel central, organele administratiei publice sa investeasca cu autoritate anumite organisme pentru a conduce si coordona administratia militara.

n timp de pace, armata desfasoara serviciul public destinat sa apere organizarea statala pentru eventuale stari de criza, activitate supusa ordinii publice, iar n timp de razboi activitatea armatei este guvernata de normele dreptului international sau de dispozitii speciale. Aceasi teorie procesual-organica ofera repere pentru organizatia (administratia) militara care elaboreaza strategii de ameliorare a situatiei ei n raport cu strategiile publice (adica, ale administratiei publice) si diferentiind competentele n cadrul organizatiei, decidentii acesteia furnizeaza decidentilor administratiei publice date utile pentru orientarea optiunilor legislative si administrative[46]. n acelasi timp, administratia publica, prin optiunile politice, normarile cu caracter juridic si deciziile publice cu caracter administrativ, exercita presiuni cu consecinte gestionare pentru administratia militara, constituind contexte normatoare si administrative pentru aceasta. ntr-o alta ordine de idei, interdependenta dintre administratia publica si administratia militara este rezultatul unor conditionari specifice date de natura activitatilor n timp de pace, n situatii de criza, sau de razboi si este structurata att la nivel central, ct si la nivel teritorial pe unitati ale administratiei publice teritoriale si locale descentralizate[47]. Astfel, conform Strategiei de modernizare a administratiei publice, principala cerinta pentru administratia militara o reprezinta adaptarea organizarii si functionarii structurilor sale si eficientizarea actului decizional. Aprecierile doctrinare asupra administratiei militare n raport cu problemele de comandament sunt astazi prea putin comentate si definite. Am vazut pana acum ce structuri cu rol de comandament avem si care sunt atributiile lor la nivel strategic, opertional si tactic, pe timp de pace, n situatii de criza si razboi. n ndeplinirea acestor atributii pe langa actul propriu-zis de comanda se ndeplinesc si sarcini administrative care ajuta la proiectarea planurilor si respectiv darea ordinelor de instructie sau de operatie. n literatura de specialitate se invoca necesitarea principiului separarii conducerii de administratie, prin statuarea Comitetului sefilor de Stat Major ca nalt Comandament, separat de Ministerul Apararii cu atributia de a concepe, si imprima directia n pregatirea, organizarea si conducerea actiunilor militare, transformndu-se la razboi n Marele Cartier General; seful naltului Comandament sa isi exercite direct si efectiv comanda armatei si sa raspunda de pregatirea acesteia pentru razboi, subordonndu-se direct Autoritatii Nationale de Comanda si coordonndu-si eforturile cu administratia de la nivelul Ministerului Apararii[48]. Prin noua Lege de organizare si functionare a Ministerului Apararii[49] se constituie ntradevar Comitetul sefilor de Stat Major, nsa doar ca un organism cu rol consultativ, la nivelul Statului Major General. 2.3. Delimitarea sferei actelor autoritatilor militare 2.3.1. Legislatia militara antebelica Legislatia militara antebelica continea putine dispozitii n legatura cu actele autoritatilor militare. Astfel, Legea asupra organizarii comandamentelor armatei din 1883 dispunea ca

toti comandantii de corp de armata sa-si exercite comandamentul prin intermediul imediat al comandantilor de divizii si de brigazi carora le da ordine si instructii pentru tot ce se refera la trupe, servicii, scoli, stabilimente si la militarii izolati; iar Legea asupra administratiunii armatei din acelasi an prevedea ca actele administrative ale ofiterilor de intendenta puteau avea forma si caracterul proceselor-verbale, deciziilor si vizelor. n realitate, varietatea modului de actiune a autoritatilor militare implica o gama extrem de diversa de acte care este determinata prin legislatia speciala (legea puterii armate, a starii de asediu, a naintarilor, a pozitiei ofiterilor, a rechizitiilor etc.) precum si prin regulamente speciale care contin chiar modele si proceduri pentru ntocmirea unor nscrisuri; diversitatea actelor autoritatilor militare se refera att la forma ct si la procedura elaborarii lor, n functie de aplicarea acestora serviciului de stat major sau serviciilor administrative, conducerii razboiului sau administratiei corpurilor de trupa, situatiilor de pace, ori de criza si razboi. n acest sens, doctrina administrativa militara a epocii[50] aprecia ca autoritatile militare elaboreaza acte distincte pe baza: Regulamentului asupra soldei, cnd hotarasc drepturile banesti ale militarilor; Legii asupra pozitiei ofiterilor, cnd decid avansarea, pensionarea sau retragerea acestora; Regulamentului asupra mbracamintei, cnd organizeaza echiparea trupelor; Regulamentului asupra cazarmamentului, cnd procura locuinte militarilor; Regulamentului asupra subzistentelor, cnd asigura hrana soldatilor; Regulamentului serviciului interior, cnd decid sanctiunile aplicabile celor care comit abateri; Legii starii de asediu, cnd iau masuri n starile exceptionale s.a.m.d. 2.3.2. Legislatia militara postbelica Situatia a ramas neschimbata si n legislatia militara postbelica. Legile de organizare a Ministerului Apararii Nationale prevedeau doar ca n ndeplinirea atributiilor sale, ministrul emite ordine si instructiuni; inclusiv regulamentele militare sunt aprobate prin ordine ale ministrului, practica ce se mentine si azi. Legea nr. 32/1968 mentioneaza procesele-verbale ntocmite de comandanti pentru sanctionarea contraventiilor. Din anii '80 s-a instituit practica directivelor comandantului suprem. Regulamentul disciplinei militare din 1973, arata ca sanctiunile disciplinare ale militarilor se dau prin ordin verbal sau scris. n Regulamentul serviciului de garda si garnizoana din 1987 se fac referiri la actele autoritatilor militare n dispozitiile referitoare la documentele garzii (planuri cu modul de actiune, modele de autorizatii si permise de acces, model de delegatie pentru persoanele care controleaza garda), la foaia de stare a garzii, la consemnele particulare ale posturilor sau raportul ofiterului de rond pe garnizoana. Dispozitii utile pentru a demonstra varietatea actelor autoritatilor militare contine si Regulamentul activitatilor de stat major a comandamentelor din trupele de uscat n operatie (lupta) din 1986, conform caruia, conducerea nentrerupta a trupelor se realizeaza, ntre altele, prin elaborarea documentelor operative de lupta (art.5) iar ordinele (dispozitiunile) comandantului sunt obligatorii pentru ntregul personal al comandamentului precum si pentru unitatile subordonate (art.13). Se apreciaza ca prin documente operative (de lupta) se nteleg documentele care se refera la pregatirea si ducerea operatiei (luptei), asigurarea strategica (operativa, de lupta), deplasarea si stationarea trupelor (art.312). n functie de continut, ele se clasifica n documente pentru conducere (hotarrea comandantului, directiva operativa, ordinul de operatii, planurile, dispozitiunile si hartile de lucru ale compartimentelor comandantului); documente pentru organizare, raportare sau informare

(dispozitiunea preliminara, planul de activitate, planul de control, planul de aparare si paza a punctului de comanda, sinteze, dari de seama, rapoarte, informari, cereri, ordine de zi, jurnalul actiunilor de lupta, harti si acte justificative); documente diferite (tabele, scheme, grafice, situatii, calcule, fotografii, documentare, monografii, note, informari asupra prizonierilor si capturilor, bolnavilor, ranitilor, disparutilor, nhumarii celor decedati). 2.3.3. Procesul de reformare a legislatiei militare n procesul de reformare a legislatiei militare, bazat pe prevederile Constitutiei din 1991, au aparut noi reglementari referitoare la actele autoritatilor militare. Chiar Constitutia contine unele dispozitii n acest sens daca avem n vedere decretele Presedintelui Romniei privind declararea mobilizarii generale sau partiale, masurile pentru respingerea agresiunii armate, instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta, acordarea decoratiilor militare si a gradelor de maresal, general si amiral, numirea n unele functii militare. n Legea de organizare si functionare a CSAT sunt reglementate hotarrile acestuia referitoare la apararea nationala; Legea apararii nationale consemneaza actul sefului MCG de numire a comandantilor militari ai judetelor ca si avizul SMG pentru amplasarea noilor obiective de investitii. La fel, Legea pregatirii populatiei pentru aparare mentioneaza ordinele de recrutare si concentrare n timp ce Legea privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare se refera la propuneri, avize si aprobari ale OCSPS ca specii de acte administrative. Legea statutului cadrelor militare face trimitere la ordinele ministrului apararii, sefului SMG si MCG si comandantilor superiori privitoare la avansarea n grad, trecerea n rezerva sau direct n retragere. Legea raspunderii materiale a militarilor consacra ordinul comandantului de numire a comisiei de cercetare administrativa, decizia de imputare si hotarrile asupra contestatiei luate de comandant, comisia din unitate ori Comisia de jurisdictie a imputatiilor din minister. Legislatia asupra starii de urgenta si a starii de asediu contine, la rndul ei, mai multe dispozitii referitoare la ordonantele militare ca acte ale autoritatilor militare. Important este n domeniu si art.7 din Ordonanta de urgenta nr.65/2001 privind organizarea si functionarea MAp, n care se precizeaza ca n exercitarea competentelor conferite de lege ministrul emite ordine si instructiuni; secretarii de stat, inspectorul general al armatei, secretarul general, directorul general si sefii de directii emit dispozitii si instructiuni conform competentelor specifice, n timp ce seful SMG emite ordine cu caracter militar, dispozitii si instructiuni potrivit domeniilor sale de competenta. Ca un ultim exemplu, Legea privind rechizitiile de bunuri si prestari de servicii n interes public mentioneaza ordinul de predare si procesul-verbal de predare-primire. Tratatele internationale ratificate de Parlament si aplicabile n activitatea fortelor armate contin, de asemenea, trimiteri la acte ale autoritatilor militare, cum ar fi, spre exemplu, Acordul dintre Romnia si Ungaria privind stabilirea unui regim de cer deschis (plan de zbor, notificari, nregistrari, instructiuni), Tratatul cu privire la fortele armate conventionale n Europa (notificari, formulare pentru schimb de informatii, decizia de a efectua inspectii), Acordul cu privire la statutul fortelor NATO (vize, ordin de deplasare, emiterea permiselor militare de conducere, decizia de a nu exercita jurisdictia, notificari, renuntarea la pretentii), Acordul privind Forta Multinationala de Pace din Europa de Sud-Est (planuri de operatiuni, reguli de angajare, transfer de autoritate, stat de

organizare, program anual de exercitii si pregatire, directive referitoare la folosirea Fortei, standarde de instruire, directiva privind securitatea informatiilor), Acordul dintre MAp din Romnia si Ministerul Apararii din Israel privind cooperarea n domeniul militar (plan anual de cooperare, ntelegere de confidentialitate, decizie comuna, acorduri de aplicare specifice), Protocolul ntre MAp din Romnia si Ministerul Apararii din Bulgaria privind cooperarea n domeniul transporturilor (dispozitia comuna de transmisiuni, instructiuni comune pentru folosirea canalelor de transmisiuni, decizii privind schimbul informatiilor militare secrete) s.a. Conventiile de drept international umanitar al conflictelor militare obliga si ele la ntocmirea unor acte specifice ale autoritatilor militare: acord privitor la zonele si localitatile sanitare, bilet de identitate pentru membrii personalului sanitar si religios atasat armatelor, acord-tip referitor la repatrierea directa si spitalizarea ntr-o tara neutra a prizonierilor de razboi raniti si bolnavi, regulament privind comisiile medicale mixte, regulament privind ajutoarele colective pentru prizonieri, bilet de identitate pentru persoanele care urmeaza fortele armate, carte postala de captura, carte postala si scrisoare pentru corespondenta, anunt de deces, certificat de repatriere, regulament-tip relativ la platile trimise catre prizonierii de razboi n propria lor tara, proiect de acord privitor la zonele si localitatile sanitare si de securitate, proiect de regulament privitor la ajutoare colective pentru internatii civili, bilet de identitate pentru internatii civili, acorduri speciale, comunicari, notificari, carte de identitate a personalului protectiei civile, carte de identitate a ziaristului n misiune periculoasa. Capitolul VIII al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative[51] contine si regulile cu privire la ordinele, instructiunile si celelalte acte normative emise de conducatorii ministerelor si ai altor organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau de autoritatile administrative autonome, referindu-se la actele date n executarea unui act normativ (art.73), sfera reglementarilor (art.74) si termenul de emitere (art.75). Astfel, se dispune ca ordinele cu caracter normativ, instructiunile si alte asemenea acte ale conducatorilor ministerelor se emit numai pe baza si n executarea legilor, a hotarrilor si ordonantelor guvernului, n preambulul lor indicndu-se expres actul normativ superior pe care se ntemeiaza; ele trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si n executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora, fiind elaborate n termenul prevazut de actul superior sau ntr-un termen util care sa faca posibila aducerea lor la ndeplinire. Definirea si sistematizarea actelor autoritatilor militare a aparut ca o necesitate n urma proliferarii si diversificarii acestora dar si a confuziei create de utilizarea abuziva a termenului de ordin". si daca sistematizarea tuturor actelor autoritatilor militare ar fi reprezentat o opera cu adevarat anevoioasa, s-a ncercat sa se puna ordine macar n domeniul actelor normative. Asa s-a ajuns la aprobarea n 1999, prin ordin al ministrului apararii, a "Conceptiei de elaborare a actelor normative specifice n Armata Romnie pentru aplicarea careia Inspectoratul General al MAp a elaborat si o Metodologie[52]. Cum rezulta si din titulatura, Conceptia si Metodologia se refera doar la actele normative, nu si la actele administrative individuale.

Dincolo de aceste consideratii, instrumentele mentionate definesc si clasifica diferite acte ale autoritatilor militare, stabilind si procedurile de elaboare a acestora, ceea ce face utila prezentarea lor. Astfel, actul normativ specific este definit ca document elaborat sau emis de o autoritate militara abilitata prin care se reglementeaza anumite aspecte ale domeniului militar; la aceasta definitie, Glosarul Metodologiei mai adauga si alte caracteristici ale actului normativ, n sensul ca prin el se adevereste, se constata, se atesta sau se preconizeaza un fapt, se confera un drept, se recunoaste o obligatie si care se constituie ca o norma, ndrumar, dispozitie sau regula. Se poate observa cu usurinta nsa ca definitia conceputa n acest fel poate include nu numai acte normative ci si acte individuale. n ce priveste clasificarea actelor normative specifice, se au n vedere mai multe criterii (caracterul si sfera de cuprindere, puterea lor juridica, structurile initiatoare, autoare si de decizie), dupa care rezulta urmatoarea tipologie tripartita: 1. Doctrinele, ca sisteme de principii ce directioneaza actiunea militara ce pot avea: A. Caracter general: doctrina intercategorii de forte ale armatei, doctrina de instructie a armatei, doctrina fortelor multinationale, doctrina logisticii etc; B. Caracter specific, care n raport de nivelul ierarhic fundamentat sunt, la rndul lor:

a. doctrinele operationale ale categoriilor de forte armate, ce directioneaza conducerea, actiunile si activitatile militare ale Fortelor Terestre, Fortelor Aeriene Militare, Fortelor Maritime Militare si logistica acestora; b. doctrinele armelor si specialitatilor, ce directioneaza actiunile militare generale ale infanteriei, vnatorilor de munte, parasutistilor, artileriei si rachetelor terestre, artileriei si rachetelor antiaeriene, trupelor de geniu, cai ferate, chimie militara, transmisiuni, lupta electronica si radiolocatie, ale aviatiei si marinei militare si logistica acestora; 2. Regulamente militare, care reglementeaza domeniile conducerii, actiunilor si activitatilor militare la pace, n situatii de criza si la razboi si se pot clasifica n: A. Regulamente militare generale, ce cuprind principii si norme care reglementeaza modul de stabilire, organizarea si executarea activitatilor, mentinerea ordinii si disciplinei militare n toate structurile armatei, referindu-se n principiu la urmatoarele aspecte: pregatirea militara generala, inclusiv instructia de front, tragerile cu armamentul individual, educatia fizica si sportul etc; disciplina militara, actiunile politiei militare, organizarea serviciului de zi si de garda, de ordine interioara, ceremonialul militar n unitati si n garnizoane, descrierea si portul uniformelor militare etc; serviciul religios, protectia sociala, protectia muncii si a mediului, protectia civila etc; B. Regulamente ale actiunilor militare, care includ: a. regulamentele actiunilor strategice, care normeaza domeniul corespunzator al artei militare, viznd aspectele generale ce privesc actiunile militare strategice, conducerea si

logistica acestora, referindu-se la: actiunile militare strategice si intercategorii de forte armate; conducerea actiunilor militare strategice; planificarea actiunilor militare strategice; logistica actiunilor militare strategice si intercategorii de forte armate; b. regulamentele actiunilor de lupta (operatiilor) ntrunite si interarme, referitoare la principiile generale privind actiunile fortelor luptatoare si de sprijin, conducerea actiunilor, activitatii de comandament, logisticii si activitatilor multinationale ale fiecarei categorii de forte, reglementnd: actiunile de lupta (operatiile) ntrunite si interarme, clasice sau altele dect razboiul; actiunile de razboi electronic, psihologice, imago-logice, post-conflictuale si militaro-civile; conducerea militara si activitatea de comandament; actiunile de sprijin a misiunilor si conducerii; realizarea suportului logistic n actiunile militare; actiunile multilaterale, umanitare, de impunere sau mentinere a pacii; principiile si normele de actiune integrata ale marilor unitati operative si tactice; principiile si normele de actiune ale trupelor de sprijin, de asigurare, ale armelor si specialitatilor n operatie si lupta; c. regulamente privind instructia trupelor, care se refera la: instructia tactica si de specialitate; tragerile de lupta cu armamentul din nzestrare (infanterie, artilerie si rachete terestre si antiaeriene, artilerie antitanc, de pe tanc, TAB, MLI, MLVM s.a.m.d.); conducerea misiunilor de lupta etc; C. Regulamentele logisticii trupelor, ce cuprind principii si norme proprii unor domenii de activitate si relatii functionale din domeniul logisticii, cum ar fi: conducerea logisticii, proiectarea si planificarea nzestrarii si asigurarii tehnice; asigurarea cu armament si munitii; comunicatiile si transporturile militare; intendenta militara; asigurarea cu carburanti si lubrefianti; asigurarea financiara; asigurarea sanitar-veterinara; D. Regulamente privind: asigurarea pe linie de informatii, siguranta militara, topogeodezie, hidrografie, navigatie, hidrometeorologie; protectie electronica, psihologica, genistica, antiaeriana, N.B.C. si mpotriva mijloacelor incendiare; mascarea; asistenta juridica si religioasa; E. Regulamente privind organizarea si functionarea departamentelor, directiilor centrale, comandamentelor, institutiilor si formatiunilor militare. 3. Diferite alte acte normative specifice ca: a. Ordinul, care e o prevedere imperativa, emisa de catre o autoritate sau persoana investita prin lege cu acest drept si care trebuie executata ntocmai si se refera la reglementari privind: intrarea n vigoare ori abrogarea unor acte normative specifice; organizarea, planificarea si desfasurarea unor actiuni si activitati cu amploare spatiotemporala delimitata; stabilirea unor atributii si competente; rezolvarea unor aspecte specifice domeniului de competenta si responsabilitate ale persoanei emitente;

b. Dispozitia, reprezentnd o prevedere cu caracter obligatoriu si direct executabila, care stabileste: modul concret si unitar de interpretare si aplicare n armata a unor prevederi ale legilor, hotarrilor si ordonantelor guvernului, ordinelor si regulamentelor militare; norme specifice unui anumit domeniu de activitate sau tip de actiuni militare; desfasurarea activitatilor specifice unor structuri sau persoane strict individualizate ierarhic, profesional sau ca specialitate militara; competente, responsabilitati, atributii functionale si alte obligatii specifice ale unor structuri permanente, constituita temporar sau ale unor persoane; c. Instructiunea, cuprinznd prevederi specifice unor activitati militare care necesita precizari suplimentare ori detalierea unor norme cuprinse n legile, ordinele, regulamentele si dispozitiile n vigoare si se refera la: metodologia de aplicare a unor prevederi ale acestora; ntretinerea si exploatarea unor anumite categorii de tehnica militara: modelele, algoritmii si elaborare a actelor metodicile de desfasurare a unor categorii de pregatire, componente sau sedinte de instructie din cadrul acestora; unele detalii privind formele de protectie si asigurare a trupelor; statuarea unor reguli interne privind accesul si protectia informatiilor; d. Standardul, ca act n care sunt consemnate nivelurile succesive, partiale sau finale, cu care trebuie finalizata o activitate sau actiune si care cuantifica nivelul de performanta stabilit pentru o anumita structura, perioada de pregatire, misiune, actiune, activitate, functie si post de lucru; e. Baremul, care stabileste minimum de rezultate necesare a fi obtinute pentru a trece la un nivel superior de pregatire n scopul atingerii standardului stabilit pentru o anumita structura, perioada de pregatire, misiune, actiune, activitate, persoana, functie si post de lucru. nsusirea tipologiei sistematizate a actelor normative specifice pe care autoritatile militare le pot elabora, chiar daca este criticabila de anumite excese, demonstreaza nca o data specialitatea activitatii militare si sensul reglementarii ei foarte stricte. Punerea de acord a Conceptiei si Metodologiei de elaborare a actelor normative specifice n armata Romniei cu Legea nr.24/2000 si cu Hotarrea Guvernului nr.555/2001 (abrogat prin Hotarrea Guvernului nr. 50/2005) va fi ocazia de perfectionare a sistematizarii pe o scara mai larga a actelor autoritatilor militare. Dupa abrogarea Conceptiei si Metodologiei, A.N.S.-l, Regulamentul privind elaborarea actelor normative specifice, doctrinelor si manualelor militare n Armata Romniei, opereaza cu mai multe criterii de clasificare a acestora si anume: obiectul de reglementare (25 categorii), sfera de aplicare (tuturor sau anumitor categorii de militari), autoritatea de decizie (ministru, secretari de stat, sef S.M.G., inspector general, secretar general, director general, sefi de directii, sefii categoriilor de forte ale armatei si comandantii comandamentelor de arma) si tipul actului (regulamente, instructiuni, ordine, dispozitii, metodologii, norme, standarde, bareme); se poate observa ca A.N.S.-l n-a procedat la o reforare a Conceptiei si Metologiei ci numai le-a ajustat.

2.4. Notiune, trasaturi si clasificarea actelor autoritatilor militare 2.4.1. Definitia actelor autoritatilor militare Daca avem n vedere relatia dintre genul proxim si diferenta specifica, am putea defni actele autoritatilor militare ca fiind actele administrative elaborate de autoritatile militare n ndeplinirea functiilor de aparare nationala. Aceasta este nsa o definitie prea generala; chiar simplista, deoarece nu surprinde caracteristicile definitorii ale conceptului respectiv ca fenomen administrativ. Prelund definitiile generale ale actelor administrative existente n doctrina de drept administrativ[53] si aplicndu-le actelor autoritatilor militare se pot genera diferite definitii ale acestora, avnd n vedere fie sensul formal-material (care scoate n evidenta capacitatea ntr-un anumit domeniu) fie pe cel functional-juridic (care are n vedere regimul juridic al actelor respective)[54]. Din combinarea celor doua sensuri, putem defini actele autoritatilor militare ca acea forma juridica principala a activitatii autoritatilor militare, care consta ntr-o manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica sau stinge drepturi si obligatii din domeniul apararii nationale, n realizarea puterii publice, sub control principal de legalitate al instantelor judecatoresti. 2.4.2. Trasaturile caracteristice actelor autoritatilor militare Pornind de la definitia actelor autoritatilor militare putem delimita trasaturile caracteristice ale acestora. a. Actul autoritatii militare este forma juridica principala a activitatii militare. Aceasta trasatura evidentiaza genul proxim al actelor autoritatilor militare si anume faptul ca ele reprezinta forme juridice concrete de realizare a activitatilor administratiei publice din domeniul apararii nationale, potrivit competentelor legal stabilite. n comparatie cu operatiunile si faptele materiale ale acelorasi autoritati actele juridice constituie forma principala de activitate, n special pe masura ce urcam n ierarhia comandamentelor militare; daca la nivelul esaloanelor inferioare specializate ntr-un singur domeniu, operatiunile si faptele materiale au o pondere mai mare, la nivelul comenzilor si autoritatilor superioare de conceptie si sinteza ntlnim n special acte juridice chiar daca si activitatea lor se poate concretiza n unele operatiuni administrative. b. Actul autoritatii militare reprezinta o vointa juridica unilaterala. Att n timp de pace ct si n situatii exceptionale, actul juridic reprezinta o exteriorizare a vointei autoritatii militare, de la diferite nivele ierarhice, de a produce n mod direct efecte juridice, adica de a da nastere, a modifica sau stinge drepturi si obligatii, continut al raporturilor juridice n care intra comandantii. n acest sens, chiar refuzul nejustificat al unei autoritati militare de a satisface o cerere privitoare la un drept (tacerea administratiei militare) sau nerezolvarea unei asemenea cereri n termenul prevazut de lege (tardivitatea) sunt, din perspectiva art. 48 al.l din Constitutie si al art.l din Legea nr. 29/1990, acte administrative implicite, pe baza carora se pot naste raporturi juridice. Manifestarile juridice ale autoritatilor militare nu pot fi n nici un caz o simpla parere, o rugaminte sau

un sentiment ci, dimpotriva, trebuie sa fie exprese si clare n exprimarea vointei de a schimba ceva n ordinea juridica existenta anterior. De altfel, fiind o manifestare de vointa juridica, actele autoritatilor militare trebuie sa ntruneasca conditiile cerute oricarui act juridic[55]. Cerinta ca actul sa fie unilateral se refera la faptul ca celalalt subiect al raportului juridic nu are nici o contributie la elaborarea actului. Prin natura lor, multe din actele militare sunt elaborate n mod colectiv, n cadrul comandamentelor; caracterul unilateral exista si n aceste situatii daca avem n vedere ca ntreg personalul comandamentului actioneaza n vederea realizarii competentei autoritatii militare respective iar ordinul comandamentului e o expresie a principiului unitatii de comanda. Ceea ce nu nseamna ca anumite acte nu pot fi elaborate n cooperare cu alte subiecte de drept. c. Actul autoritatii militare este emis numai n realizarea puterii publice. Este caracteristica ce delimiteaza actele administrative de alte acte juridice unilaterale ale autoritatilor militare, concluzionnd vointa acestora ca subiecte ale raporturilor juridice care presupun exercitarea puterii publice n domeniul apararii nationale. Ca organe oficiale ale statului, autoritatile militare exercita n mod efectiv o parte din prerogativele de putere publica bazata pe prevederile art.117 al. l din Constitutie, conform caruia "armata e subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale". De aceea, actele administrative militare sunt, n marea lor majoritate, acte de autoritate n domeniul lor de competenta legala, deci acte ce se realizeaza ntr-un regim juridic de putere publica; fara aceasta trasatura, activitatea militara n-ar reusi sa se finalizeze iar misiunile de aparare nationala nu s-ar putea ndeplini, afectnd existenta statului si a natiunii. d. Actul autoritatii militare este sub controlul principal de legalitate al institutiilor judecatoresti. Fiind singurul act de autoritate atacat n contenciosul administrativ, actul administrativ se caracterizeaza si prin faptul ca el are un regim juridic specific n centrul caruia se afla legea contenciosului administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie 2004); aceasta trasatura este si a actelor autoritatilor militare. Chiar si actele de comandament cu caracter militar, care sunt exceptate de la contenciosul administrativ, au statut de acte administrative deoarece chiar legea contenciosului administrativ prevede acest lucru; de altfel, prof. A. Iorgovan utilizeaza termenul de "acte administrative atipice" pentru exceptiile de la controlul judecatoresc preciznd ca, de fapt, acestea nu sunt exceptate de la orice control statal existnd, ntre altele, posibilitatea controlului parlamentar general la care e supus orice organ al administratiei publice, a controlului parlamentar special la care e supus CSAT, SRI, SIE ori a controlului Curtii de Conturi si a Avocatului Poporului[56]. Indiferent de valoarea actelor de comandament militar ori de amploarea acestora n sistemul actelor autoritatilor militare si dincolo de faptul ca ele nu pot forma obiectul unei actiuni n justitia administrativa, este nendoielnic faptul ca regimul juridic specific al actelor administratiei militare (n sens larg) reprezinta un element definitoriu al acestei specii de acte juridice. 2.4.3. Clasificarea actelor autoritatilor militare

