Tema 2. Lecția 1.

CONCEPTUL ȘI DIMENSIUNILE
SECURITĂȚII NAȚIONALE

AMFA
2023
 UNITĂȚI DE CONȚINUT
1. Structura dimensională a securității naționale.
2. Educația și securitatea națională.
3. Complexitatea dimensiunii politice a securității.
4. Cadrul conceptual al securității economice.
5. Securitatea societală și securitatea socială.
6. Conținutul principiilor specifice securității
militare.
 UNITĂȚI DE CONȚINUT
- să cunoască caracterul complex al dimensiunii politice a
securității naționale;
- să evalueze importanța dimensiunii economice a securității
naționale;
- să identifice locul și rolul securității militare în sistemul de
securitate națională a unui stat;
- să facă distincție între securitatea societală și securitatea socială;
- să poată analiza sistemic dimensiunile securității naționale;
- să elaboreze un eseu cu tema „Importanța implicării forțelor
armate în asigurarea securității naționale”.
Structura dimensională a
securității naționale
 EXTINDERI CONCEPTUALE

Conceptele de „securitate” și „securitate națională”,

complexe și controversate, au fost definite:
• fieîn funcție de componenta lor militară, principalul
actor fiind reprezentat de forțele armate (în stil
hobbesian),
• fie în funcție de componenta umană, având ca principale
mijloace de realizare legile și ajutorul economic
(conform viziunii kantiene asupra lumii).
 EXTINDERI CONCEPTUALE

O abordare mai largă a securității decurge

din preluarea teoriilor lui Hugo Grotius,
transformând astfel dilema securității într-o
dilemă a supraviețuirii.
 DEFINIȚII

Dilema securității se produce atunci când

“multe dintre mijloacele prin care un stat
încearcă să-și sporească securitatea
conduc la diminuarea securității altor
state”. (Robert Jervis, 1978)
CONSECINTE ALE DILEMEI SECURITATII:
1. reducerea propriei capacitati militare a
statului care initiaza dilema securitatii;
2. cresterea valorii pe care adversarul o ataseaza
ideii de expansiune, ceea ce ingreuneaza
descurajarea adversarului;
3. consum inutil de resurse.
 Fenomenul de spirală
• cu cât un stat se orientează mai mult către creșterea
securității, cu atât celelalte state se simt mai amenințate și
iau măsuri proprii de sporirea securității.
• Ex. cursa înarmărilor
 AXA NORD-SUD
Redefinirea conceptului de securitate se desfășoară într-un context în
care actorii statali și non statali au viziuni diferite asupra provocărilor la
adresa securității și securității naționale, în conformitate cu tradiționala
distincție între Nord și Sud din relațiile internaționale:
• NORDUL și-a centrat atenția pe terorism și armele de distrugere în
masă,
• SUDUL se confruntă cu sărăcie și subdezvoltare.
De aceea este importantă elaborarea unei viziuni comune asupra
securității, care este posibilă, în primul rând, prin determinarea
dimensiunilor acesteia și, în al doilea rând, prin evaluarea principalilor
factori de risc la adresa securității.
DIMENSIUNILE SECURITĂȚII NAȚIONALE
Educație și securitate
națională
DIMENSIUNEA SECURITARĂ A PARADIGMEI
EDUCAȚIONALE
Construirea unui consens național privind direcția educației în jurul
unor idei-cheie puse în fapt este posibila prin programe asociate,
singurele condiții fiind:
• buna-credinta,
• argumentele solide
• vointa de a ajunge la solutii negociate.
Deficitul de educație a ajuns o caracteristică socială, devenind o
acută problemă de securitate națională.
DIMENSIUNEA SECURITARĂ A PARADIGMEI
EDUCAȚIONALE
În cheie pragmatică, este necesar un cadru strategic de schimbare a
paradigmei educaționale, centrat pe patru puncte critice de atac:
- valorile prevalente – cu efect multiplicator în tot sistemul;
- arhitectura curriculară – cu efect multiplicator în sistemul de
evaluare, pe piața manualelor și auxiliarelor curriculare etc.;
- cadrul instituțional – cu efect multiplicator asupra structurii de
sistem și relațiilor cu beneficiarii de educație;
- cariera profesorală – cu efect multiplicator asupra formarii inițiale
și continue a personalului didactic.
 Complexitatea
dimensiunii politice a
securității
 ASOCIERI TERMINOLOGICE

Dimensiunea politică a securității are în vedere relația

dintre stat și cetățenii săi, fiind admisă premisa că statul a
fost creat pentru îmbunătățirea stării de securitate a
cetățenilor săi, însă este posibil ca acesta să devină o sursă
de amenințare la adresa securității acestora.
Un leviathan excesiv de autoritar, opresiv poate amenința
securitatea drepturilor fundamentale ale individului (de
exemplu, Germania hitleristă, regimurile totalitare etc.).
 ASOCIERI TERMINOLOGICE

Un deficit de autoritate poate constitui o amenințare la

adresa securității individuale (de exemplu, statele slabe,
lipsa legitimității regimului aflat la putere, lupta pentru
autonomie sau segregare), care poate duce la:
• conflicte armate civile (bellum omnium contra omnes),
• conflicte armate clasice interstatale (de factură
clausewitziană).
 CONȚINUTURI

Securitatea politică se referă la stabilitatea

organizaţională a ordinii sociale (Buzan, 1998).
Ameninţările sunt la adresa suveranităţii statului.
Pentru motive metodologice, securitatea politică se
defineşte pentru acele ameninţări de natură non-
militară.
Într-un anumit mod, întreaga securitate este politică,
pentru că toate vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările
sunt definite pe cale politică.
 SECURIZARE
Securizarea este un act politic, prin care un
actor (stat) defineşte ceea ce este relevant
pentru securitatea sa. În acest sens:
• se identifică vulnerabilităţile,
• se defineşte politica de securitate,
• se elaborează şi se adoptă strategia de
securitate,
• se alocă resursele,
• se trece la aplicare.
 REFERINȚE CONCEPTUALE

Dimensiunea politică a securității se referă în mod

exclusiv
• la stabilitatea unei ordini sociale, enumerând printre
pericolele-cheie la care se raportează insistent cele ce
amenință suveranitatea statului;
• la stabilitatea organizațională a statelor, a sistemelor
de guvernare, a ideologiilor ce le conferă legitimitate
și a strategiilor de dezvoltare pe plan intern și extern.
 NIVELURI

Nivelul intern al dimensiunii politice a securității

naționale se referă la condițiile când statul poate
fi pus în evidență prin conceptele de bună sau
proastă guvernare.
Nivelul extern al securității este raportat direct la
securitatea internațională și dreptul internațional.
Dimensiunea economică
a securității
 ASOCIERI TERMINOLOGICE
Dimensiunea economică a securității naționale reprezintă:
• mai mult decât o simplă componentă a securității naționale,
• un concept complex și dinamic,
• o fundamentare economică a puterii militare,
• aspectul pur economic al securității la toate cele cinci niveluri ale sale în
același timp.
Dimensiunea economică a securității este:
• politizată
• controversată,
• diversificată prin modele atât economice, cât și de securitate.
 ASOCIERI TERMINOLOGICE
În doctrinele economice ale capitalismului:
• ideea de insecuritate este esenţială în funcţionarea pieţei.
• esenţa capitalismului este competiţia pe piaţa liberă
• acţiunile actorilor economici generează insecuritatea.
Doctrina economică liberală este
• serios amendată la sf. sec. XVIII - o dată cu revoluţia americană
• la mijlocul sec. XIX prin inventarea teoriei protecţioniste a lui Fr.
Liszt
• în anii 20 ai sec. XX prin reinterpretarea teoriei protecţioniste.
 ASOCIERI TERMINOLOGICE

Teoria insecurităţii pe piaţa liberă a fost amendată de

teoriile protecţioniste.
În anii 70, teoriile economice ale interdependenţei:
• au reconstruit, pe o altă cale, gândirea economică
liberală,
• nuau anulat complet semnificaţia protecţionismului
economic.
 ABORDARE REDUCȚIONISTĂ
1. Abilitatea statelor de a menţine capacităţi independente de
producţie militară într-o piaţă globală.
2. Eventualitatea ca dependenţa economică de piaţa globală
să fie utilizată pentru atingerea unor scopuri politce.
3. Posibilitatea ca piaţa globală să crească inegalităţile
economice dintre state.
4. Riscul ca globalizarea economică, ce duce la diminuarea
funcţiilor economice ale statului, să genereze efecte perverse,
sub forma economiilor subterane, comerţului ilicit, traficului cu
tehnologie, afectarea mediului înconjurător.
5. Riscul ca economia globală să intre în criză din cauza unui
leadership politic slab, instituţii internaţionale slabe, reacţii
protecţioniste, instabilitate financiară.
 DIVERSITATE
Concept anglo-american:
• scopul fundamental al sistemului economic - asigurarea standardelor
înalte de viață pentru cetățenii țării;
• sistemul capitalismului american se bazează pe indivizi separați și nu pe
guvern sau pe colectivitate;
• economia nu are misiunea să pregătească țara de război, ci să satisfacă
necesitățile consumatorilor și producătorilor naționali.
Viziunea asiatică:
• securitatea economică - creșterea puterii economice naționale pe plan
extern.
• statul are dreptul și obligația să controleze activitatea economică ce
afectează direct securitatea națională;
• abordare „militarizată a economiei”.
 DIVERSITATE

Abordarea
Abordarea europeană
Abordarea
anglo- asiatică
americană
Dimensiunea societală și
socială a securității
 CONSIDERAȚII GENERALE
• Conceptul securității societale a apărut în contextul școlii
europene de securitate, în anii '70-'80, reprezentată de
institute precum COPRI (Copenhaga) sau SIPRI (Stockholm);
• Conceptul este rezultat din practica integrării europene și din
perspectiva realizarii unei singure entități politice în Europa
de Vest;
• Este o alternativă, împreună cu celelalte concepte și noțiuni
ale Școlii Europene de Securitate, la Școala Anglo-Saxonă
(Americană);
• Realizează o sinteză teoretică și metodologică a curentelor
realiste/neorealiste cu cele idealiste și liberale;
• Reprezentanti: Ole Waever, Barry Buzan, Morten Kelstrup,
Pierre Lemaitre etc.
 INTERFERENȚE TERMINOLOGICE
Securitate societală presupune menținerea, în cadrul
unor condiții acceptabile, colective, pentru a permite
dezvoltarea
• modelelor tradiționale procesuale de evoluție,
• identității naționale,
• limbii,
• culturii,
• religiei
• obiceiurilor unui popor.
INTERFERENȚE TERMINOLOGICE
Merită atenție definiția autorului O. Waever, care
susține că „securitatea societală se referă la
prezervarea, în condiții acceptabile de evoluție, a
pattern-urilor tradiționale
• de limbă, cultură și asociere,
• de identitate națională, religioasă și de obiceiuri”.
Relevantă este și opinia autorului B. Buzan, potrivit
căreia conceptul de securitate societală se referă la
„amenințările și vulnerabilitățile ce afectează
• modele de identitate comunitară și
• cultură”.
 INTERFERENȚE TERMINOLOGICE
• Atunci când ciocnirea dintre aceste modele culturale devine
inevitabilă, îmbrăcând forme violente, în interiorul statelor
sau peste granițe, problemele de securitate societală devin
probleme de securitate globală și rolul comunității
internaționale în prevenirea amplificării conflictului apare și
mai pregnant (cum este cazul fostei Iugoslavii).
• Înceea ce privește prevenirea izbucnirii conflictului prin
acțiunea asupra cauzelor care îl pot produce și prezervarea
securității societale, esențială devine analiza caracteristicilor
naționalismului și a formelor sale agresive.
 INTERFERENȚE TERMINOLOGICE

„Securitatea socială este starea de protecție de diverse

pericole, care amenință interesele vitale ale persoanei și
relațiile dintre grupuri sociale cu privire la situația lor și
locul în societate”.
Criteriile de bază ale securității sociale sunt următoarele:
• condițiile activității vitale a omului și perfecționării
spirituale a personalității;
• poziția familiei ca instrument social;
• gradul stabilității sociale a societății;
• măsura degradării societății și a populației.
 INTERFERENȚE TERMINOLOGICE
De fapt, se are în vedere aspectul economic al țării, ce ține de:
• nivelul veniturilor populației,
• gradul de diferențiere,
• structura consumului,
• nivelul ocupării forței de muncă etc.,
În special se axează pe fenomenele sociale ce însoțesc sărăcia, cum
ar fi: criminalitatea, alcoolismul, analfabetismul, corupția,
demoralizarea populației etc.,
iar în aspectul psihologic, sărăcia, în special cea cronică,
condiționează anumite comportamente deviate, determinate, în
primul rând, de valorile socioumane apărute ca rezultat al unei vieți
mizerabile.
Aceste aspecte sunt interdependente și se condiționează reciproc.
Dimensiunea militară a
securității
 EXPLICAȚII TERMINOLOGICE
Tradițional, termenul de securitate militară era considerat sinonim cu
securitatea și presupunea capacitatea de apărare a unui stat și/sau de
descurajare a agresiunii militare.
Alternativ, securitatea militară presupune capacitatea unui stat de a
pune în aplicare opțiunile sale politice prin folosirea forței militare.
În Dicționarul militar și al termenilor asociați găsim următoarea
definiție a securității, care poate fi considerată și o definiție a securității
militare - „o condiție care rezultă din stabilirea și menținerea măsurilor
de protecție care asigură o stare de inviolabilitate față de acte sau
influențe ostile.
Realmente, securitatea militară este cea mai veche dimensiune
recunoscută a securității naționale.
DEFINIȚII
Dimensiunea militară a securității se referă la
interacțiunea reciprocă a capabilităților armate
ofensive și defensive ale statelor cu percepțiile
acestora față de intențiile celorlalți actori.
Securitatea militară se referă la ansamblul
proceselor, fenomenelor și structurilor care au
impact asupra cadrului de reglementare a
domeniului militar ale securității naționale și
internaționale.
Prin securitate militară se are în vedere acea
parte a securității naționale care asigură apărarea
militară a statului împotriva pericolelor militare
externe și interne prin promovarea politicii de
apărare, crearea forțelor armate capabile să
respingă o eventual agresiune armată.
 OBIECTIVE
• apărarea armată a statului împotriva agresiunii externe;
• localizarea conflictelor armate și reprimarea violenței
militare ilegale la frontiera de stat și în interiorul țării;
• apărarea frontierelor terestre, aeriene și maritime;
• sprijinirea organelor sistemului de securitate națională in
timpul îndeplinirii misiunilor de asigurare a securității
naționale.
 DOCTRINA MILITARĂ

Doctrina militară a Republicii Moldova, aprobată în 1995, stipulează

principiile de bază și modul în care este concepută asigurarea securității
militare a statului, precum și rolul forțelor armate în prevenirea situațiilor
de risc, amenințărilor, crizelor, războaielor și conflictelor internaționale
prin aplicarea mecanismelor de drept internațional.
Prevederile Doctrinei militare servesc drept călăuză în coordonarea
eforturilor autorităților publice în domeniul asigurării securității militare.
 Considerații particulare

Securitatea militară este asigurată, în primul rând, de forțele

armate, menite să asigure apărarea națională, paza frontierelor,
menținerea ordinii publice.
În Republica Moldova, principala formațiune militară a Forțelor
Armate este Armata Națională, formată din trupe regulate, de
rezervă, subunități și unități ale apărării teritoriale.
 MENȚIUNI
• În cadrul Concepției reformei militare a Republicii
Moldova se menționează că sistemul de asigurare a
securității militare a statului reprezintă un ansamblu de
forțe, mijloace și acțiuni, care asigură
• prevenirea,
• descurajarea,
• contracararea și
• lichidarea riscurilor, amenințărilor și agresiunilor cu
caracter militar la adresa suveranității, independenței,
unității, integrității teritoriale a țării și a democrației
constituționale.
Elemente sistemului de asigurare a securității militare
• organele conducerii civile și militare,
• forțele și mijloacele militare,
• potențialele de mobilizare
- politico-morale,
- militar-științifice,
- militar-economice,
- sociale și
- informaționale ale statului.
 STRUCTURĂ
Conducerea generală a activității de asigurare a securității militare este
exercitată de Președintele Republicii Moldova, care este Comandantul Suprem
al Forțelor Armate.
Conducerea directă a Armatei Naționale este exercitată de Ministerul Apărării.
Ministerul Apărării este condus de ministrul Apărării, numit în funcție de către
Președintele Republicii Moldova, în modul stabilit de legislație. Ministrul apărării
răspunde de întreaga activitate a ministerului în fața Guvernului, iar în calitate
de membru al Guvernului - și în fața Parlamentului.
Conducerea operativă a Armatei Naționale este exercitată de Marele Stat Major
al Armatei Naționale.
Din componența Forțelor Armate fac parte, de asemenea, rezervele militare
instruite ale Armatei Naționale, poliția de frontieră, trupele de carabinieri,
formațiunile militarizate de protecție civilă.
 OBIECTIVE
Obiectivele asumate de către o structură de informare militară (Military
Intelligence) presupun
• obținerea, prelucrarea, verificarea stocarea și valorificarea informațiilor și
datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe,
militare și non militare, care pot afecta securitatea națională în domeniul
militar;
• coordonarea aplicării măsurilor contrainformative;
• cooperarea atât cu serviciile/structurile naționale și departamentale de
informații, cât și cu cele ale statelor membre ale alianțelor, coalițiilor și
organizațiilor internaționale la care statul este parte.
 OBIECTIVE

Obiectivele asumate de către o structură de informare militară (Military

Intelligence) presupun
• obținerea, prelucrarea, verificarea stocarea și valorificarea informațiilor și
datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe,
militare și non militare, care pot afecta securitatea națională în domeniul
militar;
• coordonarea aplicării măsurilor contrainformative;
• cooperarea atât cu serviciile/structurile naționale și departamentale de
informații, cât și cu cele ale statelor membre ale alianțelor, coalițiilor și
organizațiilor internaționale la care statul este parte.
 Bibliografie
 ALBU, Natalia. Securitatea națională: aspecte teoretice și practice. Chișinău: Academia Militară a
Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, 2013. 240 p.
 BUZAN, Barry; WEAVER Ole; de WILDE, Jaap. Securitatea – un nou cadru de analiză. Cluj-
Napoca, 2011.
 BUZAN, Barry. Popoarele, statele și frica. O agendă pentru studii de securitate internațională în
epoca de după Război Rece. Chișinău: Cartier, 2014. 404 p.
 COLLINS, Alan (ed.). Contemporary Security Studies. Oxford: Oxford University Press. 2007.
 EVANS, Graham; NEWNHAM, Jeffrey. Dicționar de Relații Internaționale. București: Universal
Dalsi, 2001. 600 p.
 FRUNZETI, Teodor. Securitatea națională și războiul modern. Bucureșt: Editura militară, 199. 208
p.
 KOLODZIEJ, Edward A. Securitatea şi relaţiile internaţionale (Security and International
Relations). Iaşi: Polirom, 2007.
 KRAUSE, Keith; WILLIAMS, Michael C. (eds.). Critical Security Studies. Concepts and Cases,
London: UCL Press, 1997.
 SAVA, I. N. Studii de securitate. București: Centrul Român de Studii regionale, 2005.
 SAVA, I. N. Teoria şi practica securităţii. Suport de Curs. București, 2007.
 UNGUREANU, Radu-Sebastian. Securitate, suveranitate şi instituţii internaţionale. Crizele din
Europa de Sud-Est în anii ’90. Iaşi: Polirom, 2010.
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE