TEMA 5

Instituții, mecanisme și mijloace

de asigurare a securității
Republicii Moldova

Dr. Ruslana GROSU

AMFA 2023
 UNITĂȚI DE CONȚINUT:
1. Instituții de stat instituite prin lege de
a asigura securitatea națională
2. Mecanisme de garantare a securității
Republicii Moldova
3. Mijloace de garantare a securității
Republicii Moldova
4. Locul și rolul Armatei Naționale în
procesul de garantare a securității
Republicii Moldova
 OBIECTIVE
- să cunoască specificul implementării
normelor securității naționale;
- să aprecieze rolul implementării normelor
securității naționale;
- să cunoască sistemul instituțiilor de stat
abilitate să asigure securitatea națională;
- să cunoască mijloacele de garantare a
securității naționale;
- să definească rolul organului legislativ și
instituției militare în procesul elaborării bazei
normative pentru securitatea națională.
 Întrebări din temele anterioare
1. Cum definiți securitatea națională?
2. Ce tipuri de securitate cunoașteți?
3. Care sunt dimensiunile securității
naționale?
4. Cum definiți sistemul de asigurare a
securității naționale?
5. Cum definiți amenințarea, pericolul și
riscul?
6. Ce tipuri de amenințări și pericole
cunoașteți?
7. Cum definiți politica de securitate?
8. Ce reprezintă cultura de securitate?
9. Ce reprezintă doctrina militară?
10.Cum definiți o doctrină de securitate?
 PRELIMINARII
Sistemul de asigurare a securității
naționale a Republicii Moldova este creat
și se dezvoltă în corespundere cu

Constituția,

legislația națională,

decretele Președintelui Republicii

Moldova,

hotărârile, ordonanțele și dispozițiile

Guvernului,

programele în domeniul dat.

 CONȚINUT
Baza sistemului de asigurare a securității
naționale o constituie
structurile,
forțele și
mijloacele de asigurare a securității
naționale,
ce exercită masuri politice, din arsenalul
ordinii de drept,
organizatoric,
economic,
militar și de alt caracter,
orientate spre garantarea securității
persoanei, societății și statului.
 STRUCTURA
Cadrul instituțional alcătuiește
sectorul securității naționale al
Republicii Moldova. (CSN a RM)

Din acest sector fac parte:

instituțiile de stat cu mandat de
forță (nivel operațional);
instituțiile civile de stat (nivel
administrativ).
 AUTORITĂȚI
La formarea și realizarea politicii de
asigurare a securității naționale
participă:
autoritățile publice supreme în
domeniul asigurării securității
statului;
organele securității și apărării
statului;
alte autorități publice.
 STRUCTURI
În compartimentul dedicat Căilor
de asigurare a securității naționale
se menționează următoarele
structuri:
Trupele de Carabinieri
(responsabile de menținerea și
restabilirea ordinii publice);
Poliția (asigură securitatea și
integritatea fizică și morală a
cetățenilor).
 PARLAMENTUL
în conformitate cu Constituția, legile,
hotărârile și moțiunile:
aprobă direcțiile principale ale politicii
interne și a celei externe a statului;
aprobă doctrina militară a statului;
exercită controlul parlamentar asupra
puterii executive;
ratifică, denunță, suspendă și anulează
acțiunea tratatelor internaționale încheiate
de Republica Moldova;
declară mobilizarea parțială sau generală;
declară starea de urgență, de asediu și de
război.
 PARLAMENTUL
În conformitate cu art. 24 din Legea cu
privire la apărarea națională , Parlamentul
are următoarele atribuții suplimentare:
aprobă concepția securității na ționale și
doctrina militară a statului;
aprobă structura generală și efectivul
componentelor Forțelor Armate;
aprobă volumul alocațiilor bugetare pentru
necesitățile apărării.
Aceste atribuții conferă Parlamentului rolul
de organ suprem în ierarhia puterilor de
stat și deci în procesul de elaborare a
politicilor naționale.
 PREȘEDINTELE
Art. 77, alin. 2 din Constituție stabilește că
Președintele Republicii Moldova, în calitatea de șef al
statului și „garant al suveranității, independenței
naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”:
poartă tratative și ia parte la negocieri;
încheie tratate internaționale în numele Republicii
Moldova;
prezintă tratatele, în modul și în termenul stabilit
prin lege, spre ratificare Parlamentului;
este comandantul suprem al Forțelor Armate;
poate declara mobilizarea parțială sau generală;
în caz de agresiune armată, ia măsuri pentru
respingerea agresiunii și declară stare de război;
poate lua și alte măsuri pentru asigurarea securității
naționale și a ordinii publice, în limitele și în condițiile
legii.
 PREȘEDINTELE
Președintele poartă răspundere pentru starea sistemului
național de apărare și are următoarele atribuții conform
art. 25 al Legii cu privire la apărarea națională:
— exercită conducerea generală a sistemului național de
apărare;
— coordonează activitatea autorităților administrației
publice în domeniul apărării naționale;
— prezintă Parlamentului spre aprobare proiectele
Concepției securității naționale, Doctrinei militare a
statului, structurii generale și efectivelor componentelor
Forțelor Armate;
— aprobă regulamentul Consiliului Suprem de Securitate;
regulamentul Statului-Major General; programele și
planurile privind construcția și dezvoltarea Forțelor
Armate; planul de mobilizare a Forțelor Armate; planul de
întrebuințare a Forțelor Armate;
 PREȘEDINTELE
(continuare - art. 25 al Legii cu privire la apărarea
națională)
— coordonează activitatea de colaborare militară
internațională;
— efectuează conducerea privind acumularea
resurselor pentru necesitățile sistemului național de
apărare;
— poartă tratative, încheie tratate internaționale în
domeniul militar în numele Republicii Moldova și le
prezintă spre ratificare Parlamentului;
— înaintează Parlamentului propuneri privind
participarea cu efective, armament și tehnică
militară la operațiuni internaționale de menținere a
păcii sau în scopuri umanitare.
 GUVERNUL

Guvernul Republicii Moldova, fiind

autoritatea executivă centrală:

este responsabil de asigurarea apărării și

securității naționale în ansamblu, dar în
limitele atribuțiilor sale constituționale,

activează în strictă conformitate cu

deciziile Parlamentului și decretele
prezidențiale în domeniu.
 GUVERNUL
În conformitate cu art. 27 al Legii cu privire la apărarea
națională, Guvernul are următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea ministerelor și a altor autorități
ale administrației publice pentru realizarea măsurilor de
asigurare a capacității de apărare a țării;
b) asigură alocarea și utilizarea resurselor financiare și
materiale necesare organizării, înzestrării și mobilizării
forțelor armate, întreținerii și pregătirii trupelor, menținerii
în stare de operativitate a tehnicii și armamentului,
pregătirii pentru mobilizare a economiei naționale;
c) elaborează și realizează programele de stat privind
construcția și dezvoltarea Forțelor Armate, direcțiile
principale ale colaborării militare internaționale;
d) propune spre aprobare volumul alocațiilor bugetare
pentru necesitățile apărării;
e) asigură îndeplinirea tratatelor internaționale în domeniul
militar etc.
 GUVERNUL

 este responsabil de capabilitatea de apărare

a țării, a aprovizionării forțelor armate cu
armament, muniții, echipament militar și alte
resurse materiale;

 promovează politica externă și internă a

statului în funcție de interesele securității
naționale;