Una din preocuparile esentiale ale doctrinei de drept administrativ a fost clasificarea actelor administrative n ceea ce priveste actele autoritatilor militare, am utilizat doar acele criterii ale doctrinei care au relevanta pentru activitatea militara; mentionam si faptul ca prin combinarea criteriilor rezulta o gama extrem de diversa de acte ale autoritatilor militare. I. Dupa categoria organului de la care emana, distingem: a) acte care sunt emise de autoritatile militare constituite n comandamente (de la nivelul marilor unitati militare pna la comandamentul suprem); b) acte elaborate de autoritatile militare care nu sunt constituite n comandamente (la nivele tactice); c) acte ale autoritatilor nemilitare emise n legatura cu activitatile militare, cum ar fi: actele Parlamentului (declararea starii de razboi), ale Presedintelui Romniei (decretul de instituire a starii de asediu), Guvernului, autoritatii judecatoresti, ministrului apararii, CSAT, OCSPS. II. Dupa caracterul serviciului public n care functioneaza autoritatea militara, avem: a) acte emise n domeniul apararii nationale (minister, comandamente, institutii, regii autonome); b) acte elaborate n cadrul serviciilor de ordine publica (ministerul de interne, politie - cu toate formele ei, jandarmerie); c) acte care emana de la serviciile publice de siguranta nationala (SRI, SIE). III. Dupa gradul de ntindere al efectelor, exista acte ale autoritatilor militare: a) interne (ca Ordinul de Zi pe Unitate, care produce efecte n interiorul structurilor militare) b) externe (cum ar fi Ordonanta militara, care sta pe baza initierii unor raporturi juridice ntre autoritati militare si subiecte din afara unitatilor militare); actele externe pot fi, la rndul lor, normative (ordine si instructiuni) ori individuale (trecerea n rezerva). IV. Dupa continutul efectelor actului individual, identificam: a) acte prin care se stabilesc drepturi si obligatii determinate pentru subiectul caruia i se adreseaza (Ordinul de Zi pe Unitate sau Ordinul de lupta); b) acte de conferire a unui statut personal (deciziile de recompense, de avansare n grad, de pensionare, de acordare a medaliilor, ordinelor sau certificatelor de specialist);

c) acte de aplicare a constrngerii administrative[57] (decizia le sanctionare sau de imputare ori de aplicare a contraventiilor); d) acte cu caracter jurisdictional (deciziile comisiilor de imputatii sau ale consiliilor de onoare si de judecata, ale comisiilor de pensionare). V. Dupa sursa (izvoare) sunt: a) acte rezultate din legislatia interna; b) acte rezultate din legislatia internationala (carte de captura, dosar medical al ranitului s.a.) n ceea ce priveste denumirea, observam ca la fel ca pentru toate actele administrative, si actele autoritatilor militare poarta o diversitate de nume: ordin, regulament, hotarre, decizie, instructiune, aviz, autorizatie, ordonanta, doctrina, dispozitie, barem, standard s.a. n cadrul acestora, ponderea cea mai importanta o au ordinele. 2.4.4. Ordinul, principala forma de manifestare a prerogativelor legale ale autoritatilor militare Ordinul este forma principala de manifestare a prerogativelor legale ale autoritatilor militare. Pentru activitatea militara el reprezinta sfrsitul procesului decizional si debutul actiunii militare propriu-zise. Fara existenta lui nu putem imagina nici organismul militar bazat pe o succesiune de comandanti abilitati sa ia decizii, nici comandamentul, autoritatea si comanda specifice oricarei structuri ierarhice si nici disciplina si subordonarea nivelurilor inferioare fata de cele superioare. Multe dintre celelalte acte ale autoritatilor militare produc efecte juridice prin intermediul ordinului, asa cum este cazul regulamentelor, al dispozitiilor si instructiunilor, ca ansambluri de reguli juridice care intra n vigoare prin ordin al autoritatii militare. De fapt, ordinul nu e specific numai domeniului militar ci apartine institutiilor dreptului administrativ. Din punct de vedere juridic, notiunea de "ordin" are doua ntelesuri: 1. Act emis de ministri pe baza si n vederea executarii legilor si hotarrilor guvernului, categorie n care, conform practicii, includem: a) ordine ale ministrului armatei (notate cu litera "M"), care privesc problemele de structura si de administrare a ministerului apararii; b) ordine generale ale ministrului armatei, care reglementeaza raporturi juridice dintre militari sau dintre autoritatile militare si civile, aprobnd regulamente, dispozitiuni si instructiuni; c) ordine circulare ale ministrului armatei, prin care se stabilesc sau se reamintesc masuri si precizari pentru aducerea la ndeplinire a actelor normative;

d) ordine de zi ale ministrului armatei pentru evidentierea unor fapte de eroism, a unor actiuni de mare nsemnatate executate n unele unitati, sarbatorirea unor evenimente importante din viata armatei sau a natiunii (n timp de razboi, astfel de ordine de zi pot fi emise, n mprejurari similare, si de catre autoritatile militare inferioare ministrului); cu 2. Dispozitie data de superiorul ierarhic, obligatorie pentru subordonatul care a primit-o. stiinta administratiei precizeaza ca n relatiile sociale care implica o activitate organizata ce se desfasoara n comun, cum e si activitatea militara, respectarea ordinului constituie o necesitate obiectiva ineluctabila si o componenta a disciplinei. Iar dreptul administrativ dispune ca executarea unui ordin de serviciu care se dovedeste ilegal sau neoportun nu poate atrage raspunderea subordonatului ci a persoanei care l-a dat daca sunt ndeplinite urmatoarele conditii: a) ordinul sa apartina organului competent prevazut de actele normative ce i se aplica (lege, decret, hotarre de guvern, statut, regulament de organizare si functionare); b) sa fie emis cu respectarea procedurilor prevazute de aceste acte normative; c) persoana subordonata, n functia inferioara, careia i s-a adresat ordinul, sa aiba obligatia de serviciu de a-l executa; d) dispozitia superiorului sa nu fie abuziva, vadit ilegala sau vadit inoportuna; e) persoana subordonata sa nu aiba nici o culpa n executarea ordinului ilegal al superiorului. Aceste consideratii se aplica si ordinelor militare; astfel, potrivit art.6 din Ordonanta Guvernului nr.121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor[58], militarii nu raspund material pentru pagubele rezultate din executarea ordinului comandantului, n aceasta situatie raspunderea revenind comandantului daca i s-a raportat n scris ori nu s-au luat din neglijenta sau rea-credinta masuri pentru evitarea pagubei. Aceasta acceptiune a notiunii de ordin, de dispozitie obligatorie a superiorului ierarhic acopera toate ordinele formale date de comandanti si sefi pe toate treptele ierarhiei militare. Ca acte de autoritate administrativa, ordinele se dau si se executa att n sectoarele de comandament ct si n cele de administratie militara, putnd fi att acte normative ct si acte individuale. Ca act normativ, ordinul e mentionat n Conceptia din 1999 de elaborare a actelor normative specifice n armata Romniei, care-l defineste ca prevedere imperativa emisa de catre o autoritate sau persoana nvestita prin lege cu acest drept, care trebuie executata ntocmai si se refera la reglementari privind: intrarea n vigoare a unor acte normative specifice; organizarea, planificarea si desfasurarea unor actiuni si activitati cu amploare spatio-temporala strict delimitata; stabilirea unor atributii si competente; rezolvarea unor aspecte specifice domeniului de competenta si responsabilitate ale persoanei emitente. Au competenta de a aproba ordine ca acte normative specifice: ministrul (ordine generale), seful SMG (ordine de instructie), sefii statelor majore ale categoriilor de forte armate (ordine de instructie). Ca act individual, ordinele fac obiectul de normare a Regulamentului disciplinei militare, Regulamentului de ordine interioara, regulamentelor de lupta si altor regulamente militare. Indiferent de forma sub care se manifesta, ordinul este actul de vointa si decizie prin care se transmit subordonatilor misiunile si sarcinile de ndeplinit si se reglementeaza

raporturile militare, executarea lor fiind o obligatie imperativa a statutului si juramntului militar[59]. Ele pot fi verbale sau scrise (cele normative sunt ntotdeauna scrise) si se transmit direct sau prin mijloace de transmisiuni. Fiind un act de autoritate publica orice ordin are o natura juridica, prin organul emitent, prin procedura de elaborare, prin continutul, efectele si prin subiectele carora se adreseaza. Natura juridica a ordinului militar este subliniata si de unele prevederi regulamentare. Astfel, potrivit art.7 din Regulamentul disciplinei militare "ntreaga activitate a personalului militar si civil din armata se fundamenteaza pe cunoasterea si aplicarea ntocmai a legilor si actelor normative specifice domeniului militar si ncadrarea stricta a ordinelor n sfera de cuprindere a acestora''; iar art.22 prevede ca militarul care constata ca ordinul e ilegal raporteaza superiorului pentru a-si asuma raspunderea efectelor executarii lui. Regulament de ordine interioara considera (cel putin implicit) ordinul ca fiind un act juridic din momentul ce el dispune n art. 13: Ordinul este o prevedere imperativa, dat n comformitate cu actele normative si sta la baza oricarei actiuni militare. El este cel mai important act al functionarii unitatii militare si de aceea incumba o mare responsabilitate, comandantul are dreptul sa dea ordine si e obligat sa controleze executarea lor; el poarta ntreaga raspundere pentru legalitatea si urmarile ordinelor date. Daca ordinul primit nu este legal, subordonatul este obligat sa-1 sesizeze pe comandant n acest sens. Putem conchide ca documentele elaborate de autoritatile militare au natura juridica a actelor administrative, fapt ce impune cercetarea regimului juridic al acestora.

CAPITOLUL III. REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR DE COMANDAMENT CU CARACTER MILITAR 3.1. Perspectiva juridica asupra actelor autoritatilor militare 3.1.1. Raporturile juridice ale autoritatilor militare cu subiectii interni sau externi sistemului militar Ca orice subiect de drept, persoana fizica sau juridica, particular sau autoritate publica, si armata si desfasoara activitatea prin intermediul actelor juridice care constituie una din conditiile de existenta ale raporturilor juridice reglementate prin acte normative. n timp de pace sau de razboi, armata actioneaza prin intermediul autoritatilor militare care se comporta adesea ca orice subiect juridic, facnd acte de gestiune precum contracte, licitatii, cumparari, vnzari, nchirieri etc., toate acestea fiind reglementate de dreptul civil sau comercial; e de la sine nteles ca astfel de acte n-au caracter special, fiind supuse dreptului comun aplicabil tuturor subiectelor de drept pe principiul egalitatii juridice a acestora iar eventualele conflicte ce s-ar naste din asemenea raporturi vor fi rezolvate de instantele de drept comun deoarece n cazurile respective autoritatile militare nu actioneaza ca detinatoare ale puterii de stat. n afara acestor raporturi externe cu subiecte din afara armatei, autoritatile militare intra n raporturi de gestiune interna cu administratorii, contabilii si mnuitorii de fonduri materiale si financiare din administratia armatei; unele din aceste raporturi sunt de drept administrativ, de drept financiar sau de dreptul muncii. Chiar daca si ele ar putea avea un caracter specific, rezultat din faptul ca unul din subiectele respective este o institutie de stat ce actioneaza un interes general, litigiile ce s-ar putea ivi din asemenea raporturi relative la administrarea resurselor puse la dispozitia armatei vor fi solutionate fie de organele interne ale armatei, fie de instantele de drept comun, cum ar fi instantele judecatoresti competente n dreptul muncii sau Curtea de Conturi, competenta sa verifice si sa decida asupra utilizarii fondurilor banesti repartizate de la bugetul de stat. Concluzia nu poate fi alta dect aceea ca nici n cazul unor astfel de raporturi juridice din interiorul armatei nu avem de a face cu acte de comandament cu caracter militar. Armata mai are raporturi de justitie penala cu militarii si alti justitiabili n tribunalele militare, cum ar fi functionarii civili din serviciul armatei pentru infractiuni n legatura cu atributiunile lor si chiar simpli civili pentru infractiuni n legatura cu ndeplinirea serviciului sau contra bunurilor aflate n proprietatea sau folosinta armatei; competentele autoritatilor militare n raporturile cu civilii pot creste n timpul starii de urgenta, de asediu sau de razboi, n teritoriile ocupate sau aflate sub administratie militara. Fiind de natura juridica, astfel de raporturi sunt solutionate de tribunalele militare sub controlul Curtii Supreme de Justitie. Exista nsa si numeroase raporturi juridice ntre autoritatile militare si alte subiecte de drept, particulari, militari si chiar institutii n care nu se poate pune problema contenciosului administrativ, astfel nct teoria actelor de comandament militar are deplina aplicabilitate. Astfel, potrivit art.9 al Legii apararii nationale, numirea Comandantilor militari ai judetelor si al municipiului Bucuresti se face de catre seful MCG; indiferent ce motive ar putea fi invocate contra deciziei acestuia, un astfel de act

este de comandament cu caracter militar si nu poate fi expus cenzurarii ntr-o instanta de contencios administrativ, chiar daca ar vatama dreptul altora. n aceeasi situatie se afla decizia autoritatilor competente de a nfiinta, desfiinta sau redisloca unitati sau mari unitati militare n timp de pace sau razboi; dupa cum nici manevra unitatilor, subunitatilor sau formatiunilor militare n timpul operatiunilor militare n-ar putea fi controlata de instante, autoritatile militare specializate avnd un drept suveran de a decide n acest sens. Raporturi juridice bazate pe acte de comandament militar intervin si n regimul legii starii de urgenta ori starii de asediu. Este evident n acest sens ca o ordonanta militara emisa de un comandant de mare unitate n raza teritoriala n care a fost mputernicit de seful SMG n-ar putea constitui obiect de cercetare judecatoreasca la cererea celor vatamati n drepturile lor, indiferent ca se refera la nchiderea frontierei de stat ori intensificarea controlului acesteia, la interzicerea circulatiei sau la amplificarea activitatilor de productie a societatilor comerciale si agentilor economici cu atributii n realizarea produselor cu destinatie militara[60]. Oportunitatea si urgenta unor astfel de masuri ar fi n totala contradictie cu cenzurarea instantelor de contencios administrativ si ar goli de continut si importanta alte masuri ca efectuarea perchezitiilor, autorizarea adunarilor, protectia informatiilor militare, paza militara a unor institutii, rationalizarea alimentelor, arestarea pe timp de 24 de ore si alte asemenea misiuni prevazute n art.20 al Ordonantei de urgenta nr. 1/1999. Actele de comandament cu caracter militar stau si la baza raporturilor juridice determinate de legea privind rechizitiile si prestarile de servicii n interes public. Astfel ordinul de predare emis de autoritatea militara[61] sau ordinul de chemare individual ori colectiv al aceleiasi autoritati[62] nu pot intra sub incidenta contenciosului administrativ, inclusiv n ceea ce priveste aprecierea asupra scutirilor de rechizitii de bunuri si de prestari de servicii[63]. Enumerarea unor categorii de raporturi juridice n care autoritatea militara apare ca subiect de drept ne permite sa concluzionam asupra impreciziei legislatiei consacrate calificarii actelor de comandament cu caracter militar. Ramne sigur doar faptul ca autoritatile militare, ca orice alta autoritate publica executiva, si desfasoara activitatea pe baza legilor, emitnd acte care sunt fie de autoritate, implicnd exercitiul puterii de stat, fie de simpla gestiune. Mai mult, caracterul acestora pare sa fie determinat in rem de catre instanta de judecata, functie de nivelul autoritatii militare respective, de calitatea celuilalt subiect al raportului juridic, de circumstantele elaborarii actului si de importanta lui pentru apararea nationala. Ca autoritati statale, autoritatile militare si ndeplinesc competentele prin intermediul actelor pe care le elaboreaza si le realizeaza iar legislatia constitutionala si administrativa contine prevederi speciale n acest sens. Fara a fi o referire directa la acte ale unor autoritati militare, o prima mentiune asupra jurisdictiei unor activitati militare o gasim n Legea pentru nfiintarea Consiliului de Stat din 1864 care, n art.3 pct.4, excludea de la consultarea Consiliului de Stat proiectele de legi relative la fixarea contingentului anual al armatei si la chemarea claselor sub drapel; de asemenea, art.14 al

legii dispunea ca posturile de consilieri de stat sunt incompatibile cu orice alta functiune publica salariata desi generalii armatei puteau ndeplini astfel de functii, ei considernduse nsa n afara de cadru, primind numai leafa de consilieri fara a-si pierde dreptul la vechime. Legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 1912 includea n competentele acestei instante si recursurile militarilor mpotriva actelor autoritatilor militare superioare nsa numai n privinta decretelor de punere n retragere si numai pentru cuantumul pensiei; Curtea de Casatie, admitnd recursul va acorda recurentului pensiunea gradului sau, socotindu-1 ca ar fi ndeplinit maximum de ani de serviciu, fara ca prin aceasta sa i se nchida si dreptul la daune[64]. Prevederile enumerate mai sus vor capata valoare constitutionala prin legea fundamentala din 1923 care n art. 107 precizeaza ca puterea judecatoreasca nu are caderea de a judeca actele de guvernamnt si actele de comandament cu caracter militar. Dezvoltnd aceasta dispozitie constitutionala, art.2 al Legii pentru contenciosul administrativ din 1925 arata ca n actele de guvernamnt se cuprind toate masurile luate pentru ocrotirea unui interes general referitor la ordinea publica, la siguranta statului, interna sau externa, ori la alte cerinte de ordine superioara cum ar fi declararea starii de asediu, faptele de razboi ce ar rezulta dintr-o forta majora sau din necesitatile imediate ale luptei, toate actele de comandament cu caracter militar, executarea si interpretarea tratatelor si conventiilor dipomatice cu statele straine, masurile mpotriva epidemiilor, epizootiilor, inundatiilor, foametei, tulburarilor interne, naturalizarea, actele prin care se dizolva persoanele juridice sau li se interzice functionarea conform legii speciale, extradarea strainilor si altele de aceeasi natura. Iar art.3 al aceluiasi act normativ, prelund textul legii din 1912, dispunea ca nu pot fi atacate pe cale judecatoreasca actele autoritatilor militare dect n privinta decretelor de punere n retragere si numai pentru cuantumul pensiei; interesant este ca aceasta prevedere urmeaza dupa precizarea unei alte exceptii de jurisdictie, cu care credem ca se afla n legatura, si anume aeeea referitoare la deciziile date de comisiile disciplinare si declarate de Statutul functionarilor sau alte legi definitive si executorii. Pna la Legea nr. 1/1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati n drepturile lor prin acte administrative ilegale, legislatia de contencios administrativ nu mai contine reguli referitoare la actele autoritatilor militare; chiar si actul mentionat nu are dect o prevedere foarte generala care arata ca dispozitiile lui nu se aplica, ntre altele, actelor administrative n legatura cu apararea tarii, securitatea statului si ordinea publica[65]. Abia n Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ vom gasi din nou referiri directe la actele autoritatilor militare; este vorba de art.2 al actului normativ respectiv care contine exceptiile de la atacarea actelor administrative n justitie, ntre care sunt mentionate expres si actele referitoare la siguranta interna si externa a statului, precum si cele referitoare la interpretarea si executarea actelor internationale, la care Romnia este parte. Concluziile pe care le putem desprinde din evolutia reglementarii jurisdictiei actelor autoritatilor militare n legislatia romneasca se refera la: includerea actelor autoritatilor militare n sfera actelor administratiei publice, ca urmare a caracterului administrativ al autoritatilor militare; specificitatea regimului juridic al actelor autoritatilor militare, ca urmare a importantei si particularitatilor acestora; posibilitatea clasificarii actelor

autoritatilor militare n acte administrative n legatura cu apararea tarii (Legea nr. 1/1967), acte ale autoritatii militare cu caracter general (Legea din 1912 si cea din 1925) si acte de comandament cu caracter militar (Constitutia din 1923, Legea din 1925 si cea din 1990); diferentierea regimului juridic al actelor autoritatilor militare dupa efectele lor fata de particulari (supuse dreptului comun) si fata de militari (acestea avnd un regim special); posibilitatea asimilarii unor acte ale autoritatilor militare cu actele de guvernamnt, avnd n vedere faptul ca n enumerarea exemplificativa facuta de legile din 1912, 1925 si 1990 se include n genul actelor de guvernamnt (definit ca masuri luate pentru ocrotirea unui interes general privitor la ordinea publica, la siguranta externa sau interna a statului si la alte cerinte de ordine superioara) si specii ca declararea starii de asediu, faptele de razboi ce ar rezulta dintr-o forta majora sau din necesitatile imediate ale luptei, masurile luate mpotriva tulburarilor interne; excluderea unor acte ale autoritatilor militare de la controlul judecatoresc, cu exceptarea expresa a decretelor de punere n retragere si numai pentru cuantumul pensiei (Legea din 1912 si cea din 1925); posibilitatea de a aprecia aceasta exceptare de contencios administrativ prin importanta valorilor aparate de anumite acte ale autoritatilor militare, ceea ce nu exclude nici existenta unor alte forme de control judiciar si nici diferenta de tratament juridic ntre actele de autoritate si cele de gestiune ale comandamentelor militare; existenta unor formulari legislative oarecum imprecise si chiar confuze n legatura cu actele autoritatilor militare, ceea ce a impus ca jurisprudenta si doctrina de drept administrativ sa se preocupe ndeaproape de clasificarea regimului juridic al acestora. Profesorul A. Iorgovan a observat ca literatura juridica interbelica a facut, de regula, distinctie ntre actele de comandament cu caracter militar, actele de guvernamnt cu caracter militar si actele de administratie miliara; ceea ce nseamna ca nu orice act al autoritatii militare (fine de primire relativ) era un act de comandament cu caracter militar (fine de primire absolut). Distinctia respectiva viza actele de autoritate, fiind unanim admis ca autoritatea militara, n calitate de persoana juridica, poate face si acte de gestiune. Aceasta clasificare se baza pe comentariile supra legii contenciosului administrativ din 1925 care distingea, de asemenea, ntre actele de comandament cu caracter militar (art.2 al.l) pe care puterea judecatoreasca nu are caderea de a le judeca si actele autoritatilor militare (art.3 al.2) care puteau fi atacate n anumite conditii. Motiv pentru care Paul Negulescu apreciaza drept neconstitutionala exceptia din art.3: "Art. 107 din Constitutie considera pe militari ca si pe ceilalti cetateni, le acorda dreptul de a urmari n justitie respectarea drepturilor lor si, prin exceptiunea pe care o stabileste pentru actele de comandament militar, nu atinge cu nimic actele administrative militare supuse ordinei legale. Legiuitorul, aducnd o stirbire dreptului recunoscut de constituant, a depasit cadrul competentei sale si a facut o dispozitiune neconstitutionala; autorul precizeaza ca aceasta dispozitie neconstitutionala a legii urmeaza sa fie nlaturata pe calea contenciosului constitutional prevazut de art. 103 din Constitutie[66]. Ceea ce-i permite sa concluzioneze ca "acelasi Parlament, care votase Constitutia, elabornd n 1925 legea pentru contenciosul administrativ, ne da cea mai completa dovada de nentelegere a categoriei juridice ce crease prin art. 107 din Constitutie ". Deoarece actele de comandament militar vor face obiectui unei analize speciale, ne vom ocupa n continuare de actele autoritatilor militare ca fine de primire relativ. n categoria

actelor autoritatii militare prevazut de art.3 al.2 din Legea din 1925, denumite de A. Teodorescu "acte de administratie militara" iar de C.G.Rarincescu "acte administrative n ntelesul lor juridic", se includeau actele care interveneau n interiorul ierarhiei militare, de numire, avansare, sanctionare, retragere, pensionare, referitoare la diverse categorii de elemente ale armatei, care n mod logic ar trebui supuse controlului instantelor de contencios administrativ ntruct, n ultima analiza, ele nu reprezinta altceva dect acte ale unei autoritati administrative. Cu toata existenta de sine statatoare a acestei categorii de acte ale autoritatii militare, doctrina a continuat sa le includa n actele de comandament militar pe motivul ca nu sunt expres prevazute n Constitutie si ca nu sunt, din punct de vedere juridic, dect tot acte administrative de autoritate. Legea din 1990 a contenciosului administrativ nu mai contine dect o specie de acte ale autoritatii militare sustrase de la controlul judecatoresc si anume actele de comandament cu caracter militar. Asta nseamna ca actele autoritatilor militare, altele dect cele de comandament militar, reintra n competenta instantelor de contencios administrativ pentru a li se verifica legalitatea. Este concluzia la care ajunge ntreaga doctrina de drept administrativ si, treptat, si jurisprudenta, bazndu-se pe faptul ca ele reprezinta acte administrative de autoritate emise de structuri militare care n-au caracter de comandament militar, supunndu-se, de aceea, regulilor oricarui serviciu public administrativ. Din aceasta cauza, nu suntem de acord cu parerea ca aceasta exceptie ar mai putea fi azi invocata pe motivul ca desi actele respective sunt ncadrate n categoria celor de comandament militar, instanta de contencios administrativ ar verifica numai legalitatea modului de stabilire a cuantumului pensiei si nu legalitatea punerii n retragere sau trecerea n rezerva a unui militar[67]. La putin timp dupa adoptarea Legii nr.29/1990, n cadrul MAp a fost elaborat ordinul M.126 avnd ca obiect asigurarea respectarii principiului unitatii de comanda; n fapt, scopul lui real nu era cel mentionat n titlu, necontinnd un set de masuri administrative care sa perfectioneze aplicarea principiului unitatii de comanda pe care se bazeaza ntreaga activitate militara. Obiectivul sau imediat, direct si declarat ca atare n text era "interpretarea exacta a unor prevederi ale Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ. Se poate constata nca la prima vedere ca acest obiectiv ncalca principiul legalitatii deoarece legea nr.29/1990 nu continea vreo dispozitie care sa confere ministrului apararii nationale dreptul si obligatia de a interpreta anumite prevederi ale legii. n concret, Ordinul M. 126 "Ordona" ca, n scopul interpretarii exacte a unor prevederi ale Legii nr.29/1990, actele comandament cu caracter militar care nu pot fi atacate n justitie n ntelesul art.2 lit.b din lege sa includa toate actele administrative emise potrivit legii de catre organele MAp precum si: a)regulamentele generale si de lupta;

b)regulamentele, instructiunile si dispozitiunile referitoare la organizarea, conducerea si desfasurarea procesului pregatirii de lupta, instructie si nvatamnt, asigurarea tehnicomateriala si medicala, executarea serviciului de lupta, de zi, de garda si paza, ordinea si disciplina militara n armata; c)ordinele si dispozitiunile comandantilor (sefilor) pe ntreaga scara ierarhica, de la comandantii de grupa (similare) pna la ministrul apararii nationale, emise (date) n scris sau verbal pentru executarea misiunilor de lupta, instructie si serviciu, aplicarea legilor, hotarrilor Guvernului, hotarrilor Consiliului Militar Superior al Armatei, Biroului Executiv al acestuia sau ale consiliilor militare si birourilor executive ale acestora de la organele centrale si comandamentele n care functioneaza aceste organisme, regulamentelor, instructiunilor si altor acte normative care reglementeaza activitatea din armata n toate domeniile; d)ordinele ministrului apararii nationale, secretarilor de stat, comandantilor (sefilor) conform competentelor ce le revin potrivit reglementarilor n vigoare, privitoare la: naintari, avansari si retrogradari n grad; treceri n rezerva; chemari n cadrele active ale armatei; treceri dintr-o arma (specialitate militara) n alta; orice alte probleme care privesc situatia cadrelor militare, soldatilor gradati voluntari, elevilor militari. Din pacate, desi greu mai poate fi gasit un exemplu mai semnificativ de eludare a principiilor statului de drept dect cel continut n Ordinul M.126, acesta a fost aplicat chiar si de instantele de contencios administrativ care au dovedit astfel aceeasi inertie de conceptie. Fata de aceasta situatie si avnd n vedere evolutia conceptiilor si legislatiei militare ca si a jurisprudentei credem ca se impune: l)abrogarea expresa a ordinului M.126 si, eventual, elaborarea unui alt act normativ n care sa se distinga ntre actele de comandament cu caracter militar si actele administrative ale autoritatilor militare supuse contenciosului administrativ; 2)admiterea faptului ca ncadrarea unui act n sfera celor de comandament cu caracter militar este, n lipsa unei definitii legale, o chestiune de apreciere a instantei prin prisma stiintei dreptului public si teoriei actelor de comandament militar. 3.1.2. Teoria juridica a actelor de comandament militar Statul si cetatenii sai fac sacrificii pentru armata att n timp de pace ct si, mai ales, n vreme de razboi. Astfel, ei i se pun la dispozitie importante resurse umane, materiale si financiare; pentru eficacitatea activitatilor militare exista posibilitatea restrngerii drepturilor si libertatilor cetatenesti; militarilor li se acorda dreptul de a se conduce dupa legi si reguli proprii, cu derogari de la dreptul comun prevazute n Constitutie, reguli consacrate n statutele militarilor si n regulamentele militare. Pe aceasta baza, militarilor li se impun restrictii de la exercitiul unor drepturi si libertati cum ar fi faptul ca nu pot fi alesi, nu pot face politica, nu se pot casatori cu persoane apatride ori fara cetatenie fara aprobarea sefilor, nu pot demisiona dect daca demisia este acceptata (n conditii contrare devenind dezertori, pasibili de sanctiuni penale), pot fi mutati n interes de serviciu dintr-un colt n altul al tarii, pot fi chemati oricnd si oriunde este nevoie de

forta armata capabila sa stavileasca o stare de pericol la adresa comunitatii si pe care alte organe de stat n-au mijloace s-o limiteze; n ndeplinirea misiunii lor, militarii ajung adeseori sa-si puna n pericol sanatatea si-si pot pierde chiar viata. n schimbul acestor restrictii si a sacrificiilor ce li se cer, militarilor li se acorda avantaje morale si materiale prevazute, de asemenea, n legile militare. ndeplinirea scopurilor razboiului (dus nu de armata ci de ntreaga natiune) n-ar fi posibila prin cenzurarea deciziilor militare luate n momentele supreme ale existentei unui stat. Iata de ce chiar constituantul din 1923 a dorit probabil sa consfinteasca existenta actelor de comandament facute de autoritatile militare n interesul institutiei armatei, alaturi de alte acte de guvernamnt efectuate de puterea executiva n interes general, supuse doar controlului parlamentar, si al opiniei publice; ca si celelalte acte de guvernamnt ale autoritatii administrative si actele de comandament militar nu sunt compatibile dect cu controlul sefului statului care e si comandantul suprem al acesteia, al parlamentului si al opiniei publice, demonstrnd astfel derivarea teoriei actelor de comandament din cea a actelor de guvernamnt. Chiar daca legislatia altor tari nu cunoaste o teorie expresa a actelor de comandament cu caracter militar, doctrina, jurisprudenta si cultura multor state contineau numeroase elemente n acelasi sens al derogarii de la dreptul comun al contenciosului administrativ pentru actele autoritatilor militare efectuate n interesul suprem al apararii patriei. Asa cum apreciaza Constantin G. Rarincescu n monumentala sa monografie consacrata contenciosului administrativ romn[68], termenul de "act de comandament cu caracter militar" este o constructie cu totul originala ce a aparut pentru prima data n art.107 al. final al Constitutiei din 1923. Anterior acestui moment, aceasta adevarata institutie juridica ce face si azi cariera, era necunoscuta dreptului comparat si dreptului romnesc, doctrinei, jurisprudentei si legislatiei administrative. De altfel, nainte de Legea Curtii de Casatie din 1912, nu se facea nici o distinctie legala ntre actele autoritatilor militare si ale altor autoritati publice din punctul de vedere al contenciosului administrativ; nsa, ntre actele de guvernamnt, pe care jurisprudenta le sustrage controlului, erau incluse si unele acte ale autoritatii militare, spre exemplu, faptele de razboi. n practica au fost, totusi, putine cazurile cnd un militar, mai ales n activitate, sa se fi adresat instantelor judiciare pentru a ataca un act al autoritatii militare pe care l-ar fi considerat ntocmit cu ncalcarea legii si care i-ar fi cauzat prejudicii. Ceea ce se constituie ntr-o traditie care a dainuit multa vreme; chiar si astazi, multi militari, condusi de sentimentul disciplinei si datoriei ostasesti, au rezerve n a se adresa justitiei de drept comun ct timp se gasesc n activitate pentru a contracara deciziile superiorilor ierarhici. Noua Constitutie din 1923 introduce pentru prima data n tehnica juridica notiunea de act de comandament cu caracter militar pe care le asimileaza actelor de guvernamnt, conferindu-le aceeasi caracteristica de a se sustrage controlului judecatoresc. Asa cum am aratat deja, idee nu este cu totul noua deoarece att traditia ct si dreptul pozitiv au recunoscut armatei un domeniu distinct de activitate n care nu e permis controlul nici unei puteri dinafara, fie chiar judecatoreasca; ceea ce este nsa cu totul nou, att fata de legislatia romneasca anterioara ct si fata de cea straina, este ridicarea acestei norme la nivelul de principiu constitutional. Din pacate, formula constitutionala sub care e

prezentat acest principiu nu rezolva problema definirii actului de comandament militar, a naturii si caracterului sau juridic. nca n 1937, n amplul sau studiu dedicat contenciosului administrativ romn, C.G.Rarincescu sublinia ca precizarea acestor notiuni este greu de facut deoarece ea nu este si nu poate fi rezultatul unei analize stiintifice, o dovada n acest sens fiind eforturile infructuoase ale doctrinei si jurisprudentei de a-i delimita caracterele dupa consacrarea sa constitutionala expresa[69]. Credem ca aceasta opinie este oarecum exagerata, chiar cercetarea realizata de autorul ei aducndu-si o contributie esentiala la delimitarea conceptului de act de comandament militar. Oricum, analiza textelor legislative prin prisma principiilor generale ale dreptului si n legatura cu alte institutii ale dreptului si stiintei administratiei a permis doctrinei sa formuleze anumite caractere definitorii ale notiunii de act de comandament cu caracter militar, pe care le vom prezenta n continuare n scopul concretizarii acestui concept. a. Conditia ca autoritatea publica de la care emana actul sa fie un comandament militar Aceasta trasatura a actelor respective are semnificatia ca subiectul de la care emana nu poate fi dect o autoritate publica ce ntruneste calitatea de comandament militar. n sensul sau cel mai larg, acesta reprezinta o totalitate de trupe puse sub comanda unui sef determinat, asa cum este seful statului n postura sa de comandant suprem al fortelor armate, ministrul apararii nationale n calitate de organ supraordonat al tuturor structurilor militare, seful SMG ca autoritatea cu rangul cel mai nalt din armata, (pe care o conduce raspunznd de capacitatea operationala a acesteia) ori comandamentele militare superioare, operationale ori teritoriale, pna la nivelul marilor unitati operative. Autoritatile publice care au caracterul de comandamente militare nu sunt altceva dect organe de conducere ale unui serviciu public, deci organe administrative apartinnd puterii executive, subordonate principiului de legalitate care sta la baza statului modern, fara a avea un statut juridic privilegiat pe motivul obiectului sau de activitate dect n masura n care chiar legea ar justifica acest lucru. Pe baza acestei trasaturi, putem exclude din sfera actelor de comandament militar toate actele decise la nivelul formatiunilor care nu constituie comandamente n sens structural dar si deciziile unor sectiuni ale comandamentului neinvestite cu autoritatea sefului sau suprem, cum ar fi dispozitiile date de unele structuri din organizarea ministerului, Statului Major General ori comandamentelor operationale ori teritoriale. b. Conditia continutului militar al acestor acte ntr-adevar, ca autoritati administrative, si comandamentele militare pot savrsi ntreaga gama de acte administrative n vederea producerii unor efecte juridice, cum ar fi: acte cu caracter general, cum sunt regulamentele sau ordonantele militare; acte cu caracter individual, ca avizele, autorizatiile, contractele, rechizitiile, numirile n functie si avansarile n grad, trecerile n rezerva etc. De asemenea, comandamentele militare intra n raporturi juridice cu alte subiecte de drept, de la militarii proprii ncadrati n structurile militare pna la agenti economici si persoane fizice. Nu s-ar putea spune ca toate actele comandamentelor militare sunt sustrase fara nici o exceptie contenciosului administrativ,

ci numai acelea al caror continut este strict militar, n sensul ca se refera la operatiuni n legatura cu serviciul si ndatoririle militare, la actiunile militare de utilizare a violentei armate. Din conceptul de act de comandament militar au fost excluse toate actele cu caracter contractual ca si actele de gestiune pe care autoritatile militare le ncheie cu diferite alte subiecte de drept n vederea aprovizionarii si furnizarii de bunuri si servicii ori n alte scopuri de asigurare si asistenta ale serviciului public al apararii nationale. c. Conditia ca actul sa se bazeze pe ideea de ordin si disciplina militara O consecinta a primelor doua caractere ale actelor de comandament militar este si conditia ca un astfel de act sa se bazeze pe ideile de autoritate, ierarhie, subordonare, ordin, comanda, ordine si disciplina militara, trasaturi fundamentale intrinseci ale organizarii armatei, ale legislatiei si dreptului militar, ale statutului militarilor si ale juramntului militar. Din acest punct de vedere, actele autoritatilor militare se clasifica n acte ale caror efecte privesc populatia civila si acte care se refera la militari, la ierarhia militara specifica armatei. n privinta raporturilor juridice dintre comandamentele militare si populatia civila se aplica principiul dominant ca nici o autoritate militara nu poate impune sarcini si obligatii care sa aiba drept consecinta restrngerea libertatilor si drepturilor civililor dect daca sunt stabilite prin lege, cu exceptia starii de razboi cnd, pe teritoriul de operatiuni militare, comandantii pot lua orice masuri dictate de necesitatile luptei si de obtinerea victoriei n conditiile respectarii legilor si obiceiurilor razboiului. Spre deosebire de vremurile de pace, n timpul starii de asediu puterile comandamentului militar sunt mult extinse n temeiul legii starii de asediu care instituie un regim de legalitate si nu unul arbitrar. Daca autoritatea militara ia fata de civili masurile legal stabilite, instanta judecatoreasca nu-i poate cenzura actele, n schimb, tot ceea ce ar depasi prevederile legii starii de asediu poate cadea sub controlul instantelor judecatoresti competente, ndreptatite sa cerceteze legalitatea tuturor masurilor luate de autoritatile militare. Ca atare, putem afirma ca teoria actelor de comandament militar nu se poate aplica actelor autoritatilor militare n raporturile lor cu populatia civila, aceasta fiind sub aspectul legalitatii sub cenzura instantelor judecatoresti competente. n ce priveste actele de comandament fata de elementele care compun puterea armata a statului, trebuie plecat de la caracteristica dominanta a ierarhiei militare de a constitui un corp de autoritati publice dotate cu organizare speciala bazata pe statutul legal special al functiei militare cuprins n diversele legi referitoare la recrutare, avansare, trecere n rezerva sau retragere, pensionare, asigurarea ordinei si disciplinei militare. Deoarece toate masurile luate de autoritatile militare n aceasta directie mbraca forma actelor administrative, nimic nu s-ar opune, din punct de vedere logic si strict juridic, ca toate actele autoritatilor militare superioare care ncalca dispozitiunile legale ale regimului juridic al organizarii militare sa fie supuse controlului judecatoresc. d. Interzicerea cenzurii actelor de comandament militar de catre instantele judecatoresti

Toate actele care ntrunesc primele trei conditii sunt sustrase judecarii de catre tribunale pe motivul necesitatii imperative de a asigura prestigiul si autoritatea comandamentelor militare si spiritul de ascultare si disciplina al subordonatilor fara de care operatiunile militare n-ar putea fi realizate, lipsindu-le energia, coeziunea, capacitatea si credibilitatea, unitatea si rapiditatea. n literatura juridica nimeni nu contesta acest fine de neprimire al Legii nr.29/1990, textul fiind declarat constitutional de catre Curtea Constitutionala[70]. Se apreciaza nsa ca dificultatile si diferentele de opinii apar n momentul n care se ncearca identificarea actelor concrete care intra n sfera acestei exceptii. Discutiile sunt contradictorii si pentru faptul ca instantele au pronuntat solutii diametral opuse n spete cvasi-identice, dnd nastere nu numai la confuzii dar si la grave implicatii n ceea ce priveste garantarea drepturilor militarilor. Pna la initierea si desavrsirea unei interpretari legale a conceptului de act de comandament cu caracter militar, puterea de apreciere a instantei de contencios administrativ este indubitabila; odata calificat ca fiind de comandament militar, un act al autoritatii militare nu poate fi nsa cenzurat de judecator care, n virtutea legii, trebuie sa-si decline competenta, lasndu-1 sa produca efecte juridice chiar n ipoteza n care ar fi ilegal, cei vatamati fiind totusi ndreptatiti sa aleaga alte cai juridice pentru valorificarea pretentiilor lor. n concluzie, pe baza trasaturilor caracteristice enumerate mai sus, putem defini actul de comandament cu caracter militar acea categorie de acte ale autoritatilor militare care emana de la un comandament militar, avnd un continut militar si bazat pe ideea de ordin si disciplina militara si exclus de la controlul institutiilor judiciare. Speram sa fi putut demonstra prin cercetarea efectuata ca actele de comandament cu caracter militar reprezinta o realitate juridica; alaturi de actele de guvernamnt (cu care se aseamana si cu care uneori au fost asimilate), ele constituie un tip de acte administrative carora legea le da forta de a se sustrage controlului judiciar. n esenta, actele de comandament militar constau din actele si masurile luate de autoritatile militare pe baza legilor speciale militare fata de militari ca si fata de particulari; n timp de razboi, ele includ chiar si masurile neprevazute n texte concrete de legi dar dictate de mprejurarile circumstantiale ale luptelor, ca mijloace de aparare, de atac ori de siguranta a trupelor. si aceasta deoarece, asa cum expresiv si cu talent se exprima prof. Anibal Teodorescu: "Razboiul, care este n realitate o suspendare a regimului obisnuit si normal de drept, si are regulile si legile lui, care contrazic aproape ntotdeauna orice conceptie de drept. Avnd ca tinta imediata necesitatea de a nvinge cu orice pret si, din nenorocire, prin orice mijloc, ar fi existat o vadita incompatibilitate ntre starea de razboi, pe de o parte, si putinta de a face ca unele din masurile luate sa fie cenzurate de justitie, pe de alta parte[71]. 3.1.3. Contenciosul actelor autoritatilor militare O prima mentiune asupra controlului judecatoresc asupra actelor autoritatilor militare o gasim la 20 septembrie 1862 cu ocazia procesului Ministerului de Razboi la Curtea de Casatie[72], n actul de acuzare se vorbea de "macelul de la Craiova", de nepasarea autoritatilor militare si civile fata de raul ce se facuse cetatenilor de catre tulburatorii ordinei publice si de violentele de la Ploiesti cu ocazia ncartiruirii trupelor; chiar ministrul de razboi, generalul I.E. Florescu, a comparut cu acea ocazie naintea Curtii de Casatie pentru a justifica actele autoritatilor militare.

Doctrina de drept administrativ a apreciat ca, desi n astfel de cazuri Curtea de Casatie sia ntemeiat n fapt deciziile pe art.998 si urmatoarele din Codul Civil (continnd principiul raspunderii civile personale si exceptiile de la acesta, raspunderea pentru fapta tertilor, inclusiv a statului pentru prejudicii cauzate de agentii sai), ea a admis totusi si o responsabilitate n afara cadrului civil deoarece nu numai ca n spetele respective nu s-a facut dovada vreunei culpe a prepusilor statului dar s-au acordat daune pentru motivul ca particularii au suferit pe nedrept un prejudiciu chiar daca autoritatile militare au actionat n conformitate cu drepturile legale conferite; hotarnd astfel, Curtea a aratat o instinctiva ntelegere a faptului ca responsabilitatea statului pentru daunele ocazionate de functionarea serviciilor publice nu trebuie sa fie judecata dupa principiile exclusive ale dreptului civil ci ramn o materie speciala, cu reguli si necesitati proprii. Asemenea decizii n-au facut nsa jurisprudenta constanta, n multe din deciziile Curtii de Casatie din timpul respectiv si dupa aceea mentinndu-se vechea conceptie civilista, dar interpretata restrictiv, asa cum e cazul Deciziei nr.920/1933 prin care se refuza despagubiri unui ofiter accidentat n timpul unor exercitii militare, pe motiv ca soldatul din cauza caruia se produsese evenimentul nu era un prepus al statului[73]; n schimb, n Decizia nr.4369/1925 se declara din nou ca daunele cauzate de razboi n afara de zona de lupta sunt de natura a atrage responsabilitatea statului fata de cei ale caror drepturi au fost lezate[74]. Importanta jurisprudentei de contencios administrativ creat prin Legea din 1905 a constat si n apararea drepturilor militarilor contra arbitrariului si abuzurilor administrative, anulndu-se acte administrative ilegale cum ar fi Decretul de punere n retragere a generalului Groza[75]. Acesta este motivul pentru care si n conceptia Legii din 1912 a Curtii de Casatie si Justitie, aceasta instanta ramne n mod expres competenta sa judece recursurile militarilor mpotriva actelor autoritatilor militare superioare nsa numai n privinta decretelor de punere n retragere si numai pentru cuantumul pensiei, prevedere reintegrata si n Legea contenciosului administrativ din 1925. Sub imperiul acestor legi, instantele de drept comun au avut de mai multe ori ocazia de a controla acte ale autoritatilor militare pe calea exceptiei de ilegalitate invocata de particulari si, declarndo fondata, au refuzat sa aplice actele respective (de cele mai multe ori ordonante sau regulamente) sau au hotart sa acorde daune pentru prejudicii cauzate. Dupa consacrarea legislativa a actelor de comandament cu caracter militar realitatile au obligat instantele judiciare sa se pronunte si asupra acestei categorii de acte ale autoritatii militare. Astfel, n decizia nr.411/1927 a Curtii de Casatie se considera ca luarea comenzii pentru parasire de post si insubordonare reprezinta "un atribut suveran al acelui comandament[76]; la fel, sunt apreciate drept acte de comandament militar indicarea elementelor chemate la mobilizare[77] precum si masura disciplinara luata de comandant contra unui jandarm[78]. n ceea ce priveste actiunea n daune, n perioada interbelica se statuase principiul ca ea este inadmisibila cnd se ndreapta contra unui act al autoritatii militare, altul dect un decret de punere n retragere[79], cnd e vorba, spre exemplu, de actul de reformare a unui militar[80] sau de un act de avansare[81]. Curtea de Casatie stabilise ca eventualele despagubiri civile se pot acorda pe baza art.6 din Legea contenciosului administrativ din moment ce instantele pot cerceta legalitatea deciziei sau actului de punere n retragere, chiar daca nu se pronunta anularea actului[82].

Controlul jurisdictional administrativ asupra actelor autoritatilor militare a fost reluat abia dupa 1990 astfel nct jurisprudenta n materie a nceput sa se reformuleze doar dupa aparitia Legii nr.29/1990. Nici nu se putea altfel din moment ce Decretul nr. 128/1948 desfiintase contenciosul administrativ si curtile administrative iar Legea nr. 1/1967 nu se aplica actelor administrative n legatura cu apararea trii, securitatea statului sau ordinea publica, chiar daca legea fundamentala din 1965 prevazuse n art. 103 al.3 ca tribunalele si judecatoriile pot judeca cererile celor vatamati n drepturile lor prin acte administrative, putnd sa se pronunte, n conditiile legii, si asupra legalitatii acestor acte. Analiza jurisprudentei instantelor de contencios administrativ n materia actelor autoritatilor militare demonstreaza ca au existat doua perioade distincte, despartite de anul 1997. Prima, pna n anul 1997, cnd sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor si Curtii Supreme de Justitie, tributare conceptiilor preponderente ntre 1948-1990, au considerat ca orice act emis n sistemul apararii nationale este un act de comandament cu caracter militar si, n consecinta, necenzurabil de catre justitie, asa cum prevedea art.2 lit.b din Legea nr.29/1990. Mai mult, n motivarea sentintelor si deciziilor unor instante era invocat si Ordinul M126/1990 al ministrului apararii nationale ca si cnd aceasta ar fi fost legislatia speciala n domeniu. Cea mai cunoscuta solutie n acest sens este Decizia nr. 118 din 23 martie 1992 a Sectiei Contencios Administrativ a Curtii Supreme de Justitie[83]. Criticile adresate n doctrina solutiilor date de instantele judecatoresti n materia actelor autoritatilor militare i-au determinat pe magistrati sa aiba n vedere n solutionarea cazurilor respective si jurisprudenta antebelica. Astfel, n 1997, se constata o desprindere de conceptia totalitara care nu permitea controlul jurisdictional al actelor emise n domeniul apararii nationale si o ntelegere mai profunda a realitatii ca nu toate actele autoritatilor militare reprezinta acte de comandament cu caracter militar. Primul caz care a marcat aceasta schimbare de optica este cel al reclamantului M.E. care a chemat n judecata MAp solicitnd sa se dispuna anularea ordinului de trecere n rezerva pentru reorganizarea unitatii, motivul necorespunznd realitatii[84]; prin sentinta instantei de fond, cererea a fost respinsa ca inadmisibila motivndu-se ca n conformitate cu Ordinul M126/1990 trecerile n rezerva nu pot fi atacate n justitie deoarece sunt acte de comandament militar. Putem observa cu usurinta efectul pe termen lung pe care deciziile instantei supreme l-au produs asupra sistemului judiciar. Reclamantul a declarat recurs cu motivarea ca instanta de fond a aplicat gresit legea si nu a facut o corecta apreciere a probelor administrate n cauza. Spre deosebire de solutiile anterioare si bazndu-se pe doctrina si jurisprudenta antebelice, de data aceasta, Sectia de Contencios Administrativ a CSJ a decis ca recursul este fondat criticnd solutia instantei de fond pe considerentul ca "prin acte de comandament cu caracter militar se nteleg actele emise de autoritatile militare competente n scopul asigurarii ordinei si disciplinei cadrelor militare n cadrul unitatilor militare; se au n vedere deci acte care se refera la serviciul si ndatoririle militare si care exprima ideea de ordin, de comanda. Prin urmare, orice acte emise de autoritatile militare, straine de necesitatile propriu-zise ale actiunii militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ". Prin Decizia nr. 1051/5 iunie 1997 s-a apreciat, n concluzie, ca ordinul de trecere n rezerva contestat nu constituie un act de comandament

cu caracter militar n sensul Ordinului M126/1990 si deci nu este exceptat de la controlul instantei de contencios administrativ conform art.2 lit.b din Legea nr.29/1990; s-a constatat ca n mod gresit a procedat instanta de fond la solutionarea actiunii pe baza unei exceptii de inadmisibilitate, astfel nct recursul a fost admis, sentinta atacata a fost casata cu trimiterea cauzei spre rejudecarea primei instante. Alte cauze avnd ca obiect acte ale autoritatilor militare solutionate de instantele de contencios administrativ se refera la acte de imputatii, acte ale comisiilor de expertiza medico-militara, acte de recalculare a pensiilor militarilor; mai multe decizii ale Sectiei de Contencios Administrativ a CSJ se refera la obligarea MAp de a recunoaste calitatea de veteran de razboi n baza Legii nr.44/1994. Cu sase decizii n 1997, trei n 1998 si sapte n 1999, se poate spune ca Sectia de Contencios Administrativ a CSJ a nceput sa formeze o adevarata jurisprudenta a actelor autoritatilor militare care e utila att celor vatamati n drepturile lor ct si tuturor institutiilor de contencios administrativ care au nceput sa se obisnuiasca sa aplice Legea nr. 29/1990 si n acest domeniu special; nu n ultimul rnd, aceasta jurisprudenta este utila juristilor militari si autoritatilor militare care au nteles ca trebuie sa-si ndeplineasca atributiile si misiunile n conditii de legalitate fiind, din acest punct de vedere, sub controlul civil al autoritatilor judecatoresti. Mentionam n finalul prezentarii jurisprudentei actelor autoritatilor militare ca institutia actelor de comandament cu caracter militar a fost ntarita si prin Decizia nr. 103/1996 a Curtii Constitutionale care a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.2 lit.b din Legea nr.29/1990; s-a apreciat ca, desi anterioara Constitutiei, Legea contenciosului administrativ a stabilit anumite conditii si limite de exercitare a dreptului persoanei vatamate, printre care si excluderea de la controlul instantei de contencios a actelor de comandament militar, justificata prin interesul evident public la care se refera[85]. Pe de alta parte, n ceea ce priveste controlul constitutionalitatii interpretarii judecatoresti a notiunii de "act de comandament cu caracter militar", asa cum s-a statuat constant n practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale, aceasta nu este competenta sa cenzureze constitutionalitatea interpretarii respective ci poate doar sa constate ca dispozitiile art.2 lit.b din Legea nr.29/1990 nu contravin Constitutiei. Consider necesar ca n continuarea lucrarii sa analizam regimul juridic al actelor de comandament cu caracter militar. 3.2. Regimul juridic al actelor de comandament cu caracter militar 3.2.1. Procedura de elaborare a actelor de comandament cu caracter militar Pe timpul ducerii actiunilor militare, principalele acte de comandament cu caracter militar sunt ordinele: ordinul de operatie (ANEXA 2), ordinul preliminar (ANEXA 1), asa cum sunt ele mentionate n Manualul pentru organizarea de stat major si operatii ale Fortelor Terestre. Emiterea ordinelor presupune ndeplinirea mai multor conditii si desfasurarea ntocmai a unor activitati obligatorii sau, sub presiunea timpului, unele pot sa nu mai aibe loc. Orice ordin trebuie sa contina cinci subpuncte: situatia, misiunea, executia, spijinul logistic si comanda si comunicatiile. Abateriile de la acetea sunt admise, spre exemplu, n cazul

ordinului fragmentar, care la ultimele doua subpuncte se poate mentiona: Nu sunt modificari de la Ordinul de operatii X... Aceleasi documente se ntocmesc de catre comandamentele care participa la instructia proprie sau instructia trupelor din subordine (exercitii sau aplicatii). Procedura prealabila elaborarii ordinului de operatie presupune mai nti elaborarea conceptiei operatiei si a planul de actiune. Cel din urma devine ordin de operatie prin darea lui n executare, atunci cnd conditiile din teren se suprapun peste cursul de actiune ales de comandant nca din momentul emiterii conceptiei operatiei. Planul de operatie este emis n concordanta cu intentiile comandantului precizate n respectiva conceptie si cu acel curs de actiune/operatie pentru care s-a decis. Elaborarea conceptiei exprima viziunea comandantului asupra intentiei si actiunilor probabile ale inamicului/adversarului, precum si asupra operatiei ce urmeaza a fi desfasurata pentru atingerea obiectivului final de catre fortele din subordine. Conceptia se bazeaza pe cursul operatiei ales de comandant pentru ndeplinirea misiunii si raspunde la ntrebarile ce, unde si cum vor actiona fortele proprii pentru a obtine efectul dorit. Raspunsul la aceste ntrebari trebuie sa fie suficient de detaliat pentru a permite comandamentului si comandantilor subordonati sa nteleaga ce au de facut si cum trebuie sa actioneze pentru ndeplinirea obiectivelor operatiei respective. Atunci cnd conceptia operatiei nu poate fi elaborata n volum complet, ea trebuie sa includa cel putin modul de ntrebuintare a fortelor luptatoare si de realizare a sprijinului de foc. Prin conceptia operatiei, comandantul stabileste directia (obiectivul) principala de efort si alte directii (obiective) de efort. Acestea permit alocarea resurselor n mod adecvat, asigurarea focalizarii actiunilor concomitent cu fixarea prioritatilor si determinarea riscurilor, realizarea unitatii eforturilor si ntelegerea intentiei comandantului. Elaborarea conceptiei consta n: analiza misiunii; ndrumarea planificarii si elaborarea cursurilor operatiei; elaborarea estimarilor; prezentarea estimarilor si selectarea cursului optim al operatiei; precizarea deciziei; redactarea si prezentarea conceptiei operatiei pentru aprobare[86]. Analiza misiunii consta n studierea informatiilor despre inamic, fortele proprii si despre zona de responsabilitate. Scopul analizei misiunii este de a determina factorii si conditiile specifice ale situatiei n care se realizeaza misiunea. ndrumarea planificarii si elaborarea cursurilor operatiei presupune redactarea si transmiterea ghidului de planificare al comandantului cu informatiile si datele necesare planificatorilor, precum si ntocmirea cursurilor operatiei.

Elaborarea cursurilor operatiei are la baza analiza misiunii si estimarile compartimentelor din comandament si ale comandantilor unitatilor de sprijin. Un curs al operatiei trebuie sa raspunda la ntrebarile: ce tip de operatie, ce forma si ce procedeu se adopta; cnd se desfasoara operatia; cum se folosesc fortele si mijloacele avute la dispozitie; de ce se desfasoara operatia; care este finalitatea operatiei. Elaborarea estimarilor se desfasoara concomitent cu analiza misiunii si presupune studierea informatiilor despre inamic (G/S 2), fortele proprii (G/S 3) si zona de operatii (att G/S 2, ct si (G/S 3) . Estimarile au n vedere influenta factorilor de situatie asupra ndeplinirii misiunii si au ca rezultat concluzii, recomandarii sau propuneri care contureaza cursurile posibile ale operatiei. Prezentarea estimarilor si selectarea cursului optim al operatiei presupune: executarea recunoasterilor si compararea cursurilor actiunii fortelor proprii cu cele ale inamicului, utilizandu-se pentru aceasta inclusiv metode ale jocului de razboi. Pentru analiza unui curs al operatiei, comandantul desfasoara urmatoarele activitati: vizualizeaza actiunile ambelor forte n desfasurarea lor logica, lund n calcul estimarile facute; evalueaza posibilitatile de succes ale actiunilor proprii prin comparatie cu actiunile inamicului; stabileste gradul de risc si de acceptabilitate a lui; stabileste masuri active (pasive) pentru reducerea efectelor actiunilor inamicului asupra fortelor proprii. Recunoasterile se executa n functie de esalon, de nevoi si de timp si au, n principal, scopul de a verifica informatiile cunoscute despre zona de responsabilitate, influenta caracteristicilor acesteia si fezabilitatea cursurilor operatiei. Estimarea comandantului este un proces continuu care l ajuta pe acesta sa aleaga cel mai bun curs al operatiilor, avnd ca rezultat final o viziune clara asupra situatiei inamicului si a fortelor proprii, a scopului urmarit sau misiunii si o exprimare clara a alternativelor. Comandantul revede si actualizeaza n mod continuu situatia, prin contactul permanent cu subordonatii si cunoasterea estimarilor acestora, prin observarea personala a operatiilor, prin relatiile directe cu comandantii esaloanelor superioare (similare) si prin primirea continua a informatiilor necesare. Pe timpul estimarii, comandantul analizeaza cursurile operatiei, le compara si decide asupra cursului optim al operatiei. Pentru aceasta el poate sa recurga la diverse metode ale jocului de razboi, metode care si-au dovedit eficienta n conditiile n care ele au fost utilizate pe baza unor informatii suficiente si reale, att despre trupele proprii, ct si cele care priveau adversarul. Simularile si modelariile care se fac n acest domeniu sunt concludente si reusesc sa realizeze eficient functia de control asupra actelor care vor urma a se ntocmi, iar mai apoi a se da n executare. Din perspectiva stiintei militare controlul luptei se realizeaza daca prin deciziile luate sau actele de comandament emise conduc la desfasurarea actiunilor militare dupa cum acestea au fost planificate. n acest cadru, jocul de razboi este elementul definitoriu al procesului militar de luare al deciziilor[87].

Decizia reprezinta optiunea comandantului privind executarea operatiei si se materializeaza n conceptia operatiei. Conceptia operatiei trebuie sa cuprinda: argumentatia si metodologia utilizata de comandant pentru ndeplinirea misiunii date; misiunea (inclusiv finalitatea dorita); intentia comandantului; informatiile necesare comandantilor subordonati, statelor majore ale componentelor si structurilor de sprijin, privind scopul, natura si sarcinile de planificare ce le revin pentru misiune; conducerea operatiilor; cerinte de forte si capacitati; executia. Redactarea si prezentarea conceptiei operatiilor pentru aprobare trebuie sa determine daca elementele de baza ale conceptiei comandantului sunt suficiente pentru ndeplinirea misiunii, sa evalueze viabilitatea prognozelor facute, precum si daca conceptia este n conformitate cu ghidul pentru planificare. Conceptia operatiei se prezinta spre examinare esalonului superior n vederea aprobarii, n functie de precizarile primite prin directiva (ordinul) acestuia. Dupa aprobare, va fi trimisa tuturor comandamentelor si stucturilor care sunt sau vor fi implicate n elaborarea planurilor dependente de aceasta. Elaborarea planului operatiei presupune detalierea conceptiei operatiei si consta n: planificarea ntrebuintarii fortelor; planificarea sprijinului operatiei si protectiei fortelor; planificarea sprijinului logistic; planificarea deplasarilor; identificarea neajunsurilor; analiza fezabilitatii deplasarilor; elaborarea datelor privind forta pe faze de timp si deplasarea ei, elaborarea ordinului de operatie[88]. Planificarea ntrebuintarii fortelor consta n identificarea si repartitia fortelor necesare ndeplinirii misiunii, planificarea dispozitivului, a misiunilor fortelor subordonate si a manevrei acestora pe timpul desfasurarii operatiei. Planificarea spijinului operatiei si protectiei fortelor consta att n stabilirea masurilor si actiunilor cu caracter general, ct si a misiunilor specifice executate de fortele de asigurare, de protectie si de sprijin. Planificarea sprijinului logistic include planificarea aprovizionarii fortelor si a transporturilor logistice, planificarea mentenantei, a asistentei medicale si a celei sanitar veterinare, planificarea resurselor financiare, asigurarea cailor de comunicatie, a cazarii fortelor si adapostirii animalelor. Planul de operatie trebuie sa concentreze actiunile fortelor proprii asupra centrului de greutate al dispozitivului inamicului, sa defineasca conditiile care asigura succesul prin aplicarea puterii de lupta, sa realizeze unitatea efortului fortelor participante, sa constituie baza pentru planurile unitatilor subordonate si sa fie suficient de flexibil pentru a asigura libertatea de actiune a unitatii chiar si n situatii des schimbatoare.

Planul de operatie se finalizeaza prin ordinul de operatie care trebuie sa permita subordonatilor sa exploateze situatiile favorabile n concordanta cu intentia comandantului si sa ia decizii rapide si corecte pe timpul desfasurarii operatiei. Ordinul de operatie constituie baza tuturor planurilor de operatie ale structurilor subordonate nemijlocit, participante la actiune, astfel nct ndeplinirea acestora sa asigure realizarea obiectivului strategic (operativ, tactic) final. Ordinul de operatie precizeaza de regula, ce sa faca subordonatii, de ce, cu cine, unde si cnd, fara a specifica si cum sa faca. Pe baza cerintelor de planificare specifice luptei armate sau operatiilor de stabilitate si de sprijin, comandantul gruparii intercategorii de forte din teatrul de operatii transpune directiva de operatie a esalonului superior - national sau al aliantei (coalitiei) - n ordin de operatie. Reanalizarea planului operatiei consta n analiza acestuia n scopul validarii si se face imediat dupa elaborare, iar dupa aceea periodic, n functie de evolutia situatiei, pentru actualizarea si respectiv validarea permanenta. Elaborarea planurilor de sprijin ale operatiei. Planurile de sprijin reprezinta planurile armelor (specialitatilor) si se refera la mobilizarea, desfasurarea, angajarea fortelor, sustinerea actiunilor si dislocarea fortelor si resurselor n sprijinul conceptiei materializate n planul operatiei, fiind anexe la acesta. Comandantul comandamentului operational coordoneaza elaborarea planurilor de sprijin. Acestea se ntocmesc concomitent cu planul operatiei de catre comandantii subordonati, comandantii care sprijina si comandantii unor componente care contribuie la planificarea operatiei. Planurile de sprijin au, de regula, aceleasi elemente de structura ca si planul operatiei. Analiza si aprobarea planurilor de sprijin intra n responsabilitatea comandantului operational care poate fi solicitat sa solutioneze si problemele critice ce pot aparea pe timpul elaborarii acestora. n concluzie ntregul proces decizional nsumeaza prodeduri care sunt determinante pentru desfasurarea actiunilor viitoare, iar prin jocul de razboi se poate ca acesta sa furnizeze informatii fara de care nu s-ar putea asigura succesul. Vom vedea n partea aplicativa punctele cheie pe care jocul de razboi le ofera decidentilor n darea ordinelor care stau la baza tuturor actiunilor dintr-un teatru de operatie. 3.2.2. Modul de intrare n vigoare a actelor de comandament cu caracter militar Pentru actele de comandament cu caracter militar nu se specifica foarte clar modalitatea de intrare n vigoare, dar doctrina dreptului administrativ consacra principiul conform caruia actele normative intra in vigoare de la data aducerii lor la cunostinta.

Avnd o aplicabilitate restrnsa, n cadrul structurii militare din care face parte comandamentul militar care le emite, forma prin care se aduc la cumostinta poate fi prin mijloace tehnice de comunicatii si informatice, protejate criptografic, sau se expediaza (n cazurile n care ele trebuie transmise la o distanta considerabila, n siguranta maxima) prin curieri speciali, prin formatiuni postale militare sau chiar prin ofiteri din statul major (ofiteri de legatura). Majoritatea actelor de comandament cu caracter militar au n continutul lor informatii clasificate, motiv pentru cere aducerea la cunostinta se face doar pentru persoanele abilitate. Daca fragmente din actul respectiv trebuie sa ajunga si la alte categorii de personal, pasajele cu caracter nesecret se prelucreaza si acestora. Actele de comandamnet cu caracter militar intra n vigoare, de regula, din momentul n care ele se comunica. Transmiterea lor este riguroasa, astfel, avnd n vedere factorul timp si reactia instantanee la modificarile de pe cmpul de lupta, de care militarii trbuie sa dea dovada, regulamentele militate stabilesc indicative de prioritate pentru documentele care au diferite grade de urgenta, cum ar fi: VZDUH, AVION, se transmit imediat prin mijloace de transmisiuni, cu ntreruperea transmiterii/receptionarii oricarui document/informatie cu alt grad de urgenta; N AFAR DE RND, URGENT se transmit prin mijloace de transmisiuni dupa documentele cu gradul de urgenta VZDUH si AVION, cu ntreruperea transmiterii/receptionarii oricarui document/informatie fara grad de urgenta sau se expediaza imediat prin ofiteri din statul major, directionali, ofiteri de legatura si curieri, carora li se asigura mijloace de transport rapide. Trecerea la aplicare sau la executie se face n cel mai scut timp. Art. 53 din Legea nr. 24/2000, republicata instituie obligatia de a insera n dispozitiile finale data intrarii in vigoare a fiecarui act, prin urmatorul continut: (1) Dispozitiile finale cuprind masurile necesare pentru punerea n aplicare a actului normativ data intrarii n vigoare conform art. 11, implicatiile asupra altor acte normative, ca: abrogari, modificari, completari, precum si dispozitia de republicare, daca este cazul. Textul de lege se aplica si actelor de comandament cu caracter militar. 3.2.3. Efectele juridice ale actelor de comandament cu caracter militar Ca orice acte juridice, actele administrative, implicit si actele de comandament cu caracter militar, dau nastere modifica sau sting raporturi juridice, asadar produc efecte juridice, cu o anumita forta juridica. Orice norma juridica actioneaza n cadrul existentei sale prin trei dimensiuni: temporala sub aspectul careia legile se succed , spatiala sub aspectul careia legile produc efecte n teritoriu putnd coexista si dimensiunea personala sub aspectul careia legile sunt destinate conduitei subiectelor de drept, persoane fizice sau juridice. Actele normative produc efecte juridice n termen de trei zile de la momentul publicarii, conform Constitutiei revizuite, daca legea nu dispune altfel, astfel ca nimeni sa nu poata invoca n apararea sa necunoasterea legii. O modalitate speciala de aducere la cunostinta, si implicit momentul intrarii n vigoare, o reprezinta hotarrile de guvern cu caracter militar, care vizeaza siguranta statului, precum si alte acte juridice care prezinta interes doar pentru segmentul militar. Ele se comunica unitatilor interesate.

