TEORIA LIBERALA REALISTA

Se porneste de la idea ca sistemul international este definit printr-o stare de anarhie sau de semi-anarhie, pentru a nu creea o confuzie cu ideologia anarhista, aceasta avand specificul ei, inclusiv la nivel international. Realistii cred ca relatiile dintre state trebuie structurate in jurul concurentei, eventual al conflictului decat al cooperari. Pesimismul este o trasatura definitorie a realismului politic si theoretic. Unitatea de analiza fundamental pentru realismul classic este statul. Statul este piatra de baza a relatiilor internationale in realism. Realismul este curentul theoretic care pleaca in analiza sistemului international de la patru postulate: 1. Natura umana influienteaza in rau 2. Statul este principalul actor in relatiile international 3. Statul este un actor rational in administrarea intereselor sale, urmarind minimal supravietuirea, maximal hegemonia 4. Sistemul international este neguvernat sau neierarhizat fiind supus regularitatii anarhiei Conform realismului, stabiliatea international este limitata si se poate obtine doar prin staabilirea unor aranjamente geostrategice. Neorealismul, este versiunea revizuit a realismul, i n ciuda evoluiilor de pe scena internaional care se considerau c vor demite realismul ca teorie principal a relaiilor internaionale, aceast abordare continu s domite acest domeniu. Realismul continu s domine studiile de securitate n perioada contemporan, i conform acestei teorii sfritul Rzboiului Rece nu a determinat o modificare a conceptului de securitate. Kennet Waltz, principalul exponent al realismului, articuleaz n lucrarea sa de cpti, Teoria Politicii Internaionale, importana structurii sistemului internaional i rolul acesteia n determinarea comportamentului statelor, i implicit a securitii acestora (Waltz 2006). Aa cum observ i John Baylis, exist o diferen n ceea ce privete importana organizaiilor internaionale i a cooperrii ntre neorealitii pesimiti, care consider c motivele pentru care cooperarea este dificil sunt riscul de a fi nelat i preocuparea pentru ctiguri relative, i neorealitii optimiti, n opinia crora cooperarea nu doar c este posibil ci ar putea avea un rol important n meninerea securitii unui stat (Baylis 2008: 497 -498). Mai mult dect att, pesimitii nu consider c organizaiile internaionale ar avea vreun rol n prevenirea rzboaielor din moment ce sunt creaii ale statelor, n timp ce optimitii consider c prin cooperarea internaional se poate crea i menine securitatea internaional. n ceea ce privete influena pe care globalizarea ar putea s o aib asupra statelor, realitii consider c acestea continu s fie cei mai importani actori, statele fiind singurele capabile sadministreze efectele globalizrii, dei recunosc c ntr-o oarecare msur influena statelor a fost minimalizat de micrile transnaionale (Lamy 2005: 218). Neorealitii sunt cei mai adesea criticai pentru faptul c nu definesc securitatea, i nu pot s explice rolul actorilor nonstatali n asigurarea securitii.
Scoala realista (traditionalista) (Morgenthau, Aron, Neighbuhr, Kennan, Herz, Wight, Kissinger);

studiul istoriei ne arata modul de comportare a actorilor politici; exista o serie de variabile standard de-a lungul istoriei, care nu sunt

dependente de situatii specifice;

puterea este variabila cheie a explicatiei scolii realiste;

natura sistemului international - grupurile politice (triburi, orase-stat,

regate, imperii, state) exista si interactioneaza in cadrul unui sistem international anarhic;

anarhie = nu exista o autoritate sau guvern mondial care sa

reglementeze interactiunea partilor constitutive;

fiecare parte constitutiva este autonoma si suverana; statele sunt constranse de actiunile, intentiile si comportamentul altor

state;

cand interesele statelor converg = pace in sistemul international; cand interesele sunt divergente = conflict; intrucat oricare stat poate recurge la forta, rezulta ca toate statele trebuie sa

detina o anumita forta;

factorii care influenteaza securitatea:

militar geografic uman

(moral).

Morgenthau: politica internationala, ca orice politica, este o lupta pentr putere, este o constanta a sistemului international; folosesc forta pentru a-si proteja interesele, incat interesul primar este de a obtine cat mai multa putere; puterii este principala problema a relatiilor internationale -

statele

managementul

realism = politica de putere (power politics) Ipotezele realismulu:

Actorii relevanti in politica sunt grupurile si nu indivizii; cel mai important grup organizat in politica este statul national (nation-state); Relatiile inter-nationale sunt in mod esential competitive si conflictuale (anarchy), ceea ce genereaza insecuritate; Motivatia prima in politica este puterea si securitatea (power and security).

TEORIA LIBERALISMULUI
In timp ce neorealismul se concentreaz pe problemele de securitate i rzboi, neoliberalismul analizeaz chestiuni precum cooperarea, relaiile economice dintre state i politica internaional. Instituiile au un rol mai important n opinia neoliberalilor n asigurarea securitii internaionale n comparaie cu neorealitii, i, pentru neoliberali, instituiile pot fi reprezentate att de aranjamente formale ct i de cele informale dintre state. Neoliberalii consider c statele au interese comune i astfel pot coopera, importante pentru state fiind ctigurile absolute i nu cele relative n contrast cu viziunea neorealist. Potrivit neoliberalilor instituiile internaionale oferavantaje precum furnizarea de informaii, reducerea costurilor de tranzacie, angajamente credibile. Acestea nu pot limita rzboaiele, dar pot contribui la creterea cooperrii ntre state.
Scoala liberala (idealista)

starea naturala a lumii este cea de pace (Kant);

individul mai presus de orice organizare (Rousseau), drepturile omului (ale individului) primeaza; securitatea este o consecinta a pacii; pacea se instaureaza ca urmare a lipsei razboiului (Wilson); sistemul de state este organizat sub forma unei societati internationale a carei principala misiune este societatea internationala are ca prima menire prezervarea pacii si a securitati iinternationale (Hedley Bull); organizarea internationala presupune cooperare si integrare prin reglementari stabilite ad-hoc (Deutsch, interdependenta (Keohane - Democratiile nu lupta una impotriva alteia); liberalismul economic (integrarea economica si politica) - sursa de securitate(Rosecrance); globalizarea civilizatiei occidentale - extinderea drepturilor omului, a democratiei si integrarea in retele =

promovarea pacii;

Keohane);

mai multa securitate pentru oameni (human security), mai putina suveranitate pentru state, mai multa autoritate catre organizatii globale si regionale. Ipotezele liberalismului:

individul si drepturile sale primeaza; securitatea este o consecinta a pacii; organizarea internationala suplineste neajunsurile sistemului de state si tendinta anarhica a acestuia; interdependena economic genereaz securitate, piaa liber este o garanie a securitii;

TEORIA LIBERALA CONSTRUCTIVISTA

Curentul cel mai la moda deoarece depaseste limitele materializarii pericolului, urmarind valorile, normele, ideile si identitatile pe baza carora se structureaza politicile de securitate. Scoala critica a constructivismului inloc sa urmareasca individual statul, sistemul se raporteaza la grupuri, colectivitati; in scoala critica a constructivismului securitatea militara este conceptual central. Scoala de la Conpenhaga subiectele securitatii si al pericolului trebuie tratate dintr-o perpectiva extrem de larga in care sa fie incluse: securitatea societala, securitatea regionala, procesul de securitizare. Scoala critica constructivista pune accentul pe intelegerea securitatii in sens extensive la nivelul actorilor si intensive la nivelul pericolelor. Socio-constructivismul ca teorie a relaiilor internaionale se bazeaz pe 2 asumpiiprincipale: mediul n care opereaz statele este unul att social ct i material, i acest lucru poate oferi statelor o nelegere privind interesele lor (Check el 1998: 324-348). Teoreticienii socioconstructiviti consider c structura este produsul relaiilor sociale dintre state, i pun un accent deosebit pe structura cunoaterii mprtite. Astfel, dac ne schimbm modul n care privim relaiile internaionale, putem s determinm o modificare esenial a modului n care aratsecuritatea internaional. Cu alte cuvinte, securitatea poate fi construit, statele i pot modifica percepia privind ameninrile prin evoluii n mediul n care opereaz i prin practici modificate. Tot n acest context al socio-constructivismului, nu putem s nu avem n vedere viziunea reprezentanilor colii de la Copenhaga privind securitatea. coala de la Copenhaga i are originile n lucrarea teoreticianului relaiilor internaionale Barry Buzan, Popoarele, Statele i Frica: Problema Securitii Naionale n Relaiile Internaionale, publicat pentru prima dat n anul 1983. coala de la Copenhaga pune un accent deosebit pe aspectele sociale ale securitii,i pe identitatea independent i integritatea funcional a statelor.Aceast coal de gndire consider diferena dintre stat i securitate ca fiind un punct de nceput pentru restructurarea studiilor de securitate, astfel nct s se accepte dualitatea termenului de securitate: o combinaie a securitii statului, preocupat de suveranitate,i a securitii societale, preocupat de identitate (Goetschel 2000: 266). De asemenea, n opinia reprezentanilor acestei

abordri teoretice, rolul statului n asigurarea securitii va descrete, n timp ce cooperarea internaional este benefic deoarece securitile naionale sunt interdependente, i prin cooperare se ajunge la anarhie matur ca structur a sistemului internaional.

TEORIA JOCULUI
Reprezinta o stiinta ce dezvolta procesul luarii unei decizii. Teoria jocului a fost introdusa de catre Von Newmann, si Oskar Morgenstern prin lucrarea Theory of games and economic behaveour. A avut un impact puternic asupra societatii, prima rasfrangere a avut-o asupra economiei, iar mai apoi in domeniul sociologiei stintelor politice,relatiilor internationale si studiilor de securitate. Conceptul de baza al teoriei il constituie jocul in sine. Conflictele sunt si ele privite ca un joc. In aceasta teorie, cei care decid poarta numele de jucatori, pot fi individuali sau grupuri de indivizi care actioneaza ca un tot. Clasificare: 1. Zero-sum games un joc in care interesele jucatorilor sunt diametral opuse 2. Non zero-sum games situatii in care jucatorii prezinta motive conflictuale dar si interese commune. A devenit forma standard de analiza in politica international la sfarsitul anilor 50. 3. Non cooperative game orice joc in care decizile se iau independe nt. Strategii Teoreticienii jocului au realizat numeroase modalitati de a reprezenta o strategie. Initial forma strategica era device-ul alegerilor, jucatorii se alegeau simultan inainte de a juca. Strategia= fiecare pas luat in timpul jocului. Cele mai bune strategii aduc cu sine cele mai benefice rezultate. Nash-equilibrum= niciunul dintre jucatori nu are voie sa isi schimbe strategia, avand garantia ca nici celalalt jucator nu isi ca schimba strategia. Doi jucatori rationali sunt mai periculosi decat doi irationali. Jucatorul este rational daca ia deciziile in scopul propriilor interese. Conceptul backwards-introduction intalnit in teoria jocurilor= Munca realizata inainte de inceperea jocului si consta In estimarea viitoarelor mutari ale celuilalt jucator pana la sfarsitul jocului, incepand cu rezultatul asteptat. Modele de baza: 1. Extensive-bayesian games= joc cu informatii complete- un jucator detine deja informatii despre celalalt jucator. EX: nivelul de risc. Aceste informatii pe are le detine jucatorul poarta numele de type of the players. 2. Strategice(usoara forma)- se specifica setul de jucatori, modul in care jucatorii vor juca. CONCLUZIE: Teoria jocului reprezinta o tehnica a matematicii care a ajutat la explicarea consecintelor unei aliante, impactul politicii interne asupra conflictului intra-statal, functionarea controlului armelor, dezvoltarea terorismului, prolieferea armamentului de distrugere in masa si echilibrul puterii.

