ACADEMIA NAȚIONALĂ DE INFORMAȚII

MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ÎN
COMBATEREA TERORISMULUI

STUDIU COMPARATIV ÎNTRE

AL-QAEDA ŞI DAESH

Masterand,
POPA ALEXANDRU DANIEL

Bucuresti
2019
 CUPRINS
1. SCURT ISTORIC ..............................................................................................3
2. STRUCTURA ....................................................................................................5
3. METODE DE RECRUTARE...........................................................................6
4. FINANAŢARE ...................................................................................................9
CONCLUZII...........................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................11

2
 1. SCURT ISTORIC

La 17 ani ani de la atentatele din septembrie 2001, lumea se regăsește nu doar cu o

organizație teroristă islamistă mondială, Al-Qaeda, ci cu două, cea de-a doua mult mai puternică
și influentă: Daesh, sau Statul Islamic din Siria și Irak (sau ISIS, sau ISIL, în funcție de
acronime).
Al-Qaeeda este o organizație teroristă fondată în august 1988, care sprijină
activitățile extremiste islamice în lume. Fondatorul, liderul și principalul finanțator al ei a
fost Osama bin Laden, un milionar de origine saudită. A fost fondată cu scopul de a extinde
mișcarea de rezistență contra forțelor sovietice în Afganistan într-o mișcare pan-islamică.

Se consideră că al-Qaeda este responsabilă pentru atentatele din 11 septembrie 2001

de la New York, dar organizația și-a asumat responsabilitatea și pentru atentatele din 11 martie
2004 de la Madrid.

Desi recunoscuta prin numele al Qaeda, membrii retelei lui Bin Laden nu recunosc
acest apelativ. Grupul a fost numit astfel de catre Statele Unite pornind de la titlul unui fisier
electronic in care erau listate numele tuturor contactelor lui Bin Laden din Afganistan. In acesta,
Bin Laden face referire la colegii sai prin termenul “al-Qaeda-al-Jihad” (baza jihadului sau
razboiul sfant).1

De-a lungul anilor, luptătorii jihadiști au dat mai multe nume grupului: ISIS, ISIL,
Stat Islamic sau Daesh.

Atunci când a fost formată organizația, în 1999, aceasta purta numele de „Jamaat al-
Tawhid wal-Jihad”, care înseamnă „Unitate și Jihad”. În 2004, fondatorul grupul a depus un
jurământ al-Qaeda, schimbând numele în „Tanzim Qaedat al-Jihad fi Bilad al-Rafidayn”- adică
„al-Qaeda în Irak”.

În 2006, după preluarea unor teritorii din Irak, acesta s-a numit Statul Islamic în Irak,
iar în 2013, după ce au preluat cu forța și teritorii din Syria, aceștia au numit grupul ISIS.

În mass-media, grupul este denumit ISIS, acest lucru nefiind făcut și de către liderii
lumii.

1
https://en.wikipedia.org/wiki/Al-Qaeda
3
 Liderii lumii au luat decizia de a scoate denumirea de „Stat Islamic” din orice discurs,
pentru nu a da legitimitate teroriștilor, Statul Islamic nefiind un stat însuși, ci un stat
autoproclamat

Termenul Daesh este un acronim din limba arabă, denumire purtată și de către Statul
Islamic pentru o scurtă perioadă. În momentul actual, cuvântul este interzis pe teritoriul controlat
de luptătorii jihadiști, cei care rostesc acest cuvânt riscând să li se taie limba.

Statul Islamic (SI, ISIL, ISIS sau Daesh) este o grupare sunitã suprateritorialã,
jihadistã, activã în special în Siria şi Irak, dar şi în Pakistan, Liban şi anumite zone din Nordul
Africii. Numele face o trimitere directã la islamism, dar comunitatea musulmanã considerã cã nu
existã asemãnãri, acţiunile lor fiind extrem de violente, distrugãtoare şi nu în conformitate cu
legile Coranului. În cazul Statului Islamic, specialiştii vorbesc despre un radicalism inspirat din
wahabism. Organizaţia nu continuã vreo tradiţie islamicã, ci adunã viziuni fragmentare pe care le
încorporeazã într-un alt concept ca justificare a acţiunilor lor. Statul islamic este expresia unui
fanatism religios ce îşi doreşte reconstrucţia unui Califat islamic independent care sã elimine
toate ingerinţele strãine şi care să şteargă toate graniţele din lumea arabă (visul jihadiştilor).
Obiectivul este de a fi recunoscuţi ca stat.2

Poate părea surprinzător că cele două mișcări jihadiste sunt dușmane de moarte, deși
au în aparență exact aceeeași ideologie și aceleași obiective: ura de Occident, ura vizavi de tot ce
nu e musulman, dorința de a extermina evreii și șiiții (aceștia din urmă considerați de sunniții
extremiști ca ne-musulmani, eretici și păgâni), dorința de a distruge Israelul și Iranul, scopul
declarat de a islamiza planeta. Cu toate astea, Al-Qaeda și Statul Islamic luptă una împotriva
celeilalte, atât în Siria și Irak, cât și în Afganistan (unde talibanii, de afiliere Al-Qaeda, îi
măcelăresc pe proaspeții recruți ai Statului Islamic / Daesh).3
În afara etichetei jihadiste şi a ideologiei, Statul Islamic are foarte puţine în comun
cu gruparea din care se pare a veni, Al-Qaeda. Nu are, în esență, nimic religios în acțiunile sale,
în planificarea strategică, schimbarea alianțelor și propaganda pusă la punct cu mare precizie.
Credința rămâne doar unul dintre numeroasele mijloace prin care organizaţia îşi urmăreşte scopul
extinderii puterii.

2
http://geopolitics.ro/statul-islamic-organizare-componenta-logistica-si-finantare/
3
https://www.europalibera.org/a/27980310.html
4
 Divergențele între cele două structuri țin în special de scopul final al jihadului și de
maniera în care trebuie condus el.

2. STRUCTURA

Al-Qaeda este o grupare este extrem de bine organizată, având o structură care
seamănă cu o birocrație foarte eficientă, și cu practici de recrutare și desfășurare a acțiunilor
minuțios pregătite, care par desprinse dintr-un adevărat "manual de terorism". Gruparea al cărei
lider la nivel mondial este Osama bin Laden e împărțită în grupări conduse în fiecare provincie
de un comandant denumit "prinț" și are un sistem care ar rivaliza cu organizarea oricărui guvern
din țările arabe, probabil, cu registre de plată pentru luptătorii săi, transcrieri ale întâlnirilor
liderilor sau rapoarte despre atacurile asupra militarilor coaliției conduse de SUA, chiar și
evaluări ale numărului morților acestora. Mai mult de atât, planificarea e una remarcabilă, spre
exemplu una dintre operațiunile grupării- "Scutul Deșertului", fiind una demnă de trupele
speciale. Ei foloseau tehnica îngropării de muniție și arme în anumite zone cu mult înainte de a
ajunge cu operațiunile militare acolo, urmând a le dezgropa când ajungeau în locurile respective.
Comparațiile cu guvernele bine organizate pot merge chiar mai departe, al-Qaeda având chiar
documente de analiză asupra impactului acțiunilor teroriste asupra populației irakiene, de unde
reiese că aceasta e tot mai ostilă grupării teroriste, din cauza crimelor pe care le comite. În
ultimul timp, al-Qaeda a suferit un regres evident în Irak, pe fondul înfrângerilor suferite în fața
SUA, a armatei irakiene sau a milițiilor sunnite pro-americane.4
Al-Qaeda este foarte ierarhizată, cu o structură piramidală în vârful căreia se află
liderul suprem: Ben Laden anterior, Ayman al-Zawahiri astăzi.
Organizarea Bazei era diferita de cea a oricarei alte grupari teroriste. Structura ei
consta in sute de celule care opereau indiferent una de alta, insa in deplina concordanta cu
obiectivele organizatiei. Ca o hidra. Daca ii taiai un cap, aparea imediat un altul, si un altul, si un
altul.A fost conceputa in asa fel incat nici o natiune, nici chiar Statele Unite ale Americii, sa nu
fie capabila sa o distruga
Al Qaeda funcţiona precum o multinaţională, cu 60 de birouri în întreaga lume.
Teroriştii se bucurau chiar de vacanţe, angajau personal cu contract şi beneficiau de ajutoare în
caz ca aveau probleme de sănătate.

4
http://www.curentul.info/stiinta/teroristii-din-al-qaeda-diabolic-de-bine-organizati-2/
5
 Asemenea Al Qaeda, Daesh, deși se supune la rândul său autorității supreme a
„califului” Baghdadi, lasă însă mână liberă celulelor și încurajează o mare libertate de
improvizație celor care vor să comită acte teroriste individuale, în special în țări occidentale.

Statul Islamic funcţioneazã în baza unei organigrame, liderul suprem fiind Abu Bakr
al-Bagdadi, autoproclamat califul Ibrahim după ce SI a declarat înfiinţarea unui califat islamic în
nordul Bagdadului. El are doi adjuncţi, unul responsabil de operaţiunile din Siria, celãlalt de
acţiunile din Irak.

Statul Islamic are şi un grup de consilieri care arbitrează diferendele religioase,

ordonă execuţiile şi se asigură că toate acţiunile şi strategiile sunt în conformitate cu doctrina
Statului Islamic. Urmãtorul palier de putere este ocupat de un „cabinet” care supervizează
departamente precum finanţe, securitate, media, ostatici şi recrutare. Apoi sunt liderii locali, cel
puţin 12 împrăştiaţi în Siria şi Irak, foşti ofiţeri în armata lui Saddam. Aceştia raportează direct în
faţa celor doi adjuncţi ai lui Abu Bakr al-Bagdadi.

Nucleul SI are o structură celulară, de comando, conceput pentru a răspândi frica. De

la bun început, planul a propus ca serviciile secrete jihadiste să funcţioneze în paralel, chiar şi la
nivel de provincie. Un departament general de informaţii secrete a fost structurat încât toată
lumea stătea cu ochii pe toată lumea, singurul scop fiind supravegherea şi controlul.

Deşi s-a rupt fizic de conducerea Al-Qaeda, IS continuã sã profite de comunicaţiile dezvoltate
ale Al Qaeda, fiind o grupare parazitã ce ştie sã profite de fiecare resursã în scopul atingerii obiectivelor
proprii.

3. METODE DE RECRUTARE

Liderii Al-Qaeda provin in majoritate din familii foarte instărite (familia lui Ben
Laden e una din cele mai bogate din Arabia Saudită) și sunt in general foarte educați. Daesh
recutează pe oricine, inclusiv mii de tineri occidentali, dintre care foarte mulți, dacă nu chiar o
majoritate, sunt foști gangsteri trecuți prin închisorile Franței, Belgiei sau Marii Britanii. Asta
deoarece Statul Islamic nu ține seama de oameni. Viziunea sa nu este de pe lumea asta, iar
luptătorii jihadiști sunt pentru Daesh doar carne de tun - la propriu. Promisiunea paradisului
implică distrugerea totală a acestei lumi.

6
 Mulţi dintre liderii Statului Islamic sunt foşti ofiţeri din armata lui Saddam Hussein,
care şi-au consolidat instruirea militară cu tehnici teroriste, învăţate în anii în care au luptat cu
armata americană.5
Daesh are o strategie de comunicare eficientã ce utilizeazã canalele media online
pentru diseminarea propagandei, activând pe platformele de social-media şi atrãgând o reţea
globalã de susţinãtori care articuleazã, amplificã şi circulã mesajele extremiste la scarã globalã.
Daesh recruteazã strategic bãrbãţi şi femei tineri din întreaga lume utilizând
Internetul, revistele online, dar în special Facebook, YouTube, Twitter, Instagram, WhatsApp şi
AskFM.
Dabiq se numește și publicația Statului Islamic, accesibilă pe internet în mai multe
limbi. Și așa ajungem la o diferență esențială care este calitatea propagandei. Propaganda Daesh
este foarte sofisticată. Teroriștii Statului Islamic au devent regizori de filme și editori video.
Calitatea videoclipurilor și a revistelor de propagandă ale Statului Islamic este de cel mai înalt
nivel, în vreme ce Al-Qaeda a rămas, ca în vremea lui Ben-Laden, la monotone și lungi
comunicate citite pe un ton plat, fără nici o mizanscenă sau montaj complicat.
Pe această linie, laurii au fost în mod cert adjudecaţi de Statul Islamic, nu doar prin
cantitatea şi diversitatea materialelor propagandistice puse la dispoziţia celor interesaţi, dar şi
prin nivelul calitativ ridicat al scurtmetrajelor şi revistelor editate. Niciun detaliu nu este lăsat
deoparte, de la unghiuri de filmare şi mişcări profesioniste ale camerei, până la tehnoredactări
avangardiste. Paradoxal, modernitatea tehnică şi răspândire a propagandei marca Statul Islamic
au fost şi sunt în continuare bazate pe unelte construite chiar de ţinta mesajului: Occidentul.
Al Qaeda pare să nu aibă abilitatea de a-şi direcţiona mesajul către un public variat,
Statul Islamic se adresează unei diversităţi de receptori, prin elaborarea mesajului în numeroase
idiomuri: arabă (revista Al Naha), engleză (Dabiq), franceză (Dar Al Islam), rusă (Istok), turcă
(Constantinopole). Vârful de gamă al publicaţiilor online a devenit, din luna septembrie a acestui
an, revista Rumiyah, editată în engleză, franceză, germană, rusă, turcă, paştu, indoneziană şi
uigură.6
De partea cealaltă, performanţele Al Qaeda în domeniu sunt vizibil mai modeste:
reviste cu apariţie, în multe cazuri, discontinuă şi redactate preponderent doar în engleză, precum
Inspire şi Al Masra (editate de Al Qaeda în Peninsula Arabă), Al Risalah (Jabhat FatahAl Sham),

5
https://www.europalibera.org/a/27980310.html
6
http://intelligence.sri.ro/al-qaeda-vs-statul-islamic-al-cui-razboi-este-mai-sfant/
7
Amka (Al Muhajirun in East Africa, grupuscul kenyan afiliat la Al Shabaab) şi, mai recent, Al
Balagh (editat în bengali de Al Qaeda în Subcontinentul Indian).
Toate acestea, chiar sprijinite de publicaţii ale insurgenţei talibane, cum ar fi Al
Samood, nu reuşesc să se ridice la înălţimea taluzurilor propagandistice ale Statului Islamic.
Recrutorii pentru jihad, mai ales pentru Daech, au dezvoltat „5 mituri” cu care să se
atragă prada: modelul de „cavaler eroic”, care funcționează la băieți, plecarea în numele unei
„cauze umanitare”, cu priză la minore, „transportorul de apă”, adică cei care caută un lider,
referirea la jocul de război video „Call of Duty” pentru tinerii care doresc să lupte și căutarea
omnipotenței atrăgănd persoane „fără limite”. 7
Raportul subliniază utilizarea de către radicali jocurilor video. Violența virtuală a
unui joc precum „Assassin Creed” (Crezul Asasinului), jucat de un tânăr sensibil, poate favoriza
„plecarea pentru o confruntare reală”.
Al Qaeda le solicita candidaţilor un istoric al familiei lor, inclusiv numele tatălui şi
bunicilor, ocupaţia tatălui, numărul membrilor familiei şi informaţii despre eventualele
pseudonime sau porecle. De asemenea, jihadiştii aspiranţi erau rugaţi să furnizeze date despre
angajatorii din trecut, cazier şi implicarea în alte organizaţii teroriste.8
Bineînţeles că Bin Laden era interesat şi de cei cu rude în străinătate, care puteau
oferi "o mână de ajutor" în vederea organizării unor atacuri teroriste în statele respective. Un
lucru amuzant este faptul că Bin Laden dorea să ştie şi ce "pasiuni" au candidaţii săi şi dacă
preferă literatura sau ştiinţa.
Procesul de recrutare a personalului includea şi un set de întrebari despre viaţa
personală, eventuale experienţe în purtarea jihadului. Recruţii erau întrebaţi dacă fuseseră exilaţi
din ţara de origine.
Documentele arată că luptătorii căsătoriţi ai al-Qaeda câştigau de şase ori mai mult
decât teroriştii burlaci, iar atentatorii sinucigaşi trebuiau să semneze un acord prin care arătau că
au acceptat de bunăvoie misiunea şi se angajau să o duca la bun sfârşit.

7
https://www.sursazilei.ro/profilul-nebanuit-al-jihadistilor-din-franta-internetul-metoda-cea-mai-facila-de-recrutare-
si-radicalizare/
8
https://www.gandul.info/international/cum-arata-un-interviu-de-angajare-la-al-qaeda-pe-cine-trebuie-sa-contactam-
in-cazul-in-care-deveniti-martir-14306390
8
 4. FINANAŢARE

Statul Islamic este cea mai bogatã grupare teroristã din lume, finanţându-se în
principal din contrabanda cu petrol şi gaze naturale, din finanţãri externe, dar şi furând bani şi
bunuri din instituţii pe care le captureazã.

Gruparea prezintã anumite contraste referitoare la practica sa, acţionând ca o grupare

mafiotã care ocupã, jefuieşte, rãpeşte, cere taxe şi recompense, dar funcţioneazã şi ca o
corporaţie bogatã cu afaceri care se întind de la industria petrolierã la comerţul cu antichitãţi.

Potrivit datelor furnizate de Pentagon doar o mică parte din veniturile de care dispune
Daesh provine din donaţii. Statul Islamic nu pare să beneficieze de susţinerea deschisă a vreunui
stat şi, potrivit analiştilor, gruparea primeşte ajutoare financiare din partea unor donatori
individuali, cei mai mulţi din Golful Persic, Arabia Sauditã şi Qatar, dar procentul nu depãşeşte
10% din venitul total al grupãrii. Averea SI este estimată undeva la 2 miliarde de dolari.

Producţia de cereale, rãpirile, traficul de fiinţe umane, furturi, trafic cu antichitãţi,

răscumpărare, asigurare de protecţie, furturi de la refugiaţi, taxe, afaceri cu petrol şi gaze naturale
din teritoriile exploatate, strângerea de fonduri prin intermediul rețelelor de comunicații
moderne, sunt cele mai consisente surse de finanţare ale grupãrii.

În anii 1990, finanțarea pentru al-Qaeda a venit parțial din bogăția personală a lui
Osama bin Laden. Alte surse de venit au inclus comerțul cu heroină și donații din partea
suporterilor din Kuweit, Arabia Saudită și alte state din Golful Islamic. Un memorandum
publicat de WikiLeaks din 2009 de la secretarul de stat al SUA a susținut că principala sursă de
finanțare a grupurilor teroriste sunnite în toată lumea a fost Arabia Saudită.

Printre primele dovezi privind sprijinul Arabiei Saudite față de al-Qaeda a fost așa-
numitul " lanț de aur ", o listă a finanțatorilor timpurii ai al-Qaeda care au fost confiscate în
timpul unui raid din 2002 de la poliția bosniacă de la Saraievo. Lista manuală a fost validată de
defectorul al-Qaeda Jamal al-Fadl și a inclus numele donatorilor și beneficiarilor. Numele lui
Osama bin Laden a apărut de șapte ori printre beneficiari, în timp ce 20 de oameni de afaceri și
politicieni din Arabia Saudită și Gulf au fost listați printre donatori.

9
 CONCLUZII

Cele doua miscari jihadiste, Al Qaeda ŞI Daesh, au in aparenta aceeasi ideologie si

aceleasi obiective: ura de Occident, ura vizavi de tot ce nu e musulman, dorința de a extermina
evreii și șiiții, dar chiar si in aceste conditii aceste doua grupari sunt dusmane de moarte.

Asemenea Al Qaeda, care avea un lider suprem, respectiv Osama Bin Landen si
Daesh se supune la rândul său autorității supreme a „califului” Baghdadi.

In timp ce liderii Al-Qaeda provin in majoritate din familii foarte instărite (familia lui
Ben Laden e una din cele mai bogate din Arabia Saudită) și sunt in general foarte educați, Daesh
recutează pe oricine.

Din punct de vedere al propagandei, Daesh are o strategie de comunicare eficientã ce

utilizeazã canalele media online pentru diseminarea propagandei. Pe aceasta linie, diferentele
sunt considerabile in favoarea Daesh. Calitatea videoclipurilor și a revistelor de propagandă ale
Statului Islamic este de cel mai înalt nivel, în vreme ce Al-Qaeda a rămas, ca în vremea lui Ben-
Laden, la monotone și lungi comunicate citite pe un ton plat, fără nici o mizanscenă sau montaj
complicat.

Daca Al Qaeda se baza pe averea liderului supreme dar sip e foarte multe donatii a
unor oameni cu multa influenta, Daesh isi dobandeste veniturile in principal prin activitati de tip
mafiot.

10
 BIBLIOGRAFIE

Internet

1. https://en.wikipedia.org/wiki/Al-Qaeda
2. http://geopolitics.ro/statul-islamic-organizare-componenta-logistica-si-finantare/
3. https://www.europalibera.org/a/27980310.html
4. http://www.curentul.info/stiinta/teroristii-din-al-qaeda-diabolic-de-bine-organizati-2/
5. http://intelligence.sri.ro/al-qaeda-vs-statul-islamic-al-cui-razboi-este-mai-sfant/
6. https://www.sursazilei.ro/profilul-nebanuit-al-jihadistilor-din-franta-internetul-metoda-
cea-mai-facila-de-recrutare-si-radicalizare/
7. https://www.gandul.info/international/cum-arata-un-interviu-de-angajare-la-al-qaeda-pe-
cine-trebuie-sa-contactam-in-cazul-in-care-deveniti-martir-14306390

11