Teoria regimului juridic administrativ al actelor de drept administrativ, ca acte de autoritate, face apel la prezumtia de legalitate, n fundamentarea fortei juridice deosebite ale acestei categorii de acte. Conform prezumtiei de legalitate, considerata o prezumtie relativa, actul administrativ aflat n vigoare a fost emis cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege, desprinzndu-se de aici ideea de obligativitate pentru respectarea lor. Prezumtiei de legalitate i se alatura alte doua prezumtii: prezumtia de autenticitate (art. 42 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative[89] prevede ca actul normativ adoptat se semneaza de reprezentantul legal al emitentului se dateaza si se numeroteaza ) si prezumtia de veridicitate (actul administrativ adoptat/emis exprima adevarul). Exceptarea de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ are repercusiuni si asupra dovedirii legalitatii actelor de comandament cu caracter militar, ntruct ea fiind o dispozitie constitutionala, reprezinta un fine de neprimire si pentru exceptia de iligalitate. Mentionam faptul ca singura institutie abilitata sa se exprime cu privire la acest lucru este instanta de contencios administrativ, iar interdictia constitutionala vizeaza att actiunile directe ct si exceptiile de nelegalitate[90]. Exceptiile de nelegalitate a actului administrativ poate fi ridicata doar cu privire la actele care pot forma obiectul unei actiuni n anulare n fata instantelor de contencios[91]. Comandantul, reprezentantul structurii militare pe care o conduce este cel care semneaza actele de comandament cu caracter militar. Ele sunt ntocmite de un colectiv de persoane din diferite compartimente ale comandamentului, reunite n ceea ce numim comandament militar. Regulamentele militare ne impun norme tehnice de redactare specifice domeniului militar pentru actele de comandament cu caracter militar: denumirea unitatii milirare si a organului emitent; numarul si data la care acesta a fost nscris n registrul de evidenta a documentelor; categoria de clasificare a documentului; numarul exemplarului; denumirea documentului cu indicarea, daca este cazul, actiunii la care se refera si numarul de ordine; semnatura comandantului/sefului compartimentului emitent cu indicarea functiei, gradului, prenumelui si numelui; gradul, prenumele si numele celui care l-a ntocmit. Toate exemplarele trebuie sa aiba semnaturile autentice ale persoanelor ndreptatite. Semnatura comandantului sau a persoanelor care au dreptul de a folosi stampila se certifica prin stampila acestora. Corecturile din documente trebuie sa fie certificate de persoana care le-a semnat si aprobat, aplicnd si stampila, dupa caz. Pentru documentele care se ntocmesc n timpul unui conflict armat redactarea documentelor prezinta si mai multa rigoare, ele avnd un caracter secret. n doctrina dreptului administrativ se face distinctie ntre obligatia de executare, o obligatie pozitiva, de a face, si obligatia de responsabilitate, adica o obligatie negativa, de a nu face. Actele de comandament cu caracter militar se executa ntocmai, indiferent de obligatiile care se impun.

n principiu, forta juridica a unui act administrativ este data de locul pe care l ocupa organul emitent n sistemul administratiei publice precum si de natura organului respectiv, dar si de natura actului juridic. Astfel, Legea nr. 346/2006 privind oganizarea si functionarea Ministerului Apararii stabileste o ierarhie a fortei juridice a actelor de comandament cu caracter militar, care reiese din structura stricta a administratiei militare, si anume: ordinele cu continut militar si dispozitiile sefului Statului Major General au o forta juridica superioara fata ordinele/dispozitiile comandantilor de unitati, dar n acelasi timp, aceste acte de putere au o forta juridica inferioara fata de cea a legii, cel putin n timp de pace. Pentru ca pe timpul razboiului nu mai exista legi care sa guverneze de drept, armata este detinatoarea puterii care si si impune propriile reguli, n conformitate cu prevederile constitutionale, cu normele internationale de angajare si dreptul umanitar. n aceasta situatie ordonantele militare sunt cele care au o forta juridica superioara. ntre actele autoritatilor militare avem planurile, care nu produc efecte juridice dect n momentul n care ele devin ordine. Planul nseamna transpunerea stiintei militare pe hrtie, n conditiile date de misiune, inamic, fortele proprii, teren, inclusiv starea vremii, timpul avut la dispozitie si populatia din zona. ntruct pentru actiunile militare un element determinant n ndeplinirea misiunilor ncredintate l reprezinta actionarea n timp real, unitatea/subunitatea poate primi ordinele mai nti verbal, dupa care urmeaza si cel scris. Ambele forme de acte de comendament sunt nscrise n jurnalele operatiilor militare. Actele de comandament cu caracter militar produc efecte juridice pentru cadrele militare din cadrul unitatii pentru care comandamentul a adoptat respectivul act, dar si asupra altor persoane civile sau militare, care n urma activitatilor desfasurate de comandament sau de trupe au afectat drepturi sau interese legitime. Ambelor categorii de persoane li se aplica art. 126, alin (6), din Constitutia Romniei, cu amendamentul ca n cazul controlului judecatoresc, altul dect cel pe calea contenciosului administrativ, legea se aplica pentru fiecare categoriie de persoane civili si militari , n mod oarecum diferit, n sensul ca militarii nu pot sa revendice drepturile care prin Legea statutului cadrelor militare sunt limitate, precum nici nu sunt judecati dupa aceleasi reglementari (de exemplu: raspunderea materiala se face n conformitate cu O.G. nr. 121/1998[92]). si n ceea ce priveste ncalcarea legii penale, sanctiunile sunt diferite. Astfel, Codul Penal al Romniei[93] prevede infractiunile militarilor n legatura cu serviciul lor, la titlul X, capitolul I si II. 3.2.4. Modul de ncetare a efectelor actelor autoritatilor militare Actele administrative produc efecte juridice pna la scoaterea lor din vigoare care se realizeaza, de obicei, de catre autoritatea emitenta, de autoritatea ierarhic superioara sau de catre o instanta judecatoreasca. Sunt doua modalitati prin care nceteaza efectele juridice produse de actele administrative, si anume: procedura unui fapt material-juridic care i confera acest efect si interventia unui alt act juridic ce contine dispozitii contrare celui dinti si care vizeaza suprimarea efectelor juridice ale actului anterior. a) ncetarea efectelor juridice ca urmare a producerii unui fapt material-juridic

Asemeni cazului actelor normative, unele acte de comandament cu caracter militar nu si pot pierde eficienta prin executare, datorita faptului ca ele sunt cu aplicabilitate repetata, nsa exista acte temporare care nceteaza sa mai produca efecte juridice prin ncetarea evenimentului pentru care au fost ntocmite sau prin expirarea termenului. Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicta, prevede: La actul normativ cu caracter temporar se prevede si perioada de aplicare sau data ncetarii aplicarii sale. La polul opus se situeaza actele individuale de comandament cu caracter militar (care nu sunt de aplicabilitate repetata), efectele lor ncetnd prin executarea ordinului, prin deces, prescriptie (atunci cnd ea este reglementata), mplinirea termenului de valabilitate. Uneori chiar si punerea n rezerva sau n retragere poate constitui o modalitate de ncetare a efectelor juridice, nsa nu si n cazul pastrarii secretului militar obligatie care nu se stinge pentru nici un militar, odata ce trece din rndul cadrelor active n rndul cadrelor n rezerva sau n retragere. b) ncetarea efectelor juridice ca urmare a unui act juridic

Poate sa nlature n tot sau n parte definitiv sau temporar efectele juridice ale unui act de comandament cu caracter militar aparitia unui alt act, care poate sa provina de la acelasi emitent sau de la organul ierarhic superior, dar nu si de la o instanta judecatoreasca datorita specificitatii regimului juridic prin care ele sunt excluse de la controlul instantelor de judecatoresti. Prin urmare, scoaterea din vigoare a unui act de comandament cu caracter militar poate avea loc prin urmatoarele modalitati: anulare, revocare, suspendare (cu amendamentul ca suspendarea nu se poate face si de instantele de contencios administrativ), abrogare (nu n toate cazurile). Modalitatea prin care se poate anula un act de comandament are ca fundament legal art. 14, alin. (2), Regulamentului de ordine interioara, care prevede ca Dreptul de a anula sau de a schimba un ordin l are numai persoana care l-a emis sau comandantul acesteia, cu obligatia de a-l informa pe cel care l-a dat.[94] Succesul actiunilor militare depinde ntr-o foarte mare masura de mijloacele de comunicatii - de nivelul tehnologic al acestora - avute la dispozitie, de capacitatea de a procesa informatiile primite si de transmiterea ordinelor celor care trebuie executate ntrun timp ct mai scurt, dar si de tehnologia echipamentelor militare. De exemplu, n cazul unui ultimatum dat unui grup de dezidenti de a capitula, pe care acestia l accepta doar n ultimele 5 minute, fortele proprii trimit deja rachete inteligente pentru a-i neutraliza. Anularea ordinului n baza caruia au fost trimise se poate anula, doar daca n aceste 5 minute este posibil ca informatia conform careia ordinul de anulare al ordinului precedent ajunge n timp util pentru ca aceste echipamente sa nu produca efectele pentru care au fost lansate. Una dintre modalitatile prin care se concretizeaza principiul separatiei si echilibrului puterilor n stat o reprezinta institutia contenciosului administrativ, consacrata de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romniei din 1991, modificata si republicata n anul 2003, prin

exercitarea controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de catre autoritatile administratiei publice, n conformitate cu prevederile dreptului international sau, mai exact, cu principiul promovat de drepturile omului conform caruia orice om are dreptul la o buna administratie. Specificul administratiei publice consta n organizarea executarii si executarea n concret a legilor si a celorlalte acte normative. Uneori este posibil ca prin activitatea sa, prin actele emise/adoptate, autoritatile administratiei publice sa lezeze drepturi subiective sau interese legitime ale particularilor, persoane fizice sau juridice. n acest sens, s-a introdus notiunea de contencios administrativ, n doctrina romneasca, nca din perioada interbelica. Termenul de contencios a nceput sa fie folosit pentru a delimita caile de atac jurisdictionale mpotriva actelor si operatiilor administrative de recursurile administrative obisnuite. Etimologic, cuvntul contencios deriva din latinescul contendare, care nseamna a lupta[95] sau din substantivul contentio, care nseamna: conflict, disputa, confruntare. [96] n peroada interbelica, Rarincescu defineste contenciosul administrativ ca fiind, totalitatea litigiilor nascute ntre particulari si administratiunile publice, cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si n care sunt puse n cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinnd dreptului public.[97] n doctrina romneasca interbelica aceasta notiune era utilizata n sens larg material, evocnd totalitatea litigiilor dintre administratie si particulari (solutionate de organul judecatoresc sau de organul administrativ) si n sens strict, evocnd litigiile solutionate numai n instantele judecatoresti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice care reglementau atributiile instantelor judecatoresti, instante obisnuite si uneori instante speciale. Din analiza legislatiei n vigoare rezulta ca prin notiunea de contencios administrativ se ntelege, n sens larg, litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice, respectiv, un functionar public sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze un serviciu public, pe de o parte, si un alt subiect de drept, pe de alta parte, n care organul public sau functionarul public apare ca detinator al administratiei publice.[98] Frecvent, notiunea de contencios administrativ este definita ca totalitarea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ ale instantelor judecatoresti. [99] Noua lege a contenciosului administrativ formuleaza si ea, la art. 2, alin. (1), lit. e), o definitie a acestei notiuni: activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termen legal ori

din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. n ceea ce priveste subiectul care poate introduce actiunea, din dispozitiile art. 52 alin. (1) din Constitutia republicata reiese ca aceasta poate fi orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata n drepturile sau interesele sale legitime, notiunea de persoana vatamata fiind definita de legea contenciosului administrativ ca fiind: orice persoana fizica sau juridica, ori grup de persoane fizice sau juridice ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative, asimilnd persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat. Notiunea de persoana vatamata se fundamenteaza pe ideea vatamarii drepturilor subiective, fiind vorba despre un contencios subiectiv. Scopul lui este de a proteja drepturile subiective care apartin unei persoane fizice sau juridice determinate, individualizate. Contenciosul administrativ obiectiv are n principal scopul asigurarii legalitatii si promovarea intereselor generale la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. Exemplul tipic pentru contenciosul administrativ obiectiv este cel al prefectului n exercitarea controlului de tutela administrativa. Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici[100]. Controlul n instanta de contencios administrativ asupra actelor administrativjurisdictionale, este prevazut la art. 6, alin. (2): actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate, direct la instanta de contencios administrativ competenta... Aceste dispozitii marcheaza o adevarata revolutie a reglementarii, o schimbare de optica, de filosofie n ceea ce priveste locul si rolul jurisdictiei administrative, implicit a actelor prin care aceasta se realizeaza, actele administrativ-jurisdictionale[101]. Asa se explica si faptul ca n cadrul organizatiei militare s-au organizat si functioneaza Consiliile de disciplina si cele de judecata, ca fiind organe administrative-jurisdictionale, ele privesc acele jurisdictii speciale administrative, potrivit art. 21 alin. (4) din Constitutia revizuita, care desfasoara activitati de solutionare a litigiilor dintre cadrele militare si Ministerul Apararii, ca reprezentant al unitatii militare cu care cei dinti sunt ntr-o stare de conflict. Acestea sunt singurele organe care sunt abilitate sa judece un litigiu bazat pe ncalcarea prevederilor legale sau cele ale regulamentelor militare. Legea nr.29 a contenciosului administrativ[102] reia traditia interbelica si creeaza n sistemul instantelor judecatoresti sectii specializate de contencios administrativ la nivelul tribunalelor judetene si Curtii Supreme de Justitie, cu atributia expresa de a controla actele administrative si refuzul nejustificat al unei autoritati administrative care vatama drepturile recunoscute de lege oricarei persoane fizice sau juridice. Se revine, astfel, la caracteristica esentiala a contenciosului administrativ de a fi un control de plina jurisdictie, instanta fiind competenta sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii, ea putnd

dispune anularea actului, obligarea la emiterea actului si acordarea de despagubiri; el este caracterizat, de asemenea, ca fiind un control direct, pe cale de actiune judiciara, att fata de actul administrativ propriu-zis ct si fata de cel asimilat - tacerea sau tardivitatea autoritatilor administrative. Contenciosul administrativ romn e organizat pe doua grade de jurisdictie date n competenta sectiilor de contencios administrativ de la tribunale si curti de apel (fondul) precum si de la Curtea Suprema de Justitie (recursul). Alte trasaturi ale contenciosului administrativ reglementat de Legea nr.29/1990 se refera la actul atacat (cu exceptia finelor de neprimire, actul sa fie al unei autoritati administrative, putnd fi atacate si actele administrative jurisdictionale dupa epuizarea cailor administrativ-jurisdictionale cu exceptia celor din domeniul fiscal si contraventional) sau la actiunea n justitie: obligarea celui care se considera vatamat la actiune prealabila n fata autoritatii emitente sau superioare ierarhic nainte de introducerea actiunii n instanta (art.5); posibilitatea formularii actiunii n justitie si personal mpotriva functionarului autoritatii administrative prte, care poate fi obligat la plata daunelor n mod solidar cu autoritatea administrativa (art.13); dreptul instantei care admite cererea de a hotar att asupra daunelor materiale ct si asupra daunelor morale cerute (art.ll); posibilitatea ca instanta sa oblige pe conducatorul autoritatii administrative sa plateasca statului amenda pentru fiecare zi de ntrziere nejustificata daca nu trimite lucrarile cerute de instanta (art.10) sau nu executa hotarrile irevocabile (art.16) la termenele impuse; dreptul reclamantului de a cere instantei suspendarea executarii actului pna la solutionarea actiunii (art.9) si obligatia de a depune o data cu actiunea si actul pe care l ataca (art.18); efectul suspensiv de executare al recursului (art.14); completarea dispozitiilor Legii nr.29/1990 n ceea ce priveste actiunea cu prevederile Codului de procedura civila (art. 18). Desi nca n vigoare cu toate caracteristicile enuntate Legea contenciosului administrativ a fost modificata implicit sub anumite aspecte prin aparitia Constitutie din 1991 ceea ce, impune adoptarea unui nou act normativ n materie. El este cerut si de faptul ca n perioada de tranzitie pe care am parcurs-o, anumite litigii tipice de contencios administrativ au ramas n competenta instantelor de drept comun daca ne referim numai la solutionarea cailor de atac n materia contraventiilor sau la solutionarea litigiilor legate de considerarea bunurilor proprietate publica, aspecte care intereseaza si autoritatile militare implicate n contenciosul administrativ. Cu ocazia acestor clasificari ar fi rezolvata si complexa problema a definirii actelor de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL IV. CONTROLUL ACTELOR AUTORITILOR MILITARE 4.1. Controlul administrativ 4.1.1. Notiunea si rolul controlului administrativ Una dintre modalitatile prin care se concretizeaza principiul separatiei si echilibrului puterilor n stat o reprezinta institutia contenciosului administrativ, consacrata de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romniei din 1991, modificata si republicata n anul 2003, prin exercitarea controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de catre autoritatile administratiei publice, n conformitate cu prevederile dreptului international sau, mai exact, cu principiul promovat de drepturile omului conform caruia orice om are dreptul la o buna administratie. Specificul administratiei publice consta n organizarea executarii si executarea n concret a legilor si a celorlalte acte normative. Uneori este posibil ca prin activitatea sa, prin actele emise/adoptate, autoritatile administratiei publice sa lezeze drepturi subiective sau interese legitime ale particularilor, persoane fizice sau juridice. n acest sens, s-a introdus notiunea de contencios administrativ, n doctrina romneasca, nca din perioada interbelica. Termenul de contencios a nceput sa fie folosit pentru a delimita caile de atac jurisdictionale mpotriva actelor si operatiilor administrative de recursurile administrative obisnuite. Etimologic, cuvntul contencios deriva din latinescul contendare, care nseamna a lupta[103] sau din substantivul contentio, care nseamna: conflict, disputa, confruntare. [104] n peroada interbelica, Rarincescu defineste contenciosul administrativ ca fiind, totalitatea litigiilor nascute ntre particulari si administratiunile publice, cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si n care sunt puse n cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinnd dreptului public.[105] n doctrina romneasca interbelica aceasta notiune era utilizata n sens larg material, evocnd totalitatea litigiilor dintre administratie si particulari (solutionate de organul judecatoresc sau de organul administrativ) si n sens strict, evocnd litigiile solutionate numai n instantele judecatoresti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice

care reglementau atributiile instantelor judecatoresti, instante obisnuite si uneori instante speciale. Din analiza legislatiei n vigoare rezulta ca prin notiunea de contencios administrativ se ntelege, n sens larg, litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice, respectiv, un functionar public sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze un serviciu public, pe de o parte, si un alt subiect de drept, pe de alta parte, n care organul public sau functionarul public apare ca detinator al administratiei publice.[106] Frecvent, notiunea de contencios administrativ este definita ca totalitarea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ ale instantelor judecatoresti. [107] Noua lege a contenciosului administrativ formuleaza si ea, la art. 2, alin. (1), lit. e), o definitie a acestei notiuni: activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. n ceea ce priveste subiectul care poate introduce actiunea, din dispozitiile art. 52 alin. (1) din Constitutia republicata reiese ca aceasta poate fi orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata n drepturile sau interesele sale legitime, notiunea de persoana vatamata fiind definita de legea contenciosului administrativ ca fiind: orice persoana fizca sau juridica, ori grup de persoane fizice sau juridice ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative, asimilnd persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat. Notiunea de persoana vatamata se fundamenteaza pe ideea vatamarii drepturilor subiective, fiind vorba despre un contencios subiectiv. Scopul lui este de a proteja drepturile subiective care apartin unei persoane fizice sau juridice determinate, individualizate. Contenciosul administrativ obiectiv are n principal scopul asigurarii legalitatii si promovarea intereselor generale la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. Exemplul tipic pentru contenciosul administrativ obiectiv este cel al prefectului n exercitarea controlului de tutela administrativa. Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici[108]. Controlul n instanta de contencios administrativ asupra actelor administrativjurisdictionale, este prevazut la art. 6, alin. (2): actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate, direct la instanta de contencios administrativ competenta... Aceste dispozitii marcheaza o adevarata revolutie a reglementarii, o schimbare de optica, de filosofie n ceea ce priveste locul si rolul jurisdictiei administrative, implicit a actelor prin care aceasta se realizeaza, actele administrativ-jurisdictionale[109].

Asa se explica si faptul ca n cadrul organizatiei militare s-au organizat si functioneaza Consiliile de disciplina si cele de judecata, ca fiind organe administrative-jurisdictionale, ele privesc acele jurisdictii speciale administrative, potrivit art. 21 alin. (4) din Constitutia revizuita, care desfasoara activitati de solutionare a litigiilor dintre cadrele militare si Ministerul Apararii, ca reprezentant al unitatii militare cu care cei dinti sunt ntr-o stare de conflict. Acestea sunt singurele organe care sunt abilitate sa judece un litigiu bazat pe ncalcarea prevederilor legale sau cele ale regulamentelor militare. Problema aceasta a fost dezbatuta pe larg ntr-un subcapitol anterior. Includerea fortelor armate ntre institutiile administratiei publice centrale de specialitate face ca cel putin unele elemente ale teoriei generale a controlului administratiei publice sa fie valabile si oricum utile si pentru autoritatile militare. Iar n conturarea unor modalitati specifice de control a actelor autoritatilor militare trebuie pornit de la achizitiile doctrinare n domeniu. Teoria generala a controlului administratiei publice identifica urmatoarele criterii de clasificare a controlului asupra organelor administrative publice: a) dupa natura autoritatii care l exercita avem: control parlamentar, control administrativ si control judecatoresc; b) dupa regimul procedural aplicabil avem: control contencios (exercitat de Curtea Constitutionala, organe administrative cu caracter jurisdictional si uneori, comisii parlamentare de ancheta) si control necontencios (controlul parlamentar traditional, controlul administrativ ierarhic, unele forme ale controlului administrativ specializat, controlul Avocatului Poporului); c) dupa efectele pe care le determina, exista: control care atrage atentionari si sanctionari ale organelor administrative si functionarilor acestora, nsotite de anularea actelor, si control care atrage numai atentionari si sanctionari (politice, disciplinare, contraventionale sau patrimoniale)[110]. In definirea rolului controlului, doctrina dreptului administrativ apreciaza functionarea administratiei publice n spiritul exigentelor principiului legalitatii reclama existenta unor factori cu caracter autoreglator att la nivelul structurii administratiei externe (ansamblul relatiilor si interrelatiilor dintre organele administratiei de stat) ct si a celei interne (ansamblul relatiilor dintre diferitele elemente componente ale fiecarui organ al administratiei publice). Oricum, garantarea legalitatii actelor administrative prin intermediul controlului presupune si existenta unor forme de control n cadrul organelor administratiei nsesi[111], asa cum exista, de altfel, si n sistemul serviciului public al apararii nationale. Exercitnd, pe baza Constitutiei, conducerea generala a administratiei publice, Guvernul controleaza organele de stat centrale autonome numai n masura n care Constitutia nu reglementeaza un control special al Presedintelui Romniei sau al Parlamentului, n timp ce organele subordonate direct sau indirect sunt controlate n virtutea subordonarii iar cele locale ale autonomiei unitatilor administrativ-teritoriale sunt controlate pe baza dreptului de tutela administrativa rezultat din coroborarea art.101 si 122 din Constitutie.

Este evident ca efectele controlului sunt diferite n cazul controlului de supraveghere generala, de subordonare sau de tutela, ceea ce nu nseamna ca nu poate fi instituit si un control administrativ specializat si asupra tuturor structurilor administratiei publice. Astfel, principiul constitutional al dreptului de control al guvernului asupra celorlalte autoritati ale administratiei publice are ca exceptie acele structuri statale pentru care Constitutia prevede un control parlamentar special sau al Presedintelui Romniei. n aceasta situatie, daca dreptul de control al Guvernului asupra Ministerului Apararii Nationale este indiscutabil, fortele armate beneficiaza n Constitutie de mai multe dispozitii care le includ n exceptia definita mai sus. Le amintim pe cele mai importante: subordonarea fortelor armate exclusiv vointei poporului (art.117 coroborat cu art.58 care prevede ca Parlamentul e organul reprezentativ suprem al poporului romn); organizarea si coordonarea unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si siguranta nationala de catre CSAT (art. 118); ndeplinirea de catre Presedintele Romniei a functiilor de Comandant al fortelor armate si de presedinte al CSAT (art.92); ntrunirea Camerelor n sedinta comuna pentru declararea mobilizarii si starii de razboi, suspendarea sau ncetarea ostilitatilor militare, examinarea rapoartelor CSAT, numirea directorului SRI si exercitarea controlului asupra activitatii acestui serviciu (art.62). Nu putem sa nu observam ca n ceea ce priveste controlul parlamentar asupra componentelor fortelor armate, exista doar mentionarea expresa a SRI. n ceea ce priveste controlul judecatoresc asupra administratiei publice din care face parte si armata, Constitutia prevede accesul liber la justitie (art.21), dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art.48), reglementarea contenciosului administrativ prin lege organica (art.72) precum si ntregul capitol VI al Titlului III referitor la autoritatea judecatoreasca, care include si controlul exercitat asupra administratiei de Ministerul Public (art. 130). Tot n sfera contenciosului judiciar se include si controlul exercitat de Curtea Constitutionala care se pronunta asupra constitutionalitatii legilor nainte de promulgarea acestora si hotaraste asupra exceptiilor ridicate n fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor (art.144) deci inclusiv a acelora care reglementeaza activitatile militare. Amintim, de asemenea, faptul ca n cazul ncalcarii drepturilor omului prin acte ale autoritatilor militare se poate ajunge la controlarea acestora de catre organisme internationale cum ar fi Comitetul drepturilor omului din sistemul ONU sau Curtea Europeana a Drepturilor Omului. n timp ce controlul parlamentar este analizat n special la dreptul constitutional, controlul judecatoresc face obiectul de cercetare al mai multor ramuri de drept ntre care si cel administrativ (contenciosul administrativ), iar aspectele sale internationale sunt studiate cu precadere la dreptul international. Nefiind un simplu autocontrol, controlul intern ca forma de verificare a legalitatii (si oportunitatii) ntregii activitati desfasurate se realizeaza n cadrul tuturor autoritatilor administratiei publice de catre functionarii superiori asupra celor inferiori ori de "subdiviziunile organului" cu pozitie supraordonata fata de "subdiviziunile" lui subordonate[112]. n absenta unui cod de procedura administrativa care sa consacre modalitati unitare de rezolvare a controlului general intern, normele cu caracter procedural sunt variate, fiind desprinse din actele normative de organizare si functionare, din regulamente, din acte normative de sanctionare administrativa s.a.

Nici Legea nr.29/1990 si nici Constitutia nu elimina jurisdictiile administrative caracterizate prin faptul ca organul competent n materie este independent fata de partile n conflict iar activitatea sa jurisdictionala se desfasoara dupa o procedura imperativa prevazuta de lege, ntemeiata pe contradictorialitate, publicitatea dezbaterilor, egalitatea partilor, dreptul de aparare[113]. Argumente n acest sens sunt: art.4 din Legea nr 29/1990 care admite atacarea cu recurs, dupa epuizarea cailor administrativjurisdictionale, a actelor administrative junsdictionale cu exceptia celor referitoare la impozite, taxe si contraventii; art.139 din Constitutie care mentioneaza ca, n conditiile legii, Curtea de Conturi exercita si atributii jurisdictionale. Legislatia noastra consacra mai multe jurisdictii administrative speciale, cum ar fi cele privind pensiile, inventiile, inovatiile, marcile de fabrica[114], impozitul pe profit[115], executarea bugetului de stat[116]. Din domeniul militar amintim jurisdictia speciala creata prin Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor[117], cea prevazuta de Legea privind pregatirea populatiei pentru aparare sau cea din materia pensiilor militarilor[118]. n toate aceste cazuri, organele administrative abilitate emit un act administrativ jurisdictional, definit ca fiind actul administrativ tipic care, n cazuri riguros determinate de lege, solutioneaza cu forta de adevar legal si dupa o procedura bazata pe principiile independentei si contradictorialitatii, litigiile ivite n realizarea administratiei de stat active[119]. Apreciem ca putem ncadra n aceasta definitie si actele emise de Consiliile de onoare, de judecata sau de disciplina care functioneaza potrivit reglementarilor proprii pentru luarea masurilor disciplinare n caz de abateri ale militarilor[120]. Notiunea de contencios (de la lat. contendere = a lupta) a nceput sa fie folosita n dreptul administrativ pentru a delimita caile de atac jurisdictionale mpotriva actelor si operatiunilor administrative de recursurile administrative obisnuite n care autoritatea de solutionare nu are calitatea de judecator. Acest fenomen juridic are nsa n valente specifice n diferite sisteme nationale de drept sau n functie de evolutia n timp a acestora[121], existnd att formula sistemului administratorului judecator ct si aceea a sistemului francez al jurisdictiei speciale administrative (tribunale administrative si Consiliul de Stat) precum si sistemul anglo-saxon al competentei instantelor de drept comun si n materie administrativa. Pe baza legislatiei romnesti actuale, doctrina a definit contenciosul administrativ n sens restrns ca totalitatea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ si n sens larg ca ansamblu al litigiilor de competenta instantelor judecatoresti, litigii aparute ntre un organ al administratiei publice (structura autorizata sa presteze un serviciu public, functionar public) purtator al autoritatii publice si alt subiect de drept. Contenciosul administrativ romn a parcurs mai multe perioade evolutive, inclusiv epoca "socialista" cnd a devenit o institutie pur formala, cu caracter de control subsidiar si nu s-a mai folosit denumirea traditionala, considerata inadecvata realitatilor momentului[122]. n fiecare din etapele sale evolutive s-au utilizat unul sau altul din cele trei mari sisteme de contencios administrativ enumerate mai sus, dupa accentele date de legile fundamentale si de legislatia specifica. Dincolo de diferentele de sistem respectiv, actele autoritatilor militare au avut ntotdeauna o pozitie speciala n cadrul contenciosului administrativ, pozitie datorata specificului lor fata de actele administrative generale.

4.1.2. Forme ale controlului administrative asupra actelor autoritatilor militare Controlul administrativ intern Controlul administrativ intern este executat n cadrul fiecarui organ al administratiei publice ca o componenta a activitatii de conducere, de catre functionari publici cu functii de conducere asupra subordonatilor. Se realizeaza n mod permanent, fiind si cea mai extinsa forma de control n cadrul administratiei. n aceasta situatie att subiectul activ, ct si subiectul pasiv apartin aceleiasi autoritati administrative. Potrivit art. 2 lit. d) din O.G. nr. 119/1999, pivind controlul intern si controlul financiar, controlul intern este ansamblul formelor de control la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere n concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, n vederea asigurarii administrarii fondurilor n mod economic, eficient si eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile.[123] Aceasta forma de control se exercita prin doua forme: control intern general si control intern specializat. Obiectul controlului general l reprezinta ntreaga activitate desfasurata de catre autoritatea n cauza, raportata la actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea, avnd un rol exhaustiv. Se poate declansa anterior, concomitent sau ulterior activitatii supuse controlului, finalizndu-se printr-un document n care se consemneaza constatarile verificarilor, propunerile pentru mbunatatirea activitatii, precum si eventualele sanctiuni ce se impun neregulilor constatate. Controlul intern general este asigurat de catre conducatorul institutiei publice, ca un atribut al functiei de conducere, avnd drept scop verificarea bunei organizari si functionari a structurilor conduse, perfectionarea activitatilor desfasurate de personalul aflat n subordine, precum si mbunatatirea propriei activitati. Controlul intern specializat se executa de catre structuri sau persoane specializate, n baza unor reglementari speciale, doar n anumite domenii de activitate. Aceasta forma de control se concretizeaza prin emiterea unei vize de conformitate pe considerente de legalitate, oportunitate sau eficientizare a activitatii controlate. Neacordarea ei trebuie sa fie motivata. Controlul administrativ intern se exercita prin doua modalitati. O prima modalitate o reprezinta autocontrolul, actiune care se refera la controlul propriei activitati si care are menirea de a corecta imediat abaterile sau sa le previna n operatiunile de executare ce urmeaza a fi efectute. Cea de-a doua modalitate se refera la actiunea de control intern exercitata de conducatori si vizeaza executarea deciziilor administrative ce-i privesc. [124]

Forma controlului administrativ intern mbraca forma controlului curent n administratia militara. El reprezinta controlul efectuat de structura militara asupra propriei activitati sau, cel mult, de structura militara cu un esalon mai sus. Este reglementat de Dispozitia nr. S.M.G 109 privind organizarea si desfasurarea controalelor curente pe linia ordinii interioare n unitati, activitatii n garnizoana, sigurantei circulatiei si disciplinei militare n Armata Romniei si consta n verificarea respectarii normelor si ndatoririlor prevazute de legi si regulamente, depistarea abaterilor existente de la normele aflate n vigoare, analiza cauzelor care au generat disfunctionalitatile si stabilirea masurilor de remediere n vederea optimizarii activitatii ... Conform aceleiasi dispozitiuni desfasurarea controlului cuprinde: informarea comandantului/ sefului unitatii militare despre obiectivele si activitatile ce urmeaza a fi controlate, durata controlului, competenta comisiei de control; stabilirea compartimentelor, subunitatilor, formatiunilor care vor fi controlate, precum si a documentelor de planificare si evidenta care vor fi prezentate comisiei de control; verificarea stadiului deficientelor constatate la controalele anterioare; verificarea ndeplinirii obiectivelor, conform planului si fiselor de control; verificarea modului de ntocmire a documentelor de planificare si evidenta n domeniul controlat. Comandantii unitatilor militare de la toate esaloanele acorda sprijin comisiei de control pentru ndeplinirea obiectivelor propuse. Comisia de control si ndeplineste atributiunile asa cum reies ele din cele doua modele de documente, prevazute n anexele dispozitiei nr. S.M.G. 109. Acestea sunt planul de control si fisa de control, iar ntocmirea lor este obligatorie. Controlul curent poate fi executat de catre comandantul unitatii militare respective, sau de catre o comisie stabilita de acesta, de catre comandantul esalonului superior sau de o comisie de control stabilita de acesta. n egala masura, aceasta forma de control poate fi exerecitata, n limita competentelor sale, si de catre Politia militara/Statul Major General, urmarind, n deosebi, ordinea si disciplina militara. Legalitatea actelor, dupa cum se poate constata din dispozitia amintita mai sus, se stabileste de catre comisia de control. Dispozitia care reglementeaza acest control nu statueaza posibilitatea apelarii la caile de atac cu privire la masurile luate. nsa Regulamentul de ordine interioara, n capitolul VIII, intitulat Rapoartele personale ale militarilor, se reglementeaza acest lucru prin art. 179, 180. Aici se mentioneaza ca sesizarile militarilor, n legatura cu violarea drepturilor legitime, se pot adresa, prin raport verbal sau scris, att presedintelui comisiei de control, ct si comandantului direct sau comandantului care i-a lezat aceste drepturi, care au obligatia de a le rezolva, daca intra n competenta lor. n cazul n care rapoartele depasesc competenta comisiei, aceasta le trimite esalonului superior. Comandantii care nu pot sa solutioneze cazul din diverse motive motiveaza personal acest lucru militarului care a facut raportul. Controlul administrativ intern, la nivelul administratiei publice, se declansaza din oficiu sau la sesizarea unei persoane fizice sau juridice interesate. Sesizarea mbraca forma recursului gratios (neierarhic), calea administrativa de atac care se manifesta prin plngerea reclamantul care solicita autoritatii emitente sa modifice sau sa revoce actul

despre care considera ca i lezeaza un drept legitim. Prin el se poate contesta legalitatea, temeinicia, sau oportunitatea actului sau masurii atacate, avndu-se n vedere ndeplinirea urmatoarelor conditii: sa existe un act administrativ nesolutionat la timp ori un refuz nejustificat cu privire la nesolutionare sau o petitie adresata autoritatii administrative; sa existe o vatamare a unui drept sau interes legitim; sa existe o petitie a solicitantului n cauza adresata autoritatii administrative competente. Masurile preventive reglementate si implementate la nivelul administratiei militare face ca evaluarea legalitatii si activitatii cu caracter militar sa se faca n mod permanent. De exemplu, orice act de comandament cu privire la activitatea de instructie (n timp de pace) sau cu privire la operatiile luptei armate includ obigatoriu elemente de comanda si control, care nu reprezinta altceva dect un feedback al actiunilor militare care urmeaza sa se desfasoare. Prin conceptiile operationale elaborate n aceste situatii comandamentele urmaresc ntotdeauna sa controleze nu numai legalitatea actelor pe care le adopta ci si oportunitatea lor, urmarindu-se astfel ndeplinirea obiectivelor subsidiare vointei poporului sau puterii politice, echivalente mentinerii ridicate a capacitatii de lupta ale fortelor armate sau succesului actiunilor militare specifice misiunilor n care acestea sunt angajate. Este greu de imaginat ca, n timpul unui razboi, un militar ar putea sa conteste un ordin primit. si, la urma urmei, care ar fi finalitatea acestiu fapt, avndu-se n vedere ca fiecare secunda poate sa salveze sau sa ia viata unui camarad sau chiar propria viata, sa distruga obiective strategice, pe care fortele armate sunt obligate sa le apere? Orice militar romn are datoria de a cunoaste si, n situatii concrete, sa aplice drepturile internationale ale omului, reglementarile internationale ale Conventilor de la Haga si Geneva sau alte reglementari prevazute n acte internationale ratificate de Romnia. La nivel tactic, de regula, comandantii de unitati sau de subunitati pot sa preia initiativa pentru ndeplinirea misiunilor ce revin fiecarei unitati/subunitati, dar ordinele pe care le dau trebuie sa se ncadreze n directivele trasate de catre esalonul superior, la nivel operational sau strategic. Att ei ct si esaloanele superioare trebuie sa cunoasca n orice moment capacitatea de lupta a fortelor si mijloacelor, situatia tactica, date despre inamic, informatii privind moralul trupelor proprii, pentru a putea controla activitatea inteprinsa la un moment dat si a avea un feedback eficient, prin care sa se justifice evaluarea oportunitatii actelor de comandament. Acest lucru se realizeaza prin rapoarte scrise sau verbale transmise criptat la intervale scurte de timp prin mijloace de comunicatii, intervale indicate de reguli stricte sau ori de cte ori este nevoie. Pe timp de pace, fortele armate n pregatirea lor pentru lupta realizeaza sistematic instructia trupelor si instructia comandamentelor, conform planurilor de instructie elaborate de Statul Major General si, respectiv, de statele majore ale categoriilor de forte sau categoriile de arme (specializare militara). Aceasta se doreste a fi ct mai aproape de realitatea data de misiunile fortelor armate pe categorii de arme si unitar. De aceea controlul intern al actelor de comandament nu ar trebui sa difere cu mult celui realizat pe

timpul operatiilor specifice luptei armate apararea, ofensiva si operatiile intermediare sau operatiile de stabilitate si sprijin. n cadrul comandamentelor, rolul de a controla activitatea privind elaborarea actelor de comandament cu caracter militar i revine Compartimentului/Biroului Operatii (G3/S3). Controlul administrativ extern Cele mai importante forme ale controlului administrativ extern sunt: controlul ierarhic, controlul de tutela administrativa si controlul administrativ-jurisdictional. Controlul ierarhic se realizeaza de catre organele administratiei publice, superioare ierarhic fata de cele asupra carora se realizeaza controlul. n acest caz dreptul de control apare si ca o obigatie, de aceea el nu este prevazut n mod expres de lege. Activitatea de control la nivel de ierarhie se poate desfasura att din oficiu, ct si la sesizarea autoritatii n cauza sau a altui subiect de drept. Prin intermediul acestei forme de control, superiorului i este conferita o anumita putere, care i da dreptul de a aproba, modifica, suspenda sau de a anula actele organelor subordonate, atunci cnd exista indicii de nelegalitate sau cnd aceste acte se abat de la principalele directive pe care superiorul le avea stabilite. Pentru administratia militara, problema controlului ierarhic se poate analiza att n cadrul controlului administrativ intern (cnd se ia n discutie un anumit comandament), ct si n cadrul controlului administrativ extern (cnd vorbim despre o ierarhie a structurilor militare, n interiorul organizatiei militare sau n afara ei), datorita reglementarilor de ordine interioara specifice, privind relatiile dintre militari sau dintre structurile militare, a caror manifestare se regaseste n subordonarea ierarhica. Controlul ierarhic al actelor autoritatilor militare se poate realiza de catre esaloanele superioare comandamentului care a adoptat actul respectiv pe considerente de legalitate sau oportunitate. Mergnd pe cale ierarhica, de sus n jos, activitatea de control se desfasoara de catre ministrul apararii, prin intermediul controlului general al ministrului care vizeaza toate activitatile, de la toate esaloanele, el fiind n masura sa sanctioneze disciplinar orice militar, conform Regulamentului Disciplinei Militare. O alta forma de control o reprezinta inspectia, care se desfasoara o data la patru ani si are n vedere, n deosebi, activitatile care decurg din actele autoritatilor militare, cum este instructia trupelor sau instructia comandamentelor. Ca o modalitate de desfasurare a acestei forme de control, de exemplu, Inspectoratul de la nivelul Ministerului Apararii sau comisia nsarcinata a executa inspectia poate sa ceara structuri militare controlate sa execute un scenariu privind o situatie tactica/operativa pentru o forma a luptei armate sau poate sa alarmeze aceea stuctura militara, cu alte cuvinte sa execute activitati care sunt specifice scopului serviciului militar n situatii de criza sau de razboi. Ca forme ale controlului ierarhic extern, mai trebuie mentionate nca doua forme de control, si anume: controlul pe donenii de activitate si controlul activitatilor specifice.

Prima forma se executa, de exemplu, la nivelul fiecarei categorii de arma, o data la 3 ani, pe cnd cea de-a doua forma, se executa cu cel mult doua esaloane mai sus dect nivelul unitatii miltare controlate, conform listei de indicatori reglementate de acte normative, de obicei la sfrsitul fiecarui an de instructie. Din multitudinea de elemente pe care comisiile de control le au n vedere cu ocazia controalelor efectuate la esaloanele subordonate, un element central al contolului extern l constituie obligatia de a verifica legalitatea actelor emise conform Legii 346/2006 de organizare si functionare a Ministerului Apararii. Constatarile n acest domeniu se nscriu n rapoarte care se centralizeaza la nivelul ministerului, autoritate care raspunde n fata autoritatilor constitutionale competente. Aceste forme de control sunt reglementate de dispozitii speciale clasificate. Datorita gradul de secretizare nu putem sa facem referire la continutul lor. n virtutea acestui fapt nu putem sa afirmam cu pecizie daca militarii care s-ar considera nedreptatiti sau lezati cu privire la drepturile si libertatile lor legitime, pot sa recurga la o anumita cale de atac, cu ocazia controlalelor ierarhice externe. Legea 554/2004 prin art. 7 si Ordonanta Guvernului nr. 2/2003[125] reglementeaza calea administrativa de atac sub forma recursului ierarhic. El poate aparea ca actiune prealabila actiunii instantei de judecata, ca o plngere mpotriva unui proces-verbal de constatare a contraventiei. Este obligatoriu ca el sa fie prevazut de lege odata cu statuarea procedurii administrative speciale. Solutionarea acestor cazuri intra n sarcina organelor ierarhic superioare n virtutea controlului ierarhic asupra organelor inferioare. Pe aceasta cale de atac pot fi controlate legalitatea, temeinicia si oportunitatea actului. Recursul ierarhic se adreseaza autoritatii ierarhic superioare celei care a emis actul sau nscrisul ori a dispus masura atacata sau care era competenta sa le emita/dispuna. Controlul de tutela administrativa este exercitat de catre organele administratiei publice centrale asupra autoritatilor administrative descentralizate n cazurile prevazute expres de lege. Ct despre controlul administrativ jurisdictional, acesta se declansaza numai la sesizarea celor interesati si intervine numai n cazurile si n conditiile expres prevazute de lege, unde sunt reglementate si actele sau operatiunile care fac obiectul unui asemenea control. Este o forma de control de natura contencioasa, asemanndu-se cu procedura de judecata realizata de instantele de judecata. Se finalizeaza cu emiterea unui act administrativjurisdictional, supus cailor de atac prevazute de lege (recursul administrativ si controlul judecatoresc). Putem nsa sa amintim aici ca exista organisme specializate, care se organizeaza si functioneaza de la nivelul comandamentului de tip batalion pna la nivelul celui mai nalt comandament, consiliile de judecata si consiliile de disciplina, organe special constituite pentru a judeca abaterile grave savrsite de cadrele militare. Prin abatere grava se

ntelege ncalcarea cu consecinte grave, a normelor si principiilor regulamentare, care produce disfunctii n activitatea structurii militare, afecteaza ordinea si disciplina militara si lezeaza demnitarea si onoarea militata.[126] Abaterile care constituie infractiuni nu intra n competenta acestor organisme. Aceste organisme se organizeaza si functioneaza dupa proceduri asemanatoare instantelor judecatoresti, hotarrile acestora sunt atacabile prin cai de atac reglementate de regulamente proprii, care contin si metodologii de desfasurare a activitatilor pentru aplicarea unitara unor prevederilor, dupa cum vom ncerca sa aratam mai detaliat n continuare[127]. 4.2. Controlul administrativ jurisdictional organisme jurisdictionale specializate Controlul legalitatii actelor administrative se poate realiza de catre unele organe de jurisdictie, special create, prin lege. Ele pot functiona n structura administratiei publice, emitnd astfel acte administrativ-jurisdictionale. Sfera jurisdictiilor administrative speciale cuprinde organe jurisdictionale specializate numai din cadrul administratiei publice locale sau centrale, fara a include n aceasta categorie alte autoritati publice, din sfera puterii judecatoresti, sau alte structuri nestatale (asociatii profesionale, sindicate, fundatii, federatii sportive, ligile profesioniste sportive). Actul administrativ jurisdictional este actul juridic pronuntat (emis) de un organ cu atributii jurisdictionale ce functioneaza n cadrul unei autoritati a admninistratiei publice, n vederea solutionarii cu putere de adevar si dupa o anumita procedura, un conflict juridic intrat n competentele sale.[128] Definitiia legala, care exprima acelasi lucru este data de Legea contenciosului administrativ la art. 2 alin. (1) lit. d). Comisiile disciplinare din sfera diferitelor corpuri profesionale sau sportive, exced notiunii de jurisdictie administrativa speciala. Acestea emit acte administrative care pot fi atacate n instantele judecatoresti competente. Similar acestor comisii disciplianare se organizeaza si functioneaza, la nivelul fiecarei unitati militare consiliul de disciplina. A. Iorgovan, considera ca suntem n perzenta unui act administrativ-jurisdictional daca se ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: actul sa fie emis de catre o autoritate administrativa; autoritatea administrativa emitenta sa aiba atributii de a solutiona un conflict (sa fie un organ administrativ jurisdictional); conflictul sa se solutioneze cu citarea partilor n baza principiului contradictorialitatii; partilor sa le fie recunoscut dreptul de a fi reprezentate sau asistate de un avocat. Actele administrativ-jurisictionale se deosebesc att de actele administrative de autoritate, ct si de hotarrile judecatoresti. Ministrul apararii, pentru aplicarea art. 35 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare, a emis Ordinul nr. M.153/2005 pentru aprobarea R.G.-8, Regulamentului consiliilor de judecata.

Astfel, Regulamentul Consiliilor de Judecata prevede ca aceste consilii se nfiinteaza doar n cadrul acestor structuri militare si au competenta necesara sa solutioneze litigiile de natura contencioasa, pentru abateri grave care nu constituie infractiuni. Art. 1 alin. (1) din regulamentul amintit stabileste competenta consiliilor de judecata, mentionnd ca aceste organe sunt special constituite pentru a cerceta si judeca abaterile grave savrsite de ofiterii, maistrii militari sau de subofiterii n activitate, fiind singrele abilitate sa adopte una din urmatoarele hotarri: a) mentinerea n activitate a ofiterilor, maistrilor militari sau a subofiterilor; sau b) trecerea n rezerva, plin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. i) si j) si art. 88 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare. Consiliile de judecata se constituie la toate esaloanele de nivel brigada/similare si superioare acestora, prin ordin al loctiitorului comandantului/sefului structurii militare la care se constituie. Daca de impune judecarea comandantilor/sefilor structurilor de nivel brigada/similare si superioare, a loctiitorilor comandantilor/sefilor structurilor subordonate nemijlocit ministrului apararii si Statului Major General, precum si a generalilor/similari consiliul se constituie prin ordin al ministrului, la propunerea comandantilor/sefilor structurilor centrale n subordinea carora se afla cadrele milirtare respective. Pentru primul caz, consiliile de judecata se compun dintr-un presedinte si 4 membrii, dintre care un consilier juridic/ofiter de justitie militara sau un ofiter, absolvent, cu examen de licenta, al facultatii de drept, iar n cel de-al doilea caz, se compun din 5 membrii, cel putin egali n grad cu cel ce urmeaza a fi judecat, dintre care un ofiter de justitie militara. Presedintele, n acest din urma caz, va avea grad superior ofiterului judecat. Cadrele militare numite sa faca parte din consiliile de judecata trebuie sa se remarce prin integritate morala si competenta profesionala. Ordinul de trimitere n fata consiliului de judecata se emite, conform art. 11, din Regulamentul consiliilor de judecata de organele competente n termen de 5 zile lucratoare de la data luarii la cunostinta despre fapta comisa. Acesta cuprinde: temeiul legal n baza caruia se emite, gradul, numele, prenumele, unitatea militara si functia celui trimis n judecata, faptele savrsite si nominalizarea prevederilor legale ncalcate, competenta consiliului de judecata si numele ofiterului cu cercetarea penala care va face cercetarea si va ntocmi dosarul. Acesta se comunica n termen de 5 zile lucratoare de la emitere, sub semnatura de primire, cu mentiunea ca poate sa fie asistat de un aparator pe tot parcursul judecarii cauzei. Ofiterul cu crecetarea penala de la esalonul unde se constituie consiliul are obligatia de a asculta pe cel trimis n judecata, precum si persoanele care cunosc faptele ce i sunt imputate acestuia, lasnd declaratii scrise. La ascultare sau la darea declaratiei scrise, cel trimis n judecata poate sa fie asistat de aparatorul ales. Pe baza acestor declaratii, el ntocmeste dosarul cauzei n termen de 30 de zile de la primirea ordinului.

Putem sa indentificam, pna acum, faptul ca aceste organe ale administratiei militare au atributii n solutionarea unui conflict, dar putem sa identificam ca se garanteaza dreptul la aparare si la audienta, n concordanta cu prevederile constitutionale si prevederile Conventiei Europene ale Drepturilor Omului. sedinta consiliului de judecata se tine n cel mult 10 zile lucratoare de la prezentarea dosarului. Acest termen se reduce la 4 zile lucratoare, daca prin trimiterea n judecata se face pentru abateri prin care se aduc prejudicii grave ordinii si disciplinei militare. n cazul n care abaterile pentru care cel trimis n judecata decurg din actele de comandament cu caracter militar, sedintele se desfasoara fara asistenta, deoarece informatiile ce se vor discuta fac parte din categoria actelor din domeniul apararii, clasificate potrivit legii si sunt exceptate de la accesul liber al cetatenilor, implicit al presei, potrivit art. 12 lit. a) din Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes general[129]. Accesul presei este permis doar n situatiile n care cadrul militar a facut o avertizare n interes public si este judecat pentru aceasta. sedintele se desfasoara n prezenta celui judecat, n afara cazurilor exceptionale, motivate. Membrii consiliului de judecata nu vor depune juramnt, dar presedintele consiliului le va atrage atentia ca votul sa fie acordat n spiritul dreptatii. Martoriilor li se va cere sa spuna numai adevarul si sa nu ascunda numic din ceea ce cunosc. Consiliile de judecata vor delibera prin luarea unei hotarri: a) nevinovatia celui n cauza; b) vinovatia celui n cauza cu mentinerea n activitate, fiind sanctionat conform Legii statulului cadrelor militare si regulamentelor militare; c) vinovatia celui n cauza cu propunerea de trecere n rezerva. Hotarrea consiliului de judecata va cuprinde si motivarea luarii acelei hotarri, precum si termenul n care poate fi atacata si locul de depunere al cererii, formulata n calea de atac, sub sanctiunea nulitatii hotarrii luate. n cazul n care cel trimis n judecata se considera nedreptatit prin hotarrea luata, poate formula cerere de apel motivata, care se va depune la compartimentul de documente clasificate al esalonului caruia s-a constituit consiliul de judecata, n termen de 2 zile lucratoare de la data luarii la cunostinta, sub semnatura, a hotarrii, moment n care se suspenda aplicarea sanctiunilor stabilite de aceasta. Cererea de apel va fi solutionata n termen de 10 zile lucratoare de la nregistrarea ei, de catre un consiliu de judecata al apelului, format dupa aceleasi reguli, de alti 3 membrii, fiind obligatoriu ca dintre acestia sa faca parte si un consilier juridic/ofiter de justitie militara de la esalonul superior unitatii militare care a constituit consiliul de judecata. Hotarrea consiliului de judecata a apelului este definitiva, daca nu a fost formulata o cerere de apel. Decizia consiliului de judecata al apelului (ANEXA 6) pronuntata n urma rejudecarii cauzei, ramne definitiva, aceasta poate fiatacata n termen de 30 de zile la instantele de judecata competente.

Rapoartele cu propunerile consiliilor de judecata privind trecerea n rezerva sau mentinerea n activitate vor fi avizate de consilierul juridic al esalonului la care s-a constituit consiliul de judecata. Ele vor fi nsotite de dosarul consiliului de judecata si de dosarul consiliului de onoare, n cazul celor judecati pentru aducerea de prejudicii grave onoarei si demnitatii militare si vor fii prezentate ministrului apararii sau comandantului/sefului care au competente n domeniu de a decide asupra propunerii (conform art. 22, alin. (6) si art. 25). Evidentiem, ca o particularitate, pentru practica acestor organe jurisdictionale speciale, faptul ca actele emise de acestea nu se pun n executare n mod direct, ci n prealabil este necesar ca cei competenti ministrul apararii sau comandantul/seful unitatii militare la care este ncdrat cadrul militar judecat, dupa caz sa decida asupra propuneii facuta de consiliul de judecata (al apelului) prin hotarre (decizie). Acelasi lucru reiese si din art. 22, alin. (6) si art. 25, chiar daca decizia consiliului de judecata al apelului este cea care mentioneaza calea de atac la instantele judecatoresti si nu actul (ordinul) ministrului apararii sau comandantului/sefului, care dispune efectiv sanctionarea disciplinara grava. Faptele ce intra n competenta consiliului de judecata reclamate sau sesizate dupa 2 ani se prescriu mai putin cele prevazute la art. 2 lit h)-k). Asadar, se ntrunesc conditiile pentru care putem sa consideram consiliile de judecata ca fiind organe jurisdictionale speciale. Sub aceleasi conditii se organizeaza si functioneaza consiliile de onoare, care prin extrapolare sunt si ele organe jurisdictionale speciale. Trebuie mentionat faptul ca, dupa cum am aratat la un moment dat si n argumentatia noastra, nu toate abaterile pentru care carelele militare pot fi trimise n fata consiliilor de judecata, se bazeaza pe emiterea sau executarea unui act de comandament, dar, de exemplu constituie abatere grava si poate fi trimis n fata consiliului de judecata, si nu n fata instantei de judecata militarii care comit abateri grave prin nerespectarea regulamentelor militare cu implicatii legale (cu privire la activitatile strict militare) sau cauzarea sau favorizarea producerii unui eveniment grav, ca urmare a nendeplinirii atributiilor de serviciu. Prezentul regulament/ordin nu mentioneaza daca se aplica si pe timp de razboi, sau n situatii criza. 4.3. Alte forme ale cotrolului asupra activitatilor cu specific militar Orict de riguros ar fi sistemul militar, nu putem sa neglijam faptul ca armata se subordoneaza vointei poporului si ca serviciul de aparare l realizaeza n virtutea suveranitatii, independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale si democratiei constitutionale, conform textului Constitutiei. Asupra armatei manifesta control att institutiile statale si suprastatale (organizatii guvernamentale internationale la care Romnia este parte, cum este, de exemplu, NATO sau Uniunea Europeana), ct si opinia publica. Aceasta, din urma, n epoca n care traim,

a devenit a patra putere n stat, deci, cu o greutate nsemnata n influientarea deciziilor la nivel institutional. Prin urmare, activitatile administratiei militare sunt controlate prin forme care se concretizeaza n legea fundamentala. Atfel, se manifesta controlul parlamentar[130] fata de Guvern, cu respectarea principiului separatiei si echilibrului puterilor n stat) sau controlul populatiei civile asupra armatei (armata se supune vointei poporului). n ultimul caz, de cele mai multe ori, mass-media se manifesta ca o interfata ntre problemele concrete ale cetatenilor si organele administratiei care ar trebui sa le solutioneze ntr-o maniera favorabila lor. Parlamentul exercita un control care se refera, n principiu, la ntreaga activitate statala si la toate autoritatile publice, realizndu-se prin cai si mijloace adecvate. Dintre formele si procedeele principale prin care se realizeaza controlul parlamentar, amintim: darile de seama, mesajele, rapoartele, programele prezentate Parlamentului si angajamentele cu privire la acestea; comisiile parlamentare; ntrebarile si interpelarile; dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si a obtine informariile necesare cu privire la activitatea autoritatilor publice; dreptul de petitionare si rezolvarea petitiilor cetatenilor. n egala masura, parlamentul reprezinta interesele poporului, avnd atributiuni n ceea ce priveste serviciul de aparare, mai cu seama aproba participarea fortelor armate la misiuni n afara teritoriului de mentinere sau restabilire a pacii, dar si n ceea ce priveste alocarea resurselor pentru asigurarea serviciului de aparareasigurat de Armata Romniei. Institutia Avocatului Poporului are menirea de a combate fenomenele care, prin natura lor, reperezinta ncalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti. Prin urmare, Legea 35/1997[131] prevede anumite atributii pentru Avocatul Poporului, dintre care retinem pe urmatorele: conduce si coordoneaza activitatea institutiei publice si o reprezinta n relatiile cu tertii, primeste cererile persoanelor lezate n drepturile si libertatile lor de catre autoritatile administratiei publice si decide asupra lor, urmareste rezolvarea legala a acestor cereri si solicita, autoritatilor administrative sau functionarilor publici n cauza, ncetarea ncalcarii drepturilor si libertatilor cetatenesti legitime, repunerea n drepturi a petitionarilor si repararea pagubei. Avocatul Poporului prezinta celor doua camere ale Parlamentului rapoarte, anual sau la cererea acestora, care contin recomandari privind legislatia sau masurile de alta natura pentru ocrotirea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Facnd referire la categoria actelor de comandament cu caracter militar, acestea nu pot face obiectul unei sesizari ale acestei institutii, deoarece Avocatul Poporului este titular al actiunilor n contencios administrativ, n numele, cetateanului vatamat[132], adica o forma indirecta de control judecatoresc la aceasta instanta, de la care actele n discutie sunt exceptate. Fenomenul administrativ poarta amprenta si este influientat n mod esential de acesta mediului social sau a opiniei publice care poate fi determinanta pentru forma de manifestare ale structurilor administratiei publice un exemplu de actualitate, pe care nu l vom comenta, este retragerea trupelor din Irak , manifestare care nu este altceva dect

o optiune cu caracter politic, n baza careia se va emite actului de comandament cu caracter militar privind mentinerea sau retragerea trupelor. 4.4. Discutii privind controlul judiciar asupra actelor autoritatilor militare 4.4.1. Notiunea contenciosului administrativ Una dintre modalitatile prin care se concretizeaza principiul separatiei si echilibrului puterilor n stat o reprezinta institutia contenciosului administrativ, consacrata de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romniei din 1991, modificata si republicata n anul 2003, prin exercitarea controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de catre autoritatile administratiei publice, n conformitate cu prevederile dreptului international sau, mai exact, cu principiul promovat de drepturile omului conform caruia orice om are dreptul la o buna administratie. Specificul administratiei publice consta n organizarea executarii si executarea n concret a legilor si a celorlalte acte normative. Uneori este posibil ca prin activitatea sa, prin actele emise/adoptate, autoritatile administratiei publice sa lezeze drepturi subiective sau interese legitime ale particularilor, persoane fizice sau juridice. n acest sens, s-a introdus notiunea de contencios administrativ, n doctrina romneasca, nca din perioada interbelica. Termenul de contencios a nceput sa fie folosit pentru a delimita caile de atac jurisdictionale mpotriva actelor si operatiilor administrative de recursurile administrative obisnuite. Etimologic, cuvntul contencios deriva din latinescul contendare, care nseamna a lupta[133] sau din substantivul contentio, care nseamna: conflict, disputa, confruntare. [134] n peroada interbelica, Rarincescu defineste contenciosul administrativ ca fiind, totalitatea litigiilor nascute ntre particulari si administratiunile publice, cu ocaziunea organizarii si functionarii serviciilor publice si n care sunt puse n cauza reguli, principii si situatiuni juridice apartinnd dreptului public.[135] n doctrina romneasca interbelica aceasta notiune era utilizata n sens larg material, evocnd totalitatea litigiilor dintre administratie si particulari (solutionate de organul judecatoresc sau de organul administrativ) si n sens strict, evocnd litigiile solutionate numai n instantele judecatoresti. Dreptul comun al contenciosului administrativ era dat de normele juridice care reglementau atributiile instantelor judecatoresti, instante obisnuite si uneori instante speciale. Din analiza legislatiei n vigoare rezulta ca prin notiunea de contencios administrativ se ntelege, n sens larg, litigiile de competenta instantelor judecatoresti, dintre un organ al administratiei publice, respectiv, un functionar public sau, dupa caz, o structura autorizata sa presteze un serviciu public, pe de o parte, si un alt subiect de drept, pe de alta parte, n care organul public sau functionarul public apare ca detinator al administratiei

publice.[136] Frecvent, notiunea de contencios administrativ este definita ca totalitarea litigiilor de competenta sectiilor de contencios administrativ ale instantelor judecatoresti. [137] Noua lege a contenciosului administrativ formuleaza si ea, la art. 2, alin. (1), lit. e), o definitie a acestei notiuni: activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor n care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau ncheierea, dupa caz, a unui act administrativ, n sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea n termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. n ceea ce priveste subiectul care poate introduce actiunea, din dispozitiile art. 52 alin. (1) din Constitutia republicata reiese ca aceasta poate fi orice persoana fizica sau juridica care se considera vatamata n drepturile sau interesele sale legitime, notiunea de persoana vatamata fiind definita de legea contenciosului administrativ ca fiind: orice persoana fizca sau juridica, ori grup de persoane fizice sau juridice ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vatamate prin acte administrative, asimilnd persoanei vatamate si organismele sociale care invoca vatamarea unui interes public prin actul administrativ atacat. Notiunea de persoana vatamata se fundamenteaza pe ideea vatamarii drepturilor subiective, fiind vorba despre un contencios subiectiv. Scopul lui este de a proteja drepturile subiective care apartin unei persoane fizice sau juridice determinate, individualizate. Contenciosul administrativ obiectiv are n principal scopul asigurarii legalitatii si promovarea intereselor generale la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. Exemplul tipic pentru contenciosul administrativ obiectiv este cel al prefectului n exercitarea controlului de tutela administrativa. Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agentia Nationala a Functionarilor Publici[138]. Controlul n instanta de contencios administrativ asupra actelor administrativjurisdictionale, este prevazut la art. 6, alin. (2): actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate, direct la instanta de contencios administrativ competenta... Aceste dispozitii marcheaza o adevarata revolutie a reglementarii, o schimbare de optica, de filosofie n ceea ce priveste locul si rolul jurisdictiei administrative, implicit a actelor prin care aceasta se realizeaza, actele administrativ-jurisdictionale[139]. Asa se explica si faptul ca n cadrul organizatiei militare s-au organizat si functioneaza Consiliile de disciplina si cele de judecata, ca fiind organe administrative-jurisdictionale, ele privesc acele jurisdictii speciale administrative, potrivit art. 21 alin. (4) din Constitutia revizuita, care desfasoara activitati de solutionare a litigiilor dintre cadrele militare si Ministerul Apararii, ca reprezentant al unitatii militare cu care cei dinti sunt ntr-o stare de conflict. Acestea sunt singurele organe care sunt abilitate sa judece un litigiu bazat pe

