SECURITATEA NAȚIONALĂ

TEMA 1 LECȚIA 1

dr. Ruslana GROSU

Chișinău, 2023
 NO Ț IUNI GENERALE Ș I
FUNDAMENTE
METODOLOGICE ASUPRA
SECURITĂ Ț II
 UNITĂȚI DE CONȚINUT

1. Obiectul de studiu al disciplinei „Securitatea națională”.

2. Definirea termenului de „securitate”.
3. Abordări teoretico-conceptuale ale noțiunii de securitate.
4. Conceptualizarea și operaționalizarea sintagmei
„securitate națională”.
 OBIECTIVE

- să definească scopul şi obiectivele principale ale disciplinei

Securitatea Națională;
- să cunoască locul, rolul şi importanţa disciplinei Securitatea
Națională;
- să opereze cu noţiunile fundamentale;
- să cunoască reperele teoretice și fundamentele metodologice
în studiul asupra securității și al securității naționale;
- să determine componentele mediului de securitate.
 CONCEPTE-CHEIE

• interese naționale fundamentale

• politica de securitate națională
• surse de insecuritate – amenințări, pericole, riscuri/factori
de risc la adresa intereselor naționale/securității naționale
• dimensiunile securității naționale
• strategia securității naționale
• resurse ale securității naționale
• principii ale securității naționale
• sistemul securității naționale
MATRICE DE ASOCIERI TERMINOLOGICE
MATRICE DE ASOCIERI
TERMINOLOGICE
Securitatea ca o categorie științifică

Securitatea presupune o stare în care

lipsesc pericolele
Securitatea reprezintă un fenomen
social-politic complex, care cuprinde
diverse sfere ale vieții.
 TIPURILE DE SECURITATE
Sub aspect teoretic identificăm două tipuri

 Absența ipotetică a pericolului, a posibilității declanșării unor

perturbări, cataclisme pentru societate (la nivel de socium și la
nivel de individ);

 O stare reală de protecție împotriva pericolelor, capacitatea

de a le înfrunta în manieră sigură.
 Securitatea sub aspect politic

Securitatea este o stare, un ansamblu de tendințe spre

dezvoltare și anumite condiții pentru funcționarea unei
societăți, a structurilor și instituțiilor statului, când este
asigurată
 păstrarea certitudinii calitative a acestora, cu
implementarea inovațiilor condiționate în mod obiectiv, și
 funcționarea și dezvoltarea liberă, corespunzătoare
esenței sale și determinate de aceasta.
 Problematica securitară
Problemele au dobândit noi caracteristici
fundamentale în lumea modernă care:
 a suferit transformări sub mai multe aspecte,
 a devenit mai dinamică,
 a fost invadată de contradicții.

Studiul problemelor de securitate

actuale are o importanță
deosebită datorită unui număr
de factori obiectivi.
 FACTORII
Starea amenințătoare și
generatoare de
Situația critică a instabilitate la nivel Activitatea antropogenă
mediului ambiant global în procesele necontrolată și impactul
demografice distructiv asupra naturii

Limitele de consum
neregenerabil a
resurselor naturale în Existența unor mijloace
condițiile unei atitudini megadistructive în lupta Creșterea exponențială
neglijente față de
armată și tendința de a a conflictelor armate și
deveni posesorul acestora războaielor în diverse
tehnologiile de din partea statelor tinere
economisire a regiuni ale lumii
resurselor
 Clasificări ale aparatului categorial
privind securitatea:
III – definiții în care securitatea
este o proprietate a sistemului.
I – definiții care caracterizează securitatea dret
stare de protejare a intereselor individului,
societății și a statului.
IV- definiții care prezintă securitatea ca o
stare distinctă.
II – definiții care determină
securitatea prin prisma lipsei
pericolelor.
 Precizări conceptuale
 Conceptele de securitate și securitate națională au cunoscut o
varietate largă de definiții.
 Până de curând, conceptul era monopolizat aproape în

totalitate de disciplina Relații internaționale, specialiștii din

domeniu folosind această noțiune într-un sens identic cu cel
dat de politicieni: aproape sinonim cu putere militară.
 Cu alte cuvinte, puterea militară sporită sau balanța militară

favorabilă ar trebui să asigure starea de securitate.

 o „militarizare” a securității
dominația școlii realiste (de ex. politica de îngrădire (containment) - o politică a SUA, ce presupunea
utilizarea unor strategii întru prevenirea extinderii comunismului în lume)
Războiul rece dezvoltarea studiilor strategice (de. ex. strategia nucleară)
a dus la avansarea geopoliticii (de ex. geopolitica Rimland-ului)
concepte dominante ce țin de dinamica amenințărilor, dilema securității, cursa înarmărilor

Școala și tradițiile intelectuale (realiste vs idealiste) în domeniul securității

trecerea de la amenințări la vulnerabilități și riscuri de securitate
Sfârșitul extinderea domeniului: politic, economic, social & societal, mediu
Războiului
demilitarizarea securității: accent pe aspectele societal („civilizații” (Huntington),etnic, religios),
rece – economic, terorism, trafic, protecția mediului
reconsiderare
o nouă agendă a securității – națională și internațională (Buzan)
a domeniului
o nouă schemă de abordare a securității (Waever & Buzan)
securității
Analiza aspectuală a securității

SECURITATE
pentru cine?

contra ce (cui?)
Analiza aspectuală a securității

Locuință

Grup de
state,
membre ale Localitate
unei uniuni
formale
SECURITATEA
(apartenența la
un teritoriu
strict delimitat)

Țară Ținut

Regiune
geografică
subcontinen
tală ori
continentală
Analiza aspectuală a securității

SECURITATE
răspunsul este determinat de faptul
cine este subiectul securității (staul,
individul etc.)

răspunsul se referă la riscuri și

amenințări, care pot avea un caracter
general și deseori subiectiv.
 Precizări terminologice
 Contiguitatea conceptelor de securitate și securitate
națională se află în strânsă legătură cu natura statului.
 În acest context, sintagma securitate națională este o

reproducere din limba engleză a conceptului national

security, unde națiunea nu semnifică naționalitate sau un
grup etnic, dar popor sau stat.
 De aceea, traducerea, de fapt, a termenului american

national security este echivalentă cu securitatea națională

sau securitatea statului, desigur, trezește imediat asocieri
multiple și se îndepărtează tot mult de esența sa.
Securitatea națională

• securitatea
popor națională

• securitatea
stat statului
Asocieri

• Instrument al
idee
politicii

• Structură
Instituție organizațională
complexă

Bază • Colectivitate
fizică
Asocieri

Instrument de
promovare a
securității
Organ de
asigurare a
medierii între
interesul național
și cel al
comunităților

Subiect/referent
al securității
 Extinderi conceptuale
 Postulatul realist al statului ca subiect de securitate determină
problema acestui concept. Soluția parțială și provizorie ar fi
de a accepta ceea ce Bill McSweeney numește „dualitate
ontologică” internă, care se definește astfel: „statul este
instrumentul securității și indivizii sunt în cadrul acestuia
subiecții securității”.
 Această definiție este suficient de satisfăcătoare, căci în

relațiile internaționale confuzia dintre subiect și obiect al

securității este considerabilă.
Relația obiect și subiect al securității

SUBIECT ceea ce este

amenințat

OBIECT ceea ce este

amenințător
 Extinderi conceptuale
 De exemplu, Irakul este un obiect de securitate pentru Statele
Unite ale Americii (subiect) și, invers, ultimul este un obiect al
securității pentru Irak (subiect).
 În ceea ce privește pericolele și amenințările naturale,

distincția subiect/obiect este cu mult mai clară. În cazul de

ridicare a nivelului mării sau a intensificării ploii abundente,
obiect al amenințării sunt inundațiile antrenate în urma
acestor fenomene și subiect este statul X sau amenințat
poate chiar cu dispariția.
 Incursiuni în istorie
 În a doua jumătate a sec. XVI, securitatea făcea referință la mijloacele de
protecție, la un obiect slab ce necesită protejare.
 Pe parcursul sec. XVII, securitatea care și-a atins nivelul său uzual, se referea
la sentimentul excesiv de încredere. Ceea ce scoate în evidență distincția
neta între securitate - sentimentul subiectiv, și siguranță - realitatea
obiectivă, este eliberarea acestor două concepte de mecanismul fuzional –
securitas, în care ele erau scufundate, în special, începând cu sec. XII.
 În sec. XVIII, Al. Webster menționa că „flota constituie securitatea Marii
Britanii”.
 Metaforic, securitatea devine un bun care denotă o entitate vizibilă și solidă,
care sustrage sau eschivează viața și bunurile de la amenințările externe.
Protecția poate de asemenea să fie asigurată prin bunuri imateriale, cum ar fi
economia, care asigură un oarecare sentiment de securitate vizavi de riscul
de existență.
 Odată cu consacrarea statelor-națiune, la mijlocul sec. XIX, problema
securității naționale a fost în mod tradițional abordată prin prisma
conceptelor de pace și putere.
 Incursiuni în istorie
 Pacea a devenit conceptul central al idealiștilor și a dominat relațiile
internaționale în special în intervalul dintre cele două războaie
mondiale. Flagelul militar este considerat o amenințare majoră,
derivată din problema securității naționale, iar eliminarea acestuia și
instaurarea păcii generează eliminarea problemei de pe agenda
internațională.
 Școala realistă în domeniul securității pune accentul pe conceptul de
putere și derivatele ei: politica de putere (Power politics) și echilibru
de putere (balance of power). Astfel, securitatea devenea o consecință
a puterii. Gradul de securitate era determinat de acumularea suficient
de mare de putere pentru a descuraja un adversar sau a-l putea
învinge în cazul angrenării într-un conflict, iar amenințarea cu
războiul și războiul în sine au reprezentat chintesența securității.
 Aceste două perspective au dominat agenda internațională până în
1990.
 Exemple
 Totuși cele două orientări prezintă perspective ireconciliabile,
cu soluții contradictorii. De exemplu:
 În cadrul școlii realiste (anglo-saxone, ruse), un actor

internațional (statul, alianța) are suficientă securitate dacă are

suficientă putere (militară, economică, politică, culturală,
informațională etc.). Însă, 11 septembrie 2001 și evenimentele
din Cecenia au demonstrat că puterea nu garantează în mod
absolut securitatea.
 În cadrul școlii idealiste, un actor are suficientă securitate dacă

se instaurează pacea mondială. La fel ca și în cazul realiștilor,

fenomenul 9/11 a infirmat această teză, respectiv instaurarea
păcii între Est și Vest, înțeleasă ca „pace mondială”, nu a
generat automat securitate, ci, mai degrabă, a deschis calea
unor noi tipuri de riscuri și amenințări la adresa securității.
 Obiectul securității
 Ca urmare, fiecare dintre aceste modele identifică diferit obiectul
securității, respectiv:
o statele (în paradigma westfalică)
o grupurile etnoculturale sau chiar indivizii (în modelele alternative ca, de
exemplu, securitatea comprehensivă, securitatea comună și securitatea
cooperatistă - concepte dezvoltate în urma destrămării sistemului
internațional bipolar și prăbușirii sistemului comunist).
 Spre deosebire de conceptul tradițional de securitate, axat pe aspectul
militar și apărarea integrității statului, modelele alternative de securitate
extind conceptul de securitate și iau în considerare și alți factori, precum
o migrația,
o drepturile omului,
o schimbările de mediu.
 Totuși, din punctul de vedere al obiectului securității, niciunul din cele trei
concepte (modele alternative) de securitate nu se diferențiază de
conceptul tradițional.
 Propuneri în cadrul câmpului disensiual
 I-a propunere - după Helga Haftendorn, securitatea națională este
produsul direct al instituționalizării progresive a statului suveran
începând cu secolul al XVII-lea.
 II-a propunere o găsim la Ernest R. May, care dezvăluie utilizarea

conceptului de securitate națională în politica reactivă devotată

protecției suveranității statale, care s-a dezvoltat, în special, după
cel de-al Doilea Război Mondial.
 III-a propunere se referă la faptul că ideea de securitate națională a

apărut în SUA, după 1945, ca o expresie solidă a remiterii în cauză a

unui cadru restrâns de studii și politici de apărare.
Prin schimbarea semantică se urmărea consolidarea relațiilor dintre
activitățile defensive ale statului și acelea ale Departamentului de Stat,
cu scopul de a orienta politica externă a SUA pe un făgaș politic mai
extins decât cel conturat simbolic de noțiunea de interes național.
 Definiții ale securității naționale
„Securitatea națională este acea parte a politicii
guvernamentale care are ca o idee centrală crearea de
condiții naționale și internaționale favorabile protecției și
extinderii valorilor vitale naționale contra adversarilor
existenți sau potențiali” „Securitatea națională este capacitatea unei
Frank N.
națiuni deTrager și Frank
a-și urmări cu Simone .
succes interesele
naționale, cum le concepe ea, oriunde în lume”
Penelope Hartland-Thunberg
„Securitatea națională reprezintă un instrument de
promovare și de extindere „a valorilor naționale
vitale”. „Securitatea națională este
capacitatea
F. N. Tragerdeșia de
rezista față de
Simone
oricare agresiune externă”
Giacomo Luciani
 Polemică științifică
B. Buzan în lucrarea „Popoare, statele și teama” extinde considerabil
câmpul de analiză și aplicare a conceptului de securitate și securitate
Arnold Wolfers stabilește o distincție în cadrul definirii
națională, susținând că „în cazul securității, discuția constă în a scădea
conceptului de securitate: „Într-un sens obiectiv,
amenințările. În contextul sistemului internațional, securitatea desemnează
capacitatea statelorsecuritatea măsoară
și societăților absențaautonomia
să-și păstreze amenințărilor ce șiapasă
identității
asupra”. valorilor dobândite; în sens subiectiv, ele
integrității lor funcționale
desemnează
Moh. Ayoob, discutând absența
pe tema fricii dintre
diferențelor că aceste valori
statele vor
în curs defidezvoltare
atacate” și
cele dezvoltate, afirmă că există cel puțin două viziuni diferite despre securitate,
structurate pe axa diferențierii scenei internaționale în Nord, țările bogate, și Sud,
țările sărace. Această distincție este problematică, dar este deseori folosită pentru a
ilustra diviziunea aproximativă a lumii în agenți cu putere și agenți fără capacitățile
Un element
materiale care să susținăimportant introdusputerea.
și să proiecteze de B. Buzan
Ayoobînpropune
analiza osecurității este
viziune mai
restrânsă adepartajarea
securității șistatelor
revine la state că
în ideea puternice (cu este
securitatea un grad avansatdede
determinată
coeziune
soliditatea internă politică și socială) și state slabe (cu legitimitate internă
a statelor.
scăzută și control fragil asupra instituțiilor puterii). Aceste nuanțe
sunt vitale pentru a înțelege natura securității și securității naționale
și faptul că statele reacționează la pericole și amenințări în funcție
de vulnerabilitățile pe care le au acest context.
 Probleme analitice
Securitatea națională se studiază în termenii de amenințări și
vulnerabilități, iar niciunul dintre aceștia nu se manifestă de sine
stătător: amenințările și riscurile se dezvoltă într-o conexiune
paradoxală între interdependență și haos, sporind astfel
complexitatea reacției și prezervării stabilității în fața acestora.
Dominique David propune abordarea securității „în sensul mai
larg al termenului ca o stare a unui subiect care se estimează
neamenințat de un pericol sau se gândește la mijloacele de a
răspunde la pericol, dacă el poate deveni actual”.
Funcția securității unui stat răspunde, mai curând,
la o evaluare a acestui tandem care condiționează,
în ultimăanalitică
Problema instanță, a
eficacitatea
securitățiisa naționale poate să se
articuleze în jurul termenului de amenințare.
 Definiția de sinteză

Securitatea națională reprezintă condiția fundamentală a

existenței națiunii și statului, care are ca scop apărarea și
promovarea intereselor și obiectivelor naționale,
contracararea riscurilor și amenințărilor care și determină
orientarea politicii externe și interne a statului în contextul
securității regionale și globale.
 Securitatea și politica derivă din două
fundamente principale:

Interesele naționale Puterea statului

Interesul național și securitatea națională
- reprezintă conceptele funcționale cu care
operează frecvent
 procesul decizional și
 analiza politicii externe.
 Interesul național
- concept folosit frecvent când se caută explicații la
motivele acțiunii statelor (se referă la „reproducerea
cererilor sau securității complexului stat-societate”
(Wendt, 1999)).
 Interes național și securitate națională

• Politica externă • Statele își definesc

Realiștii

Liberalii și
constructiviștii
• se referă la interese, nu
interesele naționale nu
neapărat la valori (Sur, 2000).;
• consideră că statele au puțină doar în funcție de
libertate de mișcare în sistemul internațional
definirea interesului național, (care nu este în totalitate
din cauza sistemului anarhic), ci și în relație cu
internațional (anarhic); caracteristicile societății,
• Interesul = principiul de tipul de regim politic și
acțiune al statuui în sistemul cultură (Nye, 2003).
internațional.
 Tipuri de securitate
publică;
internă;
externă;
informațională.
Securitatea internă și externă
Securitatea externă presupune protecția și
asigurarea intereselor vitale ale statului de
amenințări și riscuri generate de procesele și
fenomenele produse peste hotarele țării.

Securitatea internă este definită exact după

aceleași principi, doar cu referire la procesele din
interiorul statului.
Securitatea publică
Securitatea publică include
 lupta cu criminalitatea,
 asigurarea ordinii publice,
 asigurarea securității individuale a cetățenilor
 protecția proprietății private,

este doar parte a securității naționale.

Securitate informațională

În zilele noastre, cea mai în vogă este

securitatea informațională.
Aceasta presupune protecția de stat și
judiciară a băncilor de date de stat, publice și
private, a mijloacelor de prelucrare și
transmitere a informațiilor.
 SECURITATEA

Națională
Regională

Internațională

derivă ca o sinteză a rezultatelor conexiunii și interacțiunii politicilor interne și externe ale

oricărui stat în parte și a tuturor împreună, în contextul diversității vieții internaționale.
Cele cinci sectoare ale securității
politic (de la note diplomatice până la „războiul psihologic” și
înlăturarea concurenților politici)

militar (de la arborarea drapelului până la utilizarea armei nucleare);

economic (de la refuzul de a livra unele tipuri de tehnologicii până

la o blocada economică totală);

social (de la acordarea asistenței păturii vulnerabile

până la împușcarea protestatarilor);

ecologic (de la interdicția de a produce freon până la exportul

deșeurilor toxice în alte țări).
Noțiuni și categorii derivate din „securitate”

Doctrine, teorii, concepții

Sisteme, structuri, instituții

Politici, strategii, planuri

ABORDAREA EXTINSĂ A TERMENULUI DE SECURITATE

Securitate globală

Securitate internațională
Securitate regională

Securitate națională

Securitate internă
 Extinderi conceptuale
Alături de conceptele de securitate națională și internă, este supus
dezbaterilor un alt concept, homeland security.
Primul pas în structurarea acestui concept a fost făcut de SUA, care, în
urma atentatelor teroriste din 11 septembrie 2001, au decis că este
necesară îmbunătățirea securității teritoriului propriu, inițiind acțiuni
în șase domenii:
 informații și avertizare,
 securitatea granițelor și a transportului,
 contraterorism intern,
 protecția infrastructurii critice,
 apărare împotriva terorismului,
 pregătirea și răspunsul la urgențe.
 Extinderi conceptuale
Complexitatea acestui concept, precum și evaluarea acțiunilor
întreprinse pentru asigurarea homeland security, ne permite să
susținem că în sens larg, conceptul homeland security se referă la
apărarea față de un inamic sau o amenințare vag definită.
Acest concept totuși aduce sub aceeași umbrelă mecanismele
intervenției statului și instrumentele externe de putere și este
caracterizat de o pluralitate de mandatari: de la nivel local și
național până la nivel european și transatlantic.
Spre deosebire de concepțiile de securitate ale altor țări și ale altor
organizații internaționale, SUA fac distincție clară între homeland
security, securitatea națională (national security) și securitatea
internă (internal security).
 Definiții
 Securitatea națională desemnează un termen colectiv, ce include atât
apărarea națională, cât și relațiile externe.
 Securitatea internă restrânge și mai mult sfera de definire, referindu-se la
starea de lege și ordine ce primează în cadrul unei națiuni. Conceptul
american de homeland security extinde și recombină responsabilitățile unei
mari părți a executivului.
 Securitatea regională înseamnă gradul de protecție a relațiilor reciproce
dintre statele unei regiuni planetare împotriva unei amenințări de proporții
regionale. Se consideră că securitatea regională poate fi asigurată doar când
este asigurată securitatea fiecărui subiect aparte. Unele state apelează la
acest concept în soluționarea problemelor de securitate. Securitatea
regională a devenit o necesitate impusă de determinări multiple, coexistând
în complementaritate cu celelalte tipuri de securitate. O abordare mai
simplistă a securității regionale poate fi cea economică, prin implicarea
motivului de protejare a intereselor regionale, dar și din nevoia de
securitate, responsabilitatea asigurării revenind regiunii.

 Definiții
 Securitatea globală reprezintă un concept relativ nou și înseamnă
capacitatea de apărare a sistemului relațiilor internaționale și a stării
ecologice planetare de pericole ce pot destabiliza atmosfera în lume și
provoca situații de criză și conflicte de proporții globale.
 Securitatea globală este o reflectare a imaginii ONU, dar și un subiect de
controversă, din cauza sferei sale uriașe de acoperire. Securitatea globală
poate fi subminată realmente ușor de preocupările referitoare la asigurarea
unui anumit nivel de securitate națională: dacă o națiune se simte
amenințată de alta, atunci securitatea globală nu poate exista atâta vreme
cât actori ai lumii sunt în dezacord.
 Securitatea globală este compromisă și de existența atitudinii de respingere
și dezacord afișată de un stat la adresa paradigmei de guvernare a altuia.
Din aceste motive, conceptul de securitate globală nu este consistent și
presupune existența unei entități supranaționale care ar putea lua decizii
aplicabile întregii omeniri. Conceptul de securitate globală capătă
importanță în contextul abordării conceptului securitate umană.
 Corelări
 În cadrul studiilor critice asupra eticii globale, extinderea conceptului de
securitate este rezultatul unei cercetări pentru înțelegerea amenințărilor,
social și istoric construite, care se transformă în timp și spațiu, și a unei
tendințe de a articula conceptul de globalizare in funcție de obiectul de
referință care este factorul uman.
 Corelația dintre securitatea globală și umană se evidențiază în contextul

evaluării amenințărilor la adresa securității umane care sunt globale și:

1. pot veni din partea actorilor internaționali, statali, sociali sau individuali;
2. pot fi de natură economică, politică, socială, ecologică;
3. pot să combine mai multe din aceste criterii;
4. pot avea un impact global, transcendând frontierele.
(sărăcia și condițiile mizerabile de existență ale indivizilor dintr-o regiune
specifică pot afecta securitatea economică și demografică a sistemului global
prin fluxuri de migrații sau prin existența unor economii paralele, mai curând
mafiote și criminale).
 Definiții
 Politica securității generale, cunoscută și ca noțiunea de
securitate internațională, trebuie să corespundă mai multor
rigori, precum componentele naționale ale securității, care să
fie în concordanță cu interesul întregii comunități,
promovând ideea de securitate colectivă.
 Categoriile securității sunt abordate din perspectiva relației

internațional-național, unde securitatea internațională nu

înseamnă însumarea securităților naționale, ci este un
concept în sine, care se referă la asigurarea securității
sistemului ca atare, în ansamblul său.
 Definiții
 În cadrul teoriei și practicii relațiilor internaționale, conceptul
securitatea internațională și-a găsit reflectare ca rezultat al
amenințărilor militare. În așa sesizare tradițională a securității
internaționale sunt accentuate două momente, care se exclud unul pe
altul:
 I-ul moment este legat de evitarea fizică a statului și drepturilor lui,
posibilităților de a se promova în sistemul internațional, dirijându-se în
primul rând de suveranitatea sa. În practică, aceasta îl stimulează pe cel
puternic, care încalcă securitatea internațională, în favoarea intereselor
proprii.
 II-lea moment reprezintă susținerea garantată a păcii în relațiile dintre
state în limitele unui oarecare spațiu politic. În acest caz, nici nu se
pune problema pe care bază obiectivă e susținută pacea și cum poate fi
ea garantată pe parcursul unui timp îndelungat.
Componentele securității internaționale

mondială

subregională continentală

Securitatea
internațională

regională
subcontinentală

zonală
 Definiții
Securitatea internațională cu componentele sale reprezintă o
relație de echilibru și asigurare a păcii în cadrul comunității
internaționale, orientată spre prevenirea conflictelor armate
și dezvoltarea cooperării, situație în care toate statele lumii
se află la adăpost de orice
 agresiune,
 act de forță sau de amenințare cu forța în raporturile dintre

ele,
 atentat la adresa independenței și suveranității lor
naționale sau integrității lor teritoriale.
 NIVELURILE SECURITĂȚII
Obiectul de referință Conținut

Statul Suveranitate, putere

Colectivitățile Identitate

Indivizii Supraviețuire, bunăstare

Organizațiile suprastatale Securitate colectivă

Global Ecosistemul
TREI INTERESE FUNDAMENTALE ALE STATULUI-NAȚIUNE

Asigurarea supraviețuirii fizice a statului însuși, ceea ce presupune

și protejarea vieții cetățenilor, menținerea integrității teritoriale.

Promovarea bunăstării economice a populației.

Conservarea autonomiei (autodeterminării) și a sistemului de

guvernământ al țării și elaborarea + realizarea politicii ei interne.
„CARTOGRAFIA” STUDIILOR DE SECURITATE
Theodore ROOSVELT
A fost primul care a utilizat
noțiunea de securitate
națională în 1904.

Theodore Roosevelt, Jr. (27 octombrie 1858 - 6

ianuarie 1919), a fost cel de-al 26-lea președinte
al Statelor Unite ale Americii servind două mandate
între anii 1901 și 1909.
 Hans MORGENTHAU
Securitatea națională este conceptul
fundamental al statelor și este „minimul
irecuzabil pe care diplomația trebuie să-l
apere cu o putere adecvată fără
compromis”.

Hans Joachim Morgenthau (n. 17 februarie 1904 – d.

19 iulie 1980) a fost un influent politolog și jurist
american, la origine evreu german, care s-a
remarcat drept teoretician al relațiilor internaționale.
Este unul dintre fondatorii realismului în teoria
relațiilor internaționale.
 Walter LIPPMANN
Walter Lippmann a fost unul dintre primii
politologi americani care au constat că
democrația face adesea apel la metodele
propagandei, un exemplu folosit de el fiind cel
al intervenției americane în Primul Război
Mondial, opinia publică fiind împotriva acestei
intervenții.
Un alt concept pe care l-a introdus Lippmann a
fost cel de stereotip de gen.
Definiția lui Walter Lippmann, una din primele,
reflectă atașamentul față de interesul național.
Conform viziunii lui W. Lippmann, „o națiune
este în siguranță în măsura în care nu se află în Walter Lippmann (n. 23 septembrie 1889
pericol de a trebui să sacrifice valori esențiale, - d. 14 decembrie 1974) a fost un
dacă dorește să evite războiul și poate, atunci intelectual american, scriitor, reporter,
când este provocată, să și le mențină obținând sociolog, politolog, comentator politic
victoria într-un război”. celebru pentru a fi printre primii care au
introdus conceptul de război rece în
jurnalismul mondial.
 Zbigniew BRZEZINSKI
Ecuația de securitate a lumii nu mai poate fi
gândită în afara supremației americane, iar
„sporirea securității globale este o
componentă esențială a securității
naționale”.

Zbigniew Kazimierz Brzeziński ( (n. 28 martie 1928, Varșovia,

Polonia – d. 26 mai 2017, Virginia, SUA) a fost expert
american în științe politice, consilier național de securitate al
președintelui Jimmy Carter din 1977-1981. Este considerat
alături de Henry Kissinger și Samuel P. Huntington, o
autoritate printre marii strategi globali americani.
Barry BUZAN
Barry BUZAN a elaborat teoria
complexului de securitate regională
și, prin urmare, este împreună cu Ole
WÆVER o figură centrală a Școlii
de la Copenhaga.
Profesorul BUZAN este adept al
extinderii sferei de definire a
securității, în funcție de perceperea
Barry Gordon BUZAN (n. 28 aprilie
amenințărilor la adresa existenței 1946) este profesor emerit de
unui obiect de referință Relații internaționale la London
School of Economics și profesor
onorific la Universitatea din
Copenhaga și Universitatea Jilin.
4 VIZIUNI ASUPRA SECURITĂȚII
 Bibliografie
 Albu, Natalia. Securitatea națională: aspecte teoretice și practice. Chișinău: Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru
cel Bun”, 2013. 240 p.
 Burchill Scott, Andrew Linklater, Richard Devetak, Jack Donnelly, Matthew Paterson, Christian Reus-Smit, Jacquie True.
Teorii ale relaţiilor internaţionale. Iaşi: Institutul European, 2008.
 Buzan Barry, Weaver Ole, de Wilde Jaap. Securitatea – un nou cadru de analiză. Cluj-Napoca, 2011.
 Buzan Barry, Little Richard. Sistemele internaționale în istoria lumii. Iași: Polirom, 2009. 472 p.
 Buzan Barry. Popoarele, statele și frica. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după Război Rece.
Chișinău: Cartier, 2014. 404 p.
 Collins Alan (ed.). Contemporary Security Studies. Oxford: Oxford University Press. 2007.
 Evans Graham. Newnham Jeffrey. Dicționar de Relații Internaționale. București: Universal Dalsi, 2001. 600 p.
 Frunzeti T., Bușe D. Relații Internaționale. București: Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, 2011. 239 p.
 Frunzeti Teodor. Securitatea națională și războiul modern. Bucureșt: Editura militară, 199. 208 p.
 Guzzini Stefano. Realism şi Relaţii Internaţionale. Iaşi: Polirom, 2000.
 Harrison Ewan. Sistemul internațional după Războiul rece. București: Institutul European, 2010. 209 p.
 Kolodziej Edward A. Securitatea şi relaţiile internaţionale (Security and International Relations). Iaşi: Polirom, 2007.
 Krause Keith, Michael C. Williams (eds.). Critical Security Studies. Concepts and Cases, London: UCL Press, 1997.
 Morgenthau Hans. Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace. Iaşi: Polirom, 2007.
 Sava I. N. Studii de securitate. București: Centrul Român de Studii regionale, 2005.
 Sava I. N. Teoria şi practica securităţii. Suport de Curs. București, 2007.
 Ungureanu Radu-Sebastian. Securitate, suveranitate şi instituţii internaţionale. Crizele din Europa de Sud-Est în anii ’90.
Iaşi: Polirom, 2010.
 Varzari Vitalie. Securitatea naţională a Republicii Moldova în contextul evoluţiilor geopolitice regionale / Inst. de Cercet.
Juridice şi Politice al Acad. de Ştiinţe a Moldovei; Chişinău: Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM, 2016 (ÎS F.E.-P.
“Tipografi a Centrală”). 180 p.
 Varzari Vitalie. Securitatea naţională a Republicii Moldova în contextul opţiunii de integrare europeană. Teza de doctor în
politologie. Chișinău, 2012.
Vă mulțumesc pentru atenție!