TEORIA LIBERALA FEMINISTA

Printre teoriile critice si radicale se Numara si feminismul. Teoria feminist nu este foarte bine reprezentata deoarece nu s-a aflat in mainstreamul academic si de decizie. Majoritatea teoriilor critice si radicale critica modul in care teoriile rationaliste clasice si neoclasice explica si se apropie de system. Actorii pe care acestea mizeaza sunt cei legitimi, cei investiti cu putere de system. O atitudine nedisriminatorie, una care sa puna securitatea ecologica pe primul plan, una care sa duca libertatea la extrem si includerea unor actori care ar putea introduce variabile noi in jocul politicii internationale. In ciuda faptului ca exista patru tipuri de teorii feminist ale relatiilor internationale, afirmatia lor comuna ar putea fi rezumata ca fiind aceasta: relatiile internationale sunt puternic afectate de gen in consecinta lor, cat si in formele de identificare si subiectivitati pe care le constituie si totusi disciplina nu vede faptul ca este afectata de gen. Altfel spus, securitatea a fost scrisa si practicata din punct de vedere masculine, dar un punct de vedere feminine nu ar face decat sa imbogateasca studiul securitatii si sa faca lumea mai pasnica.

STUDIILE DE PACE
Immanuel Kant in 1795 afirma ca teoria liberal democratica a pacii asociaza stabilitatea si securitatea international nu atat cu acordurile geostrategice, cat mai ales cu prezenta normalor si institutiilor liberal-democratice. Aceasta viziune propune o alta grila de lectura a istoriei: progresul este posibil, umanitatea poate fi transcendenta, conditia realista a politicii de putere si a echilibrului geostrategic prin crearea unor forme de guvernare liberal- democratice. Conform logicii kantiene, incercarea de perpetuare a echilibrului puterilor in sistemul international nu reprezinta, asa cum ar sustine realistii, singura modalitate rezonabila de acriune intr-un mediu anarchic. Din punct de vedere moral, mijloacele pasnice de rezolvare a conflictelor interne si respectful pentru statul de drept sunt considerate de ordin superior fara de comportamentul violent. Teoria pacii democratice a devenit foarte influenta in cercurile politice in primii ani ai perioadei de dupa Razboiul Rece. O analiza a declaratiilor si documentelorNATO din anii 90 arata insa faptul ca teoria pacii democratice este frecvent prezenta in discursul aliantei, atat ca mod de argumentare, cat si ca strategie de abordare a contextului de securitate de dupa incheierea Razboiului Rece. Studiile de pace au ca preocupare mentinerea pacii globale, aceasta este amentintata in principal de conflictele violente. Scopul teoriilor de pace: elaborarea de strategii care sa elimine factorii care ameninta pacea, sa consolideze pacea regional si globala. Elimina razboiul ca domeniu de studio, fara ca prin acesta sa elimine studiul conflictului.

3.a Organizatii si institute internationale de securitate

La sfarsitul RR o perioada de reacomodare

Perspectiva securitatii evolueaza dupa 1990 de la extraneitate -realpolitik (pericolul extern conditioneaza relatiile interne, descurajare si balansare) la indigenitate in constructia securitatii (institutii si legi, organizatii si practici interne la nivel sistemic). un ajutor al tranzitiei de la primul mod de concepere a securitatii la altul
Comunitati de securitate karl deutsch et alii grup interstatal in care exista masurile elementare de siguranta potrivit carora entitatile nu vor lupta intre ele si isi vor reglementa diferendele pe o alta cale decat aceea a razboiului Adler si Barnett o regiune transnationala compusa din state suverane ale caror popoare asuma expectante interdependente de schimbare pasnica in relatiile dintre state Deci un grup de actoti inter-relationati - in care exista dispute, rezolvate pe cale amiabila, o identitate comuna construita, ce contribuie la cointeresare, practici si asteptari comune.

Termenul de organizaii internaionale a intrat relativ recent att n limbajul comun, ct i n cel tiinific. n ultima parte a secolului XIX, n literatura de specialitate erau folosite adesea concepte precum sindicatul public internaional, biroul internaional sau comisia internaional. Sintagma organizaii internaionale a fost, probabil, introdus n jurul anului 1867, n discursul tiinific al juristului scoian James Lorime r, iar 13 ani mai trziu, publicistul german Constantin Frantz afirma cfederalismul reprezint principiul de existen al organizaiilor internaionale. Consacrarea definitiv a termenului este datorat lucrrii lui Walter Schcking Organizaiile lumii, publicat n anul 1908, i a ghidului Uniunile internaionale publice al lui Paul S. Reinsch, din 1911 Convenia Ligii Naiunilor, semnat n anul 1924, recunoate indirect existena organizaiilor internaionale n Art.23, care sugereaz crearea unor organizaii internaionale specializate, pentru promovarea cooperrii internaionale. Mai mult, Art.24 folosete concepte precum birou internaional sau comisie internaional pentru organizaiile existente la acel moment, subliniind astfel, voluntar sau nu, importana crerii unor noi organizaii internaionale. Ambele articole definesc vocaia de organizaie universal a Ligii Naiunilor. Organizaiile internaionale de securitate se disting de celelalte organizaii prin aceea c i au originile n consensul statelor de a coopera n probleme de reducere a violenei i realizare a pcii i securitii, prin folosirea unei largi game de acorduri i mecanisme. Sintetiznd, putem afirma c exist cel puin patru seturi de sarcini pe care organizaiile internaionale de securitate le pot ndeplini: 1. promovarea dialogului de securitate i gestionarea crizelor ca sarcini de baz destinate stabilirii i/sau meninerii pcii; 2. crearea de sisteme de cooperare militar bazate pe constrngeri reciproce, destinate reducerii pericolelor ce decurg din activitile militare, sau pe capaciti comune pentru misiuni de pace; 3. promovarea standardelor democratice i respectarea drepturilor omului ca scopuri n sine; 4. promovarea securitii prin mecanisme economice, ntrind att prosperitatea, ct i interdependena actorilor, i prin abordri cooperative ale riscurilor i provocrilor, inclusiv terorismul i proliferarea armelor de distrugere n mas. Analiza statutului i rolului organizaiilor internaionale de securitate poate fi realizat din perspectiva durabilitii i eficienei. Durabilitatea se refer la persistena peste timp a modelelor de comportament, ce reflect conformarea rutinizat la regulile organizaiei, iar eficiena la comportamentul actorilor ghidai de regulile i normele acesteia. Aceste dou criterii operaionalizeazimportana instituional a organizaiei, n fapt, fiind vorba, pe de o parte, despre capacitatea organizaiei de a rezista n faa provocrilor externe, iar pe de alt parte, despre gradul de respectare a regulilor i normelor de ctre membrii si.

