Sunteți pe pagina 1din 36

EVOLUŢIA CONCEPTULUI

DE SECURITATE
General (rez)
Prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI
CUPRINS
1. Abordări conceptuale ale noţiunii de securitate
1.1. Abordare liberală privind conceptul de securitate
1.2. Abordarea realismului politic privind conceptul de
securitate
1.3. Paradigma Şcolii de la Copenhaga – securitate
axată pe ameninţări
2. Definirea securităţii
3. Definirea securităţii de către organizaţiile internaţionale
1. ABORDĂRI CONCEPTUALE
ALE NOŢIUNII DE SECURITATE

1.1. Abordare liberală privind conceptul de


securitate
1.2. Abordarea realismului politic privind
conceptul de securitate
1.3. Paradigma Şcolii de la Copenhaga –
securitate axată pe ameninţări
ABORDĂRI CONCEPTUALE
ALE NOŢIUNII DE SECURITATE
Liberalism (“idealism”) Realism (“viziunea militaristă
a securităţii”)
Face apel la raţionalitatea acţiunii umane şi a Susţine că acţiunile umane sunt în mare
statelor pe arena internaţională măsură imprevizibile şi iraţionale
Armonia intereselor şi dezarmare Urmărirea interesului naţional şi înarmarea
reciprocă progresivă în atingerea securităţii maxime
Intervenţia este binevenită în cazul în care
Se opune intervenţionalismului în
aceasta satisface pe deplin creşterea puterii şi
treburile interne ale unui stat terţ a prestigiului propriu
Cum să obţii noi pieţe de desfacere pentru
Războiul este literalmente neprofitabil
propriile produse, braţe ieftine de muncă şi
din punct de vedere economic materie primă, altfel decât „colonizând”?
Lumea este o societate internaţională Există, de fapt, două lumi – a celor care
armonioasă, unde toate ţările egale în conduc şi a celor ce conduşi: nucleul şi
drepturi periferia sistemului internaţional
Natura relaţiilor internaţionale este una
Relaţiile internaţionale o sursă de
haotică, anarhică şi că relaţiile internaţionale
progres nu au nici un viitor
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
• Consideră pacea, nu competiţia şi conflictul, ca fiind
adevărata stare naturală a lumii;
• Reprezentanţi: N. Angell, J. Hobson, Ch. Beitz, M. Doyle,
D. Held, W. Wilson.
• În interpretarea şcolii liberale:
• Idealul omenirii este pacea eternă;
• Individul este mai presus de orice organizare, drepturile
omului (ale individului) primează, securitatea umană este
inalienabilă;
• Securitatea este o consecinţă a păcii;
• Pacea se instaurează ca urmare a lipsei războiului;
• Sistemul de state este organizat sub forma unei societăţi
internaţionale, a cărei principală misiune este organizarea
şi promovarea păcii;
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)
CONCEPTUL DE SECURITATE
Odată cu Pace - conceptul central al
idealiştilor şi a dominat
consacrarea relaţiile internaţionale în
statelor-naţiune, la special în interviul dintre cele
două războaie mondiale.
mijlocul secolului
al XIX-lea,
problema Putere - realismul politic
securităţii a fost în securitatea devenea o
mod tradiţional consecinţă a puterii, iar
abordată prin ameninţarea cu războiul şi
războiul în sine au reprezentat
prisma chintesenţa securităţii.
conceptelor:
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)
• Liberalismul este o reflecţie dezvoltată în valuri
succesive, care şi-a axat atenţia pe diverse
domenii social-politice şi economice
• Pentru a defini conceptul de securitate din
perspectiva liberală, vom insista asupra
principalilor idei conturate de paradigma liberală,
idei care au contribuit cel mai mult la cercetarea
relaţiilor dintre state şi a ameninţărilor pe care
acestea le comportă, la studierea
vulnerabilităţilor interne ale statelor şi căilor de
soluţionare a diferendelor etc.
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)
 Principalele idei conturate de paradigma
liberală:
o Există o armonie obiectivă de interese în
societate;
o Încrederea că este imperativ, pe de o parte, şi
posibil, pe de altă parte, de a limita şi de a evita
conflictele armate dintre ţările care fac parte din
aceeaşi societate internaţională.
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)

