Sunteți pe pagina 1din 132

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA Catedra

Militara

GHIDUL STUDENTULUI
Material didactic

Aprobat de
Catedra Militara

Chiinau, 13
CEP USM

Elaborat de: .......................


In GHIDUL STUDENTULUI" sunt expuse raspunsuri concise la tematica din "Programul
analitic privind pregatirea militarilor in rezerva (din rindul studenjilor) la catedrele militare din
cadrul institu|iilor de inva|amint superior de stat" la care sunt date raspunsul succinct la aceste
intrebari.
Prezentul ghid vine in ajutorul studentului de la catedra militara in usurarea procesului de
analiza si insuirea materialului conform Programului analitic privind pregatirea militarilor in
rezerva".
Con|inutul prevederilor din prezentul ghid sa fie aplicat in activitatea studentului pentru pregatirea
catre sedintele desfasurate la catedra ilitara.

Continutul ghidului

I. TACTICA GENERALA
Tema 1: Actele legislative si normative in domeniul apararii. Forjele Armate ale Republicii
Moldova.
1.Actele legislative i normative in domeniul aparari
2.Doctrina militara a Republicii Moldova
3.Destinatia i structura organizatorica a FA RM
4.Componen|a i destinatia genurilor de arme, genurilor de arme speciale i a trupelor logistice.
Misiunile lor generale..

1. Actele legislative si normative in domeniul apararii:


Din totalul actelor legislative din domeniul apararii care reglementeaza sistemul national de
securitate i apararere sunt:
5. Constitutiia Republici Moldova.
6. Conceptia securitatii nationale a Republicii Moldova i la formarea Consiliului coordonator
pentru elaborarea proiectelor de legi i altor acte normative care vor reglementa constructia,
pregatirea i folosirea Fortelor.
7. Strategia securitatii nationale a Republicii Moldova.
8. Doctrina militara a Republicii Moldova.
9. Legea cu privire la apararea nationala.
10. Legea privind regimul starii de urgenta, de asediu i de razboi.
11. Conceptiia reformei militare.
12. Legea Republicii Moldov cu privire la pregatirea cetatenilor pentru apararea Patriei;
13. Legea Republicii Moldova cu privire la rezerva Fortelor Armate.
14. Legea cu privire la statutul militarilor.
2. Doctrina militara a Republicii Moldova.
Doctrina militara a Republicii Moldova a fost adoptata prin HOTARIREA PARLAMENTULUI
nr. 482, in iunie 1995, fiind determinata de politica externa i interna, de neutralitatea permanenta a
Republicii Moldova.
Conform doctrinei militare, scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este:
1. asigurarea securitatii militare a poporului i statului;

2. prevenirea razboaielor i conflictelor armate prin mijloace de drept international.


Pentru asigurarea acestui scop, Republica Moldova va aplica un sistem de masuri:
la nivel global - participarea la activitatea comunitatii mondiale in vederea prevenirii razboaielor i
conflictelor armate i solutionarii panice a problemelor litigioase; crearea conditiilor care, in cazul
unui pericol militar extern, vor asigura realizarea dreptului republicii la asistenta organizatiilor
internationale; participarea activa la edificarea sistemului international unic de securitate colectiva;
la nivel regional - stabilirea relatiilor prietenesti bilaterale i multilaterale cu statele din regiune,
care vor asigura un nivel inalt de incredere reciproca i deschidere in domeniul militar, precum i
ajutorul reciproc in cazul periclitarii securitatii colective; la nivel national - crearea unui potential
militar, suficient pentru asigurarea securitatii militare a statului.
3. Destinatia si structura organizatorica a FA RM
Destinatia si structura organizatorica a FA RM este expusa in LEGEA Nr. 345, cu privire la
apararea nationala, adoptata de Parlamentul Republicii Moldova la 25
iulie 2003.
Prezenta lege stabilete:
15. structura sistemului national de aparare,
16. bazele organizarii i asigurarii apararii tarii,
17. atributiile i responsabilitatile autoritatilor publice in domeniul apararii,
18. conducerea, organizarea i destinatia fortelor sistemului national de aparare. Deasemeni
definete structura sistemului national de aparare cu toate elementele
care caracterizeaza un sistem viabil:
19. Conducerea
20. Fortele
21. Resursele
22. Infrastructura
Sub incidenta prezentei legi cad autoritatile publice, fortele destinate apararii nationale,
institutiile publice, agentii economici cu orice tip de proprietate i cetatenii Republicii Moldova.
Apararea nationala este una din cele mai importante functii ale statului i constituie cauza
intregului popor.
STRUCTURA SISTEMULUI NATIONAL DE APARARE
Sistemul national de aparare cuprinde conducerea, fortele, resursele i infrastructura teritoriala.
Conducerea sistemului national de aparare este un atribut exclusiv i inalienabil al
autoritatilor constitutional ale statului i se realizeaza de catre:
23. Parlament,
24. Preedintele Republicii Moldova,
25. Guvern,

26. Ministerul Apararii,


27. i alte autoritati publice cu atributii in domeniul apararii nationale in limitele stabilite de
Constitute i de alte ae normative.
Fortele destinate apararii nationale sint Fortele Armate compuse din Armata Nationala,
Trupele de Carabinieri. Veizi fig.nr. 1.

FA ale RM

AN a RM

TC ale MAI

Fig. nr. 1 Structura organizatorica a Fortelor Armate ale Republicii Moldova

Pe timp de pace i de razboi, conducerea Fortelor Armate se efectueaza de catre


Comandamentul Suprem al Fortelor Armate in frunte cu Preedintele Republicii Moldova Comandant Suprem al Fortelor Armate.
In componenta Comandamentului Suprem intra, de asemenea, ministrul apararii, eful
Marelui Stat Major al Armatei Nationale, comandantul Trupelor de Carabinieri.
Organul principal care asigura Comandamentului Suprem, pe timp de pace i de razboi,
planificarea, organizarea, comanda i controlul trupelor Fortelor Armate la pregatirea lor i la
executarea misiunilor de aparare a tarii este Statul Major General al Fortelor Armate condus de
seful Marelui Stat Major al Armatei Nationale.
Statul Major General al Fortelor Armate se constituie in baza Marelui Stat Major al Armatei
Nationale i activeaza conform regulamentului aprobat de Comandantul Suprem al Fortelor
Armate.
In componenta Statului Major General al Fortelor Armate intra, de asemenea, efii
statelor majore ale Trupelor de Graniceri i Trupelor de Carabinieri, alte persoane cu functii de
raspundere numite de Comandantul Suprem al Fortelor Armate.
Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne efectueaza
conducerea unitatilor (subunitatilor) din subordine privind executarea misiunilor ce le revin in
conformitate Legea cu privire la trupele de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor
Interne i asigura pregatirea acestor unitati (subunitati) pentru participarea la operatii (actiuni) de
aparare a tarii in conformitate cu Planul de intrebuintare a Fortelor Armate.
Conducerea este esfectuata de catre Viceministru al MAI - Comandat al Trupelor de Carabinieri.
Armata Nationala este componenta de baza a Fortelor Armate, care asigura, pe timp de
pace i de razboi, integrarea intr-o conceptie unitara a activitatilor tuturor fortelor care participa la
actiunile de aparare a tarii.

Conducerea nemijlocita a Armatei Nationale este exercitata de ministrul apararii prin


intermediul Marelui Stat Major al Armatei Nationale.
Atributiile i competentele Marelui Stat Major al Armatei Nationale sint determinate de
regulamentul acestuia, aprobat de ministrul apararii.
Ministrul apararii este comandantul Armatei Nationale.
In cazul numirii in functia de ministru al apararii a unei persoane civile, eful Marelui Stat
Major al Armatei Nationale devine concomitent i comandantul Armatei Nationale.
4. Componenta si destinatia genurilor de arme, genurilor de arme speciale si a
trupelor logistice. Misiunile lor generale.

Pilonul principal al FA este AN, aceasta are urmatorea componenta, vezi fig. nr.2. , fig.nr.3
MINISTERUL APARARII

MARELE STAT MAJOR


al Armatei Nationale

Aparatiil ministrului,
depai tamente, directii,
institutii

DirecLiile

Fig.nr.2 Structura organizatorica a Ministerului Apararii si Marelui Stat Major

MARELE STAT
MAJOR
al Armatei

Centrele militare
teritoriale

fig.nr. 3 Schema de organizare a Armatei Nationale (model)

Conform gradului de pregatire, Armata Nationala include:


28.

forte operationale (cu capacitate permanenta de interventie);

29.

forte cu efectiv redus (cu capacitate redusa de interventie);

30.

unitati nou-formate (de rezerva).

Tenia 2: Bazele luptei moderne de arme intrunite.Asigurarea actiunilor de lupta.


31. Esenta i trasaturile caracteristice ale luptei moderne de arme intrunite. Cerintele luptei moderne de
arme intrunite fata de trupe. Caile de obtinere.

32. Mijlocele de nimicire a inamicului i caracteristica lor.


33. Formele luptei de arme intrunite i caracteristica lor.
34. Procedeele de ducere a luptei de arme intrunite. Principiile de baza ale luptei moderne de arme
intrunite.

1. Esenta si trasaturile caracteristice ale luptei moderne de arme intrunite. Cerintele


luptei moderne de arme intrunite fata de trupe. Caile de obtinere.
Lupta - confruntarea armata si organizata a subunitatilor si unitatilor dintre partile beligirante ( luptatoare sau
opuse) pentru obtinerea vectoriiei.
Esenta luptei consta in provocarea (producerea) unei lovituri de foc inamicului, i in ruperea apararii de
pozitie cu dezvoltarea ulterioara a succesului in lupta de ofensiva, sau in provocarea

loviturii de foc inamicului care inainteaza in combinare cu mentinerea trainica a pozitiilor ocupate in aparare.
Lupta poate sa se desfasoare in deferite conditii: pe uscat, pe apa si in aer.
Lupta poate fi:
aeriana - care se desfaoara in aer cu mijloacele aeriene;
antiaeriana - care se duce cu mijloacele antiaeriene impotriva tintelor aeriene a inamicului;
maritima - care se desfaoara pe apa (mare, nu, ocean) cu mijloacele maritime;
de arme intrunite - care se desfaoara cu intrebuintarea diferitor genuri de arme.
Componentele principale ale luptei modern de arme intrunite sunt:
- Lovitura;
- Focul;
- Manevra.
Lovitura nimicirea concomoitenta a gruparilor de trupe si obiective ale inamicului prin actiuni puternice
asupra lor cu toate mijloacele si trupele. Tipurile de lovitura:
35.
Dupa tipul de armament folosit si fortele participante:
- nucliare,
- de foc;
- lovituri cu trupe.
36.
Dupa mijloacele de transportare:
- de rachete,
- de artilerie;
- de aviatie.
37.
Dupa cantitatea mijloacelor ce participa si a obiectivelor de nimicire:
- masate;
- grupate;
- isolate.
Focul inseamna nimicirea inamicului din deferite tipuri de arme, se executa cu scopul nimicirii, neutralizarii
si hirtuirii inamicului, distrugera obiectivelor acestuia si andeplinirea misiuni de lupta de catre subunitati.
Manevra de foc se executa in scopul folosirii acestuia cu rezultate maxime i consta in concentrarea
rapida, simultana sau succesiva a focului asupra unui obiectiv (grup de obiective) importante, precum i
transportul oportun al focului de pe un obiectiv pe altul, potrivit nevoilor luptei.
Fig. nr. 4 Formele manevrei cu focul
Formele manevrei cu focul sint: concetrarea focului, distribuirea (repartizarea) focului,
transportul focului. Vezi figura nr. 4
focului

a) Distribuirea (repartizarea) b) Concetrareac) Transferul foaihu


focului

In functie de directia de tragere focul armamentului de infanterie poate fi:


frontal, indreptat perpendicular pe frontul obiectivului;
de flanc, indreptat in flancul obiectivului;
incruciat, executat asupra unui obiectiv din doua sau mai multe directii. Vezi figura
nr. 5

Fig. nr. 5 directiile de tragere din armamentul de infanterie


Plutonul (grupa) executa focul din armele instalate pe mainile blindate, pistoale-mitraliere, mitraliere,
pusji cu luneta, aruncatoare de grenade i folosete grenade de mana, iar in lupta corp la corp - cu baioneta si
patul armei.
Manevrea este miscarea organizata a unitatilor si subunitatilor in timpul luptei intro directive nopua cu scopul
ocuparii unei pozite mai avantajoasa fata de catre inamic. Astfel, din aceasta definite se trage ca manevra poate fi:
cu subunitatile (cu fortele si mijloacele);
cu focul; fig. nr.4
Cele mai simple tipuri de manevra cu subunitatile sint:

38. invaluirea;
39. ocolirea;
40. retragerea.

41. imbinarea lor. Vezi figura nr. 6.


a) Tnvaluirea (o varianta)
b) Ocolire (o varianta)c) Retragerea (o varianta)
Fig.nr 6. Formele manevrei de forte si mijloace
De obicei invaluirea, ocolirea si imbinarea lor se efectueaza in timpul luptei de ofensiva (luptei de
intilnire, contraatacului).
Retragerea, se adopta in lupta de aparare, si numai cu permisiunea comandantului
superior.
Manevra de invaluire - este o manevra realizata de trupe cu scopul iesirii si lovirii inamicului in
flanc. Ea se realizeaza intr-o cooperare strinsa a focului si actiunilor tactice.

Manevra de ocolire - este o manevra mai adinca ce se realizeaza cu scopul iesirii si lovirii
inamicului din spate. Ea se reslizeaza printr-o cooperare tactica cu subunitatile, care actioneaza din fata
(front) si desantul tactic.
Manevra de retragere se efectueaza cu scopul scoaterii trupelor proprii de sub loviturile
inamicului si ocuparii unei pozitii mai avantajoase.
Pentru executarea manevrei se folosesc rezultatele nimicirii cu foc a inamicului, flancurile deschise,
intervalele, cutele de teren, caile de acces ascunse, aerosolii (fumurile), iar in aparare, in afara de aceasta,
transeele si santurile de comunicatie.
Executarea brusca a manevrei se realizeaza prin organizarea ei in termen scurt, deplasarea rapida a
unitatilor, trecerea din mers a diferitor obstacole si puncte de rezistenta a inamicului prin folosirea trupelor pe
calea aerului, prin asigurarea multiraterala calitativa si oportuna

2. Mijlocele de nimicire a inamicului si caracteristica lor.


In notiunea "Forte si mijloace" intra personalul si armamentul subunitatilor si unitatilor destinat
pentru ducerea si asigurarea actiunilor de lupta.
Mijloacele de lupta armata influenteaza cel mai mult asupra caracterului luptei si metodelor de
actiunile a trupelor. Aparitia armamentului nou intotdeauna duce la schimbari in tactica trupelor.
In lupta moderna de arme intrunite se folosesc atit armele clasice (obisnuite) cit si armele de
nimicire in masa. In ultima perioada, pericolul folosirii ANM considerabil a scazut si conform opiniilor
multor politicieni si militari occidentali, practic este egal cu zero.
Fortele Armate ale Republicii Moldova pot duce lupta de arme intrunite numai cu folosirea
armelor clasice.
Armamentul clasic include toate mijloacele de foc si lovitura, care folosesc munitii de artilerie, de
aviatie, cu glont si rachete cu incarcatura obisnuita, munitii si mijloace incendiare. In lupta cu folosirea
numai a armamentului clasic focul de artilerie, tancuri, masini blindate, mijloace antiaeriene si a armelor cu
glont in imbinare cu loviturile aviatiei sint mijlocul de baza pentru nimicirea inamicului.
Din cele mai raspindite arme clasice (obisnuite) fac parte:
e. Artileria (obuziere, tunuri, aruncatoare de mine, RATD, artileria reactiva).
f.Tancurile (usoare, medii si grele).
42. Masinile de lupta de infanterie (TAB) MLD.
43. Mijloacele apararii antiaeriene.
i. Rachetele;

j. Armele de foc de infanterie (cu glont).


k. Fortele si mijloacele de neutralizare radioelectronica.
l. Aviatia,
m. Armele de precizie inalta.

3. Formele luptei de arme intrunite si caracteristica lor.


Formele de baza ale luptei sunt apararea si ofensiva.
In functie de situatie si esalon, formele luptei se concretizeaza in procedee specifice apararii (ofensivei),
in modalitati particulare de exprimare si in actiuni cu caracter defensiv (ofensiv).
Procedee specifice apararii: apararea pe pozitii, apararea mobila, apararea pregatita din timp, apararea
pregatita in graba, retragerea, apararea pe aliniamente intermediare si apararea in incercuire.
Procedee specifice ofensivei: ofensiva din contact, ofensiva din miscare, ofensiva combinata,
urmarirea, lupta de intalnire si iesirea din incercuire.
Modalitatile particulare de exprimare a apararii (particularitati ale apararii) sunt: apararea in localitati
(mediul urban), apararea in teren muntos-impadurit, apararea pe litoral si in delta, apararea

pe un curs de apa (canal), apararea pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate redusa, apararea pe
timp de iarna, apararea in padure si apararea in teren cu culturi inalte.
Modalitatile particulare de exprimare a ofensivei (particularitati ale ofensivei) sunt: ofensiva in
localitati (mediul urban), ofensiva in teren muntos-impadurit, ofensiva pe litoral si in delta, ofensiva cu
fortarea unui curs de apa (canal), ofensiva pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate redusa, ofensiva
pe timp de iarna, ofensiva in padure si ofensiva in teren cu culturi inalte.
Actiuni cu caracter defensiv: apararea pentru respingerea inamicului care executa un contraatac,
apararea pentru consolidarea aliniamentului final al misiunii si apararea in cadrul luptei de intalnire.
Actiuni cu caracter ofensiv: cercetarea prin lupta, raidul si atacul demonstrativ.

Tema 3: Organizarea si inzestrarea echipei, grupei si


plutonului de infanterie.
44.
Organizarea, armamentul, munitiile i tehnica de lupta a echipei, grupei i plutonului de
infanterie motorizata.
45.
Caracteristicile tactico-tehnice ale armamentului, munitiilor i tehnicii de lupta din dotarea
echipei, grupei i plutonului. Posbilitatile de lupta.

1. Organizarea, armamentul, munitiile i tehnica de lupta a echipei, grupei i


plutonului de infanterie motorizata.
Organizarea si dotarea grupei de infanterie
Grupa de infanterie este celula de lupta de baza. Ea este apta de a duce simultan lupta
antipersonal i antiblindate atit motorizat (imbarcata pe TAB sau MLI/MLD), cit si pe jos.
Grupa de infanterie pe TAB are in compunere 9 militari, este comandata de catre un
comandant de
grupa si organizata pe 3 echipe, in dependenta de destinatia, dotarea si misiunea grupei.
Formata dupa cum urmeaza:
Echipa antipersonal (EAP) este compusa din 4 militari:
46.comandantul echipei;
47.1-2 puca;
48.lunetist.
Echipa antiblindate (EAB) este compusa din 2 militari:
49.comandantul echipei (tragator la AG-7);
50.servant la AG-7.
Echipa fixa (EF) este compusa din:
51.mecanic conductor TAB;
52.ochitor-operator (operator) TAB . Vezi figura 7.

~*\
grupa

/Comandat

E
A

Comandant
echipa
(trag.
RPK)

\
Comandant
echipa

-----

l(trag.

4>
AG-7)
Servant AG-7

4>t

1
o
t

C
f

P
u
s
c
a
s

Mecani

Servant
operato
r

L i
u s
n t
e

Fig. nr. 7. Schema


organizatorica a
grupei pe TAB

Grupa de infanterie
pe MLD-l(BMD-l)
are in compunere sa
7 militari, este
comandata de catre
un comandant
degrupa i
organizata pe 2
echipe. Echipa
antipersonal (EAP)
este compusa din 4
militari:
53.comandantul
echipei;
54.1-2 puca;
55.lunetist.
Echipa fixa
(EF) este
compusa din:
56.mecanic
conductor MLD;
57.ochitor-operator
(operator) MLD.
Vezi figura nr. 8

><

Com
anda
t

5
E

4
f

C
o

ca n
i
Pu
ca
S
e

L
un
eti
st
Fig. nr. 8
Schema
organizato
rica
a
grupei pe
TAB

Dotarea grupei de infanterie, Jinuta pentru campanie.


Fiecare militar din grupa poarta asupra sa: echipamentul, conform anotimpului; casca;
geanta port-incarcatoare; munitia i grenadele potrivit normelor; lopata mica cu port; masca contra
gazelor; pachetul antichimic individual; pachetul individual de pansament; ranita; completul de
protectie NBC; foaia de cort; sacul de merinde cu gamela i bidonaul pentru apa; hrana de rezerva;
lengeria de schimb; material pentru intretinerea imbracamintei i incaltamintei; materiale pentru
igiena corporala.
in afara materialelor comune, militarii din grupa de infanterie mai poarta:
58.comandantul de grupa - busola, binoclu, pistol-mitraliera;
59.comandantul EAP - puca-mitraliera, pistol, busola;
60.puscas - pistol-mitraliera;
61.puscas - pistol-mitraliera;
62.lunetist - puca cu luneta;
63.comandantul EAB (tragator la AG-7), aruncator de grenade antiblindate, geanta cu 2 grenade
antitblindate, geanta cu inaltator optic,busola;
64.servantul AG-7 (ajutor) - pistol-mitraliera, geanta cu 3 grenade antitblindate, complet PSA.
Numarul total de efectiv, armament si tehnica de lupta din structura grupelor este materializat in
tabelele 1 si 2.
Tabelul -1
Efectivul grupei de infanterie pe TAB | Armamentul__________________| Tehnica de lupta
Sergenti - 1
AKM (AK- 74) - 4 AKMS TAB-80 sau TAB -71
Soldati - 8 Total
(AKS-74) - 2 RPK (RPK-9
74) - 1 PSL (SVD) - 1 AG
-7 - 1KPVT - 1 PKT - 1
Tabelul -2

Efectivul grupei de infanterie pe MLD


Sergenti - 1 Soldati - 6Total - 7

Armamentul

Tehnica de lupta
AKM (AK- 74) -3AKMS MLD- 1
(AKS-74) - 2 RPK (RPK74) - 1PSL (SVD) - 1 PKT
- 3RAD - 4Tunul - 2 A
28"Grom"

Organizarea si inzestrarea plutonului de infanterie


Plutonul de infanterie este structura organizatorica de lupta de baza carea acsioneaza, de
regula, in cadrul companiei de infanterie, avand un inalt grad de coeziune intre grupe si categoriile
de personal ce al compun, se constituie intr-o subunitate stabila, denamica si flexibila, cu o
capacitate superioara de a duce actiuni de lupta, in toate conditile de clima, timp si anotimp.
Plutonul este constituit din trei grupe de infanterie identic organizate, dotate c trensportoare
amfibii blindate sau masini de lupta al desantului.
Conducerea plutonului de infanterie este organizata de catre comandantul de pluton si
ajutorul acestuia, avand n dotare - pistol mitraliera AKM (AK-74), pistol, binoclu si busola.
Plutonul de infanterie care are in dotareare transportoare amfibii bilndate (T.A.B.) este
organizat conform figurii nr. 9 , iar plutonul de infanterie care are in dotare maini de lupta ale
desantului (M.L.D.) este organizat conform figurii nr10.

Efectivul grupei de infanterie pe TAB


Ofiteri - 1
Sergenti - 3
Soldati - 259
Total - 29

Armamentul
AKM (AK- 74) - 14
AKMS (AKS-74) - 6
RPK (RPK-74) - 3
PSL (SVD) - 3
AG -7 - 3
KPVT - 3
PKT - 3
PM (TT) -1

Tehnica de lupta
TAB-80 sau TAB -71
- 3 unitati.

Figura nr.9 Schema de organizare a plutonului de infanterie cu tabelul de efectiv, armament i tehnica.

Tema 4: Conducerea subunitaJilor in lupta.


Efectivul grupei de infanterie pe MLD
Ofiteri - 1
Sergenti - 3
Soldati - 199
Total - 23

Armamentul
AKM (AK- 74) - 11
AKMS (AKS-74) - 6
RPK (RPK-74) - 3
PSL (SVD) - 3
PM (TT) -1
PKT - 9
Tun-2A28"Grom"- 3
RAD - 3

Tehnica de lupta
MLD-1 - 3

Figura nr. 10 Schema de organizare a plutonului de infanterie cu tabelul de efectiv, armament i


tehnica.

Misiunea de baza a plutonului de infanterie consta in ducerea concomotent a luptei impotriva


personalului i a blindatelor inamicului, actionand pe jos sau pe tehnica militara din dotare.
65.
Continutul i esenta conducerii subunitailor.Cerintele de conducere a
subunitatilor de lupta. Obligatiile comandantului in conducerea subunitatilor.
66.
Activitatile desfaurate in timpul actiunilor de lupta ale comandantului de echipa,
grupei i plutonului, actualizarea misiunii, aprecierea situatiei.
67.
Fortele i mijloacele de conducere. Procedeele de conducere in lupta.
l.ConJinutul si esenJa conducerii subunitaJilor. CerinJele de baza a conducerii.
Conducerea cuprinde activitatea comandantului de pluton (grupa) pentru pregatirea i
ducerea luptei subunitatii ce o comanda de la primirea misiunii i pana la indeplinirea ei.
EsenJa conducerii consta intr-o activitate special-orientata a comandantilor pentru:
- mentinerea unei capacitati inalte de lupta a subunitatilor;

- pregatirea subunitatilor pentru lupta;


- conducerea (dirijarea) cu ele in timpul indeplinirii misiunii primite; Comandantul de pluton
(grupa) raspunde personal de indeplinirea cu
succes a misiunii de lupta, fiind obligat:
- sa observe personal campul de lupta;
- sa cunoasca permanent starea i posibilitatile subunitatii pe care o comanda, ale celor
primite ca intarire i in sprijin, ale subunitatilor i formatiunilor cu care coopereaza, precum i ale
inamicului impotriva caruia duce lupta;
- sa ia repede hotararea i sa dea la timp misiuni subordonatilor i mijloacelor primite ca
intarire sau in sprijin;
- sa organizeze sistemul de foc i de baraje;
- sa organizeze i sa mentina cooperarea neintrerupta (ziua i noaptea);
- sa ia masuri pentru asigurarea actiunilor de lupta;
- sa se preocupe pentru intarirea continua a moralului subordonatilor;
- sa conduca actiunile de lupta i sa foloseasca eficient mijloacele de foc din inzestrare,
indeosebi armamentul de pe transportoarele amfibii blindate (mainile de lupta) i armamentul
antitanc;
- sa exploateze efectele loviturilor aviatiei, focului artileriei i altor mijloace;
- sa stabileasca masurile de protectie i de inlaturare a efectelor in cazul intrebuintarii
armelor de nimicire in masa i mijloacelor incendiare de catre inamic;
- sa cunoasca, sa organizeze intretinerea i sa foloseasca eficient, in functie de puterea de
foc, protectia prin blindaj i mobilitate, transportoarele amfibii blindate (mainile de lupta);
- sa se preocupe permanent de asigurarea in bune conditii a traiului subordonatilor,
indeosebi in conditii de izolare;
- sa stabileasca, dupa caz, locul transportoarelor amfibii blindate (mainilor de lupta) in
dispozitivul de lupta i procedeele prin care sprijina actiunile subunitatilor proprii;
- sa foloseasca cu pricepere terenul pentru a organiza o aparare puternica i pentru a
actiona cu hotarare i prin surprindere in ofensiva;
- sa se preocupe de starea i pastrarea mijloacelor de lupta din inzestrare i a materialelor,
mentinerea transportoarelor amfibii blindate (mainilor de lupta) in stare de operativitate, urmarirea
primirii munitiei, materialelor i a hranei conform normelor, precum i de completarea plinurilor de
carburanti-lubrifianti la tehnica militara, raportarea consumurilor i pierderilor de materiale.
CerinJele de baza a conducerii.
Odata cu complicarea conditiilor de conducere, considerabil au crescut i cerintele prezentate
catre conducerea subunitatilor in lupta moderna de arme intrunite.
Conducerea trebuie sa fie:
- stabila i ferma;
- continua;
- operativa i oportuna;
- sa fie realizata in secret;

- gradul necesar de centralizare sa se combine cu acordarea initiativei subordonatilor in


indeplinirea misiunii primite.
2. ActivitaJile desfaurate in timpul acJiunilor de lupta ale comandantului de echipa,
grupei si plutonului, actualizarea misiunii, aprecierea situaJiei.
Pregatirea acJiunilor de lupta reprezinta un ansamblu de activitati pe care comandantul de
grupa le desfaoara in vederea indeplinirii misiunii i cuprinde planificarea, organizarea,
cooperarea i controlul.
Activitatile desfaurate de comandantului de grupa pentru pregatirea actiunilor se
desfaoara in urmatoarea succesiune:
68.Pasul 1 - primirea misiunii;
69.Pasul 2 - emiterea ordinului preliminar sau de
avertizare;
70.Pasul 3 - pregatirea planului preliminar;
71.Pasul 4 - executarea deplasarii necesare;
72.Pasul 5 - recunoasterea;
73.Pasul 6 - completarea planului;
74.Pasul 7 - emiterea ordinului de acJiune;
75.Pasul 8 - supervizarea.
Comandantul de grupa nu este obligat sa urmeze paii de la 3 la 8 intr-o ordine stricta,
deoarece in lupta nu va avea timpul necesar, ii poate executa i in alta ordine, in functie de situatie,
el va actualiza in permanenta planul sau de actiune cu noile informatii obtinute i va informa
subordonatii cu schimbarile survenite.
3. ForJele
lupta.

si

mijloacele

de

conducere.

Procedeele

de

conducere

cu

subunitatile

in

Procedeele de conducere cu subunitaJile in lupta.


Pentru conducerea sigura a subunitatilor care actioneaza intr-un spatiu mare este nevoie de
unele forte i mijloace prin intermediul carora se efectueaza aceasta conducere.
in general pentru trupe sistemul de conducere se alcatuiete din 4 elemente (componente) strins
legate functional intre ele. Aceste elemente sint:
76. Organele de conducere.
77. Mijloacele de conducere.
78. Punctele de comanda.
79. Sistemul de legatura (transmisiuni).
Aceste patru elemente sint specifice numai pentru unitati i mari unitati. Prin organele de
conducere se intelege persoanele din comandament care indeplinesc functiile de conducere a
subunitatilor in timpul pregatirii i ducerii luptei. in pluton i in companie aceste persoane sint
comandantii i loctiitorii lor.

Prin mijloacele de conducere se intelege un ansamblu de maini, aparate, dispozitive,


instalatii, mecanisme i obiecte folosite in procesul de conducere a subunitatilor in scopul maririi
eficacitatii i reducerii timpului.
Pentru conducerea in lupta de arme intrunite se folosesc:
mijloacele de transmisiuni (legatura);
mijloacele de observare;
mainile de conducere;
mijloacele de mecanizare a conducerii;
mijloacele de automatizare a conducerii.
Punctele de comanda(PC) - sint locuri special amenajate i inzestrate (echipate) cu mijloace
de conducere, din care se efectueaza conducerea in timpul pregatirii i ducerii luptei. Denumirea,
numarul i componenta PC sint diferite i depind de gradul ierarhial.
Prin sistemu de transmisiuni (legaturi) se intelege ansamblul mijloacelor de transmisiuni,
care asigura schimbul la timp i calitativ de date i informatii in procesul de conducere a trupelor.
Baza sistemului de transmisiuni il constituie centrele de transmisiuni mobile. Fiecare centru
de transmisiuni include in componenta sa diferite mijloace tehnice.
Mijloacele de transmisiuni radio este principalul, iar uneori i unicul, mijloc ce asigura
conducerea subunitatii in momentele hotaritoare i mai ales in micare. in pluton i in companie se
intrebuinteaza statiile radio instalate pe TAB (MLI) i cele portative repartizate de batalion. Toate
statiile
Mijloacele de semnalizare se intrebuinteaza pentru transmiterea semnalelor optice (vizuale)
i acustice (prin ascultare) conditionate din timp i cunoscute de toti.
Mijloacele acustice:
Mijloacele optice (vizuale):
- panouri (pinze) de identificare -fanioane -indicatoare sirena
-reflectoare -luminari fumigene -grenade fumigene de fluiere
goarna
mina -cartue i proiectile trasoare
sirena mainilor
- cu bratele -cu arma -ruguri
-semne luminate i luminiscente -surse de raze
infraroii -cu lopata mica -lanterne de semnalizare
Mijloacele mobile:
- agentii de legatura;
- maini (TAB, MLI, automobilul);
- motociclete;
- biciclete;

- cai.
Mijloacele mobile se intrebuinteaza pentru transmiterea dispozitiilor i rapoartelor.
Comandantul de grupa conduce actiunile militarilor prin comenzi date verbal, prin mijloace
de semnalizare, precum i prin exemplul personal. Cand se actioneaza pe jos, comandantul de grupa
conduce lupta din mijlocul grupei ce o comanda.
Pentru conducerea focului i a subunitatilor i pentru realizarea cooperarii se stabilesc repere
unice i se fixeaza semnale, se codifica hartile topografice i obiectele din teren, se aduce la
cunotinta comandantilor datele radio i semnalele.

Tema 5: Bazele apararii subunitaJilor de infanterie.


1. Esenta, scopul i formele apararii. Cerintele inaintate apararii. Conditiile de trecere la
aparare a trupelor 2 . Pregatirea luptei de aparare. 3. Ducerea luptei de aparare.
1. EsenJa, scopul si formele apararii. CerinJele inaintate apararii. Conditiile de
trecere la aparare a trupelor
EsenJa, scopul si formele apararii.
Apararea este forma de lupta de baza, care se adopta cu scopul:
- de a respinge ofensiva inamicului i de a interzice patrunderea acestuia in dispozitivul de
aparare;
- de a mentine aliniamentele, raioanele i pozitiile ocupate;
- d e a produce pierderi cit mai mari inamicului, de a citiga initiativa i de a crea conditiile
favorabile pentru contraatac sau trecerii la ofensiva. Scopurile apararii se realizeaza prin:
pregatirea temeinica a actiunilor subunitatilor pentru indeplinirea misiunilor primite; angajarea la
posibilitatile maxime a tuturor fortelor i mijloacelor existente pe directiile de actiune ale
inamicului; slabirea capacitatii ofensive a inamicului; producerea de pierderi cat mai mari i
respingerea atacului inamicului, mentinerea unor portiuni de teren (obiective) dinainte stabilite i
impiedicarea patrunderii acestuia; temporizarea ofensivei inamicului in vederea realizarii tuturor
conditiilor pentru trecerea la ofensiva; preluarea initiativei.
CerinJele inaintate apararii.
Apararea trebuie sa fie: stabila, ferma, activa in toate mediile; adanc ealonata (cand e
cazul); capabila sa reziste loviturilor date de inamic cu toate categoriile de forte i mijloace.
Aceste caracteristici sunt determinate, in principal, de urmatorii factori: cantitatea de
informatii detinute, modul de folosire a terenului, ealonarea in adancime, cooperarea i sprijinul
reciproc, concentrarea puterii de lupta, manevra,

sistemul de lovire, unitatea de actiune a fortelor, reactiile ofensive, existenta rezervelor, modul de
realizare a surprinderii i inducerea in eroare. Conditiile de trecere la aparare a trupelor
Subunitatea de infanterie trec la aparare, de regula, in conditiile contactului mijlocit cu
inamicul sau in afara contactului.
La apararea din contact nemijlocit cu inamicul lupta se pregateste in timp scurt,
concomitent cu ducerea actiunilor de lupta in curs de desfasurare.
Prin trecerea la apararea in afara contactului cu inamicul se asigura timp suficient pentru
realizarea dispozitivului de lupta, organizarea completa a sistemului de foc si amenajarea genistica a
terenului.
In raport cu situatia concreta, apararea poate fi pregatita in graba sau din
timp.
Apararea in graba se pregateste, de regula, in conditiile contactului nemijlocit cu inamicul,
sub presiunea continua a acestuia, precum si a timpului putin la dispozitia comandantului pentru a
da misiuni subunitatilor, desfasurarea acestora in dispozitiv de lupta, organizarea sistemului de foc,
executarea locasurilor si pozitiilor de tragere, pentru consolidarea aliniamentelor ocupate
(executarea sumara a lucrarilor genistice). in functie de timp, comandantul trebuie sa precizeze
misiunile subunitatilor si, daca este necesar, sa aduca imbunatatiri dispozitivului de lupta si
sistemului de foc, sa dezvolte lucrarile genistice.
Apararea din timp se pregateste pe cele mai bune aliniamente oferite de teren, de regula, cind
subunitatile nu sint in contact cu inamicul si se dispune de mai mult timp pentru pregatirea luptei.
Comandantul este obligat sa execute recunoasterile, sa precizeze misiunile, sa realizeze dispozitivul
de aparare, sa organizeze sistemul de foc si cooperarea, concomitent cu executarea lucrarilor
genistice si barajelor. Apararea poate fi:
- pe poziJii;
- mobila;
- pe aliniamente intermediare;
- in incercuire;
- in cadrul luptei de intalnire.
in functie de evolutia situatiei pe timpul desfasurarii luptei, fortele aflate in aparare trebuie sa
fie in masura sa rupa lupta si sa treaca la retragere, sa asigure aliniamentul de atac al fortelor proprii
sosite in sprijin, ori sa treaca la ofensiva impreuna cu acestea.
In aparare fiecare soldat, folosind cu iscusinJa arma sa, construcJiile de fortificaJie si
proprietaJile avantajoase ale terenului, este in stare sa nimiceasca forJa vie a inamicului si sa
duca cu succes lupta impotriva tancurilor si blindatelor acestuia.
Subunitatilor care se apara le este interzis sa paraseasca punctele de sprijin (pozifiile de
aparare) ocupate si sa se retraga fara ordinul comandantului esalonului superior.
2 . Pregatirea luptei de aparare.

Pregatirea apararii incepe dupa primirea misiunii de lupta si cuprinde:


- organizarea apararii;
- ocuparea pozitiilor de aparare, crearea dispozitivului de lupta si a sistemului de foc;
- executarea lucrarilor de amenajare genistica a pozitiei de aparare;
- intocmirea schemei pozitiei de aparare;
- pregatirea subunitatilor pentru desfasurarea actiunilor si alte activitati.
Prin organizarea apararii intelegem activitatile comandantilor pentru pregatirea apararii.
Succesiunea de lucru a comandantului de subunitate pentru pregatirea apararii se determina de
conditiile de trecere la aparare, de indepartarea inamicului terestru, de caracterul actiunilor de lupta
a lui si de timpul avut la dispozitie.
In afara contactului cu inamicul comandantul de grupa dupa insusirea misiunii estre obligat
sa execute urmatoarele activitati:
- conduce grupa la pozitia indicata;
- organizeaza in primul rind observarea;
- organizeaza sistemul de foc (se indica pozitiile de tragere de baza, de rezerva si vremelnica
a TAB (ML), tragatorilor cu aruncatorul de grenade, pusca mitraliera si locurile de
dispunere a celorlalti tragatori);
- da ordinul de lupta verbal;
- organizeaza amenajarea genistica si mascarea pozitiei de aparare;
- determina distanjele pina la repere si efectueaza pregatirea datelor pentru executarea
focului pe timp de zi si de noapte;
- intocmeste schema pozitiei de aparare a grupei si o prezinta comandantului de pluton
pentru aprobare.
Cind se trece la aparare in cursul luptei in contact nemijlocit cu inamicul, precum si cind nu se
dispune de timp suficient pentru organizarea apararii, comandantul este obligat:
- sa cucereasca si sa ocupe pozitia convenabila de aparare in locul indicat;
- sa dea misiuni personalului din subordine;
- sa organizeze observarea;
- sa organizeze si sa pregateasca sistemul de foc si amenajarea locasurilor de tragere;
- sa organizeze cooperarea si conducerea.
Pozitia de tragere a TAB (ML) se alege in asa loc, care i-ar asigura dispunerea mascate si
acoperirea cu foc a personalului grupei care executa lucrarile pentru amenajarea genistica a pozitiei
de aparare si poate sa fie in centrul dispozitivului, la flancuri sau dinapoi pozitiei de aparare la o
distanja de pina la 50 m.
Ulterior comandantul de grupa studiaza minutios terenul, precizeaza misiunile subordonatilor
si alte activitati.
3. Ducerii luptei de aparare
Cind grupa este surprinsa de lovitura nucleara a inamicului se adaposteste repede pe
fundul santului, iar dupa trecerea emisiunii de lumina si a undei de soc

militarii imbraca mijloacele individuale de protectie si se pregatesc pentru executarea misiunii.


Pe timpul respingerii cercetarii inamicului comandantul de grupa trebuie sa urmareasca:
- obtinerea informatiilor de la observator;
- stabilirea momentului pentru alarmarea grupei;
- deschiderea focului de catre pusca-mitraliera din pozitia de tragere de rezerva;
- ocuparea pozitiei de aparare de restul grupei.
Cind incepe pregatirea de foc a inamicului militarii din grupa cu exceptia observatorului si a
tragatorului cu pusca-mitraliera (automatului de serviciu) intra in adapostirea sub parapet, fiind gata
sa-si ocupe locasurile de tragere.
Cind inamicul a plecat la atac la ordinul (semnalul) comandantului de grupa sau la semnalul
observatorului, soldatii isi ocupa in timpul cel mai scurt locasurile de tragere, se pregatesc pentru
lupta, deschid focul la distanta bataii eficace, separa infanteria inamicului de tancuri si o nimiceste.
Focul se deschide la ordinul comandantului de grupa in primul rind cu mitralierele de pe
TAB si cu pusca mitraliera, iar o data cu apropierea inamicului se sporeste treptat intensitatea
focului, intrind succesiv in lupta toate categoriile de armament din inzestrarea grupei (automate,
aruncatorul de grenade antitanc, grenadele antitanc si grenadele de mina).
Comandantul de grupa concentreaza focul grupei pe directiile pe care atacul inamicului
este mai puternic si acolo unde subunitatile inamicului s-au apropiat mai mult de pozitia de aparare,
repartizind focul armamentului dupa importanta si dupa natura obiectivelor.
Dupa ce a fost respins atacul inamicului, comandantul de grupa organizeaza acordarea
ajutorului medical ranitilor,completarea munitiilor, grenadelor de mina si a carburantilor-lubrifianti,
refacerea pozitiei de aparare si raporteaza comandantului de pluton despre rezultatele luptei dupa
care actioneaza in conformitate cu dispozitiile primite.

Tema 6: Bazele ofensivei subunitaJilor de infanterie


1. Esenta, scopul si formele ofensivei. Cerintele inaintate ofensivei. Conditiile de trecere la ofensiva
a trupelor 2 . Pregatirea luptei de ofensiva. 3. Ducerea luptei de ofensiva.
1. EsenJa, scopul si formele ofensivei. CerinJele inaintate ofensivei.
Conditiile de trecere la ofensiva a trupelor
Ofensiva este actiunea de lupta care se intreprinde pentru a nimici inamicul prin inaintarea
trupelor asupra lui.

Ofensiva este forma de lupta de baza care se adopta in scopul nimicirii inamicului intr-un timp
scurt, cuceririi unor obiective importante din adancimea apararii inamicului si eliberarii teritoriului
national ocupat de catre acesta.
Folosirea oportuna si cu pricepere a efectelor loviturilor de aviatie si artilerie grabesc mult
ritmul de inaintare.
In lupta ofensiva subunitaJile de infanterie sunt obligate:
- sa inainteze imediat in urma in urma exploziilor proiectilelor artileriei proprii si sa
nimiceasca cu focul lor pe inamic;
- sa indice, artileriei si TAB (ML) obiectivele care impiedica inaintarea;
- sa dea ajutor la nevoie vecinilor;
Subunitasile de infanterie motorizata ataca in cadrul eselonulu si p superior din care fac
parte, de exemplu plutonul poate ataca pe un front de pina la 300 m, grupa de infanterie motorizata
cind actioneaza pe jos ataca pe un front de pina la 50 m.
Plutonului de infanterie motorizata (grupei) i se indica obiectivul de atac si directia ulterioara
de inaitare. Atunci cind misiunile de lupta se dau prin statia radio, plutonului (grupei) se poate
indica doar directia de ofensiva.
Obiectivul de atac al grupei consta in nimicirea inamicului din prima transee pe fasia sa de
atac. Directia ulterioara de inaintare coincide cu obiectivul de atac al plutonului .
CerinJele inaintate ofensivei.
Ofensiva se desfasoara pe orice timp, ziua si noaptea, fara intrerupere, pina la nimicirea
completa sau capturarea inamicului.
Ofensiva se poate executa asupra inamicului care: se apara; ataca;se retrage.
Ofensiva asupra inamicului care se apara incepe, de regula, cu ruperea apararii acestuia si
crearea bresilor de catre loviturile de aviatie, artilerie si atacul impetuos ale trupelor terestre in fata,
in flanc si spate si patrunderea in adancimea despozitivului de lupta unde il nimiceste sau il
captureaza.
Ofensiva se poate duce asupra unei aparari pregatite din timp sau impotriva unei aparari
organizate in graba.
Ofensiva asupra inamicului care ataca se efectuiaza prin lupta de intampinare.
Ofensiva asupra inamicului care se retrage se executa prin urmarirea acestuia.
in functie de situatia creata subunitatile de infanterie motorizata pot trece la ofensiva din
contact nemijlocit cu inamicul sau din miscare.
Ofensiva se poate executa cu infanteria pe jos, imbarcata pe TAB (ML) sau ca desant pe
tancuri.
Conditiile de trecere la ofensiva a trupelor Ofensiva din
contact nemijlocit cu inamicul.
Ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul se executa de pe pozitia de plecare la atac
ocupata de catre subunitatile de infanterie pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate
redusa. in aceasta situatie personalul subunitatilor de infanterie se dispune in transee, iar TAB (ML)
si tancurile date ca intarire sau sprijin sunt dispuse pe pozitii de tragere mascate pe pozitia de
plecare sau dinapoia dispozitivului de lupta la o adancime de pina la 50 m in spatele adapostirilor,
fiind in masura sa sustina cu foc actiunile infanteriei.

Pe pozitia de plecare la atac se intreprind masurile necesare pentru a respinge actiunile de


inaintare si cercetare a inamicului. in acest scop comandantul de pluton (grupa) va organiza
observarea neintrerupta asupra inamicului, sistemul de foc, cooperare intre militari si subunitati si
mascarea minutioasa a efectivului, armamentului, tehnicii militare si tuturor lucrarilor ingineresti.
in aceasta situatie comandantii de subunitati pot sa organizeze ofensiva nemijlocit in teren,
avind posibilitatea de a studia mai amanuntit inamicul, terenul si sa stabileasca la fata locului
misiunile de lupta subordonatilor.
Un dezavantaj al ofensivei din contact nemijlocit cu inamicul este ca fortele proprii trebuie
sa pregateasca ofensiva sub loviturile de foc continuu al inamicului.
Ofensiva de miscare.
in scopul realizarii surprinderii si pentru a reduce vulnirabilitatea fortelor si mijloacelor
proprii fata de loviturile de aviatie si a artilerie a inamicului se adopta procedeul de ofensiva din
miscare. in acest caz subunitatilor militare li se stabileste raionul de plecare in ofensiva.
in raionul de plecare in ofensiva personalul si tehnica de lupta se dispun dispersat in
adaposturi si adapostiri, se organizeaza observarea, siguranta de lupta, mascarea si se intreprind
masurile necesare pentru executarea marsului si ofensivei din miscare.
Pentru executarea marsului in mod organizat si atacul simultan asupra inamicului se
stabilesc urmatorele raioane, puncte si aliniamente:
- raionul de plecare la ofensiva;
- punctul initial;
- puncte de coordonare;
- aliniamentul de desfasurarea pe coloane de companii;
- aliniamentul de desfasurarea pe coloane de plutoane;
- aliniamentul de desfasurarea in dispozitiv de lupta (de atac);
- aliniamentul de debarcare .
Raionul de plecare in ofensiva se stabileste la 40-60 km departare de limita dinainte a apararii
inamicului. Aceasta departare asigura siguranta subunitatilor fata de loviturile artileriei cu bataia
lunga.
Punctul initial pentru companii se stabileste la o departare de pina la 2 km, iar pentru batalion - 6
km fata de granisa raionului de plecare la ofensiva. Aceasta departare corespunde lungimii coloanei
subunitatii respective.
De retinut, ca marsul se considera inceput atunci cind capul coloanei subunitatii militare a trecut
punctul initial.
Punctele de coordonare se stabilesc la 2-3 ore de mars.
Aliniamentul de desfasurare pe coloane de companii se stabileste pentru iesirea companiilor pe
directiile sale de atac. Acest aliniament se fixeaza la 6-4 km departare fata de limita dinainte a
apararii inamicului care asigura siguranta subunitatilor fata de bataia rachetelor dirijate antitanc si
majoritatii aruncatoarelor.
Aliniamentul de desfasurare pe coloane de plutoane se fixeaza, in functie de acoperirile si
denivelarile de teren, la 3-2 km fata de limita apararii inamicului, in afara bataii tunurilor si
tancurilor care executa trageri prin ochire directa. La acest aliniament fiecare pluton iesa la directia
sa de inaintare.

Aliniamentul de desfasurare in dispozitiv de lupta (de atac) se fixeaza cit mai aproape de limita
dinainte a apararii inamicului, de regula, inapoia acoperirilor si denivelarilor de teren care asigura
ascunderea subunitatilor si adapostirea lor fata de focul executat prin ochire directa. Pe acest
aliniament toate subunitatile din esalonul intii trebuie sa ajunga simultan desfasurate in dispozitiv
de lupta, fiecare TAB (ML) trebuie sa iasa pe directia sa de atac. Acest aliniament se fixeaza la o
departare de pina la 600 m fata de limita dinainte a apararii inamicului, uneori la o distanta mai
mare.
Aliniamentul de debarcare de pe autovehicule se stabileste cit mai aproape de limita dinainte a
apararii inamicului, de regula, in locurile ferite de focul executat prin ochire directa a pustilormitraliere si aruncatoarelor de grenade antitanc cu raza de bataie mica (400-300 m ) . Uneori
aliniamentul de debarcare poate sa coincida cu aliniamentul de atac.
Atacul limitei dinainte a apararii inamicului se executa simultan (la ora C") si cu
impetuozitate.
2 . Pregatirea luptei de ofensiva.
Prin organizarea ofensivei se intelege activitatea comandantului de subunitate pentru luarea
hotararii, darea misiunilor de lupta, organizarea cooperarii, sistemului de foc, asigurarea actiunilor
de lupta si asigurarea subunitatilor cu necesarul material (munitii, carburanti, echipament etc.).
Succesiunea de lucru a comandantului de subunitate depinde de situatia creata, misiunea de
lupta, de timpul avut la dispozitie si de alti factori.
in cazul cind se trece la ofensiva din miscare, comandantul de subunitate organizeaza
ofensiva in raionul de plecare pe harta (pe schema) sau pe macheta terenului. in aceasta situatie
comandantul va preciza misiunile subalternilor in teren pe masura apropierii catre aliniamentul de
trecere la atac.
in cazul cind se trece la ofensiva din contact nemijlocit cu inamicul comandantul de
subunitate va organiza lupta de ofensiva in teren.
Primind misiunea comandantul de subunitate:
- o insuseste;
- face calculul timpului avut la dispozitie;
- analizeaza situatia;
- ia hotararea si intocmeste schema;
- executa recunoasterea;
- da ordinul de lupta verbal;
- organizeaza cooperarea, asigurarea de lupta si conducerea;
- controleaza nivelul de pregatire a efectivului catre lupta, starea armamentului si
mijloacelor tehnice;
- la ora stabilita raporteaza comandantului esalonului superior despre gatinta
subunitatii pentru trecerea la ofensiva.
La atacul din contact nemijlocit cu inamicul, comandantul de grupa organizeaza ocuparea pozitiei
de plecare, da misiunea observatorului, organizeaza

sistemul de foc in vederea respingerii atacului inamic si lucrarilor pentru amenajarea completa a
pozitiei de plecare. Apoi da ordinul de lupta.
3. Ducerea luptei de ofensiva.
AcJiunile comandanJilor si a subunitaJilor in timpul deplasarii spre limita dinaite a
apararii inamicului.
in dependenta de nivelul de inzestrare a inamicului cu forte si mijloace, de nivelul lucrarilor
genistice si alte conditii depinde si durata pregatii de foc a ofensivei.
De regula, pregatirea de foc dureaza pina la 30 min, dupa care se face transportul focului in
adancimea apararii inamicului si incepe ofensiva trupelor terestre.
Pe timpul pregatirii de foc fiecare comandant si tragator executa observarea pe directia sa de
inaintare sau in sectorul indicat si raporteaza despre rezultatele loviturilor de artilerie si aviatie si
despre mijloacele inamicului care n-au fost nimicite sau nou descoperite.
inainte de ora stabilita C" la semnalul comandantului esalonului superior, tancurile incep
deplasarea de pe pozitiile ocupate in asa fel ca sa atace simultan limita dinainte a apararii inamicului
cu subunitatile de infanterie. Pe masura apropierii tancurilor catre pozitia de plecare la atac,
comandantul subunitatii da comanda de a marca locurile de trecere a tancurilor peste limita dinainte
a trupelor proprii.
Cind atacul se executa pe jos si tansurile s-au apropiat de pozitia de plecare la atac
comandantul da comanda: Pregatirea pentru atac!". La aceasta comanda militarii incarca armele,
pun baionetele si insurubeaza focoasele la grenadele de mana. Dupa trecerea tancurilor peste pozitia
de plecare urmeaza comanda: La atac -INAINTE!", la care militarii tisnesc din transee si ataca
inamicul in pas alergator precedati de tancuri si sprijiniti de focul executat de TAB (ML).
Subunitatea trece prin campul de mine in pas alergator imediat dupa tancul de sprijinprin
coluarul indicat. Pentru trecerea prin baraje si campul de mine, comandantul de subunitate da
comanda: Pluton, direcfia copacului izolat, in coloana cite doi, gr.1 directional, prin coluar, pas
alergator - MAR!"
in capul coloane fiecarei grupe se deplaseaza tragatorul cu pusca mitraliera, care la nevoie
executa focul din mers asupra tintelor descoperite.
Trecerea prin barajele inamicului se executa de catre grupe succesiv sub sprijinul de foc
receproc si focului de artilerie, aruncatoarelor de grenade, pustilor-mitraliere de pe TAB (ML).
Dupa trecerea prin coluar urmeaza comanda : Pentru lupta - INAINTE!". La aceasta
comanda subunitatile reiau dispozitivul de lupta si inainteaza impetuos catre limita dinainte a
apararii inamicului, prin salturi, combinind focul cu miscarea. in functie de densitatea focului
deschis de inamic, salturile se pot executa cu tot plutonul, pe grupe, pe grupuri de militari sau om cu
om.
AcJiunile comandanJilor si subunitaJilor in timpul atacului limitei dinainte a apararii
inamicului si cuceririi obiectivului de atac.

Atacul limitei dinainte a apararii inamicului se face in pas viu sau in pas alergator, executind
focul din mers asupra tintelor descoperite.
Pe masura apropierii catre limita dinaite a apararii inamicului la distanta de sub 40-30 m se
da comanda: Pregdtip grenadele de mdnd!", iar la distanja de sub 20 m va urma comanda: Cu
grenade, foc!". La aceasta comanda militarii arunca grenadele de mana ofensive in transeia
inamicului si exact la ora C" cu strigate URA!" ataca simultan inamicul executind foc asupra lui
de la distanta mica si cucereste prima transee.
in transee militarii executind foc la gura tevei nimicesc inamicul fiind in masura sa se
deplaseze pe directia ulteripara de inaintare.
impotriva tancurilor si celor lalte blindate ale inamicului se foloseste focul rachetelor
antitanc dirijate, aruncatoarelor de grenade antitanc, tunurilor, tancurilor si lupta apropiata dusa cu
mijloace de orbire, imobilizare si distrugere.
Daca apararea inamicului a fost puternic neutralizata si au fost nimicite majoritatea
mijloacelor antitanc, subunitatea poate atca inamicul fiind imabarcata pe TAB (ML) sau ca desant
pe tancuri.
in acest caz imabarcarea se executa pe timpul pregatirii de foc pe pozitia de plecare la atac.
TAB (ML) la comanda data de comandantul de pluton se deplaseaza in ascuns, folosind denivelarile
terenului catre pozitia de plecare la atac si face o scurta oprire. Militarii la comanda: Imbarcarea!"
asigura armele si se urca repede in masini unde isi ocupa locurile stabilite si se pregatesc pentru a
executa focul din miscare.
Odata cu trecerea tancurilor peste pozitia de plecare la atac, subunitatea incepe ofensiva
precedata de tancuri executind foc in primul rand asupra mijloacelor antitanc.
TAB (ML) dupa au trecut prin coluarul de mine, reiau dispozitivul de lupta, inainteaza cu
hotarare, executind tragerea la tinta din miscare si din scurte opriri atacind impetuos limita dinaite a
apararii inamicului, cucerind astfel obiectivul de atac:
- pentru grupa - prima transee pe frontul sau de atac;
- pentru pluton - inamicul din punctul de sprijin al plutonului pe frontul sau de atac.
AcJiunile comandanJilor si subunitaJilor in adancimea apararii inamicului si in timpul
urmaririi lui.
Continuind atacul pe directia ulterioara de inaintare, comandantul de subunitate descoperind
mijloacele de foc antitanc va da comanda: Nistru 121, R1, stdnga 30 m, TAB, - NIMICIfl! Aici
Nistru 12, receptie".
Pe timpul dezvoltarii ofensivei, subunitatea va nimici rezistenta inamicului prin foc, cu
grenade de mana, prin atac executat in flanc si spate.
Pentru obtinerea succesului in ofensiva fiecare comandant va folosi judicios aruncatoarele de
grenade antitanc, mitralierele, alte mijloace de foc, obstacolele naturale si barajele si va executa
focul asupra infanteriei inamicului care va contraataca pentru a o separa de tancuri.
Plutonul trebuie sa treaca la actiunile de pe jos la cele imbarcete pe TAB (ML) sau ca desant
pe tancuri, sa combine focul cu miscarea si manevra, sa mentina

cooperarea cu subunitatile vecine, cu tancurile de sprijin, tunurile si aruncatoarele date ca intarire.


inaintarea cu succes a unei grupe sau chiar unui grup de militari trebuie sa fie sprijinita
imediat prin focul si atacul intregului pluton (grupa).
Atunci cind apararea inamicului a fost dezorganizata, la comanda esalonului superior,
subunitatea executa imbarcarea pe TAB (ML), desant pe tancuri. Pentru aceasta actiune TAB (ML)
la comanda, maresc viteza si ajung la subunitatile lor unde fac opriri scurte pentru a se face
imbarcarea. La comanda dublata de comandantii de grupe IMBARCAREA!", militarii se deplaseaza
spre autovehiculele lor, pun armele la siguranta, executa imbarcarea si se pregatesc sa execute foc
din miscare prin orificiile din peretii laterali a TAB (ML).
Inamicul care contraataca se nimiceste din miscare sau din opriri scurte utilizinduse
adapostirile naturale, reluind atacul cu hotarare in cooperare cu subunitatile vecine.
Cind inamicul incepe sa se retraga subunitatea trece imediat la urmarirea lui fara ca sa-i
permita sa rupa lupta, iar comandantul raporteaza comandantului superior: Nistru2, aici Nistru21.
Am trecut la urmarire pe directia - Casa izolata".
Folosind cu pricepere avantajele terenului, plutonul (grupa) va iesi in ascuns pe caile de
retragere a inamicului pentru a-l lovi in flanc si spate producindu-i pierderi.
Comandantul de pluton (grupa) pe timpul ducerii luptei nu va permite ingramadirea grupelor
(militarilor), dar va mentine directia de atac indicata conducind cu subunitatea din spatele
plutonului sau din dispozitivul de lupta.

TEMA 7. Marsul si siguranta marsului


80. Procedeele de deplasare a trupelor si caracteristica concisa a lor. Marsul, scopul,
conditiile si procedeele de executare a marsului.
81. Indicii posibilitatilor de mars.
82. Dispozitivul de mars al subunitatilor.
83. Punctele, aliniamentele, raioanele fixate pentru mars.
84. Destinatia, componenta si departarea sigurantei de mars
1. Procedeele de deplasare a trupelor si caracteristica concisa a lor. Marsul, scopul,
condiJiile si procedeele de executare a marsului.
Deplasarea este actiunea desfasurata de subunitati pentru dislocarea dintr-un raion intr-altul in
vederea intrarii in lupta in mod organizat sau executarii manevrei de forte si mijloace de pe o
directie pe alta.
Deplasarea se executa rapid, dispersat si in ascuns pentru a asigura protecJia
subunitaJilor impotriva loviturilor inamicului.
Plutonul (grupa) trebuie sa fie permanent in masura sa execute deplasari pe orice distanta, in
cadrul companiei (plutonului) si independent.
in cadrul actiunilor militare, deplasarea are un rol important regasindu-se ca parte componenta
in toate formele de lupta. in urma cercetarilor a rezultat ca

aproximativ doua treimi din durata unor actiuni militare complexe o reprezinta deplasarile si
stationarile.
In funcJie de situaJia si misiunea primita, deplasarea poate fi:
- spre frontiera;
- spre front;
- de-a lungul frontului si dinspre front.
Procedeele de deplasare:
- prin mars pe tehnica de lupta (tancuri, TAB (MLI), pe jos (pe schiuri);
- prin transport feroviar, naval sau aerian.
- combinat prin mars si transport.
Alegerea procedeului de deplasare se face in funcJie de;
- situatia concreta;
- scopul, distanta si timpul efectiv alocat deplasarii;
- existenta (cantitatea si capacitatea) mijloacelor de deplasare.
Deci, este necesar ca orice structura militara sa fie permanent in masura sa execute
deplasari pe orice distanta, independent sau impreuna cu alte forte.
Deplasarea se executa rapid, dispersat si in ascuns.
Marsul consta in deplasarea organizata a subunitatilor in coloana, cu mijloace proprii, pe
drumuri amenajate sau neamenajate, in scopul de a ajunge in raionul (pe aliniamentul) fixat, la timp
si cu capacitatea de lupta completa, in vederea indeplinirii misiunii de lupta. Se executa, de regula,
noaptea sau in alte conditii de vizibilitate redusa. Ziua marsul se executa numai cind este impus de
conditiile situatiei, pe timpul desfasurarii actiunilor de lupta, cind se executa deplasari la departari
mari inapoia dispozitivului fortelor proprii din contact cu inamicul.
Deplasarea prin mars se face cu formatia, in coloana, cu mijloacele proprii, pe cai de
comunicatii amenajate sau neamenajate, aplicindu-se masurile de siguranta si de mentinere a
capacitatii de lupta.
Conditiile, in care se executa marsul sunt diverse si depind de situatiile, in care se executa
marsul.
Marsul se executa atit pe timpul pregatirii actiunii, cit si pe timpul ducerii acesteia,
indiferent de forma, de actiunea sau procedeul specific acesteia.
In aparare marsul se executa pentru:
- trecerea la apararea in afara contactului nemijlocit cu inamicul pe un anumit aliniament;
- inlocuirea unor forte aflate in contact nemijlocit cu inamicul;
- retragerea trupelor de sub presiunea puternica a inamicului;
- nimicirea unor grupari de forte (desant aerian etc.) in adincimea dispozitivului trupelor
proprii.
In ofensiva marsul se executa pentru urmarirea inamicului, care se retrage. in functia de urgenta
impusa de situatie, efortul cerut personalului si viteza de deplasare, marsul poate fi normal_sau
forJat.
Marsul normal, se executa, de regula, pe timp de noapte si in alte conditii de vizibilitate
redusa, cu respectarea vitezei medii de deplasare si respectarea tuturor elementelor deplasarii (halte
mari, odihna de zi sau noapte), in conditiile cind

subunitatea urmeaza a executa marsul nu se prevede intilnirea cu forte superioare ale inamicului.
Marsul format se executa cind situatia impune trecerea in scurt timp la indeplinirea unei
misiuni de lupta, prevazindu-se intilnirea cu forte superioare ale inamicului, pe timpul retragerii i
in toate cazurile cind se exista pericolul de intrebuintare de catre inamic a A.N.M. i mijloacele
incendiare. Se executa cu viteze maxime admise de teren, fara opriri, folosindu-se pentru deplasare
majoritatea timpului de zi i de noapte.
Marsul se poate executa in conditiile cind:
- se prevede intalnirea cu inamicul;
- nu se prevede intalnirea cu el.
Atunci cind marsul se executa in conditiile cind se prevede intalnirea cu inamicul,
dispozitivul de mars, se va constitui astfel, incit subunitatile sa fie capabile sa se desfasoare in
dispozitiv de lupta pentru a trece la executarea misiunii de lupta intr-o durata de timp scurta.
Atunci cind nu se prevede intalnirea cu inamicul, marsul se pregateste si se executa astfel ca
subunitatile sa ajunga in noul raion in conditiile unor eforturi normale. Pentru executarea marsului
se aleg cele mai bune drumuri, iar coloanele se formeaza din subunitati care au aceias viteza de
mars si capacitate de trecere.
2. Indicii posibilitajilor de mars.
Indicii posibilitatilor de mars sunt etapa de mara si viteza medie de mars.
Etapa de mars - reprezinta distanta parcursa de pluton in 24 de ore.
Marimea (in km) unei etape este dependenta, in cea mai mare masura, de media vitezelor
pe diferite portiuni de itinerar, exprimata in km/h, precum si de timpul favorabil deplasarii.
Marimea etapei si a vitezei medii de mars depinde de misiune, pregatirea comandantilor,
pregatirea conducatorilor auto (mecanicilor - conducatori), starea tehnica a masinelor de lupta
(automobilelor) si a itinerarului.
in teren ses si deluros etapa de mars poate fi de pina la 250 km, uneori mai mare, iar in
teren deluros-impadurit pina la 150 km.
Cind subunitatea se deplaseaza pe jos, marimea etapei de mars poate fi pina la 30
km.
Vitezele medii ce se iau in calcul pentru determinarea unei etape de mars sunt
materializate in tabelul nr. 3
Tabelul nr.
3
Felul deplasarii coloanelor
Viteza (in km-h in teren mediu framintat)
TAB (auto)
Mixta (Tc. MLI.,T.A.B.)
Pe jos
Pe schiuri

ziua
30-40
20-30
4-5
5-7

noaptea
25-30
15-20
4-5
5-7

Pe timp de inghet (dezghet) si in conditii de vizibilitate redusa, viteza se reduce pina la 10-15
km/h (cu 15-20%).
Distanta la mars intre masini poate fi de 25-50 m. Aceasta distanta asigura siguranta
deplasarii. Vezi figura nr. 11

25 5 0 m >
Fig. nr. 11 Coloana de masini la marsi cu distansa dintre ele (o varianta).

3. Dispozitivul de mars al subunitaJilor.


Dispozitivul de mars al subunitaJilor.
Dispozitivul de mars reprezinta gruparea de forte si mijloace, in scopul deplasarii trupelor.
Cind nu se prevede intilnirea cu forje superioare ale inamicului, dispozitivul de mars
se_compune din:
- elemente de cercetare, siguranta si de asigurare a deplasarii;
- forte principale, constituite in coloana de mars;
- subunitati de logistica.
Constituirea dispozitivului de mars al subunitajii depinde de:
- misiunea primita;
- conceptia marsului;
- caracterul itinerarului;
- conditiile executarii marsului.
Dispozitivul de mars al subunitajii trebuie sa asigure:
- viteza inalta de mars si desfasurarea rapida in lupta;
- vulnerabilitatea minima cauzata de AMN si loviturile aviatiei inamicului;
- mentinerea conducerii stabile a subunitatii.
Dispozitivul de mars al unei subunitati este coloana. Acesta se constituie in functie de
situatie, locul in coloana esalonului superior din structura caria subunitatea face parte, conditiile in
care are loc marsul (cind se prevede sau nu intilnirea cu inamicul), misiunea primita si starea
itenerarului.
Cind se prevede intilnirea cu inamicul, dispozitivul de mars trebuie sa corespunda conceptiei
actiunilor care vor avea loc, sa ofere conditii pentru desfasurarea rapida a plutonului pentru
angajarea in lupta si sa asigure executarea manevrei.
Mijloacele de intarire se dispun in cadrul coloanei subunitatii in locurile care le asigura
conditii optime de intrare in lupta. Vezi figura 12.

PLUTONUL INFANTERIE MOTORIZATA LA MAR$

Fig. 12. Dispozitivul la marsi a unei subunitati de infanterie de valoare pluton (o variant). 4. Punctele, aliniamentele, raioa
In scopul coordonarii deplasarii coloanelor se stabileste: - punct initial si puncte de
coordonare.
Punctul initial reprezinta locul stabilit pentru inceputul deplasarii capului coloanei la ora
stabilita si precizata prin misiune. Punctul initial se stabileste la 5-10 km (lungimea coloanei
batalionului) de raionul de dispunere (stationare).
Punctul de coordonare reprezinta locul stabilit, pe fiecare itinerar, la fiecare 3-4 ore de
mars pe la care exista obligativitatea trecerii subunitatii, cu capul coloanei, la ora stabilita.
Punctul initial si punctele de coordonare nu se stabilesc pe riuri si in locurile obligate de
trecere.
Pentru odihna, hrana, verificarea starii tehnice, ajustarea echipamentului, materialelor,
inlaturarea defectiunilor si completarea stocurilor se stabilise:
- halte mici;
- halte mari;
- raioane ale odihnei de zi (noapte).
Halta mica in cazul deplasarii pe automobile, se fixeaza: prima, dupa fiecare 1-2 ore de
mars (iarna, dupa 1-1.5 ore de mars) si au durata de 20 - 30 minute. Cand marsul se executa pe jos:
prima halta dupa 30 minute de deplasare,cu o durata de 10 minute de la inceperea acestuia, iar
urmatoarele din 50 in 50 minute de mars si au o durata de 10 minute.
Halta mare se fixeaza la sfarsitul primei jumatati a etapei de mars si are o durata de 2-3ore.
Cind distanta de parcurs este mai mica de o etapa de mars, noaptea si iarna pe geruri
puternice, de regula, nu se fixeaza halte mari.
Pe timpul haltelor mari se serveste hrana militarilor, se completeaza plinurile la autovehicule,
se verifica armamentul, tehnica militara, se executa intretinerea tehnica a autovehiculelor, iar in
functie de rulajul TAB sau MLD - reglajele dispozitivelor de comanda.
Odihna de zi (noapte) se fixeaza dupa executarea unei etape de mars. Pentru haltele mari si odihna
de zi (noapte) se aleg raioane care ofera conditii favorabile de protectie si mascare si dispun de

suficiente surse de apa.

Pe timpul haltei mari si in raionul odihnei de zi (noapte) plutonul (grupa) paraseste drumul si
se dispune in raionul stabilit, astfel incit sa fie permanent gata de lupta si sa poata continua in timp
scurt marsul.
in raionul odihnei de zi (noapte) se iau masuri de asigurare a actiunilor de lupta, se distribuie
hrana calda, se completeaza plinurile cu carburanti si lubrifianti si se executa lucrarile prevazute la
halta mare.

Fig. nr. 13 Schema cu raioanle, punctele si aliniamentel care se fixeaza la mars ( o varianta).
Dupa 2-3 etape de mars se dau 24 ore de odihna. Vezi figura nr. 13
in raionul odihnei de zi (noapte), pentru respingerea inamicului terestru (a elementelor de
cercetare-diversiune ale inamicului), dupa ce se iau masuri corespunzatoare de observare, mascare
si siguranta pe aliniamentul indicat de comandantul de companie (batalion), se amenajeaza locasuri
(santuri) si pozitii de tragere pentru mijloacele antitanc, folosindu-se in acest scop adapostirile
naturale si denivelarile din teren.
Pe timpul odihnei de zi (noapte) se pot schimba elementele de siguranta marsului.
4. Destinatia, componenta si departarea sigurantei de mars
Siguranta de mars este destinata pentru:
- asigurarea deplasarii continua a coloanei fortelor principale;
- a evita atacul prin surprindere a inamicilui terestru;
- a asigura conditii favorabile pentru desfasurarea si intrarea in lupta in mod organizat a
fortelor principale;
- capturarea sau nimicirea cercetasilor sau grupurilor de cercetare - diversiune ale
inamicului.
in siguranta de mars subunitatea de infanterie poate fi destinata ca pichet mobil de cap (de
flanc, de spate), pichet fix de flanc sau patrula de siguranta cind pichetul mobil este de valoare
companie.
Subunitatea numita ca pichet mobil (fix) poate primi ca intarire un pluton de aruncatoare de
mine, o grupa de mitraliere, 1-2 pionieri, 1-2 cercetasi chimici.

Pichetul mobil de cap se trimite la distanta de 5-10 km, iar pichetul mobil (fix) de flanc si
de spate - pina la 5 km.
in localitati, paduri, munti, pe timp de noapte sau cind marsul se executa pe jos, aceste
distante se pot micsora pina la jumatate. Vezi figura nr. 14.

Fig. nr. 14 Schema organizarii sigurantii marsului de catre o subuitate de infanteri de valoare pluton (o varianta).

TEMA 8. Stajionarea si siguranta stationarii


85.

Scopul dispunerii subunitatilor in stationare. Raioanele de stationare a subunitatilor, dimensiunile si


cerintele inaintate fata de ele.
86.
Principiile dispunerii subunitatilor, tehnicii si efectivului in raionul de stationare si amenajarea lui.
87.
Destinatia, componenta, departarea si misiunile sigurantei stationarii.

1. Scopul dispunerii subunitatilor in stationare. Raioanele de stationare a


subunitatilor, dimensiunile si cerintele inaintate fata de ele. Stationarea
Nopunea de stationare si scopurile ei
Prin stationare se subintelege dispunerea dispersata a subunitatilor intr-un raion ales (stabilit)
din timp.
Stationarea subunitatilor se va efectua in scopul pregatirii lor in vederea executarii unor actiuni
de lupta, marsului sau refacerii capacitatii de lupta. Raionul de stationare si cerintele inaintate fata
de acesta
Raionul de stationare se alege (stabileste) de catre comandantul esalonului superior.

Intrarea in raionul de stationare se va efectua pe timp de noapte sau in alte conditii de


vizibilitate redusa.
Raionul de stationare trebuie sa asigure dispunerea mascata a subunitatilor, protectia
impotriva armelor de nimicire in masa (ANM), sa aiba cai de intrare si iesire si sa ofere
posibilitatea asigurarii cu apa potabila.
Pe timp de iarna sau alte conditii climaterice nefavorabile pentru stationare se aleg raioane
care includ localitati, constructii si surse de combustibil.
Se interzice stationarea trupelor in raioanele unde sunt posibile inundatii si alunecari de
teren.
2.Principiile dispunerii subunitatilor, tehnicii si efectivului in raionul de
stationare si amenajarea lui.
Dispozitivul de stationare a subunitatilor consta in dispunerea dispersata in raionul stabilit si se
compune din: elemente de siguranta nemijlocita si din siguranta de stationare; subunitate de
serviciu; subunitatile si mijloacele dispuse in raionul de stationare.
Dispunerea subunitatilor in raionul de stationare se face tinanduse seama de posibilitatea de a
intra cit mai repede in lupta sau de a relua marsul.
Plutonul de infanterie se dispune in raionul de stationare, de regula, in cadrul companiei dea
lungul cailor de comunicatie. Autovehiculele se vor amplasa dispersat la o distanta (interval) de 2550 m unul de altul, iar in teren deschis aceasta distanta poate ajunge pina la 100-150 m.
Autivehiculele sunt dispuse astfel ca sa poata contribui la constituirea rapida a dispozitivului de
lupta sau a coloanei pentru parasirea raionului de stationare. Vezi figura 15.
Amenajarea genistica si mascarea raionului incepe imediat dupa sosirea subunitatilor in acesta..
in raionul de stationare se respecta cu strictete mascarea si se introduc restrictii in circulatie.

Fig. nr.15 Schema dispunerii unei subunitati de infanteri de valoare pluton in raionul de

stasionare (o varianta).
3.Destinatia, componenta, departarea si misiunile siguramtei stationarii.

in raionul de stationare unitatile si subunitatile militare isi creaza siguranta nemijlocita fiind
pazite de echipe de patrulare si posturi de paza independente.
Echipa de patrulare are valoarea de 2-3 militari, i se indica itinerariul de patrulare, secretul si
se trimite la departarea legaturii din vedere si sustinerii cu foc. Pe harta, schema echipa de
patrulare se arata prin semnu . Echipa de patrulare se schimba din 4 in 4 ore (iarna - din 2 in 2 ore).
Postul de paza independent are valoarea de pina la o grupa, care ocupa si amenajeaza pozitia
indicata la o distanta de pina la 1500 m de subunitatea careia ii face siguranta. Locul de dispunere a
grupei trebuie sa asigure observarea si executarea focului circular si o buna mascare. Postul de paza
se schimba de regula dupa 24 ore. Pe harta, schema se arata .
Atunci cind exista pericolul de a fi atacat de inamic, batalionul (compania) organizeaza si
siguranta de stationare. in siguranta de stationare batalionul poate sa trimita 1 -3 pichete de paza
independente de valoare a cite un pluton.
Pichetele de paza se trimit la o departare de pina la 5 km fata de raionul de stationare si ocupa un
punct de sprijin cu o dezvoltare frontala de 500-1000 m, avind fasia de siguranta pina la 2000 m.
Vezi figura 16.
Subunitatea numita ca pichet de paza poate primi ca intarire 1-2 mitraliere, 1-2 tancuri, 1-2
tunuri antitanc sau aruncatoare de grenade. Misiunile sigurantei de stationare sunt:
- sa descopere la timp apropierea inamicului si sa previna trupele carora li se face siguranta;
- sa interzica patrunderea cercetarii inamicului spre trupele proprii;
- sa apere cu darzenie pozitia cind este atacata de inamic;
- sa interzica trecerea personalului si a grupelor care nu cunosc parola peste linia sigurantei de
stationare;
Pentru a recunoaste militarii proprii de cei ai inamicului, comandantul de subunitate (batalion,
companie, pluton) stabileste pentru fiecare 24 ore un secret, care este compus din parola si raspuns.

Fig. 16. Schema de despunere si organizare a sistemului de foc de catre o subunitate de infanterie numita in siguranta station

TEMA 9. Actiunile de lupta ale soldatului-infanterist


1.Obligatiile generale ale sergentului (soldatului) in lupta, dupa functia detinuta.
2.Amplasarea personalului, munitiilor i bunurilor materiale in TAB (MLI) .
3.imbarcarea i debarcarea personalului grupei in(din) TAB , automobile. 5.Deplasarea
pe cimpul de lupta a personalului grupei.

l.Obligatiile generale ale sergentului (soldatului) in lupta, dupa functia


detinuta.
in lupta moderna de arme intrunite rolul sergentilor si soldatilor este enorm. Pentru obtinerea
victoriei asupra inamicului ei trebuie sa stie la perfectie si sa intretina in gatinta de lupta permanenta
armamentul sau si tehnica de lupta, cu iscusinta a manui si cu pricepere a le folosi in lupta. in afara
de aceasta, fiecare sergent si soldat trebuie sa fie in gatinta de a-l schimba, in caz de necesitate, pe
camaradul iesit din lupta, de aceea cunoasterea specialitatii militare limitrofe este in mod
obligatoriu.
In lupta fiecare sergent si soldat este obligat:
- sa cunoasca misiunea de lupta a plutonului, grupei si a sa;
- sa cunoasca organizarea, armamentul, indeosebi posibilitatile de lupta a tancurilor, altor
masini blindate si a mijloacelor antitanc ale inamicului, deasemenea locurile vulnerabile ale lor;
- sa cunoasca armamentul si tehnica subunitatii sale;
- sa cunoasca dimensiunile, volumul, succesiunea si timpul necesar pentru amenajarea
constructiilor de fortificatie;
- sa amenajeze repede locasul, sa participe la executarea santului de tragere si adapostului
plutonului (grupei), inclusiv cu intrebuintarea substantelor explozive;
- sa execute mascarea;
- sa execute cu atentie observarea si ascultarea, sa descopere la timp inamicul si sa raporteze
imediat despre acesta comandantului sau;
- sa actioneze cu fermitate si dirzenie in aparare si cu indrazneala si hotarire in ofensiva; sa-l
nimiceasca pe inamic, mijloacele blindate si tintele aeriene care actioneaza la inaltimi mici; cu
chibzuinta sa se deplaseze pe cimpul de lupta, sa aleaga pozitiile de foc (locurile de tragere); sa
actioneze in cadrul grupei, independent, sau in conditii de izolare folosind cele mai adecvate
procedee de lupta si toate mijloacele, sa dea dovada de vitejie, initiativa, ingeniozitate in lupta;
- sa cunoasca drepturile ce i se cuvin, stabilite prin norme, regulile de primire, intretinere si
consum, modul de preparare a hranei din concentrate alimentare, precum si regulile de trai si lupta
in conditii de izolare.

2. Amplasarea personalului, munitiilor si bunurilor materiale in TAB .


Spatiul din cutia TAB are trei compartimente:
- in fata - compartimentul de conducere;
- in partea din mijloc - compartimentul pentru desant;
- in partea din spate compartimentul pentru motor.
in masinele de lupta militarii se dispun an felul cum este aratat in figura nr. 16.

Fig. nr. 16 Felul de despunere a militarilor an masinele de lupta.

3. Imbarcarea si debarcarea personalului grupei in(din) TAB.


Pentru imbarcarea personalului in mainile de lupta se da comanda La masini Adunarea!". La ceasta
comanda personalul grupei se aduna linga masjni. Vezi figura 17.
La aceeai comanda, militarii numiti din timp deschid repede obloanile i le fixeaza in pozitia dischisa.
Atunci cind se da comanda Imbarcarea" militarii ii ocupa repede locurile stabilite. Arma la
imbarcare se ia cum e mai comod, cu exceptia mitralierei de companie i a aruncatorului de grenade antitanc
care se transmit militarilor din spate pentru a le relua dupa ce au efectuat imbarcarea.
in dependenta de misiunea care urmeaza sa fie indeplinita, militarii, la comanda comandantului de
grupa, pot pune armele astfel:
- intre genunchi i o sprijina cu ambele miini sau numai cu o miina;
- in crenele, pentru executarea focului din mers sau din opriri scurte asupra inamicului;
- le fixeaza in clipsuri sau cu curelue.
Ranitele, la comanda comandantului, se scot i se fixeaza la locurile destinate pentru acest scop.
Comandantul de grupa are grija ca imbarcarea sa se efectueze corect, rapid i cu respectarea regulilor
de securitate, urmarete ca militarii care s-au imbarcat ultimii sa inchida i sa fixeze zavoarele obloanilor.
in automobilele care sunt parcate pe partea dreapta a drumului este interzisa imbarcarea pe la bordul
din stanga.
Pe timpul deplasarii fiecare militar executa observarea in sectorul stabilit i raporteaza despre tintele
descoperite, executind foc asupra inamicului din propria initiativa sau la comanda comandantului.

Fig. nr.17. Adunarea efectivului grupei 5.Deplasarea

pe cimpul de lupta a personalului grupei.


Mersul pe timpul ducerii actiunilor de lupta se poate executa in pas viu , in pas alergator (165170
pasi/min) sau fuga (250-270 pasi/min), in profil normal sau aplecat, in salturi (in picioare) si tiris (pe
burta, pe coate si pe genunchi si pe o parte).
Atacul limitei dinainte a apararii inamicului se face in pas viu, in pas alergator sau fuga.
Mersul prin salturi si pe tiris se folosesje pentru apropierea de pozitiile inamicului in ascuns i
pentru protejarea militarilor de focul ochit al inamicului.
in functie de densitatea focului deschis de inamic i de caracterul terenului plutonul de infanterie poate
executa deplasarea prin salturi cu cite un militar, pe echipe de militari sau pe grupe.
Deplasarea grupei de infanterie in dispozitiv de lupta in lant de tragatori se poate executa prin salturi cu cite
un militar, pe echipe de militari sau simultan cu toata grupa. Deplasarea prin salturi se executa in felul
urmator:
- comandantul de pluton (grupa) da comanda: Pluton, pe aliniamentul copacull izolat - fintina, cite
unul din dreapta ti din stinga, salt - INAINTE'".
Comandantii de grupe dubleaza comanda pentru executarea saltului: Soldat Lupu, pe alinamentul
copacul izolat - fintina, salt - INAINTE!". La comanda prevestitoare militarul ii alege traseul i locurile
de oprire pentru respiratie; asigura arma i o duce pe linga corp ca la pozitia pentru lupta culcat, apropie
picioarele avind calciile lipite; la comanda saviritoare se sprijina pe palma stinga, pe calciiul piciorului
drept i pe virful piciorului sting, se ridica cu vioiciune i executa saltul cu cea mai mare repeziciune (fuga).
Lungimea saltului intre locurile de oprire pentru respiratie, in functie de teren i de focul inamicului, poate fi
in medie de 20-40 pasj.
La locurile de oprire pentru respiratie sau la ajungerea pe linia ordonata militarul trebuie sa ia din fuga
pozitia culcat, fara a ridica picioarele, cisjigind cit mai mult teren catre inainte, dupa care sa se rostogoleasca
putin lateral; ajungind pe linia de tragere, folosete terenul i se pregateste pentru executarea focului.
Pe timpul saltului automatul (puca-mitraliera) se tine in mina dreapta in cumpanire.
Concomitent cu oprirea celor dintii dupa primul salt, incep deplasarea urmatorii militari i se
deplaseaza pina la linia celor dintii plecati. Odata cu oprirea lor, primii militari reiau executarea saltului i se
deplaseaza in aa fel pina cind ajung la aliniamentul indicat. Ceilalti militari din grupa executa deplasarea in
acelai mod.

Atunci cind plutonul executa deplasarea prin salturi pe grupe, fiecare grupa incepe deplasarea la
comanda comandantului sau de grupa: ,,Grupa, directia pilonul din fata, salt, -INAINTE!".
La aceasta comanda intregul personal al grupei se ridica simultan i alergind 20-40 pai se opresc
pentru respiratie (7-10 sec.). Pentru reluarea deplasarii se da comanda: Grupa -INAINTE!".
Grupele (militarii) care ramin pe loc sau cele (cei) care au ajuns pe noul aliniament dupa executarea
saltului, sprijina cu foc grupa (militarii) care executa saltul i incep micarea la comanda comandantului de
pluton (grupa).
Mersul tiris are ca scop sa fereasca pe militar de observarea i de focul inamicului. El se executa:
- tiris. pe burta;
- tiris pe coate i genunchi;
- tiris pe o parte.
Pentru mersul tiris se da comanda: Soldat Lupu (grupa), pe aliniamentul fintina -copacul izolat,
tiris pe burta - INAINTE!".
La comanda prevestitoare, militarul ii alege drumul de urmat i locurile de oprire pentru respiratie,
iar la comanda saviritoare executa mersul tiris prin procedeul indicat.
Pentru mersul tiris pe burta, militarul ia pozitia culcat cu repeziciune spre inainte lipindu-se de
pamint, apuca cu mina dreapta arma de linga bratara de sus i o pune pe antibratul miinii drepte.Trage
inainte piciorul drept (sting) i in acelai timp intinde mina stinga (dreapta) inainte, cit poate mai departe;
impingindu-se cu piciorul indoit, deplaseaza corpul inainte, trage celalalt picior, intinde cealalta mina i
continua mersul in aceeai ordine. Pe timpul mersului tiris capul nu se ridica sus, ci doar atit cit ii este
necesar militarului sa poata merge tiris.
Desen

Pentru mersul tiris pe coate si pe genunchi militarul se sprijina pe antebrate sau pe palme. Trage
piciorul drept (sting) indoit sub piept, o data cu intinderea miinii stingi (drepte) inainte. Deplaseaza corpul
inainte pina la intinderea completa a piciorului drept (sting), tragind in acelasj timp sub piept celalalt picior
indoit i intinzind inainte cealalta mina; mersul se continua in aceeai ordine. Arma se tine la fel ca la
mersul tiris pe burta.

Desen
Pentru mersul tiris pe o parte militarul ia pozitia culcat, dupa care, cu repeziciune, incepe micarea
pe partea stinga a corpului, tragind inainte piciorul sting indoit din genunchi, se sprijina pe antebratul mainii
stingi, iar cu tocul incaltamintei piciorului drept se razama pe pamint cit

mai aproape de corp: intinzind piciorul drept, deplaseaza corpul inainte, fara a schimba pozitia piciorului
sting, dupa care mersul se continua in aceeasj ordine. Arma se tine cu mina dreapta, punind-o pe coapsa
piciorului sting.

Desen

Pentru deplasarea simultana a plutonului in dispozitiv de lupta in lant de tragatori prin salturi (tiris) se
da comanda: Pluton, pe aliniamentul R. 1 si R. 2, salt - INAINTE!".
Pentru oprirea plutonului (grupei) se da comanda: Pluton (grupa) - STAI". Pentru reluarea
deplasarii se da comanda: Pluton (grupa) - INAINTE!".

TEMA 10. Lupta antiblindate (antitanc)


Deplasarea plutonului (grupei) in dispozitiv de lupta in lant de tragatori in partea opusa (pentru
retragere) se executa prin aceleai procedee la comanda comandantului de pluton (grupa): Pluton (grupa),
retragerea pe aliniamentul casa izolata-podul, cite unul din dreapta-stinga, salt- INAPOI!".

1. Caracteristicile de lupta ale tancurilor, mainilor blindate i mijloacelor antitanc,


punctele lor vulnerabile.
88.
Posibilitatile de lupta antiblindate ale armamentului din dotarea subunitatilor de infanterie
motorizata.
89.
Armamentul grupei (plutonului) care se intrebuitiaza in lupta cu blindatele.

l.Caracteristicile de lupta ale tancurilor, masinilor blindate si mijloacelor


antitanc, punctele lor vulnerabile.
Tancurile i mainile blindate sunt cele mai importante tinte pentru soldat pe cimpul de lupta i
in acelai timp i cele mai periculoase,care trebuie sa fie nimicite in primul rind.
Pentru a invinge in lupta antiblindate trebuie a cunoaste partile puternice i slabe a blindatelor
si caracteristicile lor de lupta.
Primul tanc a fost inventat de englezi si a aparut pe cimpul de lupta in primul razboi mondial.
Viteza de deplasare a primelor tancuri era de 5 - 7 km/h.
Aparitia tancului pe cimp de lupta provoca panica si demoraliza armata inamicului.
in razboiul al doilea mondial toate operatiunile militare de valoare s-au desfasurat cu succes
numai datorita folosirii cu pricepere a trupelor blindate, care au devenit prin urmare forta principala
a trupelor de uscat.
Din punctul de vedere al cantitatii deproducere a tancurilor, statistica demonstreaza ca in
perioada anilor 1946 -1987 tarile aliantei NATO au produs peste 60 mii, iar tarile pactului de la
Varsovia - peste 100 mii tancuri, din care fostei URSS ii reveneapeste 87 mii.

Bataie eficace
Capac. de strapunger e

Tancul
^/-'Caracteristici
Greutatea
inaltimea
Tunul
Proiectile
Cadenta
proiec.
antibl.
proiec.
cumul
de pe loc
din mers
- - ' cutie
turela
V max.
N cai/put.

Leopard 2

Celendjer

55 t
2480
120 lisa
42
4-5

62 t
2650
120 ghint.
64
4-5

M1A1
Abrams
57 t
2400
120 lisa
40
4-5

450

450

450

500

500

500

2800
1900
450
550
68
1500

2700
1900
450
550
60
1200

2800
1900
500
600
70
1500

T-72

125 lisa

T-90

125 lisa

Indicii de demascare a tancurilor si masinelor blindate.


Descoperirea tancurilor se face prin observarea campului de lupta, iar in anumite conditii
i prin ascultare.
Tancurile, autotunurile, mainile blindate pot fi descoperite de la distante mari
supraveghind caile de acces catre pozitiile noastre.

Deasemenea dupa :
- norul de praf, care ne indica i asupra directiei de micare.
- zgomotul produs de motoare.
- flacara produsa la gura tevei armamentului aflat la bord i zgomotul caracteristic al
tragerilor.
in zilele senine, in urma reflectarii razelor solare, diversele suprafete exterioare ale
mainilor blindate sclipesc.
Locurile vulnerabile ale tancurilor si masinelor blindate
- aparatele de observare i ochire, farurile care se distrug cu focul armamentului cu
glont.
- enilele se distrug cu ajutorul grenadelor de mana antitanc, minelor antitanc.
- turela i corpul blindat se distrug cu ajutorul proiectilelor subcalibru i cumulative.
- placa frontala se distruge cu ajutorul grenadelor de mana antitanc, de asemenea cu
ajutorul vaselor cu lichid incendiar.
- placa de blindaj laterala se distruge cu ajutorul proi ectilelor cumulative. Un loc
vulnerabil este aa-numita Zona moarta" in fata tancului (pana la
30 m).

Aparatele de observae
Aparatele de ochire a comandantului si a operatorului ochitor
2. Posibilitajile de lupta antiblindate ale armamentului din dotarea subunitatilor de infanterie
motorizata.

Greutatea
Dirijarea
Bataia
eficace
Capacitate a
destrapung.
Jara
Echipaj
Tip

Aruncator de
grenade
Dracon"
Tou"
Milan"
antitancpanterfaus
t"
6,3 kg
10,3/1,5 kg
18,9/3,6 kg
6,0/2,98 kg
lovitura directa
prin cablu
raza Lazer prin cablu
30-1000 m 65-3750 m
430 mm

600 mm

0-300 m

25-2000 m

370 mm

550 mm

Rep. Fed.
Germania ,
Germana
Franta
1 om 3 oameni
2 oameni
2 oameni 1+1 2
de o singura racheta are 2 mijloc antitanc din
folosinta
trepte
dot. infant.
SUA

SUA

-7

-9

6,3 kg

50,5 kg

350 m

1300 m

400 mm 400 mm
FR

3. Armamentul grupei (plutonului) care se intrebuitiaza in lupta cu blindatele.

FR

90. Artileria, (tun, obuzier, aruncatoare de bombe, artileria reactiva);


91. Masina de lupta al dsantul BMD-1;
92. Complexuri de rachete antitanc dirijate (RAD);
93. Aruncatoarele de grenade (AG-7, SPG-9);
94. Arucatoarele de flacari;
95. Grenadele de mina;
96. Minele antitanc.
TEMA 11. Grupa (echipa) in aparare
97. Locul i rolul grupei (echipei) in dispozitivul de lupta al plutonului in aparare.
98. Posibilitatile de lupta ale grupei in aparare.
99. Pozitiile de tragere ale TAB (MLD). Dispunerea efectivului, tehnicii i mijloacelor de foc pe
pozitiile grupei (echipei).
4. Succesiunea i continutul activitatilor comandantului grupei (echipei) pentru
organizarea apararii.
5. Actiunile comandantului i ale efectivului grupei (echipei) in timpul ducerii luptei
de aparare (in timpul pregatirii de foc a inamicului, atacului aerian, luptei cu
blindatele i tintele aeriene), comenzile i semnalele date de comandantul grupei
(echipei) in aparare i modul de actiune la indeplinirea lor.
l.Locul i rolul grupei (echipei) in dispozitivul de lupta al plutonului in aparare.
Grupa de infanterie in aparare

de regula pregateste si duce lupta de aparare


---------------------------1-------------------------_________

limi
tez
e
patrunderea inamicului Tn adTncimea

Tn cadrul dispozitivului grupa

ESTE SA:
-

p roduca pierderi mari inamicului; -

ESTE SA:
men^ina pozi^iia din punctul de sprijin din adTncime;

slabeasca treptat puterea de lupta a


inamicului;

- op rireasca ofensiva Tn fa^a limitei dinainte


a ap ararii;

apararii;

- Tntarirea apararii pe o direc^ie amenin^ata;


- limiteze patrunderea Tn adTncimea apararii;

- Tnchida brasa din dispozitiv;

- asigurare flancul amenin^at;

varianta de constitute a despozitivul de lupta al plutonuli de infanterie in aparare, cu


dispunerea grupelor este materializat in figura nr. 18.

2.Posibilitatile de lupta ale grupei in aparare.


Prin posibilitatea de lupta a grupei de infanterie injelegem:
100. densitatea focului pe care o poate crea grupa de infanterie in aparare;
101. cite tancuri ale inamicului poate sa nimiceasca grupa in aparare;
a) Pentru a calcula densitatea focului pe care o poate crea grupa de infanterie in aparare se
folosete de formula :
dg = Cg : Hg, unde dg - densitatea focului a grupei; Cg - cadenja sumara de tragere a
armamentului din dotarea grupei; Hg - marimea faciei de tragere a grupei.
Cadenja sumara de tragere a grupei (Cg) se calculeaza astfel: Cg = + + 4 x +
CPL = (1 x 250 gl/min) + (1 x 150 gl/min) + (1PL x 40 gl/min) = 840 gl/min, unde cadenja de tragere a putii-mitraliere de pe TAB; - cadenja de tragere a putii-mitraliere; cadenja de tragere a pistolului-mitraliera; - cadenja de tragere a putii cu luneta.
Faia de tragere a grupei (Hg) se alcatuiete din marimea pozijiei de aparare a grupei, care
b)
a)
Fg.nr18 despozitivul de lupta a plutonului cu despunerea grupei, a) pe limita dinainte, b) in adancime.
poate fi de pina la 100 m i intervalele cu grupele vecine pe care trebuie sa le acopere cu foc:
Hg = Fg + V2 (Ii + IT), unde Fg - marimea pozijiei de aparare a grupei de infanterie de-a
lungul frontului; I1 i I2 - intervalele cu grupele vecine care pot fi de pina la 50 m fiecare.
Luind in calcul aceste normative tactice se determina marimea faciei de tragere a grupei:
Hg = 100m + Y2 (50m + 50 m) = 150 m
Prin urmare, tiind cadenja sumara de tragere (Cg) i marimea faciei de foc (Hg) a grupei se
poate calcula densitatea focului (dg) pe care o poate crea grupa de infanterie in aparare: dg = Cg :
Hg = 840 lg/min : 150 m = 5 - 6 gloanje pe 1 m front intr-un minut.