Din punctul de vedere al teoriei aplicate n analiza organizaiilor internaionale, realismul i neorealismul nu acord importanexistenei organizaiilor internaionale de securitate, acestea fiind considerate doar modaliti de camuflare a intereselor statelor sau forumuri necesare obinerii acordului asupra anumitor aspecte de securitate al statelor mai slabe. De asemenea, se consider c organizaiile internaionale nu au nici o influen asupra comportamentului marilor puteri, acestea din urm prefernd aciunea unilateral. Din perspectiva neorealist, exist un singur tip de organizaie, anume aliana, fiind respins tocmai criteriul eficienei organizaiilor internaionale. n ceea ce privete criteriul durabilitii, ambele curente l consider irelevant i, chiar dac o astfel de organizaie dureaz n timp, ea este privit ca fiind lipsit de coninut. n sistemul internaional, organizaiile de securitate pot fi considerate comuniti de securitate. Acest concept a fost dezvoltat n anul 1957 de ctre Karl Deutsch, care l-a definit drept un grup ce a devenit integrat, dobndind un sim al comunitii nsoit de practici instituionale formale sau informale suficient de puternice pentru a asigura activitatea panic a membrilor grupului pe o perioad de timp lung. Existena acestui tip de comunitate este caracterizat i prin urmtoarele caracteristici: -inexistena planurilor militare ale unui membru fa de ceilali; - existena unor valori politice compatibile; - existena capacitii guvernelor de a reaciona rapid i frviolen, cu mijloacele corespunztoare , la problemele ce intervin n desfurarea activitii; - existena unui comportament predictibil al tuturor membrilor; - existena unor programe comune de instruire i schimb de personal, a acordurilor bi i multilaterale, a personalului multinaional n structurile de comand etc. Deutsch a descris zona nord-atlantic drept o comunitate pluralist de securitate, unde guvernele sunt distincte, pstrndu-i independena legal. Totui, acest concept este mai degrab bazat pe valori, de ct pe interese, iar valorile sunt transformate n norme, n reguli de comportament ce s tructureaz aciunea indivizilor i a instituiilor. Deutsch se referea la dou tipuri de comuniti de securitate, care, ulterior, au evoluat n direcii diferite: Comunitatea Crbunelui i a Oelului i NATO. n prezent, NATO nu mai poate fi considerat o astfel de comunitate, ntruct a fost instrumentalizat conform anumitor interese. UE, care s-a dezvoltat din Comunitatea Crbunelui i a Oelului, a devenit o comunitate de securitate, n sensul c instituiile sale includ anumite valori ce sunt transformate n norme care, la rndul lor, modeleaz preferinele actorilor. Aceasta reprezint o mutaie de la o relaie bazat exclusiv pe mijloace i finaliti la una de tipul legitimrii sociale. Chiar i ONU poate fi considerat o comunitate de securitate, Declaraia Universal a Drepturilor Omului (10 decembrie 1948) stnd la baza realizrii scopurilor comune ale organizaiei, nscriteriul inexistena planurilor militare ale unui membru fa de ceilali nu este ndeplinit n prezent, ntruct att SUA, ct i Afganistan i Irak sunt membri ai Naiunilor Unite. OSCE, situat printre cele mai active organizaii internaionale de securitate, nu poate fi considerat, totui, comunitate de securitate, ntruct nu ntrunete condiiile stabilite de ctre Deutsch. Se presupune c o comunitate de securitate poate transforma radical comportamentul i interesele unui stat, printr-o relaie reciproc. Mai mult, instrumentele diplomatice folosite de OSCE au o influen limitat la un grup restrns. Discursul organizaiei rmne superficial, lipsindu-i formularea instituional, iar retorica pare c ascunde interese materiale bine stabilite. Un exemplu concludent este cel al Modelului de securitate i al Cartei pentru securitate european. Ambele propuneri au aparinut Federaiei Ruse i au fost supuse unor dezbateri aprinse cu Occidentul vis-vis de viitorul structurii europene de securitate. Totui, exist voci care afirm c OSCE ar putea deveni o astfel de

comunitate prin integrarea modelului securitii comprehensive, indivizibile i cooperative n sistemul normativ occidental. Rezultatul ar putea fi o comunitate de securitate construit social .

3.b. MARILE PUTERI SI SCHIMBAREA CONCEPTIEI DESPRE SECURITATEA NATIONALA POST 90

Securitate termen cod: Etimologie .securus..siguranta, fara grija, integritate:engleza medie/franceza securite Sensuri asociate in timp: SUPRAVIEUIRE + Conditie de a nu fi in pericol /Ceva ce asigura /Integritate/Protectie /garantie
Lipsa pericolului sau n caz c exist, dorina de eliminare, atenuare a sa pentru: Stat Individ Grup Comunitate
Abordarea post-razboi rece.

Razboiul Rece a condus la o militarizare a securitatii; dominatia scolii realiste (exemplu strategia containment-ului); dezvoltarea studiilor strategice (ex. strategia nucleara); avansul geopoliticii (ex. geopolitica rimland-ului); conceptele de dinamica amenintarilor, dilema securitatii, cursa inarmarilor, Sf. Razboiului Rece - reconsiderare a domeniului securitatii; imbinarea (sinteza) scolilor si a traditiilor intelectuale (realista si idealista) trecerea de la amenintari la vulnerabiliti i riscuri de securitate; largirea domeniului: politic, economic, societal, mediu; demilitarizarea securitatii: accent pe societal (civilizatii (Huntington), o noua agenda a securitatii - nationala si internationala (Buzan); o noua schema de abordare a securitatii (Waever, Buzan);

armatele de masa s.a. dominante

in domeniul securitatii;

etnic, religios), economic, terorism, trafic, protectia mediului;

In urma caderii Cortinei de Fier s-a inregistrat un dezghet in conceptiile despre securitate, determinand aparitia a numeroase dezbateri asupra notiunii. Anumite teorii sustin ca statul nu este si nu mai trebuie sa fie obiectul referent unic al securitatii, desi el a ramas actorul principal in determinarea strategiilor de securitate. Alte idei de retinut in legatura cu dezbaterea despre securitate sugereaza ca aceasta a incetat sa mai fie vazuta numai din punctual de vedere al capacitatilor si conflictelor militare; factorii politici,economici, sociale si culturali sunt importanti in crearea unei notiuni sau unei strategii de securitate; definirea interesului national, al unei identitati sau a suveranitatii statului influenteaza la randul lor conceptul de securitate.

In timpul Razboiului Rece, securitatea era domeniul aproape exclusive al ministerelor de aparare si al centrelor ce se ocupau de politici de aparare. Odata cu sfarsitul confruntarii din perioadaRR intre cele doua mari puteri, SUA si Uniunea Sovietica, in anul 1989, viziunea clasica asupra securitatii este tot mai contestata si inlocuita cu o viziune moderna. Daca in perioada clasica a securitatii accentul se punea pe stat ca actor care trebuie sa ofere dar sis a beneficieze de securitate, in analiza contemporana accentual se muta pe securitatea individului, principalul beneficiar al securitatii sic a punct de referinta. Globalizarea a crescut semnificatia indivizilor ca obiect al securitatii. Conceptul a aparut prima data in raportul din 1994 al programului Natiunilor Unite pentru dezvoltare unde se propunea o schimbare de accent de la securitatea nucleara la securitatea umana, care poate fi definite drept siguranta fizica si psihica a persoanelor, bunastarea lor economica si sociala, respectful demnitatii si a valorilor lor, prin protectia drepturilor si libertatilor fundamentale. Raportul programului Natiunilor Unite pentru dezvoltare sublinieaza 7 dimensiuni ale securitatii umane: sec. economica, sec hranei, sec sanatatii, sec de mediu, sec personala, sec comunitara si sec politica si identifica 6 principale amenintari la adresa securitatii umane: crestereanecontrolata a populatiei, disparitati in oportunitatile economice, presiunile migratiei, degradarea mediului, traficul de droguri si terorismul international( ONU 1994). Dimensiunea militar se refer la influena reciproc ntre capacitile militare ofensive i defensive ale statelor i percepiile acestora fa de inteniile celuilalt (Frunzeti 2006: 99). Aa cum s-a menionat aceast dimensiune a fost singura considerat relevant pentru o lung perioad de timp, i nc mai este important chiar i n zilele noastre, pentru c n ciuda apariiei unor noi pericole nici cele clasice nu au disprut de pe arena internaional. Dintre ameninrile militare cu care se confrunt statele am dori s menionm: armele de distrugere n mas, conflictele din Orientul Mijlociu, crima organizat, armele nucleare, disputele militare, toate probleme care ne demonstreaz c puterea militar continu s aib semnificaie. Cea mai important problem din domeniul militar cu care se confrunt umanitatea la momentul actual este terorismul. Dimensiunea politic a securitii vizeaz att relaia dintre stat i cetenii si, ct i relaiile internaionale ale statului respectiv (Sarcinski 2005: 13). Astfel se poate considera c dimensiunea politic poate fi analizat pe dou niveluri: cel intern de bun sau dimpotriv proast guvernare, i cel extern raportat la securitatea internaional i la dreptul internaional. Dimensiunea economic a securitii este identificat cu accesul la resursele i infrastructurile de baz necesare pentru asigurarea unui nivel acceptabil de prosperitate i putere a ceteanului i a statului respectiv (Bu, Ion, Dinu 2007: 115), i are o semnificaie deosebit deoarece determin n mare msur i puterea militar a unui stat. Semnificaia dimensiunii este cu att mai important dac avem n vedere literatura marxist i neomarxist care consider factorul economic ca fiind principala cauz a conflictelor internaionale. n perioada contemporan cel mai mare pericol din categoria economic privete adncirea diferenei dintre bogaii i sracii lumii, i rspndirea srciei, ambele cu potenial de a provoca conflicte. Din punct de vedere social, securitatea presupune protejarea identitii colective, a specificului naional i a coeziunii naionale (Frunzeti 2006: 102). Printre problemele din domeniul social se nscriu: migraia, degradarea mediului educaional i srcia. Dimensiunea cultural nseamn prevenirea polurii mediului cultural cu elemente de subcultur sau intruziune cultural (Bidu, Troncot 2005: 13). Identitatea, religia, etnia reprezint cauze destul de frecvente a conflictelor internaionale, dar mai ales naionale, n special n zona Africii. Dac este s analizm impactul globalizrii asupra

culturii unui anumit grup sau stat, nu putem s nu amintim fenomenul de aculturaie tot mai rspndit la nivel mondial i n aceeai msur curentul ctre o omogenizare cultural conform modelului occidental. Dimensiunea ecologic a devenit n perioada post-Rzboi Rece una dintre cele mai importante dimensiuni ale securitii, putndu-se chiar considera c problemele ecologice sunt probabil cele mai complexe att datorit efectelor ct i datorit imposibilitii de a gsi soluii simple i individuale pentru rezolvarea unor astfel de probleme. Mai mult dect att, uneori devine evident faptul c unele probleme ecologice sunt legate n lan i foarte adesea aceste pericole i probleme nu sunt strict ecologice ci aflate n strns legtur cu celelalte dimensiuni ale securitii. Probleme ecologice pun n eviden cel mai puternic caracterul transnaional al ameninrilor i pericolelor cu care se confrunt umanitatea. Dintre problemele ecologice cele mai grave care amenin securitatea la nivel mondial amintim: poluarea, nclzirea climei, epuizarea resurselor naturale, distrugerea pdurilor. In concluzie, se poate afirma faptul ca sfarsitul RR si globalizarea au condus la o modificare a conceptului de securitate, astfel incat securitatea ajunge sa aiba nu doar o dimensine,cea militara ci 7 dimensiuni. . Securitatea a devenit n contemporaneitate un concept tot mai complex, ns cu siguran evoluia acestui concept nu se va opri aici, depinznd nu doar de evoluiile tehnologice i din domeniul militar ci i de evoluiile din mediul cultural, social, ecologic i politic al statelor.

3.C. NOILE PERICOLE SI NOII ACTORI

Guvernare /strategie structura centralizata, birocratizata, sistemica, de control politic si militar dezvoltata de actori clasici (i.e. state sau organizatii internationale) cu scopul de a planifica, decide si implementa asupra vulnerabilitatilor, pericolelor,riscurilor si crizelor generate de agenda de securitate. Guvernanta: Agenda fragmentata de securitate Actori diversi,relationali intr-o structura neunitara Rezulta: Structura decizionala polimorfa Nivele distincte de gestiune de la subnational la global Nevoia de cooperare intre guverne si alte entitati pentru dezvoltarea de agende comune, practici complementare Noile pericole si noii actori creaza presiuni bugetare astfel apare nevoia de surse diverse si de sisteme private de securitate. Teama create de noile pericole: crima transnationala, terorismul, migratiile este resorbita doar prin cooperare internationala. Globalizare a general contact transnational ceea ce a exacerabat primele doua problem din agenda de securitate transformand-o intr-una globala. Un alt pericol poate fi migrarea de la guvernare la guvernanta, fragmentarea autoritatii intre actorii de stat si noii actori, pe sapte dimensiuni: (ale guvernantei) 1. Geografie- aranjamentele de tipul aliantelor insuficiente, comuninatii de securitate regionale care preiau agende nationale(NATO, UE) 2. Functiile si rolurile differentiate si noile tipuri de centralizare->o divizare international si o specializare: peacekeeping cs conflict resolution 3. Distribuirea resurselor este de asemenea fragmentata: mai multi actori publici si privati pe agende commune

4. Noi interese- coalitii nestructurate in problem specifice(Irak, Afganistan) 5. Noi forme de securitate- comanda, control si redistribuire- limitarea suveranitatii si a autogvernarii 6. Nou tip al deciziei acomodativa pe multiple agende si cu actori care isi negociaza pe orizontala si isi guverneaza complementar interesele 7. Implementarea deciziilor aranjamente vs companda ierarhica, cooperare civili vs militari Arma nucleara: MAR, ABM, NPT, Roll/ back,containment, coexistenta pasnica, razboiul stelelor. Strategii: descurajare,, razboi total, razboi limitat, controlul armamentelor, noi concepre operationale( cultura strategica, ideologie, negociere, compromise, stabilitate Echilibrul terorii: 1945- SUA singurul actor nuclear, 1949- URSS, 1952- UK, 1960- Franta, 1964- China, 1968- cei 5 membrii ai consiliului de securitate semneaza tratatul de neproliferare. Guverananta: agenda fragmentata de securitate; actori diversi rationali intr-o structura neunitara. Din guvernanta rezulta: structura decizionala polimorfa, nivele distincte de gestiune de la subnational la global, nevoia de cooperare intre guverne si alte entitati pentru dezvoltarea de agende commune si practice complementare Guvernare/strategie= structura centralizata, birocratizara. Sistemica, de control politic si militar dezvoltata de actori clasici cu scopul de a planifica, decide si implementa asupra vulnerabilitatilor, pericolelor, riscurilor si crizelor datorate de agenda de securitate. Consolidarea globalizrii nu va aduce sfritul geopoliticii. coli de renume n domeniu anticipeaz la unison c acest fenomen plurivalent, azi controversat i contestat, va aduce pe lng progrese spectaculoase din toate domeniile vieii socioeconomice i posibilitatea de rspndire i resimire a efectelor vulnerabilitilor concentrate n diferite pri ale lumii. Globalizarea, prin procesele care le incumb la orizont apropiat i mediu va genera tensiuni multiple care vor influena, nu ntotdeauna pozitiv, mediul internaional de securitate. Fragmentarea i integrarea, localizarea i internaionalizarea, centralizarea i descentralizarea sunt doar cteva din situaiile care pot genera insecuritate. Astfel c globalizarea nu este numai un drum direct i uor ctre pace i stabilitate, fenomenul n derulare poate crea i multe momente care s amenine securitatea existent la anumite nivele i perioade de timp. Se creeaz un nou context de manifestare a puterii deinute de state. Instituiile regionale i internaionale, guvernele locale i actorii nonstatali, n special marile corporaii transnaionale i unele organizaii nonguvernamentale vor face uz de instrumentele globalizrii pentru a lupta mpotriva monopolului statelor naiune asupra puterii. O parte din putere se transfer ctre organismele internaionale specializate (ex. lupta mpotriva terorismului i crimei organizate), iar o parte din putere se difuzeazctre nivelul local. n marea ordine care se edific, guvernele naionale i actorii nonstatali motivai nu numai de probleme economice dar i de cele ale puterii (dominaia n regiune, controlul resurselor, obinerea de avantaje n raporturile cu vecinii) vor da natere la ameninri directe la adresa pcii i securitii regionale i internaionale. Mecanismele i instituiile internaionale, pn la realizarea unei globalizri depline, vor aciona asimetric. Astfel, din punct de vedere economic globalizarea se va realiza ntr-un ritm mult mai accelerat, avnd n vedere progresele realizate de instituiile internaionale numeroase existente i perspectiva dezvoltrii lor. Spre deosebire de acestea,

instituiile i aranjamentele de securitate vor rmne pe mai departe att insuficiente, ct i vulnerabile la toate schimbrile mediului internaional. Dovada o reprezint incapacitatea actual a actorilor internaionali de a perfecta i respecta norme viabile de securitate care s nu genereze conflicte armate de genul celor cunoscute n Serbia, Kosovo, Afganistan i Irak.
Terorismul, n definiia lui David Carlton (n op.cit. p 167), presupune niveluri semnificative de violen, motivat politic, generat de actori sub-statali care pot sau pot s nu fie, ntr-o anumit msur, sponsorizai, dar care nu sunt n mod normal controlai, de un stat suveran. Terosimul sponsorizat de stat este terorism de stat i nu face obiectul riscurilor de natur societal, ci se ncadreaza n categoria ameninrilor de natur militar.

3.D. CONSILIUL DE SECURITATE

Consiliul de securitate detine responsabilitatea de a mentine pacea si securitatea inetrnationala. Conform Cartei, toate statele member ONU sunt obligate sa respecte sis a aplica deciziile consiliului. Consiliul are 15 membrii, 5 sunt permanenti( China, Franta, Federatia Rusa, Regatul Unit, si SUA) ceilalti 10 membrii sunt alesi pe un mandat de 2 ani. Consiliul de securitate poate impune sanctiuni economice sau poate impune un embargo asupra armelor. n conformitate cu capitolul VI din Cart, Soluionarea panic a litigiilor, Consiliul de Securitate poate investiga orice diferend sau orice situaie care ar putea conduce la friciuni internaionale sau la natere unui litigiu. Consiliul poate recomanda procedurile adecvate sau metodele de ajustare n cazul n care stabilete c situaia ar putea pune n pericol pacea i securitatea internaional. Aceste recomandri nu sunt obligatorii pentru membrii ONU. n conformitate cu capitolul VII, Consiliul are o mai larg putere de a decide ce msuri trebuie s fie luate n situaii care implic ameninri la adresa pcii, de nclcri de pace, sau de acte de agresiune. Rolul internaional de securitate colectiv al ONU este definit de Carta Naiunilor Unite, care confer Consiliului de Securitate puterea de a:

Investiga orice situaie de punere n pericol a pcii internaionale; Recomanda proceduri pentru rezolvarea panic a unui litigiu; Face apel la alte state ale Naiunilor Unite pentru a ntrerupe, complet sau parial, relaiile economice, precum i maritime, aeriene, potale i de comunicaii radio cu anumite state; Pune n aplicare a deciziilor sale militare prin orice mijloace necesare; Evita conflictele i menine accentul pe cooperare; Recomanda noul secretar general la Adunarea General (Art. 97 al Cartei).

Statutul de la Roma al Curii Penale Internaionale recunoate autoritatea Consiliului de Securitate de a se referi la cazurile curii, n cazul n care Curtea nu i-a putut exercita jurisdicia altfel [9]. Consiliul i-a exercitat aceast putere pentru prima dat n martie 2005, cu privire la situaia existent n Darfur, ncepnd cu 1 iulie 2002 [10]; deoarece Sudanul nu este parte semnatar Statutului de la Roma, Curtea nu a putut s-i exercite altfel competena. Rezoluiile Consiliului de Securitate sunt obligatorii n cazul n care sunt fcute n conformitate cu prevederile Capitolului VII (aciune cu privire la ameninrile la adresa pcii, de nclcare a pcii, i a actelor de agresiune) al Cart ei. Rezoluiile fcute n conformitate cu prevederile Capitolului VI (soluionarea panic a litigiilor), cu toate acestea, nu au mecanisme de aplicare i sunt, n general, considerate a fi nu obligatorii n conformitate cu dreptul internaional [12]. Rezolvarea panic a diferendelor Intervenia Consiliului de Securitate pentru reglementara panic a unui diferend are loc n urma unei sesizri ,ce poate fi fcut de: - statele n litigiu; potrivit art. 38 al Cartei, Consiliul poate interveni dac toate prile i solicit intervenia. - numai de unul dintre ele; Consiliul poate fi sesizat i n mod unilateral, numai de ctre una din pri la diferend dac, n prealabil, nu s-a reuit soluionarea acestuia prin tratative, anchet, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciar sau alte mijloace panice.

- alt stat membru O.N.U.;orice stat ter, membru O.N.U., neimplicat ntr -un diferend, poate sesiza Consiliul de Securitate dac consider c prelungirea acestuia sau a unei situaii ar pune n primejdie meninerea pcii i securitii internaionale. - un stat nemembru;Consiliul de Securitate poate fi sesizat i de un stat care nu este membru O.N.U., care i poate atrage atenia asupra oricrui diferend la care acest stat este parte, dac accept n prealabil obligaiile de reglementare panic prevzute de Cart (art. 35, alin. 2)

3.E. SECURITATEA COLECTIVA

Karl Deutsch (1957)- mai multe grupuri/ Unitati se integreaza cu scopul de a obtine asigurari ca nu vor lupta unele impotriva altora sic a vor dschide politici menite sa resoarba diferentele pe cale pasnica. Elementele functionale: comunicarea, acomodarea, facilitarea,simpatia, transferurile, tranzactiile. NATO Preambulul Tratatului Atlanticuli de Nord: Continutul trataului: Asimetria conflictelor mijloace amiabile de reza conflictelor Problemele fostelei Iugoslavii Conflictele post 1990 sunt intrastatale Comunicarea este quintesenta mecanismului Acomodarea compromisul de concedare a unui interes pt un bine comun Facilitarea sa fii gata sa intervii oricand; sa fii pus in situatie chiar daca nu esti partas, sa te implicit Simpatia invatare a celuilalt; nivel de cunoastere, percepereasi acceptarea celuilalt; legatura Transferurile si tranzatiile intre parti; schimb intre cele 2 (China-garantul siriei) Bilaterale US-Mexic sau US-America Latina Multilaterale regionale NATO, ASEAN, UE Internaionale OSCE sau ONU Bazate pe: ajutor reciproc i un sistem de reglementare i guvernare a relaiilor Caracteristici comune valori comune, asemntoare, identitare i mprtite; aciuni comune dincolo de diferene; agende comune; reciprociti Cf. Emanuel Adler i Michael Barnett, A Framework for the Study of Security Communities in Security Communities, Cambridge University Press, 1998 Relaie dinamic ntre statele din centru i structurile cognitive (bandwagoning), respectiv tranzacii, instituii i organizaii, capabile s propun un model de nvare social

2. Conflicte Conflictul din Somalia

-conflict etnic, civil, 200000 morti interventie umanitara, prima data cand SUA au asumat o astfel de actiune fara sa aiba un interes national

Retragerea anuntata dupa esecul UNITAF si a UNOSOM II, in octombrie 1993 peste sase luni, prelungita pana la umilitoarea retragere din martie 1995 nepregatiti pentru nation-building Pericolul statelor decazute fara institutii stabile, cu factionalisme armate ce conduc la razboie civile genereaza instablitate /solicita un alt tip de management international Intre 1989 si 2001 57 de conflicte militare din care doar trei intre state, restul intrastatale. Noua forma dominanta a conflictului international Conflictul Somalia, unul de natura identitara clanuri structurate premodern mobilizate pe aliniamente rasiale si religioase crime de masa, dislocari populatie, afectari masive ale drepturilor omului alte asemenea conflicte: Bosnia, Rwanda, Sudan, Liberia, Angola, tadjikistan, Rep. Dem Congo, Kosovo, Sierra Leone, Timorul de Est etc. Conflictul arata ca vechile limite intre intern si extern nu mai sunt valide in sfera securitatii umane si pe alte teritorii decat cele nationale

Securitatea umana: Nevoia de a avea foame, boli, represare Eliberarea de frica de toate actiunile care afecteaza cursul normal al vietii Doua viziuni restrictiva, Canada, eliminarea pericolelor la adresa vietii comprehensiva, Japonia, accent pe totalitatea factorilor ce afecteaza viata

Agenda pacii Sua: Interventii umanitare> Somalia 1993 retragere 1994; Haiti, Bosnia si Kosovo Nu intervine in Rwanda 1994 Gestiunea Middle East PLO-Israel fara a putea finaliza procesul Reformularea conceptului de securitate aprofundata si cuprinzatoare fara insa a fi proactiva in termenii securitatii nationale

Rzboaiele Iugoslave

Rzboaiele Iugoslave au fost o serie de conflicte violente desfurate pe teritoriul fostei Republicii Socialiste Federative a Iugoslaviei (RSFI), care a avut loc ntre 1991 i 2001. Rzboaiele iugoslave pot fi considerate dou serii de rzboaie succesive care au afectat toate cele ase foste republici iugoslave. Acestea au fost descrise ca fiind conflicte ntre cetenii din fosta Iugoslavie din motive religioase, etnice, economice i politice, mai ales dintre srbii pe de o parte i croaii, bosniacii i albanezii pe de alt; de asemenea i dintrebosniacii i croaii din Bosnia i Heregovina i macedonenii i albanezii din Macedonia.

ncepnd din 1990, Iugoslavia se afla la limita destrmrii. Aflat n mijlocul dificultilor economice, guvernul federativ se confrunta cu revendicri ale diferitelor grupuri etnice. La ultima edin a Partidului Comunist din Belgrad n 1991, adunarea a votat pentru oprirea sistemului de partid unic, precum i a reformei economice, care ndemna delegaiile sloven i croat s prseasc partidul i ncetarea activitii acestuia un eveniment simbolic care a reprezentat sfritul friei i unitii. n acelai an slovenii i croaii deja i proclam independena, provocnd represalii mpotriva separrii din parteaArmatei Populare Iugoslave. n cele din urm rzboaiele s-au ncheiat cu noi state independente pe harta Europei, dar i o mare parte a Iugoslaviei rmas srac i masive dezagregri economice. Adesea descrise ca fiind cele mai mortale conflicte din Europa, dup Al Doilea Rzboi Mondial, acestea au fost caracterizate de masive crime de rzboaie i purificri etnice Au fost primele conflicte dup Al Doilea Rzboi Mondial considerate oficial genociduri iar multe dintre persoanele cheie participante au fost ulterior acuzate de crime de rzboi. Tribunalul Penal Internaional pentru fosta Iugoslavie (TPI) a fost nfiinat de ONU pentru a judeca acest crime. Rzboaiele iugoslave pot fi mprite n dou grupuri din diferite conflicte distincte: Rzboaiele din perioada destrmrii Republicii Socialiste Federative Iugoslavia: 1. Rzboiul din Slovenia (1991) 2. Rzboiul Croat de Independen (1991-1995) 3. Rzboiul Bosniac (1992-1995) Iugoslavia a existat n cadrul frontierelor stabilite n 1945 cu toate republicile fondatoare vreme de numai 46 de ani. Cauzele destrmrii Iugoslaviei: - se regsesc i n cazurile republicilor separatiste din arealul fostei URSS (Cecenia, Abkhazia, Oseia de Nord i de Sud, Karabah). - au rdcinile seculare ntr-un anume tip de experien negativ a trecutului, - legate de matricea identitar diferit a etniilor componente, asimilarea forat, discriminarea naional i religioas, asuprirea coloniala. Armata Populara Iugoslava detinea o imagine impresionanta avand in inzestrare: - 2000 de tancuri si 300 de avioane reactive de lupta (tancul T 54/55 {60%} ,Migul 21 {40 %}) - arme anti-tanc si anti-aeronave moderne capabile sa distruga armament avansat (cantitati importante) Elemente ce au dus la scaderea eficientei armate : - componeneta multietnica (dezertarea multor cadre educate ) - vechime (mai mare de 30 de ani) a unor elemente de tehnica Odata cu retragerea fortelor API din anul 1992 , unitatile ramase au fost reorganizate sub denumirea de Armata prvinciei Sarbe Krajina. Dupa ajutorul umanitar si activitatea de refacere a zonelor (constructii infrastructura, deminare, servicii de baza etc.), zona fostei Iugoslavii a intrat acum in faza trei a reconstructiei. Aceasta include asistenta tehnica si

organizatorica, in special pentru tineri, in agricultura, sanatate, educatie si in domeniul intreprinderilor mici si mijlocii, ca si in cel al transferului de tehnologii avansate. Revigorarea industriei petrolului ar putea fi un mijloc al iesirii Iugoslaviei din criza economica. Cei zece ani de tranzitie din Europa de Est au izolat fosta Iugoslavie cu exceptia Sloveniei - in timp ce celalalt razboi care a facut ravagii in statele fostei Iugoslavii a adus nivelul PIB inapoi la cotele din 1989. Rzboiul din Iugoslavia a produs prin efectele sale, nu numai pierderi de viei omenesti, unele dintre ele fiind catalogate pagube colaterale, dar si o iminent catastrof ecologic n toate prile riverane zonei de conflict, dar mai ales n Romnia, datorit poziiei ei, de aceast dat nestrategic, generat de conditiile care favorizeaz poluarea transfrontalier.