 exercită conducerea generală a organelor de

asigurare a securității naționale.
 CONSILIUL SUPREM DE SECURITATE
(CSS)
Competențele autorităților publice supreme în
domeniul asigurării securității sunt enumerate, în
special, de Legea securității statului.
Această listă include CSS ca organ consultativ ce:
analizează activitatea ministerelor și
departamentelor în domeniul asigurării securității
naționale;
prezintă recomandări Președintelui Republicii
Moldova pe probleme de politică externă și
internă a statului.
CONSILIUL SUPREM DE SECURITATE
Consiliul Suprem de Securitate al Republicii
Moldova funcționează în conformitate cu
Regulamentul aprobat prin Decretul
Președintelui Republicii Moldova din 8
octombrie 1997.
În conformitate cu acest regulament:
„Consiliul Suprem de Securitate este un
organ consultativ care analizează
activitatea ministerelor și departamentelor
în domeniul asigurării securității naționale
și prezintă Președintelui Republicii Moldova
recomandări în probleme de politică
externă și internă a statului”.
CONSILIUL SUPREM DE SECURITATE
CSS utilizează capacitățile și expertiza
comisiilor interdepartamentale, create
pentru gestionarea proceselor din
domeniul securității naționale:
Comisia națională pentru
implementarea Planului Individual de
Acțiuni al Parteneriatului;
Comisia de stat pentru realizarea
analizei strategice a apărării etc.
CONSILIUL SUPREM DE SECURITATE

CSS al Republicii Moldova:

a fost rareori convocat pe parcursul
anilor de existență;
NU a avut o influență importantă asupra
politicii de securitate și apărare a
Republicii Moldova.
Reglementările Legii securității statului,
precum și determinarea incorectă a
domeniului de activitate a CSS limitează
implicarea acestuia în chestiuni
sensibile, cum este problema
separatismului transnistrean.
 CADRUL NORMATIV
Legea Nr.618 din 31.10.1995 securităţii statului
Decret Nr.331 din 08.10.1997 privind aprobarea
Regulamentului Consiliului Suprem de Securitate
Legea Nr.1192 din 04.07.2002 privind pregătirea de
mobilizare şi mobilizarea
Legea Nr.345 din 25.07.2003 cu privire la apărarea
naţională
Legea Nr.212 din 24.06.2004 privind regimul stării de
urgență, de asediu și de război
Legea Nr. 112 din 22-05-2008 pentru aprobarea
Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova
Hotărîrea Nr.153 din 15.07.2011 pentru aprobarea
Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova
DECRET Nr. 1338 din 02-12-2019 privind constituirea
Consiliului Suprem de Securitate
SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE - SIS

Un rol aparte pentru asigurarea

securității naționale revine folosirii
eficiente și dezvoltării pe toate căile
a posibilităților SIS al Republicii
Moldova în scopul depistării la timp a
amenințărilor și determinării surselor
acestora.
SIS este un organ de stat specializat,
căruia îi revine competența directă
de asigurare a securității de stat a
Republicii Moldova.
SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
Activitatea SIS se va subordona necesității de
asigurare a unei securități funcționale și
multidimensionale de:
 curmare a tentativelor informativ-subversive
din străinătate,
 prevenire a activității anticonstituționale a
unor grupări și formațiuni atât din țară, cât și
din exteriorul ei,
 combatere a criminalității organizate, a
manifestărilor de corupție, care subminează
securitatea statului, și a terorismului,
 asigurare a stabilității economice a țării și a
protejării potențialului național de apărare.
 SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE

Scopul activității SIS îl constituie:

asigurarea securității interne și
externe,
apărarea ordinii constituționale, a
sistemului economic național și a
capacității de apărare,
combaterea terorismului și altor
amenințări la adresa securității de stat
cu mijloace preventive și speciale de
natură non-militară.
SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE
Pentru realizarea obiectivului general al politicii
statului în domeniul securității naționale, SIS
realizează o serie de obiective specifice:
obține, verifică, evaluează, păstrează și
valorifică informațiile necesare
cunoașterii,
prevenirii și
contracarării
oricăror acțiuni care constituie sau ar putea
constitui amenințări la adresa suveranității,
independenței, securității, ordinii constituționale
și integrității teritoriale a Republicii Moldova;
valorifică datele cu referire la evoluțiile și la
evenimentele din afara țării, importante în
formularea politicii externe, de apărare și a celei
economice a Republicii Moldova.
SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE

 previne și contracarează aspirațiile

subversive orientate împotriva Republicii
Moldova, acțiunile de subminare violentă
a instituțiilor democratice ale statului,
alte acțiuni ce prezintă amenințări la
adresa securității statului;
 întreprinde măsuri de prevenire și de
combatere a infracțiunilor cu caracter
terorist, a acțiunilor de finanțare și de
asigurare materială a actelor teroriste și
altor activități extremiste;
SERVICIUL DE INFORMAȚII ȘI SECURITATE

 edifică și asigură funcționarea

securizată a sistemelor guvernamentale
de comunicații, protecția și prevenirea
divulgării de informații ce constituie
secret de stat;
 asigură crearea, funcționarea,
dezvoltarea sistemelor de protecție
criptografică și tehnică a informației;
 întreprinde măsuri de asigurare
contrainformativă în condițiile legii.
 AGENȚII
Structurile care formează sistemul de
agenții ale securității naționale, în care
rolul de frunte îi revine SIS-ului, sunt
următoarele:
Serviciul Pază de Stat;

Poliția de Frontieră;

Centrul Național Anticorupție.

 CONTROLUL JURIDIC
Instanțele judecătorești:
asigură examinarea operativă a
materialelor din dosarele penale asupra
infracțiunilor contra statului,
analizează cauzele și condițiile care le
generează.
Procuratura, în conformitate cu Legea
cu privire la Procuratura Republicii
Moldova, exercită supravegherea de
procuror asupra respectării legislației
de asigurare a securității naționale.
 FORȚELE ARMATE
Un rol important în asigurarea sistemului
de securitate națională a Republicii
Moldova îl ocupă Forțele Armate ale țării.
Forțele armate sunt destinate asigurării
securității militare și au următoarele
misiuni:
apărarea independenței, integrității
teritoriale și suveranității Republicii
Moldova,
participarea la operații internaționale de
pacificare,
acordarea de sprijin autorităților civile în
situații de criză.
 FORȚELE ARMATE

Forțele armate vor fi pregătite

în baza doctrinelor moderne de luptă,

pentru o gamă largă de misiuni,

în corespundere cu modalitățile

moderne de ducere a acțiunilor
militare.
 SARCINI SPECIFICE
- modernizarea Armatei Naționale în vederea creării
unei structuri de forțe capabile să asigure securitatea
militară;
- folosirea eficientă a resurselor alocate, menținerea
sistemului de serviciu militar mixt, cu majorarea
ulterioară a ponderii serviciului militar prin contract;
- îndeplinirea misiunilor corespondente menținerii păcii
în zona de securitate, până la modificarea formatului
actual al forțelor mixte de menținere a păcii;
- dezvoltarea continuă a capabilităților naționale de
participare la operații internaționale de pacificare și
extinderea nivelului de participare până la o unitate
independentă;
- supravegherea și controlul spațiului aerian al țării;
- revizuirea sistemului național de mobilizare, necesar
pentru asigurarea securității militare.
 CONCLUZII PRELIMINARE
Diversitatea aceasta este explicată și prin rezultatul
interacțiunii unor factori precum:
caracterul situației interne specifice fiecărui stat;
particularitățile situației geopolitice;
opțiuni diferite de asigurare a securității naționale
pentru marile puteri și pentru statele mici;
pentru statele mici, securitatea se realizează pe
fundalul evoluției raporturilor dintre marile puteri și
în funcție de dinamica relațiilor cu vecinii;
posibilitatea conceperii politicii de securitate fie în
modalități agresive, fie în modalități defensive;
diferențele de perspectivă teoretică în analiza,
conceperea și transpunerea în practică a cadrului
conceptual privind securitatea națională.
 CONCLUZII FINALE
PSN trebuie să stabilească, într-o manieră
calitativă, obiectivele de securitate pentru
determinarea cadrului doctrinar și instituțional,
pe baza cărora statul intenționează să
acționeze pentru a atinge astfel de obiective, în
conformitate cu propria CSN.
CSN, reprezentând o bază de concepte și
principii, trebuie să determine viziunea statului
privind securitatea națională.
CSN este concepută, adoptată și/sau
implementată, în funcție de factorii de influență
la adresa securității naționale, de sistemul de
valori și principii al actorului, precum și de
evoluțiile din mediul internațional de securitate.
 CONCLUZII FINALE
SSN urmărește determinarea modulului în care
statul intenționează să pună în aplicare PS și
definirea alternativelor în utilizarea
instrumentelor de securitate.
Implementarea SSN presupune existența a
unui set de arhitecturi, articulate într-o
manieră coerentă.
Un element important reprezintă existența
unei strategii a mijloacelor care trebuie să
precizeze natura și volumul de resurse
destinate PSN.
PSN trebuie să țină cont de multitudinea
pericolelor la adresa securității naționale și să
pornească de la ideea că niciun stat nu este
capabil să facă față pe cont propriu
problemelor complexe actuale.
Întrebări pentru fixarea cunoștințelor
1. Care sunt instituțiile de stat instituite
prin lege de a asigura securitatea
națională?
2. Ce mecanisme de garantare a
securității Republicii Moldova există?
3. Ce mijloace de garantare a securității
Republicii Moldova cunoașteți?
4. Ce rol joacă Armata Națională în
procesul de garantare a securității
Republicii Moldova?
 BIBLIOGRAFIE
1.ALBU, Natalia. Securitatea națională: aspecte teoretice și practice. Chișinău: Academia Militară a Forțelor
Armate „Alexandru cel Bun”, 2013. 240 p.
2.BARTHOLOMEES, B. Guide to National Security Policy and Strategy. Ed. A II-a. Editura: U. S. Army
War College, 2006.
3.CĂLDARE, Gheorghe. Aspecte de asigurare a securității naționale a Republicii Moldova în contextul
agravării situației geopolitice din regiune. În: Administrarea Publică. 2015, nr. 3(87), pp. 99-106.
4.Concepția de Securitate Națională, LEGE Nr. 112 din 22.05.2008. În: Monitorul Oficial, Nr. 97-98 din
03.06.2008.
5.Concepția Securității naționale a Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995,
29 iunie, Nr. 35.
6.Doctrina militară a Republicii Moldova, Legea Nr.482-XIII din 06.06.95. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr.38-39/429 din 14.07.1995.
7.Hotărâri cu privire la aprobarea Programului National de asigurare a securității ecologice pentru anii
2007-2015din 30.03.2007. În: Monitorul Oficial, nr. 43-46, 2007.
8.Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 134 din 19.07.2018 pentru aprobarea Strategiei naționale
de apărare și a Planului de acțiuni privind implementarea Strategiei naționale de apărare pentru anii 2018–
2022.
9.Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 153 din15.07.2011 pentru aprobarea Strategiei securității
naționale a Republicii Moldova.
10.Legea Securității statului, Nr. 618-XIII din 31.10.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.
10-11/117 din 13.02.1997.
11.Materialele Conferinței Științifice Internaționale „Mediul strategic de securitate: tendințe și provocări”,
17-19 mai 2017, Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, Chișinău, 2018.
12.Materialele Conferinței Științifice Internaționale „Mediul strategic de securitate: tendințe și provocări”,
16-18 mai 2018, Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, Chișinău, 2019.
13.MUNTEANU, Andrian. Consolidarea sistemului securității naționale în contextul aderării Republicii
Moldova la acordul de asociere cu Uniunea Europeană. În: Moldoscopie, 2018, nr. 1(80), pp. 101-114.
14.PÎNTEA, Iurie. Necesitatea reevaluării sectorului de securitate și a sectorului de apărare. În: Revista
Militară. Studii de securitate și apărare. 2015, nr. 2(14), pp. 22-28.
15.Probleme actuale ale științei militare și a securității naționale. Materialele Conferinței Internaționale
„Republica Moldova în contextual noii arhitecturi de securitate regională”, 2016.
VĂ MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIE
 SISTEMUL DE ASIGURARE A SECURITĂȚII
NAȚIONALE
- ansamblul mijloacelor, reglementărilor și instituțiilor
statului, care au rolul de a realiza, a proteja și afirma
interesele fundamentale ale statului.
-SASN are ca scop:
crearea mecanismului de elaborare a politicii și strategiei
statului și societății în domeniul asigurării securității
naționale și
realizarea acestora prin intermediul funcțiilor concrete ale
unor anumite structuri și persoane.
SASN include structurile organizatorice corespunzătoare
care:
au anumite conexiuni și relații între ele,
asigură îndeplinirea sarcinilor speciale, din punct de
vedere ideologic,
sunt considerate ca administrator ai stării de securitate
națională.
 AMENINȚAREA
- o acțiune sau succesiune de evenimente
care amenință în mod grav să producă
degradarea calității vieții cetățenilor unui
stat, într-o perioadă relativ scurtă de timp,
sau constituie o amenințare de neignorat la
adresa libertății de alegere a politicii unui
guvern sau a unei entități private, ori
neguvernamentale din interiorul unui stat.
 PERICOLUL
este definit ca
situație,

stare,

întâmplare etc.,

care (poate) pune în primejdie viața,

integritatea cuiva sau a ceva.
 RISCUL
reprezintă un ansamblu de stări
tensionale active sau latente,
perceptibile sau ascunse,
pentru care nu au fost găsite soluții în
măsură să determine eliminarea
cauzelor ce le-au generat și
care, menținute între anumite limite, nu
afectează securitatea națională.
 Politica de securitate

poate fi definită ca un ansamblu de

viziuni despre
securitatea națională și interesele
naționale;
determinarea unor obiective
strategice;
elaborarea unei strategii naționale;
implementarea și evaluarea acelor
strategii.
CULTURA DE SECURITATE
este definită ca un ansamblu de
atitudini,
reguli și
practici în domeniul securității
naționale

ce contribuie la formarea unei anumite

culturi în domeniul respectiv.
 DOCTRINE DE SECURITATE
Doctrinele, pe suportul cărora
se definește identitatea și
se explică funcționalitatea unui anumit mediu de
securitate,
se fundamentează pe valorile definite, acceptate și
asumate de către anumiți actori ai mediului de
securitate și pe raporturile de putere pe care
aceștia reușesc să le construiască și să le întrețină
într-un anumit context geopolitic
se numesc doctrine de securitate
 DOCTRINA MILITARĂ
- este o expresie formală a cunoștințelor și a gândirii
militare, pe care armata le acceptă ca fiind relevante la
un moment dat, care acoperă natura conflictului,
pregătirea armatei pentru conflicte și metoda de
implicare în conflict pentru a obține succes ...
- este mai degrabă descriptivă decât prescriptivă, care
necesită judecată în aplicare.
- nu stabilește dogma sau oferă o listă de proceduri, ci
este mai degrabă un ghid autoritar, descriind modul în
care armata se gândește la luptă și nu la cum se luptă.
- încearcă să fie suficient de definită pentru a ghida
activitatea militară, dar suficient de versatilă pentru a se
adapta la o mare varietate de situații.
 DOCTRINA MILITARĂ
Doctrina militară a Republicii Moldova, aprobată în 1995,
stipulează
principiile de bază și modul în care este concepută
asigurarea securității militare a statului,
rolul forțelor armate în prevenirea situațiilor de risc,
amenințărilor, crizelor, războaielor și conflictelor
internaționale prin aplicarea mecanismelor de drept
internațional.
Prevederile Doctrinei militare servesc drept călăuză în
coordonarea eforturilor autorităților publice în domeniul
asigurării securității militare.