Din experienja razboaielor precedente se tie ca in rezultatul pregatirii de foc a ofensivei


inamicului, trupele care se apara pot suferi pierderi pina la 30% din forje i mijloace.
Tmind cont de pierderile suferite care se calculeaza dupa cum urmeaza: 840 gl/min x 0,3 =
252 gl/min, se poate afla i cadenja reala pe care o realizeaza grupa de infanterie in urma pierderilor
sufeirte:
Cg = 840 gl/min - 252 gl/min = 588 gl/min
in acest caz densitatea focului a grupei de infanterie in aparare (dg) se va calcula astfel:
dg = 588 gl/min : 150 m = 3 - 4 gloanje pe 1m front intr-un minut. Datele statistice objinute din
experienja razboaielor precedente i aplicajiilor tactice ne demonstreaza urmatoarele:
executind foc cu pusca-mitraliera sau cu automatul de pe pozijia de tragere din
pozijia culcat sau in picioare rezemat asupra unei jinte atacatoare care se afla la 300 - 400 m
distanja, sunt necesare 3 - 4 cartuse;
pentru a nimici o jinta din mers care se afla la 300 - 400 m distanja sunt necesare 20 25 cartuse.
Comparajia datelor expuse mai sus demonstreaza ca eficacitatea foculuui forjelor care se
apara este de 4 - 6 ori mai mare de cit a forjelor care ataca.
Studierea datelor din razboaiele precedente arata ca pentru a respinge atacul inamicului,
forjele care se apara, trebuie sa poata crea o densitate a focului egala cu 3
- 5 gloanje pe 1 m front intr-un minut necesara pentru nimicirea a 50% din forja vie a inamicului.
Din comparajia densitajii reale a focului pe care o poate realiza grupa de infanterie in
aparare (= 3 - 4 gl/min pe 1 m front) cu densitatea focului pe care trebuie s-o creeze (3 - 5) pentru a
nimici peste 50% din forja vie a inamicului care ataca, pastrindu-si in acelas. timp capacitatea de
lupta, se poate face concluzia ca grupa de infanterie in aparare poate sa respinga atacul a doua grupe
de infanterie inamice.
b) Pentru a calcula cite tancuri (blindate) poate sa nimiceasca grupa de infanterie cu ajutorul
armamentului antitanc din dotare, se va folosi coeficientul eficacitajii focului fiecarei categorii de
armament care este: KML = 2,0; KAG = 1,3, unde KML - coeficientul eficacitajii masinii de lupta (ML),
iar KAG - coeficientul eficacitajii aruncatorului de grenade in lupta de aparare.
Acest coeficient arata cite tancuri pot fi nimicite de catre fiecare categorie de armament
inainte de a fi el insusi nimicit. Efectuind calculele respective prin utilizarea formuluei de mai jos
primim:
Nt = (1ML x KML) + (1AG x KAG) = 2,0 + 0,3 = 2,3
Posibilitajile de lupta a grupei de infanterie in aparare cu tancurile inamicului se calculeaza
prin utilizarea formulei Nt = (NML x KML) + (NAG x KAG), unde Nt -numarul de tancuri care pot fi
nimicite; NML - numarul masinilor de lupta folosite in lupta; NAG - numarul aruncatoarelor de
grenade antitanc folosite in lupta; KML si KAG
- coeficientul eficacitajii de lupta cu tancurile inamicului a ML si AG.
Calculele:
Nt = (1ML x 2,0) + (1AG x 0,3) = 2,3 tancuri;

Raspuns: grupa de infanterie in aparare poate sa nimiceasca cu forjele proprii 2,3 tancuri a
inamicului.
Avind in vedere calculele efectuate in punctele a) si b) se poate face concluzia urmatoare:
grupa de infanterie motorizata pe ML folosind cu pricepere armamentul din dotare, adaposturile
naturale si amenajarea genistica a terenului in cooperare cu vecinii, poate sa respinga atacul a doua
grupe de infanterie a inamicului intarite cu 1 -2 tancuri, sa-i provoace pierderi in forje si mijloace si
sa apere cu succes pozijia ocupata.
3. Pozijiile de tragere ale TAB (MLD). Dispunerea efectivului, tehnicii si mijloacelor de foc pe

pozijiile grupei (echipei).


Grupa ocupa o pozijie de aparare, de regula, in cadrul punctului de sprijin al plutonului. Se
dispune pe un front de pina la 100 m, in masura ca impreuna cu grupele vecine sa nimiceasca
inamicul din faja si de la flancurile punctului de sprijin al plutonului. Militarii se dispun pe pozijia
de aparare a grupei, de regula, la intervale de 6-8 m (8-12 pasi). Vezi figura nr. 19.
Pozipile de tragere de baza se stabilesc astfel: pentru mijloacele care participa cu foc in barajul
general catre limita dinainte a punctului de sprijin; pentru mijloacele care participa cu foc la
nimicirea inamicului patruns in interior, la flancuri sau intervale in adincimea punctului de sprijin.
Focul din pozijiile de tragere de baza se executa pentru indeplinirea misiunii principale, de
regula, pentru participarea inbarajele generale.
Pozipile de tragere de rezerva se stabilesc la o departare, faja de pozijiile de tragere de baza,
de aproximativ 100 m, in direcjie si 50-100 m in adincime, iar pentru TAB sau MLI/MLD, la 150200 m in
adincime si 50-150 m in direcjie. Pozijiile de tragere de rezerva se ocupa cind pozijia de baza a fost
descoperita si batuta cu foc intens de catre inamic sau pe timpul patrunderii acestuia la flancuri, prin
intervale in spatele pozijiei de apararea grupei; cind nu se organizeaza pozijii de tragere vremelnice
din acestea se pot executa si unele concentrari de foc la distanje mari.
Pozipile de tragere vremelnice se stabilesc cit mai aproape de limita dinainte a apararii sau in
faja acesteia, pina la 200 m departare de pozijiile de tragere de baza. De pe pozijiile de tragere
vremelnice, focul se executa pentru inducerea in eroare a inamicului asupra dispunerii mijloacelor
principale de foc proprii, pentru participarea in concentrarile de foc si pentru sprijinul siguranjei de
lupta (pozijiei inaintate).
Fisia de tragere este porjiunea de teren, delimitata lateral spre stinga si spre dreapta - stinga
asigura, dreapta participa - in care grupa trebuie sa execute misiunile de foc stabilite pentru
nimicirea sau
respingerea inamicului care ataca. Dezvoltarea frontala a fisiei de tragere masurata pe limita
dinainte a barajului general poate fi de pina la 200 m. Adincimea fisiei de tragere este determinata
de bataia maxima
eficace in concentrari de foc. Pentru grupa inzestrata cu TAB, aceasta este de 1700 m (bataia

maxima eficace a mitralierelor). Cind grupa acjioneaza fara TAB sau MLI/MLD adincimea fisiei de
tragere este de 1200 m (bataia eficace a mitralierei usoare).
Sectorul de foc concentrat este suprafaja sau aliniamentul de tragere pe care se pregateste
concentrarea focului intregului armament principal (cel pufin 2/3) al subunitajii asupra personalului
inamicului (care va ocupa sau se va desfasura pe un anumit aliniament).
Sectorul de tragere de baza este porjiunea de teren delimitata lateral spre stinga si spre
dreapta (stinga - asigura; dreapta -participa) in care militarii executa focul cu armamentul din
inzestrare la distanja maxima eficace a acestuia (mitraliera, pusca mitraliera, mitralierele de pe
TAB, AG-7). Dezvoltarea frontala a sectoarelor de tragere de baza, masurata pe limita dinainte a
barajelor generale, este de pina la 300 m pentru mitraliera usoara si mitralierele de pe TAB si pina
la 200 m pentru celelalte arme ale grupei.
Adincimea sectorului de tragere de baza este determinata de bataia maxima eficace in
concentrari de foc, pentru armamentul de infanterie si bataia maxima dupa inaljator, pentru AG-7.
Sectorul de tragere complementar este porjiunea de teren din stinga sau dreapta sectorului de
tragere de baza in care militarii executa focul in folosul subunitajilor (militarilor) vecine cu care
coopereaza pentru acoperirea cu foc a intervalelor dintre acestea. Dezvoltarea frontala a sectorului
de tragere complementar poate fi de 1/3 pina la 2/3 din dezvoltarea frontala a sectorului de tragere
de baza.
Barajul general consta in concentrarea focului intregului armament al grupei pentru
nimicirea sau respingerea inamicului care ataca si executa foc in limitele fisiei de tragere a acesteia,
iar in adincime pina la distanja maxima de 400 m faja de limita dinainte a apararii.

Fig. nr. 19 moul de dispunere a militarilor si masinei de lupta in pozitia de aparare a grupei de infanterie ( o varianta ).

4. Succesiunea si conjinutul activitajilor comandantului grupei (echipei) pentru


organizarea apararii.

A) In afara contactului cu inamicul comandantul de grupa dupa insusirea misiunii este


obligat sa execute urmatoarele activitaji:
- conduce grupa la pozijia indicata;
- organizeaza in primul rind observarea;
- organizeaza sistemul de foc (se indica pozijiile de tragere de baza, de rezerva si vremelnica a
TAB (ML), tragatorilor cu aruncatorul de grenade, pusca mitraliera si locurile de dispunere a
celorlalji tragatori);
- da ordinul de lupta verbal;
- organizeaza amenajarea genistica si mascarea pozijiei de aparare;
- determina distanjele pina la repere si efectueaza pregatirea datelor pentru executarea focului
pe timp de zi si de noapte;
- intocmeste fisa de foc a grupei si o prezinta comandantului de pluton pentru aprobare.
vrianta fisei de foc a grupei de infanterie figur nr. 20 .

Fig. nr 20 fisa de foc a grupei de infanterie an aparare ( o varianta )

Dind ordinul de lupta verbal comandantul de grupa indica:


- reperele si distanjele pina la ele;
- date cunoscute despre inamic;
- misiunea plutonului;
- misiunea grupei (pozijia, fisia de tragere, sectorul complementar de tragere, sectorul de foc
concentrat al plutonului la care participa grupa);
- misiunile grupelor vecine;
- dupa cuvintul Ordon:
- misiunile personalului din subordine;
- semnalele de instiinjare, conducere si cooperare si acjiunile militarilor la primirea lor;
- ora cind trebuie sa fie gata de lupta;
- locul sau in dispozitiv si inlocuitorul la comand

B) Cind se trece la aparare in cursul luptei in contact nemijlocit cu inamicul, precum si cind
nu se dispune de timp suficient pentru organizarea apararii, comandantul este obligat:
- sa ocupe pozijia convenabila de aparare in locul indicat;
- sa dea misiuni personalului din subordine;
- sa organizeze observarea;
- sa organizeze si sa pregateasca sistemul de foc si amenajarea locasurilor de tragere;
- sa organizeze cooperarea si conducerea.
Ulterior comandantul de grupa studiaza minujios terenul, precizeaza misiunilesubordonajilor
si alte activitaji
5. AcJiunile comandantului si ale efectivului grupei (echipei) in timpul ducerii luptei de
aparare (in timpul pregatirii de foc a inamicului, atacului aerian, luptei cu blindatele si jintele
aeriene), comenzile si semnalele date de comandantul grupei (echipei) in aparare si modul de
acjiune la indeplinirea lor.
Pentru observarea permanenta asupra actiunilor inamicului si a terenului, comandantul de
grupa numese:
- Un obsevator, Iar pentru numicirea obiectivelor izolate, grupelor mici ale imanicului
- Armament de serviciu / de regula pusca-mitraliera si pusca semeautomata cu luneta care se
dispun in pozitiile e tragere de rezerva sau vremelnice si deschid focul la ordin sau din
propria initiativa.
Cind inamicul incepe pregatirea de foc, comandantul grupei da comanda (semanlul ) "LA
adapost" toti luptatorii mai putin observatorul si armamnetul de serviciu se adapostesc in santurile
acoperite, sub parapete sau se adapostesc pe fundul santului, - fiind gata sa ocupe pozitia de tregere.
Echipa fixa a masinei de lupta ocupa locul in masina pe pozitia de rezerva.
Dupa ce inamicul a plecat la atac si pe masura ce se apropie de pozitia de aparare armamentul
de servicu precum si masina de lupta din pozitiile vremelnice la

comanda comandantului de grupa participa cu foc la distante mari in sectoarele de foc concentrat
stabilit prin ordinul de lupta.
Tancurile si tehnica blindata a imicului cind ajunc la distanta bataii eficiente a masinelor de lupta
aruncatoarelor de grenade se nimicesc cu focul acestora, daca aceste ajung la distanta de 20 m se
nimicesc cu grenadele de mana antitanc, efectivul care insoteste tehnica se secereaza cu focul
pistoalelor mitaraliere si a pustei mitraliere. Tancurile patrunse in pozitia de aparare se nimicesc cu
grenadele de mina.
Cand infanteria inamicului ajunge la distanta 30 - 25 m ausupra acestora luptatorii arunca
grenadele defensive, Inamicul patruns in santurile grupei se nimiceste cu focul la gura tei si lupta
corp la corp. Pentru ca infanteria inamicului sa nu aiba posibilitate sa patrunda in adincimea
apararii prin santuri, in unile locuri in santuri se creaza bariucade. Grupele vceine atacate de inamic
prin flac vor fi sustinute cu focul grupei proprii.
Dupa respingerea atacului inamicului comandantul de grupa este obligasta sa controleze :
starea efectivului, tehnicii si armamentului , sa completeze cu munitiie grupa , sa se pregateasca
pentru respingerea atacurilor inamciului repetate, Ia masuri pentru restabilirea transeelor, barejelor,
raporteaza comandantului de pluton despre rezultatele luptei.

TEMA 12. Grupa (echipa) in ofensiva


102. Locul si rolul grupei (echipei) in lupta de ofensiva, in dispozitivul de lupta a plutonului.
103. Posibilitajile de lupta ale grupei (echipei).
3. Dispunerea efectivului, tehnicii si mijloacelor de foc a grupei (echipei) pe pozitia
de plecare la ofensiva si pe timpul atacului.
4. Succesiunea si conjinutul activitajilor comandantului grupei (echipei) pentru
organizarea ofensiva.
5. Acjiunile comandantului si ale efectivului grupei (echipei) in timpul ducerii luptei
de ofensiva

1. Locul si rolul grupei (echipei) in lupta de ofensiva, in dispozitivul de lupta a plutonului.


Grupa de infanterie la ofensiva se poate gasi in dispozitivul de lupta al plutonului, ori in
rezerva companiei, primind direcjie si obiectiv de atac.
Obiectivul de atac al grupei consta in nimicirea personalului si distrugerea mijloacelor de
foc ale inamicului de pe direcjia sa de atac.
Grupa din cadrul plutonului aflat in adincimea dispozitivului companiei indeplineste
urmatoarele misiuni:
104. dezvoltarea ofensivei pe direcjia primita;
105. participarea la respingerea contraatacurilor inamicului;
106. continuarea ofensivei in adincimea apararii acestuia.

Cind acjioneaza in cadrul plutonului constituit ca detasament de intoarcere, in teren muntos


impadurit sau in localitaji, indeplineste urmatoarele misiuni:
107. infiltrarea in adincimea dispozitivului inamicului, lovirea in flancul si spatele
acestuia;
108. intoarcerea apararii inamicului;
109. crearea condijiilor favorabile dezvoltarii ofensivei de front.
Cind acjioneaza in cadrul companiei destinata ca detasament inaintat poate indeplini
urmatoarele misiuni:
110. cucerirea din miscare si menjinerea unor aliniamente (obiective) importante din
adincimea apararii inamicului sau trecerilor peste cursurile de apa;
111. cucerirea si menjinerea unor puncte importante de trecere;
112. intirzierea afluirii rezervelor inamicului din adincime.
Misiunea grupei de infanterie cind acjioneaza pentru urmarirea inamicului este:
113. devansarea forjelor principale;
114. ocuparea unui aliniament, o trecere peste un curs de apa, nod de comunicajie de pe
direcjia de retragere a acestuia, pentru a-l lovi in flanc si spate;
115. participarea la incercuirea si nimicirea inamicului in cooperare cu forjele de
urmarire.
2.

Posibilitajile de lupta ale grupei (echipei).

Posibilitajile grupei in ofensiva se determina dupa cele doua elemente care au fost demonstrate la
apararea:
116.
Cate tancuri poate sa nimiceasca grupa in aparare,
117.
Care pate fi densitatea focului pe care o poate crea grupa de infanterie in ofensiva
Sa le examinam pe fiecare in parte.
Cate tancuri poate sa nimiceasca grupa in aparare; COIFICIENTUL EFICACITATII MLD - in
ofensiva este de egal cu 1.
Asa dar grupa in ofensiva are posibilitatea sa nimiceasca pana la (1MLDx1=1 )
un tanc
Densitatea focului
Metodica calcularii densitajii este bazata pe compararea densitajii focului armamentului cu
glonj , care se exprima in cantitatea de gloante pe 1 metru de front intr-un minut.
Deja noi cunoastem ca, cadenja de tragere a armamentului cu glonj este:
- AKM, AKM-74 - 100 lovituri pe minut,
- RPK- 150 lovituri pe minut;
- PKT- 250 lovituri pe minut.
Este calculat ca grupa, completata 100% - 6 unitaji de foc automat, (in serie) care permit sa produca
in faja frontului sau aproximativ 800 de gloanje pe minut.
Densitatea focului pe care o poate crea grupa de infanterie in ofensiva 4
AKMx100+1RPKx150+1PKTx250 =800 800:50=16 gloanje /minut pe un
front de 1 m.

Aceasta inseamna ca daca grupa ataca pe un front de pana la 50 m ea este capabila sa


produca pana la 16 gloante in minuta pe un front de 1 m.
La pierderea de catre grupa a capacitatii de lupta la 20% densitatea focului produs de grupa
va fi de 10-12 gloante pe un 1 de front.
Experienta razboaielor precedente au demonstrat ca, armamentul cu glont al grupei in
ofensiva poate nimici pana la 3-4 tinte ale inamicului, iar densitatea focului de 10-12 gloante
asigura indeplinirea misiunii de catre grupa.
Dupa calcule care au fost efectuate s-a determinat, daca raportul densitajii focul este de
(4:1) avand viteza de 5 km/ora, pierderile inamicului care se apara vor constitui 84%.
Dupa experienta s-a demonstrat ca succesul in este posibil la crearea raportului de forte 2-3
ori mai mare fata de cel care se apara.
De unde reiesa ca grupa avand in componenta sa pana la 8 persoane poate sa atace pe front
aparat de 3-4 militari ai inamicului.
3. Dispunerea efectivului, tehnicii si mijloacelor de foc a grupei (echipei) la
ofensiva
Dispozitivul de lupta al grupei de infanterie cu efectivul pe jos este constituit din lanj de
tragatori si masina de lupta.
Grupa ataca in dispozitiv de lupta pe jos sau pe transportorul amfibiu blindat (masina de
lupta).
transportorul amfibiu blindat (masina de lupta) - actioneaza in: spatele lantului de regula a
grupei, la unul din flancuri sau nemijlocit in lantul de tragatori.
Pe timpul atacului pe jos comandantul se debarca i actioneaza in lantul de tragatori.
Grupa de infanterie motorizata cand actioneaza pe jos poate adopta dispozitiv premergator
de lupta . Vezi figura 22.

Pana la 50 m

E.A.P.
Fig. nr. 21 Desfasurarea grupei an lantul tragatori ( o vasarianta)
Dezvoltarea frontala a dispozitivului de lupta in ofensiva este variabila in functie de varianta
adoptata, fiind de pina la 50 m, rezultata din intervalele de 6-8 m (8-12 pasi) dintre militari. Figura
nr. 21.

4. Succesiunea si conjinutul activitajilor comandantului grupei (echipei) pentru organizarea


ofensiva.
Comandantul de grupa primind misiunea de lupta la ofensiva - acesta intreprinde urmatoarele
masuri:
- insus.es.te misiunea;
- Calculeaza si planifica timpul la dispozitie,
- Analizeaza situatia,
- Pe baza acestora,
- ia hotararea;
- Executa recunoasterea,
- Da ordinul de lupta verbal,
- Organizeaza:
- cooperarea,
- asigurarea de lupta si conducerea,
- Pregatirea efectivului, armamentului si tehnicii pentru lupta.
- Ulterior verifica pregatire grupei catre lupta.
Dupa planificarea organizarea actiunii de lupta comandantul de grupa da
Fig. nr. 22 Dispozitiv premargator de lupta adoptat de grupa de infanterie cand actioneaza pe jos ( variant ): a) in sageata, b

ordinal de lupta,
care are urmatorul continut:
- Reperele,
- Componenta si c caracterul de actiune ale inamicului, traseul limitei de inainte a apararii si
locurile de dispunerea a mijloacelor de foc;
- Misiunile plutonului si ale grupei (obiectivul de atac si directia continuarii ofensivei),
- Misiunile vecinelor si ordinea folosirii focului de artilerie si a altor mijloace de foc,

- MISIUNILE EFECTIVULUI:
- pentru tot efectivul locul si modul de debarcare, locul fiecarui soldat in lantul de tragatori al
grupei, ordinea de trecerea a barajelor si obstacolelor,
- Ochitorului operator la MLD, TAB, mitraliorului, tragatorului don AG: tintele pentru
nimicire si modul de executare a focului;
- Mecanicului conductor MLD, TAB; directia si modul de deplasare pe timpul atacului,
ordinea trecerii barajelor si obstacolelor,
- Semnalele de instiintare, conducere, cooperarea si ordinea de actiune la ele,
- Ora cand trebuie sa fie gata pentru ofensiva si loctiitorul.
Comandantul da ordinul in teren
5. AcJiunile comandantului si ale efectivului grupei (echipei) in timpul ducerii luptei de
ofensiva
Ofensiva din contact nemijlocit cu inamic se incepe din pozitia initiala, care in dependenta
de conditiile terenului poate fi aleasa in transee, locase si alte locuri ascunse,
Ocuparea transeei pentru ofensiva se petrece de obicei prin caile de comunicare si prin alte cai
de acces ascunse.
in transee soldatii ocupa locurile pentru tragere, indicate de comandantul de grupa. in acest
scop se pot folosi locasele de tragere pregatite din timp sau prin ascuns se amenajeaza locase noi, se
pregatesc suporturi la o inaltime de 50-60 cm pentru iesirea brusca din transee.
inainte de ofensiva soldatul trebuie sa se pregateasca de atac. Pentru aceasta, comandantul de
pluton (grupa) da comanda "Pregatiji-va de atac".
Pregatirea de atac include: incarcarea completa a armelor, unirea baionetei, pregatirea
grenadelor de mina, ajustarea echipamentului , ca nimic sa nu incurce actunilor, de asemenea
confectionarea suportului pentru iesirea brusca din transee.
Trecerea la atac din transee se efectueaza la comanda "La atac - inainte". La aceasta
comanda, soldatul repede iese din transee (locas) si cu pas accelerat sau fuga, ducind focul din mers
asupra inamicului se deplaseaza spre obiectul de atac.
Ofensiva din miscare.
Pina la inceputul ofensivei din miscare soldatul in componenta grupei pe ascuns se afla in
locul indicat de comandantul de grupa, unde el pregateste arma sa si tehnica de lupta pentru
ofensiva si permanent se afla in gatinta de lupta pentru respingerea atacului inamicului aerian si
terestru.
in dependenta de misiunea primita, caracterul terenului si alte conditii ale situatiei, soldatul in
componenta grupei poate actiona pe TAB (MLD), pe jos (iarna pe schiuri) sau desant pe tanc.
in timpul actiunilor pe MLD (TAB), soldatul din timp se gateste pentru imbarcare. in acest caz
o deosebita atentie se atrage echipamentului personal, la starea armamentului, la existenta normei
stabilite de munitii., in afara de aceasta verifica ca arma sa fie descarcata, iar daca a fost incarcata,sa
fie pusa la sguranta.
imbarcarea soldatului in masina de lupta se poate executa: in MLI - prin usa din spate, in TAB
- prin obloane.

Pentru imbarcarea in masina de lupta, soldatul, in componenta grupei se incoloneaza linga


masina in locul indicat la comanda (semnalul) "La masini".
La comanda (semnalul) "Imbarcarea", soldatul, folosind rotile, senilele, suporturile pentru
picioare, repede ocupa locul sau in masina de lupta.
Deplasarea spre LDA a inamicului si treacerea la atac in linie de lupta pe MLD(TAB).
Cu inceputul desfasurarii plutonului in dispozitiv de lupta mecanicul -conducator la indicatia
comandantului de grupa deplaseaza MLI (TAB) pe directia sa si impreuna cu ochitorul - operator
insuseste obiectul de atac, directia inaintarii ulterioare si locul de trecere prin baraje.
Cu inceputul atacului pe MLI (TAB) mecanicul - conducator conduce masina dupa tanc la
departarea 100-200 m.
Cimpul de mine se trece cu intrebuitarea dragorului, care este instalat pe tanc, iar daca el
lipseste - prin culoarul efectuat in ordinea indicata de catre comandantul de pluton intr-o cooperare
strinsa cu tancurile si masinile de lupta vecine.
Dupa trecerea barajelor mecanicul - conductor in timpul strict determinat, deplaseaza masina
pe limita dinainte de aparare a inamicului si fara opriri continua conducerea ei in adincimea apararii
respectind directia ofensivei.
Ochitorul - operator la comanda comandantului de grupa sau de sinestatator in timpul
deplasarii si atacului, nimiceste mijloacele de foc, in primul rind cele antitanc, puscasii si mitraliorii
nimicesc mijloacele de foc si forta vie a inamicului din armele cu glont prin crenele.
Puscasului si mitraliorului este necesar sa stie, ca in timpul ducerii focului prin crenele
sectorul tragerii trebuie sa fie 45-60.
Deplasarea spre LDA a inamicului si trecerea la atac pe jos.
in timpul atacului pe jos la comanda comandantului de grupa "Grupa, pregatirea pentru
debarcare" mecanicul - conductor mareste viteza de deplasare a masinii de lupta, soldatul scoate
arma din crenele, o pune la siguranta si se pregateste pentru debarcare.
Debarcarea soldatului din masini de lupta se efectueaza din MLI - prin spate, din TAB - prin
obloane.
Odata cu iesirea masinii de lupta pe aliniamentul de debarcare mecanicul -conductor la
comanda comandantului de grupa "la masini" incetineaza miscarea sau, folosind cutele terenului si
adaposturile care sint, efectueaza oprire scurta. Soldatul sare din masina de lupta si la comanda
comandantului de grupa "Grupa, in direcjia obiectului cutare, fruntasul cutare - pentru lupta,
inainte) sau "Grupa - dupa mine pentru lupta" ocupa locul sau in lantul de tragatori cu
intervalul dintre soldaji 6-8 m (8-12 pasi), deschide focul din mers, fuga sau cu pas accelerat in
componenta grupei continua deplasarea spre limita dinainte de aparare a inamicului.
Atacul trebuie sa fie fulgerator - in aceasta consta continutul succesului luptei. Soldatul, care
se deplaseaza incet - este o tinta comoda pentru inamic.
La apropierea de cimpul de mine la comanda comandantului de grupa "Grupa, dupa mine, in
coloana cite unu (cite doi), prin culoarul in cimpul de mine, fuga -mars" mitraliorul primul se
deplaseaza spre culoar, cu foc acopera deplasarea grupei, iar restul soldatilor se regrupeaza in
coloana si printr-un salt fulgerator in urma

tancului sau prin culoarul executat sub acoperirea focului masinii de lupta trec cimpul de mine.
Trecind cimpul de mine, soldatul la comanda comandantului de grupa "Grupa, pentru lupta
- inainte" din nou ocupa locul sau in lantul grupei, ducind focul asupra inamicului din mers,
fulgerator inainteaza spre obiectul de atac.
Trecerea barajelor genistice.
in timpul deplasarii pe cimpul de lupta se pot intilni diferite obstacole, barajele genistice,
portiuni de teren contaminat.
Trecerea transeelor, cailor de comunicare, gropilor nu prea mari, gropilor de bomba se
efectueaza prin saritura fara sprijin cu aterizarea pe unul sau pe ambele picioare. anturile adinci si
late, gropile de bombe se trec cu ajutoril birnei peste ele, cu podetul de asalt, confectionat din
materiale din zona.
Este necesar de tinut minte, ca toate barajele genistice, de regula se acopera de inamic cu
mijloacele de foc si mine de semnalizare.
Asaltul limitei dinainte a inamicului.
Dupa trecerea barajelor genitice, soldatul, ducind focul din mers, trebuie sa se deplaseze
avantajos spre limita dinainte de aparare a inamicului,la apropierea de transee la 25-30 m la
comanda comandantului de grupa "Cu grenade - foc", sau de sinestatator, arunca grenade in
transee si cu strigate de "Ura" ataca inamicul. Inamicul, care se afla in transee, soldatul il nimiceste
prin foc direct, cu grenade sau cu lovitura patului armei. Prin transee trebuie de trecut fara a cobora
in ea, pe urma neintrerupind ritmul de miscare, de continuat deplasarea in adincimea punctului de
sprijin. i doar la necessitate aparuta, daca inamicul se afla in caile de comunicare si de-al nimici de
pe preparet nu a fost posibil, la ordinal comandantului de grupa, soldatii sar in transee si nimicesc
inamicul.
Trecind barajele, MLD (TAB), folosind cutele terenului, prin salturi de la un aliniament la
altul inainteaza dupa grupa la departarea, care asigura sustinerea ei de nadejde cu foc, iar uneori
nemijlocit in lantul grupei, totodata macanicul - conductor face ochitorului - operator conditii
favorabile pentru nimicirea mijloacelor de foc a inamicului.
Alegerea directiei de deplasare MLD (TAB) executa ochitorul - operator si mecanicul conductor in corespundere cu misiunea pusa de catre comandantul de grupa. Fiecare miscare a MLI
(TAB) se efectueata luind in vedere miscarea altor
MLD (TAB) a plutonului.
AcJiunile de lupta in adincimea apararii inamicului.
La inaintarea in adincimea apararii inamicului, soldatul neabatindu-se de la directia ofensivei
si folosind cutele terenului, repede iese in componenta grupei in flanc sau in spatele inamicului si cu
un atac hotarator il nimiceste.
inaintarea cu success a tancului sau macar a unui soldat a grupei sale sau vecine, imediat se
sustine de alti soldati si cu grupa in intregime.
Pe masura slabirii rezistentei inamicului, soldatul, care inainteaza pe jos la comanda
comandantului de grupa, efectueaza imbarcarea in masini de lupta. Mecanicul - conductor a MLD
(TAB) mareste viteza de deplasare a masinii de lupta, ajunge lantul de tragatori, iar apoi inceteaza
miscarea masinii sau o opreste.

TEMA 13. Grupa (echipa) la mars si in siguranja marsului.


118. Succesiunea activitatilor principale desfasurate de catre comandantul de grupa dupa
primirea misiunii pentru siguranta marsului .
119. Actiunile comandantului de grupa pe timpul pregatirii patrulei de siguranta pentru
executarea misiunii de lupta. Conducerea patrulei de siguranta pe timpul executarii misiunii de lupta
.
1. Succesiunea activitajilor principale desfasurate de catre comandantul de grupa dupa
primirea misiunii pentru siguranja marsului.
Cand deplasarea se executa pe jos (pe schiuri) ziua pana la 600m, noaptea pana
Grupa numita ca patrula de siguranta se deplaseaza in fata subunitatilor caruia ii face
siguranta la urmatoarele distanta , cand se deplaseaza pe tehnica TAB, MLD, automobile ziua pana la 1500 m, noaptea pana la 500 m

la 200m
Cind grupa se deplaseaza pe masina de lupta terenul si obiectivele se cerceteaza din masina de
lupta, fara opriri.
Cind grupa actioneaza pe jos comandantul de grupa trimite cercetasi - care se deplaseaza in
fata (inapoi) sau la flancurile grupei cercetasi:
- tin legatura cu patrula de siguranta vizual
- cerceteaza obiectivele - repede din mers - acordand atentie indicilor dupa care poate
fi descoperit inamicul , minarea si contaminarea terenului.
Patrula de siguranta primeste misiunea de la comandantul de pluton sau de companie de la
care este numita.
In misiunea patrulei de siguranja se indica:
- date cunoscute despre inamic si locurile probabile de intilnire cu acesta;
- misiunea plutonului (companiei);
- misiunea grupei;
- itinerarul si viteza de deplasare;
- modul de actiune in caz de intilnire cu inamicul;
- semnalele de instiintare, conducere si cooperare.
Dupa primirea misiunii de lupta, comandantul patrulei de siguranja este obligat:
- sa insuseasca misiunea;
- sa studieze pe harta itinerarul de deplasare si aliniamentele pe care este posibila intilnirea cu
inamicul;

- sa stabileasca modul de deplasare a grupei, ordinea de executare a observarii si modul de


actiune in cazul intilnirii cu inamicul;
- sa dea ordinul de lupta verbal.
In ordinul de lupta verbal comandantul patrulei de siguranja indica:
- date cunoscute despre inamic;
- misiunea plutonului (companiei), itinerarul-si viteza de deplasare;
- misiunea patrulei de siguranta;
- misiunile fiecarui militar;
- modul de actiune in cazul intilnirii cu inamicul;
- ordinea de executare a observarii asupra spatiului aerian si terestru;
- semnalele de instiintare, conducere si cooperare;
- ora cind trebuie sa fie gata de mars;
- inlocuitorul la comanda,
2. Acjiunile comandantului de grupa pe timpul pregatirii patrulei de siguranja pentru
executarea misiunii de lupta. Conducerea patrulei de siguranja pe timpul executarii misiunii
de lupta.
Dupa darea ordinului de lupta, comandantul de grupa verifica daca personalul din subordine
cunoaste misiunea de lupta primita, semnalele de instiintare, conducere si cooperare si ordinea de
actiune la primirea lor; numeste un observator asupra semnalelor date de comandantul PMC.
Cind grupa de infanterie motorizata este numita patrula de siguranta si se deplaseaza pe jos,
comandantul patrulei trimite doi cercetasi care se deplaseaza in fata (la flanc, spate).
Departarea cercetasilor fata de patrula trebuie sa asigure legatura din vedere si poate fi: ziuapina la 300 m; noaptea-pina la 100 m.
Atunci cind patrula de siguranta intilneste baraje, obstacole naturale si portiuni de teren
infectate, comandantul patrulei este obligat:
- sa raporteze comandantului care 1-a trimis despre existenja acestora; sa ia
masuri pentru marcarea lor si le ocoleste;
- in cazul cind nu exista cai ocolitoare organizeaza trecerea prin ele, luind masurile necesare pentru
protectee (imbraca mijloacele de protectee, executa imbarcarea pe TAB, mareste viteza de
deplasare etc.).
in siguranta grupa de infanterie captureaza sau nimiceste grupele mici ale inamicului.
Cind intilneste un inamic mai puternic, grupa ocupa o pozitie favorabila si o mentine pina la
sosirea subunitatii, careea ii face siguranta, sau pina la primirea unei noi misiuni de la comandantul
care a trimis-o.
in toate cazurile intilnirii cu inamicul, comandantul patrulei raporteaza despre aceasta
comandantului care 1-a trimis.
Patrula de siguranta se opreste pentru halte la semnalul comandanului subunitatii, careea ii
face siguranta sau dupa ajungerea pe aliniamentul (punctul) fixat.
Pe timpul haltei grupa ocupa o pozitie avantajoasa si continua sa execute observarea, fiind
gata sa respinga atacul inamicului actionind ca post de paza.

Pe timpul haltelor mari sau la opriri de mai lunga durata grupa executa lucrari genistice pentru
protectia militarilor, a armamentului si a tehnicii.

TEMA 14. Grupa (echipa) in stajionare si in siguranja stajionarii .


120.
Actiunile comandantului grupei I.Mo grupa pentru organizarea stationarii
121.
Conducerea grupei de infanterie in stationare.
122.
Actiunile comandantului grupei I.Mo pentru organizarea sigurantei stationarii.
123.
Actiunile comandantului grupei I.Mo pe timpul executarii misiunii in siguranta
stationarii .
124.

Acjiunile comandantului grupei I.Mo pentru organizarea stajionarii.

Prin stationare se intelege dispunerea subunitatilor militare intr-un raion in vederea pregatirii
unor actiuni de lupta, marsului sau refacerii capacitatii de lupta.
Dupa primirea misiunii la stationare comandantul grupei I.Mo dispune TAB (ML) in locul
indicat de comandantul plutonului.
Comandantul grupei I.Mo , la rindul sau, este obligat sa verifice, daca personalul din
subordine cunoaste modul de actiune pentru respingerea inamicului terestru si aerian, cunoasterea
semnalelor de instiintare, conducere si cooperare si ordinea de actiune la primirea lor. Ulterior,
comandantul de grupa da indicatiile respective si participa activ la amenajarea locasurilor de
tragere, santului-adapost acoperit pentru personal si pozitiei de tragere a TAB (ML), organizeaza
mascarea si intretinerea tehnica a masinei de lupta si a armamentului.
125.

Conducerea grupei I.Mo in stajionare.

Cind s-au efectuat toate lucrarile pentru dispunerea grupei in stationare, comandantul de grapa
numeste tragatorul la armamentul de serviciu si in observator, dupa care, la ora stabilita raporteaza
comandantului de pluton despre lucrarile efectuate. Dupa prezentarea raportului, comandantul de
grupa organizeaza executarea indicatiilor date de comandantul de pluton, servirea hranei si odihna
personalului din subordine.
in cazurile de atac al inamicului, comandantul de grupa dubleaza semnalele primite si da
comenzile respective:
- atacul inamicului terestru, semnalul Alarma";
- primind acest semnal comandantul de grupa da comanda: Grupa, Alarma! Pe direcjia
pomului izolat - pentru lupta!". La aceasta comanda personalul ocupa pozitiile de tragere pe
directia indicata si este gata de lupta;
- atac aerian, semnalul Vazduh";
- comandantul de grupa dubleaza semnalul primit si da comanda: Grupa, in adapost!". La
aceasta comanda personalul grupei se adaposteste repede in santul-adapost acoperit, cu exceptia
tragatorului la armamentul de serviciu si a observatorului;

- atac chimic, semnalul Gaze"; primind acest semnal, comandantul de grupa da comanda:
Grupa, Gaze! Ciorapii, manusile, mantaua -imbracaji!", dupa care personalul isi ocupa
pozitiile de tragere si executa observarea terenului pe directiile indicate.
Dupa respingerea atacului inamicului, comandantul de grupa intreprinde masurile necesare
pentru acordarea primului ajutor medical ranitilor, verifica starea personalului, a masinei de lupta, a
armamentului si raporteaza comandantului de pluton. Ulterior, comandantul de grupa organizeaza
inlaturarea urmarilor atacului.
126.

Acjiunile comandantului grupei I.Mo pentru organizarea siguranjei stajionarii.

in stationare subunitatile isi realizeaza siguranta nemjlocita si siguranta de stationare.


Misiunile sigurantei de stationare sint:
- sa descopere la timp aparitia inamicului terestru si sa previna subunitatile , carora li se face
siguranta;
- sa previna patrunderea elementelor de cercetare ale inamicului spre raionul de stationare;
- sa apere cu dirzenie pozitia cind este atacata de inamic;
- sa interzica trecerea personalului si a grupelor care nu cunosc parola, peste aliniamentul de
siguranta.
Pentru a recunoaste militarii proprii de cei a inamicului se stabileste un secret, care este
compus din doua cuvinte, care incep cu aceeasi litera: primul se numeste parola, al doilea raspuns
(ex.: Obuz - Orhei; Luneta - Leova etc.)
Parola si raspunsul se pronunta incet. Siguranta retine pe toti cei care nu cunosc parola si ii
trimite, sub escorta, esalonului superior pentru cercetare.
In stajionare grupa de infanterie poate fi numita ca post de paza independent cu
misiunea de a face siguranja nemijlocita a subunitajilor aflate in stajionare.
Postul de paza poate fi trimis de catre pichetul de paza, fie direct de catre subunitatile aflate in
stationare.
Postul de paza ocupa si amenajeaza pozitia ce i s-a indicat, de regula, la o distanta de pina la
1500 m de subunitatea careea ii face siguranta.
Comandantul de grupa trebuie sa aleaga locul de dispunere a postului de paza care ca asigure
observarea si executarea focului circular si o buna mascare.
Postul de paza se schimba, de regula, dupa 24 de ore.
Comandantul de grupa dupa primirea misiunii de lupta conduce grupa la locul stabilit si ocupa
pozitia indicata, numeste 1-2 observatori, stabileste pozitiile de tragere de baza si de rezerva a TAB
(ML), a tragatorilor cu pusca-mitraliera si AG, locurile de tragere a celorlalti militari, da ordinul de
lupta verbal; organizeaza sistemul de foc, amenajarea genistica si mascarea pozitiei ocupate;
stabileste ordinea de desfasurare a serviciului.
127.
stajionarii.

Acjiunile comandantului grupei I.Mo pe timpul executarii misiunii in siguranja

Comandantul postului de paza organizeaza desfasurarea serviciului astfel: ziua, cind


vizibilitatea este buna, jumatate din personalul grupei se poate odihni (dormi), iar o data cu lasarea
intunericului, precum si pe timp de ceata, ninsoare si viscol sta de veghe intreg personalul postului
si se instaleaza observatori suplimentari.
La primirea primelor date despre inamic, comandantul postului de paza da comanda: Grupa,
pentru lupta!". La aceasta comanda toti militarii isi ocupa in cel mai scurt timp pozitiile de tragere,
fiind gata de lupta. Grupele mici ale inamicului sint lasate sa se apropie, dupa care sint capturate sau
nimicite cu foc. La aparitia tancurilor sau a unor forte superioare ale inamicului, comandantul de
grupa raporteaza imediat comandantului care 1-a trimis, si continua indeplinirea misiunii pentru a
mentine pozitia ocupata pina la intrarea in lupta a fortelor principale sau pina la primirea ordinului
de retragere.
in unele cazuri, cind in fata fisiei de siguranta a postului de paza sau la flancuri exista drumuri
acoperite de teren, comandantul grupei trimite o pinda (patrula) pentru a descoperi la timp aparitia
inamicului pe aceste directii.
Pinda se compune din doi militari, dintre care unul este sef. Militarii din pinda se dispun
mascat in locurile ordonate, fiind in orice moment gata de lupta. La aparitia inamicului, pinda
observa actiunile acestuia si raporteaza imediat comandantului postului de paza prin procedeul
stabilit din timp. Daca militarii izolati ai inamicului patrund fara sa-si dea seama catre locul de
dispunere al pindei, aceasta ii captureaza sau ii nimiceste cu foc.
Dupa indeplinirea misiunii, militarii din pinda revin, fara a astepta ordin, in pozitia de
sigurantae a postului de paza.

TEMA 15. Operajii militare altele decat razboiul.


128.
generale.
129.

Temeiul juridic de antrenare a FA in operatiile militare altele decit razboiul. Principii


Tipurile de operatii militare altele decit razboiul. Extractia fortelor.

1. Temeiul juridic de antrenare a FA in operajiile militare altele decit razboiul. Principii


generale. Actele forjelor ONU
In activitatea sa fortele ONU se conduc de acordul incheiat de parti privind amplasarea trupelor
ONU. In afara de problemele determinate in acord, trupele ONU se mai ocupa de ducerea
negocierilor cu partile beligerante pe o serie de probleme operative, asigurarea tehnica si
logistica. Aceste negocieri se pot purta la nivel inalt, la nivelul persoanelor cu functii de
raspundere subordonate sau prin intermediul ofiterilor de legatura pentru interoperabilitate. In
rezultatul negocierilor se incheie:
- acorduri oficiale;
- acorduri neoficiale;
- intelegeri.
Operatiile militare altele decat razboiul desfasurate de catre Fortele Armate se executa in
conformitate cu legislatia internationala referitoare la folosirea fortelor

armate si cu obligatiile asumate de catre tara concreta pentru realizarea pacii si securitatii
internationale, precum si cu legislatia interna privind folosirea fortelor armate in operatii de aparare
si mentinere a ordinii constitutionale si de interventie in situatii de urgenta civila si de sprijin al
autoritatilor publice.
Principiile de desfasurare a operatiilor militare altele decat razboiul sunt complementare
principiilor luptei armate duse de catre Fortele Armate.
2. Tipurile de operajii militare altele decit razboiul. Extracjia forjelor.
Cand situatia impune, conform regulilor de angajare, fortele trec cu rapiditate de la o
atitudine necombatanta la cea specifica luptei armate.Tipologia operatiilor militare altele decat
razboiul este foarte diversa. Principalele tipuri de operatii militare altele decat razboiul la care
pot participa unitatile din compunerea Fortelor Terestre sunt: controlul armamentelor,
combaterea terorismului, sprijinul operafiilor antidrog, asistenfa umanitara, asistenfa
nafionala, evacuarea necombatanfilor, impunerea de sancfiuni, sprijinul militar pentru
autoritafile civile, operafiile in sprijinul pacii, operafiile de cautare-salvare, demonstrafia de
forfa, loviturile si raidurile si operafiile de aparare si menfinere a ordinii constitufionale.

TEMA 16. Operajiuni de menjinere a pacii


1.
Notiuni generale. Tipurile si metodele de patrulare.
2. Punctul de control. Notiuni generale. Tipurile punctelor de control.
3.Organizarea pazei obiectivelor importante. Clasificarea obiectivelor pazite,
amenajarea genistica a acestora.
4. Regulile de folosire a fortei la post. Modul de folosire a armei. Tactici, tehnici si proceduri in
timpul tulburarilor in masa (controlul multimii)
2.Nojiuni generale. Tipurile si metodele de patrulare. DEFINITIA
I SCOPUL PATRULARII
Patrularea. Este o parte esentiala a operatiunilor MP. Daca sunt planificate si executate cu
inteligenta ele pot aduce importante avantaje pentru MP. Pentru a indeplini misiunile cu succes,
patrulele au nevoie de mare libertate de miscare si observare. Succesul operatiunilor de patrulare
necesita un antrenament viguros, cu militari bine motivati si antrenati tactici flexibile, coordonare cu
alta patrule si puncte
MP.
Scop
Sunt constituite pentru a indeplini numeroase sarcini, dar scopul final este de a asigura AOR, sa
interzica intrarea infiltratorilor sa aduca siguranta populatiei civile. TIPURILE I METODELE
DE PATRULARE
Metode de patrulare
Pot fi organizate si destinate pentru o mare varietate de scopuri. Mijlocul ales, depinde de teren,
marimea AOR si de mijloacele corespunzatoare. Exista 3 moduri de executare a patrularii: pe jos, pe
vehicule sau aeriene.

130. Patrulare pe jos aduc avantaje mai ales cand se patruleaza in zone construite. Ofera un
contact mai bun cu populatia si autoritatile civile locale care pot fi o sursa valoroasa de
informatii.
131. Patrularea pe vehicule poate fi mai folositoare cand se aplica urmatoarele conditii:
132. nu exista destule resurse umane;
133. exista o larga zona de responsabilitate;
134. exista limite in libertatea de miscare impuse de beligeranti, teren, sau de alte
obstacole cum ar fi campuri de mine din afara soselelor;
135. cand este necesara transportarea echipamentului greu sau a multor materiale.
3. Patrularea aeriana
Se poate face cu un elicopter sau cu un avion usor. Elicopterul poate fi folositor in
observarea si raportarea incidentelor petrecute la sol. Se pot folosi de asemenea avioane teleghidate
care au posibilitatea de a fotografia sau filma. in mod normal, fortele beligerante trebuie sa fie de
acord cu supravegherea aeriana inainte ca aceasta sa inceapa.
COMPONENTA I FAZELE PATRULARII

Compunerea patrulelor
Poate depinde de situatia din zona de patrulare sau de durata de patrulare, putand fi compuse din
grupuri de cel putin 3 militari pana la o grupa sau poate fi chiar mai mare de atata. Pot avea atasate
echipe speciale cum ar fi lunetisti, personal cu caini sau personal pentru deminare.
2. Punctul de control. Nojiuni generale. Tipurile punctelor de control.
DESTINATIA I TIPURILE PUNCTELOR DE CONTROL
Punct control este un punct incadrat cu personal folosit pentru a controla si verifica
miscarile de vehicule si personal fiind in masura sa intareasca masurile de control, ordinea si
legitimitatea legala. Dreptul militarilor PK de a controla este stipulat in Mandat si in Statutul
intelegerii fortelor.
PCT au urmatoarele destinajii:
136. arata prezenta trupelor PK tuturor partidelor in conflict si populatiei din zona;
137. supravegheaza si raporteaza activitatile;
138. verifica si inspecteaza traficul si personalul care intra sau iese, in si din zona de
responsabilitate;
139. previne infiltratiile si contrabanda cu armament munitie si explozibili, in si din zona de
responsabilitate;
140. actioneaza ca sau impreuna cu PO;
141. la ordin sunt in masura sa blocheze complet caile de acces in zona de responsabilitate.
PCT pot fi permanente sau temporare.

PC STATIONAR care sunt dispuse permanent in zone fixe, langa sosele cu trafic intens
care traverseaza sau intra in ZR. Actioneaza 24 ore. Sunt echipate cu metode de incetinire a
traficului, bariere fixe sau mobile si zone de cercetare pentru cercetare mai amanuntita.
Cerintele inaintate fasa de un PC, care trebuie sa fi luate in considerate pentru instalarea unui
PC, si anume: 1) sa fie vizibil si bine protejat; 2) situat in pozitii strategice, intersectii majore de
drumuri, locuri obligatorii de trecere; 3) sa fie echipat cu unelte pentru a bloca traficul sau pentru a-l
incetini; 4) sa aiba locuri pentru verificare rampe ridicate sau locuri amenajate pentru cercetare
amanuntita; 5) sa aiba adapost pentru personal; 6) sa fie echipat cu mijloace pentru luarea legaturii;
7) sa fie in masura sa coopereze si sa actioneze ca sau cu un PO; 8) sa poata fi transformat rapid
pentru a bloca drumuri; 9) sa aiba construite obstacole si crenele pentru a impiedica trecerea
neautorizata prin PC. PC MOBIL
Sunt instalate atunci cand fortele PK au dificultati in acoperirea cu PCT fixe a tuturor soselelor
si drumurilor. Scopul lor este de a impune controlul si sa faca traficul cu armament si munitie mult
mai dificil. Trebuie sa fie compus din cel putin o grupa intarita, care sa aiba in dotare cel putin 2
vehicule blindate. Grupul paraseste baza actioneaza asupra unui drum dat prin ordin de actiune
drum ales la intamplare. Actioneaza in mod normal doar in timpul zilei. Trebuie sa se instaleze in
mai putin de 45 min. si actioneaza nu mai mult de 4 ore inainte de mutarea intr-un nou loc.
3.Organizarea pazei obiectivelor importante. Clasificarea obiectivelor pazite, amenajarea
genistica a acestora. PAZA OBIECTIVELOR
in majoritatea operatiunilor, fortele PK sunt respectate de partidele beligerante, dar trebuie luate
totusi masuri de precautie pentru a proteja pozitii, comandamente, paza obiectivelor, a locurilor de
odihna si serviciu, precum si in operatiunilor conventionale. Se va executa paza impotriva atacurilor
prin surprindere, a bombelor comandate, masini capcana, rachete ,I mortiere. Trebuie sa se evite
folosirea cladirilor de care se poate executa apropierea nedetectat. Trebuie limitate adunarile de
personal pentru ca pot constitui tinte pentru lunetisti. intotdeauna trebuie sa ramana o grupa de paza
impotriva grupurilor ostile. Cele mai serioase amenintari pentru PK se impart in trei categorii:
142. Elemente care incearca sa fure armament, munitie, provizii, de la personalul PK sau din
cladiri anexe.
143. Amenintare directa sau cu bombe pentru personalul PK.
144. Foc direct asupra adaposturilor sau pozitiilor PK.
4. Regulile de folosire a forjei la post. Modul de folosire a armei. Tactici, tehnici si proceduri in
timpul tulburarilor in masa (controlul muljimii) Folosirea forjei in PC
Trebuie sa fie evitata pe cat posibil. Daca ea devine necesara incearca un raspuns graduat inainte
de folosirea fortei letale. in afara cazurilor prevazute in ROE personalul PK poate face uz de forta in
urmatoarele cazuri

145.
146.
147.
148.
149.

cand trebuie sa se apere impotriva unui atac armat;


cand propria lor siguranta sau siguranta altor persoane PK este pusa in pericol;
cand se incearca arestarea, ranirea, rapirea, personalului militar sau civil PK;
cand personalul PK este oprit sau impiedicat sa-si indeplineasca misiunea;
cand persoane incearca sa distruga sau sa fure echipament in PO sau PCT.

II. INSTRUCTIA FOCULUI

TEMA 1. Definijia balisticii interioare si exterioare Nofiuni de


balistica interioara
Balistica interioara studiaza fenomenele care se petrec in interiorul tevii armamentului.
Fenomenul tragerii. Plecarea glontului (proiectilului) din canalul tevii, ca urmare a actiunii
presiunii gazelor provenite din arderea pulberii (incarcaturii de azvarlire) poarta denumirea de
fenomenul tragerii.
Viteza initiala a glontului se defineste ca fiind viteza pe care o are glontul dupa ce gazele, rezultate
in urma arderii incarcaturii de azvarlire, si-au incetat actiunea asupra sa, adica este viteza pe care o
are glontul la sfarsitul actiunii posterioare a gazelor. La se noteaza cu V0" si se masoara in m/s.
Nojiuni de balistica exterioara
Balistica exterioara studiaza miscarea glontului din momentul parasirii tevii, pana la caderea
lui pe pamant.
Traiectoria si elementele ei. Traiectoria este drumul parcurs de centrul de greutate al
glontului in aer, de la iesirea din teava, pana la punctul de cadere.
TEMA 2. Partea materiala a armamentului de infanterie, a aparatelor optice, grenadelor
explozive de mina si antitanc
Nojiuni despre construcjia, funcjionarea, utilizarea si intrejinerea armamentului
individual de infanterie si a munijiilor

Pistolul

mitraliera

cal.

7,62

Fig. nr Pistolul mitraliera cal. 7,62 AKM

AK-74;

pusca

mitraliera

ACM,

pistolului

mitraliera

cal.

5,45

Fig. nr Pistolul mitraliera cal. 7,62 AKMS

Fig. nr Pistolul mitraliera cal. 5,45 AK-74


mm

mm

cal.7,62

Fig. nr Pistolul mitraliera cal. 5,45 AKS-74


mm

RPK,

pusca

mitraliera

cal.5,45

mm

RPK -74; puca semiautomata cal. 7,62 mm cu luneta. Vezi figurile...........................

Destinatia:
150.
Pistolul mitraliera cal. 7,62 mm AKM i pistolul mitraliera cal. 5,45 mm AK-74 sunt
arme automate individuale destinate nimicirii personalului inamicului. Pentru lupta corp la corp,
armamentului i se poate atasa baioneta-pumnal.
Fig. nr Pusca semi automata cal. 7,62 PSL Fig. nr Pusca semi automata cal. 7,62 SVD
Pistoalele mitraliere ARM i AK-74 pot executa foc automat sau foc lovitura cu lovitura.
151.
Pusca mitraliera cal. 7,62, 5,45 mm RPK,RPK-74 este o arma automata a grupei de
infanterie (mitraliori) destinata nimicirii personalului i lovirii mijloacelor de foc ale inamicului.
Pusca mitraliera poate executa foc automat sau foc lovitura cu lovitura.
152.
Pusca semiautomata cal. 7,62 mm PSL, SVD cu luneta este arma din dotarea
pus.cas.ului lunetist, destinata pentru distrugerea diferitelor obiective izolate, care apar, in miscare,
neadapostite si mascate. Pusca semiautomata poate executa numai foc lovitura cu lovitura. Pentru
lupta corp la corp, pustii i se poate atasa baioneta-pumnal.
Proprietatile tehnice si de lupta:
Tipul armei
Caracteristici
0
Distanta de tragere [m]
- maxima
- dupa inaltator
- eficace
- cu luneta
Cadenta de tragere [lov/min]
- teoretica
- practica: FF
FA

Pistolul
Pusca
Pusca
mitraliera automata
mitraliera
7,62.AK 5,45.AK-74 7,62.RPK
1
2
3000
3000
1000
1000
1000
400
400
800
-

600
40
100

600-700
40
100

600
50
150

Pusca
mitraliera
5,45. RPK-74
3
3000
1000
640

600
40
150

Pusca
semiautomata
cu luneta
4
3800
1200
800
1300
-

30
-

Viteza initiala a glontului [m/s]


Capacitatea incarcatorului [Iov]
Greutatea [kg]
fara baioneta, cu incarcatorul gol
fara baioneta, cu incarcatorul plin
Baionetei
Lungimea [mm]
armei fara baioneta
armei cu baioneta
Tevii
Numarul de ghinturi

715
30

800
30

745
40 (75)

3,1
3,6
0,26
870
1020
415
4

4,05
0,32
935
1090
415
4

5
5,6

960
45

4,7

1040
590
4

830
10

1060
590
4

4,3
0,26
1225
1370
620
4

Principalele piese si mecanisme din compunerea acestor categorii de arme sunt: Vezi
figura....

Fig. nr........Principalele piese i mecanisme


1.teava cu cutia mecanismelor, dispozitivele de ochire,cracanul (puca mitraliera) i patul; 2.
compensatorul, 3.capacul cutiei mecanismelor; 4.portanchizatorul cu pistonul de gaze; 5. inchizatorul; 6
recuperatorul; 7 tubul de gaze cu aparatoarea mainii; 8 ulucul; 9. incarcatorul; 10 baioneta pumnala (mai
putin la puca mitraliera); 11. vergeaua; 12. penarul cu accesorii.

Funcjionarea pieselor si mecanismelor. Aceste categorii de arme functioneaza pe


principiul imprumutului de gaze, care consta in practicarea unui orificiu in partea din fata a
tevii prin care ( dupa ce fundul glontului a depas.it orificiul) o parte din gaze se scurg intr-o
camera unde actioneaza asupra unui piston care transmite miscarea (spre inapoi)
portinchizatorului care, la randul lui, pune in miscare piesele si mecanismele din interiorul
armei.

Demontarea parjiala si montarea:

Nr. crt.

1
2
3
4
5
6

Tipul armei
Operatia

Pistolul
mitraliera
7,62/63

Se desface cracanul si se aseaza arma


pe cracan
Se demonteaza luneta
Se scoate incarcatorul de la arma
Se scoate penarul cu accesoriile
Se scoate vergeaua
Se demonteaza capacul cutiei
mecanismului

Pusca
automata
5,45/86
-

Pusca
mitraliera
7,62/64
Da

Da
Da
Da
Da

Da
Da
Da
Da

Da
Da
Da
Da

Pusca
semiauto
-mata cu
luneta
Da
Da
-

Da
Da

7
8
9
10

Se demonteaza recuperatorul
Se demonteaza portinchizatorul cu
inchizatorul
Se demonteaza inchizatorul de la
portinchizator
Se demonteza aparatoarea mainii cu
tubul de gaze

Da
Da-

Da
Da

Da
Da

Da
Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Da

Pentru montarea armelor se executa aceleas.i operatii dar in ordinea inversa.

Destinatia:
Mitraliera cal.7,62 mm Kalasnikov este o arma automata puternica si e destinata pentru
nimicirea fortei vii si mijloacelor de foc ale inamicului. MITRALIERA PK are mai multe
Mitraliera cal. 7,62 mm PK, PKT. Vezi figura nr

F ig. nrmitraliera cal. 7,62 PKM


Fig. nr mitraliera cal. 7,62 PKT
modificatii inafara modelului pe cracan acesta poate fi instalat si pe afet construit de inginerul
SAMOJENKO. De asemenea, aceasta mitraliera pe larg este instalata pe mijloace blindate. Tanc,
MLD, TAB, MLI si alte masini de lupta sub denumirea de PKT.
Proprietajile tehnice si de lupta:
Nr.
1
1
2

3
4
5
6
7
8
9
10

Caracteristicile
2
Distanta de tragere dupa inaltator
Distanta loviturii directe:
asupra tintei piept (h=50 cm)
asupra tintei alergand
Cadenta de tragere teoretica
Cadenta de tragere practica
Viteza initiala a glontului
Distanta pana unde se pastreaza
efectul omoritor al glontului
Distanta limita de zbor a glontului
Masa mitralierei
Masa tevii
Calibrul

, i
3
1500 m
420 m
640 m
circa 650 lov./min.
pina la 250 lov./min.
825 m/s
3800 m
3800 m
9 kg i 16,7 kg
2,6 kg
7,62 mm

4
440 m
670 m
circa 700-800 lov./min.
pina la 250 lov./min.
855 m/s
3800 m

3800 m
10,5 kg
3,23 kg
7,62 mm

Principalele piese si mecanisme din compunerea acestor categorii de arme sunt: Vezi
figura....

Demontarea partiala si montarea:


153. Se fixeaza mitraliera pe cracan;
154. Se demonteaza cutia cu banda de la mitraliera si se verifica daca lipseste cartusul in
detunator;
155. Se scoate penarul cu accesorii (la mitraliera se scot accesoriile si vergeaua din
geanta);
156. Se demonteaza elementele vergeliei de la piciorul cracanului;
157. Se demonteaza tija de ghidare cu arcul recuperator de armare;
158. Se demonteaza portinchizatorul impreuna cu inchizatorul;
159. Se demonteaza inchizatorul de la portinchizatorul;
8. Se demonteaza percutorul de la inchizatorul (la mitraliera se
demonteaza declansatorul electric);
9. Se demonteaza teava.
Pentru montarea armelor se executa aceleasi operatii dar in ordinea inversa. Functionarea pieselor
si mecanismelor. Aceste categorii de arme functioneaza pe principiul imprumutului de gaze.
Aruncatorul de grenade antitanc portativ
La inarmare in Armata Nationala exista doua modele de aruncatoare de

portativ. a) RPG-7, b) RPG-7D


grenade RPG-7 si RPG-7D vezi figura nr....................
Destinatia:
Aruncatorul de grenade antitanc portativ -7 si -7 este destinat pentru lupta impotriva
tancurilor, autotunurilor si altor mijloace blindate ale inamicului. in afara de aceasta., el poate fi
folosit pentru nimicirea fortei vii a inamicului ce se afla in adaposturi usoare, precum si in
constructii de tip orasenesc.
Proprietatile tehnice si de lupta:
1. Calibrul aruncatorului de grenade, mm
2. Calibrul grenadei (dupa partea ogivala):
-7, mm
-7, mm
3. Lungimea aruncatorului de grenade -7, mm
4. Lungimea aruncatorului de grenade -7:
- in pozitia de lupta, mm
- in pozitia pentru desantare, mm
5. Viteza initiala a grenadei:
-7, m/s
-7, m/s
6. Viteza maximala a grenadei, m/s

40
85 70
900
960
630

120 140
300

7. Cadenta de tragere practica, lov./min.


8. Distanta de tragere dupa inaltator, m
9. Distanta loviturii directe asupra tintei
cu inaltimea de, m:
la tragerea cu lovituri -7, m
la tragerea cu lovituri -7, m
10. Masa aruncatorului de grenade cu inaltator optic:
-7, kg
-7, kg
11. Masa grenadei cu incarcatura de pulbere (a loviturii):
-7, kg
-7, kg

4-6
500
2 330
310
6,3 6,7
2,2 2,0

Principalele piese si mecanisme


Aruncatorul de grenade are urmatoarele parti principale i mecanisme (fig. 36):
- teava cu inaltator mecanic;
- mecanism de dare a focului cu piedica de siguranta;
- mecanism de percutie;
- inaltator optic.
Demontarea partiala si montarea
160.
Se scot invelitorile;
161.
La aruncatorul de grenade -7 se demonteaza teava, la aruncatorul de grenade
cu aparat de ochire pe timp de noapte se scoate in prealabil cracanul;
162.
Se separa mecanismul de dare a focului. La arunca-torul de grenade -7 cu
mecanism de blocare cu cablu mecanismul de dare a focului la demontarea incompleta nu se separa;
163.
Se demonteaza mecanismul de percutie;
5. Se scoate capacul corpului mecanismului de dare a focului.
Montarea se face in ordinea inversa
Grenadele de man

Antitanc

Defensiva
Ofensiva

d)

Fig. nr...............grenadele de mana a) RG-42, b) RGD-5, c) F-l, d) RKG-3


Destinatia. Dupa modul de actiune i al efectului la obiectiv, grenadele se impart in:
a) , b)grenade de mana cu efect prin suflu i schije (ofensive i defensive) destinate
scoaterii din lupta a personalului inamic;
c) grenade de mana cu efect cumulativ destinate pentru lupta impotriva mainilor de lupta
blindate i pentru distrugerea amenajarilor genistice.
Propriety tehnice si de lup

Greutatea [g]
- cu focos UZRGM
Felul explozivului
Distanta de aruncare [m]
Raza de actiune (puterea de perforare) m.

Defen
siva
F

Antitanc

RKG-3EM

RGD-5

Ofen
siva
RG-42

Tipul grenadei
Caracteristici

1070
520
Trotil
40-50
25

310

700
Trotil TH-45
35-45 35-45 18-20
25
200 0,17-0,2 la 30"

Compunerea grenadelor
Grenada de mana ofensiva , defensiva. Partile componente ale grenadei sunt:
- corpul grenadei din tabla de forma cilindrica;
- fundul;
- capacul cu buca filetata pentru focos;
- camaa metalica cu striatiuni longitudinale i transversale; -tubul central;
- incarcatura de explozie;
- capacel de protectie
TEMA 3. Partea materiala a armamentului masinii de lupta si munitiile pentru ele
Notiuni despre constructia, functionarea, utilizarea si intretinerea armamentului
mesinelor de lupta.
Una din categoriile de armament de pe mesinele de lupta s-a prezentat in tema
precedenta i anume mitraliera calibru 7,62 mm PKT.
Armamentul instalat pe masinile de lupta: mitraliera de calibru mare 14,5
mm, RPVT, tunul 2A28 calibru 73 mm "GROM" i instalatia de lansare a rachetelor
antitanc dirijate. Vezi figurile nr....................

Fig. nr.

Mitraliera de calibru mare 14,5mm RPVT

Fig. nr. Instalafia de lansarea a rachetelor antitanc dirijate


Mitraliera cal. 14,5 mm este o arma automata puternica, se instaleaza pe masinele
de lupta.
Mitraliera e destinata pentru lupta impotriva obiectivelor uor blindate
(transportoarelor blindate, tunurilor antitanc, automobilelor blindate .a.), mijloacelor de foc i
forfei vii ale inamicului ce se afla in adaposturi uoare la distanfa pina la 1000 m.
in AN mitraliera KPVT este instalata pe TAB -71, 80, i maina de cercetare BRDM-2 .
Figura nr_

a)
Fig. nr.

masinile de lupta; a) TAB, b) BRDM-2 (MLC-2)

b)

Proprietajile tehnice si de lupta KPVT:


Focul cel mai eficient asupra concertarii forfei vii i mijloacelor de transport
Distanta tragerii dupa inalfator asupra obiectivelor terestre cu inalfatorul optic
Tragerea se executa in serii:
- scurte;
- lungi;
Cadenta de tragere teoretica
Cadenta de tragere practica
Racirea fevii mitralierei
Seria permisa a focului neintrerupt
Masa mitralierei
Masa incarcatorului cu banda incarcata cu 50 cartue

pina la 2000 m
2000 m
2-5 lov.
pina la 20 lov.
550-600
lov./min.
70-80 lov./min.
cu aer
pina la 150 lov
52,2 kg
12,3 kg

Principalele piese si mecanisme a KPVT

Tunul 2a28 GROM cu feava lisa, a fost Conceput pentru lupta cu tancurile i alte obiective blindate,
nimicirea forfei vie a inamicului precum i a mijloacelor de foc
dispuse in adaposturi uoare.
Tunul este instala in compartimentul de lupta a mas.inii de desant BMD-1, figura nr.

Proprietajile tehnice si de lupta a tunului 2A28 GROM":


Calibru mm.
Lovituri
Distanta tragerii dupa inaltator asupra obiectivelor terestre cu inaltatorul optic:
Lovitura PG-9, m.
Lovitura OG-115, m.
Distanta de tragere cea mi eficace
Asupra tehnicii blindate,Fig.
cu inaltimea
de 2 m.,
nr
masina
dem.
lupta BMD-1
Asupra infanteriei, m
Cadenta de tragere, lv/mn.
Masa kg,

73
40
1300
440
765
1300
8-10
115

Principalele piese si mecanisme a tunului 2A28 GROM"


1. Teava;
2. Reculul hidraulic;
3. Inchizator;
4. Culata;
5. Afet;
6. Opritor;
7. Manerul de incarcare cu aparatoarea
Munitia
s

Pentru tunul 2A28 GROM" se folosesc doua tipuri de munitie lovituri


pentru lupta cu mijloacele blindate PG-9/19 i lovituri pentru lupta cu forta vie vezi
figura nr.............

a) b) Fig. nr. Munitia folosita pentru tragerea din tunul 2A28 a) grenada PG9, b) grenada OG-15V

Complexul de rachete antitanc "CONCURS" este destinat pentru lupta impotriva


Tancurilor, tehnicii blindate, distrugerea fortificatiilor i nimicirea mijloacelor de foc.
Proprietajile tehnice si de lupta a instalajiei RAD:

Calibru
Viteza inijiaia a grenadei
Masa PC
Masa rachetei in conteiner
Distanta de tragere
Spargerea

164.
165.
166.
167.

9113 ""
135 mm
200 m/sec

75 - 3000 m
250 mm

9113 "-"
135 mm
200 m/sec
22 kg
26,5 kg
75 - 4000 m
800 mm

Principalele piese si mecanisme RAD


Container
Racheta
Instalatia de lansare
Aparatele de ochire

TEMA 4. Principiile si regulile de tragere cu armamentul de infanterie si armamentul de pe


masinile de lupta
Influenta conditiilor de tragere asupra traiectoriei glontului. Glontul, pe timpul deplasarii in
atmosfera, este supus influentei diferitelor conditii meteorologice, care pot fi normale sau speciale
(accidentale). Datele inscrise in tablele de tragere a diferitelor categorii de armament privind
traiectoria corespund conditiilor normale de tragere. Sunt considerate conditii normale de tragere
urmatoarele:
conditii meteorologice: presiunea atmosferica la orizontala armei egala cu 750 mmHg
(corespunde unei altitudini de 110 m deasupra nivelului marii);
- temperatura aerului la orizontala armei: +15C;
- umiditatea relativa a aerului: 50%;
- lipsa totala a vantului;
- conditii balistice:
- armamentul de categoria intai;
- greutatea glontului i viteza initiala egale cu cele inscrise in tablele de tragere;
- temperatura incarcaturii de azvarlire: + 15 C;
- forma glontului corespunzatoare datelor de fabricatie;
- inaltimea catarii, cea stabilita la reglarea armamentului;
- conditii topografice:
- obiectivul sa se gaseasca pe orizontala armei;
- lipsa totala de inclinare laterala a terenului.
Pe masura ce presiunea atmosferica create, aerul se concentreaza, iar densitatea

acestuia (greutatea lm aer) se mares.te.


Marindu-se forta de rezistenta a aerului, se micoreaza distanta de tragere (bataia glontului)
i invers. Odata cu scaderea presiunii atmosferice, densitatea i forta de rezistenta a aerului se
nr

mics.oreaza, iar distanta de tragere se marete figura


Cand create temperatura, densitatea aerului se micoreaza, deci se
micoreaza forta de rezistenta a aerului, ceea ce determina marirea distantei de
tragere i invers. Odata cu scaderea temperaturii se maresc densitatea i forta de
rezistenta a aerului, iar distanta de tragere se micoreaza (figura nr............................).
Experimental s-a stabilit ca in cazul tragerilor la distante sub 400 m, nu se introduc corectii

de temperatura.
Fig. nr. Influenza temperaturii atmosferice asupra distantei de tragere
La trageri peste 400 m, cand temperatura este cuprinsa intre 0C i -20C se aplica corectie
de plus 50 m i plus 100 m cand temperatura atmosferica este sub 25C.
in cazul cand vantul bate din spatele glontului, forta de rezistenta la inaintare se micoreaza,
iar distanta de tragere create. in cazul cand vantul bate din fata, forta de rezistenta a aerului create i
se micoreaza distanta de tragere (figura nr. ).

Vant din fa^a

TEMA 5. Executarea focului cu armamentul de infanterie si mijloacele antitanc la deplasarea


pe jos ziua si pe timp de noapte
EDINTA INITIALA - ZIUA Tragerea de pe loc asupra obiectivelor fixe din diferite pozifii
- ob. 1- tinta piept cucercuri nr. 4 pe un panou de 0,75 x 0,75 m dispus la distanta de100 m; se trage
din pozitia culcat-rezemat; foc lovitura cu lovitura; timp nelimitat; --.-,.,; -^ - ob. 2 - tinta
alergind nr. 8a compartimentata dispusa la distanta - de 200 m; se trage din pozitia in
genunchi i apoi in picioare; foc

lovitura cu lovitura; timp nelimitat. Cartuse: 5


cartuse, din care pentru ob. 1
- 3 cartuse,:
Aprecierea: sa se loveasca obiectivele i sa
insumeze pentru:
- "FOARTE BINE" - 30 puncte ; - "BINE" 25 puncte ;
p> - "SATISFACATOR" - 20 puncte .
unMODUL
culoar 10
10 m incepindAlaEDINTEI
distanta de 30 m fata de pozitia de tragere in
DEx EXECUTARE
care se arunca grenada de mina de exercitiu defensiva din locas (transee). La executarea sedintei pe

- ob. 2 - |inta briu nr. 7 apare pentru 15 s; se trage din pozitia in genunchi (cu

mitraliera pe cracane), dupa schimbarea pozitiei de tragere.


Aprecierea: sa se loveasca pentru

JSMu calificativul:

- "FOARTE BINE" - doua tinte si grenada in culoar, sau 3


tivelor

tintei

tinte;

tragere

- "BINE" - tinta i grenada in culoar sau 2 tinte; ir "SATISFACATOR" - tinta.


* In paranteze se indica numarul de cartue cu glont trasor ** LLlovitura cu lovitura FS- Foc in serie
Bazele cercetarii
CERCETAREA - este o forma principala a asigurarii actiunilor de lupta i cuprinde masuri
i actiuni executate in scopul procurarii i exploatarii datelor i informatiilor despre inamic., teren,
populate, conditiile hidrometeorologice, situatia sanitara-epidemica i resursele materiale din
raionul actiunilor de lupta.
Cercetarea se executa in toate formele i situatiile de lupta in mod activ i neintrerupt, in
fata frontului (limitei de inainte), la flancuri i intervale, in dispozitivul inamicului i al trupelor
proprii in orice conditii de teren i starea vremii.
Cercetarea trebuie sa asigure comandantii i statele majore cu informatii reale, care sa
permita luarea de catre acestia cele mi juste decizii i masuri. De aici reiese ca cerintele fata de
cercetare trebuie sa fie: continua, oportuna, caracter activ, autentica.
Sursele principale pentru obtinerea de date i informatii sunt:
- obiectivele, activitatile i actiunile de lupta ale inamicului, prin descoperire i
supravegherea lor;
- elementele de cercetare, subunitatile luptatoare, vecinii i cu care se coopereaza;

- prizonieri i transfugi,
- documente, tipuri de armament i tehnica de lupta capturate sau gasite pe campul de lupta;
- terenul i populatia din zona - prin cercetare, respectiv prin investigare. Fortele i
mijloacele cu care se executa cercetarea:
Fortele de cercetare sint constituite din militari i subunitatile destinate sa indeplineasca,
permanent sau temporar, misiuni de cercetare.
Mijloacele de cercetare cuprind: Tehnica de lupta, Aparate de observare, Aparate de
ascultare i cercetare, i alte categorii de mijloace.
Tipuri de cercetare: terestra, genistic, nucleara - chimica - biologica, radioelectronica,
aeriana, cosmica, cibernetica.
TEMA 6. Aparate de trageri de instruire si antrenament

Din categoria aparatelor de trege si de instruire fac parte acele aparate care
contribuie la instruirea militarilor in ceia ce priveste insusirea regulilor de executarea
tragerilor din armamentului de infanteri usor si armamentul de pe masinele de lupta.
De asemeni aparatele de tragere si instruire se folosesc pentru instruirea militarilor in
executarea treageiirilor din armamentul de infanterie si anume motul de manuire a
armamentului, modul de luarea punctului de ochire la sinta in diferite conditii
clamaterice. Unul dintre aceste mijloacece secte lada comandantului LK-73. Vezi

Fig. nr Lada comandantului LK- 73


figura nr...
Destinatia.
Lada comandantului LK-73 este destinata pentru instructia focului fara consum de munitie
din armamentulu de infanterie usor, aruncatoarul de grenade.
Lada comandantului reprezinta un set de aparate i dispozitive de instructie,
plasate in lada , in capacul lazii i in interiorul acestea, vezi figura nr...........................

Lada la randul ei este confectionata in aa fel ca serveste i suport de instalarea aparatelor de


instruire.
TEMA 7. Verificarea luptei armamentului de infanterie si armamentului masinilor de lupta
Armamentul se controleaza, Verifica, regleaza i se aduce la bataia normala in urmatoarele
cazuri;
- La primirea armamentului in subunitate;
- Dupa efectuarea reparatiei;
- inainte de actiunile de lupta sau tragere,
- La depistarea abaterilor de la normalitate.
De verificare, reglare i aducerea armamentului la bataia normala se efectueaza de catre
comandantul de companie cu 2, 3 soldati din companie dintre cei mai buni tragatori. Pe timpul
efectuarii tragerilor de verificare la pozitia de tragere trebuie sa fie prezent i maistrul.
Fig. nr. Lada comandantului cu dispozitivele acesteia.
Controlul, i aducerea armamentului la bataia normala se efectueaza cu executarea tragerea
cu cartue obinuite cu miez de otel cartuele trebuie sa fie de aceiai serie.
Tragerea se efectueaza asupra Tintei de reglaj sau asupra dreptunghi negru
instalata pe un panou alb cu dimensiunile 50x100 ce. Vezi figura........................

Fig. nr. a) tinta de reglaj, b) panoul alb cu dreptunghiul negru.


Tragerea din Pistolul-mitraliera se efectueaza din pozitia culcat cu sprijin, in calitate de
sprijin pot servi saci impluti cu rumegus. de lemn sau nisip. Din pustile mitraliera la fel culcat pe
cracane.
Tragerile trebuie sa se efectueze pe timp bun, luminos si fara vint. Distanta de tragere 100
PM, P-M, 25 m pistol
Pistolul-mitraliera - fara baioneta-pumnal. Pistoalele-mitraliera care au compensatoare se
aduc la bataia normala cu compensatoarele care in continuare la tragere nu se
desurubeaza.inaltatorul se instaleaza la 3
Gruparea loviturilor se considera normala daca toate cele patru gauri sau trei (cu una
desprinsa) intra intr-o circumferinta cu diametrul de 15 cm. Daca gruparea amplasarii gaurilor nu
satisface aceasta cerinta, atunci tragerea se repeta.
Daca si rezultatul tragerii repetate e nesatisfacator, pistolul-mitraliera se expediaza la
atelierul de reparatii pentru inlaturarea cauzelor imprastierii gloantelor.
Daca gruparea de amplasare a guarilor e considerata normala, atunci
comandantul determina punctul mediu de lovire si pozitia acestuia fata de punctul de
referinta. Variante de determinare a punctului mediu de lovitura figura.........................

Fig. nr. modul de detreminare a punctului mediu de lovitura ( variante).


III. Pregatirea de cercetare
TEMA 1 Bazele cercetarii Bazele
cercetarii
CERCETAREA - este o forma principala a asigurarii actiunilor de lupta si cuprinde masuri
si actiuni executate in scopul procurarii si exploatarii datelor si informatiilor despre inamic., teren,
populate, conditiile hidrometeorologice, situatia sanitara-epidemica si resursele materiale din
raionul actiunilor de lupta.
Cercetarea se executa in toate formele si situatiile de lupta in mod activ si neintrerupt, in fata
frontului (limitei de inainte), la flancuri si intervale, in dispozitivul inamicului si al trupelor proprii
in orice conditii de teren si starea vremii.

Cercetarea trebuie sa asigure comandantii si statele majore cu informatii reale, care sa


permita luarea de catre acestia cele mi juste decizii si masuri. De aici reiese ca cerintele fata de
cercetare trebuie sa fie: continua, oportuna, caracter activ, autentica.
Sursele principale pentru obtinerea de date si informatii sunt:
- obiectivele, activitatile si actiunile de lupta ale inamicului, prin descoperire si
supravegherea lor;
- elementele de cercetare, subunitatile luptatoare, vecinii si cu care se coopereaza;
- prizonieri si transfugi,
- documente, tipuri de armament si tehnica de lupta capturate sau gasite pe campul de lupta;
- terenul si populatia din zona - prin cercetare, respectiv prin investigare. Fortele si
mijloacele cu care se executa cercetarea:
Formele de cercetare sint constituite din militari si subunitatile destinate sa indeplineasca,
permanent sau temporar, misiuni de cercetare.
Mijloacele de cercetare cuprind: Tehnica de lupta, Aparate de observare, Aparate de
ascultare si cercetare, si alte categorii de mijloace.
Tipuri de cercetare: terestra, genistic, nucleara - chimica - biologica, radioelectronica,
aeriana, cosmica, cibernetica.

TEMA 2. Procedeele principale de executare a cercetarii si organele destinate pentru


executarea ei
Pentru dobandirea informatiei despre inamic sau alte date se organizeaza prin urmatoarele,
Procedee:
1. Observarea; 2. Ascultarea;3. Ambuscada de cercetare; 4. Incursiunea (raidul); 5.cercetarea
prin lupta; 6. Cercetarea prin actiunile de lupta, executate de catre subunitati; 7. Interogarea
locuitorilor din zona; 8. Interogarea prizonierilor si dizertirilor; 9. Fotografierea terestra; 10.
Studierea documentelor capturate de la inamic, 11. Modelelor de armament si tehnica.
Observarea si ascultarea - constituie unul din procedeele de baza ale cercetarii si consta in
supravegherea cimpului de lupta, descoperirea si studierea inamicului, terenului si altor obiective.
Observarea si ascultarea se organizeaza si se executa permanent, ziua si noaptea de catre
comandanti si intregul personal al subunitatii, indiferent de situatia in care se afla subunitatile, de
anotimp si de conditiile hidrometeorologice.
Ambuscada - este un procedeu de cercetare si de lupta foarte eficient, in cazul cind
inamicul trebuie lovit permanent si pretutindeni si pentru dobandirea de informatii: documente,
ipuri de armament, Rapirea personalului.
Dispozitivul grupei in ambuscada poate fi in forma de: arc de cerc ( cu deschiderea pe directia
de unde se astepta inamicul); sau liniar (pe una sau pe amabile

parti ale directiei de deplasare a acestuia) si cuprinde : o echipa de siguranta, o echipa de observare
si o echipa de distrugere /nimicire.
Incursiunea - este un procedeu de cercetare si de lupta.
Ca procedeu de cercetare incursiunea se organizeaza, de regula, pe timpul pregatirii luptei de
aparare sau a ofensivei si se executa de catre pluton (grupa).
Elementele de cercetare se constituie din militari, subunitati din diferite genuri de arme.
Acestea au o compunere variabila in functie de misiune, situatia tactica si teren.
Elementele de cercetare sint: 1) cercetasul (observatorul); 2) echipa de cercetare (post de
cercetare); 3) patrula de cercetare independenta; 4)detasamentul de cercetare.
Elementele de cercetare actioneaza pe jos, pe autovehicule, elicoptere si alte mijloace care
asigura deplasarea rapida si indeplinirea la timp a misiunilor primite.
Cercetrasul (observatorul) este militarul destinat sa indeplineasca misiuni de cercetare.
Echipa de cercetare poate fi constituita de la 2-4 militari pina la o grupa si se trimite in misiune
de catre patrula de cercetare, precum si de catre subunitatile de toate genurile de arma.
Aceasta este destinata pentru cercetarea inamicului si terenului pe o directie sau a unui
obiectiv. in functie de situatie, echipa de cercetare poate fi: de cap, de flanc sau de spate.
Patrula de cercetare si patrula de cercetare independenta au compunerea de la o grupa
pina la un pluton si pot fi intarite cu cercetasi de artilerie, chimic si de geniu.
Patrula de cercetare se trimite in misiune de catre detasamentul de cercetare, compania
de infanterie si alte subunitati. Aceasta se destineaza pentru cercetarea inamicului si terenului sau a
unor obiective pe o directie sau intr-un raion. Patrula de cercetare poate fi: de cap, de flanc sau de
spate.
Departarea la care se trimit elementele de cercetare fata de trupele proprii poate
fL
cercetasul - pina la 300 m (distanta care asigura legatura vizibila cu subunitatea de la care a
fost trimis ti sprijinul cu foc);
echipa de cercetare - pe tehnica de lupta pina la 2 km, pe jos pina la 600m;
patrula de cercetare - pe tehnica de lupta pina la 5 km, pe jos pina la 2 km;
patrula de cercetare independenta - pina la 15 km;
detasamentul de cercetare - pina la 25 km si mai mult.
Ziua pe timp de ceata si viscol, noaptea, in localitati, in teren acoperit si greu accesibil
distantele se reduc.
Postul de observare se compune, de regula, din 3-4 militari dintre care unul este sef si are
misiunea sa supravegheze activitatea si actiunile inamicului terestru si aerian si sa raporteze oportun
datele obtinute. Uneori personalul postului de observare poate avea o compunere mixta.
Postul de observare (observatorul) trebuie asigurat cu mijloace de observare pe timp de zi si
de noapte, cu aparatele de cercetare N.B.C., cu mijloace de semnalizare si legatura, (planseta,
compas, rigla, creioane), rigla,harta sau schema postului, busola, aparate de observare, registrul de
observare, ceas, lanterna, si alte materialale.

Schema sectorului de observare este documentul pe care se reprezinta: locul


postului de observare; reperele, azimuturile acestora si distantele pana la ele; sectorul
de observare - impartit pe zone; zonele nevazute. Vezi figura nr.................
Schema se intocmeste cand nu se dispune de harta de scara mare; aceasta ajuta la raportarea
datelor obtinute.
SCHEMA DE OBSERVARE

Fig. nr. modulu de intocmire a sechemie de observare (o varianta).


Pentru evidenta si transmiterea datelor de catre observator, se foloseste
juraalul de observare. Vezi figura nr....................
Corectitudenea ducerii observarii, figura nr.

IV. PREGATIREA TEHNICA


1. Construct generala a masinilor de lupta din dotarea Armatei Nationale,
principalele caracteristici tactico-tehnice
Clasificarea tehnicii blindate
Tehnica de lupta in Armata Nationala se clasifica in urmatoarele categorii:
tehnica de lupta pe roti i tehnica de lupta pe senile. Din categoria ma sinilor de lupta

pe roti fac parte TAB - 71, TAB-80, MLC- 2 figura nr, din categoria masinilor de
a)
Fig. nr. ... Aspectul general al mainilor de lupta pe roti a) TAB, b) MLC-2
lupta pe s.enile fac parte MLD-1, MTLB figura nr...............................

a) b) Fig. nr. ... Aspectul general al masinilor de lupta pe senile )MLD -1, b) MTLB
Proprietajile tehnice si de lupta a masinilor de lupta:
Nr.
d/r
1

Caracteristicile
2

2
3
4
5
6
7

8
9

TAB- 71M

Tipul tehnicii de lupta

Echipajul, efectiv
Masa de lupta, t.
Dimensiuni
Lungimea , mm
Latimea, mm
A

Inaltimea, mm
Garda la sol, mm

Viteza max. De deplasare


Consum combustibil/100km
osea

BTR80
4

Mijloc amfibiu
blindat pe roti cu
formula rotilor 8 x 8
2+9
2+8
11,75
13,6

BMD-1
5
Blindata
pe enile,
disantabila

BMP-1
6
Blindata

7
6,7-7,2

enile
11
13,0

7240
2825
2310

7600
2900
2300

5400
2630
1620-1970

6735
2940
2068

Fata 510
Spate 430

475

100-1450

71/9
46
110-140

80/9
48
60-130

61/10
58 72

Nu mai
putin de
370
65/7
77-84 80112

10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26

camp
Rezerva de parcurs in km
650
Tun cal. 73mm, cu teava semiautomat,
2A28,Grom
Lovituri pentru tun, buc.
Mitraliera cal. 7,62mmPKT de cursa
Cartue p/u mitr jumilata 7,62mm PKT
de cursa
Mitraliera jumilata cal 7,62mm PKT
1
Cartue p/u mitr. Jumilata cal. 7,62mm PKT 2000
Mitralieere de bord cal 7,62 mm PK
Cartue p/u mitraliere de bord cal. 7,62 mm PK
Completul de rachete antitanc dirijate
Fagot"
Rachete 9M113M,9M111
Complexul portabil de rachete antitanc
9K32
Rachete antitanc 9K32, buc.
500
Cartue p/u mitraliera cal. 14,5mm
KPVT
Numarul de motoare
2
Tipul motorului
797-05
Saviem
Puterea motorului, CP
2x130

600
-

500
1

600
1

40
2
2x1000

40
1
1000

1
2000
-

1
2000
-

1
2000
2
2x1020

2/1
-

2/2
1

500

2
-

1
7403
Camaz
260

1
5D 20

1
VTD -20

240

300

Constructia generala a compartimentelor masinilor de lupta


Constructia tehnicii de lupta:
168. Compartimentul de conducere, care este dispus in partea din fata la TAB si MLD;
169. Compartimentul de lupta, care este dispus pe mijlocul la TAB si MLD in spatele
comandantului si mecanicului conducator;
170. Compartimentul de desant dispus in urma compartimentului de lupta si la TAB si la BMD;
4 . Compartimentul energetic, care este dispus in spatele compartimentului de desant si este izolat
cu un izolator ermetic.
2. Bazele exploatarii masinilor de lupta si armamentului de pe acestea
Planificarea si evidemta exploatarii au ca scop punerea de acord a necesarului de resurse
pentru indeplinirea planului pregatirii pentru lupta cu cele asigurate si cuprinde complexul de
masuri ce se iau pentru:
- stabilirea necesarului de resurse si, pe baza acestuia, a cantitatilor de carburanti-lubrifianti si
lichide speciale aferente;
- stabilirea numarului de intretineri tehnice si reparatii periodice, esalonarea lor

in timp;
- intrebuintarea tehnicii conform destinatiei si resurselor alocate;
- stabilirea tehnicii care se va pastra in conservare, in functie de prevederile ordinelor si
regulamentelor in vigoare;
- ,mmentinerea unei cantitati cat mai mare de tehnica cu rezerva de resursa ridicata;
- cunoasterea permanenta a situatiei consumului de resursa, a starii tehnice si de intretinere a
tehnicii.
Organizarea exploatarii tehnicii militare se realizeaza in functie de prevederile planului pregatirii
pentru lupta, de nevoile de invatamant, gospodaresti si de productie ale unitatilor, in limita
resurselor alocate si a normelor de functionare intre reparatii si se concretizeaza in planul anual de
(asigurare tehnica) mentenanta.
Calitatea exploatarii tehnicii depinde, in principal, de:
- gradul in care personalul cunoaste constructia, caracteristicile tehnico-tactice, normele si
regulile de folosire, intretinere si pastrare a acesteia;
- executarea in volum complet, la timp si de calitate, a verificarilor si intretinerilor tehnice;
- folosirea eficienta a tehnicii la parametrii prevazuti in documentatia tehnica;
- planificarea corecta si evidenta stricta a folosirii tehnicii;
- executarea sistematica si la timp a controalelor asupra starii tehnice si de intretinere;
- respectarea cu strictete a regulilor de prevenire a avariilor si defectiunilor;
- asigurarea conditiilor de pastrare corecta a tehnicii pe timpul parcarii (stationarii),
depozitarii si conservarii.
Planificarea, organizarea si realizarea intretinerilor tehnice Pe timp de pace, la tehnica militara
se executa verificari si intretineri tehnice periodice, dupa un sistem preventiv-planificat, in scopul
mentinerii acesteia in permanenta stare de operativitate, functionarii sigure la parametrii nominali,
prelungirii duratei de functionare intre reparatii si incadrarii in normele de consum carburantilubrifianti. Verificarile si intretinerile tehnice se executa obligatoriu atat pe timpul folosirii tehnicii,
dupa efectuare unui anumit rulaj (functionare) sau a unei perioade stabilite, cat si pe timpul pastrarii
in conservare.
In raport cu volumul, periodicitatea lucrarilor si categoria de tehnica, de regula, se executa
urmatoarele verificari si lucrari de intretinere tehnica:
- verificarea tehnica inaintea iesirii in misiune (curs, zbor, mars si lupta, executarea tragerilor,
intrarea in regim de functionare pentru tehnica de radiolocatie, de transmisiuni etc.);
- intretinerea tehnica zilnica (similare);
- intretinerea tehnica cu ocazia zilei de verificare si intretinere a tehnicii militare;
- intretinerea tehnica nr.1 (similare);
- intretinerea tehnica nr.2 (similare);
- intretinerea tehnica de sezon;
- alte tipuri de intretinere specifice atat ca denumire, cat si continut (lunare, trimestriale,
semestriale etc).

Normele de rulaj (functionare), de timp si de consum carburanti-lubrifianti, lichide speciale si


materiale, volumul tip de lucrari pentru executarea intretinerilor tehnice, precum si personalul care
efectueaza lucrarile respective sunt prevazute in normativele si instructiunile elaborate de structurile
abilitate.
Perioada si durata de intretinere tehnica a masinilor de lupta.
Intretinerea tehnica a masinii de lupta;
171. intretinerea tehnica zilnica
- se efectueaza cu scopul verificarii starii tehnice a masinii si aducerea acesteia in stare gata
de lupta.
Durata I.T.Z.
- a MLD-1 - 2,5 - 3 ore ,
- TAB 6, 2 - 6,3 ore.
172. intretinerea tehnica nr.1 (I.T. nr.1)
Pentru MLD-1 se efectueaza dupa parcurgere de catre masina a 2400 - 2500 km.
TAB - se efectueaza dupa parcurgerea de catre masina a 1000 - 2000 km. Durata petrecerii
I.T. nr.1
BMD - 5 - 6 ore,
TAB - 8 - 10 ore.
173. intretinerea tehnica nr.2 (I.T. nr.2)
Pentru MLD -1 se efectueaza dupa parcurgere de catre masina a 4800 - 5000 km.
TAB - se efectueaza dupa parcurgerea de catre masina a 2000 - 6000 km. Durata
petrecerii I.T. nr.2
BMD - 7 - 8 ore, TAB 10 - 12 ore.
Masurile intreprinse pentru pregatirea mesinelor de lupta pentru sezonul rece si cald
Pregatirea masini catre sezonul rece include in sine
- Controlul cu scopul de a determina starea tehnica a masinii
- Petrecerea I.T. curenta nr. 1 sau, nr.2,
- Inlaturarea defectele depistate si petrecerea unor lucrari suplimentare,
La MLD-1
- Schimbarea din rezervoare a combustibilul de vara pe cel de iarna,
- Curatarea preincalzitorului de funinginea si murdaria din el, controlul functionarii lui si
conectarea acestuia la sistemul la sistema de racire;
- De evacuat apa din sistemul de racire si alimentam sistemul cu solutie care nu ingheata
marca 40;
Se verifica starea radiatorului si a sistemului de racire in intregime.
La TAB
La acele masini care sunt pe benzina este necesar:
- De curatat filtrul din sistemul de alimentare (filtrul de condensare ;
- De scurs apa din sistemul de racire si de schimbat pe solutie care nu ingheata la
temperaturi joase

De spalat boilerul preincalzitorului cu apa fierbinte,


De deconectat radiatoarele de ulei,
De spalat radiatoarele de incalzire.

De la sezonul rece la cel cald


La MLD-1
- se alimenteaza cu carburanti de vara, - prin consumarea deplina a combustibilului de iarna
- se scurge solutia de iarna din sistemul de racire;
- se spala sistema cu apa fierbinte;
- se toarna in sistema de racire apa fiarta;
- se deconecteaza de la sistema preincalzitorul.
La TAB
- se scurge solutia de iarna,
se spala sistema cu apa fierbinte;
- se alimenteaza sistema de racire cu apa fiarta;
- se conecteaza radiatoarele de racirea uleiului;
Pentru asigurare buna functionare baterile acumulatoare este necesar peste fiecare 10-15 zile
de controlat nivelul de electrolit
V.APARAREA NUCLEARA, BIOLOGICA I
CHIMICA ARMA NUCLEARA
Se numeste arma nucleara arma de nimicire in masa cu efect
exploziv, bazata pe folosirea energiei nucleare ce se elibereaza la
reactiile in lant de fisiune a nucleelor grele ale unor izotopi de uraniu si
plutoniu sau la reactiile termonucleare de sinteza a nucleelor usoare ale
izotopilor de hidrogen (deuteriu si tritiu) in nuclee mai grele, de
exemplu, nuclee ale izotopilor de heliu.
Arma nucliara in forma de bomba a fost intrebuintata de prima
data la data de 6 august 1945 de catre SUA asupra localitatilor iapone Hirosima si Nagasachi,
puterea pombelor a fost aproximativ intre 13 -18 Kt. La ziua de azi exista munitii nucleare cu
putere: foarte mica (pana la 1 kt), mica (de la 1 -10 kt), mijlocii (10-100 kt), mari (100 kt - 1 000
Kt) si foarte mari (peste 1000 Kt).
Puterea munitiilor nucleare se caracterizeaza prin echivalentul de trotil,se apreciaza prin cantitatea
de energie care se elibereaza in timpul exploziei nucleare si se exprima in Kilotone Kt.
Din munitiile nucleare fac parte componentele de lupta (partile ogivale) incarcate cu
incarcaturi nucleare ale rachetelor de diferite tipuri si destinatie, bombele, torpilele, bombele
submarine, proiectilele de artilerie si minele nucleare.

Mijloacele de transport rachetele balistice, aviatia, submarinile, corabiile, garnituri de


trenuri, artileria reactiva, artileria altele...
In functie de misiunile ce se rezolva prin intrebuinterestraa, tarea armei nucleare, exploziile
nucleare se clasifica astfel: Terestre - la suprafata pamintului; Subterane -in adincimea pamintului :
Aeriene - in aeri; Acvatice - la suprafata apei; subacvatice; Spatiale - in cosmos.
Punctul unde s-a produs explozia nucleara se numeste centru iar proiectia acestea asupra
pamantului sau apei se numeste epicentrul exploziei nucleare.
In urma exploziei nucleare se declanseaza 5 factori distructivi FACTORII distructivi ai
exploziei nucleare sunt: Unda de soc, Emisia de lumina, Radiatia penetranta, Contaminarea
radioactiva, Impulsul electromagnetic nuclear. Rezultatul acestora este destul de distrugator si
produc: distrugeri in masa a cladirilor si constructiilor, se formeaza molozuri (darmaturi), pene
electrice, incendii de proportie, contaminarea radioactiva si multitudini de victime intre populatia
civila. Semnele ale unei explozii nucleare ii sunt foarte caracteristice pe ele nu poti sa le incurci
cu alte fenomene acestea sunt 1. un blitz Foarte luminos care chiar intuneca si soarele in jur la
cativa de zeci de kilometri , 2. o bubuitura asurzitoare foarte pronuntata, cum este tunetul in timpul
ploilor torentiale, 3. apoi pe coloana de praf si gaze se formeaza mingea luminoasa sursa de radiatie
si lumina asa numitul CIUPERCA ATOMICA (Nurul sub forma de ciuperca):
Primele actiuni ale militarului la observare acestor semne sunt: rapid de ocupat ce mai
aproape groapa, canal, sant, de adaposti in adaposturi daca ne aflam in teren deschis atunci trebuie
sa ne culcam la pamant, cu capul in directia opusa a explozie ( cu picioarele spre explozie).
Deoarece unda de soc constituie principalul factor de distrugere si nimicire al exploziei
nucleare. Unda de soc este o comprimare brusca a aerului care se propaga in toate directiile de la
centul exploziei cu viteza supersonica.
Personalul care nu este protejat pot fin vatamati sau sa primeasca contuzii.
Ama chimica
ARMA CHIMICA a fost intrebuintata pentru prima data de catre nemti impotriva trupelor
franco-engleze in ,(la 22 aprilie 1915). Clor.
Arma chimica - este arma de distrugere in masa, ai caror actiune se bazeaza pe proprietatile
substantelor toxice de lupta.
Arma chimica prin actiunea agentilor toxici de lupta, poate sa produca pierderi insemnate in
rindurile personalului, - iar prin contaminarea chimica a aerului, apei, terenului, tehnicii militare si
materialelor, lucrarilor de fortificatie si altor obiecte, sa ingreuneaza folosirea lor de catre trupe
pastrandu-si actiunea toxica in teren, un timp, indelungat, ingreuneaza actiunile de lupta si
activitatea logistica. Arma chimica cuprinde: Substantele toxice de lupta (agentii toxici de lupta);
Mijloacele cu ajutorul carora se intrebuinteaza acestea.
Baza armei chimice o constituie insa: Substamtele toxice.
Se numesc substante toxice (agenti toxici de lupta) compusi chimici toxici destinati pentru
nimicirea in masa a fortei vii.

Substante toxice (agenti toxici de lupta) produc efecte letale sau scot temporardin lupta un
numar mare de militari si luptatori, daca nu se iau la timp masuri de protectie. Acestea au raza mare
de actiune .
Pe timpul folosirii substantele pot sa se afle in stare de: Vapori; Aerosoli; Fum; Ceata; Sau in
stare de pica (roua).
Mijloacele de despersare a substantelor toxice pot fi: din diferite baloane in directia
namicului folosind vantul; Rachete; Bombe ; Proiectile de artilerie ;Bombe (mine) ; Lansatoare
reactive; Sau imprastierea cu ajutorul avioanelor.
Substntele toxice impreuna cu aerul infectat pot patrunde in: adaposturi, masini de lupta
daca aceste nu sunt pregatite corespunzator.
Cu privire la efectele asupra corpului uman substanetele toxice se impart in:
Neuromuscular paralitic ; Vezicanta; Toxice; Sufocanta; Iritante; Psihochimica; Otravitoare
generale.
Din categoria Neuromuscular paralitic fac parte urmatorele substante chimice: Srinul, VXsul, Somanul. Din categoria Vizicate fac parte urmatorele substante chimice: Iperita, Lauzita. Din
categoria Toxic fac parte urmatorele substante chimice: XR(Ics-Re) si PG (Pe-Ge). Din categoria
Sufocante fac parte urmatorele substante chimice: Fosgenul; Difosghen. Din categoria Iritante fac
parte urmatorele substante chimice: Be-Zet. Din categoria Psixochimice fac parte urmatorele
substante chimice: Ce-Se (CS); Ce-Re (CR). Din categoria Otravire generala fac parte urmatorele
substante chimice: Ceanura de hidrogen, Clocianul.
Durata actiune a substantelor toxice sunt mai mici cu cat vantul este mai puternic, in
padure, vai, strazi inguste substantele toxice au o durabilitate mai lunga decat in teren deschis.
Cele mai periculoase substante chimice cu durabilitate lunga sunt
Neuromuscular paralitic vaporii careia se imprastie pe vant la distante
destul de mari 15-25 km si mai mult.
ARMA BIOLOGICA
Arma biologica constituie mijloc de distrugere in masa care, prin
efectul vatamator al agentilor patogeni, poate sa produca pierderi mari in
randul trupelor, populatiei si animalelor precum si distrugerea
(contaminarea) culturilor.
Semnele de intrebuintare a armei biologice pot fi:
Explozie inabusita a proiectilului sau bombei. Picaturii de roua in
apropierea gropii unde s-a produs explozia.Cadavre de animale
moarte, Animale bolnave.
Mijloacele de dispersare a agensilor patogeni pot munitie
incarcata cu substante biologie cum ar fi: Proiectile; Bombe cu casete;
Saci; Pachete si altele...
Letalitate arme biologice se bazeaza pe utilizarea a microorganismelor patogene (bacterii,
virusuri, ciuperci) i toxine produse de anumite bacterii.

Aceasta clasa de agenti patogeni cel mai des, produc periculoase boli ale omului ciuma, holera,
antrax si altele...

Pentru a produce pagube in culturi de asemenea si la animale se


folosesc agenti de bacterii, insecte, rozatoare: Insecte: musca, purice, capusa
Rozatori soarece, sobolanul, tistarul si altele...
9

9T

Rozatoarele si insectele de asemenea sunt si mijloace de transmitere ai unor imbolnaviri.


Pentru vatamarea animalelor se foloseec agenti patogeni: febra
aftoase, peste bovine, peste porcine, antraxe, morve, febra africana a
porcinelor si altele
Pentru nimicirea plantelor se folosesc agentii: rugina cerealelor, mana
cartofului, vestezirii bacteriene, iInsectele daunatoare ale plantelor agricole,
fitotoxicantii, defoliatii, erbicidele si altii agenti.
In afara de mijloacele militare, insecte, animale arma biologica poate fi dispersata si
prin diversiune.
Prin diversiune se urmareste contaminarea surselor si punctelor de aprovizionare cu apa,
alimentelor, cerealelor furajelor, precum i a incaperilor de alimentafie publica, puncte de adunare
a personalului in deosebi, treceri subterane, metrouri . .
TEMA 2. Mijloacele de protectie individuala si colectiva in dotarea subunitatilor
Mijloace de protectie sunt destinate pentru protejarea personalului de substantele
radioactive, substantelor toxice si patogenilor biologici.
Acestea se impart in mijloace individuale de protectie si mijloace colective de protecfi.
Din categoria mijloacelelo de protectie individuala fac parte: respiratoarele, mastile
contragae, costumele de protecfie.
Din categoria mijloacelelo de protectie colectiva fac parte: masinele de lupta, adaposturile.
Mijloacele de protectie individuala:
Respiratoarele sunt destinate pentru protectia organelor
reperatorii. Pe larg in armata se foloseste Masca de protectie
respiratorie R-2 Acesta este utilizat pentru protectia impotriva prafului
radioactiv si a aerosolilor bacteriene.Printre cele mai simple mijloace
de protectie respiratorie includ de bandaje de tifon-bumbac sau masca
(MMT-1).Acestea sunt utilizate pentru protectie organelor respiratorie
impotriva virusilor, prafului radioactiv si aerosoli biologice. Pentru
protectia impotriva substante toxice aceste mijloace nu sunt
corespunzatoare.

MASCA ANTIAGAZ este destinata pentru protec|ia organelor


respiratorii, a fejii i a ochilor impotriva agenjilor toxici de lupta, prafului
radioactiv i agenjilor biologici.
Aceste sunt de mai multe tipuri dar in esenja destina jia este aceiasi.
9

Masca contra gaze este compusa din: Faja matii, Tubul de


legatura ,Cutia filtranta , Sac portmasca in calitate de accesorii sunt
pelicolene antitranspirasie si anti inghet a ocularilor. Alegerea taliei matii
contra gazelor .
Pentru protejare i emiterea patrunderii substanjelor mastile contra
gazelor se aleg dupa marime.
Prin procedura de efectuarea masurarii ovalul capului de la virf pana sub barba. in
dependenja de rezultatul objinut va fi i numarul matii, vzi tabelul nr....
_______Tabelul nr....____________________________________________________________
_________________Determinarea marimii cagulei mastii anti gaz______________________
_________Rezultatul masurarii, cent.
De ce cagula este nevoie
Pana la 63,0________________________
____________0____________
63,5-65,5__________________________
1
66,0-68,0 68,5-70,5
_2
3
Mai mult de 71,0
4
Un alt mijloc de protectie individual este costumul de protecjie la dotare
Armatei Nationale sun doua tipuri de costume:
- Costul de protecjie interarme
- Costumul uor L-1
Costumele de protectie sau cum se mai numesc ( COMPLETUL DE
PROTECJIE) sunt destinate pentru protejarea parjilor descoperite ale
corpului,echipamentului i armamentului individual impotriva contaminarii
radioactive, cu substante toxice de lupta i mijloace biologice.
De asemenea, costumul rnics.oreaza efectul
vatamator al emisiunii de lumina a exploziei nucleare i a
m ijloacelor incendiare.
Completul este compus din: Manta de protecfie; Ciorapi de protecfie; Manusi de protecfie;
Husa; Port sac pentru ciorapi si manusi.
Costumul de protectie si ciorapii se aleg dupa marime fiecarui militar:
Costumul de protecjie are cinci marimi: nr. 1 - pentru militari cu inalfimea de pina la 165
cin. nr.2 - pentru militari cu inalfimea de pina la 170 cin. nr.3 - pentru militari cu inalfimea de pina
la 175 cin. nr. 4 - pentru militari cu inalfimea de la 175 pina la 180 cin. nr.5 - pentru militari cu
inalfimea mai mare de 180 cin.
Cciorapii de protecjie sunt de trei marimi : nr. 1 marimea incalfamintei 37-40, nr.2 marimea
incalfamintei 41-42, nr.3 pentru incalfamintea cu marime mai mare de 43.

Completul de protecjie se poate folosi ca: pelerina de protecfie, manta de protecfie


imbracata pe mdneci, combinezon de protecfie.
Costumul in dependenja de timp i situajie se poate imbraca : In forma de pelerina; In
forma de halat; Manta pe mdneci; In forma de combinezon.
Mijloacele de protectie individuala se imbraca la comandan comandantului masca contra
gazelor, costumul de protectie imbracati GAZE" sau de sine statator.
Mijloacele colective
1

Masinile
de
lupta
contemporane
protejeaza
eficient
efectivul
impotriva
patogenilor radioactivi,
chimici
i
bacteoriologici.
De asemenea, mainile de lupta micoreaza
efectul vatamator al emisiunii de lumina a exploziei

nucleare i a mijloacelor incendiare.


Aceasta se datoreaza faptului ca, pe blindajul masinilor este montat un strat de invelii
special care micoreaza penetrarii luminii, razilor de la explozie.
Mainile au posibilitate sa fi ermetizate. in interiorul corpului blindat masinele de lupta
despun de sistem semnalizare, avertizare si sistemul filtrovintelare.
Aceste posibilitaji permit subunitajilor sa indeplineasca misiuni de lupta i in raioane contaminate
daca nu este posibilitate de ocolire sau evitare. Adaposturile
Acestea sunt de mai multe tipuri, vezi figura nr.....................

Fig. nr. ..tipurile de constructii de protectie.


Adaposturile sunt construcjii ermetice care asigura protecjia impotriva tuturor factorilor exploziei nucleare : I. Unda de soc,

substanfele toxice; - De patogenii bacteriologici ; - De temperaturi ridicate; -Impotriva fumului


periculos.
TEMA 3. Mijloacele incendiare si protectia impotriva acestora
Arma incendiara este genul de arma, cu acjiune
distructiva (acjiune letala)
care se bazeaza pe utilizarea
energiei termice, in principal eliberata prin reacjii chimice a
substanjelor incendiare pentru ardere la jinta.
Arma incendiara Ne contrastand altor mijloace de lupta armata, se poate inainta un laj de
dovezi in favoarea dezvoltarii i intrebuinjarii armei incendiare in lupta.
Acest lucru se datoreaza in principal faptului, ca AI are capacitatea sa produca efecte letale
asupra efectivului dispus in teren deschi cat i cel adapostit, sa scoata dinfuncjiune tehnica si
armamentul sa declanseze incendii de proportie, care duc la ingreunarea deplasare (manevra),
efectuarii cercetarii, executarea tragerilor (focului din armament) i conducerea cu unitajile.
Arma incendiara dispune de un numar specific de particularitaji (posibilitajii) de lupta,
unele din ele sunt:
- Volumul mari de acjiune in combinare cu posibilitajile substanjelor incendiare sa produca
nimicirea efectivului i distrugerea tehnicii militare pe suprafeje mari;
- Viteza mare a actiune distructiva din momentul atingerii substantelor incendiare a
suprafejelor descoperite (acoperite) a corpului omului i efectul dureros al arsurilor, deseori
complicandu-se cu infectarea repetata pe parcursul tratamentului;
- Randamentul ridicat, legat de posibilitajile SI sa produca efecte distructive la atingerea
corpului omului i alte obiecte a cantitatilor mici;
- Impactul psihologic mare cauzat capabilitaji lupta a tuturor armelor incendiare.
Din substantele incendiare moderne fac parte: amestecurile incendiare pe baza de
produse petroliere; amestecurile incendiare metalizate; termitul si compozifiile de termit; fosforul
alb obisnuit si plastifiat; aliaje.
Cea mai mare raspandire dintre substanjele incendiare pe baza de produse petroliere o
are napalmul. Aceasta se objine prin adaugarea la combustibilul lichid, de obicei la benzina, a
pulberilor speciale - agenji ingroatori.
Napalmul poseda capacitatea de a se inflama uor i a dezvolta o temperatura de pana
la 1200C. Durata arderii napalmului constituie 5-10 min. El se lipete bine de suprafaja diferitelor
obiecte, arde la contactul cu oxigenul i se stinge greu.
Acesta este mai uor ca apa i are capacitate de arderi in timul caderii in
apa.
Toate substanjele incendiare au posibilitate sa produca temperaturi de la 1000-3000 gr.
C.

Una din substante cu temperaturi destul de inalta la ardere este TERMITUL care degaja
pana la 3000 de grade i are capacitatea de a perfora blindajul tehnicii de lupta.

Mijloacele care folosesc substante incendiare : Aruncator de flacari pe tanc, Transportor


blindat, Aruncator de flacari manual, sau cum se mai spune aruncator de

flacari cu ranifd; Sistemul

Munitia care contine substante incendiare:


9

55

Bacuri;
Bombe;
Casete;
Fugase;
Proiectile i mine incendiare;
Grenade, lumanari incendiare.

ProtecJia impotriva armelor incendiare


Protec|ia imp otriva armelor incendiare se realizeaza in
scopul de a nu admite sau a reduce la minim actiunea acestora
asupra personalului, armamentului i tehnicii militare,
fortificatiilor i mijloacelor materiale, a preintampina aparitia
i propagarea incendiilor i a asigura, in caz de necesitate,
localizarea i stingerea rapida a acestora.

Masurile principale de protectie impotriva armelor incendiare sint amenajarea terenului


cu lucrari de fortificatie cu intenjia de a asigura protectia impotriva armelor incendiare, folosirea
proprietatilor de protectie i de mascare ale terenului, masurile preventive antiincendiare folosirea
mijloacelor individuale de protectie i proprietatilor de protectie ale tehnicii militare, lucrarile de
salvare in focarele de incendiu, localizarea i stingerea incendiului.

Mijloacele de protectie de lunga durata sunt:


-

Adaposturile colective, individuale;


Portiuni de anturi acoperite;
Pozitii acoperite;
anturi acoperite pentru munti i carburanti lubrifianti,

Mijloc temporar de protectie:


-

Acoperirea tehnicii cu pelerina:

Folosire mijloace individuale de protectie.

In calitate de mijloc de protectie impotriva armei incendiare se ffoloseste pe lar masinile de


lupta, care la rindul lor despun de proprietati bune de protejare.
Masurile de prevenirea incendiilor sunt menite pentru inlaturarea totala sau partiala a
cazurilor aparitiei si dezvoltarii incendiilor.
TEMA 4. Aparatele de cercetare de radiatie si chimica
Pentru detectarea i masurarea agentilor radioactivi, chimici i biologici, la datoarea armate
sun primite la inarmare mijloace care permit detectarea, i masurarea aa tipuri de substante.
Dintre ele fac parte:
APARARE DE CERCETARE RADIOLOGICA SI DE CONTROL DOZIMETRIC :
DP-64, DP-5V, IDM-21B, DP-22V.
APARARTE DE CERCETARE CHIMICA - AMCC- aparat militar de cercetare chimica
(VPXR), GSA-21 - avertizato automat de substante toxice de lupta
Alte tipuri de aparate de detectare a radiatiei i substantelor
chimice sunt: ACCP - aparat complex de cercetare i protectie, ACRC
- aparat de cercetare radiatie si chimica.
Indicatorul-semnalizator DP-64 este destinat pentru
asigurarea semnalizarii acustice i luminoase, in caz de existenta a
radiatiei gama.
Acest aparat de obicei se instaleaza la intrari in adaposturi la
capatul sistemului de ventilare.
In unitatile militare acest aparate este instalat in incaperea ofiterului de serviciu pe
unitate.
Aparatele
informatiei prin

IMD-21
canalele

Aparatul de masura/puterea dozei IMD-21 Este destinat


pentru masurarea nivelurilor de radiatie gama i de contaminare
radioactiva, din imprejurimea unde se afla dispus masina de lupta.
Pe langa masurarea puterii dozei de expunere a radiatiei
gama, acesta emite un semnal luminos despre depairea valorii de
prag stabilite a nivelului de radiatie de 1; 5; 10; 50 si 100 r/h.
Aparatul IMD-21 se instaleaza la obiectivele mobile i fixe.
are posibilitatea sa realizeze transmiterea automata a de transmisiuni
telecodificate la punctul de adunare si

prelucrare a datelor cercetarii.

Aparatul de masurat puterea dozei DP-5V este destinat pentru masurarea nivelurilor de

radiatie gama si de contaminare radioactiva a diferitelor suprafete prin expunere la radiatii gama si
permite detectarea radiatiei beta.
Aparatul are ind icatie acustica a radiatiei ionizante pe toate subdomeniile, cu exceptia
primului.

Aparatul militar de cercetare chimica (AMCC) este destinat


pentru determinarea in aer, in teren, pe armament si tehnica militara a
substantelor toxice sarin, soman, iperita, fosgen, difosgen, cianura de
hidrogen, clorc ian, precum si a vaporilor de VX gaze in aer.

Aparatul pentru cercetarea de radiatie si chimica (ACRC) este


destinat pentru asigurarea masurarii puterii gama radiatiei si detectarea
prezentii vaporilor de substante toxice in locul (locatia) unde este dispusa
masina de lupta, emiterea semnalelor (luminoase si acustice) si
comenzilor pentru punerea in functiune a mecanismelor de protectie a
echipajului cand gama radiatiei si
concentrarea de substante toxice depasesc pragul de sensibilitat
Aparatul emite semnale si comenzi in cazul radiatiei gama
puternice a exploziei nucleare (semnale si comanda ,A" ) pentru realizarea
protectiei echipajului impotriva presiunii excedentare a undei de soc, a
aparitiei infectarii radioactive a terenului (semnale si comanda P") pentru
protectia echipajului impotriva prafului radioactiv si aerosolilor, la aparitia
in aer, in afara obiectivului, a vaporilor de ST tip sarin (semnalul si
comanda O") pentru protectia echipajului impotriva acestor ST.
VI. PREGATIREA DE GENIU
TEMA 1. Amenajarea genistica si mascarea pozitiilor
Pentru dispunerea obiectele de fortificatie in teren este necesar de
luat in calcul conditiile de protectie si mascare a terenului.
De exemplu locul pentru locasul individual de tragere este necesar

de ocupat in asa fel, ca acesta sa asigure buna observare si de avut un


sector bun de trage, in sectorul determinat, precum si sa nu fie descoperit
de inamic.
Dar in acelasi timp dispunerea LIT depinde si de misiunea pusa in
fata subunitatii si de conditiile terenului.

LIT pot fi amplasate pe pantele din fata si contra pantelor a


versantelor. Cel mai bun loc de dispunere este panta din fata.
Dispunerea LIT pe crestele topografice ingreuneaza

observarea si executarea tragerilor asupra sectoarelor apropiate, din motivul ca exista mai multe
spatii moarte.
La amplasarea LIT pe contrapante acestea trebuie sa fie amenajate nu mai aproape de 200
m de creasta topografica.
Inainte de a sapa locasul, fiecare militar trebuie sa se adapteze la teren, se dispuna astfel,
incat sa aiba o vizibilitate de trage buna in sectorul dat la o distanta nu mi mica de 400 m de la
pozati si sa nu fie descoperit de inamic, dupa care militarul incepe sa-si amenajeze locasul.
LOCAUL INDIVIDUAL DE TRAGERE - groapa mica, avand pamantul rezulta din
sapatura asezat la inceput in fata, apoi pe laturi si in spate, folosita pentru executarea focului cu
armamentul de infanterie, pentru observare si protectia impotriva focului inamic.
L.I. se amenajeaza succesiv pentru pozitia de tregere: culcat, in genunchi, in picioare.
L.I.T. trebuie sa indeplineasca urmatoare conditii de lupta:
- Sa fie orientat spre direcfia de inaintare a inamicului;
- Sa asigure buna observare si executarea tragerii la distanfa maxima a armamentului
individual;
- Sa of ere posibilitatea de legatura, vizuala si de sprijin cu foc a vecinelor;
- Sa ofere protecfia impotriva schijelor si gloanfelor;
- Sa fie mascat corespunzator.
L.I.T. - PENTRU TRAGEREA CU PISTOLUL MITRALIERA - din pozitia culcat consta dintro sapatura in sol cu:
- Lungime de 170 cm,
- Lafime - 60 cm,
- Addncime - 30 cm,
- Pentru comoditatea de tragere, sprijinire in fafa se confectioneaza o treapta latimea de 2535 cm. i h-10 cm.
- Timp de executare cu lopata mica - un om in 25- 30 min.
- Pentru executarea tragerii se realizeaza un sector de tragere intre 15-30 gr. L.I.T. din genunchi:
- Se adincestepdna la 60-70 cm,
- Parapetul se mareste pdna la 40-50 cv.
- Timp- de executare cu lopata mica = un om in 50 min. L.I.T.
din picioare:
- Se adinceste pdna la 110 cm,
- Parapetul se mareste pdna la 50-60cm,
- Lafimea talpii locasului - 50 cm,
- Se realizeaza nisa pentru incarcatoare .
- Timp de executare cu lopata mica = un om in 90 min.
Toate locasule se realizeaza succesiv una dupa alta in dependenta de situatie, timp la
dispozitie.
L.I.T. poate fi amenajat atat in afara contactului cu inamicul, cat si in contact nemijlocit
cu inamicul:

Pentru realizarea L.I.T. sub focul inamicului, se executa, in ordine, urmatoare operatiuni:
Alegerea si ocuparea pozitiei de tragere, la ordin sau din propria initiativa; culcat pe locul
ales, militarul aseaza armamentul pregatit pentru trage in dreapta, la distanta de o mana intinsa, cu
teava spre inamic; intorcandu-se pe partea stanga, el scoate lopatica mica de infanterie; apuca
lopatica de maner cu ambele maini si cu lovituri spre sine taie brazda cu iarba sau stratul batatorit
de pamant, indicand dinainte si din parti hotarele locasului;dupa ce cu lovituri a lopetii de la sine
taie brazde de iarba cu asezarea lor in fata; pamantul sapat se arunca inainte spre inamic, lasand
intre marginea sapaturii si parapet o mica platforma numita berma, cu latimea de 20-40 cm. Capul
se tine mai aproape de pamant, tinand permanent inamicul sub observare. Cand in partea din fata a
sapaturii locasului va fi obtinuta adancimea necesara, soldatul retragandu-se inapoi, continua
sapatul pana la lungimea necesara pentru a-si adaposti corpul si picioarele.
La terminarea sapatului, parapetul se niveleaza si se mascheaza conform aspectului si culorii,
terenului cu materialele aflate la indemana.
Succesiunea amenajarii santului de tragere pentru o grupa: a - amenajarea locasurilor
de tragere individuale; b - unirea locasurilor de tragere individuale printr-un sant; c - amenajarea
santului de tragere cu un sant-adapost acoperit, nise, creneluri
si stresini protejate; d- santuri de comunicare; e - pozitii de trageri suplimentare............................
Se realizeaza mascarea.
TEMA 2. Barajele genistice, amenajarea si trecerea lor
Se numesc baraje genistice mijloacele, lucrarile si distrugerile instalate sau executate in
teren in scopul de a produce pierderi inamicului, intarzierea inaintarii acestuia, a-i ingreuna manevra
si al obliga sa se deplaseze in directia, unde el va putea fi nimicit prin foc al artileriei, de tancuri si
infanterie.
Barajele genistice intrebuintate in toate felurile de lupta sun executate de catre subunitatile
tuturor genurilor de arme, insa misiunile de baza sunt executate de catre subunitatile de geniu si in
primul rand de cele de pioneri.
Barajele genistice se impart in tipuri : baraje de mine si explozive, baraje neexplozive,
baraje combinate.
Baraje de mine si explozive - campuri de mine, grupuri de mine, obiective si lucrari pregatite
pentru aruncare in aer.
Baraje neexplozive - santuri, escarpe abatize in paduri, baraje de sarma si apa
Baraje combinate - compuse din baraje de mine si exploziv si baraje. Barajele de mine si
explozive sunt felul principal de baraje genistice . Baza acestora o constituie campurile de mine.
Intrebuintate pe scara larga a campurilor de mine, a deferitelor mine si incarcaturilor
explozive este conditionata de posibilitatea plantarii rapide si in ascuns a acestora si manevrarii
eficiente cu ele in cursul luptei.

Minele genistice se impart dupa distina^ie in: antitanc, antipersonal;


antidesanX. Exista, de asemenea, i mine speciale intrebuintate pentru minare deferitelor
obiecXive.
Minele antitanc - destinate pentru minarea terenurilor impotriva tancurilor i alta tehnica
militara terestra mobila. Acestea se impart in mine: antisenile, antipodea si antibort (derecfionate).
Dupa actiune de distrugere minele antitanc se impart in mine: fugase, cumulative.
Dupa principiul de punere in functiune minele antitanc se impart in mine:
cu actiune la apasare, cu actiune la miscarea tehicii si actiune la cimpul megnetic.
Proprietatile tehnice si de lupta a minelor antitanc:

Datele minei
Masa totala a minei
Masa SE, kg.
Diametru (lungimea)
Tnaltimea
Efortul de actiune
(Kgf)
Materialul corpului

TM-57
9
6,5
320
111
200-500

TMD-B
9-9,7
4,8-6,7
320x290
160
200-500

TM-62P
9-11
6,6-8
340
129
175-650

TM-62D
11-13
5,8-11
340x295
178
175-650

Metal

Lemn

Plastic

Lemn

Principiul de plantare a minelor antiblendate se poate efectua: manual; mecanizat.


Pentru plantarea manuala a minei antitanc, este necesar sa se reaspecte urmatoarele operatiuni:
alegerea (stabilirea) locului de plantare, trasarea si taiera brazdei din trei parti (mai putin spre inamic,
rafringerea brazdei spre inaic), saparea locasului pentru mina si asezarea minei in locsul executat,
amorsarea definitiva a minei prin trecerea percutorului din pozitia inclinata in pozitia verticala (in
pozitia de functionare), acoperirea si mascarea minei cu stratul de brazda cu iarba sau pdmant.
Minele antipersonal sunt destinate pentru minarea terenului impotriva fortei
vii.
Dupa actiune de nimicire minele antipersonal se impart in mine explozive (fugase) i mine
cu schije.
Dupa principiul de punere in functiune - in mine cu actiune la apasare i cu acfiune la
tracfiune, la miscarea omulu.
Proprietatile tehnice si de lupta a minelor antitanc:
Datele de baza
Masa totala, g
Masa incarcaturii S.E., g
Focoasele utilizate

PMN
550
200
MUV-2

PMD-6M
493
200
MUV-2

Minele
POMZ-2
2300
75
MUV sau

OZM-2
500
170
MUV sau MUV-2

MUV-2
Procedeul de punere in functiune
Procedeul de lovire
Efortul pentru punerea in functiune, kg f
Raza de distrugere totala, m

La apasare
Explozie
8-25

La apasare
Explozie
6-28

La tractiune
Schije
05-1

0,5-1

13

Principiul de plantare a minelor antipersonale se efctuiaza: manual si mecanizat.


Operatiunile de plantare: la minele cu actiune la apasare plantarea se efctuiaza dupa
procedura platarii minelor antitanc. Minele cu actiune la tractiune se palnteaza in urmatarea
ordine: sea lege locul pentru plantare, se fixeaza sarusii la distanta de 6-8m, se amplaseaza
incdrcdtura de explozie in corpul minei, se armeaza percutor; se insurubeazd focosul la mind, se
legd firul de tractiune la splintul focosului, se extrage splintul de siguranta de la distanta.
Minele antidesant sunt destinate pentru minarea zonelor de litoral i malurilor de rauri
impotriva mijloacelor plutitoare, mainile de lupta care fforteaza cursurile de apa.
Plantarea cimpurilor de mine de catre grupa de infanterie.
Campurile de mine pot fi de deferite densitati. Densitatea cimpurilor de mine reprezinta
numarul de mine pe 1 km. liniar.
Cimpurile de mine antitanc - din mine antisenile se palnteaza pe 3-4 randuri cu densitatea
de 550-1000 de mine pe un km. liniar.
Distanta dintre randurile de mine se ia de la 10 m. pana la 40 m.
Adancimea tpotala a campurillor de mine poate fi de la 20m. pana la 120m.
Campurile de mine antipersonal se palnteaza pe 2-3 rinruri.
Distanta dintre randuri este de 2-5m. Iar intervalul dintre mine pe randuri este de cel putin
1m.
Campurile de mine pe front pot avea lirgimea de sute de metre, iar in adancime 10-15m . si
mai mult.
Densitatea minelor pe 1 km. liniar pot fi de pana la 3000 mine.
Barajele antipersonal neexplozive sunt fixe i mobile. Din ele
fac parte:
- Retea de sarma pe pari de lemn sau pari metalici;
- Garduri de sarma inghimpata pe un rand de pari;
- Retea de sarma instalata pe tarui de lemn joi;
- Lanturi de sarma inghimpata;
- Arici cu sarma anghimpata;
- Sperale de sarma;
- Abatize anti personal; Capre de sarma, Scanduri cu cuie, Deferiti arici, Sarma impletita,
Sarma impratiata sub tensiune.
Modul de instalare a barajelor genistice anitipersonal: Garduri de sarma sunt aranjate intr-un
singur rand de pari, cinci fire impletite de sarma ghimpata si intarit cu bretele, cu inca doua-trei fire
intinse orizontal pe ele.

Pe dispozitivul de 100 de metri de gard de sarma, necesita 30 de ore de munca.


Fire de sarma orezontale -plasa de sarma la mize mici este de 4.5-6.0 m latime cuie de 70
cm cu ciocanul randuri la o distanta de 1,5 m unul de altul intr-o maniera esalonata, cu altitudine
deasupra solului la 25-30 cm fiecare rand de mize si lacunele intre randuri de impletitura de sarma,
cu doua fire, un fir executa o bucla. Pe dispozitivul de 100 de metri de retea de sarma, la latimea
mize mici de 6 m necesara 120 de om-ore.
Material: un singur fir de sarma ghimpata - 20 jurubite, snobi - 15 kg, poli de 70 cm,
lungime - 350 buc.