ncalcarea prevederilor legale sau cele ale regulamentelor militare. Problema aceasta a fost dezbatuta pe larg ntr-un subcapitol anterior. 4.4.2. Exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la contenciosul administrativ Cadrele militare se bucura de drepturile si libertatile fundamentale prevazute n Constitutia Romniei, cu exceptia celor restrictionate sau interzise prin Legea privind statutul cadrelor militare sau Legea contenciosului administrativ, n lumina art. 21 din Constitutie, beneficiind de dreptul de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime, dar ntr-un mod restrns. Potrivit textului Constitutiei sau textului Legii nr. 554 din privind contenciosul administrativ, cadrele militare pot sa-si apere drepturile ce le sunt ncalcate prin acte administrative ale autoritatilor publice (autoritatilor militare) n fata instantelor de contencios administrativ organizate n conformitate cu legea, numai ca este important de stiut faptul ca nu pot fi atacate n contenciosul administrativ, potrivit art. 5 din aceeasi lege anumite categorii de acte administrative, printre care si actele de comandament cu caracter militar. Asa cum impecabil se demonstra n literatura interbelica de drept administrativ[140], armata este o institutie pentru care statul face sacrificii mari si de tot felul n schimbul unei misiuni marete ce i s-a incredintat, aceea de a sta de veghe la hotare si de a sti sa nvinga, la nevoie pornirile de dezordine dinauntru. Pentru ca un stat sa evolueze n toate domeniile de activitate n mediul international actual, care presupune nu numai cooperare, ci si competitie, el are nevoie de liniste si de siguranta ca hotarele lui sunt bine aparate astfel nct eforturile depuse n acest sens sa conduca la rezultale optime n asigurarea unei evolutii armonioase, n concordanta cu politicile si strategiile spre care Romania tinde, prin administratia guvernamentala, si cu obligatiile ce decurg din tratalele si parteneriatele la care tara noastra este parte. Statul si cetatenii sai fac sacrificii pentru armata att n vreme de pace, ct si, mai ales, n timp de conflict armat. Militarii trebuie sa se conformeze multor restrictii, prevazute chiar de legea fundamentala, constnd n restrngerea anumitor drepturi si libertati cetatenesti. Pe timpul conflictelor armate militarilor le este permis sa se conduca dupa legi si reguli proprii, cu derogari de la dreptul comun, prevazute de Constitutie, acestea fiind consacrate n statutul cadrelor militare si n regulamentele militare. Restrngerea sau interzicerea exercitarii unor drepturi, pecum si obigatiile prevazute n legile speciale din domeniul apararii si regulamentele militare, a caror necesitate este iminenta n orice societate din ratiuni practice ale razboiului, au infuientat viata a generatii ntregi de ostasi. Derogarile, uneori flagrante, de la dreptul comun favorizeaza ndepinirea misiunilor armatei, mentinand puternic sentimentul disciplinei care da dreptul superiorului sa comande si sa impuna subalternului sa execute ntocmai ordinele sale. Acestea au condus spre masura legiuitorilor din perioada de dupa 1989, prin care controlul modului de exercitare a functiei de comnada, cu privire la serviciul militar sa

deroge de la controlul puterii judecatoresti. Pna la revizuire, Constitutia Romniei nu garanta accesul la justitie si excepta actele de comandament cu caracter militar de la controlul judecatoresc. Problema nemultumirilor ntr-un sistem nchis caracterizat de atribute precum ordinea si disciplina, asa cum este sistemul militar, este una delicata. Natura subiectiva a firii umane nu poate sa fie suprimata nici macar pentru militari. Prin urmare si administratia militara se poate confrunta la un moment dat cu obiectii privitoare la ilegalitatea unui ordin, la lezarea drepturilor fundamentale prevazute de Constitutie sau la ncalcarea libertatii legitime. Regulamentele militare precizeaza cu strictete modalitatile prin care cadrele militare au dreptul sa conteste un ordin. Mai exact, Regulamentul de ordine interioara arata la Capitolul VIII, art. 172, alin. (1) ca orice militar poate solicita sprijinul comandantilor pentru rezolvarea problemelor personale si are dreptul sa faca raport n legatura cu actiunile unor comandanti sau cu dispozitiile pe care le considera nedrepte.[141] Acest raport mbraca forma caii de atac numita n dreptul administrativ recurs administrativ. Printr-o scurta analiza a Constitutiei Romniei modificata si republicata, se pot identifica doua forme ale contenciosul administrativ: conflictul dintre persoana vatamata printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea la termen a unei cereri si autoritatea emitenta sau care tace[142]; tutela administrativa jurisdictionala exercitata de prefect asupra actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale autonome[143]. Prima forma de contencios administrativ, care este si cea principala, formeaza obiectul unei reglementari constitutionale de substanta, fiind cea care ne intereseaza pentru lucrarea de fata. Art. 21 din Constitutie prevede ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime si ca nici o lege nu poate ngradi acest drept. Potrivit acestui articol, accesul liber la justitie este garantat n absolut toate domeniile, deci si n domeniul contenciosului administrativ, ca forma de litigii n justitie. Existenta contenciosului administrativ, din aceasta perspectiva, este garantata de art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit caruia constituantul cere legiuitorului organic sa reglementeze materia contenciosului administrativ. Astfel, intra n vigoare Legea 554/2004 privind contenciosului administrativ. Privitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, art. 52, alin. (1) si (2), prevede ca persoana vatamata ntr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea n termen legal, este ndreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei, n conditiile si limitele exercitarii acestui drept, stabilite prin lege organica. Cele doua articole, se demonstreaza n literatura de specialitate[144], nu trebuie corelate si interpretate ca un raport corect de la regula la exceptie, asa cum a statuat Instanta de Contencios Constitutional[145], ci de la norma cu valoare de principiu, la norma obisnuita. Art. 52 este o norma constitutionala ordinara, privind un drept al omului, iar art. 21 este un princupiu fundamental n materia drepturilor omului.[146] Asadar,

dispozitiile art. 52 trebuie interpretate n lumina principiului art. 21, pentru respectarea lui, iar nu pentru a fi mpotriva sau pentru a deroga de la el. A considera art. 52 o exceptie de la art. 21 ar nsemna sa se accepte ca, n materie de contencios administrativ, spre deosebire de accesul la justitie n general, i este permis constitutional legiuitorului organic sa introduca limitari ale dreptului de acces la justitie. Ori, aceasta solutie este fundamental gresita, deoarece reglementarile constitutionale nu garanteaza ca toate actele administrative pot fi atacate n justitie, pe calea contenciosului administrativ. Legiuitorului organic i este permins sa instituie exceptii de la principiul conform caruia procedura judiciara de cenzura a actelor administrative este contenciosul administrativ, fapt reglementat constitutional n art. 52 alin. (2): Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica. Prin urmare, n temeiul art. 52 alin. (2), legiuitorul organic poate institui limite de la dreptul de actiune n contencios administrativ, pentru anumite categorii de acte administrative, limitndu-se la aceasta forma de justitie, fara a viza accesul la alte instante judecatoresti pentru apararea drepturilor (libertatilor) si intereselor legitime, deoarece acest lucru este interzis prin art. 21 alin. (1) si (2) si ngradeste accesul la justitie n general. Controlul judiciar recunoscut de art. 21 alin. (1) si (2) si art 52 din Constitutie, pentru actele administrative, fie pe calea contenciosului administrativ, fie prin alta procedura judiciara, este un control deplin, care asigura recunoasterea dreptului sau a interesului legitim, anularea actului atacat si repararea prejudiciului. Asadar, sunt avute n vedere, ca forme ale contenciosului administrativ: contenciosul n anulare (anularea actului administrativ n totalitate sau numai n parte) si contenciosul de plina jurisdictie (anularea actului, obigarea autoritatii publice sa emita un alt act administrativ sau orice nscris, sau pronuntarea cu privire la despagubiri). Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, stabileste conditii si limite prin care anumite categorii de acte administrative nu sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ precum si alte restrictii de natura procedurala. Astfel, legea 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede la art. 5 alin. (1) lit. j) ca actele de comandament cu caracter militar sunt exceptate de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, ele reprezintentnd un fine de neprimire n aceasta materie[147]. Unii autori[148] considera ca sensul vointei legiuitorului constituant este de a sustrage controlului justitiei n general al actelor de comandament cu caracter militar, interpretnd, n acest nteles, ca fiind neconstitutional art. 126 alin. (6) fraza I in fine, conform caruia Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excetia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar.

Verificarea legalitatii actelor de comandament cu caracter militar se face de catre juristul unitatii militare pentru care se emite actul respectiv, dar doar daca se dispune de catre comandantul unitatii.[149] Aceiasi autori considera ca fiind neconstitutional art. 126 alin. (6), fraza I, aducndu-se atingeri drepturilor consacrate la art. 148 alin. (2), cu privire la drepturile care se regasesc n tratatele internationale la care Romnia este parte si pe care tara noastra s-a angajat sa le respecte cu buna-credinta (art. 11, alin. (1)), si anume: nelimitarea accesului la o instanta, dreptul unui proces echitabil, respectarea demnitatii omului si a drepturilor fundamentale care reprezinta valori supreme si care sunt garantate. Consideram ca actele de comandament cu caracter militar se ncadreaza n limitarile ce pot fi impuse accesului individual la o instanta, prin Hotarrea din 19 iunie 2001, Cauza Kreuz[150], si consideram a fi constitutional articolul n discutie si n lumina art. 53, care stabileste restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, precum si n lumina art. 54 care prevede obligativitatea depunerii juramntului pentru militari, cerut de lege. Prin juramntul militar, aceasta categrie profesionala se obliga la apararea tarii si la respectarea att a legilor tarii ct si a regulamentelor militare. Tot att de adevarat este ca Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare reglementeaza n baza textului constitutional restrngerea exercitarii anumitor drepturi ale militarilor, n setiunea a III-a, Interzicerea sau restrngerea exercitiului unor drepturi si libertati. Astfel, la art. 28 sunt interzise anumite drepturi n legatura cu activitatea politica si participarea sai declararea grevei, la art. 29 cadrelor militare n activitate le sunt restrnse anumite drepturi si libertati, cum este libertatea cuvntului, aderarea la culte religioase, constituirea n diferite forme de asociere, casatorie, participarea la mitinguri, demonstratii, procesiuni sau ntruniri cu caracter politic ori sindical, deplasarea n strainatate. Obligatiile si raspunderile militarilor ce decurg din regulile disciplinei militare sunt stabilite la art. 6, n Regulamentul Disciplinei Militare, astfel se impun militarilor urmatoarele obligatii: sa respecte prevederile Constitutiei, legilor tarii si actelor normative specifice, n fata carora militarii sunt egali si protejati n aceeasi masura si cerintele ce decurg din juramntul militar; ...sa cunoasca si sa ndeplineasca ndatoririle ce le revin din regulamentele militare, precum si din legile cu aplicabilitate n domeniul militar; ...sa actioneze cu fermitate pentru oprirea altor militari de la ncalcarea legilor, actelor normative specifice, ordinii militare si celei publice; sa informeze pe comandanti cnd constata ncalcarea disciplinei; ...sa cunoasca, sa respecte si sa aplice prevederile dreptului international umanitar, n cazul conflictelor armate. Dupa cum se poate observa autoritatile militare recunosc egalitatea aplicabilitatii legilor tarii pentru cadrele militare, promoveaza respectarea lor si stabileste sanctiuni pentru nerespectarea acestora. n acelasi timp se pune accentul si pe ordine si disciplina, valori

specifice sistemului militar, care vin n sprijinul ndeplinirii cu strictete a ordinelor militare, asigurarii prestigiului si onoarei personale si ale armatei, cultivarii sentimentului datoriei prin internalizarea normelor. Principalele abateri savarsite de militari, care se sanctioneaza disciplinar, fac referire la: a) compromiterea sau lezarea onoarei si demnitatii militare; b) la exercitarea defectuasa sau neexecutarea atributiunilor functionale sau c) la abaterile de la regulile de ndeplinire a misiunilor/activitatilor. Unele abateri transpar din actele normative aplicabile miliatrilor, ca de exemplu: pastrarea secretului de stat si a secretului de serviciu sau detinerea ilegala a documentelor clasificate; introducerea sau detinerea, fara aprobare a materialeor inflamabile ntr-o unitate, la bordul unei nave sau aeronave; ntrebuintarea armamentului fara autorizare sau fara aprobare; neacordarea la timp a drepturilor ce le revin militarilor, portul neregulamentar al gradelor sau nsemnelor militare. Alte abateri mentionate n regulament transpar din drepturile fundamentale sau din alte legi: deschiderea neautorizata a corespondentei (secretul corespondentei reglementat de art. 28 din Constitutia Romniei); nerespectarea normelor de protectie a mediului (Legea 137/1995 privind protectia mediului[151], actualizata si republicata). Majoritatea abaterilor reies din regulamentele miliatare si n practica ele decurg din nensusirea normelor specifice conduitei militare, dar mai ales din ordinele comandantilor date pentru ndeplinirea misiunilor si activitatilor n raport cu instructia sau misiunile de lupta, de exempu: neexecutarea la timp a controalelor stabilite prin reglementari n vigoare, parasirea fara aprobare a locului de dispunere (tabere, cartiruire) sau a unitatii; nendeplinirea misiunii n conditiile ordonate; nerespectarea atributiunilor n executarea serviciului; sustragerea de la activitati ordonate; neexecutarea la timp a ordinelor sau ntrzierea n transmiterea lor; devierea de la intinerarul fixat, fara motiv plauzibil; ncredintarea vehicolului, navei sau aeronavei altei personae, fara aprobare. Abaterile amintite constituie ncalcari ale actelor de comandament cu caracter militar si sunt sanctionate conform legislatiei si/sau regulamentelor militare. Daca pentru acele abateri care reies din acte normative sunt reglementate sanctiuni, atunci ele se aplica si militarilor, aplicndu-se, de altfel, si sanctiunile disciplinare, cnd fapta constituie abatere de la disciplina militara, chiar daca, instanta militara de judecata a pronuntat achitarea ori ncetarea procesului penal sau daca procurorul a dat o solutie de ncetare a urmaririi penale ori scoaterea de sub urmarire. Militarul sanctionat disciplinar nu este absolvit de raspundere penala, daca faptele constituie infractiuni, potrivit legii. Pentru abateri grave, care nu constituie infractiuni, militarii sunt trimisi, dupa caz, n fata consiliului de onoare sau a consiliului de judecata, avnd dreptul la audienta si aparare. Fiind o procedura administrativ-jurisdictionala care, potrivit Constitutiei, este facultativa si gratuita, hotarrile pot fi atacate la instantele judecatoresti competente, iar nu cum gresit s-a retinut, dupa cum rezulta din Sentinta civila nr. 32 din 14 ianuarie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti[152], irevocabila, prin care s-a retinut ca hotarrea consiliului de judecata a Corpului 1 Armata din 24 iunie 1998, privind sanctionarea disciplinara a

recurentului, este act de comandament militar, exceptat de la cenzura instantelor judecatoresti. Considram important de precizat ca pot fi atacate n justitie, la instantele de drept comun actele de comandament prin care se ncalca prevederi legale, fiind tras la raspundere n materie penala sau civila ministerul apararii singurul oganism care are personalitate juridica si capacitate procesuala, ca reprezentant al unitatilor militare n cauza. De exemplu, daca n urma unei aplicatii militare, se ncalca norme de protectia mediului reglementate de lege, este chemat n justitie ministerul pentru a raspunde n fata legii. Obligatii juridice ntr-o unitate militara are doar comandantul, care raspunde de ordinele pe care le da. Daca ordinul de instructie este n conformitate cu reglementarile legale, se face raspunzator cel care a condus activitatea respectiva, n caz contrar cel care raspunde este comandantul care a aproba documentul n cauza. Am ncercat sa demonstram ca militarii au acces la justitie si la un proces echitabil, ca le sunt garantate drepturile la audienta si la aparare, pe tot timpul procesului, nencalcnduse, deci reglementarile Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Asadar, consideram art. 126 alin. (6), fraza I ca fiind perfect constitutional, ct despre vointa constituantului, suntem de parere ca si-a exprimat cu exactitate opinia considernd ca este necesar sa excluda de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ actele de comandament cu caracter militar, si numai de la aceasta forma de justitie. A lasat astfel posibilitatea ca cei vinovati de crime mpotriva umanitatii sau de alte infractiuni, savarsite pe timpul conflictelor armate, ca urmare a emiterii sau executarii unor acte ce comandament cu caracter militar, sa raspunda n fata instantelor militare penale, nationale sau internationale. n egala masura, att Constitutia, care reglementeaza controlul organelelor administratiei statale competente asupra armatei, ct si legile organice (Legea 346/2006 pentru organizarea si functionarea Ministerului Apararii), completate de acte/norme interne, care reglementeaza posibilitatea ca ministrul apararii sa poata controla toate activitatile desfasurate de structurile subordonate si de a verifica legalitatea actelor acestora. Alte autoritati, cum sunt Marele Cartier General, Consiliul Suprem de Aparare a arii, comandantii miliatri ai judetelor si a Municipiului Bucuresti, cu atributii n situatii exceptionale sau de conflict armat, reglementate att de Constitutie, ct si de Legea 45/1994 privind apararea, cu modificarile ulterioare, conduc si contoleaza activitatile desfasurate de fortele armate, precum si toate activitatile implicate n procesul de aparare. Desi pentru actele de comandament cu caracter militar, Constitutia Romniei, restrnge dreptul acestei categorii profesionale de a se adresa inatantelor de contencios administrativ, nu interzice ntru totul accesul la justitie. Ramn deschise aceste posibilitati de reparare a drepturilor militarilor, pentru alte categorii de acte. Pentru actele de comandament cu caracter militar, cadrele militare raspund n fata instantelor judecatoresti militare, potrivit Legii 54/1993 privind organizarea si functionarea instantelor si parchetelor militare[153], art. 2, n cazul n care, potrivit Codului penal se comit infractiuni specificate la Titlul X Infractiuni contra capacitatii de aparare a

Romniei, Capitolul I Infractiuni savrsite de militari si Capitolul II Infractiuni savrsite de militari sau de civili, precum si Titlul XI Infractiuni contra pacii si omenirii. O concluzie la care am ajuns n suprapunerea a trei elemente esentiale, si anume infractiunile care vizeaza cadrele militare, stipulate n codul penal, abaterile disciplinare mentionate n regulamentul disciplinei militare si institutia actului de comandament militar, asa cum reiese din lucrarea de fata, este aceea aceea ca abaterile disciplinare de la actele de comandament constituie infractiuni. Importanta necontestabila a serviciului despre care vorbim si respectiv a actelor n discutie este una deosebita prin angajamentele facute de catre militari, n primul rnd vorbim despre juramntul militar si obligatiile privind pastrarea secretului, dar si restrictionarea dreptului exprimarii opiniei n mod public n ceea ce priveste serviciul militar ct si opiniei de natura politica. Prin urmare, legiuitorul a instituit pedepse de natura penala calificnd ca infractiune, fara exceptie, de exemplu, refuzul de a executa un ordin (Codul penal, art. 334). Aceeasi fapta este prevazuta si de regulamentul disciplinei militare, deci, probabil, n functie de gravitatea consecintelor militarii raspund disciplinar sau penal. Exceptarea de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ are repercusiuni si asupra dovedirii legalitatii actelor de comandament cu caracter militar, dupa cum am mai mentionat, ntruct, fiind o dispozitie constitutionala, reprezinta un fine de neprimire si pentru exceptia de iligalitate: Exceptiile de nelegalitate a actului administrativ poate fi ridicata poate fi ridicata doar cu privire la actele care pot forma obiectul unei actiuni n anulare n fata instantelor de contencios[154]. Singura institutie abilitata sa se exprime cu privire la acest lucru este instanta de contencios administrativ, iar interdictia constitutionala vizeaza, prin textul art. 126 alin. (6) att actiunile directe, ct si exceptiile de nelegalitate[155]. Se apreciaza[156] ca celelalte exceptii prevazute de Legea contenciosului administrativ, la art. 5 alin. (2) si (3), sunt neconstitutionale. Dupa cum s-a constatat n doctrina, exceptia de nelegalitate constituie o aparare mpotriva unui act edministrativ ilegal si prin intermediul careia acesta urmareste solutionarea favorabila a cauzei sale[157]. Ea trebuie sa prezinte un interes pentru solutionarea cauzei, astfel ncat instanta urmeaza sa hotarasca actul sau faptul criticat poate fi luat n considerare sau nlaturat de la solutionarea litigiului[158]. Valorificand partial doctrina si practica judiciara existente, pna la acea data, legiuitorul romn din 2004 a stabilit un regim juridic al acestui mijloc de aparare, mult diferit de cel ce se aplica pna atunci, prin dispozitiile art. 4 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ. Aceasta reglementare a fost criticata de doctrinarii dreptului administrativ, argumentndu-se ca existenta intantelor specializate nu se justifica[159]. La fel s-a aratat si ca ne aflam n prezenta unei situatii similare cazului exceptiei de neconstitutionalitate, consacrat Curtii Constitutionale, sesizarea pentru judecarea exceptiei de catre instantele specializate, situatie impusa n baza principiului analogiei legii[160], dar argumentul nu este suficient pentru a fundamenta solutia adoptata.

Doctrina mai pledeaza si pentru aplicarea principiului de drept procesual potrivit caruia judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei[161], adica indiferent de natura actului juridic si a litigiului, instantei de judecata sesizata sa i revina abligatia de a se pronunta incidentului. Din perspectiva obiectului lucrarii noastre si a obiectivelor propuse de a rezolva problema controlului actelor de comandament, suntem de acord cu aceasta afirmatie. ntruct aceste acte sunt exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ, ele nu pot face obiectul unei actiuni indirecte n contencios, aceea a exceptiei de nelegalitate, pentu legalitatea acestora, practic, nu se poate pronunta nici o instanta judecatoreasca, ncalcandu-se astfel principiul separatiei si echilibrului puterilor n stat, lasnd astfel posibilitatea autoritatii militare sa actioneze dupa alte principii dect cele ale statului de drept. Principiul legalitatii trebuie sa guverneze nu numai asupra autoritatilor administratiei publice, ci si asupra activitatilor instantelor judecatoresti de solutionare a litigiilor cu care au fost investite.

PARTEA A II A : REPERE DE ORDIN PRACTIC Controlul jurisdictional administrativ asupra actelor autoritatilor militare a fost reluat abia dupa 1990 cnd jurisprudenta n materie a nceput sa se reformuleze doar dupa aparitia Legii 29/1990. Pna n anul 1997, cnd sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor si Curtii Supreme de Justitie, tributare conceptiilor preponderente ntre 1948-1990, au considerat

ca orice act emis n sistemul apararii nationale este un act de comandament cu caracter militar si, n consecinta, necenzurabil de catre justitie, asa cum prevedea art.2 lit.b din Legea nr.29/1990. n motivarea sentintelor si deciziilor unor instante era invocat Ordinul M126/1990 al ministerului apararii nationale ca si cnd acesta ar fi fost legislatia speciala n domeniu. Cea mai cunoscuta solutie n acest sens este Decizia nr. 118 din 23 martie 1992 a Sectiei Contencios Administrativ a Curtii Supreme de Justitie[162]. n speta, reclamantul Z.I. a chemat MAp n judecata solicitnd obligarea prtului la anularea ordinului de trecere n rezerva pe care l considera ilegal iar refuzul MAp de a-l anula total nejustificat; prin sentinta Sectiei de contencios administrativ a TMB actiunea fusese respinsa, retinndu-se ca ordinul n litigiu este un act de comandament militar emis de ministrul apararii, motiv pentru care s-a aplicat art.2 lit.b din Legea nr. 29/1990. Recursul declarat de reclamant pentru nelegalitatea hotarrii este apreciat de CSJ ca nefondat pe baza art.l lit.d din Ordinul M. 126/1990 n care se prevede ca actele de comandament militar cuprind si actele ministrului privind numiri, eliberari si retrogradari din functii, mutari si detasari, treceri n rezerva, chemari n cadrele active ale armatei ct si orice alte probleme privind situatia cadrelor militare. Pe aceasta baza, instanta a apreciat ca pretentia reclamantului de a i se satisface cererea este total nefondata deoarece din continutul ordinului n litigiu rezulta ca actul respectiv priveste trecerea n rezerva a reclamantului ct si efectele unui ordin anterior, deci, n sens larg, probleme privind situatia cadrului militar. E de nenteles de ce instanta a motivat respingerea recursului si prin faptul ca "chiar reclamantul a aratat n actiunea sa ca s-a adresat instantei de contencios administrativ datorita faptului ca forurile militare competente au solutionat toate cererile si contestatiile sale n sens nefavorabil". O alta speta din 1992, n care reclamantul a chemat n judecata MAp pentru refuzul de a-i nmna ordinul militar "Mihai Viteazul". Ca instanta de fond, TMB a respins actiunea pe motivul ca nu e vorba de un act administrativ ci de un "ordin militar" (este curios ca nu sa folosit expresia consacrata legal ci tot o notiune utilizata n Ordinul M126/1990); instanta de recurs a respins cererea pe motivul ca nu se ncadreaza n prevederile art.1 din Legea nr.29/1990 si, ca atare, nu poate face obiectul unei actiuni n contenciosul administrativ, ceea ce reprezinta o aplicare implicita a exceptiei din art.2 lit.b. n ambele cazuri prezentate, respingerea actiunii prin invocarea explicita sau implicita a exceptiei actelor de comandament militar este eronata, instanta avnd obligatia sa cerceteze fondul, pronuntndu-se asupra faptului daca refuzul MAp este sau nu justificat[163]. Din aceeasi perioada, au mai fost respinse ca nefondate si recursurile formulate mpotriva unor acte ale unor autoritati militare referitoare la decizii medico-militare[164], la stabilirea calitatii de veteran de razboi[165] si a pensiei unui invalid de razboi[166]. n aceeasi perioada, din domeniul actelor unor autoritati militare de trecere n rezerva si de pensionare atacate n contenciosul administrativ amintim sentinta nr.188/1991 a TMB[167]; solutionnd cauza, instanta a retinut ca ordinul de trecere n rezerva este un act de comandament militar si a respins actiunea prin aplicarea art.l lit.b din Legea nr.29/1990. Solutia a fost mentinuta prin respingerea recursului de catre CSJ prin Decizia nr.116/1992 care, pe lnga exceptia prevazuta de art.2 lit.b a mai adaugat-o si pe aceea din art.2 lit.e potrivit careia sunt exceptate de la controlul legalitatii actele administrative pentru desfiintarea

carora se prevede prin lege speciala o alta procedura speciala; n speta, potrivit Decretului nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, s-a apreciat ca doar Comisiile de Pensii ale MAp sunt competente sa solutioneze litigiile izvorte din drepturile de pensii. Opinam ca acest argument este totusi superfluu n cauza respectiva deoarece era vorba de contestarea unui act administrativ si nu de calculul pensiei. O solutie pe baza art.2 lit.c s-a dat si n decizia nr.554 din 1992 a Sectiei de Contencios Administrativ a CSJ[168] la cererea reclamantului de a obliga un comandament militar sa-i recunoasca dreptul de pensie de invaliditate ca urmare a accidentului suferit pe timpul satisfacerii stagiului militar; instanta de fond respinsese actiunea motivnd ca reclamantul are deschisa calea procedurii prevazute de legislatia privind pensiile militarilor. Judecnd recursul, instanta suprema a retinut ca potrivit art.2 lit.c din Legea contenciosului administrativ nu pot fi atacate n justitie actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea carora se prevede prin lege speciala o alta procedura judiciara; s-a precizat ca pentru recunoasterea dreptului de pensie de invaliditate al recurentului n urma accidentului suferit n timpul stagiului militar exista procedura prevazuta de art. 43-49 din Legea nr.3/1977, modificata prin Legea nr.73/1991 si Decretele nr.214/1977 si nr.249/1977 pentru solutionarea pretentiilor referitoare la dreptul de pensie. n dosarul nr.239 din 1991 de la Tribunalul Municipiului Bucuresti, actiunea a avut ca obiect anularea unui ordin al ministrului apararii de trecere n rezerva a unui ofiter, instanta de fond respingnd n sentinta actiunea pe motiv ca e vorba de un act de comandament cu caracter militar; solutia aceasta este mentinuta si de instanta de recurs (dosar nr.70/1992) care retine n motivarea deciziei, alaturi de art.2 lit.b din Legea nr.29/1990 si art.l lit.d din Ordinul M.126. Curtea Suprema de Justitie ar fi trebuit, eventual, sa puna n discutie legalitatea dispozitiilor Ordinului M.126, nu sa le invoce ca si cnd ar fi dispozitii legale; si asta chiar n conditiile n care, pna la urma, reclamantul n-ar fi obtinut satisfactie dar nu pe baza unei decizii gresit motivate ci pe considerente de drept material, oferindu-i-se sansa sa-si apere dreptul la cariera militara n contradictoriu cu autoritatea militara care estimase ca trecerea sa n rezerva corespunde legii. O alta speta de jurisprudenta romneasca referitoare la actele autoritatilor militare n activitatea Curtii de Casatie dateaza din 1893 cnd s-a concluzionat ca "sefii de corp, n cazurile anume prevazute de lege, sunt raspunzatori, chiar pecuniar de administratia lor si de executarea legilor si regulamentelor"[169]. n aceeasi perioada, n Decizia nr. 242/1894, Curtea de Casatie aprecia ca "statul, ca putere executiva, este raspunzator n principiu de pagubele ce ocazioneaza atunci cnd investit cu puterea suverana comanda, oarecari masuri n numele ordinei sociale si sigurantei publice sau a conservarii ori a prosperitatii statului si aceasta responsabilitate nu nceteaza dect n caz de forta majora "; n concret, era vorba de masurile luate de autoritatea militara prin care se dispusese varsarea bauturilor alcoolice ale reclamantului care locuia ntr-un sat unde nu a fost rascoala, dar ca masura de prevedere pentru a mpiedica ntinderea eventuala a rascoalei[170]. Avem mai multe exemple de decizii n acest sens: cea prin care se declara ca instantele de drept comun pot cerceta pe cele de exceptie legalitatea unui decret de punere n retragere a unui ofiter[171]; cea prin care se recunoaste dreptul tribunalelor de a cerceta pe cale de

exceptie legalitatea actelor administrative definitiv consumate[172]; cea prin care se declara ilegala si se caseaza fara trimitere Ordonanta Comandantului Cetatii Bucuresti care nfiinteaza pedepse[173]. Alteori, instantele judecatoresti au apreciat ca anumite acte ale autoritatilor militare nu pot fi cenzurate, exemple n acest sens fiind: Decizia nr. 436/1920, prin care se declara inadmisibila ordonanta privitoare la confiscarea unei marfi ca prada de razboi[174]: Decizia nr. 787/1923, care declara inadmisibil recursul direct contra lucrarilor emanate de la comisii de examinare[175]; Decizia nr. 962/1933, care stabileste ca hotarrile de invaliditate ale comisiunilor medico-militare trebuie sa fie atacate la Consiliul Central Sanitar si nu direct la contenciosul administrativ[176]; Decizia nr. 860/1930, referitoare la dispozitia Consiliului de Razboi al Corpului 3 Armata prin care s-a interzis recurentului dreptul de a mai pleda n fata acelei instante, fiind un act de jurisdictie dat de Consiliul de Razboi ca instanta de judecata (nu ca autoritate militara), cu att mai mult cu ct "Codul Justitiei Militare a organizat cai speciale de atac contra hotarrilor Consiliului de Razboi"[177]. n multe din spetele analizate, instantele s-au pronuntat n sensul calificarii unor acte ale autoritatii militare ca acte de guvernamnt: actele de rechizitii[178] ; actul prin care statul declara unele obiecte drept prada de razboi[179] ; actele prin care se declara nule si inexistente contractele unor particulari cu prepusii statelor inamice[180]; masura de a distribui depozitele de cereale din zona de lupta pentru a micsora forta combativa a inamicului[181]; devastarea unei vii de soldatii rusi e considerata fapt de razboi[182]; distrugerea unei mori n timpul retragerii[183]; varsarea bauturilor spirtoase la cererea MCG[184]; masura guvernului de a opri expedierea pe calea ferata a unor ziare n scop de a mpiedica raspndirea unor stiri n urma carora s-ar putea produce tulburari interne[185]; mobilizarea armatei[186]; chiar daca n-a fost justificat de mprejurarile de fapt si motivat de necesitatea de a preveni izbucnirea unor tulburari, si ordinul de confiscare a unei gazete a fost considerat drept act de guvernamnt[187]. n alte cazuri s-a admis ca anumite acte ale autoritatilor militare sunt supuse contenciosului administrativ, spre exemplu: decizia ministrului armatei data pe cale administrativa conform art. 7 din Legea gradelor inferioare, pentru stabilirea cuantumului pensiei, a fost considerata un act administrativ de autoritate cenzurabil de curtile de apel ca instante de contencios administrativ si nu pe cale ordinara de judecata naintea instantelor de pensionare[188]; n acelasi sens, refuzul ministrului armatei de a elibera o copie dupa hotarrea Comisiei de Rechizitii este considerat ca cenzurabil n fata instantelor de contencios administrativ[189]. Criticile adresate n doctrina solutiilor date de instantele judecatoresti n materia actelor autoritatilor militare i-au determinat pe magistrati sa aiba n vedere n solutionarea cazurilor respective si jurisprudenta antebelica. Astfel, n 1997, se constata o desprindere de conceptia totalitara care nu permitea controlul jurisdictional al actelor emise n domeniul apararii nationale si o ntelegere mai profunda a realitatii ca nu toate actele autoritatilor militare reprezinta acte de comandament cu caracter militar. Primul caz care a marcat aceasta schimbare de optica este cel al reclamantului M.E. care a chemat n judecata MAp solicitnd sa se dispuna anularea ordinului de trecere n rezerva pentru reorganizarea unitatii, motivul necorespunznd realitatii[190]; prin sentinta instantei de fond, cererea a fost respinsa ca inadmisibila motivndu-se ca n conformitate cu Ordinul M 126/1990 trecerile n rezerva nu pot fi atacate n justitie deoarece sunt acte de comandament militar. Putem observa cu usurinta efectul pe termen lung pe care deciziile

instantei supreme l-au produs asupra sistemului judiciar. Reclamantul a declarat recurs cu motivarea ca instanta de fond a aplicat gresit legea si nu a facut o corecta apreciere a probelor administrate n cauza. Spre deosebire de solutiile anterioare si bazndu-se pe doctrina si jurisprudenta antebelice, de data aceasta, Sectia de Contencios Administrativ a CSJ a decis ca recursul este fondat criticnd solutia instantei de fond pe considerentul ca "prin acte de comandament cu caracter militar se nteleg actele emise de autoritatile militare competente n scopul asigurarii ordinei si disciplinei cadrelor militare n cadrul unitatilor militare; se au n vedere deci acte care se refera la serviciul si ndatoririle militare si care exprima ideea de ordin, de comanda. Prin urmare, orice acte emise de autoritatile militare, straine de necesitatile propriu-zise ale actiunii militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ". Prin Decizia nr. 1051/5 iunie 1997 s-a apreciat, n concluzie, ca ordinul de trecere n rezerva contestat nu constituie un act de comandament cu caracter militar n sensul Ordinului Ml26/1990 si deci nu este exceptat de la controlul instantei de contencios administrativ conform art.2 lit.b din Legea nr.29/1990; s-a constatat ca n mod gresit a procedat instanta de fond la solutionarea actiunii pe baza unei exceptii de inadmisibilitate, astfel nct recursul a fost admis, sentinta atacata a fost casata cu trimiterea cauzei spre rejudecarea primei instante. O decizie asemanatoare, avnd nr.2263, a fost elaborata la 19 noiembrie 1997 (nepublicata); n afara considerentelor mentionate anterior, n aceasta solutie s-a invocat si faptul ca ordinul de trecere n rezerva a reclamantului nu arata motivele luarii acestei masuri; or, neindicarea motivelor trecerii n rezerva sau mentionarea lor n formulari cu totul generale si neverificabile atrage nulitatea absoluta si iremediabila a ordinului de trecere n rezerva. Ceea ce a determinat instanta de recurs ca, n afara admiterii recursului si casarii sentintei atacate, sa admita n fond contestatia si sa anuleze ordinul de trecere n rezerva. Pe aceasta baza, reclamantul a formulat o noua actiune mpotriva MAp solicitnd obligarea acestuia la plata despagubirilor materiale pentru salariul ce l-ar fi ncasat ca ofiter activ n perioada ct a fost trecut n rezerva (1995-1998), a daunelor materiale pentru socul suferit ca si a daunelor-ntrziere pna la punerea n executare a Deciziei CSJ nr.2263/1997; Curtea de Apel Bucuresti a admis n parte actiunea si a obligat MAp la plata despagubirilor banesti, mpotriva acestei sentinte MAp declarnd recurs, acesta din urma fiind declarat nul de catre CSJ deoarece depasise termenul legal fara ca n cauza sa existe motive de ordine publica. Trebuie sa reamintim ca astfel de solutii prin care anumite acte ale autoritatilor militare au putut fi cenzurate din 1997 n instantele judecatoresti au fost posibile datorita semnalelor date de catre doctrina, prin studiile publicate n reviste de specialitate, prin manuale si tratate ale profesorilor de drept administrativ ca si prin congresele si seminariile organizate de Institutul de stiinte Administrative al Romniei "Paul Negulescu ". n continuare voi prezenta cteva decizii pronuntate de nalta Curte de Casatie si Justitie a Romniei cu privire la actele autoritatilor militare: 1. Ordin trecere n rezerva. Lipsa caracteristicilor specifice unui act de comandament militar. Posibilitatea cenzurarii legalitatii lui pe calea contenciosului administrativ.

Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. j Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: Act administrativ Act de comandament militar. Ordin de trecere n rezerva. Potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a din Legea nr. 554/2004, sunt exceptate de la controlul contenciosului administrativ actele de comandament cu caracter militar, adica acele acte ce se refera la probleme strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor n aspecte privitoare la conducerea trupei, n timp de pace sau razboi, sau dupa caz, la ndeplinirea serviciului militar. Rezulta ca orice alt act emis de autoritatile militare este susceptibil de a fi cenzurat de catre instanta de contencios administrativ, asadar inclusiv ordinul de trecere n rezerva, act care n mod evident este lipsit de caracteristicile enumerate n art. 2 alin (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004.

.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 532 din 15 februarie 2006

Prin actiunea n contencios administrativ nregistrata la Curtea de Apel Constanta la data de 29 martie 2005, CV a solicitat n contradictoriu cu Ministerul Apararii, obligarea prtului la emiterea ordinului de trecere a sa n rezerva, n temeiul Ordonantei de Urgenta nr.7/1998 precum si la plata sumelor compensatorii, potrivit vechimii avute n activitate. Curtea de Apel Constanta - Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal prin sentinta civila nr.275/CA din 14 iulie 2005 a respins actiunea, motivnd ca reclamantul nu a dovedit vatamarea dreptului sau ocrotit de lege, n conditiile n care a solicitat si s-a apreciat trecerea sa n rezerva prin demisie, conform art.85 din Legea nr.80/1995. S-a retinut de asemenea si sustinerea prtilor privind trecerea n rezerva, ca fiind un act de comandament militar, exceptat controlului contenciosului administrativ.

mpotriva acestei hotarri, reclamantul a declarat recurs. Recursul este fondat. Potrivit dispozitiilor art.5 alin.1 lit.a) din Legea nr.554/ 2004, nu pot fi atacate n contencios administrativ actele de comandament cu caracter militar, adica acele acte administrative ce se refera la probleme strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor n aspecte privitoare n conducerea trupei, n timp de pace sau razboi, sau dupa caz, la ndeplinirea serviciului militar. Orice alte acte emise de autoritatile militare, straine de necesitatile propriu-zise ale actiunilor militare, cum ar fi si ordinele de trecere n rezerva ale militarilor, nu sunt acte de comandament militar n sensul art.2 alin.1 lit.i) din Legea nr.554/2004 si pot fi astfel cenzurate pe calea contenciosului administrativ. Asa fiind, s-a retinut ca n mod gresit instanta de fond a considerat ca nu poate verifica aspectele aduse n discutie de catre reclamant privitoare la nelegalitatea actului administrativ prin care s-a dispus n legatura cu trecerea sa rezerva, recursul fiind astfel admis, hotarrea atacata casata, si cauza trimisa spre rejudecare la aceeasi instanta. 2. Act al ministrului apararii n legatura cu impozitarea drepturilor cuvenite la trecerea n rezerva

Solda lunara bruta este venit de natura salariala si se impoziteaza, chiar daca s-a acordat n temeiul art.31 alin.2 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar (Sectia de contencios administrativ, decizia nr.1334 din 1 aprilie 2003)

Prin actiunea n contencios administrativ, reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Apararii la plata sumei de 59.864.306 lei, cu dobnda legala de 28% pe an ncepnd cu data introducerii actiunii si pna la achitarea efectiva. n motivarea actiunii, reclamantul a sustinut ca: a fost angajatul Ministerului Apararii, de unde a fost pensionat si trecut n rezerva; n conformitate cu prevederile art.31 alin.1 si 2 din Legea nr.138/1999 avea dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit n raport cu solda lunara bruta (echivalentul a 26 solde) respectiv la suma de 149.013.748

lei; din aceasta suma a primit numai suma de 89.149.442 lei, diferenta de 59.864.306 lei fiind retinuta n mod nelegal cu titlu de impozit pe venit, conform O.G.nr.73/1999. Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins actiunea reclamantului. Pentru a hotar astfel, instanta de fond a considerat ca suma acordata reclamantului reprezinta o forma de retribuire a muncii, supusa impozitarii n conditiile O.G.nr.73/1999. Impotriva acestei sentintei, reclamantul a declarat recurs, sustinnd ca nelegal sau asimilat ajutoarele acordate personalului militar cu ocazia pensionarii cu drepturile salariale. Recursul este nefondat. Potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar, militarii trecuti n rezerva au dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit n raport cu solda lunara bruta; acestea trebuie nsa corelate cu dispozitiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit precum si H.G.nr.1066/1999 care precizeaza veniturile care fac parte din categoria celor neimpozabile, excluzndu-le pe cele salariale. Ajutorul stabilit prin reglementarile legale n vigoare este cel despre care se face referire n dispozitiile art.31 alin(2) din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii. Solda lunara reprezinta o forma de retribuire a muncii personalului militar, deci venituri de natura salariala, care cad sub incidenta Ordonantei Guvernului nr.73/1999. Sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica, recursul a fost respins ca nefondat.

3. Pensie. Asigurari sociale. Calitate procesuala activa

Dreptul la pensie este personal si netransmisibil si, ca urmare, se exercita, inclusiv prin actiuni n justitie numai de catre titular.

Sectia de contencios administrativ, decizia nr.193 din 22 ianuarie 2003 Organizatia Judeteana Cluj a Uniunii Nationale a Cadrelor Militare n Rezerva si n Retragere a chemat n judecata Guvernul Romniei si Ministerul Apararii, solicitnd obligarea prtilor la plata diferentelor dintre cuantumul pensiilor ce vor fi recalculate potrivit art.79 din Legea nr.164/2001 si pensiile platite efectiv membrilor pensionari militari de stat din judetul Cluj, ncepnd cu 1.04.2001. n motivarea cererii, reclamanta a nvederat ca Legea nr.164/2001 prevede recalcularea pensiilor militare de la 1.04.2001, data intrarii n vigoare. Ulterior nsa, prin O.U.G. nr.85/2001, Guvernul Romniei a dispus suspendarea aplicarii dispozitiilor art.79 din lege pna la 1.01.2002, masura ce a determinat scaderea veniturilor si deci a nivelului de trai al pensionarilor din judetul Cluj. Prin sentinta civila nr.114/ 2.04.2002, Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, dispunnd, n consecinta, respingerea actiunii. Instanta a retinut ca dreptul la pensie este un drept personal al titularului, netransmisibil, ale carui atribute nu pot fi exercitate dect de cel ndreptatit, indiferent daca face parte sau nu dintr-o organizatie. mpotriva sentintei a declarat recurs reclamanta sustinnd ca, potrivit statutului de organizare si functionare, organizatia este mputernicita sa reprezinte n fata justitiei interesele membrilor sai, drept reconfirmat prin hotarrea adunarii generale nr.32/ 26.09.2001. Recursul este nefondat. Instanta de fond a retinut n mod justificat ca dreptul la actiunea privind plata unor diferente rezultnd din recalcularea pensiei apartine numai titularilor, reclamanta neavnd dreptul de a le solicita n nume propriu, printr-o cerere colectiva. Nici o dispozitie legala si nici statutul uniunii nu confera reclamantei acest drept de a formula actiune n numele si n interesul membrilor sai. Mentiunea din statut, confirmata prin hotarre a adunarii generale a organizatiei, privind mputernicirea reclamantei de a reprezenta n justitie interesele membrilor sai, nu i confera recurentei calitatea procesuala activa de a promova actiunea al carei obiect l constituie un drept personal si netransmisibil al titularului pensiei, ci doar posibilitatea de a exercita n instanta, ca mandatar, drepturile procedurale ale acestuia. Pentru considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat.

CONCLUZII sI PROPUNERI Prin aceasta lucrare am ncercat sa definesc bazele teoretice si doctrinare a ceea ce s-ar putea denumi dreptul public militar insistnd pe regimul juridic al actelor autoritatilor militare ca nucleu al acestei posibile institutii juridice. n legislatia si jurisprudenta romneasca ntlnim adeseori referiri la autoritatile militare si actele lor, facnd apel la teoria si stiinta generala a dreptului public si administrativ, fara a dispune nsa de concepte clare, de fundamente precise. Institutia actelor autoritatilor miliatre este una care pune semne de ntrebare din punct de vedere al delimitarii sferei, al legalitatii si constitutionalitatii, dar si al oportunitati exceptarii de la controlul judecatoresc, al actelor de comandament cu caracter militar, pe calea contenciosului administrativ. De aceea, lucrarea de fata ncerca sa rezolve si problema controlului judiciar, explicnd necesitatea exceptarii de la control n instanta de contencios administrativ.

Studierea legislatiei militare romnesti si straine att din perspectiva evolutiva ct si prin prisma imperativelor momentului, dictate de intrarea ntr-un nou mileniu care poate nsemna noi elemente de ordine juridica interna si internationala, a permis ntelegerea mai clara a faptului ca apararea nationala e o functie statala necesara si indispensabila ntr-o societate democratica, functie dusa la ndeplinire de catre autoritatile executive ale statului. Au fost gasite si valorificate argumentele care sa sustina ca armata reprezinta, n coplexul sistemic al acestei autoritati executive, organul specializat pentru apararea comunitatii nationale mpotriva atacurilor armate, indiferent de originea lor, organismul militar ndeplinindu-si atributiile legal stabilite numai pe baza capacitatii si competentei administrative de care dispune. Literatura de specialitate juridica si militara si, n special doctrina de drept administrativ, au facilitat fundamentarea precisa a faptului ca militarii sunt autoritati exercitnd puteri publice n beneficiul societatii, personalul militar profesionalizat nefiind, n ultima instanta, dect o categorie speciala de functionari publici, cu drepturi si ndatoriri specifice, rezultate din misiuni ncredintate legal. O concluzie importanta la care s-a ajuns a fost ca indiferent ca sunt de comandament sau de pura administratie militara, activitatile militare se ncadreaza n sfera larga a fenomenelor administrative cuprinse n activitatea executiva a statului, ceea ce nseamna, n mod automat, ca att la pace ct si la situatiile de criza ori la razboi actele de autoritate militara trebui sa li se aplice regimul juridic general al actelor administrative avnd nsa n vedere si specificul lor de a produce efecte juridice n mprejurarile exceptionale ale interventiei militare. ntruct aceste acte sunt exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ, ele nu pot face obiectul unei actiuni indirecte, aceea a exceptiei de nelegalitate n contenciosul administrativ. Pentru legalitatea acestora, practic, nu se poate pronunta nici o instanta judecatoreasca. ncalcandu-se astfel principiul separatiei si echilibrului puterilor n stat, se lasa posibilitatea autoritatii militare sa actioneze dupa alte principii dect cele ale statului de drept, desi asa cum am aratat, administratia militara promoveaza actionarea si conduita n spiritul si litera legii interne sau internationale. ncercarea de perfectionare a legislatiei actelor autoritatilor militare are astazi trei repere sigure. Primul este stadiul la care ajunsese legislatia militara si doctrina dreptului public la apogeul epocii interbelice, ce pot fi modele de urmat n elaborarile legislative si doctrinare actuale. Al doilea este reprezentat de achizitiile n domeniu ale dreptului public european din moment ce n Uniunea Europeana exista si un pilon de politica externa si de securitate comuna bazat pe interese comune dar si pe traditii constitutionale si legale comune ale statelor europene. Iar al treilea reper de perfectionare al legislatiei militare consta n ansamblul regulilor generale deja adoptate n societatea romneasca dupa elaborarea Constitutiei din 1991 pentru sistemul general al administratiei publice, cum ar fi, spre exemplu, conceperea statutului militarilor pe baza modelului statutului functionarilor publici. Astfel, prin raportarea la textul Constitutiei Romniei, se impune elaborarea urgenta a legii de organizare a armatei care sa indice n mod clar sistemul institutional al autoritatilor militare, competenta si capacitatea acestora, att sub aspectele cantitative ct si al celor calitative, referitoare la misiuni, competenta materiala si teritoriala, mod de racordare la atributiile altor autoritati publice cu atributii n domeniul apararii nationale.

Sub aspectul modificarii unor legi deja existente, aplicabile si actelor autoritatilor militare, credem ca unele legi continnd dispozitii reglementnd acte de autoritate militara, elaborate dupa elaborarea Constitutiei, ar trebui modificate pentru a le putea pune n concordanta cu evolutiile recente ale fenomenelor politice, juirdice si administrative. Spre exemplu Legea de organizare si functionare a MAp ar trebui corelata cu Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si ministerelor care a aparut ulterior aratnd mai clar diferenta dintre comanda si administrarea armatei, atributiile n domeniul administrarii domeniului public miliatr, sistemul autoritatilor militare si actele acestora. Apreciem ca ntregul proces de perfectionare legislativa a sistemului actelor autoritatilor militare trebuie sa aiba drept fundament teoria si practica dreptului public militar ca parte a dreptului public si administrativ general. n situatia n care armata nu este izolata de ansamblul comunitatii ci face parte din sistemul autoritatilor publice ale statului iar principiul separarii puterilor ne indica n mod clar cine are atributii normative, autoritatile militare nu dispun de suficiente prerogative n acest sens. Din pacate, nici administratia publica generala, s-o denumim civila, nu include n preocuparile sale si aspectele referitoare la actele autoritatilor militare. n special administratia publica centrala trebuie nsa sa actioneze permanent n sensul includerii n viitor a activitatii autoritatilor militare n sfera sa de cuprindere. Comandantii miliatri ar ntelege mai bine acest fenomen daca n nvatamntul militar s-ar pune accentul mai serios pe studierea problematicii complexe a conducerii administrative; ca ei nsisi nu sunt dect o parte a sistemului administrativ general, agenti publici ai statului care detin competente, la fel ca alti functionari publici, ntr-un domeniu specializat si limitat. Ca autoritati publice, comandantii trebuie sa-si aminteasca faptul ca unul din codurile militare de justitie antebelice preciza ca miliatrii, fiind un corp la dispozitia puterii executiven ceea ce priveste menirea lor de a pastra ordinea si linistea publica, implicit trebuie sa fie socotiti drept agenti ai fortei publice; pe aceasta baza, ei nsisi trebuie sa-si redefineasca activitatile pe care le desfasoara si actele pe care le emit, plecnd de la prevederile constitutionale, legale si regulamentare caci, scopul nobil al apararii nationale trebuie ndeplinit numai n conditii de legitimitate si legalitate.

ANEXE Anexa 1

FORMULAR No. 001 Comandantului...........................

ORDIN PRELIMINAR (WARNO) Linia 1. Referinte Linia 1.1. HRI:.................................................... Linia 1.2. SCARA.................................................... Linia 1.3. T.O........................................................... Linia 2. SITUAIA: Linia 2.1. Situatia politica si militara a fortelor inamice din aria de operatii:

Linia 2.2. Actiuni si atitudini ce se asteapta din partea natiunilor prietene:

Linia 2.3. Cantitatea de forte solicitata pentru ndeplinirea misiunii, cereri adresate comandantilor privind nevoile de transport (C.F.; aerian, naval, etc.):

Linia 2.4. Estimari ce ar putea influenta semnificativ planificarea comandantului:

Linia 3. MISIUNEA: Linia 3.1. Misiunea:

Linia 3.2. Scop:

Linia 4. EXECUIA: Linia 4.1. Conceptia actiunilor (daca doreste comandantul examinarea unui curs anume):

Linia 4.2. Misiuni probabile pentru subunitatile care executa manevra:

Linia 4.3. Misiuni probabile pentru subunitati de sprijin:

Linia 4.4. Instructiuni de coordonare:

Linia 4.4.1. Nevoile de informatii critice ale comandantului:

Linia 4.4.2. Limite temporale orientative:

Linia 4.4.3. Constrngeri operationale:

Linia 4.4.4. Precizari privind regulile de angajare:

Linia 4.4.5. Legatura de cooperare:

Linia 4.4.6. Alte indicatii:

Linia 5. SPRIJINUL LOGISTIC: Linia 5.1. Transportul:

Linia 5.2. Constrngeri logistice cunoscute:

Linia 6. COMANDA sI COMUNICAIILE: Linia 6.1. Instructiuni privind comunicatiile:

Linia 6.2. Relatii de comanda:

Linia 6.3. Cuvinte de cod sau denumirea actiunii:

Linia 6.4. Instructiuni de racordare, sprijin si pentru transmitere:

Linia 6.5. Instructiuni privind caracterul documentelor:

Linia 7. AUTENTIFICARE: Linia 7.1. Nume: Linia 7.2. Grad:

Anexa 2 FORMULAR No. 002 ORDIN DE OPERAII No. (OPORD) Linia 1: 1.1. Referinte: 1.2. Harti: 1.3. T.O.: Linia 2: ORGANIZAREA PENTRU SARCIN: 2.1. Situatia: Situatia inamicului (compunere, dispunere putere de foc): 2.1.1. Inamicul:

2.1.2. S-a descoperit la inamic:

2.1.3. Cursul actiunilor inamicului:

2.1.3.a. cel mai probabil curs de actiune:

2.1.3.b. cel mai periculos curs de actiune:

Linia 3: INTENIA:

Linia 4: CONCEPIA:

Linia 4.1. Dispozitiv de lupta:

Linia 4.2. n primul esalon:

Linia 4.3. n esalonul secund:

Linia 4.4. La stnga trece la..............

Linia 4.5. La dreapta trece la..............

Linia 5 MISIUNEA (cine, ce, unde, cnd, de ce)

Linia 6 EXECUIA Linia 6.1. Conceptul operatiei:

Linia 6.1.1. Intentia:

Linia 6.2. Sarcinile subunitatilor de manevra:

Linia 6.3. Instructiuni de coordonare:

Linia 6.3.1. Restrictii (actionale, temporale, spatiale)

Linia 7 SERVICII sI SPRIJIN

Linia 7.1. Conceptia serviciilor:

Linia 7.2. Materiale si servicii:

Linia 7.2.1. provizii; apa:

Linia 7.2.2. transportul:

Linia 7.1.3. servicii:

Linia 7.1.3. mentenanta:

Linia 7.1.4. transport medical si specializare:

Linia 8 COMANDA sI SEMNALE: Linia 8.1. Comanda Linia 8.1.1. Locul P.C.:

Linia 8.1.2. Succesiunea la comanda:

Linia 8.1.3. P.A.L. la..............; P.A.R. la..............:

Linia 8.2. Semnale

Linia 8.2.1. Frecvente si indicative radio:

Linia 8.2.2. Tacere radio pna la:

Linia 8.2.3. Comunicare:

Linia 9. AUTENTIFICARE

Linia 9.1. Nume: Linia 9.2. Grad:

Anexa 3 FORMULAR No.003

ORDIN FRAGMENTAR No...... (FRAGO) Linia 1. Referinte (ordinul pe care l modifica; completeaza): Linia 1.1. T.O.: Linia 2 SITUAIA: (fara modificari/cu modificari):

Linia 3. MISIUNEA: (fara modificari/cu modificari):

Linia 4. EXECUIA: (fara modificari/cu modificari):

Linia 5. SPRIJINUL LOGISTIC: (fara modificari/cu modificari):

Linia 6. COMAND sI COMUNICAII: (fara modificari/cu modificari):

Linia 7. AUTENTIFICARE Linia 7.1. Nume: Linia 7.2. Grad:

Anexa 4 FORMULAR No.004 CERERE SPRIJIN FOC A PLUTONULUI DE INFANTERIE Linia 1:.................... (indicativ radio esalon superior); sunt ................................... (indicativ radio propriu); x=..........................; y=..............................(coordonate harta); Linia 2 (metoda prin care se transmite cererea; coordonate sau polara).......................................... Linia 3 (marimea obiectivului):......................................... Linia 4 (natura obiectivului).............................................. Linia 5 (activitatea obiectivului)........................................ Linia 6 (tipul de protectie a obiectivului)........................... Linia 7 (localizarea obiectivului, directia)..........................

Linia 8 (localizarea obiectivului, distanta)......................... Linia 9 (localizarea obiectivului, sus/jos).......................... Linia 10: x=......................; y=............... (coordonatele tintei) Linia 11 (tipul focului):.............................NCHEIAT.

NOT: Cererea de sprijin de foc este un hibrid ntre cererea prin metoda coordonatelor si cea polara.

Anexa 5 FORMULAR No.005 CEREREA DE SPRIJIN LOGISTIC (LOGASREQ)

Linia 1: unitatea catre care se nainteaza cererea Linia 2: unitatea care nainteaza cererea Linia 3: clasificarea documentului Linia 4: numarul cererii anterioare Linia 5: numarul cererii Linia 6: motivul pentru care se nainteaza cererea Linia 7: clasele de materiale Linia 8: denumirea materialelor, unitatii de masura Linia 9: cantitatile necesare Linia 10: stocuri existente Linia 11: data, ora si locul la care se solicita livrarea Linia 12: metoda de livrare Linia 13: implicatiile livrarii

Anexa 6 FORMULAR No.006 CERERE DE INFORMAII (INTREQ) Linia 1: unitatea de la care se solicita informatiile Linia 2: unitatea care solicita informatiile Linia 3: clasificarea documentului Linia 4: numarul cererii anterioare Linia 5: numarul cererii Linia 6: gradul de urgenta Linia 7: prioritatea cererii

Linia 8: intentia de utilizare a informatiilor Linia 9: tipul informatiilor Linia 10: date generale despre zona 10.1. tara 10.2. numele zonei 10.3. coordonate geografice Linia 11: date generale despre aria de operatii 11.1. coordonatele ariei de operatii 11.2. tipulde relief din aria de operatii Linia 12: date specifice 12.1. coordonatele subunitatii care solicita informatiile 12.2. tipul de relief 12.3. date suplimentare Linia 13: date despre harta 13.1. seria hartii 13.2. nomenclatura hartii 13.3. editia Linia 14: detalii de timp 14.1. perioada pentru care sunt valabile informatiile 14.2. perioada actiunilor desfasurate anterior

14.3. frecventa rapoartelor Linia 15: detalii despre informatii 15.1. informatii solicitate 15.2. nivelul de detaliere a informatiilor 15.3. nivelul de securitate a informatiilor Linia 16: instructiuni de transmitere a informatiilor 16.1. unde se trimit informatiile 16.2. metoda de transmitere a informatiilor Linia 17: persoana de contact 17.1. grad, nume, prenume 17.2. unitatea din care face parte 17.3. indicativ radio

Anexa 7 FORMULAR No.007 CERERE DE EVACUARE (MEDEVAC) Linia 1 (data si locul)............................ Linia 2 (subunitatea)............................. Linia 3 (pozitia):........................(coordonate) Linia 4 (frecventa radio):......................(frecventa radio la locul evacuarii, indicativele)

Linia 5 (numarul persoanelor evacuate):.................................. (numarul pacientilor cu prioritate; codificati informatiile: A-URGENT; B-URGENT OPERAIE; C-CU PRIORITATE; D-RUTIN; E-NORMAL. Daca doua sau mai multe categorii trebuie raportate n aceeasi cerere, introduceti cuvntul PAUZ ntre fiecare categorie) Linia 6 (echipamente speciale):...................................................(echipamente descarcerare, resuscitare, etc.) Linia 7 (subunitatea):..............................(subunitatea care ntocmeste raportul) Linia 8 (numarul de pacienti):........................(numarul total de pacienti, pe tipuri) Linia 9 (securitatea locului de evacuare):.........................................(N - nu sunt trupe inamice; P posibile trupe n zona, apropierea cu precautie; E trupe inamice n zona, apropierea cu precautie; X trupe inamice n zona, este necesara escorta armatei) Linia 10 (fara rani, boli):.......................................(informatii specifice referitoare la tipul ranii pacientului) Linia 11 (metoda de marcare a zonei de evacuare):....................................(codificati tipul: A banda; B semnal pirotehnic; C fum; D fara; E altele) Linia 12 (nationalitatea pacientilor)...........................(numarul de pacienti din fiecare categorie nu trebuie codificat; codificati urmatoarele: A militari romni; B civili romni; C militari non-romni; D civili non-romni; E prizonieri de razboi) Linia 13 (contaminare NBC):..........................(contaminarea NBC; utilizarea abrevierilor: N nuclear; B biologic; C chimic; U necunoscut; A zona libera) Linia 14 (autentificare):...............................(autentificarea raportului)

Anexa 8 FORMULAR No.008 RAPORT ZILNIC (SITREP) Linia 1 (evaluarea generala n aria de operatii): Linia 2 (evaluarea informatiilor): Linia 3 (operatii terestre): 3.1 (misiunea): 3.1.1. (n ultimele 24 ore): 3.1.2. (n urmatoarele 24 ore): Linia 4 (incidente): Linia 5 (comanda si controlul): 5.1. (comanda): 5.2. (controlul): Linia 6 (locatia grupelor):

6.1. (grupa 1): 6.2. (grupa 2): 6.3. (grupa 3): Linia 7 (personalul participant la misiune): 7.1. (subordonari): A......................; B......................; C.....................; D.................. 7.2. (re-subordonari): A.................; B......................; C.....................; D.................. 7.3. (grupa 1): A..............; B.................; C...............;D................ 7.4. (grupa 2): A..............; B.................; C...............; D............... 7.5. (grupa 3): A..............; B.................; C...............; D............... 7.6. (pedepse sau recompense aplicate):...................................... 7.7. (cereri de personal): A..........; B............; C..............; (A-ofiteri; B-subofiteri; C-mlitari voluntari; D-total) Linia 8 (asigurare logistica): 8.1. (echipamente): 8.2. (ATAM): 1..............; 2..................; 3................ (1-grupa 1; 2-grupa 2; 3-grupa 3) Linia 9 (comunicatii): Linia 10 (Cereri logistice):

Linia 11 (Cereri genistice): Linia 12 (Cereri medicale): Linia 13 (Cereri sprijin): Linia 14 (comunicatii si informatica): 1..............................(sisteme tactice: fir, radio,satelit); 2...............................(functionarea legaturilor: stare tehnica, cu nevoi de reparatii) Linia 15 (alte rapoarte)

Anexa 9 FORMULAR No.009 RAPORT SALUTE Linia 1 (data si ora):............................. Linia 2 (subunitatea)...........................(subunitatea care transmite raportul) Linia 3 (marimea subunitatii fortei opuse):.............................. Linia 4 (activitatea fortei opuse):............................... Linia 5 (coordonatele fortei opuse):.................................. Linia 6 (subunitatea fortei opuse):................................. Linia7 (data si ora observarii):......................................

Linia 8 (echipamentele observate la forta opusa):.................................................................... Linia 9 (alte informatii):.............................................................. Linia 10 (autentificarea raportului):............................................

Anexa 10 FORMULAR No.010 RAPORT PRIVIND SITUAIA NBC (NBC SITREP)

Linia 1 (data si ora)........................................(dtg) Linia 2 (unitatea).............................................................(unitatea care ntocmeste raportul) Linia 3 (conditii de pericol)..........................................(nivelul amenintarii unitatii) Linia 4 (nivelul minim de protectie): Linia 5 (nivelul radiatiilor).....................................(nivelul radiatiilor n raionul unitatii) Linia 6 (inamicul)...............................................................................(activitatea nbc inamica, folosirea, nefolosirea mijloacelor nbc, unitati nbc detectate) Linia 7 (unitati nbc)..................................................(situatia unitatilor nbc: loc, activitatea, gradul de pregatire) a. Sisteme de mascare cu fum..........actiuni..........actiuni planificate n 24 ore.................. b. Sisteme de decontaminare............actiuni..........actiuni planificate n 24 ore.................. c. Sisteme de cercetare.....................actiuni..........actiuni planificate n 24 ore.................. Linia 8 (cercetarea nbc).....................................(misiuni de cercetare desfasurate n ultima perioada) Misiuni planificate.................data executarii..............locul.............unitatea sprijinita.............scopul misiunii....................... Linia 9 (decontaminare)............................................(misiuni de decontaminare desfaturate) Misiuni planificate.................data executarii..............locul............unitatea sprijinita..............scopul misiunii.......................