 Reprezentanţii internaţionalismului liberal


încearcă să găsească o perspectivă viabilă de
îmbunătăţire a relaţiilor dintre state prin prisma
cooperării comerciale, politice şi culturale:
1.1. ABORDARE LIBERALĂ PRIVIND
CONCEPTUL DE SECURITATE (continuare)
• Norman Angell afirmă că “interdependenţa
economică a statelor puternic industrializate era atât
de mare, încât controlul teritorial, ca premisă a
dezvoltării economice, devenea perimat şi de aceea
războiul era iraţional din punct de vedere economic”.
• James Hobson susţine că “legăturile economice
profitabile fac războiul iraţional, iar angajamentele
de securitate colectivă constituie o sursă de ordine
în afacerile internaţionale”
• David Held afirmă că “statele care se găsesc într-o
mulţime de angajamente de colaborare pentru
gestionarea problemelor transnaţionale nu vor intra
în coliziune războinică.
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)
• Preşedintele Woodrow Wilson propune în data
de 8 ianuarie 1918, în faţa Congresului SUA,
cele Paisprezece Puncte – condiţii ce ar trebui
respectate de toate ţările în relaţiile dintre ele.
Printre ele figurează: diplomaţia deschisă, liberul
acces la mare, dezarmarea generală,
înlăturarea barierelor comerciale, rezolvarea
imparţială a disputelor coloniale, restabilirea
Belgiei, evacuarea teritoriilor ruseşti şi, ca o
încununare a efortului, înfiinţarea unei Ligi a
Naţiunilor.
1.1. ABORDARE LIBERALĂ
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(concluzii)

• Observăm tendinţa liberalismului de a


desconsidera echilibrul de forţă ca instrument de
asigurare a securităţii internaţionale şi de a-l
înlocui cu cel al diplomaţiei şi al securităţii
colective.
1.2. ABORDAREA REALISMULUI POLITIC
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
• Dezbaterea dintre liberalism, numit de mulţi
“idealism” şi realism este considerată prima
dezbatere din relaţiile internaţionale.
• Şcoala realistă pune accentul pe conceptul de
putere şi pe derivatele ei, şi anume politica de
putere (power politics) şi echilibrul de putere
(balance of power) ;
• Şcoala liberală “idealistă”, consideră războiul
ca o ameninţare majoră ce derivă din problema
securităţii naţionale;
1.2. ABORDAREA REALISMULUI POLITIC
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE (cont)
• Aceste două orientări dominante au propus
perspective ireconciliabile cu soluţii
contradictorii:
– În interpretarea realistă, un actor internaţional
(stat, alianţă) are suficientă securitate dacă
deţine suficientă putere (militară, politică,
economică, informaţională).
– Dar….. Atentatele de la 11 septembrie 2001 şi 7
iulie 2005, războiul din Cecenia au demonstrat că
puterea nu garantează în mod absolut
securitatea şi că statele cele mai puternice din
punct de vedere militar se pot dovedi slabe în faţa
noilor tipuri de ameninţări.
1.2. ABORDAREA REALISMULUI POLITIC
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)
Şcoala liberală
În interpretarea liberală, un actor are suficientă
securitate dacă se asigură triumful democraţiei
şi se instaurează pacea mondială (Fr.
Fukuyama şi cunoscuta teorie a Sfârşitului
istoriei). Instaurarea păcii între Est şi Vest,
înţeleasă ca „pace mondială”, nu a inhibat
conflictele regionale, ci dimpotrivă.
Evenimentele din Bosnia-Herţegovina, Kosovo,
Ruanda, Irak, Afganistan, etc. nu au confirmat o
atare ipoteză.
1.2. ABORDAREA REALISMULUI POLITIC
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE (cont)
ŞCOALA LIBERALĂ
Consideră pacea, nu competiţia şi conflictul, ca fiind
adevărata stare naturală a lumii;
– Reprezentanţi: W. Wilson, N. Angell, J. Galtung, S.
Hoffmann, D. Held, Fr. Fukuyama.
• În interpretarea şcolii liberale:
• Idealul omenirii este pacea eternă;
• Individul este mai presus de orice organizare, drepturile
omului (ale individului) primează, securitatea umană
este inalienabilă;
• Securitatea este o consecinţă a păcii;
• Pacea se instaurează ca urmare a lipsei războiului;
• Sistemul de state este organizat sub forma unei
societăţi internaţionale, a cărei principală misiune este
organizarea şi promovarea păcii;
1.2. ABORDAREA REALISMULUI POLITIC
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(continuare)
• ŞCOALA REALISTĂ

• Şcoala dominantă a relaţiilor


internaţionale;
– Reprezentanţi: H. Morgenthau, R. Aron,
G, Kennan, K. Waltz, H. Kissinger, S.
Strenge).
– Hans Morgenthau, afirmă că politica
internaţională, ca orice politică, este „o
luptă pentru putere”.
1.2. ABORDAREA REALISMULUI POLITIC
PRIVIND CONCEPTUL DE SECURITATE
(cont)

• În interpretarea şcolii realiste:

 Puterea este o constantă a sistemului internaţional;


 Statele folosesc forţa pentru a-şi proteja interesele,
motiv pentru care interesul primar este de a obţine
cât mai multă putere şi influenţă;
 Starea naturală a sistemului internaţional este cea
de competiţie şi conflict;
 Managementul puterii este principala problemă a
relaţiilor internaţionale, întrucât, pentru a avea
securitate, este nevoie de un echilibru de putere
(balance of power).
1.3. PARADIGMA ŞCOLII DE LA COPENHAGA
- securitate axată pe ameninţări
• În argumentaţia lui Buzan (1991), conceptul de
securitate prezintă o serie de slăbiciuni:
este ambiguu, pentru că disputa realişti-idealişti
(securitatea este un produs al puterii versus
securitatea este un produs al păcii) nu a clarificat
lucrurile;
- idealiştii au considerat că modelul realist este
periculos şi poate deveni o profeţie care se
autoîmplineşte (self-fulfilling prophecy);
- realiştii au contraargumentat că, din punct de
vedere moral, a urmări securitatea umană în
detrimentul securităţii naţionale înseamnă a cocheta
cu dezastrul;
este ideologizat: diferite perspective nu reuşesc să
dea o definiţie generală, ci numai soluţii la probleme
specifice;
1.3. PARADIGMA ŞCOLII DE LA
COPENHAGA securitate axată pe ameninţări
• În argumentaţia lui Buzan (1991), conceptul de
securitate prezintă o serie de slăbiciuni:
este prins în capcana teoriei puterii: securitatea este
derivată din putere, în special din puterea militară, care
este neputincioasă în rezolvarea securităţii societale, a
problemelor de mediu, sărăcie, terorism, crimă
organizată, trafic etc.;
este subordonat naturii studiilor strategice: datorită
evoluţiei din tehnologia militară, valabilitatea scurtă a
studiilor strategice a blocat dezvoltarea securităţii pentru
perioade mai lungi, la care se adaugă dependenţa
excesivă de modelul realist;
1.3. PARADIGMA ŞCOLII
DE LA COPENHAGA
securitate axată pe ameninţări
În argumentaţia lui Buzan (1991),
conceptul de securitate prezintă o serie de
slăbiciuni:
Este politizat, deoarece există un interes
pentru menţinerea unei „ambiguităţi
simbolice” a securităţii naţionale din partea
politicienilor.;
1.3. PARADIGMA ŞCOLII DE LA
COPENHAGA securitate axată pe ameninţări

În 1991 la întâlnirea la nivel înalt de la Roma, NATO


decretează că securitatea are 5 dimensiuni – cele
scoase în evidenţă de Şcoala de la Copenhaga:
Şcoala de la Copenhaga - securitatea are 5
dimensiuni:
- politică,
- militară,
-economică,
- socială,
- ecologică.
reprezentanţi: Ole Waever, Barry Buzan
1.3. PARADIGMA ŞCOLII DE LA
COPENHAGA securitate axată pe ameninţări

Barry Buzan abordează SECURITATEA:


- ca fenomen, ca realitate:
- sumă de ameninţări, pericole de orice natură ce pot duce la
dispariţia fizică sau la anularea identităţii;
- ameninţări şi pericole din domeniul financiar şi cele de ordin
simbolic, mediatic cu efecte asupra psihicului uman;
- din punct de vedere psihologic:
- un produs al reflectării;
- un produs al observării şi conştientizării pericolului,
reflectat în politicile de securitate, în comportamentul
statelor şi al entităţilor;
- în plan acţional: securitatea ca mod de acţiune, ca tip de relaţie
în raport cu ceilalţi.
2. DEFINIREA SECURITĂŢII

• Provenienţa din latinescul securitas-atis,


semnificând pace, calm, lipsă de primejdii.
2. DEFINIREA SECURITĂŢII
(continuare)
Din termenul securitate au derivat în teoria şi
practica relaţiilor internaţionale o serie de noţiuni
şi concepte:

securitate internaţională/mondială;
securitate continentală/regională;
securitate multiregională;
securitate colectivă; securitate prin
cooperare
2. DEFINIREA SECURITĂŢII (continuare)
• Securitatea este …
• ... în oricare dintre sensurile obiective, măsoară absenţa ameninţărilor
la adresa unor valori existente, într-un sens subiectiv, absenţa temerii
că astfel de valori vor fi atacate (Arnold Wolfers, 1962);
• o naţiune are securitatea asigurată în măsura în care nu se află în
pericol de a fi nevoită să sacrifice valori importante, dacă doreşte să
evite războiul, şi este capabilă, dacă este provocată, să le păstreze
prin obţinerea victoriei într-un astfel de război (Walter Lippmann,
1962);
• ... lipsa relativă a războiului (Ian Bellany, 1981);
• ... capacitatea unei naţiuni de a promova cu succes interesele sale
naţionale (Penelope Hartland-Thunberg, 1982);
• ... asigurarea bunăstării viitoare (Laurence Martin, 1983);
• ... capacitatea de a face faţă agresiunii externe (Giacomo Luciani,
1989);
• ... prezervarea unui stil de viaţă acceptabil de către .... cetăţeni, dar
care este compatibil cu necesităţile şi aspiraţiile legitime ale altora
(Colegiul Naţional de Apărare, Canada, 1989);
• … prezervarea, în condiţii acceptabile de evoluţie, a pattern-urilor
tradiţionale de limbă, cultură, asociere şi de identitate naţională,
religioasă şi de obiceiuri" (securitatea societală, Ole Waever, 1993).
2. DEFINIREA SECURITĂŢII
(continuare)
 PRINCIPALELE CURENTE DE GÎNDIRE CE S-AU
APLECAT DE-A LUNGUL TIMPULUI, ASUPRA
STUDIULUI SECURITĂŢII:
 Pozitivismul – promovează studiile strategice şi de
securitate.
 Constructivismul – se bazează pe credinţa că lumea
este produsul interacţiunii sociale, ce poate fi măsurată
şi analizată cu mijloace ştiinţifice specifice, cu alte
cuvinte lumea este construită social şi poate fi măsurată
şi analizată.
 Postmodernismul – este caracterizat de o mare
diversitate a studiilor de securitate
2. DEFINIREA SECURITĂŢII
(continuare)
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE

• Securitatea rămâne o problemă esenţială a


existenţei societăţii umane, iar definirea sa este
subiectul cel mai important în documentele
oficiale ale unor organizaţii internaţionale
precum: ONU; NATO; UE; OSCE
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)

Organizaţia Naţiunilor Unite


Carta Naţiunilor Unite – Capitolul I / art.2 & Capitolul VII / art.51

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord


Tratatul Nord-Atlantic – Art.2 & Art.3 & Art.8

Uniunea Europeană
Strategia de Securitate Europeană

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa


Carta pentru Securitate Europeană – pct. 8 & 9
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)

Organizaţia Naţiunilor Unite


• ONU, în Carta Naţiunilor Unite, afirmă:
“Capitolul 1 art.2: Toţi membrii trebuie să îşi
rezolve disputele internaţionale prin mijloace
paşnice, într-o manieră în care pacea,
securitatea şi justiţia internaţionale nu sunt
puse în pericol.
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)
• Toţi membrii trebuie să se abţină, în relaţiile
lor internaţionale, de la ameninţarea cu forţa
sau folosirea forţei împotriva integrităţii
internaţionale sau independenţei politice a
oricărui stat sau în orice altă manieră care
contravine scopurilor ONU. Nimic din
prezenta Cartă nu trebuie să autorizeze ONU
să intervină în probleme ce ţin în esenţă de
jurisdicţia internă a fiecărui stat, nici nu
trebuie să iniţieze asemenea pretenţii de
acord întemeiate pe prezenta Cartă.
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)

• “Capitolul VII, art.51: Nimic din conţinutul acestei


Carte nu trebuie să prejudicieze dreptul
inalienabil la autoapărarea individuală sau
colectivă în condiţiile în care un atac armat are
loc împotriva unuia dintre membrii ONU, până
când Consiliul de Securitate ia măsurile
necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii
internaţionale.”
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord


NATO, încă de la înfiinţare, prin Tratatul Nord – Atlantic,
defineşte conceptul de securitate astfel: “Art.2: Părţile
vor contribui la dezvoltarea continuă a relaţiilor
internaţionale de pace şi prietenie prin consolidarea
instituţiilor liberale, prin facilitarea unei mai bune
înţelegeri a principiilor pe baza cărora sunt fondate
aceste instituţii şi prin promovarea condiţiilor de
asigurare a stabilităţii şi bunăstării. Ele vor căuta să
elimine conflictele din politicile lor economice
internaţionale şi vor încuraja colaborarea economică
bilaterală sau multilaterală”
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)

Uniunea Europeană
Tratatul de la Lisabona stabileşte care sunt
competenţele UE şi mijloacele pe care aceasta le
poate utiliza şi modifică structura instituţiilor şi
modul de funcţionare a acestora.
Pilonii documentului sunt:
1. O Europă mai democratică şi mai
transparentă;
2. O Europă mai eficientă;
3. O Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii,
solidarităţii şi siguranţei;
4. Europa ca actor pe scena internaţională.
3. DEFINIREA SECURITĂŢII DE CĂTRE
ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE
(continuare)

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa


OSCE îşi propune să joace un rol din ce în ce mai
important în noua arhitectură europeană, prin realizarea
următoarelor obiective: prevenirea conflictelor şi
gestionarea crizelor; controlul armamentelor şi
dezarmarea; sporirea încrederii şi a securităţii;
cooperarea în plan economic, cultural, umanitar şi
ecologic; conceptualizarea unui nou model de securitate
în zona de responsabilitate.