VII. TOPOGRAFIA MILITARA TEMA


1. Orientarea in teren fara harta
Orientarea in teren fara harta inseamna cunoaterea metodelor de
orientare in campul tactic fara a avea la dispozi|ie harta topografica militara
sau alt document topogeodezic.
Orientarea in teren consta in determinarea Punctelor cardinale i a
punctelor statie in raport de detaliile inconjuratoare de planimetrie i relief.
Cuvatul orientare are radacina cuvantului Latin latin orientz"- ce inseamna
Est.
Prin LOC DE STATIE se intelege locul pe care il ocupa in teren, la un moment dat, un
militar, o mas.ina de lupta sau o subunitate.
in situatii de lupta orientarea, include de asemenea, determinarea locatiei sale in raport cu
fortele proprii i fortele inamice.
Abilitatea de a te orienta in teren rapid i precis, contribuie la succesul indeplinirii misiuni
de lupta in teren necunoscut, in teren impadurit i in conditii de vizibilitate redusa.
in teren cel mai comod este sa ne orientam
dupa punctele cardinale principalele puncte
cardinale sunt NORDUL si SUDUL ,
VESTUL si ESTUL.
Pentru o orientare mai precisa se folosesc punctele cardinale intermediare de Exemplu SUDEST sau SUD,
SUD-EST.
Pentru orientarea in teren, fara harta este necesar de determinat
punctele cardinale.
Determinarea punctelor cardinale se poate efectua prin mai multe metode, cele mai principale
sunt: Cu ajutorul Busole Adrianova (care pe larg se foloseste in militarie i busola artileristului);
Cu ajutor obiectelor din teren; Cu ajutorul stelei polare; Cu ajutorul soarelui i ceasornicului.
Cu ajutorul busolei este cel mai uor de determinat Directiile orizontului acul
magnetic al BUSOLEI indica spre cele doua directi ale
orizontului Polul Nord i Sud, respectiv dreapta este ESTUL
i stanga VESTUL

Utilizarea busolei: se aeaza busola pe laba maniei care la randul sau este intinsa inainte orizontal cu
solul, se elibereaza fixatorul i acul va arata directia NORD.

Orientarea in teren folosind indicii din natura: arborele singuratec, mosinoiul de furnici,
muschiul de pe copac:

Arborele singuratec - se cunoaste ca ramura copacului este mai dezvoltata spre Sud iar spre
Nord este mai scunda;

N
N

Mosinoiul de furnici - in padure de recula mosinoiul de furnici de regula se gasesc spre partea
de Sud a copacului;
Muschiul - pe copaci, pietre se dezvolta pe partea de Nord a acestora.

Orientarea in teren cu ajutorul Soarelui i ceasului:


Se tine ceasul in pozitia orizontala si se roteste pana cand indicatorul orar se indreapta pe

directia Soarelui.
Bisectoarea unghiului format de indicatorul orar si linia care trece cifra 1 de pe cadran
indica directia Sud.

Orientatoarea in teren dupa Steaua polara: Steaua Polara se gaseste pe prelungirea imaginara a
dreptei ce trece prin ultimele stele (roti) ale Carului Mare, la aproximativ de 5. ori distanta dintre
roti si face parte din constelatia Carului Mic.
Directia spre ea indica Nordul.
TEMA 2. Habile topografice. Cunostin^e generale despre semnele conventionale.
Harta. Harta topografica.
Definitia hartii in general: Harta este o reprezentare grafica, conventionala, micsorata,
generalizata a unor portiuni sau a intregii suprafete terestre curbe, pe o suprafata plana, cu anumite
destinatii si reguli matematice de reprezentare, constituite de proiecjia cartografica.
Hartile pot fi generale sau tematice.

Harjile generale sunt acele harti care reprezinta generalizat totalitatea aspectelor suprafetei
terestre.
Harjile tematice sunt harti care reprezinta o anumita tematica, pe langa baza cartografica
generala.
In categoria hdrfilor topografice intra acele harti a caror scara si proiectie permit
reprezentarea fidela a suprafetei terestre (1:25 000 - 1:200 000), cu erori acceptabile, luand in
considerare forma elipsoidala a suprafetei terestre .
Planul topografic este o reprezentare micsorata a unor zone mici ale suprafetei terestre, la
scari mari (1:100 - 1:25 000) si fara a tine cont de forma elipsoidala a suprafetei terestre.
Scara de proporjie: Reprezinta raportul de micsorare constanta a distantelor grafice de pe
harta topografica fata de distantele reale din teren. Scara de proportie se poate exprima:
- ca raport numeric (1/N), unde numaratorul este unitatea (1cm), iar numitorul ne spune de
cate ori se realizeaza micsorarea (N = 25 000 spre ex.), fiind exprimat tot in unitati (cm);
- ca echivalenta distanta grafica (de pe harta, d) - distanta reala (din teren, D): 1 cm pe harta =
25000 cm/250 m in teren (pentru scara1:25 000);
- ca o constructie grafica (simpla, Fig. nr..., sau compusa) care permite aflarea distantei reale
din teren prin transpunerea acesteia pe constructia grafica si citirea valorii.
Exemplu de raport numeric:
- 1 : 5 000
1 cm de pe harta este egal cu 5 000 cm (50 m) de pe teren 1 cm de pe harta
-1 : 25 000 -1 : este egal cu 25 000 cm (250 m) de pe teren 1 cm de pe harta este egal cu 50
50 000
000 cm (500 m) de pe teren 1 cm de pe harta este egal cu 100 000 cm (1 000
- 1 : 100 000
m sau 1 km) de
pe tere
- 1 : 200 000
pe teren.

1 cm de pe harta este egal cu 200 000 cm (2 000 m sau 2 km) de

Fig. nr Scara grafica a har^ii topografice.


Cunostinje generale despre semnele conventionale.

Detaliile de planimetrie si altimetrie care se reprezinta pe planuri si harti se exprima grafic prin
semen conventionale.

Dupa felul dimensionarii lor semnele conventionale sunt:


- semne conventionale de contur, toate semnele care au dimensiuni variabile la
scara hartii si deci pot fi masurate (un lac, un munte conturat de curbe de nivel, o padure, o
localitate etc.); acestea dau informatii despre pozitia si dimensiunea elementelor reprezentate
pe harti;
- semne conventionale fara scara, folosite la reprezentarea unor detalii mici ale
terenului, a caror arie nu poate fi exprimata la scara hartii; aceste semne dau informatii doar
despre pozitia elementelor in teren si au aceeasi dimensiune pe intreaga harta (ex. o moara de
vant, o cabana etc.); numarul detaliilor reprezentate prin semne conventionale fara scara si
dimensiunile acestora depind de scara hartii; cu cat scara hartii este mai mica cu atat numarul
detaliilor reprezentate prin aceste semne conventionale va fi mai mare, iar dimensiunile
semnelor vor fi mai mici.
VIII. PREGATIREA DE TRANSMISIUNI
TEMA 1. Principiul de organizare a legaturii radio in subunitaji
Transmisiunile reprezinta mijlocul principal, care asigura conducerea continua cu unitatile si
subunitatile in orice situatie (forma) a luptei.
Organizarea sistemului de transmisiuni cuprinde ansamblul de masuri care se iau de catre
comandant: la stabilirea sistemului de transmisiuni; precizarea forfelor si mijloacele de
transmisiuni necesare; manevra si modul de folosire a acestora pe timpul ducerii luptei; asigurarea
materiala si protecfia impotriva acfiunilor adversarului.
Sistemul de transmisiunii trebuie sa acopere nevoile de legaturi cu: Esalonul superior;
Subordonafi; Vecini; si cu cei cu care se coopereaza. Sistemul de legatura trebuie sa fie:
- operativ;
- in ascuns;
- continua;
- autentica a conducerii cu subunitatile.
Sistemul de transmisiuni in subunitate constituie mijlocul de baza prin care se
asigura legatura pentru: Primirea ordinelor; Transmiterea ordinelor; Conducerea subunitafilor;
Coordonarea acfiunilor; Cooperare; Instiinfarea trupelor.
Pentru organizarea legaturii si conducerii in subunitate se folosesc urmatoare mijloace de
transmisiuni: cu fir, radio, mijloace mobile si semnalizare, agenfi de legatura.
in functie de situatia luptei, existenta mijloacelor radio, tipul lor si de esalonul la care se
organizeaza transmisiunile, legatura radio se organizeaza prin doua procedee: refea radio, direcfia
radio.
Reteaua radio
3

este procedeul tehnicoa

.
Legatura radio in retea

organizatoric prin care legatura se asigura simultan intre trei si mai


multi corespondenti.

Organizarea legaturii radio in retea prezinta urmatoarele avantaje: un consum mic de statii
radio comparativ cu directia radio; un consum mic de frecvente si indicative; posibilitatea de a
executa transmiteri circulare care este receptionat de toti subordonatii din retea. Dezavantajele:
capacitatea de trafic este mult mai mica (comparativ cu directia radio); legatura statiei principale cu
corespondentii se stabileste mai greu; se usureaza cercetarea radio a inamicului.
Direcjia radio este procedeul tehnico-organizatoric prin care organizeaza legatura intre doi
corespondenti se asigura nemijlocit, cu sau fara statii intermediare figura nr.
Direcjia radio, de regula, se organizeaza pentru asigurarea legaturii cu elemente din

AZURIU-11 BATALION-89
Fig. nr Legatura radio directa si prin stafi intermediara
dispozitivul de lupta: care au misiuni deosebit de importante, cum sunt: detasamentul inaintat,
desantul aerian etc.; in cazul schimbului intre doi corespondenti a informatiei importante sau cu o
durata mare, care ar influenta negativ asupra lucrului in retea; pentru majorarea distantei de legatura
prin folosirea antenelor directionale sau statiilor de retranslare; deseori pentru lucrul in regim de
secretizare intre doi corespondenti.
Direcjia radio este unul din procedeele principale de organizare a legaturii radio si prezinta
urmatoarele avantaje: legatura radio se realizeaza in timp scurt; mare stabilitate a legaturii; asigura
un volum mare de comunicari. Dezavantajele sunt:un consum mare de caracteristici de lucru radio
(in special frecvente) sunt implicate un numar mare de mijloace de transmisiuni si personal
In rejeaua (direcjia) radio una din statii este statia principala, restul statiilor sunt statii
subordonate. Statiile subordonate pot face legatura intre ele numai cu aprobarea statiei principale
De obicei statia principala in retea prima face chemarea statiilor subordonate, de obicei
conform ordinei statiilor enumerate in caracteristicile de date radio.
Pentru transmiterea comenzilor in retelele radio formate se stabilesc indicative. Chemarea
standard pentru stabilirea legaturii radio este urmatoarea:
Exemplu: CODRU13 aici ARJAR 23 recepfie;
Astfel dupa primirea chemarii se va executa raspunsul dupa aceeasi forma standard ceea ce
justifica faptul ca corespondentul a auzit totul ce sa spus. Exemplu: ARJAR 23 aici CODRU 13
recepfie.
Regularitatea de transmitere a semnalelor: indicativul stafiei corespondent -1 data;
cuvdntul " aici" si indicativul stafiei proprii - 1 data; confinutul comenzii.(semnalului) - 1 data;
cuvdntul " aici" si indicativul stafiei proprii - 1 data; cuvdntul recepfie - 1 data.
TEMA 2. Stajiile radio din dotare
Statiile radio sunt folosite de catre toate subunitatile din cadrul Armatei Nationale. Acestea
sunt mijloace de transmisiuni de baza. in multe situatii, si

singurul mijloc posibil de a asigura conducerea continua cu subunitatile in cele mai difficile situatia
ale luptei.
Statiile radio sunt o categorie de mijloace care asigura transmiterea si receptionarea
semnalelor prin intermediul radiatiei electromagnetice. Mijloacele radio asigura transmiterea rapida,
directa, fara intermediari a comunicarilor intre corespondenti, fara utilizarea unui circuit fizic.
Aceste mijloace permit stabilirea legaturii intre corespondentii aflati in miscare - pe sol, in
aer, pe/si sub apa. De asemenea permit stabilirea legaturii intre corespondenti al caror loc de
stationare nu este cunoscut. Pot stabili legatura peste zone greu accesibile sau inaccesibile, ori zone
contaminate. Timpul de realizarea legaturii este redus.
Pentru asigurarea legaturii radio in subunitati se folosesc
statii radio portative de asemeni si statii instalate in masinile de
lupta.
Subunitatile din cadrul A.N. pot avea la dotare
urmatoarele statii radio, portative: R-105, R-107, R-157, R-159,
AN/PRC-127(A), PRC-138, statiile radio din aceasta categorie
sunt de putere mica care lucreaza in gama undelor ultrascurte, in
fonie, telegrafie auditiva si pentru transmiterea de date, sunt
destinate sa asigure legatura la esaloane tactice.
Caracteristicii tehnice : - gama de frecventa este de la 20
la 160 MHz.
in dependenta de ce tip de antena se foloseste la statie acestea asigura legatura de calitate la
6-35 km.
Din categoria stajiilor radio instalate in masinile
de lupta fac parte statiile: R123 si R-173. Aceste statii <^Q ' sunt instalate in
transportoarele TAB-71, TAB-80 masina J^, de lupta MLD-1, MLC-2.
Statiile sunt destinate pentru asigurarea legaturilor in
retelele si directiile radio al unitatilor si subunitatilor, sunt
transportabile, lucreaza in banda larga, pe unde ultrascurte,
receptie-emisie, simplex
Caracteristicii tehnice : - gama de frecventa este de
la 20 la 76 MHz.
in dependenta de ce tip de antena se foloseste la statie acestea asigura legatura de calitate la
6-70 km
IX.

PREGATIREA MEDICO-MILITARA

TEMA 1 Igiena individuala a militarilor Masurile


profilactice si antiepidemice
Fiecare militar este obligat sa se preocupe de pastrarea sanatatii sale, sa nu tainuiasca
afectiunile, sa respecte cu rigurozitate regulile de igiena personala si sociala si sa renunte la
deprinderile daunatoare (fumat, consum de alcool si folosirea drogurilor, etc.).

Respectarea regulilor de igiena personala include: spalatul de dimineata si curatirea


dintilor, spalatul picioarelor inainte de somn, spalarea regulata a ciorapilor si obielelor (nu mai rar
de o data in 2-3 zile); barbieritul, tunsul si taiatul unghiilor la timp; imbaierea saptaminala, cu
schimbul lenjeriei de corp si de pat; mentinerea in curatenie a imbracamintei, incaltamintei si
asternutului
Coafura militarului, mustatile (daca le are) trebuie sa fie ingrijite, sa corespunda cerintelor
igienice si sa nu impiedice la folosirea mijloacelor de protectie individuala si portul echipamentului.
Totodata, mustatile necesita de a fi tunse cu acuratete si sa nu fie lasate mai jos de colturile gurii.
Militarilor-femei, cind poarta uniforma militara, li se interzice: sa poarte parul rasfirat
sau codita impletita; sa vopseasca parul in culori vii (tipatoare) sau sa-l decoloreze; sa fixeze parul
cu agrafe de masa plastica sau de lemn; sa poarte peruci, senioane; sa vopseasca sprincenele, sa
incleie gene, sa faca alunele si unghii artificiale, sa poarte unghii prea lungi; sa-si grimeze exagerat
fata.
Regulile de igiena sociala includ: mentinerea curateniei in dormitoare, blocurile sanitare
(closete si lavoare) si in alte camere de folosinta comuna; aerisirea sistematica a incaperilor;
mentinerea curateniei in locurile publice, precum si pe teritoriul de dislocare a unitatii.
In scopul majorarii imunitajii organismului faja de bolile infecjioase militarilor li se
administreaza vaccine cu scop profilactic. Vaccinarile pot fi planificate si la indicatii suplimentare.
Vaccinarile planificate se efectueaza efectivului unitatii, conform calendarului de vaccinari, iar cele
indicate de situatia epidemiologica - la ordinul comandantului (sefului) superior.
De vaccinari militarii sint scutiti numai la decizia medicului.
insemnarile referitor la vaccinare se trec in cartela medicala. Militarul este obligat sa
raporteze in ordine ierarhica cazurile de aparijie a bolilor infecjioase in rindul camarazilor si
persoanelor, care locuiesc cu el in acea si incapere (apartament, camera din camin, etc.).
TEMA 2. Primul ajutor medical in diferite situajii a organismului uman
in timp de pace dar in deosebi in conditii de campanie - datorita actiunii distructive a
armamentului si tehnicii de lupta exista pericolul producerii unor afectiuni care pot pune in pericol
viata luptatorului si diminuarea implicita a capacitatii de lupta a unitatilor
Pentru a pute veni in ajutor ranitilor este necesara recunoasterea principalele tipuri de
afectiuni si tehnici de acordarea a primului ajutor.
Afectiunile ce pot aparea in conditiile anterior enuntate sunt: Plagi; Entorse; Luxafii; Fracturi;
Hemoragii; Arsuri.
Plagile sunt distrugeri limitate ale tesuturilor ca urmare a actiunii unui factor agresor extern
(mecanic, chimic, termic).

Entorsele care sunt intinderi exagerate ale ligamentelor unei articularii cu ruperea sau nu a
acestora, si se manifesta prin: durere accentuata la orice miscare a articulatiei afectate, deformarea
articulatiei si uneori vanataia locala.
Luxafiile sunt pierderi temporare ale contactului dintre" capetele oaselor care participa la
realizarea unei articularii, si se manifesta prin: deformarea zonei din jurul articulatiei afectate,
limitarea sau chiar imposibilitatea efectuarii miscarilor articulatiei, pozitie anormala a membrului
luxat, scurtarea sau alungirea membrului cu luxatie.
Fracturile sunt intreruperi ale continuitatii oaselor printr-un factor traumatizant, si se manifesta
prin: durere locala puternica, deformarea regiunii traumatizate, impotenta functionala a membrului
afectat, mobilitate anormala a unei zone unde nu se gaseste in mod normal, frecatura osoasa,
vanataia care se produce la 2-3 zile si uneori la distanta de locul afectat.
Arsurile sunt distrugeri ale unor componente biologice ale corpului cu extensie la suprafata de
protectie (pielea) sau la structuri mai mult sau mai putin profunde (muschi, vase, nervi, organe
interne).
Hemoragiile sunt scurgeri ale sangelui din vasele care-l contin, ca urmare a actiunii unui factor
traumatizant.
Primul ajutor in plagi: 1. Recunoasterea semnelor de manifestare a plagii - este superficiala
sau profunda ; 2. linistirea ranitului; 3. Descoperirea zonei ranite prin inlaturarea imbracamintei sau
incaltamintei din zona afectata; 4. Oprirea eventualei sangerari, 5. Curatarea si dezinfectarea plagi;
6. Aplicarea de pansament; 7. Oprirea socului; 8. Evacuarea ranitului.

X. CONDUCEREA SUBUNITAJILOR PE TIMP DE PACE


TEMA 1. Introducere in Managementul Organizajional. Managementul organizajiilor
militare. Managementul resurselor umane in organizajiile militare.
Organiza tia, indiferent de forma concreta pe care o imbrac, reprezint
c a d r u l s o c i a l in care se incadreaza si integreaza membri ai societatii si care se constituie cu
scopul realizarii unui g r u p de o b i e c t i v e d i n a i n t e s t a b i l i t e
Organizajia militara este o institute birocratica cu structura ierarhica.
Ter m e n u l i n s t i t u t i e b i r o c r a t i c a " p r e s u p u n e : s u b o r d o n a r e a i n e x c l u s i v i t a t e p e
verticala; desfasurarea activitatilor p e principiul unitatii de comanda; cresterea rolului disciplinei si
al ordinii in realizarea coeziunii organizationale; ierarhia functiilor si gradelor etc. In organizajia
militara predomina relatia formala.
Regulamentele militare prescriu comportamentul indivizilor aflati pe diferitele t r e p t e
ierarhice si aceasta, nu numai in problemele de serviciu, ci si in afara lor.
CONDUCEREA ORGANIZAJIILOR
Conducerea se poate exercita la nivel de grup, la nivel de organizatie, la scara

intregii societati (in cazul conducerii statelor) si chiar la nivelul unor organisme interstatale (cum
este cazul organismelor europene si euroatlantice sau al marilor concerne industriale care nu mai tin
seama de limitele teritoriale ale unei singure tari).
intr-o anumita organizatie - conceputa ca un grup de oameni "care isi organizeaza si
coordoneaza activitatea in vederea realizarii unor finalitati relativ clar formulate ca obiective,
conducerea prezinta atat elemente comune cu conducerea din oricare alta organizatie, precum si
elemente specifice. Specificul conducerii in anumite organizatii este dat de tipul de organizatie, de
tipul de activitate si de tipul de finalitati.
A conduce o organizatie - inseamna deci actiunea de administrare a resurselor... , retinand in
acest fel rolul crucial pe care i1 are acest tip specific de activitate umana pentru mentinerea si
dezvoltarea oricarei organizatii.
in functie de tipul de organizatie si de natura activitatilor desfasurate in cadrai acesteia, apar si
notele specifice ale structurilor de management., care determina, in ultima instanta "personalitatea",
"cartea de vizita" a organizatiei respective.
SPECIFICUL MANAGEMENTULUI IN ARMATA.
Specificului managementului in armata decurge din specificul organizatiei si activitatii
militare.
Managementul militar consta in faptul ca, desi conducerea la deferite esaloane se realizeaza in
timp de pace, pregatirea este facuta pentru lupta armata, deci pentru razboi, caz in care nivelul de
incertitudine este foarte ridicat. in consecinta, toate functiile managementului se cer abordate si
exercitate din aceasta perspectiva, comandantii fiind initiati si deprinsi sa organizeze, sa decida, sa
comande, sa dirijeze si sa coordoneze (intr-un cuvant, sa actioneze) in conditiile luptei moderne.
Managementul este un proces (o succesiune de acsiuni) care implica anumite functii si
anumite principii general acceptate care oreienteaza gdndirea si actiunea managerilor.
Pentru domeniul militar, in general, se poate spune ca, manangementul este ansamblu
principiilor, functiilor, metodelor si tehnicilor utilizte de comandanti in scopul indeplinirii
misiunilor de lupta de catre o anumita subunitate (unitate etc.) cu perderi minime de resurse umane
si materiale.
MODELUL SISTEMIC AL CONDUCERII ORGAMZATIONALE.
Un model care descrie conducerea organizatiilor trebuie sa arate ca organizatia este un sistem
compus din subsisteme vitale pentru supravietuirea sa. in acelasi timp, trebuie sa prezinte liderul
organizatiei nu numai ca pe un subsistem vital al organizarii de ansamblu, ci ca pe un "centru" sau
"pilot" ai sistemului, capabil sa determine oamenii sa atinga scopurile preconizate. Mai mult,
modelul trebuie sa sugereze complexitatea relatiilor interumane dintre subsisteme si ansamblul
sistemului.
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE iN ORGANIZATIILE MILITARE.

Un aspect care face viata minunata este acesta: oamenii sunt deferiti, fiecare este un unificat, cu
drum singular de viata. Dar viata in organizatii este si mai interesanta intrucat oamenii, atat de
deferiti, pot munci impreuna, in ordinea data de profesia fiecaruia.
Conducerea organizatiilor este, in esenta, un proces de determinare a indivizilor umani sa
realizeze ceea ce liderul doreste ca ei sa realizeze.
Individul ca sistem include doua elemente cele fizice si cele psihice.
Daca procesel semana probalelui individu fizice interactioneaza cu cele psihice, atunci
descrierea sistemului individual seamana prabil mai mult cu ceia ce gasim in cartile fiziologie decat
cu un text despre conducerea organizationala.
Uniori, prcesile fiziologice pot interesa liderul militar. Dar, pentru liderul organizational este
mult mai folositor sa cunoasca natura sistemului psihologic individu sial impactul diferitelor
componente ale acestuia asupra procesului de conducere.
Individul uman nu este insa doar un simplu sistem cibernetic. El se structureaza mai
complex; de aceia este preferabil si util sa "vedem" in sistemul individualitatii ceva mai mult:
presonalitatea umana.
TEMA 2. Liderul militar. Rolul de consilier al liderului. Liderul militar ca manager al
stresului. Liderul militar.
La nivelul formatiunilor de lupta in care comandantul are contactul nemijlocit cu luptatorii,
el este in special in postura de lider pentru ca-i imbarbateaza, ii motiveaza si-i conduce personal pe
campul de lupta fiind el insusi un exemplu personal de hotarate, barbatie si curaj.
Rolul de consilier al liderului
Rolul de consilier este perceput in general ca ajutor pe care cineva il da altcuiva.
Din punct de vedere al liderului, rolul de consilier este mai mult acela de a-si ajuta
subordonatii sa rezolve probleme care interfereaya cu obiectivele organizatiei si ale persoanelor
care lucreaza in cadrul sau.
in acest context, consilierul poate viza performantile in munca, problemele care afectiaza
performantile in munca sau aspiratiile prfesionale care se intersecteaza cu nevoile organizatiei sau
cu cele personale.
Liderul militar ca manager al stresului.
Fiecare lider are de facut fata unor situatii care reclama itelegera surselor ce
9

determina stresul, pentru al putea combate. Liderul trebue sa combata nu numai strasul
subordonatilor, ci si propriul stres, cunoscandu-se ca acesta este trensferabil de la o persoana la alta.
Cum nu egzista o reseta uneversala valabila pentru a rezolva stresul, liderul in procesul de
rezolvarea strezului trebue, sa cunoasaca rspunsul la doua intrebari: 1. Cum pot indivizii si in
particular, liderul sa reduca strasul si cum pot face fata situatiei stresante cu care se confrunta. 2.
Cum poate liderul gestiona strasul celorlalti cu mai mare eficienta.
9

99

TEMA 3. Rolul comandanjilor inferiori in operajiuni zilnice. Organizarea evidenjei


efectivului in subunitate
Comandantii de nivel inferior sunt cei mai numerosi din cadrul efectivului de conducere, al
armatei, ei poarta intreaga responsabilitate pentru educarea si formarea subordonatilor sai. Luand act
de rolul acestora, se concluzioneaza ca Comandantii de nivel inferior, formeaza fundamentul pe care
se sprijina ideea de disciplina, inchegarea subunitatilor si pregatirea de lupta.
in prezent, rolul comandantului inferior a crescut considerabil. Acesta se datoreaza a celor
sarcini tot mai multe cu care se confrunta unitatile si subunitatile, cu schimbarea oblicului social al
soldatului, durata scurta a serviciului militar, si complexitatea dezvoltarii tehnicii si armamentului
militar.
Educarea efectivului de catre comandantii inferiori se efectueaza pe parcursul vietii cotidiene
a serviciului militar si pe timpul pregatirii de lupta.
Ei organizeaza serviciul militar la subordonati in conformitate cu cerintele regulamentelor
militare.
Una dintre cele mai importante sarcini ale comandantilor inferiori este de a educa la
subordonati principiile morale de conduita, patriotism si internationalism, sa fie permanent gata de a
da toata puterea sa pentru a apara integritatea statului.
TEMA 4. Bazele asigurarii protecjiei secretelor de stat si informajiei militare de
serviciu. Organizarea regimului secret in unitate (subunitate)
Cind ne referim la procesul de asigurarea protectiei sercretelor de stat si informatiei militare,
mai intai de toate trebuie sa ne referim la legislatie care reglamenteaza acest prces.
Pentru reglimentarea acetui proces egzita utmatoarele legi si acte normative: LEGEA Nr. 245
din 27.11.2008 "Cu privire la secretul de stat", publicata la 27.02.2009 in Monitorul Oficial Nr. 4546, art. Nr. 123, intrata in vigoare la 27.05.2009; REGULAMENTUL cu privire la asigurarea
regimului secret in cadrul autoritatilor publice si al altor persoane juridice, aprobat prin Hotarirea
Guvernului nr. 1176 din 22 decembrie 2010, publicata la 26.08.2011 in Monitorul Oficial Nr. 139145, art. Nr. 686: Nomenclatorul informafiilor atribuite la secret de stat, aprobat prin Hotarirea
Guvernului nr. 411 din 25.05.2010, publicata la 28.05.2010 in Monitorul Oficial Nr. 83-84, art. nr.
483; Ordinul al Ministrului sau al sefului autoritatii, aprobat intru executarea actelor normative
vizate mai sus
Sistemul najional de protecjie a secretului de stat include totalitatea organelor de
protectie a secretului de stat, a metodelor si mijloacelor de protejare a informatiilor si a purtatorilor
materiali de informatii atribuite l a secret de stat, precum si totalitatea masurilor intreprinse in acest
domeniu.
Sistemul national de protectie a secretului de stat vizeaza:
174.
protecjia juridica - ansamblul prevederilor continute in actele legislative si
normative ce reglementeaza protectia secretului de stat;
175.
protecjia prin masuri procedurale - ansamblul reglementarilor prin care
detinatorii de informatii atribuite la secret de stat stabilesc masuri interne de lucru si de ordine
interioara in vederea realizarii protectiei informatiilor;

176.
protecjia fizica - ansamblul activitatilor de paza, de asigurare a securitatii si
de aparare a informatiilor atribuite la secret de stat prin masuri si mijloace de control fizic;
177.
protecjia sistemelor informajionale si de telecomunicajii - ansamblul
activitatilor de asigurare a securitatii informatiilor atribuite la secret de stat prin aplicarea metodelor
si mijloacelor criptografice si tehnice de protectie a informatiilor, precum si a procedurilor tehnicoorganizatorice;
178.
protecjia personalului - ansamblul verificarilor si al masurilor ce vizeaza
cetatenii carora li se perfecteaza dreptul de acces la secretul de stat sau care au acces la acesta in
scopul prevenirii si inlaturarii riscurilor pentru securitatea si protectia secretului de stat.
TEMA 5. Starea de pregatire in vederea luptei (capacitatea de lupta) a unitajilor si
subunitajilor
Starea de pregatire in vederea luptei - este una dintre principalele tipuri de instruire a A.N. si
reprezinta un scop dine organizat a procesului de instruire militara si educare a personalului, de
inchegare a unitatilor si subunitatilor, precum si organelor de conducere (statelor majore) ale acestor
pentru indeplinirea misiunilor de lupta si altor sarcini in conformitate destinatia acestora.
Pregatirea de lupta este continutul principal al activitatilor de zi cu zi a comandantilor, organelor
de conducere (statelor majore) si a trupelor.
Acesta este organizata atat pe timp de pace cat si pe timp de razboi si ca urmare a nevoilor statului
in instruirea calitativa a militarilor,subunitatilor,unitatilor, marilor unitati care sa fie capabile sa
indeplineasca cu succes sarcinile care vor sta in fata lor.
Scopul pregatire in vederea luptei este de a asigura pregatirea de lupta continua a trupelor,
realizarea, mentinerea si imbunatatirea nivelului necesar de formare profesionala a militar si
rezistenta lor fizica, inchegarea actiunilor echipajelor, servantilor, subunitatilor, unitatilor si statelor
majore, pentru indeplinirea misiunilor de lupta si alte sarcini in functie de destinatia lor.
TEMA 6. Activitajile comandantului de subunitate pentru menjinerea ordinii
regulamentare
Comandantii de subunitati incep se priveze la subordonati deprinderi fata de ordinea regulamentara
o data cu pasirea acestor pragurile dormitoarelor a unitati, acestia sunt instruiti la fiecare sedinta,
aplicatii, pe timpul executarii serviciului de zi pe unitate, pe parcursul zilelor cotidiene.
Comandantii de subunitati trebuie sa cultive la subordonati dragostea fata de serviciul militar, sa
evite indulgenta si mul mai mult abateri de la cerintele regulamentelor, sa aiba cerinte constante, sa
obtina indeplinirea cu strictete a acestor cerinte - aceasta este o importata obligatie regulamentara
fiecarui comandant de subunitate.
Atitudinea si grija pentru nevoile subordonatilor este o trasatura caracteristica a
comandantului . in acelasi timp, aceasta nu are nimic de-a face cu inchinau la subordonatii, in
dorinta de a castiga " ieftin " autoritate, bunatate neprincipial. Avand

grija de subordonatii - aceasta inseamna sa ia toate masurile intrucat subordonatii rapid sa


stapaneasca deprinderile militare, sa invete pentru a depasi dificultatile si incercarile, sa aiba o stare
buna de sanatate, la timp sa primeasca toate alocatiile necesare, sa nu ramana fara o atentie adecvata
la nevoile lor.
Avand grija fata de subordonatii - aceasta inseamna de a le crea acestora in corespundere
cerintelor regulamentelor, toate conditiile pentru executarea cu succes a sarcinilor care le sunt
atribuite.
TEMA 7. Organizarea evidenjei, pastrarii si distribuirii armamentului si munijiei
Documentul principal care prevede modul de Organizare - evidenta, depozitarea si
distribuire a armamentului si munitiei in unitatile militare si subunitati este Ordinul ministrului
apararii nr. 50 din 24 februarie 2006 care pune in aplicare INSTRUCJIUNEA "privind
organizarea evidenjei, pastrarii si eliberarii armamentului de infanterie si munijiilor in marile
unitaji, unitajile militare ale Armatei Najionale si institujiile Ministerului Apararii".
Conform instructiei mentionate in AM armamentul si munitia se tin la Evidenja, pastrarea
si se elibereaza in :
S in unitati si subunitati;
S in centrele de instruire si poligoane;
S in masinile de lupta si mijloacele de transport;
S in corpul de garda;
S La depozitele unitatilor militare;
S in atelierele de reparatie;
S Cluburi sportive;
S Catedre militare.
in subunitate armamentul si munitiile sant tinute la evidenta conform urmatoarelor documente:
179. registrului de evidenta si miscare a mijloacelor materiale in subunitate;
180. registrului de distributie a armamentului si munitiei al companiei in conformitate cu
Regulamentul serviciului interior al Fortelor Armate ale RM;
181. tabelului de intarire a armamentului dupa efectiv;
182. tabelului de distribuire -predare.