Linia 10 (mascarea prin fum)...........................(misiunea de mascare desfaturata) Misiuni planificate.................data executarii...............locul...........unitatea sprijinita..............scopul misiunii....................... Linia 11 (text)..................................................(informatii suplimentare necesare pentru clasificarea raportului) Linia 12 (autentificare)..............................................(autentificarea raportului)

Anexa 11 FORMULAR No.011 RAPORT INCIDENT EOD (EODINCREP) Linia 1 (data si ora impactului/atacului/descoperirii).........................................(dtg) Linia 2 (unitatea).........................................................(unitatea care ntocmeste raportul) Linia 3(locatia)..............................................(gridul, descrierea locatiei)

Linia 4 (calea de acces)..................................................(pe jos-usor, dificil, imposibil sau pe vehicul-usor, dificil, imposibil) Linia 5 (tipul, descrierea tipului UXO)..............................(bombe, grenade, rachete, proiectile, submunitii, echipament pirotehnic, de demolare, DEI, containere, tuburi) Linia 6 (cantitatea UXO).......................................... Linia 7 (efectul asupra operatiei).............................. Linia 8 (masuri de siguranta-evacuare luate).................................................. Linia 9 (amenintarea NBC).................................................... Linia 10 (informatii tactice despre inamic, fortele aliate, obstacole)........................................ Linia 11 (detalii ale punctului de ntlnire cu echipa EOD)...................................................... Linia 12 (informatii tactice despre inamic, forte aliate, obstacole) Linia 13 (text).......................................(informatii suplimentare necesare pentru clarificarea raportului) Linia 14 (autentificarea)...............................................(autentificarea raportuliu)

BIBLIOGRAFIE I. 1. Tratate. Monografii. Colectii de studii. Lucrari cu caracter general. Dictionare. Antonie Iorgovan, Drept administrativ si stiinta administratiei, TUB, 1989;

2. Antonie Iorgovan, Legalitatea actelor administrative, Editura Politica, Bucuresti, 1985; 3. Antonie Iorgovan, Noua lege a contenciosului administrativ. Geneza, explicatii si jurisprudenta, editia a II-a, Editura Kullusys, Bucuresti, 2006; 4. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Editia 4, Editura All Back, 2005; 5. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, Biblioteca Juridica Nemira, Bucuresti, 1996; 6. Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.II, Editura Nemira, Bucuresti, 1996; 7. Constantin Degeratu, Constantin Zamfir, Florea serban, Adrian susu, Executarea ordinului militar, dificultati si controverse, Editura Militara, Bucuresti, 1999; 8. 9. 10. Constantin Dissescu, Drept constitutional, Bucuresti, 1915; Dictionar explicativ al limbii romne, Academia Romna, 1996; H. Georgescu, Dictionar enciclopedic militar, 1996;

11. Ioan Alexandru Administratia publica, Editia a III-a, Editura LuminaLex, Bucuresti, 2002; 12. Ion Dragoman, Actele autoritatilor militare, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004; 13. Istoria Statului Major Romn, documente 1859-1947, Editura Militara, Bucuresti, 1994; 14. Lucian Culda, Gestionarea organizatiei. Utilitatea optiunilor fondatoare, Editura Centrul de studii sociale procesual-organice, Sibiu, 2006; 15. Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, Editura Europa Nova, 1995;

16. Probleme de drept din deciziile C.S.J., 1990-1992, Editura Orizonturi, Bucuresti, 1993; 17. Romulus Ionescu, Drepr administrativ, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970; 18. 1994; I. Prisacaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All, Bucuresti,

19. Valentin Prisacaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All Back, Bucuresti, 1998; 20. Valentin Prisecaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All, Bucuresti, 1994. II Studii. Articole 1. Alexandru Vlad, L. Giurgiu, Controlul jurisdictional al actelor administrative si faptelor asimilate lor, realizat pe calea exceptiei de ilegalitate, Caietul stiintific al Institutului de stiinte Administrative al Romniei Paul Negulescu, Editura Burg, Sibiu; 2. Antonie Iorgovan, Comentariu privind unele puncte de vedere referitoare la Proiectul Legii contenciosului administrativ, Revista de Drept Public, nr. 3/2004; 3. Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii ale CSJ pe 1997, Argessis, Bucuresti, 1998; 4. Constantin Movila, Curs de administratie militara pe scurt, Imprimeria statului, Bucuresti, 1871; 5. Corneliu Liviu Popescu, Contenciosul administrativ potrivit dispozitiilor constitutionale revizuite, Revista Dreptul, Anul XV, Seria a III-a, Nr. 3/2004; 6. Curierul Judiciar , nr. 11/2003, Coneliu Liviu Popescu, Exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la contenciosul administrativ, potrivit revizuirii constitutionale, n lumina dreptului de acces la o instanta judecatoreasca; 7. D. Macovescu, Acte de comandament militar, Revista de Drept Public, ISAR, Bucuresti, anul V, 1930; 8. Dana Apostol Tofan, Modificari esentiale aduse institutiei contenciosului administrativ prin noua lege cadru n materie, Curierul Judiciar, 4/2005; 9. Lexicon miltar, Editura militara, Bucuresti, 1980;

10. Liviu Giurgiu, Consideratii privind exceptia de nelegalitate a actelor administrative n reglementarea instituita prin Legea 554/2004, Curierul Judiciar, 2/2005; 11. Liviu Giurgiu, Consideratii privind exceptia de nelegalitate a actelor administrative n reglementarea instituita prin Legea 554/2004, Curierul Judiciar, 2/2005; 12. Mircea Djuvara, Introducere la politica generala, trei conferinte facute la Cursul de comandament n 1931, Tipografia scolii Militare a Aeronauticii Regele Carol II; 13. Ovidiu Puiu, Exceptia de nelegalitate n lumina dispozitiilor noii Legi a contenciosului administrativ, Curierul Judiciar, nr. 7-8/2005 14. Pandectele saptamnale, 1926;

15. Studii de cercetare stiintifica probleme actuale ale stiintei militare, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti, 2006; 16. Tudor Draganu, Cteva reflectii pe marginea unui recent proiect de Lege a contenciosului administrativ, Revista de Drept Public nr. 3/2004; 17. Tudor Draganu, Cteva reflectii pe marginea unui recent proiect de Lege a contenciosului administrativ, Revista de Drept Public nr. 3/2004. III. Legislatie interna 1. Constitutia Romniei, modificara si republicata, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. din ; 2. Codul penal al Romniei, republicat n baza actelor normative modificatoare, publicate n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, pna la 22 iulie 2005; publicat n Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997; 3. Legea apararii nationale a Romniei nr. 45/1994, publicata n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 172/1994, cu modificarile ulterioare; 4. Legea nr. 106 a protectiei civile (publicata n Monitorul Oficial nr. 241 din 1996);

5. Legea nr. 139/1995 a Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romnia (publicata n Monitorul Oficial nr. 303 din 1995); 6. Lege nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romniei si a ministerelor (publicata n Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001);

7. Legea nr.6/2000 pentru aplicarea Acordului dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru pace cu privire la statutul fortelor lor, publicata n Mon. Of., Partea I, nr. 185/2000; 8. Legea 346/2006 privind organizarea si functionarea Minisrerului Apararii, publicata n M. Of., Partea I nr. 654 din 28.07.2006; 9. Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, publicat n Mon.Of., Partea I, nr. 139/2000; 10. Legea nr. 410 din 18 octombrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 132/1997 privind rechizitiile de bunuri si prestarile de servicii n interes public; 11. Legea nr. 1/1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati n drepturile lor prin acte administrative ilegale 12. Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ;

13. Legea nr.554 din 2 decembrie 2004, contenciosului administrative, modificata prin Decizia nr. 65 din 25 ianuarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (9) teza nti din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004; 14. Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes general, M. Of. al Rom., Partea I, 663/2001 ; 15. Legea 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului, publicata n M. Of. al Rom., Partea I, 48/1997; 16. Legea 137/1995 privind protectia mediului, actualizata si republicata n M.Of.al Rom., Partea I 70/2000; 17. Legea 54/1993 privind organizarea si functionarea instantelor si parchetelor militare, publicata n M. Of. Partea I nr. 160/1993, modificata de Legea 43/1999, publicata n M. Of. 130/1999; 18. Proiect de Lege pentru aplicarea Acordului dintre statele parti la Tratatul Atlanticului de Nord si celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul fortelor lor, ncheiat la Bruxelles, la 19 iunie 1995, a devenit Legea 61/24.04.2000 publicata n M.O. 185/28.04.2000; 19. Hotarrea Guvernului nr. 935/1996 privind organizarea si functionarea prefecturilor, Publicat n Mon. Of., Partea I, nr. 259/1996; 20. Ordonantei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apararii nationale a Romniei (publicata n Monitorul Oficial nr.525 din 2000);

21. Ordonantei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apararii nationale a Romniei (publicata n Monitorul Oficial nr.525 din 2000); 22. Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta; 23. Ordonanta Guvernului nr.121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, publicata n Mon. Of., Partea I, nr.328/1998, Ordonanta fiind ratificata prin Legea nr. 25/1999, Mon.Of. nr.34/1999; 24. republicata; O.G. nr. 119/1999, pivind controlul intern si controlul financiar

25. Ordonanta Guvernului nr. 2/2003 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata n M.Of. nr. 410/2001. IV. Manuale, regulamente, dispozitii militare 1. A.N.2-Regulamentul general pentru conducerea actiunilor militare;

2. F.T. 1, Doctrina operatiilor fortelor terestre, aprobata prin ordinul sefului Statului Major General nr. S.M.G. 31/2004; 3. F.T.-2 Manualul pentru organizarea de Stat Major si operatii ale Fortelor Terestre, Bucuresti, 2005; 4. M-70/2000, R.G.-3, Regulamentul disciplinei militare, cu modificarile si completarile ulterioare; 5. Mon.Oastei nr.6/1862, Partea neoficiala;

6. O. Nr. M 42/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru aprobarea R.G. 1, Regulamentul de ordine interioara n unitate; 7. O. nr. M. 101 din 12.09.2005 pentru aprobarea R.G. 7, Regulamentul Consiliilor de Disciplina; 8. O. nr. M. 153 din 12.09.2005 pentru aprobarea R.G. 8, Regulamentul Consiliilor de Judecata; 9. R.G. 1, Regulamentul de ordin interioara. V. Jurisprudenta 1. Decizia Curtii Constitutionale nr. 103 din 1.10.1996, publicata n M. Of. 7/20.01.1997;

2. Decizia nr. 1051/5 iunie 1997, Curtii Supreme de Justitie, Sectia contencios administraiv; 3. Decizia nr. 1840/2005 a I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, publicata n Buletinul Casatiei nr. 2/2005; 4. Decizia nr. 1840/2005 a I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, publicata n Buletinul Casatiei nr. 2/2005, p. 6-8; 5. Decizia nr.139/1919;

6. Decizia nr.1438/1934 a Curtii de Casatie, masura disciplinara luata de comandant contra unui jandarm; 7. 8. 9. Decizia nr.175/1931 a Curtii de Casatie, act de avansare; Decizia nr.475/1922, actul de reformare a unui militar; Decizia nr.834/1906, Decretul de punere n retragere a generalului Groza;

10. Decizia nr.87/1934 a Curtii de Apel Bucuresti, sunt apreciate drept acte de comandament militar indicarea elementelor chemate la mobilizare; 11. Hotarrea din 19 iunie 2001, Cauza Kreuz c. Polonia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului; 12. 2009/2001. Sentinta civila nr. 32/2002 a Curtii de Apel Bucuresti, dosar nr.

[1] Carl von Clausewitz, Despre razboi, Editura militara, Bucuresti, 1982, p.67. [2] Platon, Legile, Editura IRI, Bucuresti, 1995, p.42-43. n acelasi sens, Sun Tzu nota n Arta Razboiului, Editura Antet XX Press, Bucuresti, 1993, p.7, ca razboiul este o problema vitala pentru stat, domeniu al vietii si al mortii, calea care duce spre supravietuire sau spre nimicire. [3] ntre care amintim Pactul si rezolutiile Societatii Natiunilor, Pactul Briand-Kellogg si Conventiile de la Londra din 1933 asupra definirii agresiunii. [4] Dreptul la autoaparare se coreleaza cu alte drepturi ale statelor (dreptul la existenta, la suveranitate, la securitate, la integritate teritoriala, la inviolabilitatea frontierelor etc.) dar si cu diferite ndatoriri ale acestora (respectarea personalitatii, independentei, tratatelor internationale, drepturilor omului, etc.).

[5] Art. 7 din Definitia agresiunii adoptata prin rezolutia Adunarii Generale a ONU nr. 3314 (XXXIX) din decembrie 1974. [6] Capitolul VIII al Cartei ONU. [7] Deoarece amenintarea cu forta nu justifica recursul la violenta armata iar teoriile autoprotectiei si autoapararii preventive sunt respinse de dreptul international chiar daca surprinderea realizata de agresor i ofera avantaje considerabile n balanta de forte militare. [8] Cu alte cuvinte, ineficacitatea apararii nationale nu afecteaza drepturile statelor suverane. [9] Constantin Dissescu, Drept constitutional, Bucuresti, 1915, p.780. Alte puteri luate n considerare de marele jurist romn erau opinia publica, presa, puterea electorala, sindicatele, regele. [10] n Constitutiile Romniei de la 1866 si 1923 existau titluri speciale intitulate Despre puterea armata. [11] Antonie Iorgovan, Odissea elaborarii Constitutiei, Editura Vatra Romnesca, TrguMures, 1998, Anexa a III-a, Fisa C, p.752. [12] Conform Ordonantei Guvernului nr. 52/1998 privind planificarea apararii nationale a Romniei (Mon.Of. nr.525/2000) aceste documente programatice sunt: Strategia de securitate nationala a Romniei, Programul de guvernare, Carta Alba a securitatii si apararii nationale a Guvernului precum si strategiile, directivele, planurile si programele departamentale elaborate de ministerele si institutiile cu atributii n domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale. [13] Legislatia privind apararea, ordinea publica si siguranta nationala, n vigoare la 10 martie 2001, Editura All Beck, Bucuresti, 2001. [14] Potrivit Legii nr.45/1994, sistemul national de aparare cuprinde: conducerea, fortele, resursele si infrastructura teritoriala. [15] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.II, Editura Nemira, Bucuresti, 1996, p.340. [16] Art.43 din Protocolul aditional I din 1977 la Conventiile de la Geneva din 1949. [17] Mircea Djuvara, Introducere la politica generala, trei conferinte facute la Cursul de comandament n 1931, Tipografia scolii Militare a Aeronauticii Regele Carol II, p. 44. [18] n opozitie cu statul militar n care comandantul militar este si seful statului.

[19] n acest sens, doctrina administrativa apreciaza ca un batalion independent, desi nu dispune de personalitate juridica civila proprie are propria personalitate administrativa. [20] Publicat n Mon.Of., Partea I, nr.172/1994. [21] Se apreciaza ca aceasta structura a fortelor apararii este conforma cu dreptul international aplicabil n conflictele armate cu mentiunea ca n stabilirea competentelor trebuie avut n vedere foarte clar ca n timp ce fortele armate pot desfasura acte de ostilitate mpotriva adversarului, fortelor de protectie li se interzice acest lucru; aceasta problema a fost rezolvata partial prin Legea nr. 106 a protectiei civile (Mon,Of. nr. 241/1996) si prin Legea nr. 139/1995 a Societatii Nationale de Cruce Rosie din Romnia (Mon.Of. nr. 303/1995). [22] Programul de guvernare pe perioada 2001-2004 contine capitolul VIII intitulat Apararea nationala, ordinea publica si siguranta cetateanului [23] Publicat n Mon. Of., Partea I, nr.164/2001. [24] Acordul de colaborare ntre MAp si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale/ Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca n vederea aplicarii unor servicii de preconcediere n armata. [25] Art. 35 din Legea nr. 45/1994 prevede ca autoritatile administratiei publice locale au n raza lor teritoriala potrivit competentei specifice, urmatoarele atributii n timp de pace si n caz de mobilizare si de razboi: asigura ndeplinirea dispozitiilor legale privind pregatirea populatiei, economiei si a teritoriului pentru aparare; urmaresc satisfacerea cererilor prezentate de unitatile militare pentru nevoile de mobilizare; ndeplinesc masurile necesare pentru efectuarea de rechizitii si chemari pentru prestari de servicii: pun la dispozitia centrelor militare judetene monografia economico-militara a unitatilor administrativ-teritoriale respective; asigura centrelor militare terenurile, dotarile si fondurile necesare desfasurarii activitatii acestora. [26] Hotarrea Guvernului nr. 935/1996 privind organizarea si functionarea prefecturilor, Publicat n Mon. Of., Partea I, nr. 259/1996. [27] n art. 67: ... extrase de pe actele de stare civila ce au fost eliberate de autoritatile militare n baza legii, publicat n Mon. Of., Partea I, nr. 282/1996. [28] Publicat n Mon. Of., Partea I, nr. 161/1997, n art. 11, 14, 17, 18, 34. [29] Vezi textele respective n Drept international al conflictelor armate, instrumente internationale, Editura sansa, Bucuresti, 1992. [30] Publicat n Mon. Of., Partea I, nr. 185/2000.

[31] Vezi detalii n documentele adoptate de NATO de Washington n 1999, n Sinteza, agenda de securitate internationala nr. 4/1999. [32] Ratificat prin Ordonanta Guvernului nr. 43/1999, publicata n Mon. Of. nr. 404/1999. [33] Aceasta anexa la Acord prevede ca Romnia sa ocupe urmatoarele posturi: loctiitorul comandantului pentru operatii (ntre 1999-2001); Presedintia Comitetului Director Politico-Militar (2001-2003 si 2013-2015); sef de stat Major (2003-2007); loctiitor sef stat major pentru operatii (2009-2011); loctiitor sef stat major pentru logistica (2011-2013). [34] Le petit Larousse, Paris, 1993, p.247; Dictionar explicativ al limbii romne, Academia Romna, 1996, p.199. [35] Lexicon miltar, Editura militara, Bucuresti, 1980, p.181; H. Georgescu, Dictionar enciclopedic militar, 1996, p.123. [36] Lexicon militar, p.26; Dictionar enciclopedic militar, p.31. [37] A.N.2-Regulamentul general pentru conducerea actiunilor militare, p.9-14. [38] Monitorul Oastei nr.6/1921. [39] Ibidem, nr.2/1919. [40] Istoria Statului Major Romn, documente 1859-1947, Editura Militara, Bucuresti, 1994, p.404. [41] Publicat n Mon.Of., Partea I, nr.65/2001. [42] Ioan Alexandru Administratia publica, Editia a III-a, Editura LuminaLex, Bucuresti, 2002, p. 274 si urm.; [43] Ibidem; [44] Lucian Culda, Gestionarea organizatiei. Utilitatea optiunilor fondatoare, Editura Centrul de studii sociale procesual-organice, Sibiu, 2006, p.130; [45] Ibidem, p131 si urm.; [46] Idem; [47] Eugen Badalan, op.cit.;

[48] Ion Dragoman, Actele autoritatilor militare, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004; [49] Legea 346/2006 privind organizarea si functionarea Minisrerului Apararii, publicata n M. Of., Partea I nr. 654 din 28.07.2006; [50] Constantin Movila, Curs de administratie militara pe scurt, Imprimeria statului, Bucuresti, 1871, p.15. [51] Publicat n Mon.Of., Partea I, nr. 139/2000. [52] nlocuitor O.G. nr. 12/1995 privind metodologia de elaborare, modificare, completare, avizare si abrogare a actelor normative specifice n armata. Notam ca, ntre timp, att Conceptia ct si Metodologia au fost abrogate fiind nlocuite ncepnd din 2002 de A.N.S.-1, Regulamentul privind elaborarea actelor normative specifice, doctrinelor si manualelor militare n armata Romna. [53] Vezi n acest sens, Romulus Ionescu, Drepr administrativ, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, p.218-221; Antonie Iorgovan, Legalitatea actelor administrative, Editura Politica, Bucuresti, 1985, p.38. [54] Antonie Iorgovan, op. cit., p.274. [55] Nicolae Popa, Teoria generala a dreptului, Editura Europa Nova, 1995, p.182. [56] Antonie Iorgovan, op. cit., p.278. [57] Antonie Iorgovan, Drept administrativ si stiinta administratiei, TUB, 1989, p.151. [58]Publicat n Mon. Of., Partea I, nr.328/1998, Ordonanta fiind ratificata prin Legea nr. 25/1999, Mon.Of. nr.34/1999. [59] Pentru amanunte vezi Constantin Degeratu, Constantin Zamfir, Florea serban, Adrian susu, Executarea ordinului militar, dificultati si controverse, Editura Militara, Bucuresti, 1999. [60] Masuri prevazute de art.25 din Ordonanta de urgenta nr.1/1999. [61] Legea nr.132/1997, art.14. [62] Ibidem, art.17. [63] Ibidem, art.31. [64] 1.Art.5, par.3, lit.g din Legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 1912.

[65] Art.14 din Legea nr.1/1967. [66] Art.103 din Constitutia din 1923 precizeaza:Numai Curtea de Casatie n sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constitutiei. Judecata asupra neconstitutionalitatii legilor se margineste numai n cazul judecat. [67] Parere exprimata de Valentin I. Prisacaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All, Bucuresti, 1994, p.171. [68] Constantin G. Rarincescu, op.cit., p.309. [69] Constantin G. Rarincescu, op.cit., p.310. [70] Antonie Iorgovan, Floarea serban, op.cit., p.48. [71] Anibal Teodorescu, op. cit., p.430. [72] Mon.Oastei nr.6/1862, Partea neoficiala; vezi si Afacerea violarii teritoriului romn n care o banda armata ce calcase teritoriul nostru a fost dezarmata, speta consemnata n Mon.Oastei nr.38/1863. [73] Dupa Constantin G. Rarincescu, op.cit., p.86-87. [74] Pandectele saptamnale, 1926, p.313; n speta ce vorba de luare n posesie de Ministerul Finantelor a unei fabrici de spirt devastata de soldatii rusi. [75] Decizia nr.834/1906, n Buletinul Casatiei, 1906, p.1925. [76] Buletinul Casatiei, 1927, p.296. [77] Decizia nr.87/1934 a Curtii de Apel Bucuresti, Repertoriul de Jurisprudenta Administrativa, 1934, p.1834. [78] Decizia nr.1438/1934 a Curtii de Casatie, Repertoriul de Jurisprudenta Administrativa, 1934, p.2496. [79] Decizia nr.139/1919, Curierul judiciar, 1919, p.43. [80] Decizia nr.475/1922 a Curtii de Casatie, Jurisprudenta romna, 1922, p.280. [81] Decizia nr.175/1931 a Curtii de Casatie, Jurisprudenta romna, 1931, p.100. [82] ntre multe decizii n acest sens, vezi Decizia nr. 3117/1935, Repertoriul de Jurisprudenta Administrativa, 1935, p.1802.

[83] Probleme de drept din diciziile C.S.J., 1990-1992, Editura Orizonturi, Bucuresti, 1993, p.611. [84] Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii ale CSJ pe 1997, Argessis, Bucuresti, 1998, p.116. [85]Publicat n Mon.Of.,Partea I, nr. 7/1997. [86] F.T. 1, op.cit., p. [87] Studii de cercetare stiintifica probleme actuale ale stiintei militare, Editura Universitatii Nationale de Aparare Carol I, Bucuresti, 2006, p. 176; [88] F.T. 1, op.cit., p. [89] Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, publicata n M. Of. 139/2000 [90] Antonie Iorgovan, Noua lege a contenciosului administrativ. Geneza, explicatii si jurisprudenta, editia a II-a, Editura Kullusys, Bucuresti, 2006, p. 161; [91] Decizia nr. 1840/2005 a I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, publicata n Buletinul Casatiei nr. 2/2005, p. 6-8; [92] Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor, publicata n M. Of. 328/1998; [93] Codul penal al Romniei, republicat n baza actelor normative modificatoare, publicate n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, pna la 22 iulie 2005; publicat n Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997; [94] R.G. 1, Regulamentul de ordin interioara, op.cit., art. 14, alin. (2); [95] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Editia 4, Editura All Back, 2005, p.486; [96] Valentin Prisacaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All Back, Bucuresti, 1998, p. 6; [97] C. Rarincescu, op. cit. p.8; [98] Antonie Iorgovan, op.cit., p.489; [99] Ibem; [100] Vezi Dana Apostol Tofan, op. cit., p. 81;

[101] Ibidem, p. 82-83; [102] Publicat n Mon.Of., Partea I, nr.122/1990. [103] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Editia 4, Editura All Back, 2005, p.486; [104] Valentin Prisacaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All Back, Bucuresti, 1998, p. 6; [105] C. Rarincescu, op. cit. p.8; [106] Antonie Iorgovan, op.cit., p.489; [107] Ibem; [108] Vezi Dana Apostol Tofan, op. cit., p. 81; [109] Ibidem, p. 82-83; [110] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol.I, Biblioteca Juridica Nemira, Bucuresti, 1996, p.377-378. [111] Ibidem, p.373. [112] Antonie Iorgovan, op.cit., p.382. [113] Ibidem, p.389; Valentin Prisecaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All, Bucuresti, 1994, p.242. [114] Legea nr.64/1991 privind brevetele de inventii, Mon.Of. nr.212/1991. [115] Legea nr.12/1991 privind impozitul pe profit, Mon.Of. nr.25/1991. [116] Legea nr.94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, n Mon.Of. nr.224/1992. [117] Aprobata prin Legea nr.25/1999, n Mon.Of nr.34/1999. [118] Legea pensiilor militare de stat nr.164/2001, n Mon.Of. nr.183/2001. [119] Antonie Iorgovan, op.cit., p.394. [120] Prevazute n Statutul cadrelor militare si de art.72 al Regulamentului disciplinei militare.

[121] Antonie Iorgovan, op.cit., p.379-389. [122] Ibiden, p. 395-401. [123] O.G. nr. 119/1999, pivind controlul intern si controlul financiar republicata, art. 2, lit. d), M. Of. 799/2003; [124] Cezar Corneliu Mandea, op.cit., p. 125; [125] Ordonanta Guvernului nr. 2/2003 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata n M.Of. nr. 410/2001; [126] O. nr. M. 153/.2005, op.cit.,art. 1, alin. (2), p.7; [127] Vezi O. nr. M. 153/2005 pentru aprobarea R.G. 8, Regulamentul Consiliilor de Judecata si O. nr. M. 101/pentru aprobarea R.G. 7, Regulamentul Consiliilor de Disciplina; [128] Ioan Alexandru, Mihaela Carausan, Sorin Bucur, op.cit., p. 588; [129] Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes general, M. Of. al Rom., Partea I, 663/2001; [130] Vezi capitolul IV din Constitutia Romniei din 1991, modificata si republicata n anul 2003; [131] Legea 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului, publicata n M. Of. al Rom., Partea I, 48/1997; [132] Dana Apostol Tofan, Modificari esentiale aduse institutiei contenciosului administrativ prin noua lege cadru n materie, Curierul Judiciar, 4/2005, p. 82; [133] Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Editia 4, Editura All Back, 2005, p.486; [134] Valentin Prisacaru, Contenciosul administrativ romn, Editura All Back, Bucuresti, 1998, p. 6; [135] C. Rarincescu, op. cit. p.8; [136] Antonie Iorgovan, op.cit., p.489; [137] Ibem; [138] Vezi Dana Apostol Tofan, op. cit., p. 81;

[139] Ibidem, p. 82-83; [140] D. Macovescu, Acte de comandament militar, Revista de Drept Public, ISAR, Bucuresti, anul V, 1930, p.121. [141] O nr. M. 42/2000 pentru aprobarea R.G. 1, Regulamentul de ordine interioara, modificat prin ordinele nr. M. 1/2003, M. 23/2004, M.135/2005, Capitolul VIII, art. 172, alin. (1); [142] Constitutia Romniei, 2003, op.cit., art. 21si art.52; [143] Ibidem, art. 122, alin. 4; [144] Revista Dreptul, Anul XV, Seria a III-a, Nr. 3/2004, Corneliu Liviu Popescu, Contenciosul administrativ potrivit dispozitiilor constitutionale revizuite, p. 8; [145] Decizia Curtii Constitutionale nr. 103 din 1.10.1996, publicata n M. Of. 7/20.01.1997 si Decizia Curtii Constitutionale nr. 139, din 19.11.1996, publicata n acelasi M.Of. [146] Curierul Judiciar , nr. 11/2003, Coneliu Liviu Popescu, Exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la contenciosul administrativ, potrivit revizuirii constitutionale, n lumina dreptului de acces la o instanta judecatoreasca, p.105 ; [147] Ibidem, p. 101; [148] Ibidem, p. 107; [149] F.T.-2, op.cit., p177; [150] Hotarrea din 19 iunie 2001, Cauza Kreuz c. Polonia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului; [151] Legea 137/1995 privind protectia mediului, actualizata si republicata n M.Of.al Rom., Partea I 70/2000; [152] Sentinta civila nr. 32/2002 a Curtii de Apel Bucuresti, dosar nr. 2009/2001; [153] Legea 54/1993 privind organizarea si functionarea instantelor si parchetelor militare, publicata n M. Of. Partea I nr. 160/1993, modificata de Legea 43/1999, publicata n M. Of. 130/1999; [154] Decizia nr. 1840/2005 a I.C.C.J., Sectia de contencios administrativ si fiscal, publicata n Buletinul Casatiei nr. 2/2005, p. 6-8;

[155] Antonie Iorgovan, op.cit., p. 161; [156] A se vedea Ovidiu Puiu, Exceptia de nelegalitate n lumina dispozitiilor noii Legi a contenciosului administrativ, Curierul Judiciar, nr. 7-8/2005, p. 125 si Antonie Iorgovan, Comentariu privind unele puncte de vedere referitoare la Proiectul Legii contenciosului administrativ, Revista de Drept Public, nr. 3/2004, p.87; [157] Ioan Santai, op. cit., p.372; [158] Alexandru Vlad, L. Giurgiu, Controlul jurisdictional al actelor administrative si faptelor asimilate lor, realizat pe calea exceptiei de ilegalitate, Caietul stiintific al Institutului de stiinte Administrative al Romniei Paul Negulescu, Editura Burg, Sibiu, p. 286-288; [159] Liviu Giurgiu, Consideratii privind exceptia de nelegalitate a actelor administrative n reglementarea instituita prin Legea 554/2004, Curierul Judiciar, 2/2005, p. 91-92; [160] Tudor Draganu, Cteva reflectii pe marginea unui recent proiect de Lege a contenciosului administrativ, Revista de Drept Public nr. 3/2004, p. 56-66; [161] Liviu Giurgiu, op.cit., p. 92; [162] Probleme de drept din deciziile C.S.J., 1990/1992, Editura Orizonturi, Bucuresti, 1993, p.611. [163] Antonie Iorgovan, op.cit., p.488. n sens contrar, ca ordinul de trecere n rezerva a unui militar este act de comandament militar exceptat de la contenciosul administrativ, sa pronuntat Valentiv I. Prisecaru, op.cit., p.312. [164] Probleme de drept administrativ din deciziile C.S.J., op.cit., p.597. [165] Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii ale C.S.J. pe 1995, Editura Proema, p.575. [166] Ibidem, p.563. [167] Valentin I. Prisacaru, op.cit., Anexa II, Practica judiciara, p.311. [168] Ibidem, p.371. [169] Mon. Oastei nr.30/1893. [170] I. Dobrescu, Buletinul Casatiei, 1894, p.293; vezi si o alta speta identica, n N. Pascu, Buletinul Casatiei, 1895, p.693, Decizia nr.392/1895. [171] Decizia nr.269/1914, general Mustata, Buletinul Casatiei, 1914, p.275.

[172] Decizia nr.325/1922, general Macridescu, Jurisprudenta Romna, 1922. [173] Decizia nr.3135/1924, Margulius si altii, Buletinul Casatiei, 1924, p.275. [174] Cazul stefan Miculescu, Jurisprudenta Romna, 1921, p.227. [175] Jurisprudenta Romna, 1923, p.443. [176] Jurisprudenta Romna, 1933, p.1318. [177] Pandectele saptamnale, 1930, p.593. [178] Decizia nr.618/1927, Pandectele saptamnale, 1927, p.756; n acest domeniu, exista, de altfel, o bogata jurisprudenta, citarea deciziei respective fiind cu titlu exemplificativ. [179] Decizia nr.1527/1927, Pandectele saptamnale, 1930, p.251. [180] Decizia nr.325/1919, Pandectele Romne, 1922, p.34. [181] Sentinta Tribunalului Ilfov nr.2828/1925, Pandectele saptamnale, 1926, p.95. [182] Decizia Curtii de Apel Iasi, Jurisprudenta generala, 1926, p.713. [183] Decizia Casatiei nr.4165/1926, Buletinul Casatiei, 1926, p.165. [184] Decizia nr.109/1927 a Curtii de Apel Bucuresti, Buletinul Curtilor de Apel, 1927, p.165 [185] Decizia Casatiei nr.778/1912, Buletinul Casatiei, 1912, p.1863. [186] Decizia 590/1931, Pandectele saptamnale, 1931, p.553 [187] Decizia Casatiei 1231/1930, Buletinul Casatiei, 1930, p.711. [188] Decizia 1892/1934, Repertoriul jurisprudentei administrative, 1935, p.357. [189] Decizia nr.390/1925, Pandectele saptamnale, 1925, p.236. [190] Buletinul Jurisprudentei, Culegere de decizii ale C.S.J. pe 1997, Argessis, Bucuresti, 1998, p.116.Document Info Accesari: 750 Apreciat:

Comenteaza documentul: Nu esti inregistrat Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta Creaza cont nou A fost util? Daca documentul a fost util si crezi ca merita sa adaugi un link catre el la tine in site Copiaza codul in pagina web a site-ului tau.

Copyright Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )